ANALELE A. R.—TOM. XXVII.—MEM. SECT. ISTORICE. No. 10. ACADEMIA ROMANA | DESPRE UNGURI. EPISCOPHLE CATOLICE DIN MOLDOVA DE RADU ROSETTI. EXTRAS DIN ANALELE ACADEMIEI ROMANE Soria 1. —Tom. XXVII. MEMORIILE SECTIUNII ISTORICE. BUCURESTI INSTIT. DE ARTE GRAFICE ,,CAROL GOBLY $.sor JON ST. RASIDESCU 16, STRADA DOAMNEI, 16 Prejul 80 bani.. Seria T: Analele Societitii Academice Rom . Tom. I—XT. — Sesiunile anilor 1867~1878. Analele Academiei Romane. — Seria IT: Tom. I.” — Sesiunea extraordinara din anul 18790... I, ~ Seof. I. — Desbaterile Academiei in 1879-80. |) | I. — Sect. II. Diseursuri, memorii gi notife . |. | (8 sit ) > ILL — Sect. I. = Desbaterilé Academiet in 1880-81 | oe > HIE — Sect. 1. — Memorié gi.noties . 060° ws. (Sflargit) », IV. — Sect. I.’ — Desbaterile Academiei in 1881-82 | 1) og > IV. — See}. II. — Memorii gi notije. — os.) GSfargit) > Vo = Seep. T. erile Academici in 1882—83 | a > Vi = Seep. IT. gi notife. ve OSMaTgiL) > VE. Seep. I — Desbaterile Academiei in 1883-84 ee » VL — Secf. If. —-Memorti i notite. 1) eSfargit) Viala si-serierile lui Grigorie ‘Tamblac, de Hpise, Melhisedee. ~~ 1,20 Despre Alexandri Mavrocordat. Exaporritul si despre activitatea si politica si literara, de A. Payadopol-Calimach. .. 20 » VIL. — Sect. I.’ — Desbaterile Academiei in 1884—85... 3 VIL. — Secf. Il. — Memorii si notife. : (Stargit.) >» PHT. — Seef. I. — Desbaterile Academiei tn 1885-86 we Be >. VIEL + Seep. TT’ — Memo i : + (Shar » EX. Desbaterile Academie ee b- >», IX. = Memoriile Sectinnii. Istor ae 2. (Sfargit,) Zece Main. Memoriw.prezentat Academici, de D. A. Sturdza . 80 Biseriea din Parhduti in Bueovina, de S. FI. Marian . 180 Sama Visteriei Moldovei'din 1818, de V. A. Uree —20 Indice alfwbetic: al’ volumelor-din Analé pentra 1878—1888 Tom. A Roméanesti din 1820. Comunicare de V. Ureckia. . : : Tnseriptinni dup manuserise. Comunieari gi uote de V. A. Urechid. —'30 Generalul Pavel Kisscleff in Moldova si Tara-Romaneases, 1829— 1834, dup documente rusesti, de A. Papadopol-Calimach. Notije despre slobozii, de V."A! Ureehia. . ~ Desbaterile Academiei in 1887—88 i bee Memoriile Sectiunii Istorice : = (Sfargit,) X Didachiile sau predicele Mitropolitului Antim Iviveanul, tomul IL. Studiu de Episcopul Melhisedee . .... >. : Studii_asupra legii celor XII table, de Jon Kalinderti Dela Tobolsk pani in China. Note de cilitorie de Spitarul 'N colae Mileseu, 1675. Traduse dupA un text grecese de @. Sion. “1—~ X Arhimandritul Vartolomeiu Mazareanul (1720—1780).Notifa bio. graficd si bibliografiea, de V. A. Urechi 2 L360 Sigiliul targului Pietrei (jud. Neam{u). Notitaistoried de V.A.Urechid. —130 Pe file de ceasloy. Note istorice de. V. 4. Urechid x Document referitor la limba romAneased. Comunicare dé Urechid. (Cu stampa heliografies.) Documente dintre 1769-1800. Comunicari de ¥, A. Urechid. . Documente relative la anii 1800-1831. (L-a. Serie) Comunicafiune de V. A. Urockia ae Ge Moratorium. Comunicafiune de VA. Urechia 0°) 1.1 Autografele lui Varlaam Mitropolitul. Comunieafiune de- 7." 4, Urechid. (Cu stampa heliografies.) s,s Istoria evenimentelor din Orient, cu referinfi la Prineipatele Moi- dova si Valahia, din avi 774, serisa de biv Vel Stoln. Du- initrache si editaté dupa copia Ini Nicolae Pitesteanul din anul 1782, de V. 4. Urechia. SES ge Xx, —,60 X1.—~ Desbaterile Academ: XI. Memoritle Seetiunii Istor in 1888-89 | | Cateva manuseripte slavo-romine din Biblioteca Tmperiala dela Viena. de Loan Bogdan ee ese Cinei doeumente istorice -slavo-romane din Arhiva Gurfii Impe- riale dela Viena, de Joan Bogdan... 0. Diploma Barladeana din 113t si Principatul Barladului.—O incer? are de critica diplomatica slavo-romind, de Joan Bogdan. . Biserica din cetatea Neamfu gi documente relative la Vasile Lupu si Doamna Ruxandra, de ‘V, A. -Urechia.DESPRE UNGURI EPISCOPILE CATOLICE DIN MOLDOVA DE RADU ROSETTI. Sedinga dela 2 Aprilie 1905. Te Despre populatiunea ungureasc&é din Moldova. Populatiunea ungureasca stabila din Moldova care se bueub’ de drepturile cetafenesti numara 50—60.000 suflete. Aceasta populatiune, care este intreagi de religiune catolicd, se desparte in doud grupuri bine deosebite: in Cian, si_in Seoui. Ciangai sunt agezati mai cu dé cAteva sate raslete: unu! la Putna, doud la Tecuciu, doua la Vasluiu, dou& la Faleiu gi doud la Iasi, ai céror locuitori au fost adugi din centrurile unguresti de pe Siretiu. Locnitorii acestor sate rasleje nu mai stiu_de loc ungureste si vorbese nu omane: te. ‘Ciangaii din yalea, Sireti ului_y. rbese cu toi ungureste, iar parte din femeile lor nu stu romaneste d Too. Caracteristica Ciangtilor este cf ei nu pot pronunta sonurile ce si s, nici cand vorbesc romaneste, nici cand vorbese ungureste. Fi nu pot : garpe, garampoiu, soparl, peste, sipot, ciaun, cias, cioara, cercevea, ci ei zie: sarpe, sarampoiu, soparla, peste, sipot, siaun, sias, sioard, ser- (1) Pe lungimea dintre Pagcani gi Ploscugeni.2 RADU ROSRITL 248 seve (1). Ciangaii sunt, in cea mai mare parte, oameni cupringi gi har- nici: in satele lor se aflé mulfi , gospodari cu capitaluri relatiy insem- nate. Sunt iufi la manie, darji, nesupusi, aplecati citre befie si catre crimelé-dé’ violenta. Cercetarea documentelor mogiilor, pe cari sunt agezate satele de iangai, arati c& acele sate au oxistat din vect sau ci au fost alcd- \ tuite prin colonii de Ciangai, aduse din satele cari existau Ja incepu- ‘turile Statului moldovenese. “ Precum vom vedea mai departe, dintr’o bul papala din anul 1439 rezulti ci, la 1391, papa” Bontifaciu TX a fost ‘sill infiinfeze, pe Ling® Npieopia catolion dela’ Siretiu, intontciaté la 1371, alt ‘Ya Bact, din-cauza marei muifimi a eatolicilor ta Molitova gi @ tmprasti lor neindemanatice (2). Este vedérat Ca tocmai pentru a obviai acestet impristieri neindé- manatice, s’a ales atunci Bac&ul ca scaun al noudi Episcopii. Si ast&zi Baciiul este la mijlocul locurilor pe cari sunt agezati Ciangiii. Tati o puternici dovadi despre vechimea lor, cici este absolut cert ci, de atunei pani astézi, ei au ramas nestrimutati pe acele locuri. Toponimia localitafilor locuite de Ciangii este, cu putine exceptiuni, romana, ceea ce dovedeste cd, la inceput, Ciangaii au fost adusi pe aceste locuri peste o populatiune romana, care le ocupi mai inainte. Secuii bucurandu-se de cetafenia romani locuesc in partea mun- toasé a judetului Bac&u si_mai cu_deosebire in euprinsul vechiulai finut_al.Trotugului, Principalele lor agezari sunt in comunele: Solonti, (1) Gu prilejul trecerii mele, in cursul anului treeut, 1904, prin mai multe sate unguresti de pe Sirctiu, am constatat ed aceasta particularitate a Ciangiilor este pe enle de a se pierde, Mai ales in satele eu populajie amestecati, Ciangiii incep a pro- nunfa pe g gi pe ce sau ci, intoemai ca si noi. Accasta schimbare este mai cu sami datorita serviciului militar obligator. Vorbind in satul Poiana lui Iurageu ou doi Ciangii, unul de patruzeci gi einei de ani care ficuse serviciul in armata permanenti, gi altul de treizeci gi opt de ani care fusese scutit de serviciu, am constatat cd cel diutdiu nn sdsdid decat din cind in cfnd, iar cel de al doilea pronunja numai o pitrime din cuvinte in chip corect, iar celelalte dupa obiceiul Ciangailor. in satele cu populatiune numai de Ciangai, sehimbarea se observa namai la acei cari au servit in armata permanenta gi la o parte din copiii cari frecventeazd sau au freeventat geoala, Jar chiar acele din femei cari vorbese romaneste pistreaza pronunfarea obignuith de paringii lor, (2) Episcopatus..... quent in terra Moldaviae, ob terrae illius vastitatem et Christi fidelium incommodam nimis dispersionem, praeter antiquiorem Cerethensem , (Kurz., Magazin, ete, 11, p. 26)349 UNGURIL $I EPISCOPILE CATOLICE DIN MOLDOVA 3 Moinesti, Bahnageni, Brusturoasa, Darminesti, Dofteana, Grozegti, Bog- danesti, Slinic, Targul-Ocnei, Targul-Trotusului, Onesti, Berzunti, Tar- gul-Valea-Rea, Sinduleni, Tejeani, Nadiga, Bog gi Caiuful. tofi romanesto, desi cu un accent propriu tese sonurile cz si ¢ fard nici ° greutate, araci; heau mai mult, decdt Romanii, dar sunt mai_harnici. Se. deosebese de Ciangii prin faptul ¢& sunt foarte blanzi si supusi. “pir ercetarea documentelor mosiilor pe cari sunt asgezati, rezulta ca acesti Unguri, afara de o parte din acei din Targul-Trotusului, au fost adugi in fara ia epoci relativ recente gi nici odaté mai departate decAt inceputul veacului XVII. Aceasta imprejurare contrasteaz4 cu faptul ci, in toponimia acelei pirfi a judejului Bactiu care corespunde cu cuprinsul vechiului finut al Trotugului, se gisese o mulfime de numiri unguregti. Pe cand numirile intrebuinfate de jaéranii Romani din judetele Su- eeava gi Neamful pentru a desemnd muntii cari alettuesc hotarul dintre Moldova si Ungaria sunt aproape excluziv romanesti, numi- rile munfilor dela hotar, in judeful Bacdu, sunt aproape excluziy un- guresti. Jatd, mai intaiu, numirile romanesti ale munfilor de pe hotarul judejelor Suceava si ae puse fafa in fafii cn cele oficiale unguresti: = vnguresti Vv eres: Cerebie, Osere-biikk, Caliman, Kelemen, Bucinis, Buesinis, Drigoiasa, Dragojoasza, Prislopul, Prizlop, Tibles, Gzibles, Dealul-Verde, Djalul-Verde, Albinta, Albiueza, Straja, Strazsa, Prislopul, Prizlop, Proluca-Ursului Preluka-Urszuluj, Piciorul-lui-Sfardea, Piesorul-luj-Sfirdea, Piatra-Rosie, Veres-ké, Chicerul, Kiesere, Fagetelul, Fagseczelul, Ivanus, Ivanos,4 RADU ROSETTE 250 7 omanesti Floarea, Obcina-Cepchiesului, Kerek-Havas Toroglez, Poiana-Crucii, Batca-de-Piatra, Dealul Fluturului, Curmatura-Liziroaei, Tareuta. Namirl unguresti Floarea, Osepkes, Kerek-Havas, Torokljas, Pojana-Krnese}, Bitka-de-Pjatra, Meleg-Havas, Kurmatura-Lazaroj, Tarkueza. Afar& de vreo patru, toate aceste numiri sunt romanegti; pentru multe din ele Ungurii nu au traduceri in limba lor gi intrebuinfeaza cuvintele romanesti. insi indat&é ce ajungem la hotarul vechiului finut al Trotusului, ga- sim aproape numai numiri unguresti si aceste numiri sunt intrebuin- fate si de Romani cari, pentru cele mai multe, nu posed& traduceri romanesti. anit Nagin romidaytll es Grindus, ‘Tarhaos, Cindomir, Aldamas, Popoin, Apahaos, Cherebic, Solintar, Muierus, Obrejescul, Nemira-Mare, Nemira-Mica, Miches, Sandru-Mie, Sandru-Mare, Chegehiegul, Brezoiul, Runeul-Atb, Halos, Clabue, Et ee Muse liongaree Grindus Tarhavas, Csiidamer, Aldémas, Pips, Apa-Havas, Kerek-Biikk, S6lyom-tar, Magyaros, Magyaros-Sorka Nagy-Nemere, Kis-Nomere, Mikes, Kis-Séndor. Nagy-Sandor, Kecskes, Brezoiul, Runkul-Alb, Halas, Kalabues.251 UNGURIT $1 EPISCOPMLE CATOLICE DIN MOLDOVA. lou De aicea spre Sud, in judetul Putnei, numirile redevin, in mare majoritate, romanesti. Dar asemenea numiri unguresti nu se marginesc la munjii de pe granifii, ci gisim tntreaga intindere a fostului tinut al Trotugsului pre- sdratd cu numeroase numiri unguresti, din cari iaté cateva in treacat: Muntii: Kig-havas, Saroga, Piligea, Fareu-Mare, Farcu-Mic, Laposul, Chichilaul la Targul-Ocnei, Caraclaul, Perchiu! din fata Onestilor, Dealul- Pogoreanilor la hotarul finutului Putnei. Paraele: Asdul, Ciudomirul, Ciughiesul, Cuciurul, Sulfa, Solontul, Jirosul, Urmenigul, Caracliul, Talamba, Caiujul mave si mic, Casinul, Calasaul, Cotumba. De observat este cd raul col mai de sama de pe acele locuri, raul dela care isi luase numele intreg finutul, Trotusul (in vechile documente Totrus), poarta un nume co este coruptiunea numirii unguresti Tatros, care este echivalenté cu slavonul Bistrifa. Iar pAracle cele mai do sama: Oituzul, Tazliul, Uzul, Caginul, Asiul, poarta gi ele numiri ve- derat unguresti. Caracteristie este cd in localit&éfi unde astizi nu mai sunt Unguri de loc, cum spre exemplu in comuna Manistirea Casinului, gasim, pe langa apa Casinului (K4szon), paraele Calasaul, Halogul-Mic gi Halogul- Mare, munfii Calasiul, Halogul-Mic si Halogul-Mare. in comuna Caiuful, colonia ungureased din Pralea a fost adusi la inceputul veacului XTX, iar paraele CAiutul-Mic si Ciuful-Mare (Kéuez =Pietros) poarté aceste denumiri in documentele veacului XVII. Aceast& toponimie, in mare parte ungara, nu poate fi atribuité de~ cat faptului cd localitafile in chestiune au primit numirile lor dela Unguri, gi ci Romanii, venind pe ele dup’ Unguri, le-au gisit botezate ungureste. Multe din vechile numiri unguresti au fost, fara indoiala, inlocuite prin altele romanesti, dar un numdr destul de insemnat s’a pastrat pind astiizi. Mi se pare mai mult decat probabil c4 inainte de desciilecare, ceea ce maj tarziu s’a numit finutul Trotugului era lo- cuit, cel putin in mare parte, de Unguri (1). Aceastaé presupunere mai este intarit’ prin faptul ci in doua loca- lit&fi, la marginea de ges a tinutului Trotugului, descdlec&torii satelor (1) Multe numiri vechi din aceasta regiune au dispirut si pintre ele, far% indoiala, erau numiri unguresti, Urmitorul document ne citeazi patru sate; trei din ele nu mai existi, iar unul, Laslovovfii, a fost cu bund sam desedlecat de un Lastdw oa- researe. Apot boierii, despre cari se vorbeste In act gi cari trian ina doua juma- tate a veacului XIV si la ineepusul veacului XV, erau fara indoiala Unguri, iar Pa-RADU Ros! erau, dup& numele lor, Unguri. Documentele mogiei Radeana ne arata c& «acolo sedei» Mikloug Faur (1), care fara indoiala era Ungur; iar acele ale complexului de mosii intrunite sub numire de Caiufi ne arata ca intdiu] descdlec&tor al hotarului dintre Caiutul-Mic gi Caiuful-Mare se numia Toma Posorea (2) sau Bosorea, nume fara indoiald ungurese,— in limba ungara poszorka sau boszorka inseamni: strigoiu. In mijlocul fostului finut al Trotugului, in unghiul dintre Trotus si Tazldu, este mogia Muntele-lui-Bucd (B6ko), care in mijlocul veacului XV a fost vandut& de Ivagcu Ungureanul, lui Ianos Izvereful gi so- fiei sale, fetel Furdulud (8). rintele lor, Ghelebi Miclous, trebuid sf fi fost nscut Inainte de intemeierea Sta- tului moldovenese. Tatd actul: «Cu mila lui Dumnezeu Noi Alexandru Voevod, Domn ‘firii Moldovei, fzeem prin aceasti carte a noastri stiut tuturor care vor cduth pe dinsa ori cetindu-se 0 vor auzi, pentru acest adevarat credincios sluga noastra, dumneatui Domoneus Stolnic gi fratele siu Blaj gi lacob, fiul lui Ghelebi Miclous, ce au slujit ei mai inainte sfant odihnijilor Domnilor ce au fost mai insinte de noi eu dreapta si credincioasi slujbi, dar (rupt) ne slujese noud cu dreapti si credincioasi slujba, drept aceca, noi vizind a lor dreapta gi eredineioas slujba catra noi, iam miluit pe dangii cu deosebiti mild, de le-am {dat lor, in fara noastré a Moldovel, sase sate pe Casin (Kasen) gi pe Oituz (Ohtuz), anume Stinigorestii gi Zaslovovfii si Grozestii si Stoi- negili dela Viieic, eu toate hotarele lor, pe toate aceste de mai sus scrise li s’au dat lor uric cu tot venitul in vecii vecilor, gi fiilor lor si nepotilor, prestrinepofilor gi prestranepojilor de fii, si frafilor lor>.... (urmeazit credinja Domnului, a fiilor sia boierilor). Talmdeire din uric vechiu stirbese dela Alexandru Vood, seris pe pergament in Suceava la anul 6918 Martie 10, in ziua Sfantului Lazar, in Sdmbita « 6-lea a postului mare., Docum. Acad. Rom., Pach, LXIIL (No. 221.) Nu numai ci Ghelebi Micloug eri Ungur, dar numele Jui este seris dupa obicelul unguresc, numele de familie preeodand pe cel de botez, Cazul este departe dea fi unic. {ntr’un document tot dela Alexandru cel Bun, dat in Suceava, la 20 Fevruarie 1413, si daruit Academiei Romane in zilele din urima de edtre dl G. Beldiman, vedem ci Domnul intiveste lui Créciun Belesseul dowd sate pe Valea-Alba, din cari unul se afl: cintre Totoiesti si Leveti Miclous. (1) Din talmécirea unui ispisoe al lui Barnovski Vod, din 2 Aprilie 1636, rezult cA Stefan cel Mare a schimbat satul Radeni (Radeana) intre Dragomiri dela Valea Saci, la Bogdana, unde a gest Méctous Faur, cu Maria nepoata Antolesci, care a dat Domnului, in schimb, satul Plesesti pe Carackiu (lnga 'Targul-Trotugul). (Docum. Acad, Rom., Pach. LXIX, No. 10.) (2) Colecfia de documente a Academiei Romane, Pach. XXVIII, No. 90. Notifa serisa pe verso documentului in care se rezuma hrisovul din 27 Oct. 7154 al Iui Vasile Vv. Din documentele pachetelor XI si XXVIII se constata cd urmagii lui Toma purtau numele de Posorca pani la sfargitul veacului XVIII. (3) Docum. Acad. Rom., Pach. LXIX, No. 9.UNGURIL §F EPI OPIILE CATOLICE DIN MOLDOVA, Documentele primilor Domni ne arati, de altmintrelea, cé o multime din boierii aledtuind sfatul lor sau din stipénii satelor puriau nume hotirit unguresti (1). Vedem deci din cele de mai sus ca, la aledtuirea Statului moldo- venese, se gisia dup& toate probabilitatile o numeroas& populatie un- gureascd stabilita parte in valea Siretiului si parte in valea Trotu- sului, Aceast& populatic, pe lang’ fArani, cuprindea gi oameni de sami: kneji gi juzi ai satelor cari nu au intarziat si se ralieze cu totul la Voevozii Moldovei. Amestecindu-se cu knejii si juzii romani, boierii unguri s’au asimilat cu totul in mai putin de un veac. De unde vine deosebirea de graiu si de earacter intre Ciangai gi Secui? Aceasta este o intrebare care s’ar cuveni s& fie deslegata de filologii unguri. Totus cred c& urmitoarea presupunere nu este lipsiti de temeiu: jnainte si indata dupa descalecare, Ungurii de pe Siretiu, de origine Secui, si acei de pe Trotus, de aceeag origine, vorbiau aceeag limba care se asemana cu aceea ce o vorbese astazi Ciangiii, Acei de pe Trotug, mai pufini la numar, mai ragchirati, mai rasletiti unii de altii in mijlocu] muntilor, s’au pierdut, s’au topit in multimea RomAnilor gi au dispérut. Acei de pe Siretiu, mai numerosi, alciituind masse mai compacte, mai in contact unii eu altii, deoarece locuiau pe loc deschis, si-au p4strat pana astizi legea si graiul. Fiind cu totul izolati de con- generii lor din Ungaria, graiul lor s’a cristalizat si a p&strat particu- laritifile pe cari le aye& acum gase sau gapte sute de ani. lar limba vorbita de Secuii din Ungaria, modificéndu-se cu vremea, Secuii venifi s& se ageze in veacurile din urma in fostul {inut al Trotugului, find necontenit in contact eu fratii lor de peste hotar, vorbese noua limba vorbita astézi de Secui, care nu mai prezinta particularitafile celei vechi, pastraté de Ciangai. insa repet ed fac numai o presupunere gi ca ches- (1) Vezi, intre altele, publicate de Uljanickij, in Maderialy, ete, si reproduse in Hur- muzaki, I,, p. 828 sq. Numele de Domonens, Corlat, Miclea gi Miclos, Sandor, Giur- giv (Jurj), Tanog, purtate de boieri mari, se intamese mai in fiecare document. Multe sate, mai cu sami in judefele Roman gi Baciu sunt descalecate de Unguri; voiu citt ca exemplu: Micldugenié desciilecat de Vornicul Afielows in vremea lui Alexandru cel Bun sau mai nainte, (Melhisedee, Biblioteca d-lui D. Sturdza deta Miclduseni, extra din Revista pentru Istorie, Archeologie gi Filologie, anul 11, vol, LV, p. 3 84.) Tamagi din judeful Bacdu, desedlecat de Tamag (Toma) gi Birdiestit, astizi Gheraiostii, 1a porfile Bacdului, care a fost din vechime a lui Biro (Judele) gi a fost riscumparat, in domnia lui Stefan cel Mare, dela Mihail Mosici, de eitre Costea si Pipou Birovies, strinepofii lui Biro. Urmasii lor mai sunt si azi rlizigi in acel hotar. (V. Studial meu: Despre Clasele agricole din Moldova, in «Revista Noui» pe 1889, p. 188.)8 RADU ROSETTI tiunea poate fi rezolvat& cu succes numai de un cunoscitor al trans- formarilor limbii gi al dialector ungare. Gand si cum fost-au adusi Ciangaii in Moldova este o intrebare, la care mi voiu incercé s& ras- pund in capitolul V al acestei lucrari. IL Despre intaia Episcopie a Milcovului. Scrisoarea Episcopwlui Laurentiu al Milcovului citre Decanatele se- cuegti, serisoare purtand data anului 1096, ar constitui o dovada ne- indoielnicd despre existenja unei Episcopii catolice cuprinzand, in mod mai mult sau mai putin efectiv, parti din Moldova-de-jos gi din Tara- RomAneasea dela rasirit, dac&i autenticitatea acelei scrisori n’ar f, cu drept cuvant, pusd la indoiala. Aceasti serisoare a fost publicati pentru intaia oard de Benké, in 1781, dup& o copie, faicuté in 1594, de pe alta copie ce ar fi fost scoasa in anul 1408 dintr’o condic’ a Decanatului dela Szepviz, rupta gi pre- gentand multe lipsuri (1). (1) Benkd, Mitkovia, I, p. 85 sq, Tata notija gisitd, zice Benké, pe copia de care s'a servit: «Ego Joannes Rhener de Medgies, Reverend. P. Doi Thomae Decani Bras- soviensis et Plebani Seriba, praesentem paginam mancitate abundantem transumpsi e libro Decan. de Seepusi. 1408°. Apoi: «Ego verd 1594+, Adicd textul de care s'a servit Benkd er& o copie, facutd in anul 1504 de pe alti copie fieutd de pe origi- nalul rupt si stricat, Taté acuma gi acest text: Id, ibid, p. 10: ,Martin Szént Ivinyi ® S.J. Decad. IT. P. I. Miseeltan. p. 59, hanc habet sententiam: Praemitto € noto 8vo: Transsilvaniensem Dioecesim anti- quissimis temporibus, & lougé ante tempora S, Stephani Regis, dictam fuisse Agen- sem (Argensem) & Métkoviensem Diccesim, ut habetur in Bulla Bonifacii IX. & Pii II emanata anno xccocrxrv., sed & S. Nicetam fuisse Dacorum Episcopum circa amum Ghristi cocxoxyr testantur annales Recleslastici.» Id,, ibid., p. 14: yAuctor anonymus Gestorum $. Nicetae, . . . . in hune tenorem seribit: Veri simile est S. Nicetam in Dacia erexisse geminos Episcopatus Agen- sem et Milkoviensem. Milkoviensis Metropolitanum habuit Archi-Episcopum Stri- goniensem, qui per illum sacra administrabat apud Saxones, Post eversam per ‘Tartaros Mileoviam, Jura Episcopalia translata sunt ad Praepositum Cibiniensem,» si Il. Alter verd Milkoviensis, yetus erat Episcopatus Transsilvaniac, longé ante tempora 8. Stephani Regis extans, de quo Transsilvanus Saxo Ceorgius Haner, in Oppide Nagy-Schenk ad annum 1709 Pastor Luthericus, antiquitatwm de Transsil- vania conquirendarum avidus, & fide dignoruim manu seriptorum lector diligens, ex antiquioribus monumentis literariis haee eruit, ac in suo de Transsilvanicis Eeclesiis Opusculo Il. 3. pag. 71. typis evulgavit : Ibid. p. 22: Yoan, Frivaldscki, P. Reverendissimus, quem, ?ranssilvaniae meae ‘Tom, if, p. 428: cum laude commemorayi, in Libro, cui titulum praefixit: Reges Un- gariae Mariani, edit. Viennac a. 1785, p. 50. hae prodidit Isthie fubi de Bela MT. agit] praeter scopum, gratis Eruditoram meminisse cogor Episcopatis Milkoviensis, quem Bela IT, restauravit, sed iterum A. 1198 per Tartaros & Pacinacitas eversus est. Multum cum variis agitabam, ut penitio- rem hujus Episcopatis notitiam eaperem, nemo tamen meeum plura communicavit, ac illustris prosapiae D. Michael Medve, cui practer excellentem jurisprudentiam, atque annalium patriae notitiam ad admirationem copiosam, tanta mentis tenacis- sima felicitas inest, ut Genealogiarum cronotaxeosqne seriem 2 Jectorum multitu- dine diplomatum depromptam usque teneat, recitet, explicet; Istins adversaria cum meis conjungens statuo: Bpiseopatum Milkoviensem ab Oppido Milkova no- men accepisse, quod situm erat in Valachia prope ripam Alutae fluminis & Trans- silvauia ad radices montium Fagaras deeurrentis. Hie Episcopatus ante D. Ste- phani tempora jam exstitit, uti & Argensis, testibus Bonifacii noni, & Pi secundi literis, Dioecesis Milkoviensis definiebatur parte illa Transsilvaniag, unde aquae in flumen Aluta irruunt, Valachiae autem illa parte, quae ab Aluta Moldaviam usque protenditur, sed & Moldaviae pars ita huic jungebatur major minorve, uti plures aut pauciores Christicolas numerabat. Tartarorum vel Pacinacitarum eruptiones Bpiseopatum saepe truncarunt frequenter sedem ipsam mutare eoégerunt. Albensem tamen, qui a Proto-Rege Stephano erectus est, Milkoviensi substitutum esse affir- mare non ausim, subinde, enim etiam floruisse Milkoviensem Anno 1095. Iiterarum monumentis Anni 1202, 1222, edoceor; eversum dejnde Bela LIT. crestauravit: ite- rum 1198 mutilatur, ita mutilum Andreas IT. Anno 1218 cum bonis Abbatiae Kere- zensis ad praeposituram S, Crucis Cibiniensem adjungit, sperans, se apud Papa impetraturum, ut e Milkoviensi Episcopatu, & Praspositura S. Crueis novus Epis- copatus Sibinensis (Cébiniensis) resultans confirmetur, Sed votis regis Vitrasilvani Episcopus apud Papam fortissim’ restitit. Strigonicnsis etiam Metropolita, cui sex per Milkoviensis subjectus erat, apud Saxones per Episeapum Milkoviensem acta: Andreae II. sacra procurari jussit» nium sita fuerit. Milo257 UNGURLI $1 EPISCOPTILE CATOLICE DIN MOLDOVA. 11 Szabo, gi dup& dansul N. Densusianu, cred c& este scris in 1396, putin tnainte de batilia dela Nicopole (1). Aceste dou de pe urma mi se par si ele cu desivarsire gregite, cdci nici la 1396 nici la 1518, nu s’au mai predicat cruciate pentru a scoate locurile sfinte din mana necredinciogilor. Ataét la 1396 cat si la 1518, primejdia turecasci era la usile Secuilor, un apel la arme in contra necredinciogilor putea s& aiba rasunet in inimile lor, numai daca-i chema si-si apere vetrele impotriva Turcilor. Cruciata din 1396 era indrep- tatd impotriva acestora: Cavalerii din apus veniau mai cu sami spre a da Craiului Ungariei ajutor impotriva cumplitului Baiazid. Alfii pretind c& documentul este apocrif sifabricat de insug Benké sau de vreunul din Episcopii Milcovului dela inceputul veacului XVI. Lipsindu-mi elementele necesare, nu ma voiu pronunta nici pentru nici impotriva autenticitafii acestui act. M4 voiu margini s& observ cd, daca el este autentic, atunci indoiala a fost scris in anul 1196, la inceputul cdruia Regele Bela II al Ungariei faced intr’adevar pre- gitiri mari spre a pleca cu oaste in Palestina. fn ceasul mortii sale, eave se intampla la 23 Aprilie al acelui an, el ldsé mogtenitorului sdu Andrei indatorirea sa-i implineasca juréméantul, incredinfandu-i toate mijloacele stranse in scopul acestei intreprinderi (2). De altmintrelea aceast& cruciatd, amanat& dupa urearea pe tron a Regelui Andrei Ii, spre a fi adusd la indeplinire in anul 1217, a fost singura predicaté in Ungaria cu consimfimantul Regelui pentru libe- rarea Sfintelor Locuri. O dovada indirecté, dar nebanuiti, despre supunerea scaunelor se- cuiesti, in cursul veacului XII, ‘unei episcopii necunoscute noua gi care ar fi putut s4 poarte numele de: «Milkoviensis», ne-o da scri- soarea lui Teodoric, primul Episcop al Cumanilor, in 1228, indataé dupa infiiintarea acelei noud Episcopii, c&tre Decanatele secuiesti din Transilvania (3). Din cuprinsul acelei scrisori se vede c& Secuii, ale cdror seaune sau finuturi ficeau parte din Eparhia noului Episcop, erau nemulfumiti din cauzéd ed numele Eparhiei edreia ei erau supugi fusese schtmbat. Din textul actului reiese in chip neindoielnic, nu e& scaunele secuesti (1) Hurmuzaki, I, p. 376. (2) I. A. Fessler, Geschichte v. Ungarn, I, p. 276. (3) Theodoricus —— Quid vobis officit nominis mutatio, eadem manente Episco- patus erga vestram nationem ratione et virtute? Nonne in Ecelesia Christi D. Iupum et agnum vna pasei conuenit! Quidni etiam Siculum eum Comano et Olachoque!» (Gurmuzaki, I,, p. 108; Fejér IL, 151.).12 RADU ROSETHT 258 au fost deslipite dela alté Eparhie spre a fi alipite catre a Cuma. nilor, ci ci numele Eparhiei din care ficeau parte pana atunci fusese schimbat. Dar stim cu siguranté ci nici Episcopia transilvand dela Alba, singura dela care ar fi putut s& atarne scaunele secuesti, nici alti Episcopie din Ungaria nu gi-a schimbat numele in anii 1227-8. Este deci mai mult decdt probabil ca, in cursul veacului XI, sa fi existat, in coljul sud-ostic al Transilvaniei, un Episcop a earui Eparhie efectiva s& fi cuprins finuturile secuesti are, pentru scopari de propaganda ugor do fnjeles, si fi luat numele de «Episcop al Mil- covului». Justificarea acestui titlu trebue ciutaté in faptul ed sub auto- ritatea lui spirituala se aflau, peste munti, cdteva ageziri de Secni emigrati din Transilvania, presérati poate cu pufini Nemfi, tot atat de putini Romani cari padrasise ortodoxismul, si un numar oaregeare de Cumani convertiti la catolicism. Principala agezare de acest fel cu o biseric’ mai mare, se va fi gisit pe malul Milcovului, indemnand astfel pe Episcop s& ia titlul pompos de «Milkoviensis». O Eparhie catolicé efectiva in Moldova, inainte de stabilirea stapa- nirii ungare gi a trecerii la catolicism a unui numar insemnat de Cumani, cu greu ar fi putut s& aiba fiinfa. Dar una sau mai multe colonii catolice pe Milcoy sau in vecinatatea lui au putut prea bine si existe, iar Episcopul «Milkoviensis» st&ted probabil obignuit printre Secuii din Transilvania, vizitand pe poporenii sii de dincoace de munti numai din ednd in efind. Benké presupune cé regedinfa Episcopiei Mileovului ar fi fost pusti- it’ pe la 1196—1198 de cXtre Cumani si Romani, ceeace ar fi pus capit fiinfei acelei Episcopii (1) Tn ori ce caz ea nu pntea sé mai existe in anul 1222, cand Regele An- drei dérui cavalerilor Ospitalului Sfintei Marii dela Ierusalim tocmai acea parte de peste «muntii zApezilors, in mijlocul creia cade Milcovul (2). TL Cavalerii teutoni ai Ospitalului Sfintei Marii dela Ierusalim in Tara Barsei si in Tara-Romaneasca. Dup4 moartea Impdratului Frideric Barbdrosie in Asia mica, fiul stu Frideric, Ducele de Suabia, impresur&é cetatea Accon (St. Jean (wD Benk, 0 op. alt, p. 91 sq. (2) Hurmuzaki, L,, p, 74; Fejér, IIT, p. 870.UNGURII $1 EPISCOPIILE CATOLICE DIN MOLDOY. 13, d’Acres) cu raméagifele ostirii, Din pricina lipsurilor de tot soiul gi a nenumiratelor greutati, impresuratorii si mai cu sama Germanii erau secerati de boli. Atunci cAfiva burghezi din Bremen gi din Liitbeck \ward panzele dela corabiile lor gi facuraé dintr’insele corturi in cari fura adipostiti bolnavii. Vazand aceasta’ fapti miloasa, ducele Frideric, cu invoirea Papei Clement II gi cu a Imparatului Enric VI, infiimf4 un ordin cava- lerese care, pe lang& combaterea neeredinciosilor, avea indatorire sa ingrijeascd pe bolnavi si pe sdraci. fn anul 1191, patruzeci de nobili germani primira cavaleria si depusera jurdmantul care faced dintr’ingii, in aceeag vreme, cavaleri gi cilugiri. Intrarea in ordin era rezervata Germanilor de nagstere nobilé. Ei purtau, peste armura, o manta alba cu cruce neagra; un sac de paie era asternutul lor, se mulfwmiau cu o hrani proasta gsi, in timp de pace, igi petreceau vremea cu exer- cifii religioase. Luaré numele de Cruciati ai Ospitalului Sfintei Marii de la Ierusalim (Cruciferi de hospitali Sanetae Mariae Hyerosoli- méitanae) (1). In anul 1211 era Mare Maestru al Ordinului Hermann de Salza, cind Regele Ungariei Andrei Il fi darui Tara Barsei din Transilvania (2). Motivele acestei danii trebuesc cautate in planul urmirit de mai de mult de Regii Ungariei, de a apara Transilvania impotriva névilli- rilor necontenite ale Cumanilor de peste Carpati. Geiza 11 adusese in aceasti parte a Regatului sau, spre a o popula gi a o apara, nume- roase colonii de Sagi. Sedus de izbutirea acclei incerciri, Andrei II se hotarise s4 aduci pe Teutoni in Tara Barsei. Ocaziunea imediata, care aduse la indeplinire sau grabi implinirea faptului, fu probabil csitoria fiicei lui Andrei, Elisabeta, cu Ludovic, fiul Landgravului Hermann de Turingia. Landgravul, fiind binefacdtorul gi ocrotitorul Or- dinului gi al Marelui Maestru, el il va fi recomandat in chip calduros Regelui Ungariei (3). Toate documentele se unesc pentru a ne arta Tara Barsei ca fiind atunci pustie din cauza necontenitelor naviliri ale Cumanilor. Desertam et inhabitatam, zice actul din 1211 (4). In terra quam vacwam et inka- bitalam ex regia donatione, imo potius proprio sanguine adepti sunt; (1) G. D. Teutsch, Geschichte der Siebenbiirger Sachsen fiir das siiehsische Volk, I, p. 81. (2) Hurmuzaki, I,, p. 106 Fejér, IT, 108. (3) Schuller, Archiv fiir die Kenntniss von Siebendiirgens Vorseit und Gegenwart, 1, 2, p. 170 si um, (4) Hurmuzaki, loc. cit.; Fejér, lov. citfc RADU ROSETTE 260 zice cel dela 1213 (1). Tot in acest sens vorbeste si cel dela 1228 (2): impetu paganorum, per quos hactenus vasta et deserta permansit. lar intentiunea Regelui, s& alcitueasci din vitejia Cavalerilor o pavaza pentru granifa regatului, este clar miarturisita prin urmatoarele cuvinte din actui dela 1211 (3): in terra quam eis ad custodiendum confi- nium contulimus. Dania era fadcuti sub conditiunile gi scutirile urmatoare: Dac& Cayalerii gisiau aur sau argint in tara Barsei, o parte trebuid sa fie a fiscului gi cealalt’ a Cavalerilor. Erau dispensati de ori ce in- datorire sau impozite gi autorizafi si construeasci, pentru apararea regatului in contra Cumanilor, cetiti si orage de lemn. Mai erau seutiti de indatorirea de a ospata pe Voevod gi supusi numai jurisdicfiunii regale (4). Hotarele locului daruit Cavalerilor erau precum urmeaza: de la fm- prejmuirea Almagiei mergea la cetatea Noilgiant; de acolo trecea pe lang& imprejmuirea lui Nicolae, apoi de acolo mergea la Olt, suid Oltul pan& la revirsarea intr’inswl a Tortiloului (paraul Tartlau sau Tarlunga), urma acest parau pana la obarsia lui, apoi trecea pe la obar- giile Timisului gi ale Barsei gi urmand Muntii zipezilor (montes nivium), cari hottrase acea tara, se incheiA la Almagia (5). Scriitorii cari s’au ocupat de acest act al Regelui Andrei IL (6) cred ci Almagia, punctul de plecare gi de incheiere al hotarului de- seris mai sus, ar f{ actualul Halmagy, pe malul drept al Oltului in Comitatul Fagdragului. Nu m& pot uni cu aceasti parere pentru mo- tivele urmitoare: Halmagy este chiar pe Olt; daca ar fi identic cu Almagia, Regele nu ar fi omis si arate ci Almagia era agezata pe Olt. Hotaru] (dupa diploma) trecind prin Noilgiant si atingand imprejmuirea lui Nicolae spre a ajunge la Olt, Regele ar fi spus ca acest hotar a pardséz Oltul, la Almagia, spre a-l atinge din now, dupa ce a trecut de imprejmuirea sau santul lui Nicolae. Dacé Almagia ar fi fost identicd cu Halmagy de astazi, atunci Re- gele n’ar fi putut zice la finele actului ca limita farii daruite de el ajunge Ia Almagia, urmand «Munfii zdpezilor cari hotiriise fara, cdci (1) Hurmuzaki, J,, p. 68; Theiner, Monumenta, I, 9 (2) Hurmuzaki, I,, p. 82; Fejér TL, p. 420. (3) Hurmuzaki, I,, p. 66; Pejér. TIT, p. 106, (4) Td, ibia, 65) Id., ibid. (6) Schuller, op. cit, p. 165 gi urm,UNGURIT §I EPISCOPIILE CATOLICE DIN MOLDOVA. 15 Halmagy este destul de departe de (3). Yoiu aréta mai departe temeiurile cari ne autoriz& si conchidem c& Cavalerii nu se tinura strict de conditiunile actului dela 1211 si ca, dela inceput, ei clidir& castele, nu de lemn, ci de piatri. Tot atat de ne- indoielnic este ci ei nu se mulfumird si apere numai Jara Barsei de navalirile cumane, dar c4, putind vreme dupa sosirea lor, trecura peste muni, batur& pe Camani si luard fara astfel cuceriti in stapanire, (1) Hormuzaki, 1,, p. 59; Fejér, ILL, p. 118. @) . . .. ipsi pro colenda et munienda terra eadem, per quam Cumanis Reg- num Ungarie multipliciter perturbantibus frequens introitus et exitus habebatur, numerosam pecuniam expenderunt, ibi cum multo labore ac proprii effuasione eruoris Quinque Castra fortia construendo. (Hurmuzaki, I,, p. 118, 121, 123; Fejér IIL,, p. 246, 808. Teutsch und Firnhaber, Urkundenbuch, 1, p. 50). (3) Hurmuzaki, I,, p.58; Pejér, I,, p. 116, fn anul urmater, 1218, Bpiscopul Transil- vaniei (cu regedinfa la Alba), recunoseand serviciile aduse de Cavalerii cari aparase fara impotriva necontenitelor navaliri cumane, le las dreptul sA numeased ei sin- guri parohi in Tara Barsei, precum gi de a ineassi dijmele bisericesti, rezervin- du-gi numai acele ale Secuilor gi ale Ungurilor agezafi in Para Barsei. (Hurmuzachi, L,, p. 63; Theiuer, Honumenta, I, p. 9).263 UNGURIT §1 EPISCOPILE CATOLICR DIN MOLDOVA, 17 locuitorii romani, fericifi c& au scipat de jugul barbar al piganilor, su- pundndu-se negregit lor cu bucurie. Cladira in partea vestici a acestei noud cuceriri cetatea ale cirei urme se vad pe dealul Oretiei, deasupra citunului Podul Dambovicioarei, spre a inchide trecdtoarea Branuiui (1). Din toate trecdtorile cari duc in Tara Barsei, a Tatarului era cea mai accesibilé gi, fara indoiali, cea mai uzitata de Cumani (2). Cavalerii colonizara cu Secui valea Bascai-Chiojdului, care duce la acea trecitoare gi o inchiser& cu cetatea, ale cdrei urme se mai vad pe dealul numit al Cet&{uei, in comuna Calvinii, judeful Buzdu, mai sus de vairsarea Bascadi-Chiojdului in Buzaiu. Locul era foarte bine ales, céci in fata dealului Cetituia sunt niste ponoare absolut inaccesibile, astfel ci Cumanii, vrind nevrand, trebuiau sa treacd sub cetitue pentru a ajunge la trecdtoare. Cetatea dela Calvini este, fara indoiala, acel castrum munitissimum de peste gi, dupa rei zile, ajunse la Rodna; a treia, sub povatuirea Jui Bochetur gi a altor cipetenii, dupa ce trecurd Si- yetiul, ajunsera la fara Episcopului Cumanilor gi dupa ce tnvinsora pe oamenii cari se adunase spre a-i combate, incepurd s& ocupe cu totul tara (2). Scaunul Episcopiei, care fara indoialt se afla pe Milcov, fu distrus din temelii (3). O intrebare care se impune este cea urmiitoare: Cari erau limitele Eparhiei Episcopnlui Cumanilor? Din nenorocire, in actul prin care Papa aproba hotarnicia acelei Epar- hii f&cutd de Arhiepiscopul de Gran, el nu ne citeazi cuprinsul, precum adesea se intéimplad in actele de asemenea naturad din acea epoca (4). Lipsindu-ne aceasti pretioasd dovada directé, suntem redusi la de- ductiuni si la interpretiri ale textelor ce le cunoastem. Episcopia cumani cuprindea Secuimea, dar nu cuprindea Tara Barsei, deoarece vedem pe Episcopul Teodorie insircinat de Papa s& apla- neze diferendul ivit intre Episcopul dela Alba Tulia gi Decanul (sau protopopul) si clerul din acea fara. (1) Rogerius, Carmen miserabile, Cap. 2, apud Schwandiner, Seriptores, I. (2) Idem, ibid., p. 902. (8) Hurmuzaki, 1,, p. 429, 622; Fejér, VI, p. 403; Theiner, Monum., I, p. 555- 4) Hurmuzaki, I,, p. 130; Theiner, Monum., I, p. 128.279 UNGURIL $I EPISCOPIILE CATOLIGR DIN MOLDOVA, Este deci de presupus c& nu cuprinde’ nici partile de peste «muntii zipezilor» cucerite si colonizate de Cavalerii teutoni, cici am vazut c& acele pirti fusese puse do Papa sub autoritatea spirituald a protopo- pului din Jara Barsei (1). Eparhia Cumanilor trebue deci cdutata afar de acele teritorii, cari nu puteau cuprinde decat parti din regianea de dealuri dintve Prahova si Buziu. Deoarece Episcopia este numiti @ Cumanilor, ea trebuid si cuprinda partile locuite de Cumani, adica sesul Tarii-Romanesti si partea de jos a vaii Siretiului. Deoarece scau- nul Episcopiei, dupa cum ne araté mai multe documente, se aflA ase- zat intr’un orag (civitas) numit «al Milcovuluis, trebue sa-l ciutém pe malurile acestui parau (2). Aceasti agezare se poate explica atat prin faptul ca aici se gasiau ramagijele regedinjei primei Episcopii a Mileovului, cat gi prin acela ct Mileovul se afla cam la mijlocul Eparhiéi. Caci este de presupus ci Cu- manii de pe la Olt erau prea departe do sfera de influentii a Episcopului, care gedea in oragul (civitas) Milko pentru a face parte din poporul sau. (1) Hurmuzaki, 1,, p. 80; Fejér, III, p. 405. (2) Documentul dela 1279 (Hurmuzaki, ¥,, p. 429; Fejér, VI, p. 403), prin care Papa Nicolae ILI inviti pe legatul sin in Ungaria s& cereeteze despre Veniturile Hpi copiei Mileoviei, care a fost distrust de Tatari curmi cu desivirgire ori ce Indoiala in aceasta privinfa, mai ales dupa ce d-l Iorga (Studié si Documente, III, p. XIX, nota 2) a stabilit lectura adevirati a acestui act:. . . . Cum autem nullus sit ibi catholicus Episcopus, qui eosdem fratres ad sacros ordines voleat promovere, et civitas de Myleo (nu muio) posita in confinibus Tartarorum, iamdudum per prae- dictos Tartaros destructa fuerit nec inibi Episcopus et alii catholici habitatores extiterint quadraginta annis et amplius jam elapsis. Unde anume si fi fost Mileovia? Benké (op. cit, p. 26 sq.) se inured in rispun- surile primite de el la aceasta intrebare dela doi Minovifi traitori in firile noastre. Cel dintaiu afirma cA Milkovia se aflA pe locul unde se vede acuma manastirea Mira, iar cel de al doilea asigura cd acest oras (oppidum) se afl’ aproape de Focsani, Nu mi se pare eu putin}a ca aceasta Episcopie si se fi putut afla pe locul unde s’a clidit mai tarziu manistirea Mira, De ar fi fost vreodatd aici o Episcopie, eu biseried catedrali, tradifiunea s'a fi pastrat negresit in localitate. Nu numai ci ne lipsoste ori ce tradifiune in aceast privinja, dar vedem ca asemenea tradifiune nu exist& niciacum doud sute gi mai bine de ani, céci alifel D. Cantemir care, In Des- crierea Moldovei, ne vorbeste de manistirea Mira intemeiati de Parintele siu, s'ar fi grabit si menfioneze si tradifiunea despre existenfa de alti dati a unei Epis- copii pe acel loc, Al doilea rispuns mi se pare mai aproape de adevir, ttre Odobesti gi Mira, adied nu prea departe de Poegani, tot dup& Cantemir, se afl pe vremea lui, ruincle cotapii Créciuna, pomenita adesea de eronicarii nostri. S’ar puted ca acea cetate sa fi fost claditi pe ruinele vechei Episcopii catolice, mai ales ei numele: Criciuna ar putea prea bine si fie coruperea unui Kreuzdorf, Kreuzberg sau Kreuzburg oarescare. Analele A. R.—Tom, XXVII—Memoriile Sect. Istorice, 834 RADU ROSETTT Este deci probabil e& Episcopia cumana cuprindea, pe langi scau- nele Secuiesti, partea de Rasirit a Munteniei si cea de Miazd-zi a Mol- dovei dintre muni si Siretiu, dela Bacdu in jos: in cAmpii haladuiau Cumanii, in partea deluroasé locuiau Romanii. Documentele referitoare la Episcopia Cumanilor ne arata timpul in care Regii Ungari au luat in st&pénire aceasta parte a Moldovei. O bul& papald din toamna anului 1229, si despre care am vorbit mai sus, confirma Cumanilor linistita stapdnire a pdmanturilor lor pre- cum si privilegiile gi libertafile ce le fusese hirdzite de Regele An- drei al Ungariei, cu consimfimantul fiului sdu Bela gi tnvestite eu pecetea de aur (1). Ceeace vrea si zicd c& Cumanii recunoseuse suve- ranitatea Regelui Ungariei. Aceast& recunoastere, urmata de privile- giile harazite de Rege, au avut fara indoiala loc cu ocaziunea sau in urma mergerii peste muni a lui Bela, cand acesta insoti pe Arhiepis- copul Robert care mergea si boteze pe Cumani. Suveranitatea ofectivi exercitaté de coroana ungara in Episcopia Cumanilor mai esie pe deplin dovedita gi prin faptul eX Bela perce- pea dari dela Romanii din acea Eparhie (2). Aceast& luare in pose- siune efectiva, in anul 1227, a unei parti a Moldovei, mai este con- firmati gi prin faptul cA cel dintéiu Rege al Ungariei care ia titlul (1)... . .statuendo ut salvo dei timore gaudeatis in omni pristina libertate. Ad hane autem libertatis et immunitatis et possessionis pacifice terre vestre con cessionem a Karissimo in Christo filio nostro A. Ungarie Rege Illustri, Bele Regis primogeniti sui accedente consensu, iam pridem facta Cumanis, sicut provide facta est in eiusdem Regis litteris aurea bulla munitis plenius continentur, auctoritate vobis apostolica confirmamus et presentis seripti patrocinio communimus. Nulli ergo ete. ..... Hurmuzaki, 1,, p. 112; Fejér, III,, p. 208. Istorieii unguri pretind ed cu- cerirea Moldovei de citre Unguri s’ar fi facut la o dat mult mai anterioara. Aceasta afirmare insi nu este intemeiatd pe nimica: cronicarii nu vorbese de asemenea lucru. Izvoarele citate de Gebhardi (Geschichte des Reichs Ungarn und der damit verbun- denen Staaten, T. IV, p. 520) gi de Fessler (Geschichte von Ungarn, I, p. 111-180) in sprijinul acestei aserfiuni nu o confirma de loc. Hartvieus in Vita S. Stephani, c. 12, apud. Endlicher, zice ca Sfantul Stefan, trecand munfii (1003) di mai multe ba. t8lii crfneene Pecenigilor, ii invinge cu desivarsire, ucide pe Kean regele lor gi cucereste tabira pignilor cu toate bogiifiile ouprinse intr’insa, bogafii eu care cla- deste, la Buda gi la Alba Iulia, cite o biseried. Din povestirea lui Hartvieus nici nu se poate micar limuri dacd acest risboiu a avut loc in Tara-Romaneascd sau in Moldova. Iar Kiikiillé (apud Schwandtner, Seriptores, p. 132) povesteste numai cé Stantol Lasliu a invins, la raul Temis, pe Cumanii cari se intorceau, dupa ce pra- dase pind in Tisa, apoi, urmirindui pang la Dundre, i-a nimicit intr’o a doua lupti. Cam departe de Moldova! De eucerire nici 0 vorba. (2) Hurmuzachi, I, p. 182; Fejér, ITI, p. 309.281 UNGURII $1 EPISCOPILE CATOLICE DIN MOLDOVA. 85 de «Rex Comaniae> este Bela, indati dup& suirea lui pe tron, in anul 1235 (1). Din bula lui Grigore IX, din 1234 (2), citaté acuma la urma, mai re- zulté cA in Episcopia Cumania elementul dominant era acel romanese. Dacé un numar insemnat (nonnulli) de oameni din Regatul Ungariei yeniau aici si se ageze intre Romani, se vede cat colo c& este vorba de o imigrare recenta si nu de o populafiune de Unguri si de Nemti stabilit’ de mai mult& vreme in fara. Apoi mai rezulta din textul bulei c& acesti imigranfi erau, la 1234, amestecafi cu Romanii gi nu alcaituiau ageziri, eolonii, deosebite. Aceasta imigrare, starnité de cuceririle Teutenilor, a fost cu buna sam& incurajata prin intemeierea gi inflorirea Episcopiei cumane, dar nu avem nici an temeiu pentru a conchide de aici ca stramogii Cian- gailor fura agezati in Moldova pe timpul acelei Episcopii. Cu invaziunea mongola se sfarseste si Episcopia cumana, Dac& in documente mai gasim cite odatd mentiune de misionari trimigi la Cu- mani, de legati pentru Cumauia, de biserici cumane, acestea sunt, cum zico foarte bine d-l Iorga, dorinfe, confuzii sau vorbe de claca (3). far clericii cu titluri cumane igi exercitau ministerul nu [a noi, ci in Unga- ria, printre Cumanii stabilifi acolo (4). Cu desiyargire slabe fost-au fara indoiald ramasitele Cumanilor din farile noastre cari au supravietuit n&valirii. mongole. Pentru ei, cari traiau pe locuri deschise, aceasta n&valire a trebuit sa fle mult mai nimicitoare decat pentru Roméanii agezati in regiunile deluroase gi impadurite. Cea mai mare parte a fost fara indoiald ucis4 sau robita, putinii supravietuitori s’au contopit, cei crestinati, mai putini la numar, cu RomAnii, cei pagani cu Tatarii ale ciror instincte gi moravuri se ase- manau cu ale lor. Sub numirea de Cumani ce o intaélnim in documen- tele din a doua jumatate a veacului XIII gi din fnceputul veacului XIV, trebue si infelegem TAtarii. Cancelariile pontificalé gi ungara se obisnuise s& intrebuinteze termenul «Cumanii» pentru nomazii pra- dalnici dela Rasarit de Carpati; ele se incdpafanara sa-l dea Tatarilor, intocmai cum vedem pe scriitorii bizantini numind pe Turci gi pe Tatari (4). Este probabil 4 Stefan Martini, despre care nu stim cand a murit, cu toata injonefiunea Papei, a stat departe de Targul-Siretiului in vremile tulbure pentru Moldova dintre 1394 si 1400. Acegti Episcopi nu par a se fi interesat mai de aproape de interesele Diocezei Jor, nici cand venira timpuri mai linistite, nici chiar dupa di- vortul pronuntat de Papa intre Ringola (sau Ringala) si Alexandru cel Bun, cand aceasta Doamna primi, la 1421 (6), Targul-Sirotiului ca apa- nagiu gi probabil igi agez& locuinta intr’insul. Nu vedem nici un semn de- spre prezenta lui Nicolaus Venatoris sau a lui Thomas Erneber la sediul Episcopiei pe acea vreme. in anul 1412, Papa Ioan XXUI inalfase bi- serica catolici din Lemberg la rangul de bisericd mitropolitand gi-i conferise dreptul de jurisdictiune asupra Episcopiilor de ritul grecose din Przsemysl, Chelm, Camenita Vladimir, Siret si Kiev (6), MA indoiese e& ar putea fi vorba aici de Episcopia noastra a Siretiului, deoarece nu avem nici o stiinta ca aceasti Epissopie s& fi fost Episcopie ca- tolica de ritul grecese, bula de fundafiune necontinaud nimic fn aceast& privinta. (1) Schmidt, op. eit., p. 42 (2) Engel, op. eit, p. 111. (3) Schmidt, op. cit., p. 28; Hurmuzaki, J,, p. 514--515. (4) Schmidt. op. eit., loc. cit, (5) Ulianicki, Materialy, etc., p. 26. (6) Hurmuzaki, 1, p. 402.297 UNGURII $I EPISCOPIILE CATOSICE DIN MOLDOVA, bl var Despre intaia Episcopie a Bacaului, Populatiunea catolick din Moldova, la incepututurile domniei_mol- dovene, se impirtiA in doud grupuri deosebite. Intaiul, mai putin nu- meros, cuprindea pe Nemfii si Polonii din Siretiu, pe Sasgii si Ungurii din Suceava, Baia, Harlau, Cotnar si Targul-Neamjului. Al doilea grup, mult mai insemnat ca numér, era aledtuit din boierii gi féranii unguri de pe Siretiu gi Trotus, cu targovetii sagi gi unguri din Targul-Trotugului si din Bac&u. Propaganda misionarilor catolici in farile noastre in a doua jumatate a veacului XIV era din cele mai active. Schmidt (1) citeaz& o buld a lui Bonifaciu IX, din 6 lanuarie 1389, incepand cu cuvintele: «Exultat cor nostrum», prin care acel Papa intareste pri- vilegiile hardzite societatii fratilor peregrini gi face menfiune de ma- rele numar al locuitorilor catolici din Moldova. Pacat numai ci data acestei bule, care se gésegte in Analele Minorifilor ale lui Wadding, este fara indoiali gresita, cici Bonifaciu IX s’a suit pe tronul pon- tifical la 9 Noemvrie 1389 (2), gi prin urmare nu putea si dea vreo buld Ja 6 Ianuarie al aceluiag an, adicd cu zece luni inainte de alegerea lui. Daca gresala este la Schmidt sau la Wadding, nu pot sti, cdci Bi- blioteca Academiei noastre nu posedi Analele Minorifilor. Daci avem a face cu o simpl& gregalé a lui Wadding sau a lui Schmidt si dacd bula in realitate poarta data Calendelor de Ianuarie ale primului an al Pontificatului lui Bonifaciu IX, ea constitue o pu- ternicd dovada atat despre activitatea misionarilor in partile Moldo- vei, unde catolicii erau foarte numerosi, adic& pe Siretiu gi Trotus, cat si despre interesul ce-l purta Papa propagandei catolice tn Moldova. Ea ar constitui o puternicd presumpfiune in favoarea intemeierii de cdtre acelag Papa, cu doi ani mai tarziu, a unei Episcopii in centrul acelui mare grup catolic: la Bac&u, Ha ne-ar mai permite si fixém, cu mult& probabilitate, tnceputurile mandstirii de Minorifi din acel orag in aceeag epoca. Mentiune directé despre prima Hpiscopie catolicé din Baciu gisim numai in copia unei bule din anu! 1439 a Papei Eugeniu IV. Aceasta copie, intirit’ Ja 1520 de ciitre Episcopul de Vidin, de pe originalul, in (1) Schimidt, op. eit. p. 28. (2) Mas Latrie, Présor de Chyronologie, p. 1184.52 RADU ROSRTT! bund stare atunci, pdstrat fn arhiva mandstirii franciscane dela Csik- Somlyo in Transilvania, a fost publicati pentru intaia oara de Contele Josef Kemény (1). Iat&i pe scurt confinutul ei: Papa serie Episcopului Benedict al Severinului c& Bonifaciu IX infiinfase in Moldova, in anul al treilea al Pontificatului sdu, din cauza fntinderii acelei teri si a imprdstierti neindemanatice a eredinciogilor intr’insa, pe Langa Episcopia mai veche a Sireliului, vacant inc dela inceputul secolului, spre marea pagubd a credinciogilor gi nerestau- (1) Contele Tosef Kemény, Ueber das Bisthwn und das Franziskanerkloster 2u Bakov in der Moldau, in Kurz, Magazin fir Gesehichte, Literatur, etc. Il, p. 26+ Tata textul acelei bule: Hugeni~s Episcopus, Servus Servorum Dei. Venerabil in Christo fratri Benedicto Episcopo Zewriniensi. Salutem, et Apostolieam bene- dictionem, Provida Sanciae hujus Sedis Apostolicae cura co semper iutense dirige- batur, ne populi in medio paganoram, infidelium, sehismaticorum haereticoramque constituti suo spirituali unquam carerent animorumsolatio, sacrorumque orbaorentur administratione. Hae itaque saneta ex provisione perinde, ac ex ea etiam princi- paliter ratione, ut ipsa salvifica, ac para Domini nostri Jesu Obristi fides inter cosdem paganos, infidelos, schismaticos, ac haereticos fructiferos capire possit salutis, propagationisque radices, salubriter non minus, ac pie instituti fuere jam ab olim diversissimis in terrae hujus mundanae oris Episcopatus inter quos sane non ultimus erat ille, quem in terra Moldaviae, ob terrae illius vastitatem, et Christi fidelium in commodam nimis dispersionem, practer antiquiorem Cerethensem ab initio prae- sentis seculi jam vacantem, et cum grave Christi fidelum jactura, ne de praesenti quidem restaurabilem, in terrae illius Metropoli Bacchoviensi suncta Bonifacii, hujus nominis Pontificis IX pontificatus sui anno tertio solicitudo ereait, ae pia Joannis Anujus nominis Pontificis XXII, pontificatus sui anno quarto Hiberalitas variis ex- coluit, ornavitque Indultis, et Praerogativis. Cum tamen etiam sedes haec episco- palis de praesenti vaeare dinoseatur, exindeque maxima oriantur incommoda, quin imo et animorum jactura eo magis funesta extimeseenda sit, cum non solum ipsa terra Moldoviae, in qua graecana haeresis quoque quotidie magis, ac magis pul- hulare divitur, sed et finitimi huic terrae Cieuli partesque Transalpinae deficien- tibus iisdem in oris etiam fratribus Ordinis Minorum ccelesiasticarum personaruin inopia vel maxime periculoso hoe tempore laborent. Hine Fraternitati tuae aucto- ritate Apostoliea serio injungimus, ut eo usqne etiam, donee adjuvante Divino auxilio, de quo ocyus restaurando sive Episcopate Cerethensi, sive vero Bacchoviensi, cum dilecto in Christo filio nostro Ladislao Ilustri Rege Poloniae, subjectoque eidem Elid Palatino Moldaviae per Apostolica scripta providere poterimus, cura pastoralem ferris in supra memoratis pe Te, et alios, quos ad idoneos, et sufficien- tes putaveris ot signanter per Fratres Minores de regulari observantia Provinciae Boznensis soverter, et sine mora exercias, et exerceri facias, Nee secus sub gravi Apostolica hujus Sedis indignatione, et Censura feceris, Super quibus tamen om- nibus plenam, et omni modam tenore praesentium Tibi concedimus, auctoritate apostoliea facultatem. Datum Florentiae. Anno Incarnationis Dominieae mcpxxxrx. Decimo Septimo Calend. Octobris, Pontifieatus nostri anno nonno. \ (Ormeaza incredintarea Episcopului Nicolae de Vidin.)299 UNGURIL $I EPISCOPULE CATOLI DIN MOLDOVA 5B rabild pentru prezent, a tnftingat sfénta mitropolie a Bacdului, pe care Papa Ioan XXIII, in al patrulea an al Pontificatului sdéu, a impo- dobit-o cu mai deosebite prerogative si drepturi. Dar acuma se afli vacant gi acest scaun episcopal, ceea ce aduce multé pagub& mantuirii sufletelor, nu numai in Moldova in care se zice cd eresurile grecesti cAstig’ adepti din zi in zi, ci si in fara Secueascd si in pirtile Transil- vaniei, din cauza desavarsitei lipse de personal bisericesc. Papa arat& ci se va sfatul cu Regele Vladislav al Poloniei gi cu vasalul acestuia, Tlie, palatinul Moldovei, spre a veded care Episcopie trebue mai in- taiu restaurata, aceea a Siretiului sau aceea a Baciului, ins’ pana atunci incredinjeazi Episcopului Benedict al Severinului ingrijirea pastorala a acestor firi gi-i porunceste ca, fara intarziere, si exercite acea ingri- jire prin frati minorifi din provincia Bosniei. Contele Kemény (1), in studinl stu asupra Episcopiei Bactului, dupa ce publicé actul rezumat mai sus, conchide ca Bonifaciu IX a in- fiinfat o Episcopie catolica in Bact&u, i @nul 1401. Dar bula zice ca aceasté Episcopie a fost intemeiati in al treilea an al Pontificatului lui Bonifaciu IX. Dar Bonifaciu IX a fost ales la 2 Noemvrie 1389 si incoronat la 9 Noemvrie al aceluiag an (2). Prin urmare, al treilea an al Pontificatului siu incepe la 9 Noemyrie 1391 gi se rgegte in aceeas zi a anului 1392. Din acest interval: 9 Noemvrie 1391—-9 No- emyrie 1392 este bula despre care vorbegte Papa Eugeniu. Contele Kemény a facut 0 gresala de zece ani si, lucru curios, nimeni nu a indreptat acea gregali. Schmidt, in loc de a indrepta data, indreapta anul Pontificatului lui Bonifaciu gi zice cA Episcopia Siretiului a fost mutaté la Bacdu de c&tre Bonifaciu IX im al treisprezecelea an al Pontificatulut séu. Apoi mai face o nota prin care lamureste cd Boni- faciu IX fiind ales la 1389, al treisprezecelea an al ocarmuirii lui cade la 1401 (3). Faptul ci Episcopia Bactului ar fi fost intemeiati pe timpul exis- tentei celei a Siretiului este explicat si justificat cu prisosinjaé prin acel al imprdstierii neinddmdanatece a populatiunii catolice. Bactul era, fara doar si fArd poate, locul cel mai bine ales pentru a fi rege- dinta chiriarhiei celei de a doua gi mai insemnate aglomerari de catolici in Moldova. Cu drept cuvant se poate zice cd dack Papa n’ar fi inflintat o Episcopie catolieé in Bacau, ar fi trebuit s’o infiinteze. D-1 Iorga, in ny, op. eil., p. 26, nota 26. (2) Mas Latrie, op. cit, loc. eit, (8) Ibid, p. 83, nota 7,54 RapU Rosevty 300 prefata d-sale la actele relative la istoria cultului catolic in Meldova (1), erede cA Episeopul Benedict al Severinului, dorind sa intruneascd sub ocdrmuirea lui si pe catolicii din Moldova, ar fi inventat el po- vestea cu infiinfarea Episcopiei Bacaului de cdtre Bonifaciu IX. Aceasta spre a ademeni pe Eugeniu IV, sun zelos restaurator al Bisericii>, sa-i ineredinteze lui ingrijirea acestei Eparhii, ceeace ii gsi reusi. Oare nu se atribue aici Episcupului Benedict o uneltire la caro el nici nu s’a gandit? Caci pentru ce oare ar fi inventat el infiinfarea unei Episcopii a Baciiului in anul 1391-1892? Pentru a obtinea ocar- muirea acelei Eparhii? Dar prin bula in chestiune, Papa Eugeniu 11 inséreineazi nu iumai eu grija Eparhiei Bacdului ci si cu acoea a Si- retiului gi zice limurit cd-i incredinjeazd toate firile sus pomenite (curam pasturalem terris in supranumeratis) adicd: Moldova, Secuimea si parti din Tara-Romaneascé. Insi dupa bulele de fundatiune a Episco- piei Siretiului, aceast’ Episcopie ave drept Eparhie intreaga Mol- dova (2). Prin urmare ce nevoie mai avead Episcopul Benedict sa in- venteze o Episcopie a Baciului? Cu dansa sau fird dansa, tot i se daidea ocarmuirea spiritual’ a fntregsi Moldove. Faptul ci Papa Eugeniu zice la 1439 cd Episcopia Siretiului este vacanta dela inceputul veacului, este si nu este o gregala, ciel dact am vazut cX mai multi Episcopi fura numiti la acol scaun dupit 1400, n’avem nici o dovada c& vreunul din ei ar fi rezidat acolo. Apoi chiar admitand o confuzie in bula Papei Eugeniu dela 1439, lucru ce am vazut ci se putea intampla in cancelaria pontificald, intru cat ar putea oare aceasta confuzie, asupra unei vacanje sau nevacanje de sediu episcopal, si fack suspect o pomenire de fapte intamplate cu juma- tate de secol inainte gi tratind despre un fapt cu totul strain de va- canfa sau nevacanta scaunului de Siretiu dupd 1400? lar faptul cd in bula Imi Eugeniu IV nu se vorbeste de cela- lalt Episcopat moldovenesc, dela Baia, care fara indoiald exista in 1439, se poate explica usor prin aceea cd chiar in bula de intemeiere a acelui Episcopat, Papa Ioan XXIU, precum vom veded in capitolul urmiitor, 0 supune Arhiepiscopului de Liov, pe cand, precum am va- zut, acel de Siretiu ataérna direct dela Papa (3). Este destul de firesc ca nici Episcopul Benedict, dela care a pornit negregit propunerea, nici Papa Eugeniu IV, sd nu fi vorbit, intr’acea bul, de o Eparhie cuprin- (1) Iorga, op. eit., p, XXXV. (2) Vezi mai sus rezumatul bulei. (8) Vezi tot acolo.UNGURIT $I EPISCOPIILE CATOLICE DIN MOLDOVA. znd o mic& parte a terii si ocupata de un Episcop care atarna dela un Arhiepiscop polon; tacerea lor intentionata se explicad prea lesne. Daca infiinjarea Episcopiei Bacdului de cdétre Bonifaciu [X la 1391— 1392 mi se pare putin discutabili, trebue s& miarturisese ci nu se giseste urmad temeinic’ de vreun Episcop al Bac&ului care si fi exercitat ministerul pe malurile Bistrifei. Accast inflintare mi so pare c& arames pur teoretici. Episcopii de Baciu ingirati de Kemény gi de Schmidt vor fi o amesteciituri de Episcopi ai Siretiului gi ai Baei Tot atat da teoreticd va fi fost inzestrarea cu noua drepturi a Episco- piei, facuta de Joan XXIII in anul al patrulea al Pontificatului sau, despre care vorbeste bula Papei Eugeniu. Daci nu cumya avem aici a face cu o noua confuzie, actul lui loan XXIII ar puted prea bine sa fie bula de infiinjare a Episcopiei de Baia, care are data dela 7 August 1412, adic& tocmai din a) patrulea an al Pontificatului lui Ioan XXIL Este foarte probil cf mandstirea Minorifilor din Bacdu a fost inte- meiata gi ea pe la sfargitul veacului XIV, insi ori ce dovada despre aceasti intemeiere ne lipseste, este numai o tradifiune (1). IX Despre Episcopia ,,Moldaviensis“. Precum dovedeste inscriptiunea de pe partea dreapta a altarului bi- sericii catolice dela Baia, inscriptie Inc in fiinfa in anul 1646-1647 si care ne-a pastrat-o Bandini, acea biserica, cu hramul Sfintei Fecioare, gi man4stirea catolici din Baia («Moldavicen»), au fost construite de Alexandru cel Bun gi inchinate memorici sotiei sale Margareta, ingro- pata sub baptisteriul din bisericd. Tar Bandini adaoge cé: «sub acel baptisteriu zace Margareta, acel juvaer prefios, tntemeictoarea biseri- cilor moldovenesti (2). Margareta ar fi fost deci catolici, dar din ce fara si a cui fiicd era nime nu spune. D-] Iorga presupune cd Alexandru cel Bun ar fi luat-o (1) Asupra manistirii Franciscanilor din Bacau, vezi studiul sus citat al Contelui Kemény gi actele publicate de d-1 Iorga, in Studii si Documente, I &11. (2) Anno 1410. Hoc templum in Honorem B. M. V. dedicatum, ab illmo Prin- cipe Alexandro Woyda Aedificatum est, una cum monasterio Moldavicen, cujus piae memoriae conjux Margareta sub fonte baptismatis sepulta est. Requiescat tm vitae acternae resurrectionem. Amen. (Codex Bandinus, in Anal. Acad. Rom. V. XVI, Mem. Sec}. Ist, p.91.)de sofie a Ini Martin Y, eonchizand de aici c& ar fi fost creat Episcop de acel Papi. Dar intreb: cum se face atunei 4 al doilea Episcop «Moldaviensis», Petru Csipser, se numeste si el «deyota creatura> a Papei, atat in suplica dela 2 Iulie 1438, cat giin cea dela 28 Noemvrie 1452. Stim ci la 1438 erd Papi Eugen 1V tae munditia, honestate morum, spiritualium providentia et temporaliwa cireum- spectione aliisque multiplicium virtutum donis apud nos fide digna testimonia per- hibentur et pro quo etiam ipse rex et regina nobis super hoc humiliter supplicarunt praedictae ecclesiae, si et postquam in cathedralem erecta fuerit, ut praefertur, auc- toritate praedicta provideas ipsumque illi praeficias in episcopum et pastorem, ca- ram et administrationem ejusdem ecelosiae sibi in spiritualibus et temporalibus ple- narie committendo; et nihilominus, si praedictum Johannem eidem ecclesiae in episcopum per te praefici contigerit, et praefertur, ipsi Johanni per te vel alium ca- tholicum episeopum, gratiam et communionem sedis apostolicae habentem, aseitis et in hoc sibi assistentibus duobus aut tribus catholieis ‘antistitibus, similem gra- tiam et communionem habentibus, munis consecrationis impendas aut impendi fa- cios et procures sibi a suis subditis obedientiam et reverentiam debitus exhiberi. Volumus autem, quod ecclesia et civitas hujusmodi, si et postquam eas erexeris, et episcopus Moldayien, existens pro tempore ac ejus elerus et populus metropolitico jure subsint pro tempore archiepiscopo Haliciensi, alios Lamburgensi voeato, ipsaeque nova ecclesia et eivitas de provincia et suffraganae ecclesiae Halicien. seu Lambur- gen. in omnibus et per omnia sint, prout aliae ecclesia cathedralis de ipsa provin- cia de consuetudine vel de jure subsint archiepiscopo et ecclesiae Halieiensi aute- dictis. Contradictores ete. Volumus autem, quod tu vel idem antistes, qui praefato Johanni hujusmodi munus impendent, ab eodem Johanne nostro et Romanae eccle- siae nomine fidelitatis debitae solitum recipias vel recipiat juramentum juxta for- mam. Quam sub bulla nostra mittimus interelusam, ac formam juramenti, quod idem Johannes praestabit, nobis de verbo ad verbum per ipsius Johannis patentes litte- ras sub sigillo suo signatas per proprium ejus nuntium quantocius distinare pro- euret seu procures. Datum apud Antonium extra muros Florentinos Vl idus au- gusti anne quarto. (Arhivele Vaticanului. Lat, t. 172, £. 55) (1) Eubel, op. cit., p. 189.305 UNGURIT $1 EPISCOPITER CATOLIOE DIN MOLDOVA, 59 iar la 1452 Nicolae V; oare Petru Csipser s& fi fost creat Episcop «Moldaviensis», in dou’ randuri? in ori ce caz acoast& sfintire fu adusd la indeplinire in urma sta- ruinfelor Minorifilor si Dominicanilor asociati, cari urmase fara intre- rupere silinfele lor pentru catolicizarea partilor Moldovei (in partibus Walackiae minoris). Minorifii infiinfase un Vicariat general pentru Rusia-Walachia-Podolia. Dinty’o suplici citre Papa a presupusului acelui Vicariat (1), rezultti ca Ioan de Ryza care, preeam am vizut, era Profesorul minoritilor in Polonia, se legase ciitre asociatia Pe- regrinilor, prin jurimant, cf de va ajunge la scaunul episcopal, fi va favoriza si va ing&ddui sa fie volnici a boteza gi a exercita in Eparhia lui si alte drepturi sacerdotale hirazite lor de pontificii romani. Faptul c& in aceasta bula se vorbeste de «civitas Moldaviensis» ca si cum aceasta urbe ar fi capitala Moldovei, in care igi are regedinta si Mitropolitul schismatic al {arii, nu trebue si ne ademeneasc’ micar un minut s& eredem ci este vorba de Suceava sau ci, pe acea vreme, Baia era Capitala {arii. Bi va fi fost odata, pe la inceputurile Voevodatului Moldovei, ce- lui mic, regedinta Voevodului si scaunul puterii lui, dar la 1413 scaunul domnici era deja de mult in Suceava. Apoi Mitropolitul Moldovei, dela inflinfarea Mitropoliei si pana la stramutarea ei in Iagi, gi-a avut tot- deauna resedinta in Suceava. «Civitas Moldaviensis» nu inseamnii aici altceva decat: Tdargul-Mol- dovei, precum «civitas Serethensis» iaseamna in bulele relative la in- fiinfarea acelei Episcopii: Targul-Sretiulué. Curtea papal, putin cu- noseditoare aminnntimilor geografiei politice a Moldovei, va fi inteles r&u comunicarea scrisi sau poate chiar verbal& a Regelui Vladislav, comunicatie care, si ea, nu va fi fost un model de claritate, si de aici s’a niscut imbrogliul care-] face bula. Precum vom vedea, toate im- prejuririle concurg pentru a ne dovedi ci scaunul nouai Episcopii se afla la Baia. in cat privegte pirerea lui Eubel (2) care, cu toate rectificdrile, per- sist’ si vad in «civitas Moldaviensis», Moldavifa, ea nu susfine dis- cufia. In veacul XV nu era nici macar sat Ja Moldavia, dar inc’ o | Baia era wn orag deseiilecat de Sasii din Rodna gi Bistrita; in 1413 era bine intemeiat, poate do un veae gi mai mult, Bandini ne spune (1) Vezi mai departe acea suplic (2) Bubel, op. cit, p. 189 si urm.60 RADU ROSETTE 306 ci, dup& traditiuno, Baia din vechime era locuit’ aproape excluziv de Sasi gi cuprindea peste 1.000 de case si 6.000 de locuitori (1). Tot ce stim despre episcopia din 1 Iulie 1420. (Arh, Vat., t. 138. A, f. 198): Beatissime Pater! Sanctitati Vestrae devota creatura supplicat Joannes, episeopus Muldavien., quatenus ipsum in petitionibus suis infraseriptis de solitae benignitatis clementia exaudire dignenimi gratiose: «) Tlem, cum dudum devotissima filia Sanctitatis Vestrae Ringola ducissa mino- ris Walachiae christiana corde gerens firmiter, quod Alesandrum ducem Graecorum et Gentilium ritui inheerentem ab illorum revooare posset errorum devils, eundem ducem tertio [eonsanguinitatis] et affinitatis gradu sibi coniunetum matrimonialiter, carnali etiam secuta copula, sociaverit, excommunicationis sententiam incurrendo, et pragfatam ducem ab erroribus huiusmodi ad verae fidei agnitionem reducere, ut sperabat, non possit, supplicat Sanctitati Vestrae pracfatus episcopus Muldavien quatenus sibi, nisi ipse dux pura corde et sincera mente candem fidem ipsiusque ceclesiae traditiones et dogmata coram eo etiam expresse profiteri illa quae acceptare et ea inviolabiliter observare ac illis devote intendere velle voverit, inter ipsos du- cem et ducissam auetoritate apostolica divortium celebrandi illosque ab invicem perpetuo separandi ipsamque ducissam ab excomunicationis sententia, quam prop: ter co incurrit ef ab excessu hujusmodi absolvendi anctoritatem et licentiam imper- tiri gratiose dignemini cum elausulis opportunis. Fiat wf petitur. 4) Item beatissime Pater! Cum in partibus Walsehiae, quae temporali ditioni de- votissimi filii Sanctitatis Vestrae Sigismundi Romanorum et Hungariae ete. regis illustris subditae ae de ritu Graecorum sive Geutilium ad christianam fidem con- versae existunt, quaedam cathedrals ceclesia Muldavien, nomine yveluti nova plan- tatio ortodoxae fidei erecta fuerit et in ejus districtu seu diocesi, in quibus etiam adhue nonnulli Graeci, Gentiles atque Pagani diversaram linguarum moram tra- hunt, nonnullae parochiales et aliae ecclesiae pro solidatione fidei praedictae et fr quenti ineremento de novo erectae et ordinatae, aliae vero adhue erigendae et or- dinandae dictim existant, supplicat Sanetitate Vestrae humiliter dictus episeopus, quatenus ipsum, ut in praedictis partibus, quae in fide ipsa adhuc debiles existunt procreationem novae semper sobolis facilius proficere et Deo animos lucrifacere vo- leat, de alicujus paternae subventionis praesidio confovere volentes, sibi, ut ipse pro tempore, singulorum civitatis et diocesis praedictorum sacro fonte illue renatoram per se vel alium seu alios confessionibus diligenter anditis, eos, quoties opportunum tuerit, a peceatis suis omnibus de quibus corde contriti et ore contessi fuerint, etiam in omnibus et singulis casibus, de quibus minor penitentiorius Sanctitatis Vestrae307 UNGURII §1 EPISCOPILE CATOLICE DIN MOLDOVA. 61 prin consanguinitate, in al treilea grad, ceeace dupi Eubel s’ar kimuri prin faptul c% prima sofie a lui Alexandru col Bun, Margareta, fusese ruda Ringalei in gradul al treilea (1). Joan de Ryza arati Papei ck Ringala, Doamna (ducissa) Moldovei, avand o inima cregtini hotiriti, se casitorise cu Domnul (ducim) Alexandru, care se fine de ritul Grecilor gi ul Gentililor, spre a-l in- toarce dela erorile lui, ficandu-se pasibili astfel de sentinja excomu- nic&rii, cisitorindu-se gi traind impreund cu un barbat inrudit ew ea, prin consanguinitate in gradul a] treilea. Perzind acuma numita Doamni ori ce niidejde de a face pe soful ci si-si pardseasct erozu- rile, Episeopul roagi pe Papa spre a permite Ringalei si urmeze cu rictete toate prescriptiunile religiunii catolice, si pronunfe cu auto- ritatea lui apostolica divorful intre Domn gi Doamna, declarandu-i des- partiti pe vecie gi si-l autorize si ridice de po Ringala sentinta de excomunicare de care se facuse pasibilié. Papa incuviinfeaz’ cererea. Apoi Episcopul, vorbind de péirfite Moldovei (Walachiae), cari sunt supuse Impdratului Sigismund al Romanilor, Rege al Ungariei, si con- yortite de acest rege la catolicism (%), zico c& intr’insele este o bise- ricd catedrali, cu numele de Moldaviensis, ridicati ca 0 nova plan- absolvere habet, liberare ipsisque pro commissis salutarem peenitentiam auctoritate apostolica injungere valeat, indulgere dignenimi gratiose, cum transmissio illorum ad sedem apostolicam propter magnam distantiam praedictorum partium ab eo et viarium gravitatem primo potius forsitan illos desides a fide redderet quam pro nos; cum clausulis opportunis, Fiat ad triennium, ¢) Item, ut ad ceclesiam Muldavien. antedietam, quae in honore sanctorum Petri et Pauli apostolorum et Katharinae virginis dedicata existit, ad fidem conversorum praedictorum devotio in dies ferventius augeaiar, ipsique co libentius causa devo- tionis confluant ad eandem eeclesiam dignetur Sanctitas Vestra, omnibus fidelibus praedictis ipsam ecelesiam devote visitantibus amnuatim et ad ejus conservationem et fabricam manus adjutrices porrigentibus in singulis per cancellarium Sanetitatis Vestrae dari consuetis ac in ipsius ecelesiae patronorum praedictorum et dedica- tiones festivitatibus septem annos et totidem quadragenas perpetue duraturum in- dulgentiarum misericorditer impertiri, cum clausulis oportanis. Fiat in forma. O. d) Idem, quatenus eidem episcopo pro se ac rectoribus parochialium ecclesiarum suorum civitatis et diocesis praedictorum constitu tionem fel. rec, Urbani papae V, praedecessoris Sanctitatis Vestrae contra religiosos super administratione sacra- mentorum ecclesiasticorum ete., editae sub bulla expediri et super ea executores sive judices in eancellaria Sanctitatis Vestrae nominatos deputari mandare gratiose dignemini cum omnibrs claasulis opportunis. Fiat in forma O, Et quod expediantur duae ultimae supplicationes gratis pro Deo, quia pauper est, non habet ande solvere, Fiat ubique. Datum Florentiae kal. Iulii anno tertio. (Bubel, op. cit.) (1) Eubel, op. eit, loc. eit,62 RADU ROSEY 308 tatio a credintei adevarate, in finutul sau Dioceza cireia tréesc multi Greci, Gentili si P&gani, de limbi diverse. Multe biserici si parohii ‘au fnflintat spre folosul acelei eredinje, si arzand, adesea au fost ridicate sau rém4n a se ridicd din nou. Dar fiind aceste creafiuni, ca gi Episcopul gi chiar ca gi credinta, inet slabe gi avand nevoie de spri- jin, cere Papei si-i hardzeasci puterea de a da oaregcari indulgente, cari tree peste prerogativele lui. Aceste cereri sunt asemenea incuviin- fate de Papa. in fine Episcopul, uitand juramantul facut Peregrinilor cand umbla dupa sprijinu) lor spre a se ured pe scaunul episcopal, cere Papei sit ia masuri pentru punerea in aplicare a unei constitujiuni a lui Ur- ban V, prin care se interzi cAlugarijor si administreze sacramen- tele in diocezele avand episcopi si parohi, Papa consimfi gi la aceasta cerere. Corespondentele cXlitoriau incet la ineeputul yeacului XV; se vede c& deabid in vara anului urm&tor Vicariatul general al Minorifilor primi ordinal Papei, deoarece suplica citre Papa a girantului acelui Vicariat general, prin care el reclama impotriva poruncilor pontificale objinute de Episcopul Ioan de Baia, poarté data dela i 4 Tulie 1421 (1). () Suplica Superiorutut Vieariatutui Ordinului Minorifilor, Russta-Walachia- Podolia, din 3 st 4 Tulie 1421 (Arh. Vat. Suppl. 4 146, f. 208 e& 209): a) Beatissime Pater! Cum opera tam Minorum quam Praedieatorum ordinum fratrnm in partibus Walackiae minoris existentium multi ad fidem eatholicam con- versi fuerint et ipsim et fratres institerint pro ereetione novi episcopatus Moldavien. in partibus Walachiae minoris ibidemque simili opera quidam Johannes de ordine ipsorum Praedicatorum ereatus fuerit in episeopum, post cuius assumptionem, ut inibi fides catholica ex bonis operibus dictorum fratrum maius susciperet incre- mentum, ipse episcopus promisit et iuravit, dictis fratribus faveri et pati quod possint baptizare et alia facere, quae a Romanis pontificibus eis concessa fuerunt prout de dictis promissione et juramento constat publico instrumento, eujus teno- rem dignetur 8, V. hie habere pro suficienter expresso—ipse tamen in reprobum sensum datus (nescitur, quo spiritu ductus) in ordines ipsos malignitatis glandium convertens, in partibus illis, in quibus adhue infideles existunt, sathanizans prae- dicat, fratres ordinum Minorum et Pracdicatorum fors haereticos, et quod infideles baptizati per eos non sunt bapiizati ac indigent a novo baptismate, et tanquam et tamquam granda glacialis novos palmites ipsorum fratrum opera et doctrina sue- crescentes mortifieat ot extirpat ae vigore eujusdam pretensae conservatoriae in forma communi a §. Y. ut dicilur obtentae eosdem fratres’ excommunicat et ana- thematizat, liest de facto, in totius christianae fidei et ipsoram fratrum religionis obprobrium et tam fidelium quam infidelivm jorum partinm et maxime illorum principium infidelum, qui ipsorum ordinum incipiunt esse zelatores, scandalum309 UNGURIT §1 EPISCOPIILE CATOIICE DIN MOLDOVA. 63 Aceasti suplici incepe prin a arata Papei fagdduintele si jurimantul Episcopului, apoi il denunfa ec’, indat& ce s’a ureat pe scaunul opis- copal, a aruncat masca. El acuma strigi, in acele locuri undo mai sunt inci necredinciogi, ci frafii Minori{i gi Predicanti sunt niste ere- tici, ci botezul sivarsit de ei nu este botez adevarat si trebue sd- Peregrinantium de ordine fratrum Minorum, quatenus ipsis fratribus in partibus illis omnia et singula, quae pro avgmento ejusdem fidei utilia et necessaria fore conspexerint et quae hactenus juxta furmam ot tenorum privilegiorum eis a sede apostolica concessarum exercuerunt et fecerunt, exerciendi et faciendi plenam et liberam facultatem concedere dignenimi de gratia speciali, non obstantibus consti- tutionibus apostolicis ac conservatoria praedicta ceterisque contrariis quibuscum- que et cum clausulis opportunis. Fiat xt petiter, ef committatur archiepiscopo Gneznen. O. Dat. Tibure V. nonas Iulii anno quarto. 2) Beatissime Pater! Cum in partibus Russiae, Walachiae et Podoliae, quae ab infidelibus detinentur, sit quaedam, pro defensione fidei Christifidelium societas instituta, confraternitas 8. Francisi nuncupata, quae generali vicario et fratribus ordinis Minorum societatis Peregrinantium nuncupaturem in dietis partibus pe- regrinis pro ipsorum infidelium conversione evangelizantibus verbum Dei in qui- buslibet eorum opportunitatibus auxilium et favorem ad fidem Christi (disseminan- dam) impendit, et opus sit pro majori augmento ejusdem fidei aliquos fratros ejus- dem ordinis professores habere scientia claros pollentes meritis et virtutibus in- signitas, qui per praedicationis ministerium ad fidem Christi convertant alios ot inducant, et ut etiam dicta fraternitas augeatur et crescat: supplicant humiliter Sanctitatis Vestrae devoti viri fr Mareus Sclavus de Candia hodiernus generalis vi- carius et fratres dictorum partium, quatenus dicto vicario vel ejus locumtenenti, ut quoscumque alios fratres ejusdem ordinis ubilibet cons titutas ad dictas partes et jurisdictionem praefati viearii se transferre volentes (etiam suorum superiorum Jicentia miaime reqnisita| et similiter quoscumque personas ad dictam confrater~ nitatem aecedere eupientes recipere et admittere, et nihilominus vicario et fra- tribus cisdem, ut quorumeumque usque ad annum ad ipsam confraternitatem ve- nientium confessiones audire cosque absolvere ab corum peccatis (nisi talia forent, propter quae sedes apostolica merito fuerit consulenda) et eas communicars, ae ipsis novis frairibus ad jurisdictionem ejusdem vicarii infra ipsius triennium profecturis ut tempore interdicti missis et aliis divinis oficiis, prout alii dictorum partium fra- tres possunt, interesse et inibi celebrare valeant, indulgere dignemini de gratia speciali. Item, Pater Sanete, ut tam novi fratres ad religionem quam ceterae personae ad conformitatem hujusmodi pro exaltatione catholicae fidei eo promptius eonfluant, quo se noverint ampliori sedis apostolicae gratia communitas, dignetur Fadem Sanctitas omnibus fratribus et personis, qui usque ad annum ad confraternitatem et jurisdictionem vicarii hujusmodi confluxerint, plenam remissionem suorum pec- catorum in mortis articulo misercorditer elargiri ipsamque confraternitatem bene- dicere et in suo sancto et laudabili proposito confirmare. Fiat de omnibus in forma. O. Et quod litterae expediantur gratis pro Deo ubique. Fiat ubique. 0. Dat Tibure IV nonas Julit anno quario. ¢) Beatissime Pater! Cum fel. rec. Urbanus V, Gregorius XI et Bonifacius IXvarsit din nou, descurajand asifel pe neofifii cdlugarilor gi pricinuind mare scandal atat printre necredineiogi cat gi printre credinciogi. Din cauza purtarii Episcopului, mulfi din acei convertifi la credinja cato- lick au pirasit-o, intoredndu-se la vechile lor erezuri, Roagd pe Papa ca, deoarece progresele catolicismului in Rusia, Moldova gsi Valahia au fost datorite numai cdlugirilor, ei si urmeze a se bucura de drep- turile ce le-au avut pana atunei. Papa, judecind cu drept cuvant c& constitujiunea lui Urban V era aplicabil: nuinai unor imprejurdri diocezane normale gi nu fivilor cari aveau ined trebuinté de serviciile misionarilor, reveni asupra incu- viintarii date punctului al patrulea din suplica Episcopului de Baia gi instirein& pe Arhiepiscopul de Gneznen cu privigherea masurii. Jelelalte dou puncte din suplica Vicariatului general sunt de putin interes pentru noi, find relative la prerogativele Vicarului general. Mai mult nu stim despre primul Episcop al Baii, nedescoperindu-se pana acum alte acte relative la el. Al doilea Episcop de Baia fu Petru Osipser, dup’ cum singur ne arati in a doua sa suplicd caitre Papa la 28 Noemvrie 1452. Avem gi dela el doua suplici citre Papa. Prin cea dintai (1), Petru arat& ci biserica «Moldaviensis», constituita plurimorum ; ex quibus obprobriis et seandalis multi jam ad fidem orthodoxam conversi apostare et haeretizare ineipiunt in dictae fidei diminutionem: supplica- tur, beatissime Pater, ad obviandum praemissorum pro parte fidelis servitoris Sanetitatis Vestrae, vicarii Russiac, Walachiae et Podoliae, neenon fratrum societatis {in ejus obedientia nuncupatus) Romani pontifices, praedecessores Vestri, devotis Sanctitatis Vestrae Generali vicario Russiae, Valachiae et Podoliae provinciarum necnon fratribus societatis Peregrinantium ordinis Miuorum in dictis provineiis pro reduetione infidelium ad fidem Christi evangelizantibus Verbum [Dei] nonnulla immunitates, exemptiones, libertates, gratias ot indulia gratiose concesserint, prout in apostolieis litteris desuper confectis, quarum tenores habere placeat pro ex- presso, plenius continetur: supplicat humiliter Sanctitati Vestrae fr, Marcus Scla- yus de Candia modernus vicarius et fratres ejusdem societatis, quatenus privilegia et litteras dictorum praedecessorum eis ut praefertur concessa, quorumeumgue te- norem existant, etiam cum insertione hujusmodi litterarum, quae in ei contenta rata habentur et grada, ea auctoritate apostolica ex certa scientia confirmare et approbare et quaedam ex illis, cum incipiant vetustate consumi, innovare et com- munire dignemini de gratia speciali, supplentes omnes defectus, si qui forsan in- tervenerint in cisdem ; signantes per «Fiat ut petiturs, de omnibus. Fiat in forma, O. Dat. Tibure V. nonas Julii anno quarto. (Eabel, op. cit.). (1) Suplica Ini Petru Cipser, al doilea Episcop «Moldaviensis:, din 2 Iulie 1438 (Arh, Vat, f 312, £. 40): Beatissime Pater! Cum devota creatura vestra Petrus Cipser episcopus Molda- viensis, qui nuper anetoritate apostolica in curia sibi fecit munus consecrationis impendi, vigore iuramenti per eum praestiti teneatur singulis bienniis limina apost.UNGURMD $I EPISCOPHLE CATOLICE DIN MOLDOVA 65 din vechime, dar ridicaté de putin timp, are un mic venit care nu trece peste gaptezeci de fiorini pe an. Poporul este alcdtuit in parte din catolici si in parte din schismatici. Atat din cauza micului siu ve- nit cit gi din a ingrijirii necurmate cere UR asemenea popor, se roag& si fie seutit de obligatia de a vizita la fiecare doi ani pragul Sfantului Petru. Papa consimte, ins cu conditiune ca aceast’ dispensa si fie valabild numai pentru timpul in care sta in Dioceza lui. Ceeace dovedeste cd episcopii de Baia urmau pilda celor de Siretiu. Din a doua suplica (1) a aceluiag Episcop, purtand data de 28 Noemyrie visitare, sitque ecclesia Moldaviensis in remotis constituta et de novo erecta ct ha- beat paucos fructus, qui summam septuaginta flor. valorem annuum non excedunt habeatque etiam populum pro parte orthodoxae fidei cultorem et parte scismatieum, ad cujus scismatici populi reductionem ad fidem cupit sibi gratia suffragante divina diligenter intendere et fructuosius laborare, et propterea tam propter paucitatem fructuum huiusmodi quam propter curam quae sibi incumbit ad confirmationem et reductionem populi praclibati; praedietam juramentum servare non possit: pro partem eiusdem episcopi 8. ¥. Humiliter supplicatur, quatenus dignemini ipsum a praestito juramento usque ad decennium absolvere, ut in dieta sua ecclesia resi- dendo salubrius populi sibi commissi saluti animarum valeat providere. Concessm, ul petitur, dum tamen in episcopatu resideat. In praesentia domini nostri papae C. (episcopus) Ariminen. Dat. Ferrariae VI nonas Juli anno octavo. (Eubel, op. cit.) (1) Suplica aceluiag episcop din 28 Noemyrie 1452. (Arch. Nat. Suppl. f. 457, F112): Beatissime Pater! Exponitur Sanctitati Vestrae Petri episcopi et ecclesiae Molda- viensis noviter inter scismaticus de rita Graecorum in miuori Walackia per olim Alexandrum Wajewodam ftindatae ac totius communitatis civitatis Moldaviensis, quod quidam fratres de ordine Praedieatorum et Minoram in dictis civitate et diocesi absque licentia ordinarii ecclesias parocbiales regunt omnia sacramenta ecelesias- tica ministrando, pueros baptizant et confirmant, in matrimonia absque aliqua pro- clamatione contra statuta et consuetudines matris sanctae Ecelesize (etiam in locis occultis) copulant, calices et alia ornamenta sacerdotalia eonsecrant, populumque utriasque sexus in casibus etiam sedi apostolicae specialiter reservatis absolvunt, divortia inter conjuges legitinos solemniter celebrant et saepissime conjugibus am- bobus viventibus eos aliis in matrimonium copulant et cum eis in sie contractis ma- trimoniis auctoritate propria dispensant, mensibus singulis et solemnibus festivitati- bus publice sacramentum Eucharistiae portant, dicentes majorem auctoritatem se ha- bere quam ordinarium Joci et quod nullus homo tenetur cathedralem et parochiales ecelesias Visitare, et quos ordinarius pro excessibus legitime excommunieat, ipsi absolvunt, asserentes non esse de necessitate ordinarios habere, in habitu saeculari incedunt, loca illicita et tabernas cum publieis mulieribus visitant et ibidem inebriati publice ct manifeste concessiones tenebant, et exinde saepissime multa mala et ma- Xima pericula eveniunt, concubinas publice tenent et ex cis uti in legitimo thoro sive matrimonio prolificant et alia infinita mala committunt in dedeeus maximum mairis sanetae Ecclesiae et ordinis sacerdotalis; et si in tempore non provideatur, dicta ceclesia cathedralis, quae solum duos episcopos habuit, destruatur; nam ad Analele A. Rom.—Tom, XXVIL—Memoriile Seef. Istorice 566 RADU ROSETTI 1452, vedem c& vechea cearti a Episcopilor cu c&lugirii Minorit Dominicani eri departe de a fi potolita si, de alta parte, ci activitatea acestor misionari era tot atat de vie ca alt& data. Petru araté Papei, din partea lui si din a bisericii «Moldaviensis», infiintate din nou de raiposatul Alexandru Voevod printre schismaticii de rit grecese din Moldova si din partea intregii comunitiji a Tar- gului-Moldovei (civitas moldaviensis), c& oaregcari frati Predicatori gi Minorifi, fari a avea invoiri speciale, administreazt toate sacramen- tele ecleziastice in bisericile parohiale, boteazi gi confirma copii, ce- lobreaz4 cisitorii in contra regulelor Bisericii, sfinjese potire gi alte ornamente preoj{esti, dau absolutiuni speciale rezervate Scaunului Apos- tolic, pronunta despirtenii si cAsttorese pe urma pe coi dospartiti do ei, ambii soti fiind inc& in viaf’, due sacramentul Euharistiei in so- lemnit&tile publice, pretinzénd ci au mai mult& autoritate decat pa- rohul local, scutese pe poporani s& viziteze catedrala gi bisericile pa- rohiale, merg la crégme insofiji de femei publice, se imbata in public, pricinuind scandaluri periculoase, tin in public concubine, au copii cu dansele, ca si cum ar fi unifi cu ele in legiuit& cisdtorie si fac o mul- time de alte fapte rele spre marea rugine a sfintei Biserici si a ordi- nului sacerdotal. $i dacé nn se vor lua masuri la vreme, aceastd ca- tedrald, care a avut numai doi Fpiscopi, se va pierde. A ajuns acuma la asi mare siricie, ineat deabia se poate hrini pe langa dénsa Epis- copul cu un singur preot. Apoi un oarescare Constantin Romanus, care se d& drept preot secular gi canonic al lui Sf. Ioan din Lateran, pre- dici in public erezia gi sliveste blestemata erezie a Boemilor, iar mai mulfi alti preofi seculari din aceast& Diocez& sunt schismatici gi eretici gi cdgtigd zilnic multi eretici. Roagd pe Papa si ia masurile ce va crede de cuviinté asupra celor mai sus expuse. Papa hotidreste in con- formitate cu cererea ‘gi insircineazd pe arhiepiscopul de Gran sa cer- ceteze si sd ia masurile de indreptare ce va crede nemerite. tantam inopiam devenit, quod episcopus vix cum uno sacerdote alimenta cotidiana potest habere; quidam etiam Constantinus Romanus, qui se pro presbytero saecu- lari et canonico s. Ioannis Lateranensis gorit, publice hacresim praedicat et damna- tam sectam Bohemorum affirmat et quamplures alii presbyteri saceulares in dicta diocesi sunt haeretici et scismatici et multas adhaerentes sibi singulis diebus ac- quirunt, Quare supplicatur Sanctitati Vestrae pro parte dictorum exponentium, qua- tenus super praemissis omnibus et singulis Sanctilas Vestra dignetur misericor- diter providere de gratia Vestra speciali. Fiat, ut petitur, ef committutur (ar- chiepiscopo) Strigonien. Dat. Romae apud s. Petrum IV Kal. Decembris anno sezto, (Eubel, op. cit.)MOLDOVA. 67 GURIT $1 EPISCOPTILE ATOLICE DI! Din acest de pe urma act reiese, mi se pare, in chip vederat, cA Epis- copia din Targul-Moldovei nu putea si aibi decit o Eparhie foarte restransa, caci altfel ar fi cu neputinté ca veniturile ei sé fi fost atat de mici. Ea nu puted si cuprindd numeroasa Ungurime de prin tinuturile Romanului, ale Baciului gi ale Trotusului, probabil nici Suceava, Sire- tiul, Cotnarul si Harlaul. De altmintrelea, trebue si observim ci Episco- pul de Baia in nici un act nu arataé prefenfie de a cuprinde toata Moldova sub autoritatea lui. Este deci probabil ci pe vremea celor doi intai Episcopi de Baia (1413—1452), Moldova era imparfita in trei Dioceze catolice: a Siretiu- lui, a Bacdului gi a Baii. Din aceste trei seaune episcopale numai unu, cel dela Baia, pare a fi fost ocupat fn chip efectiv de un Episcop avandu-gi regedinta acolo, Cel al Siretiului avea un Episcop titular, despre a cérui prezenfa Ja scaun nu avem nici o urma, iar al Ba- cdului, cuprinzand toemai cel mai mare numir de catolici, probabil e& nici macar nu avea titular si ora administrat de Minoriti. Faptul c& Episcopul de Baia purta titlul de «Moldaviensis» a facut pe istoricii cari s’au ocupat cu aceastd chestiune sd creada c& el cu- prindea in Eparhia lui Moldoya introaga. La aceasta parere gresit’ mai adaogandu-se si aceea ca, 1a 1401, Episcopia Siretiului fusese trans- ferata la Bacau, i-a ficut s& atribuie Baciului, cu duiumul, pe toti Episcopii de Baia si de Siretiu. S’ar putea ins& prea bine ca acel Iohannes Rosa, pus de Schmidt (1) in lista Episcopilor de Bacau, dup& Johannes zis Sireleaned gi care in vremea ciumii dela 1453 s’ar fi ardtat un pastor admirabil, ne- crnfator de propria sa viafi gi impodobit cu toate virtutile, sa nu fi fost altul decat primul Episcop de Baia, Ioan de Ryza, transferat, ina- inte de 1488, la scaunul mai insemnat al Siretiului. El gedea mai ales la Lemberg, unde isi cAstigase un mare renume de sfinjenie. lar fap- tul c& el iscaleste intr’un document al Arhiepiscopului Grigore al Lem- bergului: , ceceace se si faci fark intarziere. Petru fu sfinjint in zina de 29 Martie 1476 de e&tre Arhiepiscopul Benedict dela Mytilena, con- sacrat la 31 Martie gi scutit de plata anatelor (4). La 3 Aprilie Papa serise lui Stefan spre a-i comunica sfintirea Episcopului recomandat do cl, iar la 9 ale aceloiag luni (8). Dupa Petru de Insula, fu numit Episcop «Moldavionsis» Thomas Batcha de Zagradino, iar Ungur gi Dominican, numit la 20 Septemvrie 1497 si sfintit in Roma la 28 Octomvrie urmator. Cu doud zile mai tarziu, el se indatori la achitarea serviciului «commune». Acesta exer- eita functiuni episcopale in Transilvania, dar isi vizitd Dioceza gi tsi gasi chiar moartea cu prilejul unei asemenea vizitiri, fiind ucis de tal- hari in satul Orlesti (2) lang targul Neamtului (4). Izvoarele Vaticantilui ne mai araté in Mihail Marinoski un ultim Episcop de Baia in anul 1510 (5). Aceast% Episcopie ar fi avut deci o duraté de un secol. Daci dela inceput Eparhia fusese mic’, pana la arderea Baii, in 1467, Episcopul puti duce in acelag orag, care avea 0 populatie ungureasea si sdseascé compacta, un traiu modest, dar linistit. ins& oragul, dupa arderea lui, nu pare a se mai fi ridicat; cea mai mare parte din locuitori s’au imprastiat si locuinfa diocezanului a ramas arsé, iar Hpiscopul ne maj avand ce sé caute intr’insa, el gi-a cdutat mijloace de traiu prin Ardeal gi poate, vremelnic, la Cetatea-Alba, Persecutiunile cumplite la cari turd supusi numorosii adepti ce isi facuse dela inceput, in Ardeal, doctrina hussité, adusese dincoace de munfi mii de fugari, cari gtiur& sd castige pentru crodintele lor cea mai mare parte a catolicilor unguri gsi sagi din Terile Romane. Ei nu se intoarsera la catolicism decat tarzin in veacul XVI, cénd si linfele Minorifilor izbutira s&-i readuc&i in massi in sanul Bisericii Romane. Nu este deci lucru de mirare, dacd mijloacele de traiu ale Episcopilor din Targul-Moldovei erau cu desivarsire restranse in a doua jumitate a veacului XV. (1) Id, ibid, p. xxxvarr (2) Schmidt, op. cit., p. 45. (3) Lorga, op. cit., loe, cit (4) Bubel, op. cit, loc, cit.; Schmidt, op. cit., p. 47. (5) Bubel, op. cit,, loc, cit318 Despre a treia Episcopie a Milcovului. Cu anul 1438 vedem ca incepe o noua serie de Episcopi purtand titlul de Milkoviensis, dar trdind in Ungaria. Benké atribue aceasta restauratiune a Episcopiii Milcoyului Jui Sigismund, imparatul Roma- nilor si Regele Ungariei, addogand c& a fiptuit-o putin inainte de moartea lui (9 Decemvrie 1437) (1). Cel dintaiu Episcop din aceasta serie se numeste Grigorie si se vor- beste de el pentru intaia oara in acte din anul 1438 (2). Benké observa c& noua Hpiscopie dela incoput avi o soarti nenorociti. Spre a buna invingerea ostilor sale de citre Huniady, in anul 1441, la Belgrad, Sultanul Amurat trimise In primavara anului urmator pe Mezetbeg, cu o oaste numeroasi, s& loveascd Ardeaiul prin Jara-Romaneasci Mezetbog, trecind Dunirea, prada cu desivarsire Tara-Romaneasca gi rasbi pana in inima Transifvaniei, unde fu biruit de Huniady numai cu mare greutate (3). Cu prilejul acestei pradari a TArii-Romanegti, biserica catedrala a Milcovului fu iar distrusi din temelie (4). Asupra realit&tii acestui fapt nu putem pistrd vreo indoiala, c&ci intr’un act al Episcopului Mihail IJ al Mileovului din anul 1518, act care se va giisi mai departe si in care se vorbeste tocmai de restau- rarea acelei biserici, se zice lamurit ci acea bisericd catedrala a Mil- covului a fost de curand (dudum) distrusa de furia paganilor pana la temelie. Iar acelas lucru il spune si Papa Iulia II intr’o bul& din anul urmator, Tati deci dovezi destul de puternice in favorul a- serfiunii lui Benké, cd imparatul Sigismund ar fi restaurat Episcopia Milcovulai gi cd aveasté restauratiune nu a fost cu totul teoretica. Apoi Benké ne da, dup& Pray, urmitoarea list’ a Episcopilor de Milcov dupa 1437, ad&ogand in dreptul fiecdruia anii in cari se poate constata fiinja lui si titlurile ce purtd (5) Gregorius, Milkoviensis, Suffraganeus si Vicar al Arbiepiscopului de Strigon (Gran); Joannes; 1466 (1) Benké, op. cit, (2) Id, ibid., T, p. 137. (3) Fessler, op. cit,, If, p. 469; A. Bonfinii, Rer. Ungar, Dee. IIL. Lib. V, p- 819; Thuroezy in Schwandiner, Seriptores, IV. Cap. XXXVII. (4) Benké, op. cit., p. 136. (5) Id, ibid, p. 137,B17 UNGURII §1 EPISCOPIILE ©. aL Ladislau de Ondola, tot odat&i Praepositus Mislensis, 1469; Mihail I, Vicar al Granului, Snffraganeus Thurem, 1471, 1473, 1475, 1481, 1484; Paul de Tisva, 1504; Ladislau I, 1510; Demetriu, 1511. Mihail IJ, 1519. Benké (1) se gribeste s& arate cX cei mai multi, dact nu toti Epis- copii numiti mai sus, av fost tinufi departe de scaunul lor prin impre- juriirile vremii si au triit fir jurisdictie diocezand gi fart venituri episcopale. Face exceptie la aceasti regula numai cel de pe urma, Mi- hail IT care a incercat si restaureze scaunul episcopal distrus. Putem conchide cu toata siguranta ci nici unul din tofi numifii Epis- copi n’a pus piciorul din partea noastré a muntilor, unde Eparhia lor, partea de Rasarit a Munteniei gi capatul de jos al Moldovei, numa&ra prea putini catolici. tn timpul Episcopiei lui Demetriu, Arhiepiscopul Granului, Thomas Bakacz, un om energie, ambitios gi puternic, obtint dela Papa Tula II niste bule restabilind, in toat% vechea lor plenitudine, drepturile Episcopilor Milcovului, dar supunandu-i Episcopiei Granului (2). Probabil e& sub indemnul acestui prelat, Episcopul Mihail II al Milcovului a feat indrazneata sa incereare s& recdstige nu numai plenitudinea drepturilor exercitate de Episcopii Milcovului gi ai Cu- manilor in firile noastre, dar chiar s’o intind& pe intreaga Moldovi. insd el fu indraznet numai cu intenfiunea si cu gura, eiici necutezdnd s& vie in persoand in Eparhia revendicata de el ca s& convoace sinodul bisericilor ce pretindea ci fac parte din acea Diocezd, se mulfumi si-l convoace prin nigte serisori de convocare datate din Sibiiu, din ziua de 18 Fevruarie 1518, dar prezentate Notarului public de cdtre un procurator al Episcopului, care cu bunk sama rimasese pe ling in- stigatorul gi protectorul siiu, la Gran. Prin acea scrisoare (3) de convocare, Episcopul Mihail se intituleaza (1) Td, ibid, idia. @) 14, ibid, p. 169. (8) In Nomine Domini Amen. Anno Nati die vero Saturni, quae tuit sexta mensis Martii, in Civitate Cibiniensi, Milkoviensis Diczeseos, Pontificatus autem Sanctissimi in Christo Patris & Domini nostri, Di Divina Providentia, pape Decimi; Anno ejns sexto, in mea Notarii publici ac Testium infraseriptorum pracsentia, Honestus & Diseretas Stephanus de Dorock Strigoniensis Diweeseos famifiaris & Procurator legitimus Reverendi in Christo Pa- dem 1518, Indictione sexta,2 RADU RosETTE 318 Episcop al Bisericii Milcovului, catedrala Crdiei (Regni) Moldovei. Este indreptata citre Protopopii, Decanii, Parohii, gi Arhi-Presbiterilor gi Decanjlor dela Milcov, Vrancea, Bain Moldovei (Moldvabanensi), Bistrita, Sibiu, Kezdi, Cozdensi, Gyergy6, Sepes, Kézdi-Vasarhély, Mykie, Orbai, Siretiu, Kitia (Rylyerensi) si Cetatea Alba (Nesteralbensi), cari tris & Domini, Domini Michaelis Episeopi Ecclesiae Milkoviensis, personaliter con- stitutus, mihique Notario publico subscripto quasdam literas praefati Reverendi Di Episcopi & sigillo suo annulari signatas, eonvocatae Sacrae Synody exhibuit & prae- sentavit hajusmodi sub tenore. Michael Det et apostoticae Sedis gratia, Episeoyus Ecclesiae Milkoviensis Cathe- dralis Regni Moldaviensis, Venerabilibus et Egregiis Archi-Presbyteris, Decanis, nee non Plebanis, sub Comitatibus & Archi-Presbyteriatibus ac Deeanatibus Milkoviensi, Moldvabaniensi, Barezensi, Cibiniensi, Varanezensi, Sepsensi, Bistriciensi, Kysdensi, Cozdensi, Gyorggyensi, Sepesensi, Kysdi-Vasariensi, Mykiensi, Orbayensi, Srethiensi, Kylyerensi, Nesteralbensi, nec non vices Eorum gerentibus, qua sub Jnris dictione & Diaces{ nosira praefata Milkoviensi ubilibet existentibus & eommorantibus, Sa- lutem et paternam in Dno Benedictione! Cum Sacro-Sancia Sedes Apostolica totius orbis, Sanctissima fidei nostrae catholicae et Orthodoxae Mater & Magistra de ple- nitudine potestatis per universum orbem Eclesiis Cathedralibus legitimos Episcopos sibi cum plenitudine potestatis ad Pape gubernationem substituit, tribuens omui- modam per temporalem suecessionem in terris et in celis ligandi solvendique, di- strictae praecipions Ipsos audire, transgressores vero rebelionis veneno imbutos per exclusionem a Regno Dei & sancta eelesia catholiea ct orthodoxa abscissos inter ethnicos & publieanos cum perditionis & mortis filiis computare: eum licet Eeclesia nostra Cathedrales practata Milkoviensis Regni Moldaviensis paganorumn furore dudum usque ad fundamenta misere est diruta, cujus regimini jugi, quantum nobis ex alto coucessum est, cura attentiori praesidemus, meditantes ea, quae ad reintegrationem territorii nostri, Diceceseas Gregisque Dominici imbi coadunationem necesgario visa sunt salutaribus exortationibus & opportunis Synodalium edictis in pristinum statum feliciter deduci debere; ne populus Nobis commissas per nostram taciturnitatem illorum improborum efficeretnr praeda raptorum, quorum suggesti- one sui Pastoris veri & legitimi spiritualia incrementa contempuentes pabula dis- pendi temere sorbere solent, in nostre et dicte Heclesie Milkoviensis praejudicium eneryationem & suppressionem, ne forte ejus hostilitatis furorum, prescriptione tem- poris aut vi qualicunque vocabuli Moldaviensis Heclesine & Dioacesos nostre prac- dicte pracjuditium molientes, cunt vero per canonicam & populi inibi Christiani elec- tionem & Prineipis Regni illus Jure Patronatus illius Eeclesie Milkoviensis funda- meuta ex Sacro-Suntae Sedis (gratia) firmata sunt haetenus adeo nobis subjecta, ut nulli ambiguum esse potest. Sed cnim nomengue ignoratur a pluribus, seitur a paucis, sed ne unum foriasse ex vobis decipiat ignorantia, aut fallat multos aifectis cum interest vestri & interesse debet, non ad nostram, sed Heelesiae praedictae Mil- koviensis & vestri, qui illi Turi Diweesano subjecti fieri permoustramus utilitatem sententia etiam yestra in praemissis necessario at expetenda, ne Ecclesia praedicta perinde majoribus partitiones patiatur incommodis aut Jure abalienationis prae- seripto, aut semine polluatur alieno, aut spiritualibus incrementis enervetur, aut319 UNGURIL $f EPISCOPITLE CATOLICE DIN MOLDOVA. 72 atarn& de zisa Diocezi a Milcovului. Zice ci este de datoria lor s& ia misuri pentru restaurarea bisericii Milcovului, eatedralé a Crdiei Moldovei, distrusi pana la temelie de furia paganilor, gi a Diocezei in toatd futregimea lor de mai inainte. Pentru a se sfatui asupra acestui stargit, ti convoaca pe tofi si apard in termen de sasezeci de zile, in a doua Duminicd dupa Pasti, in Biserica parohialé din Targul Trotu- sului, cea mai apropiati de distrusa biserici a Milcovului, catedrala Oraiii Moldovei si pronunta excomunicarea asupra acelora cari nu vor fi fafa. Se vede ci Episcopul Mihail voia s& aducd sub obladuirea lui intreaga Moldova gi, fara umbra de drept sau de temeiu, facea din biserica din Mil- cov catedrala intregei Moldove. El insiri in scrisoarea lui o mulfime Vitis nutriatur, sed potius virtutibus planteiur: quare Vos omnes & singulos supra dictos per praesens Edictum publicum, yalvis bujus Ecclesiae Thartrossensis affixum citamus et evocamus, Nobisque nihilominus universis et singulis supra dictis Ar- chi-Presbyteris, Decanis & Plebanis, vieesque Korum gerentibus, in virtute sanctae obedientiae & sub Exeomunicationis sententia districte praecipinms, committimus et mandamus, quatenus Yos omnes juxta dignitatis suae statum suppellicati & pli- viali desuper induti juxta, modwn & consvetudinem Sanctae Romanae Ecclesiae ad sexagesimum diem, a die praesent'um publicationis & notificationis, exclusive com: putandum, quae erit Dominis II post Festun Pascae proxime fuurum. Quorum dierum viginti primos pro primo, secundus vero viginti dies pro secundo, & ter- tios et ultimos yiginti dies pro ultimo et peremptorio termino & eanonica moni- tione, vobis praefigimus & assignamus, compareatis, prout quilibet, vestrum com- parere debeat & teneatur, in Ecclesia Bte Marie Virginis parochiali oppidi Tatros proximiori Ecclesiae nostrae praedictae Milkoviensi, siewt pracmissum est Oathedrali Moldaviensi divutae, vbi Spiritus Sancti gratia primitus invocata, yuae pro communi utilitate Reipublicae Ecclesincque Milkoviensis, ac fidei Sacro-Sanctae Catholicac & orthodoxae praevisa fuerint, Synodali Constitutione ultro eitraque in Duo conclusa approbabimus certificantes nibilominus Vos omnes & singulos supra dictos et quemlibet yestrum insolidum per hoe publicwm Edictum hnjus Almac Ecclesiae Ta- trosiensis (valvis) affixum quod contra contnmaces et rebelles & intermino prae- dicto non comparentes per Excommunicationis sententiam rite et legitime pro- cedere, & eos exeouimunicare non omittemus, contumacia vel absentia ilovum in aliquo non obstante, Et quod si vobis locus ille pro hac Saero-Sancto Syaodali ce- lebratione per Nos deputatus, alique eavonica impedimento obstante, tutus et se- curus non existimaretar accessus, citra assecuritatem & salvum eonductum Principis nostri patentibus litteris suis omnibus adire illic volentibus eoncessum, de majoris partis consensu & de beneplacito saltem, nos tempestive per vestros nuncios speciales informare ne desinatis, ad alium ex tune locum propinquiorem in dicta Dioecesi, ubi metius & commodius visum fnerit, deputari curabimus. Datum seria quinta ante Domenicam Tnyoeavit, quae fuit decima octava Mensis Februarii Anno Domini millesimo quingentesimo decimo octavo, (Urmeazi legalizarea). (Benkd, op. cit., p. 227.)V4 RADU ROSETTI de Decanate si de Arhi-Presbiteriate, din cari uncle se raporti ne- gresit la {ara noastra. Decanatul Varanczensis este al Vrancei, Moldva- banensis al Baii, Sirethensis al Siretiului, Kylyerensis al Chiliei, Nesteral- bensis al Cetitii-Albe. Negregit ci parohiile catolice de pe locurile sus citate n’au fost, la stiinfa noastra, nici odati intrunite in Decanate, apoi m& cam indoiese ci in aga zisul decanat al Vrancei gi al Chiliei care era ocupati de Turci, si fi existat macar vreo singur& parohie catolic& (1). Convoearea ramase, bine infeles, litera moart’, cel putin urma nu se giiseste despre intrunire. O scrisoare a Papei, datata (2) din anul urmator, porunceste Decanatelor transilvanene ce facuse altd data parte din Epi. copia Milcovului, a caret biseried catedrald, asezatd in parfile necre- dinciogilor, fusese de curdnd distrusdé de pdgdni, si recunoasci pe (1) Nu departe de Cetatea Alba, la Ciubareiu, putea si fie o parohie eatolicd, edci par- cdlibia moldoveneascd dela Cetatea-Albd fusese transportati acolo. (lorga, Chilia si Cetatea Albé, p. 187.) (2) Dilectia Filiis, & Clero, & populo Civitatis, & Dioecesis Milcoviensis, Dilecti Filii, Salutem, Apostolicam Benedictionem. Dudum felicis recordationis Tulius Papa II praedecessor noster, tune per obitum bonae memorie oli Episcopi Milkoviensis extra Romanam Curiam Demetrii defuncti, Pastoris solatio destitutae, de persona venerabilis Patris Michaélis Episcopi Milkoviensis, de Fratrum suorum, de quorum numero tune eramus, consilio, Apostolica auctoritate providit, ipsumque illis in Epis- copum et Pastorem praefecit, curam & administrationem ipsius Ecclesiae sibi in spiritualibus & temporalibus plenarie comiittens prout in litteris ipsius praede- cessoris plenius continetur. Cum autem sicut, ac saepius pro eo, quod dicta Reclesia quae in partibus infidelium consistit, fere penitus sit diruta, & demolita exstitit, & propter metum Tartarorum, Turcorum, & aliorum infidelium in pristinimum & Epis- copi Milkovienses, qui pro tempore fuerunt, residentiam inibi facere hactenus non potuerant, Vos vero, aque plures Vestrum, praesertim Districtuum Decanatus, & Archidiaconatus, Brassoviensis, Cibiniensis, Bistriciensis, Szentkyrdliensis, Kisden- sis, Burgensis, Udvarheliensis, Zentherensis, Zichensis, Sepsiensis, Kysdensis, Vas- sarheliensis & Orbai & nonnulli. Plebani Parochialium Heclesiarum Milkoviensis Dieesis, Archiepiscopo Strigoniensi & partim Episcopo Transilvaniensi vos subje- ceritis, et illis adhaeseritis, & unus propter metum censuram et incarcerationis praefato Michaeli Episcopo Vestro, vero Pastori debitam obedientiam & Reverentiam exhibere formidetis, nos jura et authoritatem ipsius Ecclesiae Milkoviensis, quan- tum cum Deo possums conservare, ac ejus, & ipsius Episcopi Milkoviensis felici successui salubriter providere volenter, vos, & Vestrum singulos ex parte Onmipo- tentis Dei requirimus monentes & hortantes in Domino, Vobisque nihilominus in virtate sanctae obedientiae, & sub escommunicationis poena districte praecipientes mandamus quatenus, quomprimuw: praesentium notitiam habueritis, ad obedentiam et devotionem ipsius Michaelis pro tempore existentis Episcopi Milkoviensis redire, ac illi reve- rentiam debitam exhibere, ejusque salubria monita & mandata suscipere, & effica- caciter adimplere, nee non Jura Episcopalia persolvere absque morae dispendio cu- retis. Districtius inhibemus Archiepiscopo Strigoniensi & Hpiscopo Transilvano subB21 UNGURIE §I EPISUOPILE CATOLICE DIN MOLDOVA. 75 Episcopul titular de Milcov de arhiereu al lor gi sa-i dea ascultarea ce i se cuvine sub pedeapsi de excomunicare. Dar Papa in acest act nu pomeneste nici un cuvant despre puterea Episcopului de Mileov in Moldova. Aceasta incercare nu fu reinnoit& poate din cauza desfiinfarii Regatului Ungar in urma bataliei dela Mohaci (1525 XL Concluziune. Istoria Episcopatului catolic in Moldova se urmareste usor dela vremea la care am ajuns pana astizi. Populatia catolicd fusese cumplit de redusa prin convertiri la ortodoxism sau imbratigarea doctrinelor Reformei. Daca credinta catolicé nu dispari cu totul, faptul se datoreste in mare parte silintelor celor cafiva misionari minorifi, al cAror centru era ma- nastirea catolica din Bacau. La sfargitul veacului XVI se produse o reactiune: minorifii izbu- tird si readuc& po Ungurii din Moldova in sanul Biserieii romane, iar la 1590 fu numit Episcop al Bacdului Bernardino Quirini. A doua Episcopie a Baca&ului {int pana la 1818, cind muri ultimul Episcop cu titlul de Bacoviensis: Bonaventura Berardi. De atunci si pind la 1894, grija spirituala a catolicilor in Moldova fu Incredintata unor

S-ar putea să vă placă și

• Monarhia Românească

  

  De la Everand

  Monarhia Românească

  Valentin Hossu-Longin

  Încă nu există evaluări
• Între Scylla și Charybda

  

  De la Everand

  Între Scylla și Charybda

  Mihai Eminescu

  Încă nu există evaluări
• Publius Ovidius Naso. Drama relegării la Tomis

  

  De la Everand

  Publius Ovidius Naso. Drama relegării la Tomis

  Damian Mariana

  Evaluare: 3 din 5 stele

  3/5 (2)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Descrierea Moldovei

  

  Document275 pagini

  Descrierea Moldovei

  Cristina Bonteanu

  Încă nu există evaluări
• Fortăreața de pe culoarul stepei

  

  De la Everand

  Fortăreața de pe culoarul stepei

  Remus Moise

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (1)
• Lucian Boia, Originea Si Continuitatea Poporului Roman

  

  Document19 pagini

  Lucian Boia, Originea Si Continuitatea Poporului Roman

  Nicula Vasilica Nelia

  100% (1)
• Monografia Pentru Tipaografie Corectata

  

  Document126 pagini

  Monografia Pentru Tipaografie Corectata

  igottasony

  100% (1)
• Ordinul Cavalerilor Țepari: Eu Nu Sunt Dracula, #2

  

  De la Everand

  Ordinul Cavalerilor Țepari: Eu Nu Sunt Dracula, #2

  Giovanni I. Călin & Daniel Călin

  Încă nu există evaluări
• Imnul lăutei românești

  

  De la Everand

  Imnul lăutei românești

  Constantin Stamati

  Încă nu există evaluări
• Avram Iancu Si Epoca Sa

  

  Document118 pagini

  Avram Iancu Si Epoca Sa

  valy57

  Încă nu există evaluări
• Studii, 25, Nr. 2, 1972 PDF

  

  Document231 pagini

  Studii, 25, Nr. 2, 1972 PDF

  Cosmin Niță

  100% (1)
• Corespondeta Eminescu - Micle

  

  Document4 pagini

  Corespondeta Eminescu - Micle

  Anca Tatar

  Încă nu există evaluări
• I. Tăutu - Scrieri-Social-Politice PDF

  

  Document383 pagini

  I. Tăutu - Scrieri-Social-Politice PDF

  Liviu Neagoe

  100% (1)
• Tartaria - Israel sau Palestina

  

  De la Everand

  Tartaria - Israel sau Palestina

  David Ewing Jr

  Încă nu există evaluări
• Ultimi Cavaleri Țepari: Eu Nu Sunt Dracula, #4

  

  De la Everand

  Ultimi Cavaleri Țepari: Eu Nu Sunt Dracula, #4

  Giovanni I. Călin & Daniel Călin

  Încă nu există evaluări
• Alexandru Madgearu-''Gesta Hungarorum''-Despre Prima Patrundere A Ungurilor in Banat

  

  Document18 pagini

  Alexandru Madgearu-''Gesta Hungarorum''-Despre Prima Patrundere A Ungurilor in Banat

  Username374

  Încă nu există evaluări
• Universitatea Din Pitești - Familia Rudeanu

  

  Document5 pagini

  Universitatea Din Pitești - Familia Rudeanu

  Budan Cristina

  Încă nu există evaluări
• Istoria inedită a unui ziar cultural. 15 ani cu Ziarul de Duminică

  

  De la Everand

  Istoria inedită a unui ziar cultural. 15 ani cu Ziarul de Duminică

  Stelian Turlea

  Încă nu există evaluări
• Dimitrie Cantem1R: Operele

  

  Document952 pagini

  Dimitrie Cantem1R: Operele

  Mihai Radulescu

  Încă nu există evaluări
• Al. Pelimon 1821 1921

  

  Document129 pagini

  Al. Pelimon 1821 1921

  victor cioban

  100% (1)
• Istoria Romanilor

  

  Document277 pagini

  Istoria Romanilor

  dragosGSX

  100% (1)
• Iordanes

  

  Document8 pagini

  Iordanes

  Irina C.

  Încă nu există evaluări
• Adevaruri Ascunse Volumul 2 3-101

  

  Document68 pagini

  Adevaruri Ascunse Volumul 2 3-101

  Oană Andrei Gabriel

  100% (1)
• Foaia de Zestre A Unei Domnite Moldovene Din 1587 Si Exilul Venetian Al Familiei Sale

  

  Document29 pagini

  Foaia de Zestre A Unei Domnite Moldovene Din 1587 Si Exilul Venetian Al Familiei Sale

  Drucila

  100% (1)
• Seria Julian Jackson

  

  De la Everand

  Seria Julian Jackson

  Julian Jackson

  Încă nu există evaluări
• Dimitrie Cantemir - Operele Principelui Demetriu Cantemiru. Volumul 3 - Istori'a Imperiului Ottomanu - Crescerea Si Scăderea Lui - Cu Note Fόrte Ins

  

  Document973 pagini

  Dimitrie Cantemir - Operele Principelui Demetriu Cantemiru. Volumul 3 - Istori'a Imperiului Ottomanu - Crescerea Si Scăderea Lui - Cu Note Fόrte Ins

  Ioana Laura Caloean

  Încă nu există evaluări
• Dan-L CARLO-TROYA

  

  Document6 pagini

  Dan-L CARLO-TROYA

  ZAMFIR GEORGETA

  Încă nu există evaluări
• Reconquista: Șapte secole de luptă pentru recucerirea creștină a Peninsulei Iberice

  

  De la Everand

  Reconquista: Șapte secole de luptă pentru recucerirea creștină a Peninsulei Iberice

  Romain Parmentier

  Încă nu există evaluări
• Bcucluj FG 133502 242

  

  Document70 pagini

  Bcucluj FG 133502 242

  Ioan David

  Încă nu există evaluări
• C.D.aricescu-Istoria Campulungului I

  

  Document192 pagini

  C.D.aricescu-Istoria Campulungului I

  radullo

  100% (1)
• Ardealul Ioan Slavici PDF

  

  Document141 pagini

  Ardealul Ioan Slavici PDF

  Ana

  100% (1)
• I.G. Valentineanu Din Memoriile Mele

  

  Document138 pagini

  I.G. Valentineanu Din Memoriile Mele

  pavlos87

  Încă nu există evaluări
• 581

  

  Document191 pagini

  581

  freeebooks444

  Încă nu există evaluări
• Izvoarele Istoriei Românilor - Volumul 10.istoria Romană Prescurtată

  

  Document153 pagini

  Izvoarele Istoriei Românilor - Volumul 10.istoria Romană Prescurtată

  Cristian Poenaru

  100% (1)
• A C Braescu Primar Comuna Bogesti Tutova 1873

  

  Document63 pagini

  A C Braescu Primar Comuna Bogesti Tutova 1873

  Octavian Braescu

  Încă nu există evaluări
• Constantin Bulibaşa - România Încotro

  

  Document91 pagini

  Constantin Bulibaşa - România Încotro

  dorin_jamba

  100% (1)
• Nicolae Iorga - Francmasoni Și Conspiratori În Moldova Secolului Al XVIII-lea

  

  Document6 pagini

  Nicolae Iorga - Francmasoni Și Conspiratori În Moldova Secolului Al XVIII-lea

  Luca Sergiu

  Încă nu există evaluări
• Revista Prutul, Nr. 50, 2012

  

  Document187 pagini

  Revista Prutul, Nr. 50, 2012

  Cititor de Proză -Republica artelor

  Încă nu există evaluări
• Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice. Seria 2. Tomul 23 (1900-1901)

  

  Document376 pagini

  Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice. Seria 2. Tomul 23 (1900-1901)

  ZimbrulMoldovei

  Încă nu există evaluări
• IORGA - Brancoveanu

  

  Document215 pagini

  IORGA - Brancoveanu

  Alexandru Petre

  Încă nu există evaluări
• CraniiDeLemn PDF

  

  Document102 pagini

  CraniiDeLemn PDF

  George-Alexandru Stanciu

  Încă nu există evaluări
• 14 Cronica Vrancei XIV 2012 08 PDF

  

  Document32 pagini

  14 Cronica Vrancei XIV 2012 08 PDF

  scoalag1

  Încă nu există evaluări
• Cantacuzino - Familial. 1764-1984. Inv. 1830

  

  Document227 pagini

  Cantacuzino - Familial. 1764-1984. Inv. 1830

  Arhivele Nationale ale Romaniei

  Încă nu există evaluări
• Cloșca

  

  Document9 pagini

  Cloșca

  Cristina Ghira

  100% (1)
• Cadrilaterul Sub Lupa Serviciilor Secrete Romanesti in Perioada Interbelica

  

  Document98 pagini

  Cadrilaterul Sub Lupa Serviciilor Secrete Romanesti in Perioada Interbelica

  daciandumitrescu

  67% (3)
• Alexandru Filipascu

  

  Document6 pagini

  Alexandru Filipascu

  ababaz

  Încă nu există evaluări
• Cronologia Si Tipologia Monedelor Emise La Histria Pentru Septimius Severus Si Familia Sa PDF

  

  Document77 pagini

  Cronologia Si Tipologia Monedelor Emise La Histria Pentru Septimius Severus Si Familia Sa PDF

  Alin Diaconu

  Încă nu există evaluări
• Chronos 1

  

  Document29 pagini

  Chronos 1

  toderascu25

  Încă nu există evaluări
• Patriotardismul Este Calea Sigura Spre Auto Dist Rug Ere

  

  Document10 pagini

  Patriotardismul Este Calea Sigura Spre Auto Dist Rug Ere

  Marius_npnf

  Încă nu există evaluări
• Permanente August

  

  Document16 pagini

  Permanente August

  Tataru Ioan

  Încă nu există evaluări
• Archiva Moldaviae IV-2012 Promo

  

  Document38 pagini

  Archiva Moldaviae IV-2012 Promo

  betakobol

  Încă nu există evaluări
• Moții Și Armata Lor La 1848-1849

  

  Document6 pagini

  Moții Și Armata Lor La 1848-1849

  bmotu

  Încă nu există evaluări
• Costin CLIT, Din Documentele Mănăstirii Pângărați (1649-1706)

  

  Document42 pagini

  Costin CLIT, Din Documentele Mănăstirii Pângărați (1649-1706)

  Costin Tilc

  Încă nu există evaluări
• Foaie Interesantă Nr. 3

  

  Document16 pagini

  Foaie Interesantă Nr. 3

  Dan Orghici

  100% (2)
• Etapa II

  

  Document33 pagini

  Etapa II

  Tabara Mariana Daniela

  Încă nu există evaluări
• 07 Cronica Vrancei VII 2008 PDF

  

  Document289 pagini

  07 Cronica Vrancei VII 2008 PDF

  cosmin_bloju8997

  100% (1)
• Aromâni. Evenimentele Din Iulie-August 1917 În Regiunea Munților Pind - Încercare de Creare A Unei Statalități A Aromânilor. Documente Inedite Și Mărturii - Stoica Lascu

  

  Document72 pagini

  Aromâni. Evenimentele Din Iulie-August 1917 În Regiunea Munților Pind - Încercare de Creare A Unei Statalități A Aromânilor. Documente Inedite Și Mărturii - Stoica Lascu

  valer_crushuveanlu

  100% (1)
• Topul Conspiratiilor Si Controverselor Politice Romanesti

  

  Document156 pagini

  Topul Conspiratiilor Si Controverselor Politice Romanesti

  Niculae Frunza

  Încă nu există evaluări
• Repertoriu Asezarilor Rurale

  

  Document176 pagini

  Repertoriu Asezarilor Rurale

  David Andreica

  100% (1)
• Vesela in Dacia: Romanian Edition, #1

  

  De la Everand

  Vesela in Dacia: Romanian Edition, #1

  Ida M. Dobrescu

  Încă nu există evaluări