REPUBLICA MOLDOVA

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII

SIGURANŢA ÎN CONSTRUCŢII

PROTECŢIA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR A

CLĂDIRILOR ŞI INSTALAŢIILOR.
TERMINOLOGIE

NCM E.03.01 - 2005

EDIŢIE OFICIALĂ

Signature Not VerifiedAGENŢIA PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ

Digitally signed by Pantaz Gheorghe A REPUBLICII MOLDOVA
Date: 2012.12.04 12:26:07 +02:00
Reason: validate document
Location: www.cts.md

CHIŞINĂU * 2005
 ISC 91.120

ELABORAT de Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări în domeniul

Amenajării Teritoriului, Urbanismului şi Arhitecturii “Urbanproiect”.
CONSILIUL REDACŢIONAL: Gheorghe Cojuşniceanu (conducător),
Alexandru Lîsîi, Gheorghe Munteanu, Ion Gîrbu, Aurelia Gorceac (Centrul de
Terminologie).
ACCEPTAT de Comitetul Tehnic CT-C E.03 “Siguranţa la incendii”
Preşedinte:
Ing Gh. Cojuşneanu - Departamentul Situaţii Excepţionale
Secretar:
Ing. Gh. Munteanu - Departamentul Situaţii Excepţionale
Membri:
Ing. V. Daud - Departamentul Standardizare şi Metrologie
Ing. I. Gîrbu - Agenţia pentru dezvoltare regională a Republicii Moldova
Ing. S. Leşcinschi - Departamentul Situaţii Excepţionale
Arh. A. Lîsîi - Societatea pe acţiuni “Ceproserving”
Ing. Gh. Parascovei - Societatea cu răspundere limitată “Antifoc”

APROBAT de Agenţia pentru dezvoltare regională a Republicii Moldova prin

ordinul nr. din , cu aplicare din 1 ianuarie 2006.

Odată cu intrarea în vigoare a prezentului normativ se abrogă standardele

ГОСТ 12.1 .033-81; ГОСТ 12.2.047-86; СТ СЭВ 383-87; STAS 11097/1-87

Pus în aplicare pentru prima dată.

ADR 2005 Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului normativ în orice
publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.)
este interzisă dacă nu există acordul scris al ONC.
NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII MOLDOVEAN NCM E.03.01-2005

Siguranţa la incendii
Protecţia împotriva incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor. Terminologie
Fire safety
Fire safety of buildings and works. Terminology
Воздействия в строительстве
Пожарная безопасность зданий и сооружений. Терминология

Ediţie oficială

1 DOMENIU DE APLICARE

1.1 Prezentul normativ se referă la definiţiile termenilor principali, utilizaţi în

domeniul protecţiei împotriva incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor.

1.2 Normativul se referă la termenii şi definiţiile frecvent utilizate în domeniul

specific, definite în concordanţă cu prevederile normelor, standardelor şi altor
prescripţii tehnice în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova.

1.3 Prevederile prezentului normativ se respectă în instituţiile de învăţămînt; ac-

tivitatea editorială, de cercetări ştiinţifice, de proiectare, executare şi exploatare a
construcţiilor şi instalaţiilor, privind protecţia împotriva incendiilor.

2 PRINCIPII GENERALE

2.1 Normativul de terminologie în domeniul protecţiei împotriva incendiilor a

clădirilor şi instalaţiilor constituie o componentă a sistemului calităţii în construc-
ţii.

2.2 Prezentul normativ a fost elaborat în conformitate cu planul tematic de ela-

borare a documentelor normative în construcţii, aprobat de Organul Naţional de
Dirijare în Construcţii al Republicii Moldova.

2.3 Modificarea şi completarea prezentului normativ se efectuează la propu-

nerile persoanelor fizice şi juridice coordonate cu Comitetul Tehnic „Siguranţa la
incendii” şi aprobate de Organul Naţional de Dirijare în Construcţii al Republicii
Moldova.
 NCM E.03.01-2005 pag.2

3 DEFINIŢII GENERALE

3.1 Absorbţie. Reţinerea în masa unui mediu lichid sau solid (numit absorbant),
a unei substanţe în stare gazoasă, lichidă sau solidă (numită absorbit). Fenomenul
se datorează unei atracţii de natură fizică sau chimică. Termenul este greşit folosit
uneori în loc de “aspiraţie”.

3.2 Acreditarea laboratoarelor. Laborator (centru) de încercări, indiferent de

forma de proprietate, acreditat în modul stabilit, pentru efectuarea încercărilor în
vederea certificării produselor în Sistemul Naţional de Certificare.

3.3 Activitate tehnico-normativă. Exercitare a supravegherii de stat a res-

pectării prevederilor apărării împotriva incendiilor la proiectarea şi construcţia
obiectivelor, la lucrările comisiilor de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor afe-
rente, selectarea terenurilor pentru construcţii, elaborarea actelor normative cu
privire la apărarea împotriva incendiilor, inclusiv a standardelor, normelor, reguli-
lor, instrucţiunilor şi a altor documente, care conţin prevederi de apărare împotri-
va incendiilor.

3.4 Adsorbţie. Proces de fixare şi acumulare a moleculelor unei substanţe (ad-

sorbat) în stratul aflat în imediata vecinătate a unui corp solid sau lichid (ad-
sorbant). Adsorbţia are rol major în desfăşurarea procesului de autoaprindere a
cărbunilor şi a altor materiale combustibile cu structură poroasă.

3.5 Amendă. Sancţiune administrativă, care se aplică în cazul săvîrşirii unor

contravenţii (inclusiv cele referitoare la încălcarea normelor de prevenire şi stin-
gere a incendiilor).

3.6 Analiza incendiilor. Examinarea tuturor împrejurărilor în care s-a produs

iniţierea incendiului, a condiţiilor ce au favorizat dezvoltarea acestuia şi a mo-
dului cum s-a desfăşurat intervenţia.

3.7 Apărarea împotriva incendiilor. Complex de măsuri şi acţiuni desfăşurate

pentru limitarea apariţiei şi dezvoltării incendiilor, avînd prioritar în atenţie pro-
tecţia vieţii oamenilor şi a bunurilor materiale şi spirituale sau a mediului natural.
Apărarea împotriva incendiilor constituie o problemă de interes naţional la a cărei
rezolvare participă organismele statului, organizaţiile obşteşti, economice, precum
şi cetăţenii ţării.

3.8 Aprindere. Iniţiere (începere) a arderii sub acţiunea sursei termice.

3.9 Aprindere bruscă. Ardere bruscă a amestecului vapori-gaze în aer la supra-

faţa substanţei combustibile, însoţită de incandescenţă de scurtă durată.
 NCM E.03.01-2005 pag.3

3.10 Ardere. Reacţie exotermică de oxidare a substanţei, însoţită de cel puţin de

unul din cei trei factori: emisie de flăcări şi/sau-incandescenţă şi/sau emisie de
fum.

3.11 Ardere cu flacără. Ardere a materialelor şi substanţelor însoţită de flacără.

3.12 Ardere cu incandescenţă. Ardere fără flacără a unui material combustibil

solid însoţită de emisie de lumină.

3.13 Ardere independentă. Ardere a materialului după îndepărtarea sursei ter-

mice (fără aport caloric din exterior).

3.14 Armonizare. Aducere la identificare tehnică a documentelor care se referă

la acelaşi subiect şi aprobate de diferite organisme.

3.15 Asigurarea apărării împotriva incendiilor. Adoptarea şi respectarea ac-

telor juridice, normative, regulilor şi prevederilor cu privire la apărarea împotriva
incendiilor, precum şi exercitarea măsurilor contra incendiilor.

3.16 Auditor (în domeniul calităţii). Persoană care a obţinut, în modul stabilit,
calificare pentru a efectua auditul calităţii produselor.

3.17 Autoaprindere:

1. Creştere bruscă a vitezei proceselor exotermice în substanţă, care duc la

apariţia focarului de ardere;

2. Aprindere în rezultatul autoiniţierii proceselor exotermice.

3.18 Autoinflamare. Creştere bruscă a vitezei reacţiei volumice exotermice, în-

soţită de ardere cu flacără şi/sau explozie.

3.19 Avarie. Incident tehnogen periculos, care creează la un obiectiv, pe un teri-

toriu determinat sau acvatoriu, un pericol pentru viaţa şi sănătatea oamenilor şi
poate aduce la distrugerea clădirilor, instalaţiilor, utilajelor, mijloacelor de trans-
port, dereglarea proceselor de producţii şi transport, precum şi aduce la cauzarea
prejudiciilor a mediului înconjurător.

3.20 Avarie chimică. Avarie la un obiectiv chimic periculos, însoţită de vărsare

sau emisie de substanţe chimice periculoase, ce poate aduce la moartea sau con-
taminarea chimică a oamenilor, a alimentelor, materiei prime de alimentare şi fu-
rajului, a animalelor şi plantelor sau a mediului înconjurător.
 NCM E.03.01-2005 pag.4

3.21 Barieră de flăcări. Dispozitive, substanţe sau materiale care, prin dispu-
nerea elementelor componente, împiedică propagarea flăcărilor între două medii,
prin obstacole de forme şi dimensiuni adecvate, protejînd astfel spaţiile sau insta-
laţiile adiacente.

3.22 Blocare. Acţiune voluntară sau accidentală care duce la închiderea, bara-rea
unei căi de acces sau la încetarea funcţionării unor utilaje, împiedicînd uneori in-
tervenţia la incendii.

3.23 Calamitate. Nenorocire mare, dezastru care afectează o comunitate, cu

efecte distructive la înlăturarea cărora participă, de regulă, şi pompierii.

3.24 Cameră de ardere. Parte a unei sobe de încercări în care la etalonare se

creează regim de temperatură standardizată ce corespunde prevederilor norma-
tive.

3.25 Capacitate de stingere a focului. Capacitatea unei instalaţii automate de a

stinge focarele incendiilor modelate de volum şi/sau pe suprafaţă.

3.26 Capacitate de stopare a focului. Capacitatea de a împiedica propagarea

arderii.

3.27 Carbonizare:

1. Proces de formare de carbon, mai mult sau mai puţin pur, prin piroliză
sau ardere (combustie) incompletă;

2. Descompunere termică a unor materiale organice (cel mai adesea ce-

lulozice) în lipsa oxigenului sau în prezenţa unei cantităţi insuficiente ar-
derii normale, avînd ca efect obţinerea de produse cu concentraţii mari
de carbon (exemplu: cocs, mangan). Termen folosit deseori, prin exten-
sie, pentru definirea arderii incomplete a materialelor organice.

3.28 Carburant. Combustibil, în general lichid, folosit de motoarele cu ardere

internă. în procesele de ardere, carburantul este reprezentat de totalitatea sub-
stanţelor combustibile care reacţionează cu comburantul (oxigenul din aer).

3.29 Cauză de incendiu. Fenomen sau împrejurare, care precede incendiul. Cau-
zele de incendiu: acţiuni intenţionate, nerespectarea regulilor de montare şi ex-
ploatare a utilajelor electrice şi a aparatelor electrice de uz casnic, defecte la uti-
lajele de producţie, nerespectarea proceselor tehnologice de producţie; jocul copi-
ilor cu focul, manipularea neglijentă cu focul, încălcarea regulilor de apărare îm-
potriva incendiilor la executarea lucrărilor de sudare electrică, explozii.
 NCM E.03.01-2005 pag.5

3.30 Căldură. Formă de energie, determinată de mişcarea materiei, constînd în

oscilaţii şi deplasări dezordonate ale moleculelor, atomilor sau ionilor constituenţi
ai corpurilor solide, lichide sau gazoase. Căldura este exprimată prin “cantitate de
căldură” (energie termică, energie calorică sau, simplu, căldură), notată cu simbo-
lul Q. Unităţi de măsură: Joule (J), calorie (cal.) şi kilocalorie (kcal).

1 cal. = 4,186 J

3.31 Căldură de ardere. Căldură dezvoltată la arderea completă a unităţii de

masă a unei substanţe combustibile. Unităţi de măsură: J/kg, kcal/kg.

3.32 Cenuşă. Reziduu mineral solid rezultat din arderea completă a unui mate-
rial.

3.33 Cercetare a cauzelor de incendii. Activitate a inspectorilor de stat pentru

descoperirea şi prevenirea infracţiunilor privind incendiile, precum şi identificarea
persoanelor care le-a săvîrşit; acumularea şi verificarea argumentelor (dovezilor),
certificarea circumstanţelor şi condiţiilor, care au contribuit la săvîrşirea lor, atra-
gerea persoanelor vinovate la răspundere şi reabilitarea celor nevinovate, precum
şi clasarea proceselor intentate neîntemeiat.

3.34 Certificare benevolă. Certificare a produselor, efectuată în exclusivitate din

iniţiativa furnizorului sau a beneficiarului, inclusiv în baza prescripţiilor documen-
telor normative, contractului de furnizare a produselor sau în oricare alte prescrip-
ţii clar formulate. Certificării benevole sînt supuse produsele neincluse în Nomen-
clatorul produselor supuse certificării obligatorii.

3.35 Certificare obligatorie. Certificare a produselor într-un domeniu regle-

mentat legal, care asigură, cu un grad suficient de încredinţare, că un produs iden-
tificat în modul cuvenit corespunde standardelor sau reglementărilor tehnice. Cer-
tificării obligatorii (legale) sînt supuse produsele incluse în Nomenclatorul produ-
selor supuse certificării obligatorii (legale).

3.36 Certificare. Procedură prin care o terţă parte (o organizaţie, independentă

de furnizor şi de consumator) dă o asigurare scrisă că un produs corespunde con-
diţiilor specificate.

3.37 Coeficient de fumigenitate. Indicator care caracterizează densitatea optică

a fumului ce se formează la arderea cu flacără sau la distracţia (mocnirea)
termooxidantă a unei anumite cantităţi de substanţă solidă în condiţiile unor în-
cercări speciale.
 NCM E.03.01-2005 pag.6

3.38 Coeficient de protecţie. Indicator de eficienţă a protejării, care determină

de cîte ori mijloacele individuale de protecţie micşorează acţiunea factorului de
producţie periculos şi nociv asupra lucrătorului.

3.39 Coeficient de siguranţă. Coeficientul de corecţie la valoarea experimentală

sau de calcul a pericolului de explozie, care determină valoarea maximă admisă a
acestui parametru (concentraţia, temperatura, presiunea etc.) pentru procesul con-
cret de producţie specificat.

3.40 Combustibil. Material susceptibil (capabil) să treacă în stare de combustie

în prezenţa focului sau a temperaturilor înalte. Prin ardere, combustibilul dezvoltă
căldură, fiind, de regulă, folosit drept sursă de energie calorică.

3.41 Combustibilitate. Capacitate a substanţelor şi materialelor de a dezvolta

arderea.

3.42 Comitetul Tehnic Internaţional de Prevenire şi Stingere a Incendiilor

(C.T.I.F.). Organizaţia internaţională a pompierilor, s-a înfiinţat la 16 august
1900 în cadrul Congresului Internaţional al Pompierilor, desfăşurat la Paris.

3.43 Concentraţie de flegmatizator minimă flegmatizantă. Concentraţie mi-

nimală de flegmatizator în amestec cu un combustibil şi oxidant, la care amestecul
devine incapabil de a propaga flacăra în orice raport dintre combustibil şi oxidant.

3.44 Concentraţie explozivă. Cantitate de substanţă combustibilă (pulbere, va-

pori, gaze), conţinută într-o anumită cantitate de aer şi care are valoarea cuprinsă
în intervalul limitelor de explozie caracteristice acelei substanţe.

3.45 Concentraţie minimă de oxigen explozivă. Concentraţie de oxigen într-un

amestec combustibil, compus dintr-o substanţă combustibilă, aer şi flegmatizator
mai jos de care propagarea flăcării în amestec devine imposibilă la orice concen-
traţie de combustibil în amestecul diluat cu flegmatizatorul specializat.

3.46 Condiţii de autoaprindere termică. Relaţie stabilită experimental între

temperatura mediului înconjurător, cantitatea de substanţă şi timpul pînă la au-
toaprinderea ei.

3.47 Condiţii de licenţiere. Ansamblu de cerinţe şi condiţii stabilite, a căror res-

pectare este obligatorie pentru titularul de licenţă la desfăşurarea genului de acti-
vitate licenţiat.
 NCM E.03.01-2005 pag.7

3.48 Condiţii de securitate a muncii. Stare a condiţiilor de muncă la care ac-

ţiunea asupra lucrătorilor a factorilor de producţie-periculoşi şi nocivi sînt excluse
sau acţiunea factorilor de producţie nu depăşeşte valoarea maximă admisă.

3.49 Contravenţie. Faptă săvîrşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social

redus, prevăzută şi sancţionată ca atare prin legi, decrete (cu avertisment sau
amendă administrativă).

3.50 Controale şi inspectări ale Supravegherii de Stat a măsurilor contra

incendiilor. Activitatea de bază a inspectorilor de stat, care se realizează prin
examinarea localităţilor, întreprinderilor, obiectivelor şi realizarea împuternicirilor
de care dispun cu scopul de a efectua controlul privind respectarea prevederilor
apărării împotriva incendiilor şi stoparea încălcării lor. Inspectările se clasifică în
detaliate şi tehnice de specialitate, iar controalele - în controale complexe şi ope-
rative (cu scop special).

3.51 Control cu un scop special (operativ). Control selectiv deasupra nivelului

de asigurare a apărării împotriva incendiilor în unele clădiri, instalaţii, sisteme de
protecţie antiincendiu, de telecomunicaţii etc, ţinînd cont de anotimp, particulari-
tăţile de funcţionare a întreprinderilor, obiectivelor, de situaţia privind incendiile.

3.52 Control (inspectare) de specialitate detaliat. Inspectare a unei întreprin-

deri, a unui obiectiv, în al cărui proces se controlează respectarea legislaţiei, acte-
lor juridice normative şi a prevederilor documentelor normative, privind apărarea
împotriva incendiilor, precum şi se prescriu măsuri obligatorii pentru îndeplinire
de către factorii de decizie şi cetăţeni pentru înlăturarea încălcărilor depistate la
control.

3.53 Control asupra produselor şi serviciilor certificate. Evaluarea confor-

mităţii prin control, efectuat cu scopul de a determina că un produs (serviciu) con-
tinuă să corespundă condiţiilor specificate, confirmate la certificare.

3.54 Control de specialitate complex. Control asupra organizării activităţii, în

domeniul asigurării apărării împotriva incendiilor efectuat de către organele admi-
nistrării publice centrale în teritoriile corespunzătoare.

3.55 Control tehnic de specialitate. Inspectare a unei întreprinderi (obiectiv) cu

scopul de a verifica îndeplinirea măsurilor, privind apărarea împotriva incendiilor,
propuse pentru executare în modul stabilit.

3.56 Culoare de securitate. Culoare destinată să atragă atenţia omului asupra

unor elemente a utilajului de producţie şi/sau elemente de construcţii, care pot fi
 NCM E.03.01-2005 pag.8

surse de factori de producţie periculoşi şi/sau nocivi, mijloace de stins incendiile

şi indicatoare de securitate.

3.57 Curba temperatură-timp. Reprezentare grafică a expresiei convenţiona-

le, standardizată pe plan mondial,

T - T0 = 345 log10 (St + 1), în care:

T0 - temperatura iniţială (°C);

T - temperatura la un anumit moment considerat după intervalul de timp t (min.).

Curba este utilizată ca program termic pentru cuptorul de determinare în laborator
a rezistenţei la foc a principalelor elemente de construcţie (pereţi, stîlpi, grinzi,
ferme, planşee şi acoperişuri). Integrala curbei reprezintă înfăşurătoarea integrale-
lor curbelor reale de temperatură a incendiilor, provocate de sarcini termice dife-
rite, existente într-un compartiment de incendiu.

3.58 Decedat la incendiu. Persoana, a cărei moarte a survenit nemijlocit la locul

incendiului sau în intervalul de timp, determinat în modul stabilit, de la ziua inci-
dentului din cauza leziunilor corporale, rezultate din acţiunea parametrilor perico-
lului de incendiu, precum şi manifestarea lor dublă (a doua oară).

3.59 Deflagraţie. Ardere explozivă, în care descompunerea unei substanţe sau

reacţiile chimice între componenţii unui amestec se propagă cu viteză relativ mică
de cîţiva metri sau zeci de metri pe secundă, sub viteza sunetului. Deflagraţia este
iniţiată de acţiunea unei flăcări sau a unei scîntei, mai rar de un şoc mecanic, şi
poate constitui cauza de producere a unui incendiu.

3.60 Densitate superficială critică a fluxului termic.

1. Valoare a fluxului termic la care propagarea flăcării se stopează;

2. Valoare minimă a densităţii superficiale a fluxului termic la care apare

arderea stabilă cu flacără.

3.61 Deservire profilactic-incendiară. Funcţia subdiviziunilor de pompieri sau a

serviciilor speciale a obiectivului, care constă în asigurarea profilaxiei (prevenirii)
incendiilor.

3.62 Detonaţie. Ardere explozivă, în care descompunerea bruscă a unei substanţe

sau reacţiile chimice între componenţii unui amestec se propagă cu viteză ridicată
de ordinul miilor de metri pe secundă (supersonică). Detonaţia se caraсterizează
 NCM E.03.01-2005 pag.9

printr-o creştere bruscă, explozivă de presiune şi printr-un efect acustic specific -

detunătură.

3.63 Diametru critic al elementului de stingere a flăcării. Diametru minim al

canalului elementului de stingere a flăcării, prin care se poate propagă flacăra
amestecului staţionat de abur şi gaz.

3.64 Diametru de siguranţă al canalului elementului de stingere a flăcării.

Diametru constructiv al canalului elementului de stingere a flăcării, dimensionat
ţinînd cont de coeficientul de siguranţă, care se adapta de minimum 2.

3.65 Dispozitiv de reţinere a focului. Dispozitiv cu capacitatea de a împiedica

răspîndirea focului.

3.66 Documente normative în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Normative şi reguli de apărare împotriva incendiilor, instrucţiuni şi alte docu-

mente, care conţin prevederi, privind apărarea împotriva incendiilor.

3.67 Domeniile de activitate ale Supravegherii de Stat a măsurilor împotriva

incendiilor. Inspectări şi controale, lucrul normativ-tehnic; practica admi-
nistrativă; controalele şi cercetarea prealabilă a dosarelor, privind incendiile; evi-
denţa şi analiza incendiilor; asigurarea informaţională; propaganda antiincendiu şi
pregătirea (instruirea) populaţiei în domeniul apărării împotriva incendiilor; con-
trolul activităţii organelor de conducere şi a subdiviziunilor, privind realizarea
Supravegherii de Stat a măsurilor împotriva incendiilor.

3.68 Dotare. Activitate care se realizează potrivit actelor normative specifice, în

scopul creării condiţiilor necesare de protecţie împotriva incendiilor a obiec-
tivelor, a şantierelor şi a localităţilor, prin asigurarea necesarului de echipament,
utilaje, instalaţii, maşini, accesorii şi substanţe de stingere a incendiilor.

3.69 Durată critică a incendiului. Timp în decursul căruia se ajunge pînă la va-
loarea maximă admisă a factorului periculos al incendiului în regimul de schimba-
re stabilit.
3.70 Durată de inflamare. Timpul de la începerea încercării pînă la izbucnirea
arderii stabile cu flacără.

3.71 Durată minimă de debitare a substanţelor de stingere. Timp de la în-

ceperea ieşirii substanţei de stingere din ajutajul de debitare la funcţionarea ne-
întreruptă (cu clapeta complet deschisă), pînă la momentul erupţiei a minimum 30
%, dar nu mai mult de 85 % din masa încărcăturii pentru stingătoarele cu pulbere
şi maximum 90 % din masa încărcăturii pentru alte tipuri de stingătoare.
 NCM E.03.01-2005 pag.10

3.72 Energie minimă de aprindere într-un oxidant special. Valoare minimă a

energiei de descărcare electrică prin scîntei suficientă pentru inflamarea celui mai
uşor inflamabil amestec de gaze, vapori şi/sau praf cu orice oxidant, cu excepţia
aerului.

3.73 Energie minimă de aprindere:

1. Energie minimă de descărcare electrică, suficientă pentru inflamarea ce-

lui mai uşor inflamabil amestec de substanţă combustibilă cu aerul;

2. Valoare minimă a energiei de descărcare electrică prin scîntei, suficientă

pentru inflamarea celui mai uşor inflamabil amestec de gaz, vapori şi/sau
praf cu aerul în condiţii normale.

3.74 Evacuare a persoanelor în caz de incendiu. Proces de deplasare forţată,

organizat de sine stătător a persoanelor din zona, în care există posibilitatea ac-
ţionării asupra lor a parametrilor pericolului de incendiu.

3.75 Evidenţă statistică oficială a incendiilor. Evidenţa incendiilor şi întoc-

mirea dărilor de seamă statistice de stat privind incendiile şi urmările lor, realizate
de Departamentul Statistică şi Sociologie şi/sau de subdiviziunile serviciului de
pompieri şi salvatori, conform unui regulament special despre modul de evidenţă
statistică de stat a incendiilor şi urmărilor lor.

3.76 Fiabilitate. Capacitate a unui sistem tehnic de a menţine indicii de func-

ţionare prestabiliţi între anumite limite pe parcursul unei perioade de timp li-
mitate. Termen utilizat pentru aprecierea siguranţei în funcţionare şi a eficienţei
măsurilor de protecţie împotriva incendiilor la construcţii, instalaţii tehnologice
sau sisteme destinate prevenirii şi stingerii incendiilor.

3.77 Flacără:

1. Zonă de ardere (combustie) în fază gazoasă cu emisie de lumină;

2. Amestec de gaze devenit incandescent, care dezvoltă energie radiantă, în

special sub formă calorică şi luminoasă datorită unei reacţii chimice exo-
terme de oxidare a carburantului.

3.78 Flux de persoane. Şir de persoane aşezate una în spatele celeilalte, care
circulă prin căile de evacuare spre exteriorul construcţiei.

3.79 Foc. Proces de ardere (de regulă controlat), însoţit de flacără sau incan-
descenţă, uneori similar “incendiu”.
 NCM E.03.01-2005 pag.11

3.80 Focar de incendiu model. Focar de incendiu de forme şi dimensiuni sta-

bilite.

3.81 Focar de incendiu. Zona (locul) în care arderea se manifestă cu intensitate

maximă şi în care, de regulă, a avut loc şi iniţierea (aprinderea) materialelor com-
bustibile.

3.82 Fum. Ansamblu vizibil de particule solide şi/sau lichide în suspensie în aer
(aerosol), rezultate dintr-o ardere incompletă.

3.83 Funigine. Reziduu pulverulent de carbon amorf, format în timpul unei arderi
incomplete.

3.84 Furnizor. Partea responsabilă pentru produs (persoană fizică sau juridică)
care poate confirma că este asigurată calitatea cuvenită, folosind laboratoarele de
încercări. Definiţia se aplică atît furnizorilor de comerţ, cît şi organelor de certifi-
care, care se folosesc de serviciile laboratoarelor de încercări.

3.85 Gabaritul căii de evacuare. Secţiune (lăţime, înălţime) de trecere a flu-

xurilor de evacuare.

3.86 Gaz de apă. Gaz obţinut prin trecerea vaporilor de apă peste cărbune în-
roşit, constînd dintr-un amestec inflamabil de oxid de carbon şi hidrogen.

3.87 Gaz de presionare a substanţei de stingere. Gaz comprimat sau lichefiat,

care creează suprapresiune în corpul stingătorului şi se utilizează pentru îm-
pingerea substanţei de stingere din stingător în focarul incendiului.

3.88 Gaz lichefiat. Gaz care la temperatura mediului înconjurător mai joasă de
20°C, sau la presiunea mai mare de 100 kPa, sau la acţiunea ambelor condiţii se
transformă în lichid.

3.89 Gazanalizator. Aparat utilizat în indicarea procentuală a conţinutului de

gaze aflate într-un amestec gazos. Deosebit de util pentru stabilirea unor con-
centraţii periculoase (toxice sau explozive).

3.90 Gaze. Substanţe la care presiunea vaporilor saturaţi la temperatura de 25

°C şi presiunea de 101,3 kPa, depăşeşte 101,3 kPa.

3.91 Gaze de ardere. Gaze rezultate în timpul combustiei materialelor, a căror

compoziţie depinde de tipul şi compoziţia chimică a materialelor care ard şi de
condiţiile arderii (ardere completă sau incompletă). Datorită toxicităţii şi tempe-
raturii ridicate, inhalarea lor constituie cauză de deces în incendii.
 NCM E.03.01-2005 pag.12

3.92 Gaze inflamabile. Produse gazoase care se aprind uşor şi ard rapid la tem-
peratura mediului ambiant.

3.93 Gaze toxice. Gaze, vapori de substanţe chimice (solvenţi) sau chiar sub-
stanţe pulverulente sub formă de aerosoli care acţionează asupra sistemului ner-
vos, sîngelui şi ţesuturilor, perturbînd, de regulă, funcţionarea organismului şi,
uneori, provocînd moartea.

3.94 Golire rapidă. Operaţie tehnologică executată în cazul izbucnirii unui in-
cendiu (al creării condiţiilor favorizante pentru aceasta) într-un parc de rezervoare
sau instalaţii tehnologice, unde se depozitează ori vehiculează lichide combustibi-
le, evitînd astfel eventualele explozii şi propagarea incendiului.

3.95 Goluri neprotejate. Deschideri în elementele de construcţie care nu sînt

închise cu uşi, obloane, trape etc.

3.96 Goluri protejate. Deschideri în elementele de construcţie protejate cu uşi

antifoc, obloane sau cortine de siguranţă, trape etc.

3.97 Grad de propagare a arderii. Caracteristica de clasificare a pericolului de

incendiu al unui element de construcţii determinată după rezultatele încercărilor
standardizate ale elementelor de construcţii la propagarea arderii.

3.98 Grosime adusă a metalului. Raport dintre aria secţiunii transversale a ele-
mentului metalic şi acea parte a perimetrului ei care se supune încălzirii.

3.99 Grupă de combustibilitate a materialelor. Caracteristica de clasificare a

pericolului de incendiu al materialelor, care se determină prin încercări stan-
dardizate la combustibilitate: C1, C2, C3, C4 (a se vedea 4.93).

3.100 Grupă de explozie. Clasificare a gazelor şi a vaporilor inflamabili după

capacitatea de transmitere a exploziei printr-un interstiţiu de dimensiuni date
şi/sau după energia de aprindere.

3.101 I.S.O. Abreviaţie pentru „International Organization for standardization”

(Organizaţia Internaţională pentru standardizare). Scopurile acestei organizaţii
sînt: dezvoltarea standardizării pe plan internaţional, în vederea uşurării schimbu-
rilor internaţionale de produse şi servicii; promovarea colaborării în domeniile
ştiinţific, tehnic şi economic.

3.102 Incendiu:
 NCM E.03.01-2005 pag.13

1. Ardere necontrolată, care aduce pagube materiale, daune vieţii şi să-

nătăţii persoanelor, intereselor societăţii şi statului.

2. Ardere necontrolată în locuri care nu sînt destinate special în acest scop,

care aduce la pagube sociale sau materiale.

3. Ardere necontrolată care aduce la pagube.

4. Ardere necontrolată, care evaluează în timp şi spaţiu.

5. Proces care se caracterizează prin pagube sociale şi/sau economice în re-

zultatul acţiunii asupra persoanelor şi/sau a valorilor materiale a fac-
torilor de descompunere termică şi/sau ardere, care se dezvoltă în ex-
teriorul focarului special, precum şi a substanţelor de stingere utilizate.

3.103 Incinerare. Ardere controlată cu un scop raţional (utilă).

3.104 Incombustibil. Material (element) incapabil să treacă în stare de com-

bustie. Supus acţiunii focului nu se aprinde, nu arde mocnit şi nu se carbonizează.
Clasa materialelor incombustibile se notează cu Co.

3.105 Indicatoare de securitate. Reprezentări convenţionale, semne sau indi-

caţii pentru prevenirea accidentelor de persoane, a incendiilor şi exploziilor. Cu-
lorile şi formele acestor indicatoare sînt standardizate, fiind clasificate în 5 tipuri:
indicatoare de interzicere, de avertizare asupra unui pericol sau a unei dificultăţi,
de siguranţă, de informare, de informare referitoare la echipamentul şi instalaţiile
de combatere a incendiilor.

3.106 Indicator de pericol de incendiu. Valoare care caracterizează cantitativ o

proprietate oarecare a pericolului de incendiu.

3.107 Indicator de toxicitate a produselor de ardere a materialelor poli-

merice. Raport dintre cantitatea de material şi unitatea de volum a spaţiului în-
chis, în care produsele gazoase, formate la arderea materialului, provoacă piei-rea
a 50 % din animalele de experimentare. După toxicitatea produselor de ardere
materialele de construcţie combustibile se clasifică în patru grupe: T1, T2, T3,T4.

3.108 Indice de oxigen. Concentraţie minimă de oxigen, exprimată în procente

de volum, din amestecul de oxigen-azot, la temperatura de 23±2°C, care întreţine
arderea materialului încercat în condiţii bine definite. El este o caracteristică in-
trinsecă a materialelor combustibile şi constituie un indicator pentru evaluarea în
laborator a combustibilităţii acestora.
 NCM E.03.01-2005 pag.14

3.109 Inflamabilitate. Proprietate a unor substanţe şi materiale de a fi infla-

mabile.

3.110 Inflamare:

1. Ardere cu flacără a substanţei, iniţiată de o sursă termică, care continuă

şi după înlăturarea ei.

2. începutul arderii cu flacără sub acţiunea sursei termice.

3.111 Inspector de Stat. Persoană cu funcţie de răspundere, abilitată conform

legislaţiei în vigoare, actelor juridice şi normative, cu împuterniciri privind rea-
lizarea Supravegherii de Stat a măsurilor contra incendiilor.

3.112 Instalaţie electrică îngropată. Instalaţie electrică montată în interiorul

elementelor de construcţii a clădirilor şi instalaţiilor (în pereţi, pardoseli, plan-
şee), precum şi sub acoperirile pardoselilor, nemijlocit sub pardoseala demonta-
bilă.

3.113 Instructaje. Una din formele de instruire a personalului muncitor şi a altor

categorii de cetăţeni în scopul răspîndirii, prelucrării şi popularizării unor reguli şi
norme din domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor.

3.114 Instruire. Activitate planificată şi desfăşurată de organe de conducere şi

de specialişti în scopul iniţierii, aprofundării sau formării unor deprinderi în cu-
noaşterea anumitor reguli şi norme, precum şi în luarea de măsuri. Instruirea per-
sonalului muncitor şi a altor cetăţeni în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor
este obligatorie şi trebuie să aibă un caracter permanent şi susţinut, realizîndu-se
prin instructaje, conferinţe, prezentări demonstrative, filme, dispozitive şi alte
forme de popularizare.

3.115 Interstiţiu limită de siguranţă la străpungerea flăcării. Dimensiune

maximă, măsurată a unei fante care împiedică transmiterea unei explozii interne în
atmosfera explozivă care înconjoară carcasa prevăzută cu interstiţiu. Aceste va-
lori limită permit împărţirea gazelor şi a vaporilor, în funcţie de puterea de stră-
pungere a flăcărilor, în grupe de explozie.

3.116 Izbucnirea incendiului. Ansamblu de procese care duc la apariţia in-

cendiului.

3.117 Încălcare a cerinţelor apărării împotriva incendiilor. Neîndeplinirea

sau îndeplinirea necorespunzătoare a prevederilor apărării împotriva incendiilor.
 NCM E.03.01-2005 pag.15

3.118 Încărcătură periculoasă. Substanţe, materiale, produse si deşeuri de pro-

ducţie, periculoase prin proprietăţile lor specifice, care la transportare sau trans-
bordare, pot crea pericole pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, provoca poluarea
mediului înconjurător, deteriorarea şi distrugerea instalaţiilor şi mijloacelor de
transport şi a altor bunuri materiale.

3.119 Încercare. Operaţie tehnică, de determinare a uneia sau a mai multor ca-
racteristici ale unui produs, proces sau serviciu, specificate conform procedurii
stabilite.

3.120 Laborator (centru) de încercări în sistemul de certificare. Laborator

(centru) de încercări care efectuează încercări ale unor produse specificate

3.121 Laborator de încercări:

1. Laborator care efectuează încercări. Notă: Termenul “laborator de în-

cercări” poate fi utilizat în sensul de organism legal juridic sau organism
tehnic sau ambele;

2. Laborator (centru) care măsoară, verifică, încearcă, etalonează sau în alt

mod determină caracteristicile sau calităţile de exploatare ale produselor
interschimbabile.

3.122 Lăţimea căii de evacuare. Lăţime liberă necesară trecerii fluxurilor de

evacuare, avînd dimensiunea în raport cu numărul acestora.

3.123 Licenţă. Act oficial, eliberat de autoritatea pentru licenţiere, care atestă
dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă determinată, genul
de activitate indicat de acesta, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de li-
cenţiere.

3.124 Licenţiat (titular de licenţă). întreprindere, organizaţie sau persoană fizi-

că, care a obţinut o licenţă.

3.125 Licenţiere. Ansamblu de proceduri legate de eliberarea, reperfectarea,

suspendarea, reînnoirea şi retragerea licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor
de pe acestea, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţe, controlul
asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, adoptarea
prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.

3.126 Lichid polar. Lichid ale cărui molecule au proprietatea de a constitui un

dipol electric sau un dipol magnetic (exemplu: apă, alcool, acetonă etc).
 NCM E.03.01-2005 pag.16

3.127 Limită de propagare a focului. Dimensiune a deteriorării construcţiei în

urma arderii ei în exteriorul limitelor zonei de încălzire - în zona de control.

3.128 Limită inferioară de explozie. Concentraţie minimă a gazelor, a vaporilor

sau a pulberilor combustibile în aer, la care se poate-produce explozie. Sub limita
inferioară de explozie amestecul nu poate să producă explozie din cauza excesu-
lui de aer.

3.129 Limită superioară de explozie. Concentraţie maximă a gazelor, a va-

porilor sau a pulberilor combustibile în aer, la care se poate produce explozia.
Peste limita superioară de explozie nu mai poate avea loc explozia datorită lipsei
de aer, amestecul fiind prea bogat.

3.130 Lucrări cu focul. Operaţii de producţie, legate de utilizarea focului des-

chis, formarea de scîntei şi încălzirea pînă la temperaturi, care pot provoca infla-
marea materialelor şi elementelor de construcţii. Lucrări cu focul se consideră:
lucrările de sudare electrică, cu gaze şi cele de lipire; tăierea metalului cu flacăra
de benzină, gaz lampant sau de oxigen, lucrări de forjare şi cazangerie cu utiliza-
rea forajelor portabile, lămpilor de lipit, folosirea flăcării deschise, de exemplu
pentru fierberea gudronului, bitumului, dezgheţarea conductelor.

3.131 Lucrări cu pericol de incendiu. Lucrări cu pericol de incendiu se con-

sideră: lucrările de vopsire, lucrările cu adezivi, masticuri, bitumuri, polimeri şi
alte materiale combustibile; lucrările cu focul.

3.132 Lungime a căii de evacuare. Lungime a drumului parcurs în axa căii de

evacuare de la punctul de plecare pînă la ieşirea în exterior sau pînă la o casă de
scări de evacuare, ţinînd seama de poziţia diferitelor utilaje sau obiecte cu ampla-
sament fix care trebuie ocolite.

3.133 Lungime de propagare a flăcării. Valoare maximă a deteriorării sup-

rafeţei modelului de încercări în urma propagării arderii cu flacără.

3.134 Marcare. Acţiune de a însemna, printr-un semn distinctiv, un obiect pen-

tru a-1 recunoaşte sau pentru a garanta valabilitatea lui. Exemple: marcarea stin-
gătoarelor, conţinînd diferite substanţe de stingere, cu culorile specifice acestora;
marcarea locurilor periculoase; marcarea căilor de evacuare etc.

3.135 Marcă naţională de conformitate. Marcă protejată în modul stabilit,

emisă şi aplicată conform regulilor Sistemului Naţional de Certificare, care ade-
vereşte, cu un grad suficient de încredinţare, că un produs identificat în modul
cuvenit corespunde standardelor sau certificărilor tehnice.
 NCM E.03.01-2005 pag.17

3.136 Mediu de combustibilitate. Mediu capabil să ardă sine stătător după

înlăturarea sursei termice.

3.137 Mediu de încercări. Mediu special, care acţionează asupra produsului la

efectuarea încercărilor de control în procesul fabricării şi recepţiei lui.

3.138 Mocnire reziduală. Mocnire a materialului după încetarea arderii cu fla-

cără sau după înlăturarea sursei de aprindere.

3.139 Mocnire. Ardere fără flacără a unui material solid (substanţă) la tempe-
raturile comparativ joase (400-600°C), care deseori se însoţeşte cu eliminarea
fumului.

3.140 Neinflamabil. Proprietate a unui material sau a unui produs de a nu trece

în stare de combustie, în fază gazoasă în timpul sau după ce este expus unei surse
de căldură (opus inflamabil).

3.141 Nivel de calcul. Nivelul substanţei de stingere depozitată într-un rezervor

ca rezervă de calcul pentru incendiu.

3.142 Nociv. Vătămător, distrugător (pentru sănătatea, viaţa, dezvoltarea per-

soanelor).

3.143 Norme de apărare împotriva incendiilor. Document normativ care sta-

bileşte principiile generale, criteriile calitative şi cantitative de asigurare a apărării
împotriva incendiilor, prevederile apărării împotriva incendiilor pentru grupele de
obiective omogene de protecţie la etapa de proiectare, reconstrucţie, fabricare şi
construcţie a lor, precum şi pentru produsele tehnico-incendiare, sistemele şi mij-
loacele de asigurare a apărării împotriva incendiilor, genurile de activitate (lu-
crări, servicii şi metode de încercări) în acest domeniu.

3.144 Obiectiv (de supraveghere, de control). Complex de bunuri (sau o parte

din ele) al unei persoane juridice sau fizice, inclusiv clădiri, instalaţii, mijloace de
transport, instalaţii tehnologice, utilaje agregate, produse şi alte bunuri materiale,
pentru care sînt stabilite prevederi de apărare împotriva incendiilor.

3.145 Obiectiv de protecţie. Obiectiv care necesită folosirea mijloacelor şi me-

todelor de prevenire a izbucnirii, evaluării şi lichidării incendiului. Exemple de
obiective de protecţie: procese şi elementele lor, mediul, unelte de muncă, clădiri
şi instalaţii, ansamblele lor, precum şi localităţi. în componenţa obiectivului de
protecţie se include şi omul.
 NCM E.03.01-2005 pag.18

3.146 Obiectiv potenţial periculos. Obiectiv la care se utilizează, produce, pre-

lucrează, se depozitează sau se transportă substanţe radioactive, chimice, bi-
ologice periculoase la incendiu şi explozie; substanţe periculoase chimice şi bi-

ologice, care creează o primejdie reală de izbucnire a unei surse de situaţie ex-
cepţională.

3.147 Organism de certificare. Organism, indiferent de forma de proprietate,

acreditat, în modul stabilit, pentru efectuarea certificării conformităţii.

3.148 Organism naţional de certificare. Autoritate a administraţiei publice,

împuternicită de Guvern să elaboreze şi să implementeze politica de stat în do-
meniul certificării.

3.149 Oxid de carbon. Gaz de ardere foarte periculos, mai ales în spaţii închise,
avînd ca acţiune fiziologică (prin combinarea oxidului de carbon cu hemoglobina
din sînge) formarea de carboxihemoglobină, ceea ce lipseşte sîngele de oxigenul
necesar. Concentraţia letală este de 1,3 %.

3.150 Pagubă de incendiu. Jertfele incendiului şi pierderile materiale legate ne-

mijlocit cu incendiul (directe şi indirecte).

3.151 Pagubă directă de incendiu. Valorile materiale evaluate în expresie bă-

nească, distruse şi/sau deteriorate ca rezultat al acţiunii nemijlocite a parametrilor
pericolului de incendiu, substanţelor de stingere şi al măsurilor luate pentru salva-
rea persoanelor şi a valorilor materiale. '

3.152 Pagubă indirectă de incendiu. Cheltuielile, evaluate în expresie bă-

nească, pentru stingerea şi lichidarea urmărilor incendiului, (inclusiv şi cele eco-
nomice, sociale şi ecologice), precum şi pentru restabilirea obiectivului.

3.153 Parametrii pericolului de explozie. Presiunea maximă şi temperatura de

explozie; viteza de creştere a presiunii la explozie; presiunea în frontul undei de
şoc; proprietăţile brizante şi deflagrante ale mediului exploziv.

3.154 Parametru de producţie periculos . Parametru de producţie a cărei ac-

ţiune asupra lucrătorului, în anumite condiţii duce la traumatisme, intoxicaţii acute
sau la alte înrăutăţiri bruşte a sănătăţii sau la moarte.
 NCM E.03.01-2005 pag.19

3.155 Pericol de incendiu al clădirii (instalaţiei, încăperii, compartimentului

de incendiu). Stare a obiectivului care se caracterizează prin probabilitatea de
izbucnire a incendiului şi valoarea posibilelor pagube.

3.156 Pericol de incendiu al elementelor de construcţii. Elementele de con-

strucţii se caracterizează prin rezistenţă la foc şi pericol de incendiu. După peri-
colul de incendiu elementele de construcţii se clasifică în patru clase: nepericu-

loase la incendiu, puţin periculoase la incendiu, moderat periculoase la incendiu,

periculoase la incendiu (respectiv K0; Kl; K2; K3).

3.157 Pericol de incendiu al materialelor de construcţii. Se determină după

următoarele caracteristici:

a) combustibilitate: incombustibile (C0); combustibile (slab-Cj, moderat-C2,

normal-C3, puternic-C4 combustibile);

b) inflamabilitate (greu-In1, moderat-In2, uşor-In3 inflamabile);

c) gradul de propagare a flăcării pe suprafaţă (nu propagă flacăra; slab pro-

pagă flacăra; moderat propagă flacăra; puternic propagă flacăra) - aceste
grupe se stabilesc numai pentru straturile superficiale ale acoperişului şi
pardoselilor. Pentru alte materiale de construcţii grupa de propagare a
flăcării pe suprafaţă nu se stabileşte şi nu se normează;

d) capacitatea fumigenă: cu capacitate fumigenă mică; cu capacitate fumi-

genă moderată; cu capacitate fumigenă înaltă (respectiv FI; F2; F3);

e) toxicitatea produselor de ardere: puţin-T1; moderat-T2; puternic-T3; ex-

trem-T4 de periculoase;

3.158 Pericol de incendiu al materialului (construcţiei). Proprietate a mate-

rialului sau a construcţiei, care contribuie la izbucnirea parametrilor pericolului de
incendiu şi la dezvoltarea incendiului.

3.159 Pericol de incendiu al obiectivului:

1. Stare a obiectivului care constă în posibilitatea izbucnirii incendiului şi a

urmărilor lui;

2. Posibilitatea de a cauza pagube în urma acţiunii parametrilor pericolului

de incendiu, inclusiv a apariţiei efectelor secundare.
 NCM E.03.01-2005 pag.20

3.160 Pericol de incendiu funcţional. Pericol de incendiu al clădirilor şi al

porţiunilor de clădiri - încăperi sau grupe de încăperi, legate funcţional între
ele. După pericolul de incendiu funcţional ele se clasifică în clase în funcţie de
modul de utilizare a lor şi de faptul, în ce măsură persoanele aflate în ele (în caz
de apariţie a incendiului) se află în pericol, ţinînd cont de vîrsta lor, starea fizică,
posibilitatea aflării în stare de somn, tipul contingentului funcţional de bază şi
numărul lui.

3.161 Pericol de incendiu:

1. Posibilitate de izbucnire şi/sau dezvoltare a incendiului, deţinută de o oa-

recare substanţă, stare sau proces;

2. Stare normală de existenţă a unui mediu sau de funcţionare a unui sistem

tehnic care poate permite întrunirea condiţiilor necesare iniţierii arderii
materialelor combustiile din zonă.

3.162 Piroliză. Descompunere chimică ireversibilă a unui material, produsă da-

torită creşterii temperaturii, fără reacţie cu oxigenul.

3.163 Plan de autoapărare. Ansamblu prestabilit de măsuri care, în principal,

vizează căile şi modalităţile de realizare concretă a activităţilor de: prevenire a
incendiilor; organizare a intervenţiei pentru stingerea incendiilor; înlăturare a
efectelor unor calamităţi naturale şi catastrofe, avarii şi explozii. în esenţă, planul
de autoapărare stabileşte responsabilităţi, atribuţii, necesar de dotare, pericole şi
criterii tactice de acţiune.

3.164 Practică administrativă a inspectorilor Supravegherii de Stat a mă-

surilor împotriva incendiilor. Activitate de atragere la răspundere administra-
tivă a persoanelor juridice, factorilor de decizie şi a cetăţenilor pentru încălcarea
prevederilor apărării împotriva incendiilor, precum şi pentru alte contravenţii din
domeniul apărării împotriva incendiilor.

3.165 Praf. Substanţe şi materiale solide dispersate cu dimensiunea particulelor

mai mică de 850 mμ.

3.166 Prescripţie a supravegherii de stat a măsurilor împotriva incendiilor.

Dispoziţie în scris a unui inspector de stat, care conţine măsuri obligatorii pentru
îndeplinire în termenele stabilite, de către conducători, factori de decizie şi cetă-
ţeni, privind lichidarea încălcărilor prevederilor de apărare împotriva incendiilor,
inclusiv şi prevederile de asigurare a apărării împotriva incendiilor la întreprinde-
rile din construcţie, obiective, mărfuri (lucrări, servicii), precum şi scoaterea din
producţie, stoparea fabricării şi oprirea comercializării acestora.
 NCM E.03.01-2005 pag.21

3.167 Presiune. Raport dintre forţa normală de apăsare pe o suprafaţă a unui

mediu material şi aria acestei suprafeţe.

3.168 Presiune la pompe. Se măsoară la nivelul ultimului etaj al clădirii cu aju-

torul manometrului şi reprezintă presiunea de ieşire a apei.

3.169 Presiune maximă a exploziei. Suprapresiune maximă, excedentară care

apare la arderea prin deflagraţie a unui amestec de gaze, vapori sau praf şi aer
într-un recipient închis la presiunea iniţială a amestecului de 101,3 kPa.

3.170 Prevederi de apărare împotriva incendiilor. Condiţii speciale cu ca-

racter social şi/sau tehnic, stabilite de legislaţia republicii, de documentele nor-
mative sau de organul împuternicit de stat în scopul asigurării apărării împotriva
incendiilor.

3.171 Prevederi de securitate a muncii. Condiţii stabilite de actele legislative,

de documentele normativ-tehnice şi de proiect, reguli şi instrucţiuni, îndeplinirea
cărora asigură condiţii de muncă în siguranţă şi reglementează comportamentul
lucrătorului.

3.172 Primejdie de incendiu. Situaţie care s-a creat la un obiectiv şi care se ca-
racterizează printr-o probabilitate de izbucnire a incendiului, mai mare decît acea
normativă.

3.173 Probabilitate de acţionare a parametrilor pericolului de incendiu.

Mărime matematică a posibilităţii de acţionare a parametrilor pericolului de in-

cendiu cu valorile indicilor lor specificaţi.

3.174 Probabilitate de izbucnire a incendiului. Mărime matematică a posibi-

lităţii de apariţie a condiţiilor necesare şi suficiente pentru izbucnirea incendiului.

3.175 Produs pirotehnic. Produs care se utilizează pentru obţinerea efectului

necesar cu ajutorul arderii (exploziei) încărcăturii pirotehnice.

3.176 Produse ale arderii. Substanţe gazoase, lichide şi solide care se formează
în timpul procesului de ardere. Compoziţia produselor arderii depinde de compo-
ziţia substanţelor aprinse şi de condiţiile în care se desfăşoară arderea. Produsele
unei arderi complete sînt dioxidul de carbon, dioxidul de sulf, vaporii de apă şi
azotul. Acestea nu ard singure şi, în cele mai multe cazuri, nu întreţin arderea.
Dintre produsele unei arderi incomplete fac parte oxidul de carbon, cenuşa şi
produsele descompunerii termo-oxidative.
 NCM E.03.01-2005 pag.22

3.177 Profilaxia (prevenirea) incendiilor. Complex de măsuri tehnico-orga-

nizatorice şi instructiv-educative destinate să asigure securitatea persoanelor,
preîntîmpine izbucnirea şi propagarea incendiilor la obiective şi în localităţi, să
creeze condiţii pentru salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale, precum şi să
creeze condiţii de stingere eficientă a incendiilor.

3.178 Propagandă antiincendiu. Informare a societăţii despre problemele şi

căile de asigurare a apărării împotriva incendiilor, care se realizează prin mass-
media, prin editarea şi difuzarea literaturii speciale şi a produselor publicitare,
organizarea expoziţiilor tematice, conferinţelor şi prin folosirea altor forme de
informare în masă, neinterzise de legislaţia Republicii Moldova.

3.179 Propagarea flăcării. Extinderea arderii cu flacără pe suprafaţa substan-

ţelor şi materialelor. ,

3.180 Propagarea focului pe elementele de construcţii. Extinderea arderii pe

suprafaţă şi în interiorul elementelor de construcţii şi construcţiilor.

3.181 Protecţie a mărfii (lucrării, serviciului). Protecţie a mărfii (lucrării, ser-

viciului) pentru sănătatea, viaţa, bunurile consumatorului şi pentru mediului în-
conjurător la condiţiile obişnuite de utilizare a lor, depozitarea, transportarea şi
utilizarea lor, precum şi securitatea procesului de executare a lucrării de prestare
a serviciului.

3.182 Protecţie împotriva incendiilor a clădirilor (instalaţiilor, comparti-

mentelor de incendiu). Stare a obiectivului, la care măsurile de prevenire a in-
cendiului şi de apărare împotriva incendiilor corespund prevederilor normative.

3.183 Protecţie împotriva incendiilor (a se vedea pct. 4.186):

1. Stare caracterizată prin gradul de protecţie a persoanelor, bunurilor, so-

cietăţii şi a statului împotriva incendiilor;

2. Ansamblu de măsuri tehnice, organizatorice şi juridice, avînd drept scop

să asigure ocrotirea vieţii şi sănătăţii oamenilor, apărarea bunurilor mate-
riale, precum şi intervenţia operativă şi eficientă în caz de incendiu (simi-
lar apărării împotriva incendiilor sau prevenirea şi stingerea incendiilor).

3.184 Protecţie împotriva incendiului a obiectivului. Stare a obiectivului, la

care cu o probabilitate reglementată se exclude posibilitatea de izbucnire şi pro-
pagare a incendiului şi de acţionare asupra oamenilor a parametrilor pericolului
de incendiu, precum şi se asigurară protecţia valorilor materiale.
 NCM E.03.01-2005 pag.23

3.185 Protecţie:

1. Stare caracterizată prin gradul de protecţie a intereselor vitale ale per-

sonalităţii, societăţii şi ale statului contra pericolelor interioare şi ex-
terioare.

2. Absenţa unui risc inacceptabil legat de posibilitatea de cauzare a pa-

gubelor.

3.186 Protecţie la foc. Ansamblu de măsuri tehnice avînd drept scop limitarea
efectelor distructive ale focului.

3.187 Putere calorifică. Cantitate de căldură produsă prin arderea completă a

unui kilogram de combustibil solid (lichid) sau prin arderea unui metru cub de
gaz, măsurat în condiţii normale. Are ca unitate de măsură kilocaloria/kilogram
(kcal./kg) sau kcal./Nm3.

3.188 Radiaţie termică. Modalitate de transmitere a energiei termice sub formă

de raze, de la sursa caldă către alte corpuri cu temperatură mai scăzută, indepen-
dentă de existenţa materiei în spaţiul dintre sursa caldă şi cea rece. Căldura
transmisă prin radiaţie poate deveni periculoasă cînd temperatura sursei calde de-
păşeşte valori de 600-700 °C, existînd posibilitatea iniţierii sau propagării incen-
diului la materialele combustibile din apropiere.

3.189 Răcire. Scădere a temperaturii unui corp sau a unui sistem fizico-chimic
prin transfer de căldură la alt corp. Răcirea se poate realiza prin radiaţie, contact,
evaporare (lichide), destindere adiabatică etc. Fenomenul este utilizat la stingere
prin contactul dintre corpul cald şi substanţa de stingere.

3.190 Reaprindere. Fenomen prin care substanţa combustibilă din focarul de

incendiu, incomplet sau incorect stins, se iniţiază de la sursele exogene existente
în zonă. Sînt susceptibile a se reaprinde: pătura de vapori existentă deasupra foca-
relor de lichide combustibile, norii de gaze combustibile, precum şi solidele care
ard cu postincandescenţă.

3.191 Refulare. Deplasare a unui fluid printr-o conductă datorită presiunii ge-
nerate cu ajutorul unei pompe (refularea apei, a soluţiilor spumante etc).

3.192 Regim de apărare împotriva incendiului:

1. Reguli de comportare a oamenilor, mod de organizare a producţiei şi/sau

de întreţinere a încăperilor (teritoriului), care asigură prevenirea încălcă-
rii prevederilor apărării împotriva incendiilor şi stingerea incendiilor;
 NCM E.03.01-2005 pag.24

2. Complex de normative stabilite pentru comportarea oamenilor, reguli de

executare a lucrărilor şi exploatare a obiectivului (produsului), destinat
să asigure apărarea împotriva incendiilor.

3.193 Regim de temperatură standardizat. Regim de variaţie a temperaturii

în timp la încercarea elementelor de construcţii la rezistenţă la foc, stabilit de
standard.

3.194 Reglementare normativă şi juridică în domeniul apărării împotriva

incendiilor. Adoptare de către organele administraţiei publice centrale a actelor
normative şi juridice în domeniul apărării împotriva incendiilor.

3.195 Reglementări normative în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Stabilire de către organele împuternicite de stat, în documentele normative, a pre-
vederilor în domeniul apărării împotriva incendiilor, obligatorii pentru persoanele
juridice şi fizice.

3.196 Reguli de apărare împotriva incendiilor. Complex de reglementări ce

stabilesc modul de respectare a prevederilor şi normelor apărării împotriva in-
cendiilor la construirea şi exploatarea unui obiectiv.

3.197 Remiză. Clădire sau spaţiu dintr-o clădire, destinată şi echipată cu toate
dotările necesare instruirii, serviciului şi odihnei personalului încadrat, precum şi
garării şi întreţinerii tehnicii de luptă, aflate în dotare.

3.198 Reţea inelară. Reţea care permite alimentarea fiecărui punct din două sau
mai multe direcţii.

3.199 Reţea ramificată. Reţea la care fiecare punct este alimentat dintr-o sin-
gură direcţie.

3.200 Rezervă de apă pentru incendiu. Cantitatea de apă depozitată în bazine

sau rezervoare, destinată exclusiv stingerii incendiilor şi utilizată în situaţiile cînd
instalaţia de alimentare cu apă este defectă sau avariată, precum şi în alte condiţii
deosebite. Cantitatea de apă ce se depozitează este reglementată prin acte norma-
tive, în funcţie de pericolul de incendiu estimat.

3.201 Rezistenţă la foc a elementului de construcţie. Proprietate a unui ele-

ment de construcţie de a-şi păstra, pe o durată determinată, stabilitatea, etanşei-
tatea şi/sau izolarea termică în condiţiile incendiului.

3.202 Salvare a persoanelor la incendiu. Deplasare forţată a persoanelor în

exterior la acţiunea asupra lor a parametrilor pericolului de incendiu. Salvarea se
 NCM E.03.01-2005 pag.25

efectuează de sine stătător, cu ajutorul subdiviziunilor de pompieri sau al per-

sonalului instruit special (a se vedea pct.5.62).

3.203 Salvator:

1. Persoană cu funcţie de răspundere care activează într-un organ de condu-

cere sau într-o subdiviziune şi care îndeplineşte obligaţiile de executare
a lucrărilor urgente de salvare-blocare ce ţin de incendiu;

2. Specialist, funcţionar al unei subdiviziuni sau formaţiuni, care intră în

componenţa forţelor şi mijloacelor de lichidare a situaţiilor excepţionale,
care îndeplineşte obligaţiile de executare a lucrărilor de salvare-blocare
şi are o pregătire şi calificare corespunzătoare, confirmată prin atestare.

3.204 Sancţiune. Măsură de constrîngere (pedepsire) a celor ce nu respectă

obligaţiile ce le revin prin lege, acte normative sau convenţii.

3.205 Scurtcircuit. Deranjament care se produce într-o instalaţie electrică atunci

cînd două elemente sau conductori electrici ai acesteia, între care există o diferen-
ţă de potenţial, vin în contact accidental direct sau printr-o rezistenţă foarte mică.

3.206 Securitate a muncii. Stare a condiţiilor de muncă, în care se exclude acţi-

unea asupra lucrătorilor a parametrilor de producţie periculoşi şi nocivi.

3.207 Serviciu de pompieri şi salvatori:

1. Ansamblu de organe de conducere, forţe şi mijloace,'inclusiv formaţii de

pompieri, create în modul stabilit, destinate organizării, prevenirii şi stin-
gerii incendiilor; executării lucrărilor urgente de salvare-deblocare la in-
cendii;

2. Componenţă principală a sistemului de apărare împotriva incendiilor, ca-

re uneşte organele de conducere, forţele şi mijloacele, create în modul
stabilit cu scopul de a proteja viaţa şi sănătatea omului, obiectivele eco-
nomiei şi mediului natural contra incendiilor.

3.208 Serviciul municipal de pompieri şi salvatori. Serviciu organizat de or-

ganele administraţiei publice locale, pentru prevenirea şi stingerea incendiilor pe
teritoriul municipiului, şi finanţat din bugetul local, precum şi din alte surse pre-
văzute de legislaţie.
 NCM E.03.01-2005 pag.26

3.209 Sistem de prevenire a incendiului. Complex de măsuri organizatorice şi

de mijloace tehnice, îndreptate spre excluderea condiţiilor de izbucnire a in-
cendiului.

3.210 Sistem de protecţie împotriva incendiilor. Ansamblu de măsuri orga-

nizatorice şi mijloace tehnice, îndreptate spre prevenirea acţiunilor asupra oa-
menilor a parametrilor pericolului de incendiu şi limitarea pagubelor materiale de
incendiu.

3.211 Stare antiincendiu a obiectivului. Stare a obiectivului, care se carac-

terizează prin numărul de incendii şi pagubele cauzate de ele, numărul de aprin-
deri (fără pagube materiale), precum şi de traume, intoxicări şi persoane deceda-
te, nivelul de realizare a prevederilor apărării împotriva incendiilor, nivelul de
pregătire de luptă a subdiviziunilor de pompieri şi formaţiilor benevole, precum şi
prin nivelul de agitaţie şi propagandă antiincendiu.

3.212 Statistica incendiilor. Inventarierea comparativă a incendiilor, în funcţie

de cauză, de modul de intervenţie şi de stingere, de pagube etc, punînd în eviden-
ţă frecvenţa şi clasificările în vederea stabilirii tacticilor optime de prevenire.

3.213 Stingător de scîntei. Dispozitiv în formă de labirint sau ciclon, care împi-
edică eliminarea în atmosferă a părticelelor de combustibil incandescente.

3.214 Subdiviziuni ale serviciului de pompieri şi salvatori:

1. Subdiviziuni teritoriale, create în scopul organizării prevenirii şi stingerii

incendiilor în localităţi.

2. Subdiviziuni departamentale create în scopul prevenirii şi organizării

stingerii incendiilor la întreprinderi;

3. Subdiviziuni specializate, create în scopul stingerii incendiilor de propor-

ţii.

3.215 Subdiviziuni de pompieri ale obiectivelor. Subdiviziuni pentru preve-

nirea incendiilor şi stingerea lor la întreprinderi.

3.216 Substanţă cu pericol de incendiu. Substanţă (material, amestec) com-

bustibilă ale cărei condiţii de producere, prelucrare, depozitare sau transportare
generează posibilitatea apariţiei şi/sau a răspîndirii incendiului.

3.217 Substanţă de protecţie ignifugă. A se vedea pct. 9.2.

 NCM E.03.01-2005 pag.27

3.218 Substanţă fără pericol de incendiu. Substanţă (material, amestec) care

nu poate să ardă, să mocnească sau să răspîndească arderea în mediul aerian ori
nu creează condiţii pentru apariţia sau răspîndirea incendiului.

3.219 Substanţă nocivă. Substanţa care în contact cu organismul omului, şi în

cazul încălcării prevederilor securităţii, poate cauza accidente de muncă, aduce la
traumatism, boli profesionale sau dereglări de sănătate, descoperite prin metode
moderne atît în procesul de lucru, cît şi în perioade mai tîrzii din viaţa generaţiilor
contemporane şi următoare (a se vedea pct. 4.232).

3.220 Substanţă piroforică. Substanţă care are capacitatea de a se aprinde în

contact cu oxigenul sau aerul.

3.221 Substanţă potenţial periculoasă. Substanţa care, prin proprietăţile ei fizi-

ce, chimice, biologice sau toxicologice, prezentă pericol pentru viaţa şi sănătatea
oamenilor, pentru animale şi plante.

3.222 Substanţe şi materiale solide. Substanţe individuale şi amestecurile lor cu

temperatură de topire sau de picurare mai înaltă de 50 °C, precum şi substanţe
care nu au temperatură de topire (de exemplu, lemnul, ţesăturile etc.)

3.223 Suprafaţa de expunere. Suprafaţă a modelului, care se supune acţiunii

termice şi/sau flăcării deschise la efectuarea încercărilor de determinare a com-
bustibilităţii.

3.224 Supraveghere de stat a măsurilor contra incendiilor. Un mod (gen)

special de activitate a supravegherii de stat, realizat de factorii de decizie ai or-
ganelor de conducere şi ai subdiviziunilor de pompieri şi salvatori în scopul con-
trolului asupra îndeplinirii prevederilor apărării împotriva incendiilor şi stoparea
încălcărilor lor.

3.225 Sursă de alimentare cu apă. Locul unde se găseşte apă (rezervorul, ba-
zinul, lacul, rîul, hidranţii etc.) şi de unde se pot alimenta cu apă utilajele sau mij-
loacele mobile destinate stingerii incendiilor.

3.226 Sursă de iniţiere a arderii. Fenomen fizic, chimic sau de altă natură, care
generează cantitatea de energie, capabilă a iniţia aprinderea unui material sau
mediu combustibil. Exemple: descărcări electrice, flacără, corpuri incandescente,
scîntei de diferita natură, reacţii chimice sau biochimice <etc. Sursa de aprindere
poate deveni uneori sursă de iniţiere a incendiilor dacă arderea nu este controlată.
 NCM E.03.01-2005 pag.28

3.227 Temperatură de autoinflamare. Cea mai joasă temperatură a unei sub-

stanţe la care, în condiţiile de încercări speciale, se produce o creştere bruscă a
vitezei reacţiilor exotermice, care se termină cu apariţia unei arderi cu flacără.

3.228 Temperatură de autoîncălzire. Cea mai joasă temperatură a unei sub-

stanţe, la care procesul spontan de autoîncălzire a unei substanţe (material, ames-
tec), datorită iniţierii unor reacţii chimice sau biochimice exoterme, aduce la
mocnire sau ardere cu flacără. Temperatura de autoîncălzire este caracteristică
anumitor materiale combustibile, ca de exemplu, celor de natură celulozică (fura-
je).

3.229 Temperatură de inflamabilitate. Cea mai joasă temperatură a unei sub-

stanţe combustibile la care, în condiţiile de încercări speciale deasupra suprafeţei
ei se formează vapori sau gaze capabili să izbucnească la contactul cu o sursă de
aprindere, însă viteza de formare a vaporilor şi gazelor încă nu este suficientă
pentru apariţia unei arderi stabile.

3.230 Temperatură de inflamare. Temperatură minimă a unei substanţe com-

bustibile la care, în condiţiile de încercări speciale, substanţa elimină vapori sau
gaze combustibile cu o astfel de viteză, încît după aprinderea lor apare o ardere
cu flacără stabilă.

3.231 Temperatură de mocnire. Temperatură a unei substanţe la care se pro-

duce o creştere bruscă a reacţiilor exotermice de oxidare, care duc la apariţia unei
mocniri.

3.232 Tensiune mică:

1. Tensiune nominală de maximum 42 V între faze şi între fază şi pămînt,

care se foloseşte la instalaţiile electrice pentru a asigura securitatea elec-
trică;

2. Tensiune nominală de maximum 42 V, care se foloseşte pentru a reduce

pericolul de electrocutare.

3.233 Tensiune superficială. Mărime fizică caracteristică lichidelor, repre-

zentată prin raportul dintre forţa care acţionează tangenţial la suprafaţa liberă a
unui lichid şi elementul de lungime pe care se exercită.

3.234 Termen de valabilitate. Interval de timp, curgînd de la data fabricaţiei

unui produs, în care acesta nu-şi modifică parametrii de calitate. Termenul de va-
labilitate poate fi mai mare sau egal cu termenul de garanţie.
 NCM E.03.01-2005 pag.29

3.235 Timp de evacuare. Timp necesar pentru acţiunea efectivă de evacuare, ce

nu trebuie să depăşească durata posibilă de rămînere a omului în zona periclitată,
după care, mediul ambiant al căilor de evacuare, concentraţia fumului, a căldurii
sau a gazelor atinge nivelul periculos. Timpul de evacuare diferă de la un gen de
clădire la altul, dar se recomandă a nu depăşi 2,5 min (150 s.).

3.236 Timp de expunere la flacără. Durată, măsurată în secunde, minute, ore,

ce corespunde acţiunii permanente a flăcărilor asupra unui material supus, de re-
gulă, unor încercări la foc.

3.237 Trapă pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi. Dispozitiv pen-

tru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi rezultate în urma unui incendiu. Dis-
pozitivul poate fi declanşat automat sau manual. Se poate monta pe terase (orizon-
tal), pe luminatoare (înclinat) sau pe tîmplărie metalică (vertical). Declanşarea
automată se realizează la temperatura fuzibilului. Dotarea cu astfel de dispozitive
se face conform normelor de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protec-
ţia la acţiunea fumului.

3.238 Trăsnet. Descărcare electrică disruptivă aperiodică, de mare intensitate,

care se produce în timp de furtună, între nori şi pămînt, prin interiorul unor canale
de aer ionizat. El are efecte: chimice, termice, mecanice, de producere, de elec-
trocutare a oamenilor şi animalelor.

3.239 Viteza volumică de ardere a gazelor. Reprezintă cantitatea de gaze ce

arde in unitatea de timp, fără a ţine seama de factorul suprafaţă. Se exprimă în
m3/h. La calculul ei se ţine seama de:

V - volumul total al gazului ars (m3);

tard - timpul de ardere (ore, zi).

3.240 Viteza arderii. înaintare a frontului de flacără într-un amestec combusti-

bil:

în cazul gazelor - cantitatea de gaze care arde în unitatea de timp poate

fi liniară (m sau cm/s)sau de volum (ca în cazul gazelor de sondă în
erupţie);

în cazul lichidelor - se foloseşte viteza liniară de ardere, care reprezintă

grosimea stratului de lichid - h - ce arde în unitatea de timp, evidenţiată
prin scăderea nivelului lichidului din recipient v=h/tard (mm/min);
 NCM E.03.01-2005 pag.30

în cazul solidelor - se foloseşte cel mai frecvent - viteza de ardere în ra-

port de masă, cantitatea de materiale combustibile arse pe unitatea de
suprafaţă de ardere în unitatea de timp.

3.241 Viteză de creştere a presiunii de explozie. Derivata presiunii de explozie

după timp, pe sectorul ascendent al dependenţei presiunii de explozie a amestecu-
lui combustibil într-un vas închis, în raport cu timpul.

3.242 Viteză de evaporare. Viteză cu care moleculele unui fluid ce se evaporă

părăsesc suprafaţa acestuia. în cazul în care vaporii rezultaţi sînt inflamabili sau
formează amestecuri explozive cu aerul, ei constituie o sursă de incendiu sau de
explozie.

3.243 Viteză de generare a fumului. Reprezintă cantitatea totală de fum produ-

să pe unitatea de suprafaţă a materialelor combustibile în unitatea de timp. Se
exprimă în m3/m2s. La calcularea vitezei de generare a fumului se ţine cont de:
Cf - coeficientul de extensie a fumului;
A - secţiunea de curgere a debitului de gaze;
β - coeficientul de curgere;
Δp - diferenţa de presiune;
ρ - densitatea fumului;
t - temperatura fumului.

3.244 Viteză de propagare a flăcărilor. Reprezintă lungimea parcursă de fron-

tul de flăcări pe suprafaţa materialelor combustibile aprinse în unitatea de timp.
Se exprimă în m/s.

3.245 Viteză masică de ardere a substanţelor solide. Reprezintă cantitatea de

materiale combustibile arse pe unitatea de suprafaţă, în unitatea de timp. Se ex-
primă în kg/m2min. La calcularea ei se ţine seama de:
G - cantitatea de material combustibil ars (kg);
S - suprafaţa de ardere (m2);
tard - timpul de ardere (min.).

4 PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR

4.1 Acoperiş. Element constructiv de închidere din partea de sus a clădirii. Este
compus din partea portantă (căpriori, ferme, longeroane etc.) şi învelitoare. Aco-
perişurile pot fi cu pod şi fără pod (combinate).
 NCM E.03.01-2005 pag.31

4.2 Acţiuni repetate a parametrilor pericolului de incendiu. Acţiunile se

provoacă de: schije, particule de aparate distruse, agregate, instalaţii, construcţii,
substanţe şi materiale toxice şi radioactive.

4.3 Alimentare cu apă pentru incendii:

1. Ansamblu de mijloace şi instalaţii tehnico-inginereşti, care asigură debi-

tarea apei pentru stingerea incendiului.

2. Complex de instalaţii tehnico-inginereşti, destinat pentru captarea şi

transportarea apei, păstrarea rezervelor de apă şi folosirea lor pentru
stingerea incendiilor.

4.4 Amestec exploziv. Amestec al gazelor combustibile, al vaporilor de lichide

uşor inflamabile, al prafurilor sau al fibrelor combustibile cu aerul, avînd limita
inferioară de concentraţie de maximum 65 g/m2 la trecerea lor în stare de suspen-
sie, care la o anumită concentraţie poate să explodeze dacă apare o sursă de iniţi-
ere a exploziei. Se consideră exploziv de asemenea, amestecul de gaze combusti-
bile şi vapori de lichide uşor inflamabile cu oxigenul sau alt oxidant (de exemplu,
cu clorul).

4.5 Amestec incendiar. Amestec al gazelor, prafurilor (pulberilor), vaporilor şi

fibrelor combustibile cu aerul, dacă la arderea lui se dezvoltă o presiune nu mai
mare de 5 kPa. Pericolul de incendiu al amestecului incendiar trebuie să fie indi-
cat în sarcina de proiectare.

4.6 Amplasarea ascensoarelor în două rînduri. Amplasarea ascensoarelor în

două părţi opuse ale holului de ascensor.

4.7 Ansamblu de „scară - lift”. încăpere destinată pentru amplasarea căilor de

comunicaţie pe verticală, caselor de scări şi a ascensoarelor.

4.8 Antiincendiar. Substanţe, mijloace sau tehnici, destinate să protejeze îm-

potriva incendiilor sau a mijloacelor incendiare, materiale, construcţii sau sisteme
tehnice.

4.9 Antioxidant. Substanţă care împiedică sau întîrzie reacţiile de oxidare ce

stau la baza proceselor de ardere.

4.10 Antrepozit. încăpere închisă la staţiile de cale ferată, pe debarcadere etc.

pentru păstrarea temporară a încărcăturilor.
 NCM E.03.01-2005 pag.32

4.11 Antresol. Platformă în interiorul unei clădiri pe care se amplasează încăperi

cu diferite destinaţii (de producţie, social-administrative sau pentru echipamentul
ingineresc).

4.12 Ascensor pentru transportul subdiviziunilor de pompieri. Ascensor echi-

pat cu sisteme de comandă, protecţie şi telecomunicaţii, care asigură deplasarea
subdiviziunilor de pompieri la etajele clădirilor (instalaţiilor) în caz de incendiu.

4.13 Aspiraţie locală. Dispozitiv pentru captarea gazelor, prafurilor (pulberilor),

aerosolurilor şi vaporilor nocivi şi cu pericol de explozie (hotă, carcasă, nişă de
ventilaţie etc).

4.14 Atrium. Spaţiu luminos din interiorul unei clădiri, cu galerii la fiecare etaj,
spre care ies golurile de uşă şi de lumină ale încăperilor adiacente cu diferită des-
tinaţie. Atriumul dezvoltat pe orizontală, sub formă de trecere luminoasă, poate fi
numit pasaj.

4.15 Autosalvator. Mijloc individual de protecţie a organelor respiratorii şi de

vedere ale omului contra acţiunii parametrilor pericolului de incendiu pe durata
necesară pentru ieşirea din clădirile şi încăperile (de locuit, de producţie etc.) in-
cendiate.

4.16 Balcon. Podest îngrădit, ieşit din planul peretelui de faţadă, destinat pentru
odihnă în perioadă caldă a anului. Poate fi cu geamuri.

4.17 Barieră antifoc:

1. Barieră destinată să prevină propagarea incendiului şi a produselor de

ardere, din încăperi sau din compartimentul de incendiu cu focarul in-
cendiului, în alte încăperi. Bariere antifoc sînt: pereţii antifoc, pereţii
despărţitori antifoc, planşee antifoc.

2. Elemente de construcţii în formă de perete, perete despărţitor, de planşeu

sau element spaţial al clădirii, destinate să prevină propagarea in-
cendiului în încăperile adiacente pe o durată de timp normată. Barierele
antifoc se caracterizează prin rezistenţă la foc şi pericol de incendiu.

4.18 Bloc de locuit. Parte autonomă a unei clădiri de locuit de tip celular, în care
se include un singur apartament şi, în caz de necesitate, şi alte încăperi.
 NCM E.03.01-2005 pag.33

4.19 Bovindou. Parte a încăperii, ieşită din planul faţadei, prevăzută parţial sau
integral cu geamuri, care îmbunătăţeşte iluminarea şi insolaţia ei.

4.20 Branşament la linia electrică aeriană. Instalaţie electrică, care face le-
gătură între linia electrică aeriană şi instalaţia electrică interioară, cuprinsă între
izolatoarele montate pe suprafaţa exterioară (perete, acoperiş) a clădirii sau a in-
stalaţiilor, pînă la bornele dispozitivului de branşament.

4.21 Cale de evacuare. Cale de evacuare în siguranţă a persoanelor, care duce la

ieşirea de evacuare.

4.22 Cale ferată a întreprinderii. Calea ferată industrială care este destinată
pentru transportul încărcăturilor a unei singure întreprinderi şi care se află la bi-
lanţul ei.

4.23 Categorie de pericol de incendiu-explozie şi de incendiu a clădirilor (in-

stalaţiilor, încăperilor, compartimentelor de incendiu). Noţiune ce defineşte
ansamblul operaţiilor unui proces tehnologic sau al unor activităţi, avînd în vedere
caracteristicile de comportare la foc ale materialelor şi ale substanţelor utilizate,
prelucrate, manipulate sau depozitate (inclusiv utilajele, rafturile, ambalajele exis-
tente în spaţiile analizate). Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu, clădi-
rile şi instalaţiile în aer liber. Se clasifică în categorii de pericol: A, Б, В1-В4, Ă,
Д.

4.24 Cazemată. Coridor inelar (trecere) cu acoperiş cu lăţimea nu mai mică de

1,0 m executat în jurul unui rezervor metalic subteran şi îngrădit pe înălţime cu un
zid de sprijin care nu ajunge pînă la partea superioară a peretelui rezervorului.

4.25 Cămară. încăpere pentru depozitare în care lipsesc locurile de muncă per-
manente.

4.26 Căptuşeală (placaj). Căptuşeală de finisaj din materiale în bucăţi, care for-
mează stratul exterior al elementelor clădirilor (pereţilor, coloanelor, planşe-elor,
soclurilor etc.) şi al suprafeţelor instalaţiilor.

4.27 Centrală de semnalizare a incendiilor. Aparat multifuncţional, fiind un

element component al instalaţiei de semnalizare a incendiilor.

4.28 Centrală termică autonomă (individuală). Centrală termică destinată pen-

tru alimentarea cu căldură a unei (unui) singure clădiri, instalaţii sau apartament.

4.29 Centrală termică de acoperiş. Centrală termică amplasată nemijlocit pe

acoperişul clădirii sau pe o fundaţie specială executată deasupra acoperişului.
 NCM E.03.01-2005 pag.34

4.30 Centrală termică. Centrală termică desinată pentru alimentarea cu căldură

a mai multor clădiri şi instalaţii legate cu ea prin reţele termice exterioare.

4.31 Chioşc (gheretă). Construcţie mică utilată ce nu dispune de spaţiu pentru

păstrarea mărfurilor, cu o suprafaţă totală de pînă la 12 m2, fiind destinată pentru
un singur loc de lucru.

4.32 Clapetă antifoc:

1. Dispozitiv care, în caz de incendiu, închide automat golul dintr-un ele-

ment de închidere a construcţiei, canalului sau a conductei şi împiedică
propagarea focului şi a fumului pe o durată de timp normată.

2. Dispozitiv mecanic cu limita de rezistenţă la foc normată, pentru în-

chiderea golurilor dintr-un element de închidere. Tipuri: clapete de re-
ţinere a focului pentru protecţia golurilor tehnologice în elementele de în-
chidere; clapete antifum ale sistemelor de ventilaţie antifum.

4.33 Clapetă antifum. Clapetă antifoc pentru închiderea golurilor în elementele

de închidere ale canalelor de ventilaţie prin refulare şi aspiraţie a sistemelor de
ventilaţie antifum.

4.34 Clapetă de reţinere a focului (la sistemele de ventilaţie). Clapetă antifoc

pentru închiderea golurilor tehnologice şi a golurilor în locurile de trecere a cana-
lelor de ventilaţie prin planşeele intermediare, pereţi şi pereţii despărţitori.

4.35 Clasă de pericol de incendiu constructiv a clădirii (instalaţiei, încăperii,

compartimentului de incendiu). Clasa de pericol de incendiu constructiv a clă-
dirilor se determina prin gradul de participare a elementelor de construcţii la dez-
voltarea incendiului şi formarea parametrilor lui periculoşi; clasa de pericol de
incendiu funcţional a clădirii şi părţilor ei se determină prin destinaţia şi par-
ticularităţile proceselor tehnologice plasate în ele. Se clasifică în: C0; C1; C2; C3.

4.36 Clădire. Sistemă constructivă, compusă din elemente portante şi de închi-

dere sau mixte (portante sau de închidere) care formează un volum suprateran
închis, destinat locuirii sau altor activităţi în dependenţă de funcţiune şi executare
a diferitor procese de producţie.

4.37 Clădire cu multe etaje. Clădire cu două şi mai multe etaje.

4.38 Clădire de locuit cu coridor central. Clădire în care apartamentele (sau

camerele în cămine) au ieşiri printr-un coridor comun, minimum spre două scări.
 NCM E.03.01-2005 pag.35

4.39 Clădire de locuit cu coridor lateral. Clădire în care apartamentele (sau

camerele în cămine) au ieşiri printr-o galerie comună, minimum spre două scări.

4.40 Clădire de locuit cu tronsoane. Clădire alcătuită din unul sau mai multe
tronsoane.

4.41 Clădire de locuit cu un singur apartament. Clădire destinată pentru lo-

cuirea permanentă în comun a unei singure familii, a rudelor ei şi a altor persoane
apropiate.

4.42 Clădire de locuit de tip celular. Clădire de locuit compusă din două şi mai
multe apartamente, fiecare din ele avînd ieşire nemijlocită spre terenul adiacent al
apartamentului.

4.43 Clădire pentru preambalare. Clădire sau instalaţie dotată cu aparate şi

dispozitive care asigură executarea operaţiilor de turnare a produselor petroliere
în ambalaje mici cu capacitatea pînă la 40 l.

4.44 Clădire pentru turnare. Construcţie dotată cu aparate şi dispozitive care

asigură executarea operaţiilor de turnare a produselor petroliere în butoaie.

4.45 Clădiri de producţie. Clădiri pentru amplasarea proceselor de producţie

industriale şi agrare şi asigurarea condiţiilor necesare de muncă, precum şi ex-
ploatarea utilajului tehnologic.

4.46 Clădiri şi instalaţii publice. Clădiri şi instalaţii destinate pentru deservirea

socială a populaţiei şi pentru amplasarea instituţiilor administrative şi a or-
ganizaţiilor publice.

4.47 Clădiri şi încăperi provizorii. Clădiri (de locuit, social-culturale etc.) şi

instalaţii (de producţie, auxiliare) construite special sau adoptate provizoriu (per-
manent) pentru deservirea lucrătorilor de pe şantier, pentru organizarea şi execu-
tarea lucrărilor de construcţii-montaj.

4.48 Colector. Sector de conductă de aer la care se conectează conductele de aer

de la două sau mai multe etaje.

4.49 Comanda cu grupele de ascensoare. Sistem unic de comandă cu funcţi-

onarea în comun a două şi mai multe ascensoare în corespundere cu algoritmul
determinat (excluderea parcursurilor în gol şi a staţionărilor inutile, minimizarea
timpului de deplasare a ascensorului).
 NCM E.03.01-2005 pag.36

4.50 Compartiment de incendiu. Porţiune de clădire separată de restul con-

strucţiei prin bariere antifoc. Se clasifică după gradul de rezistenţă la foc şi cla-
sele de pericol de incendiu constructiv şi funcţional.

4.51 Compartiment al etajului de subsol sau demisol. Spaţiu limitat de bariere

antifoc (pereţi, pereţi despărţitori, planşee).

4.52 Compartiment tehnologic. Sector îngrădit al unui sistem tehnologic, în care

se amplasează utilajul tehnologic.

4.53 Concentraţie maximă admisă de substanţe periculoase (CMA). Canti-

tate maximă de substanţe periculoase în sol, în mediu aerian sau acvatic, în pro-
duse alimentare, materie primă alimentară şi nutreţuri, măsurată în unităţi de vo-
lum sau de masă, care la contactul permanent cu omul sau la acţionarea asupra lui
într-un anumit interval de timp, practic nu influenţează la sănătatea oamenilor şi
nu provoacă consecinţe nefavorabile.

4.54 Concentraţii limite de propagare a flăcărilor. Cantitate minim (maximă)

de substanţă combustibilă, conţinută într-un amestec omogen cu mediul oxidant,
la care este posibilă propagarea flăcării prin amestec la orice distanţă de la sursa
de aprindere.

4.55 Conductă de aer de tranzit. Sector de conductă de aer, montat în exteriorul

încăperii sau al grupei de încăperi pe care le deserveşte.

4.56 Conductă de aer rezistentă la foc. Conductă de aer compactă, cu pereţi cu

limita de rezistenţă la foc normată.

4.57 Conductă de aer. Conductă pentru transportarea aerului, care se utilizează

în sistemele de ventilare, de încălzire cu aer, de condiţionare a aerului, precum şi
pentru transportarea aerului în scopuri tehnologice.

4.58 Conductă-colectoare de aer. Sector de conductă de aer la care se conec-

tează conductele de aer, montate la un singur etaj.

4.59 Consolă. Proeminentă în perete pentru sprijinirea unor elemente ale clădirii
(cornişe, balcoane etc.) sau pentru montarea pe ea a unor elemente decorative.

4.60 Container de depozitare a combustibilului. Parte a unei staţii de ali-

mentare auto, destinată să primească şi să depoziteze combustibil, montată pe un
singur cadru la uzina - fabricant pe o ramă unică şi amplasată suprateran.
 NCM E.03.01-2005 pag.37

4.61 Coridor fără iluminare naturală. Coridor la care lipsesc golurile de lu-
mină în elementele de închidere exterioare.

4.62 Corp de clapetă. Element fix al clapetei montat într-un gol şi fixat de ele-
mentele de închidere.

4.63 Cortină de siguranţă antifoc. Construcţie etanşă la fum cu limita de re-

zistenţă la foc normată, executată din materiale incombustibile!, care se coboară
în caz de incendiu şi protejează golul ce separă scena de sală.

4.64 Debit. Mărime ce caracterizează trecerea fluidelor sau a materialelor pul-

verulente prin conducte, exprimată prin masa (debit masic) sau volumul (debit
volumic) substanţei care străbate o secţiune transversală a conductei, în unitatea
de timp. în practică se măsoară în kg/s la pulberi, m3/s, l/s sau 1/min la fluide.

4.65 Demisol. Etaj la care cota pardoselii încăperilor se află mai jos de cota de
nivelment a terenului la o înălţime de maximum jumătate din înălţimea încăpe-
rilor.

4.66 Depozitare pe stelaje înalte. Depozitare pe stelaje cu înălţimea de aşezare

mai mare de 5,5 m.

4.67 Depozite de petrol şi produse petroliere. Complex de clădiri, rezervoare şi

alte instalaţii destinate pentru primirea, depozitarea şi livrarea petrolului şi produ-
selor petroliere.

4.68 Dezechilibru. Diferenţa dintre debitul de aer introdus în încăpere (clădire) şi

debitul de aer înlăturat din ea prin sistemele de ventilare artificială, de condiţiona-
re a aerului şi de încălzire cu aer.

4.69 Dispozitiv de golire-umplere. Dispozitiv care asigură executarea opera-

ţiilor de golire şi umplere cu petrol şi produse petroliere a cisternelor auto- sau
feroviare, precum şi a tancurilor (navelor) petroliere.

4.70 Distanţă de siguranţă contra incendiilor:

1. Distanţă normată intre clădiri şi/sau instalaţii, stabilită pentru prevenirea

propagării incendiului.

2. Barieră antiincendiu artificială în formă de fîşie de pămînt fără arbori.

4.71 Echipament electric cu siguranţă la explozie. Echipament electric protejat

contra exploziei, la care protecţia antiexplozie se asigură atît la funcţionarea în
regim normal de lucru, cît şi la o eventuală deteriorare specificată, determinată de
 NCM E.03.01-2005 pag.38

condiţiile de exploatare, cu excepţia deteriorărilor mijloacelor de protecţie contra

exploziei.

4.72 Echipament electric cu siguranţă sporită la explozie. Echipament electric

protejat contra exploziei, la care protecţia antiexplozie se asigură numai la funcţi-
onarea lui în regim normal de lucru.

4.73 Echipament electric în execuţie antiexplozivă:

1. Echipament electric la care sînt prevăzute măsuri constructive pentru în-

lăturarea sau ridicarea posibilităţii de inflamare a amestecului exploziv
ambiant la exploatarea acestui echipament.

2. Echipament electric cu destinaţie specială, care este executat astfel în cît

posibilitatea de inflamare a mediului înconjurător exploziv ambiant, la
exploatarea acestui echipament, este exclusă sau redusă.

4.74 Electricitate statică. Energie de natură electrică care apare, de regulă, ac-
cidental, datorită unor fenomene electrochimice, frecărilor, încălzirii şi deformării
materialelor, plasării lor într-un cîmp electric, precum şi ca urmare a altor acţiuni
fizice ce presupun schimbarea relativă a poziţiei suprafeţelor de contact. Scînteile
ce se produc prin descărcarea potenţialelor electrostatice pot iniţia explozia unor
amestecuri explozive, dacă energia lor este mai mare decît energia minimă de
aprindere, dată în tabelele pentru substanţele respective.

4.75 Elemente autoportante. Elemente de construcţii care preiau sarcina numai

de la greutatea proprie.

4.76 Elemente de construcţii uşor zburătoare (CUZ). Construcţii de închidere

exterioare (sau părţi ale elementelor lor) clădirilor, instalaţiilor şi încăperilor cu
pericol de explozie şi explozie-incendiu, care la o eventuală explozie trebuie să
fie detaşate (sau distruse).

4.77 Elemente de închidere. Elemente de construcţii care îndeplinesc funcţiile

de închidere sau separare a volumelor (încăperilor) clădirii. Elementele de în-
chidere pot cumula funcţiile de elemente de închidere şi elemente portante (in-
clusiv autoportante).

4.78 Elemente portante. Elemente de construcţii care preiau sarcinile principale

şi care asigură rezistenţa, rigiditatea şi stabilitatea clădirilor şi instalaţiilor.

4.79 Estacadă de cale ferată pentru încărcare-descărcare. Construcţie la li-

niile ferate speciale, echipată cu dispozitive de golire-umplere, care asigură exe-
 NCM E.03.01-2005 pag.39

cutarea operaţiilor transvazare a petrolului şi produselor petroliere! Estacadele

pot fi unilaterale, care asigură golirea (umplerea) pe o singură linie ferată, sau bi-
laterale, care asigură golirea (umplerea) pe două linii ferate paralele, amplasate pe
ambele părţi ale estacadei.

4.80 Etaj mansardat (mansardă). Etaj situat în spaţiul cerdacului, ale cărei fa-
ţada este formată integral sau parţial de suprafaţa (suprafeţele) acoperişului

înclinat sau frînt, totodată linia de intersecţie a planului acoperişului cu planul fa-
ţadei trebuie să fie la o înălţime de maximum de 1,5 m de la nivelul pardoselii
mansardei.

4.81 Etaj suprateran. Etaj la care cota pardoselii încăperilor este nu mai joasă
de cota de nivelment a terenului.

4.82 Etaj tehnic. Etaj pentru amplasarea utilajului ingineresc şi montarea co-
municaţiilor. Poate fi amplasat la partea inferioară (subsol tehnic), superioară
(cerdac tehnic) sau la partea din mijloc a clădirii.

4.83 Etajeră. Construcţie cu schelet multietajată (fără pereţi), 'situată separat în

clădire sau în exteriorul ei şi destinată pentru amplasarea şi deservirea utilajului
tehnologic, altor utilaje.

4.84 Evacuare a persoanelor în caz de incendiu. Proces forţat de deplasare a

persoanelor din zona, în care există posibilitatea de acţiune asupra lor a para-
metrilor pericolului de incendiu.

4.85 Explozie:

1. Transformare rapidă a unei substanţe (ardere explozivă), însoţită de ge-

nerarea energiei şi de formarea gazelor comprimate, capabile să producă
un lucru mecanic.

2. Transformare chimică, exotermă rapidă a unui mediu exploziv, însoţită

de generarea energiei şi de formarea gazelor comprimate, capabile să
producă un lucru mecanic.

3. Proces rapid de transformare fizică şi chimică a substanţelor, însoţit de

eliberarea unei cantităţi considerabile de energie într-un volum limitat, în
urma căruia în mediul ambiant se formează şi se propagă o undă de şoc,
care poate să ducă sau duce la apariţia unei situaţii tehnogene excepţio-
nale.
 NCM E.03.01-2005 pag.40

4.86 Flux de pasageri. Număr de persoane care circulă între etaje cu ajutorul
mijloacelor de transport pe verticală într-o anumită perioadă de timp.

4.87 Flux de persoane interetaj. Număr de persoane care circulă între etaje într-
o anumită perioadă de timp.

4.88 Frecvenţa schimbului de aer. Raport dintre volumul de aer introdus într-o
încăpere sau înlăturat din ea în timp de o oră, şi volumul încăperii.

4.89 Galerie. Construcţie pentru transportul pe bandă supraterană, subterană sau

terestră integral sau parţial închisă, orizontală sau înclinată, îngustă şi lungă, care
uneşte unele noduri de încărcare-descărcare, şi destinată pentru amplasarea şi
protecţia transportorului, precum şi pentru trecerea personalului de deservire.

4.90 Grad de rezistenţă la foc a clădirii (instalaţiei, compartimentului de in-

cendiu):

1. Caracteristica clasificată a obiectivului, determinată de indicii rezistenţei

la foc şi pericolului de incendiu a construcţiilor.

2. Capacitatea clădirilor, instalaţiilor, produselor, elementelor de con-

strucţie şi a nodurilor de a îndeplini funcţiile lor în condiţiile acţionării
parametrilor pericolului de incendiu.

4.91 Grad de rezistenţă la foc. Capacitate globală a construcţiei d^ a răspunde

la acţiunea focului. Este definit de combustibilitate şi limita de rezistenţă la foc a
elementelor construcţiei. Corespunzător acestora, încadrarea elementelor con-
strucţiei (stîlpi, pereţi, grinzi, planşee) se face în cinci grade de rezistenţă la foc,
notate cu I-V. Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau al unui compartiment
de incendiu este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare.

4.92 Grupă de ascensoare. Două şi mai multe ascensoare cu aceeaşi destinaţie,

interconectate într-un sistem unic de comandă, care deserveşte, de regulă, ace-
leaşi etaje ale clădirilor şi au holuri sau podeşte comune.

4.93 Grupă de combustibilitate a materialelor (a se vedea pct. 3.99):

1. încadrare a materialelor din punct de vedere al combustibilităţii, res-

pectiv grupa materialelor incombustibile (C0) şi grupa materialelor com-
bustibile: C1; C2; C3, C4.

2. Caracteristica de clasificare a pericolului de incendiu al materialelor, de-

terminată la încercările standardizate de combustibilitate.
 NCM E.03.01-2005 pag.41

4.94 Hol de ascensor. încăpere înaintea intrărilor în ascensoare.

4.95 Ieşire de avarie. Ieşirea care nu corespunde prevederilor stabilite pentru

ieşirea de evacuare, poate fi considerată drept ieşire de avarie şi prevăzută pentru
sporirea securităţii persoanelor în caz de incendiu. Ieşirea de avarie nu se ia în
considerare la organizarea evacuării în caz de incendiu.

4.96 Ieşire de evacuare. Ieşire ce duce direct într-o zonă lipsită de pericol în caz
de incendiu.

4.97 Iluminat combinat. Iluminat la care, la iluminatul comun se adaugă ilu-

minatul local.

4.98 Iluminat de evacuare. Iluminat pentru evacuarea persoanelor din încăperi

în caz de deconectare de avarie a iluminatului de lucru.

4.99 Iluminat de lucru. Iluminat care asigură condiţiile de iluminat normate

(iluminare, calitatea iluminatului) în încăperi şi în locurile de executare a lucră-
rilor.

4.100 Iluminat de siguranţă (de avarie). Iluminat pentru continuarea activi-

tăţilor în caz de deconectare de avarie a iluminatului de lucru.

4.101 Iluminat de veghe. Iluminat în timpul nelucrător.

4.102 Iluminat local. Iluminat suplimentar la iluminatul comun, realizat de cor-

purile de iluminat care concentrează fluxul luminos nemijlocit la locurile de mun-
că.

4.103 Iluminat mixt. Iluminat la care, la iluminatul natural insuficient din punct
de vedere al normelor, se adaugă iluminatul artificial.

4.104 Iluminat natural combinat. îmbinare a iluminatului natural de sus cu ilu-

minatul lateral.

4.105 Iluminat natural de sus. Iluminat natural al încăperilor prin luminatoare,

goluri de lumină în acoperiş, precum şi prin golurile din pereţi în locurile de varia-
ţie a înălţimii clădirilor.

4.106 Iluminat natural lateral. Iluminat natural al încăperilor prin golurile de

lumină din pereţii exteriori.
 NCM E.03.01-2005 pag.42

4.107 Iluminat natural. Iluminat al încăperilor cu lumina cerului (directă sau

reflectată), care pătrunde prin golurile de lumină în elementele: de închidere ex-
terioare.

4.108 Instalaţie electrică aparentă. Instalaţie electrică montată pe suprafaţa pe-

reţilor, tavanelor, pe ferme şi alte elemente de construcţii şi instalaţii, pe stîlpi etc.

4.109 Instalaţie electrică exterioară. Instalaţie electrică montată pe pereţii ex-

teriori ai clădirilor şi instalaţiilor, precum şi între clădiri pe stîlpi (maximum patru
arcade cu lungimea de pînă la 25 m fiecare) în exteriorul străzilor, drumu-
rilor etc.

4.110 Instalaţie electrică îngropată. Instalaţie electrică montată în interiorul

elementelor constructive ale clădirilor şi instalaţiilor (în pereţi, pardoseli, fundaţii,
planşee).

4.111 Instalaţie fixă de răcire a rezervorului. Instalaţie compusă dintr-un inel

de irigare orizontal (conductă de irigare cu dispozitive de pulverizare a apei)
montat în centura superioară a pereţilor rezervorului, din conducte uscate şi con-
ducte orizontale, care unesc inelul sectorial de irigare cu reţeaua de conducte de
apă pentru incendiu, şi cu vanele cu acţionare manuală, pentru asigurarea debitării
apei în caz de incendiu pentru răcirea suprafeţei totale a rezervorului şi a oricărui
sfert sau jumătate a ei (socotind pe perimetru) în funcţie de amplasarea rezervoa-
relor în grupă.

4.112 Instalaţie inginerească a clădirii. Sistem de dispozitive, aparate, maşini

şi comunicaţii, care asigură debutarea şi evacuarea lichidelor, gazelor, energiei
electrice (instalaţii de alimentare cu apă, gaze, termoficare, energie electrică, ca-
nalizare, ventilare).

4.113 Instalaţie tehnologică exterioară. Instalaţie amplasată în exteriorul în-

căperilor pe teren deschis sau sub acoperiş de protecţie.

4.114 Insuliţă de alimentare a automobilelor. Platformă tehnologică, destinată

pentru montarea coloanei de distribuire a combustibilului.
4.115 Intercalare (încorporare) într-o clădire de producţie cu un etaj. O par-
te de clădire cu două sau mai multe etaje, plasată în limita unei clădiri cu un etaj
pe toată înălţimea şi lăţimea ei (intercalare) sau numai pe o parte din înălţimea şi
lăţimea acesteia (încorporare), separată prin elemente de închidere.
4.116 Încălzire cu aer. încălzire a încăperilor prin debitarea în ele a aerului în-
călzit. Se deosebesc sisteme recirculante (aerul utilizat se returnează în încăl-
zitorul de aer pentru reîncălzire) şi sisteme combinate cu ventilaţia.
 NCM E.03.01-2005 pag.43

4.117 Încălzire prin radiaţie. Tip de încălzire, la care cea mai mare parte din
căldură se transmite prin radiaţie şi parţial prin convecţie.

4.118 Încălzire. Menţinerea în încăperile închise a temperaturii normate cu nea-

sigurarea medie de 50 h/grad.

4.119 Încăpere. Spaţiu dintr-o construcţie, delimitat din toate părţile de pereţi
(inclusiv cu ferestre şi uşi), cu acoperiş (planşeu) şi .pardoseală, destinat desfăşu-
rării unor activităţi în condiţii adecvate pentru viaţa oamenilor şi bunurilor ma-
teriale. Spaţiul de sub acoperişurile de protecţie şi spaţiul limitat de elemente de
închidere reticulare sau cu zăbrele, nu se consideră încăpere.

4.120 Încăpere convenţional etanşă. Încăpere pentru care parametrul de nee-

tanşeitate depăşeşte 0,001 m-1.

4.121 Încăpere cu aglomeraţie de persoane. Încăpere (săli şi foaiere ale tea-

trelor, cinematografelor, săli de şedinţe, de conferinţe, auditorii, restaurante, ves-
tibuluri, hale de producţie etc.) cu aflarea permanentă sau provizorie (cu excepţia
situaţiilor de avarie) a oamenilor într-un număr mai mare de 1 om pe 1 m2, într-o
încăpere cu aria de 50 m2 şi mai mare.

4.122 Încăpere cu destinaţie publică. Încăperi încorporate în clădirile de locuit

sau încăperi anexate la clădirile de locuit, destinate pentru activitate individuală
de întreprinzător şi alte activităţi sociale, desfăşurate de locuitorii casei şi coor-
donate cu serviciile respective.

4.123 Încăpere fără aerisire naturală. Încăpere fără ferestre sau goluri care se
deschid în pereţii exteriori sau încăpere cu ferestre (goluri) care se deschid, am-
plasate la o distanţă ce depăşeşte înălţimea încăperii de 5 ori.

4.124 Încăpere fără emisii de substanţe nocive. Încăpere în care, din utilajele
tehnologice şi din alte utilaje, se emit parţial în aer substanţe nocive în cantităţi,
care nu creează (în decursul schimbului) concentraţii ce depăşesc concentraţiile
maxime admise în aerul zonei de lucru.

4.125 Încăpere protejată. Încăpere la intrarea căreia, pentru prevenirea pă-

trunderii aerului, se construieşte un tambur-ecluză, sau se creează o presiune mai
mare sau mai mică de aer, în raport cu cea din încăperile adiacente.

4.126 Îndiguire. Sistem de diguri pentru prevenirea revărsării lichidelor din re-
zervoarele cu petrol şi produse petroliere.
 NCM E.03.01-2005 pag.44

4.127 Învelitoare circulabilă. învelitoare, care se utilizează atît după destinaţia

directă, cît şi în alte scopuri de exploatare (solariu, teren sportiv, zonă de odihnă
etc).

4.128 Învelitoare. Element superior al acoperişului, pentru protecţia clădirii con-

tra pătrunderii precipitaţiilor atmosferice.

4.129 Lăţime a holului pentru ascensor. Distanţa de la peretele din faţă al

caselor de ascensoare pînă la peretele opus, la amplasarea ascensoarelor într-un
singur rînd, sau distanţa dintre pereţii din faţa caselor la amplasarea ascensoare-
lor în două rînduri, m.

4.130 Legare la pămînt. Racordare, prin elemente bune conducătoare de elec-

tricitate a carcaselor sau şasiurilor metalice ale echipamentelor, aparatelor, dispo-
zitivelor electrice sau a unor instalaţii, conducte etc. la o priză de împămîntare.
Legarea la pămînt constituie un mijloc de protecţie a aparatelor şi/sau a oamenilor
împotriva unor supratensiuni (supracurenţi) de natură electrică, electrostatică, at-
mosferică etc. Se evită astfel şi descărcările electrice accidentale ce pot deveni
surse de iniţiere a unor incendii.

4.131 Lichide. Substanţe la care presiunea vaporilor saturaţi, la temperatura de

25 °C şi presiunea de 101,3 kPa este mai mică de 101,3 kPa. Se consideră lichide
şi substanţele solide fuzibile cu temperatura de topire sau de picurare mai mică de
50 °C.

4.132 Lichid combustibil. Lichid capabil să ardă de sine stătător după înlătu-
rarea sursei de aprindere şi care are temperatura de inflamabilitate mai mare de
61 °C. Lichidele combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mare de 61
°C se consideră lichide cu pericol de incendiu; lichidele combustibile, încălzite în
condiţii de producţie pînă la temperatura de inflamabilitate şi mai înaltă, se consi-
deră lichide cu pericol de explozie.

4.133 Lichide uşor inflamabile extrem de periculoase. Lichide uşor infla-

mabile cu temperatura de inflamabilitate de maximum 28 °C.

4.134 Lichide uşor inflamabile:

1. Lichide capabile să ardă de sine stătător după îndepărtarea sursei de

aprindere, cu temperatura de inflamabilitate de maximum 61 °C. Lichide
cu pericol de explozie se consideră lichidele la care temperatura de in-
flamabilitate nu depăşeşte 61 °C, iar presiunea vaporilor la temperatura
de 20 °C constituie minimum 100 kPa (cea 1 atm).
 NCM E.03.01-2005 pag.45

2. Lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate de maximum 61

°C într-un creuzet închis sau de 66 °C într-un creuzet deschis.

4.135 Limită de rezistentă la foc a elementului de construcţii. Indicator de

rezistenţă la foc a elementului de construcţii, determinat prin timpul de la începe-
rea încercării la foc, în regim termic standardizat, pînă la apariţia unei stări limite
normate a rezistenţei la foc pentru elementul dat.

4.136 Linie roşie. Linie convenţională inviolabilă, care delimitează terenurile

construite sau destinate construcţiilor (în proprietatea publică sau privată) de te-
renurile publice existente şi rezervate străzilor şi altor comunicaţii de transport.

4.137 Loc de aflare permanentă a persoanelor în încăpere. Loc unde per-

soanele se află mai mult de 2 h neîntrerupt.

4.138 Loc de muncă nepermanent. Loc unde persoanele activează mai puţin de
două ore într-un schimb neîntrerupt sau mai puţin de 50 % din timpul total de
muncă.

4.139 Loc de muncă permanent. Loc unde persoanele activează mai mult de
două ore neîntrerupt sau mai mult de 50 % din timpul total de muncă.

4.140 Loc de muncă. Unitate elementară a structurii unei întreprinderi, unde sînt
amplasaţi executanţii de lucrări, utilajele tehnologice deservite, o parte a transpor-
torului pe un timp limitat, echipamentele şi obiectele muncii.

4.141 Loggia. Încăpere acoperită şi îngrădită în plan din trei părţi, deschisă în
spaţiul exterior, cu adîncimea limitată de prevederile iluminării naturale a încă-
perii interioare adiacente.

4.142 Lonjeron. Element constructiv al acoperişului clădirii, aşezat pe ele-

mentele de construcţii portante principale (ferme, grinzi etc), destinat în principal
să preia sarcinile de la învelitoare.

4.143 Luminator. Element de construcţii care înlocuieşte o parte din învelitoare,

executat dintr-un schelet de beton, metal sau lemn cu geam, în scopul asigurării
iluminării şi/sau ventilării naturale a unei încăperi. Pe timpul incendiului, lu-
minatoarele pot fi folosite pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi.

4.144 Luminescenţă. Emisie luminoasă prezentată de unele gaze, lichide sau

combustibili solizi, care nu este însoţită concomitent şi de emisia radiaţiilor termi-
ce.
 NCM E.03.01-2005 pag.46

4.145 Mediu cu pericol de explozie. Mediu chimic activ, care se află în aşa
condiţii cînd poate să se producă o explozie. Mediul cu pericol de explozie se
caracterizează prin: temperatură de inflamabilitate; limite de concentraţii şi de
temperaturi de inflamare; temperatură de inflamare; viteză normală de propagare
a flăcărilor; conţinut minim de oxigen (oxidant) cu pericol de explozie; energie
minimă de aprindere; sensibilitate la acţiuni mecanice (lovituri şi frecări).

4.146 Metodă închisă de circulaţie a substanţelor combustibile în interiorul

utilajului tehnologic. Circulaţie a substanţei combustibile în interiorul utilajului
tehnologic, la care contactul substanţei date cu atmosfera se admite numai prin
opritorul de foc.

4.147 Nişă de lumină. încăpere cu iluminat natural direct, alăturată coridorului

şi destinată pentru iluminatul lui. Rolul nişei de lumină îl pot îndeplini casele de
scări, separate de coridor prin uşă cu geamuri cu lăţimea de minimum 1,2 m. Tot-
odată lăţimea nişei de lumină se adoptă egală cu lăţimea golului din casa scării.

4.148 Nivel. O parte a clădirii (instalaţiei) limitată convenţional pe înălţime care

se reprezintă ca un tot unitar din punct de vedere al sistematizării spaţiale, tehnic
sau constructiv.

4.149 Nod de ascensoare. Element de sistematizare spaţială a clădirii, care cu-

prinde în el holurile de ascensoare, casele de ascensoare şi încăperile de maşini
ale unui singur ascensor, ale unei grupe de ascensoare sau ale mai multor grupe
de ascensoare, amplasate în apropiere nemijlocită unul de altul.

4.150 Număr de etaje al clădiri. Număr de etaje al clădirii, inclusiv toate eta-
jele supraterane, etajul tehnic şi demisolul, dacă cota de sus a planşeului lui se
află mai sus decît cota medie de nivelment a terenului cu minimum 2 m.

4.151 Obiectiv cu pericol de incendiu şi explozie. Obiectiv la care se produc,

se utilizează, se prelucrează, se depozitează sau se transportă substanţe uşor in-
flamabile şi cu pericol de incendiu, care creează un pericol real de apariţie a unei
situaţii excepţionale tehnogene.

4.152 Opritor de flacără. Dispozitiv de construcţie specială, montat la arză-

toarele utilizate în anumite sectoare de activitate sau pe rezervoarele de produse
petroliere (lichide combustibile) cu rolul de a nu permite trecerea scînteilor sau a
flăcărilor, respectiv pătrunderea acestora.

4.153 Opritor de foc de tip uscat. Dispozitiv de protecţie antiincendiu, care se

montează la aparatele tehnologice sau conductele cu pericol de incendiu, care
 NCM E.03.01-2005 pag.47

lasă să treacă liber fluxul de amestec de gaze, abur şi aer sau de lichid prin ele-
mentul de stingere a flăcării şi contribuie la localizarea flăcării.

4.154 Opritor de foc. Dispozitiv cu capacitatea de a opri focul.

4.155 Panică. Sentiment de frică subit, adesea fără temei, de care este cuprinsă o
persoană sau o colectivitate. în timpul incendiilor intervin adeseori fenomene

cu care oamenii se întîlnesc pentru prima oară şi care provoacă asupra lor im-
presii deosebit de puternice. în majoritatea cazurilor apar manifestări de frică, la
început la una, apoi la mai multe persoane, care se transmit exploziv la întregul
grup. Omul acţionează în asemenea cazuri iraţional, inconştient, rareori putînd să-
şi amintească ce a făcut în stare de şoc. Cînd apare panica, fiecare din sursele de
pericol potenţial par a se transforma în surse reale, din care cauză uneori se pro-
duc accidente de proporţii catastrofale.

4.156 Parametru. Mărime proprie unui obiect, fenomen, proces, care intervine
în caracterizarea anumitor proprietăţi ale acestora.

4.157 Parametru periculos de incendiu:

1. Parametru al incendiului, a cărui acţiune duce la traumă, intoxicare sau la

moartea omului, precum şi la pagube materiale.

2. Parametru al incendiului, a cărui acţiune asupra oamenilor şi/sau asupra

valorilor materiale poate duce la pagube. Din aceşti parametri fac parte:
temperatura înaltă, furnizarea, schimbarea componenţei mediului gazos.

3. Flăcările şi scînteile, temperatura înaltă a mediului înconjurător, fumul,

produsele toxice de ardere şi de descompunere termică, concentraţiile
scăzute de oxigen.

4.158 Parapet. Perete scund, care îngrădeşte balcoane, poduri, acoperişuri ale
clădirilor etc.

4.159 Paratrăsnet. Instalaţie de protecţie a construcţiilor, utilajelor etc. împo-

triva loviturilor directe ale trăsnetului, prin descărcare la pămînt a electricităţii
statice.

Instalaţia paratrăsnet se compune din:

elemente de captare (verticale, orizontale, înclinate) - conductoare metalice, tije,

elemente metalice ale construcţiilor, care preiau direct curentul de trăsnet;
 NCM E.03.01-2005 pag.48

elemente de coborîre - conductoare metalice, elemente metalice ale construcţiilor

care conduc spre pămînt curentul de trăsnet, făcînd legătura între elementele de
captare şi priza de pămînt;

priza de pămînt - totalitatea elementelor conducătoare în contact cu pămîntul.

4.160 Parc de rezervoare. Spaţiu amenajat în aer liber, unde sînt amplasate re-
zervoarele destinate păstrării unor substanţe lichide şi instalaţiile auxiliare aferen-
te acestora.

4.161 Parcaje pentru autoturisme. încăpere amplasată în limitele casei, în ane-

xă la clădire sau în construcţie separată, destinată păstrării sau parcării auto-
turismelor, neutilată pentru reparaţia şi deservirea lor tehnică.

4.162 Pavilion. Construcţie utilată, cu o arie totală de peste 12 m2, care dispune
de spaţiu pentru depozitarea mărfurilor şi are două sau mai multe locuri de mun-
că.

4.163 Perete autoportant. Perete al unei clădiri sau instalaţii, care îndeplineşte
funcţii de închidere şi nu preia sarcini verticale afară de greutatea proprie.

4.164 Perete despărţitor. Element de închidere interior, care separă încăperile

alăturate ale clădirii. Se împart în pereţi: despărţitori demontabili, despărţitori
culisanţi, despărţitori ficşi.

4.165 Pericol de incendiu şi explozie al materialelor şi substanţelor. An-

samblu de proprietăţi care caracterizează capacitatea lor de a duce la apariţia şi
propagarea arderii.

4.166 Permeabilitate la gaze. Proprietate a pereţilor despărţitori duri (mem-

branelor) de a lăsa să treacă prin ei gazele la existenţa unei diferenţe de presiuni
de ambele părţi ale pereţilor (membranelor).

4.167 Pierdere a capacităţii portante (R). Prăbuşire a construcţiilor (ele-

mentului de construcţii) sau apariţia deformaţiilor limită.

4.168 Pierdere a capacităţii termoportante (I). Creşterea temperaturii pe su-

prafaţa neîncălzită a elementului de construcţii, pînă la valoarile limită pentru
elementul dat, în medie cu mai mult de 140 °C sau în orice punct de mai mult de
180°C în comparaţie cu temperatura elementului de construcţii pînă la încercare
sau cu mai mult de 220 °C indiferent de temperatura elementului de construcţii
pînă la încercare.
 NCM E.03.01-2005 pag.49

4.169 Pierdere a integrităţii (E). Formare în elementele de construcţii a fisu-

rilor sau a găurilor străpunse, prin care, pe suprafaţa neîncălzită, pătrund produ-
sele de ardere sau flăcările. '

4.170 Plan de situaţie. Reprezentare planimetrică la scara 1:500, 1:1000 cotat, a

unei clădiri sau a unui ansamblu arhitectural-urbanistic, cuprinzînd amplasamentul
construcţiilor şi amenajărilor proiectate în raport cu elementele din cadrul exis-
tent.
4.171 Plan general. Compartiment al proiectului, care conţine soluţii complexe
privind problemele de sistematizare şi amenajare a terenurilor, de amplasare a
construcţiilor, sistemelor de transport, reţelelor edilitare, infrastructuri economice
şi sociale.

4.172 Plan înclinat. Construcţie de comunicare cu suprafaţa plană înclinată, care

uneşte suprafeţe amplasate la diferite nivele.

4.173 Planşeu. Element interior de închidere pe orizontală (de regulă complex).

Se compune dintr-un element principal (portant) şi straturi izolante, pardoseală,
uneori tavan (ca element de sine stătător). Se deosebesc planşee: intermediare, de
pod, deasupra subsolului etc.

4.174 Platformă pentru alimentarea autocisternelor. Platformă tehnologică

destinată pentru aşezarea autocisternei la executarea operaţiilor de golire-umplere
la staţia de alimentare cu combustibil.

4.175 Platformă. Construcţie cu destinaţia similară rampei. Spre deosebire de

rampă, platforma se proiectează pentru deservirea bilaterală: o parte se ampla-
sează de-a lungul căii ferate, iar cealaltă - de-a lungul căii pentru automobile.

4.176 Pod (cerdac). Spaţiul cuprins între elementele de construcţie ale învelito-
rii, pereţii exteriori şi planşeul etajului superior.

4.177 Podest. Construcţie cu un singur nivel (fără pereţi), amplasată în clădire

sau în exteriorul ei, se sprijină pe stîlpi, pe elementele de construcţii ale clădirii
sau ale utilajului, cu destinaţia pentru montarea, deservirea sau reparaţia utilaje-
lor.

4.178 Populaţie a clădirii. Număr calculat de persoane pentru care este pro-
iectată clădirea.

4.179 Prevenire a incendiilor. Complex de măsuri tehnico-organizatorice şi in-

structiv-educative, destinate să preîntîmpine izbucnirea şi propagarea incendiilor
 NCM E.03.01-2005 pag.50

la obiective şi localităţi, să creeze condiţii pentru salvarea persoanelor şi a bunuri-

lor materiale, să asigure semnalizarea şi stingerea în faza incipientă a incendiilor.

4.180 Primul etaj (parter). Etajul suprateran inferior al casei.

4.181 Proiect de execuţie a lucrărilor de construcţii. Proiect în care se stabi-

leşte tehnologia, termenele de executare şi modul de asigurare cu resurse a lucră-
rilor de construcţii-montaj, şi care se consideră drept document principal în orga-
nizarea proceselor de producţie la construirea elementelor clădirii (instalaţiilor).
4.182 Proiect de organizare a lucrărilor de construcţii. Parte integrantă din
proiect, în care se stabileşte durata totală de construire, volumele de lucrări de
construcţii-montaj, resursele tehnico-materiale şi de muncă, metodele principale
de executare a lucrărilor de construcţii-montaj.

4.183 Protecţie a muncii. Sistem de mijloace şi acte legislative, social-

economice, organizatorice, tehnice, igienice şi curativ-preventive, care asigură
securitatea, păstrarea sănătăţii şi capacităţii de muncă a omului în procesul activi-
tăţii lui.

4.184 Protecţie contra exploziei. Măsuri care previn acţiunea asupra oamenilor
a parametrilor periculoşi şi nocivi ai exploziei şi care asigură păstrarea bunurilor
materiale.

4.185 Protecţie împotriva fumului. Complex de mijloace tehnice şi organi-

zatorice, avînd drept obiectiv prevenirea acţiunii asupra oamenilor a fumului, a
temperaturii înalte şi a produselor de ardere toxice.
4.186 Protecţie împotriva incendiilor. Ansamblu de măsuri tehnice, organiza-
torice şi juridice, avînd drept scop să asigure ocrotirea vieţii şi sănătăţii oameni-
lor, apărarea bunurilor materiale, desfăşurarea în condiţii normale a activităţii
economice şi sociale, precum şi intervenţia operativă şi eficientă în caz de incen-
diu (Similar apărării împotriva incendiilor sau prevenirea şi stingerea incendiilor.
A se vedea pct. 3.183).

4.187 Punct de alimentare cu combustibil. Staţie de alimentare a automo-

bilelor, amplasată pe teritoriul unei întreprinderi, destinată pentru alimentarea mij-
loacelor de transport ale întreprinderii.

4.188 Rampă. Construcţie destinată executării lucrărilor de încărcare-descăr-

care. Rampa cu o parte se alătură la peretele depozitului, iar cealaltă se ampla-
sează de-a lungul căii ferate (rampă de cale ferată) sau de-a lungul căii pentru au-
tomobile (rampă pentru automobile).
 NCM E.03.01-2005 pag.51

4.189 Răcire a rezervorului cu tehnică mobilă de intervenţie. Răcire a unui

rezervor cu furtunuri de incendiu, unite la conducta de apă pentru incendiu de
presiune înaltă sau cu ajutorul autospecialelor (motopompelor) de la hidranţii de
incendiu exteriori sau din rezervoarele de apă pentru incendiu (bazine).

4.190 Răcire prin evaporare indirectă. Răcire a aerului în schimbătoarele de

căldură de suprafaţă cu apă, răcită prin evaporare directă.

4.191 Receptor de fum. Deschizătură într-o conductă de aer (canal, puţ), avînd
montată pe ea sau pe conducta de aer o clapetă antifum care se deschide în caz de
incendiu.

4.192 Recirculare a aerului. Amestecare a aerului din încăpere cu cel din ex-
terior şi debitarea acestui amestec în încăperea dată sau în altă încăpere; recircu-
lare nu înseamnă amestecarea aerului în limita unei singure încăperi, inclusiv înso-
ţită de încălzire (răcire) cu aparate (dispozitive) de încălzire sau cu ventilatoare-
evantaie.

4.193 Regim “Transportarea subdiviziunilor de pompieri”. Consecutivitate

de acţiuni ale sistemului de comandă a ascensorului, stabilită pentru transportarea
subdiviziunilor de pompieri, care asigură funcţionarea ascensorului la comanda
dată de pompieri din cabina lui.

4.194 Rezervor cu mai multe camere. Rezervor la care spaţiul interior este îm-
părţit în mai multe camere prin pereţi despărţitori etanşi.

4.195 Rezervor cu pereţi dubli. Rezervor care reprezintă un vas cu pereţii dubli
(vas în vas).

4.196 Rezervor de fum. Zonă de fum, îngrădită pe perimetru cu perdele in-

combustibile, care coboară de la tavan (planşeu) pînă la 2,5 m şi mai mult de la
pardoseală.

4.197 Rezervor de gaz (gazgolder). Instalaţie metalică staţionară pentru pri-

mirea, depozitarea şi distribuirea gazului.

4.198 Rezervor intermediar. Rezervor amplasat la estacadele de golire-

umplere, destinat să asigure operaţiile de golire-umplere a cisternelor.

4.199 Rezervor izotermic. Rezervor termoizolat, utilat cu agregate frigorifice

(de răcire) sau cu recondensatoare şi cu dispozitive de comandă a lor, destinat
pentru depozitarea substanţelor gazoase lichefiate de stingere, la o temperatură
mai joasă decît cea a mediului înconjurător, precum şi pentru debitarea lor.
 NCM E.03.01-2005 pag.52

4.200 Robinete de închidere în caz de avarie. Robinete de închidere destinate

închiderii conductelor numai în cazul deetanşării lor la avarie.

4.201 Sarcină termică. Cantitate de căldură, raportată la unitatea de arie a par-

doselii, care poate fi degajată în încăpere sau clădire, în cazul arderii (incendiului)
complete a tuturor materialelor combustibile, fixe şi mobile existente în spaţiul
afectat de incendiu, (MJ·m-2).

4.202 Scara temperaturii absolute (Kelvin). Scară al cărei punct de plecare a

fost ales zero absolut = - 273,15 °C. în alte ţări sînt acceptate şi alte sisteme de
măsurare a temperaturii: Reaumur (Franţa), Fahrenheit (S.U.A.).

4.203 Scară antifum. Scară de evacuare în construcţie specială, din beton, în-
chisă în casă proprie de scară ce nu permite pătrunderea fumului şi a gazelor de
ardere în interiorul ei. Tipurile de scări: SF1, SF2, SF3.

4.204 Scară de intervenţie la incendiu. Scară fixă metalică situată în interiorul

sau exteriorul construcţiilor, destinată accesului la acoperiş sau la niveluri superi-
oare ale clădirii, al persoanelor care intervin la stingerea incendiilor sau pentru
evacuarea persoanelor blocate în clădire precum şi pentru ridicarea echi-
pamentului tehnic-incendiar pe acoperişul clădirii. Tipurile de scări: Sv - verti-
cale; Sr - din rampe cu panta de maximum 6:1.

4.205 Scară de temperatură standardizată (Celsius). Scara care are ca date

de bază punctul de solidificare a apei notat 0 °C şi punctul de vaporizare a apei,
notat 100 °C.

4.206 Scară fixă. Element de construcţie care asigură legătura pe verticală între
diferite etaje ale unei clădiri prin planuri orizontale denumite trepte, aşezate deni-
velat unele în raport cu altele.

4.207 Schelă. Construcţie auxiliară care serveşte ca suport lucrătorilor şi ma-

terialelor la executarea unor lucrări de construcţii-montaj la înălţime.

4.208 Secţiune de clădire de locuit. Parte de clădire, ale cărei apartamente au

ieşire la o singură casă de scări nemijlocit sau printr-un coridor, separată de ce-
lelalte părţi ale clădirii printr-un perete plin. Lungimea coridoarelor care nu sînt
iluminate prin capete şi care sînt alăturate casei de scări, nu trebuie să depăşească
12 m. Aria totală a apartamentelor pe etajul secţiunii nu trebuie să depăşească
500 m2.
 NCM E.03.01-2005 pag.53

4.209 Siguranţă electrostatică antiscîntei. Stare a obiectivului la care se ex-

clude posibilitatea de izbucnire a incendiului sau a exploziei de la descărcarea
electricităţii statice.

4.210 Siguranţă la explozii. Stare a procesului de producţie, la care se exclude

posibilitatea exploziei sau, în caz de producere, se previne acţiunea asupra per-
soanelor a factorilor periculoşi şi nocivi, apăruţi în urma exploziei şi se asigură
păstrarea valorilor materiale.

4.211 Sistem de aspiraţie locală. Sistem de aspiraţie a ventilaţiei, la ale cărei

conducte de aer se unesc dispozitivele de aspiraţie locală.

4.212 Sistem de egalare a gazelor. Echipament care asigură egalarea presiunii

în faza de vapori ai combustibilului din grupele de rezervoare (camere), legate
printr-un sistem comun de dezaerare.

4.213 Sistem de ventilare de rezervă (ventilator de rezervă). Sistem (venti-

lator) care este prevăzut suplimentar la sistemele de bază, pentru conectarea au-
tomată a lui, la ieşirea din funcţiune a uneia din sistemele principale.

4.214 Sistem staţionar de stingere a incendiilor cu spumă (neautomat). Sis-

tem care cuprinde rezervoarele pentru apă şi spumogen, staţia de pompe şi reţea-
ua de conducte de soluţie cu hidranţii de incendiu exteriori. Mijloacele de auto-
matizare ale acestor sisteme trebuie să asigure conectarea pompelor de rezervă în
cazul în care pompele principale sînt defectate sau nu asigură presiunea de calcul.

4.215 Sistem tehnologic al staţiei de alimentare a automobilelor. Complex de

utilaje, construit special, montat şi utilizat pentru primirea, depozitarea şi dis-
tribuirea combustibilului la staţia de alimentare a automobilelor.

4.216 Sobă cu acumulare de căldură:

1. Sobă care asigură temperatura normată în încăperi, la exploatarea ei nu

mai mult de 2 ori din 24 de ore.

2. Sobă care are un volum activ mai mare de 0,2 m3, iar pereţii exteriori au
grosimea de cel puţin 6 cm în zona focarului şi de 4 cm în celelalte porţi-
uni.
 NCM E.03.01-2005 pag.54

4.217 Sobă fără acumulare de căldură. Sînt cele metalice, precum şi cele din
zidărie, care au volum activ sub 0,2 m3 sau pereţi exteriori cu grosimi mai mici
decît cele prevăzute pentru sobele cu acumulare de căldură.

4.218 Soclu. Partea inferioară a peretelui exterior al clădirii sau instalaţiei care se
află în contact direct cu fundaţia şi care este supusă frecvent la acţiuni mecanice,
termice etc.

4.219 Spaţiu liber între sobă şi perete. Distanţa de la suprafaţa exterioară a

sobei sau a canalului (coşului) de fum pînă la peretele (sau peretele despărţitor),
din materiale combustibile, protejat contra aprinderii.

4.220 Stare limită de rezistenţă la foc a elementului de construcţii. Stare a

elementului de construcţii, în care el îşi pierde capacitatea de a păstra funcţiile
portante şi/sau de închidere în condiţii de incendiu.

4.221 Staţie de alimentare a automobilelor cu benzină şi gaze. Staţie de ali-

mentare a automobilelor, pe teritoriul căreia se prevede alimentarea mijloacelor
tehnice cu două sau trei tipuri de combustibil, printre care se permite: combustibil
lichid (benzină şi motorină), gaz lichefiat (hidrocarbură gazoasă),şi gaz natural
comprimat.

4.222 Staţie de pompare a produselor petroliere. Grup de pompe, montate

într-o clădire, sub un acoperiş de protecţie sau pe un teren deschis, destinat pen-
tru pomparea petrolului şi a produselor petroliere.

4.223 Staţie mobilă de alimentare a automobilelor cu combustibil lichid

pentru motoare. Staţie de alimentare a automobilelor, destinată comerţului cu
amănuntul numai a combustibilului lichid pentru motoare, sistemul tehnologic al
căreia este montat pe un şasiu de automobil, remorcă sau semiremorcă şi executat
ca un produs unitar uzinat.

4.224 Staţie modulară de alimentare a automobilelor. Staţie de alimentare a

automobilelor, sistemul tehnologic al căreia este destinat pentru alimentarea mij-
loacelor tehnice numai cu combustibil lichid pentru motoare, se caracterizează
prin amplasarea supraterană a rezervoarelor şi distanţarea de la ele a coloanelor
de distribuţie şi a containerului de păstrare a combustibilului, executat ca un pro-
dus unitar uzinat.

4.225 Staţie tradiţională de alimentare a automobilelor. Staţie de alimenta-re

a automobilelor a cărui sistem tehnologic este destinat pentru alimentarea mijloa-
celor de transport numai cu combustibil lichid pentru motoare se caracterizează
 NCM E.03.01-2005 pag.55

prin amplasarea subterană a rezervoarelor şi distanţarea lor de la coloanele de

distribuţie a combustibilului.

4.226 Staţie-bloc de alimentare a automobilelor. Staţie de alimentare a au-

tomobilelor, sistemul tehnologic al căreia este destinat pentru alimentarea mij-
loacelor tehnice numai cu combustibil lichid pentru motoare, se caracterizează
prin amplasarea subterană a rezervoarelor şi amenajarea coloanelor de distribuţie
deasupra blocului de păstrare a combustibilului, executat ca un produs unitar uzi-
nat.

4.227 Staţie-container de alimentare a automobilelor. Staţie de alimentare a

automobilelor, sistemul tehnologic al căreia este destinat pentru alimentarea

mijloacelor tehnice numai cu combustibil lichid pentru motoare, se caracterizează

prin amplasarea supraterană a rezervoarelor şi amenajarea coloanelor de dis-
tribuţie în containerul de păstrare a combustibilului, executat ca un produs unitar
uzinat.

4.228 Stingere a incendiului cu tehnică de intervenţie mobilă. Debitarea solu-

ţiei de spumogen (spumei) pentru stingerea incendiului cu ajutorul autospecialelor
sau a motopompelor.

4.229 Strat de protecţie. Element al învelitorii, care apără covorul principal hi-
droizolant contra acţiunilor mecanice, factorilor atmosferici, radiaţiei solare şi
contra propagării focului pe suprafaţa învelitorii.

4.230 Subsol. Etaj la care cota pardoselii încăperilor este sub cota de nivelment
a terenului cu mai mult de jumătate din înălţimea încăperii.

4.231 Substanţă cu pericol de explozie. Substanţă care poate să explodeze la

acţiunea flăcării sau să prezinte o sensibilitate la zdruncinare sau frecare mai mare
decît dinitrobenzenul.

4.232 Substanţe nocive. Substanţe pentru care, organele de supraveghere sanita-

ro-epidemiologice stabilesc concentraţia maximă admisă de substanţe nocive (a
se vedea pct. 3.219).

4.233 Substanţe şi materiale incombustibile. Substanţe şi materiale care nu

sînt capabile să ardă în aer. Substanţele incombustibile pot prezenta pericol de
incendiu şi explozie (de exemplu, oxidanţii, precum şi substanţele care emit pro-
duse combustibile la interacţiunea cu apa, oxigenul din aer sau între ele).
 NCM E.03.01-2005 pag.56

4.234 Suport pentru decoruri. Partea superioară a scenei (invizibilă specta-

torilor) pentru montarea scripetelor, mecanismelor de scenă şi suspendare a de-
corurilor.

4.235 Suprafaţă de calcul a clădirii publice. Se determină ca suma ariilor tutu-

ror încăperilor amplasate în clădire, cu excepţia coridoarelor, tamburelor, treceri-
lor, caselor de scări, caselor de ascensoare, scărilor interioare deschise, precum şi
a încăperilor destinate amplasării utilajelor şi reţelelor inginereşti.

4.236 Suprafaţă a etajelor clădirii. Arie a antresolurilor, trecerilor în alte clă-

diri, verandelor vitrate, galeriilor şi balcoanelor, sălilor de spectacole şi a altor
săli care se includ în aria totală a clădirii. Aria încăperilor cu mai multe nivele
trebuie inclusă în aria totală a clădirii numai în limitele unui singur etaj.

4.237 Suprafaţă de lucru. Suprafaţă pe care se execută lucrările şi se normează

sau se măsoară gradul de iluminare.

4.238 Suprafaţă totală a apartamentului. Aria a tuturor încăperilor de locuit şi

auxiliare ale apartamentului, luînd în calcul şi logiile, verandele, balcoanele, tera-
sele cu coeficientul corespunzător: 0,5; 1,0; 0;5(0,3); 0,3.

4.239 Suprafaţă totală a clădirii publice. Suma ariilor tuturor etajelor inclusiv:
etajul tehnic, mansarda, demisolul şi subsolul.
4.240 Suprafaţă utilă a clădirii publice. Suma ariilor tuturor încăperilor am-
plasate în clădire, precum şi ale balcoanelor, antresolurilor din săli, foaiere etc, cu
excepţia caselor de scări, caselor de ascensoare, scărilor interioare deschise şi a
planurilor înclinate.

4.241 Supraveghere de autor. Supraveghere privind corespunderea lucrărilor de

construcţii-montaj executate cu soluţiile de proiect, realizată de către organizaţiile
care au elaborat proiectul, pe durata întregii perioade de construire şi recepţie a
lucrărilor terminate.

4.242 Supraveghere de stat în construcţii. Supraveghere a lucrărilor de con-

strucţii care se execută la obiective cu scopul de a depista şi a înlătura încălcările
şi abaterile de la proiect şi de a respecta condiţiile prevăzute în documentele nor-
mative şi standarde, realizată de organele de stat, pe probleme de competenţă şi
pe categorii de lucrări.

4.243 Supraveghere tehnică. Supraveghere a lucrărilor de construcţii, realizată

de către beneficiar, inclusiv funcţiile de recepţie a lucrărilor de construcţii-montaj
executate.
 NCM E.03.01-2005 pag.57

4.244 Sursă electrică de bază. Sursă ce asigură alimentarea independentă cu

energie electrică a receptoarelor consumatorului, în regim normal de funcţionare.
4.245 Sursă electrică de intervenţie. Sursă de rezervă independentă (grup elec-
trogen, baterie de acumulatoare) care, la indisponibilitatea sursei de bază sau a
celei de rezervă asigură alimentarea cu energie electrică a unui grup restrîns de
receptoare, în scopul evitării unor fenomene periculoase la consumator.

4.246 Sursă electrică de rezervă. Sursă ce asigură alimentarea cu energie elec-

trică a receptoarelor consumatorului în cazul indisponibilităţii sursei de bază.

4.247 Şantier de construcţii. Lot de pămînt repartizat în conformitate cu pro-

iectul şi în modul stabilit, pentru amplasarea permanentă a obiectivului de con-
strucţii, precum şi a serviciilor organizaţiilor de construcţii-montaj, ţinînd cont de
atribuirea temporară a teritoriului, determinata de condiţiile de executare a lucră-
rilor.

4.248 Şuber de clapetă antifoc. Element mobil al construcţiei clapetei, montat

în corp şi destinat închiderii secţiunii de trecere.

4.249 Tambur. Spaţiul de trecere între uşi, destinat pentru protecţia contra pă-
trunderii aerului rece, fumului şi mirosurilor la intrare în clădire, în casa scării sau
în alte încăperi.

4.250 Tambur deschis antifoc. Sistem de protecţie a golurilor tehnologice şi

funcţionale din pereţii de compartimentare antifoc. Se prevede în cazuri excepţi-
onale, bine justificate tehnic şi economic cînd, datorită necesităţilor tehnologice
sau funcţionale, protecţia golurilor din pereţii antifoc nu se poate face cu uşi,
obloane, cortine antifoc şi încăperi tampon. Tamburele deschise antifoc trebuie să
aibă lăţimea egală cu cea a golului protejat şi lungimea totală de minimum 4 m.
Pereţii şi planşeele tamburului deschis antifoc trebuie să fie realizate din materiale
incombustibile, fără goluri şi cu limita de rezistenţă la foc de minimum lh. în tam-
burele deschise trebuie să se prevadă sprinklere sau drencere cu acţionare auto-
mată în caz de incendiu, amplasate cîte unul la fiecare metru pătrat pe suprafaţă
orizontală a tamburului.

4.251 Tambur-ecluză. Se prevede la golurile barierelor antifoc. Elementele

tamburelor-ecluză: pereţi despărţitori, planşee, umpluturi de goluri. Pereţii des-
părţitori şi planşeele tamburului-ecluză trebuie să fie în execuţie antifoc.

4.252 Tarabă. Masă pliantă de pînă la 2 m2. Este interzisă instalarea tarabei fără
suporturi pliante, direct pe caldarîm, pămînt sau trotuar.
 NCM E.03.01-2005 pag.58

4.253 Tavan suspendat antifoc. Tavan suspendat destinat să mărească rezis-

tenţa la foc a planşeelor sau acoperişurilor în cazurile necesare de protejare a lor.

4.254 Terasă. Construcţie îngrădită deschisă anexă la clădire în formă de teren

(podest) pentru odihnă, care poate să aibă acoperiş, se amplasează pe sol sau
deasupra etajului inferior.

4.255 Timp tur-retur de circulaţie a ascensorului. Timp consumat la circulaţia

tur-retur, care include timpul de pornire şi de mişcare (mers) a ascensorului, tim-
pul de deschidere şi închidere a uşilor, precum şi timpul de încărcare-descărcare a
cabinei, în secunde (s).

4.256 Tonetă. Construcţie uşor demontabilă, care nu dispune de sală comercială

şi spaţiu pentru păstrarea mărfurilor, este destinată pentru unu sau două locuri de
lucru şi dispune de un stoc de mărfuri pentru o zi.

4.257 Turn de răcire. Instalaţie pentru răcirea apei care îndepărtează căldura de
la aparatura ce degajă căldură, folosind aerul atmosferic în sistemele de ali-
mentare cu apă în circuit închis la întreprinderi industriale şi în aparatele de con-
diţionare a aerului, prin evaporarea unei părţi din apa care se scurge pe răcitor.

4.258 Unelte antiscîntei. Unelte confecţionate din materiale neferoase în scopul

evitării producerii de scîntei în spaţii de lucru cu pericol de explozie (de regulă,
executate din bronz).

4.289 Uşă (poartă, fereastră, trapă) antifoc. Element de construcţii destinat să

închidă golurile în barierele antifoc şi să împiedice propagarea incendiului în în-
căperile adiacente pe o durată de timp normată.

4.260 Uşă antifum. Uşă destinată să prevină răspîndirea fumului în caz de in-
cendiu pe o durată de timp normată.

4.261 Valoare limită admisibilă a parametrului de producţie nociv. Valoare

limită a parametrului de producţie nociv, a cărui acţiune la prestarea zilnică a
muncii, cu durata reglementată, în decursul întregii perioade de activitate nu duce
la reducerea capacităţii de muncă şi la afecţiuni, atît în perioada de activitate, cît
şi în perioada următoare a vieţii şi nu influenţează negativ asupra sănătăţii urmaşi-
lor.

4.262 Valoare limită admisibilă a parametrului periculos de incendiu. Va-

loare a parametrului periculos, a cărui acţiune asupra omului, pe parcursul duratei
critice a incendiului, nu duce la apariţia traumelor, afecţiunilor sau la dereglări de
 NCM E.03.01-2005 pag.59

sănătate într-o perioadă de timp normată, iar acţiunea asupra valorilor materialele
nu duce la pierderea stabilităţii obiectivului în caz de incendiu.

4.263 Valorile parametrilor pericolului de incendiu. Valori ale parametrilor

pericolului de incendiu, care provoacă intoxicări, traume sau moartea omului într-
o perioadă de timp stabilită.

4.264 Vană de aer. Sector vertical al conductei de aer, care schimbă direcţia
mişcării fumului (produselor de ardere) cu 180 °C şi împiedică, în caz de incen-
diu, pătrunderea fumului de la etajele inferioare la cele superioare.

4.265 Vapori inflamabili. Vapori ai unei substanţe combustibile care, la tem-

peratura mediului ambiant, constituie un potenţial pericol de incendiu şi/sau ex-
plozie.

4.266 Vapori saturaţi. Vapori a căror temperatură este egală cu temperatura de

saturaţie corespunzătoare presiunii vaporilor. O scădere oricît de mică a tem-
peraturii vaporilor saturaţi provoacă condensarea lor parţială. Vaporii saturaţi se
află deasupra suprafeţei libere a unui lichid care umple parţial un recipient închis.

4.267 Vapori supraîncălziţi. Vapori a căror temperatură, la o anumită presiune,

este mai mare decît temperatura de saturare la aceeaşi presiune. Densitatea vapo-
rilor supraîncălziţi este mai mică decît densitatea vaporilor saturaţi la aceeaşi
temperatură.

4.268 Vapori suprasaturaţi. Vapori a căror densitate, la o anumită temperatură,

este mai mare decît densitatea vaporilor saturaţi la aceeaşi temperatură.

4.269 Ventilare. Acţiune de împrospătare a aerului viciat dintr-un spaţiu închis

prin înlocuirea lui.

Ventilarea de avarie - ventilarea folosită în încăperile în care este posibilă de-

gajarea bruscă a unui volum de substanţe toxice sau inflamabile, pe care instala-
ţiile de ventilare dimensionate în regim normal nu-1 pot evacua în perioada de
timp necesară pentru restabilirea condiţiilor normale de lucru.

Ventilarea mecanică - evacuarea sau introducerea forţată a aerului cu ajutorul

ventilatoarelor.

Ventilarea naturală - schimbul de aer realizat datorită diferenţei dintre greutatea

specifică, în funcţie de temperatura şi presiunea dintre interior şi exterior.
 NCM E.03.01-2005 pag.60

4.270 Verandă. încăpere vitrată fără încălzire, anexată la clădire sau încorporată
în clădire, care nu se limitează pe adîncime.

4.271 Vestibul. încăpere plasată înaintea intrării în interiorul clădirii, destinată

pentru primirea şi distribuirea fluxului de vizitatori.

4.272 Vînt dominant. Vînt de frecvenţa cea mai mare în locul sau în zona con-
siderată.

4.273 Zonă cu pericol de incendiu. Spaţiu în interiorul şi exteriorul încăperilor

în limitele căruia permanent sau periodic se utilizează (circulă) substanţe combus-
tibile şi în care acestea se pot afla la procesul tehnologic normal sau nenormal. Se
deosebesc:
Zone de clasa П-I. Zone amplasate în încăperi, în care se utilizează (circulă) li-
chide combustibile cu temperatură de inflamabilitate mai mare de 61°C;
Zone de clasa П-II. Zone amplasate în încăperi, în care se degajă pulberi sau fi-
bre combustibile cu limita inferioară a concentraţiei de inflamare mai mare de 65
g/m3, raportată la volumul aerului;
Zone de clasa П-IIa. Zone amplasate în încăperi, în care se utilizează (circulă)
substanţe combustibile solide;
Zone de clasa П-III. Zone amplasate în exteriorul încăperilor, în care se utilizează
(circulă) lichide combustibile cu temperatură de inflamabilitate mai mare de 61
°C sau substanţe combustibile solide.
4.274 Zonă cu pericol de explozie. încăpere sau spaţiu limitat într-o încăpere
sau într-o instalaţie exterioară, în care există sau se pot forma amestecuri explo-
zive. Se deosebesc zone de explozie: B-I; B-Ia; B-Iб; B-Iă; B-II; B-IIa.
4.275 Zonă de fum. O parte din încăpere cu aria totală de maximum 1600 m2,
din care, în faza incipientă a incendiului, se înlătură amestecul de fum cu un debit,
ce asigură evacuarea persoanelor din încăperea incendiată.

4.276 Zonă de respiraţie. Spaţiu cu raza de 0,5 m de la faţa lucrătorului.

4.277 Zonă superioară a încăperii. Zonă a încăperii situată mai sus de zona de
deservire sau de muncă.
4.278 Zone cu pericol de explozie B-I. Zone amplasate în încăperi, în care se
elimină gaze combustibile sau vapori ai lichidelor uşor inflamabile într-o astfel de
cantitate şi cu astfel de proprietăţi, încît pot să formeze cu aerul amestecuri ex-
plozive în regimuri normale de lucru, de exemplu, la încărcarea sau descărcarea
 NCM E.03.01-2005 pag.61

aparatelor tehnologice, depozitarea sau transvazarea lichidelor uşor inflamabile,

aflate în recipiente deschise etc.
4.279 Zone cu pericol de explozie B-Ia. Zone amplasate în încărjeri, în care, la
exploatarea normală, nu se formează amestecuri explozive de gaze combustibile
(indiferent de limita inferioară a concentraţiei de inflamare) sau de vapori ai lichi-
delor uşor inflamabile cu aerul, formarea lor este posibilă numai în urma avariilor
sau defectărilor.

4.280 Zone cu pericol de explozie B-Iб. Zone amplasate în încăperi, în care, la

exploatarea normală, nu se formează amestecuri explozive de gaze combustibile
sau de vapori ai lichidelor uşor inflamabile cu aerul, formarea lor este posibilă
numai în urma avariilor sau defectărilor şi care se deosebesc prin una din particu-
larităţile indicate în regulile de montare a instalaţiilor electrice (RMIE).

4.281 Zone cu pericol de explozie B-Iă. Spaţii în instalaţiile exterioare: în in-

stalaţii tehnologice, care conţin gaze combustibile sau lichide uşor inflamabile (cu
excepţia instalaţiilor cu compresoare de amoniac), în rezervoare supraterane şi
subterane cu lichide uşor inflamabile sau gaze combustibile (gazgoldre) în estaca-
de pentru golirea-umplerea cu lichide uşor inflamabile, în captatoare de petrol
deschise, bazine-decantoare cu peliculă plutitoare de petrol etc.
4.282 Zone cu pericol de explozie B-II. Zone amplasate în încăperi, în care se
elimină pulberi şi fibre combustibile care ulterior trec într-o stare suspendată, într-
o astfel de cantitate şi cu astfel de proprietăţi, încît sînt în stare să formeze cu ae-
rul amestecuri explozive la regimurile normale de lucru (de exemplu: încărcarea şi
descărcarea aparatelor tehnologice).
4.283 Zone cu pericol de explozie B-IIa. Zone amplasate în încăperi, în care
starea periculoasă indicată pentru zonele B-II, nu apare la exploatarea normală,
ea poate să apară numai în urma avariilor sau defectărilor.

5 STINGEREA INCEDIILOR
5.1 Abur. Apă în stare de vapori. Rezultă din încălzirea apei la temperatura de
fierbere (100 °C), la presiunea de 760 mm col. Hg. Ca substanţă de stingere se
poate utiliza atît aburul supraîncălzit, cît şi aburul suprasaturat, cel din urmă fiind
mai eficient. Efectul de stingere este produs prin reducerea conţinutului procentu-
al de oxigen, izolarea comburantului (oxigenul din aer) de combustibilul care arde
şi prin efectul mecanic al jetului. La o concentraţie de 35 % a aburului în zona
incendiului, arderea încetează. Se obţine o eficienţă bună în spaţii închise. în ca-
 NCM E.03.01-2005 pag.62

zul lichidelor combustibile revărsate, aburul este eficace la cele cu temperatura de

inflamabilitate de peste 100 °C.
5.2 Acţiuni de luptă (stingere). Utilizare organizată, a forţelor şi mijloacelor,
prevăzută de Regulament pentru îndeplinirea sarcinii principale de luptă. Acţiu-
nile de luptă includ: deplasarea la locul incendiului, cercetarea, salvarea oa-
menilor şi a bunurilor materiale, desfăşurarea de luptă, lichidarea arderii, înde-
plinirea lucrărilor speciale, adunarea şi revenirea în subdiviziune.
5.3 Adunare pentru intervenţie. Operaţie pentru pregătirea şi desfăşurarea in-
tervenţiei ce constă în echiparea servanţilor, adunarea acestora în faţa auto-
specialelor şi îmbarcarea pentru deplasarea la locul misiunii.
5.4 Agent (de udare, umectant) tensioactiv. Substanţe sau produse chimice
care micşorează tensiunea superficială a lichidelor. Agenţii tensioactivi îmbu-
nătăţesc capacitatea de udare prin îmbibarea substanţelor de stingere lichide.
5.5 Alimentare cu apă pentru stingere. Totalitate a formelor, procedeelor, me-
todelor, mijloacelor tehnice destinate asigurării apei, ca substanţă de stingere, în
obiective şi localităţi asigurarea alimentării cu apă pentru stingerea incendiilor
este reglementată prin acte normative, fiind fundamentate tehnic, încă din faza de
proiectare a noilor obiective, debitele, cantitatea şi rezerva de apă pentru incendii.
Pe timpul intervenţiei la incendii se folosesc mai multe moduri de alimentare cu
apă: alimentare directă - cel mai simplu şi mai favorabil mod de alimentare cu
apă în care autospecialele se amplasează la sursă şi refulează apa direct asupra
incendiului. Distanţa maximă a alimentării directe este dată de dotarea cu furtu-
nuri de incendiu; alimentare în releu - constă în intercalarea între maşina de luptă
amplasată la sursă şi cea din sectorul de stingere, a uneia sau a mai multor maşini
legate între ele prin furtunuri prin care se alimentează succesiv; alimentare în na-
vetă este modul de alimentare care se foloseşte cînd distanţa dintre sursa de apă
şi incendiu este mai mare decît distanţa maximă a alimentării în releu. Maşinile de
luptă ocupă succesiv trei poziţii: de alimentare, de aşteptare şi de lucru.
5.6 Analiza situaţiei. Activitate desfăşurată de comandantul intervenţiei sau de
statul major în vederea elaborării deciziei pentru îndeplinirea unei sarcini de in-
tervenţie. în cadrul analizei situaţiei se studiază toate datele cunoscute despre
obiectivul incendiat; caracteristicile incendiului; organizarea sectoarelor de in-
tervenţie - evaluarea forţelor (efective, capacitate de luptă), amplasarea lor în spa-
ţiu, concentrarea lor pe anumite direcţii sau zone, modul în care acţiunile formaţii-
lor influenţează îndeplinirea misiunii proprii, nevoile şi sarcinile de cooperare,
modul de întrebuinţare a forţelor sosite în sprijin, condiţiile de timp şi stare a
vremii, asigurarea multilaterală a intervenţiei (asigurarea tehnico-materială, asigu-
rarea medicală, securitatea etc).
 NCM E.03.01-2005 pag.63

5.7 Antrenament. Formă a activităţii de instruire care are ca obiective princi-

pale formarea şi perfecţionarea deprinderilor intelectuale şi practice concretizate
în dezvoltarea calităţilor fizice şi intelectuale legate de exercitarea acestora într-
un anumit domeniu de activitate. în pregătirea pentru intervenţii la incendii an-
trenamentul asigură realizarea unor înalte performanţe profesionale pe fondul

creşterii calităţilor psihice, moral-volitive, fizice şi tactice ce se concretizează în

salvarea de vieţi omeneşti, de valori culturale şi materiale.
5.8 Anunţ de incendiu. Acţiune prin care o persoană, constatînd personal sau
fiind înştiinţată de izbucnirea unui incendiu, transmite forţelor de intervenţie la
incendiu informaţii privind: izbucnirea incendiului, locul, denumirea obiectivului
incendiat, ce anume arde, cine anunţă; dacă anunţul este transmis telefonic se
menţionează şi numărul de telefon de la care se vorbeşte pentru efectuarea con-
firmării.
5.9 Apariţia focarului iniţial. Prima fază din dezvoltarea incendiului care con-
stă în aprinderea materialului combustibil de la o sursă ce are energia de ap-
rindere necesară.
5.10 Apă. Lichid incolor, inodor, insipid (lipsit de gust), avînd formula chimică
H20. Apa este un lichid foarte puţin compresibil, iar căldura latentă de vaporizare
este anormal de mare (581,9 cal. la 25 °C), ceea ce îi conferă calităţi deosebite ca
agent de stingere şi de răcire. Apa este opacă în infraroşu fiind un foarte bun filtru
pentru radiaţia calorică deci cu o excelentă capacitate de ecranare şi autoprotecţie
la incendii.
5.11 Aplicaţie tactică. Formă de pregătire a corpului de comandă de pompieri şi
salvatori care constă în rezolvarea pe schemă şi teren (obiective, localităţi etc.) a
unor situaţii tactice, ipotetice, strîns legate de îndeplinirea activităţilor de preveni-
re şi stingere a incendiilor.
5.12 Aptitudine a efectivului de pompieri şi salvatori. Lipsă a contraindicaţii-
lor: fizice, medicinale şi de vîrstă pentru activare în serviciul de pompieri şi salva-
tori.
5.13 Atacul incendiului. Acţiune ofensivă, dusă de forţele de intervenţie într-o
concepţie tactică unitară, coordonată, organizată şi condusă în vederea îndeplinirii
misiunii principale - întreruperea rapidă a procesului de ardere şi prevenirea pro-
ducerii exploziilor - ceea ce se realizează prin concentrarea efortului forţelor şi
mijloacelor pe direcţiile principale de dezvoltare a incendiului şi efectuarea la
timp, energic, a acţiunilor de manevră în funcţie de evoluţia incendiului.
 NCM E.03.01-2005 pag.64

5.14 Coeficient de înfoiere a spumei:

1. Mărime egală cu raportul dintre volumele spumei şi a soluţiei conţinute
în spumă
2. Raport dintre volumul spumei şi volumul soluţiei spumante (apă +
substanţă spumantă), conţinute în spumă.
5.15 Comandant al echipei serviciului de protecţie împotriva gazelor şi fu-
mului. Persoană din cadrul corpului de comandă al serviciului de pompieri şi sal-
vatori, cu pregătire specială, care conduce echipa serviciului de protecţie îm-
potriva gazelor şi fumului în scopul executării acţiunilor de luptă pentru stingerea
incendiilor în mediul nefavorabil respiraţiei.
5.16 Comandant al punctului de control şi trecere al serviciului de protecţie
împotriva gazelor şi fumului. Persoană cu funcţie din efectivul corpului de co-
mandă al serviciului de pompieri şi salvatori, care conduce activitatea punctului
de control şi trecere, creat pentru organizarea serviciului de protecţie împotriva
gazelor şi fumului la locul de stingere a incendiului.
5.17 Comandant de grupă. Persoană cu funcţie din serviciul de gardă, care con-
duce echipa de luptă a unui automobil de intervenţie sau a altei tehnici mobile
sosite la locul de chemare (incendiu).
5.18 Concentrare a forţelor şi mijloacelor. Acţiune de grupare a unor forţe şi
mijloace tehnice în zona de acţiune sau pe o anumită direcţie, înainte sau după
îndeplinirea unei acţiuni de intervenţie la incendii.
5.19 Conducător la stingerea incendiului (C.S.I.). Persoană cu funcţie supe-
rioară din efectivul serviciului de pompieri şi salvatori, care conduce unipersonal
efectivul serviciului de pompieri şi salvatori, participant la executarea acţiunilor
de luptă, precum şi alte forţe antrenate la stingerea incendiului. El este şeful între-
gului personal al gărzii de intervenţie.

5.20 Deplasare la locul intervenţiei. Operaţie pentru pregătirea şi desfăşurarea

intervenţiei, executată de forţele şi mijloacele gărzii de intervenţie pentru a se dis-
loca din locul de dispunere la locul acţiunii, în timpul şi pe traseul cel mai scurt,
păstrîndu-şi întreaga capacitate de luptă.

5.21 Deservire operativ-incendiară. Funcţie a subdiviziunilor de pompieri şi

salvatori care constă în salvarea persoanelor, lichidarea incendiilor şi aprinderilor,
precum şi susţinerea şi întreţinerea în permanenţă a tehnicii de intervenţie gata
pentru acţionare, inclusiv şi în baza unui contract.
 NCM E.03.01-2005 pag.65

5.22 Desfăşurare de luptă. Aducerea forţelor şi mijloacelor în stare de pregătire

pentru îndeplinirea sarcinii de luptă.
5.23 Direcţie principală de atac a incendiului. Direcţie pe care se desfăşoară
acţiunile de atac a incendiului, la care, utilizînd forţele şi mijloacele serviciului de
pompieri şi salvatori, se asigură condiţiile cele mai bune de îndeplinire a sarcinii
principale de luptă.
5.24 Direcţie principală de propagare a incendiului. Directe pe care incendiul
se propagă cu predilecţie datorită unor condiţii favorizante (curenţi de aer, distri-
buţie sarcină termică, configuraţie spaţială a împrejurimilor).
5.25 Echipa serviciului protecţie împotriva gazelor şi fumului. Grupă de per-
soane, formată la incendiu, care au sarcină comună şi o conducere unică pentru
executarea acţiunilor de luptă la stingerea incendiilor într-un mediu nefavorabil
respiraţiei.

5.26 Echipament pentru stingerea incendiilor. Echipament care intră în com-

ponenţa comunicaţiilor de stingere a incendiului, precum şi mijloacele de deservi-
re a acestui echipament.

5.27 Focar zburător. Expresie utilizată pentru a defini fenomenele specifice in-
cendiilor de pădure.

5.28 Forţe şi mijloace. Efectiv al serviciului de pompieri şi salvatori, tehnica de

intervenţie, mijloacele de legătură şi dirijare, substanţele de stingere şi alte mij-
loace tehnice, care se află în dotarea serviciului de pompieri şi salvatori.

5.29 Garnizoană a serviciului de pompieri şi salvatori. Totalitate de subdi-

viziuni ale serviciului de pompieri şi salvatori şi de alte formaţiuni, dislocate pe
un anumit teritoriu, destinate stingerii incendiilor, indiferent de forma de propri-
etate şi de subordonarea lor departamentală.

5.30 Gradul (numărul) de urgenţă al incendiului. Criteriu convenţional de

complexitate al incendiului, care determină în orarul de deplasare componenţa
necesară de forţe şi mijloace din garnizoană, antrenate la stingerea incendiului.

5.31 Grupă operativă. Grupă de ofiţeri şi personal tehnic de specialitate stabilită

(prin ordin) anterior, destinată să îndeplinească temporar oj misiune de conducere
a acţiunilor de intervenţie ale unei grupări de forţe care necesită o coordonare ce
nu poate fi realizată din punctul de comandă permanent.
 NCM E.03.01-2005 pag.66

5.32 Hidrant interior de incendiu. Dispozitiv fix, cu robinet, montat în inte-

riorul clădirilor, racordat la conductele de distribuţie a apei sub presiune şi dotat
cu furtunuri şi ţevi, care permite stingerea incendiilor.

5.33 Instalaţie automată de stingere cu spumă. Instalaţie alcătuită din: rezer-

voare pentru apă şi spumant; staţie de pompe; conducte pentru soluţie cu hidranţii
interiori; blocul de comandă; generatoare de spumă, montate la rezervoare şi în
clădiri, precum şi conductele de alimentare a generatoarelor cu soluţie de spu-
mant, mijloace de automatizare.

5.34 Instalaţie de răcire cu apă. Instalaţie alcătuită din conducte de apă (us-
cate), stropitori deschişi şi robinete de închidere a conductelor, destinată răcirii cu
apă a instalaţiilor tehnologice interioare în caz de incendiu.

5.35 Intensitate de debitare a substanţei de stingere. Cantitate de substanţă

stingătoare care, refulată în mod uniform pe unitatea de suprafaţă, lungime sau
volum, într-o secundă, asigură oprirea arderii în limitele duratei operaţiei de stin-
gere. Se exprimă în 1/s.m2 sau kg/s.m2. Intensităţile necesare pentru oprirea arde-
rii variază în funcţie de substanţa de stingere şi de materialele incendiate (valorile
sînt tabelate).

5.36 Intensitate de răcire (protecţie). Cantitate de apă care, refulată în mod uni-
form pe unitatea de suprafaţă sau lungime într-o secundă, asigură protecţia unor
materiale sau construcţii aflate în vecinătatea zonei incendiate, limitînd astfel
efectele negative ale incendiului asupra acestora. Ea este specifică fiecărui tip de
material.

5.37 Intensitate de refulare a soluţiei de spumant. Volum al soluţiei de spu-

mant debitat în unitatea de timp pe unitatea de suprafaţă.

5.38 Intensitate normată de refulare a soluţiei de spumant. In'tensitate de re-

fulare a soluţiei (spumantului) pentru stingerea unui obiectiv concret, stabilită în
documentele tehnico-normative.

5.39 Inventar pentru stingerea incendiilor. Dulapuri pentru incendii (sus-

pendate, aplicate, încorporate), panouri de incendiu, găleţi şi butoaie pentru apă,
lăzi pentru nisip, stingătoare etc.

5.40 îmbrăcăminte de luptă a pompierului:

1. îmbrăcăminte a pompierului pentru protecţie contra acţiunii apei şi a

substanţelor tensioactive.
 NCM E.03.01-2005 pag.67

2. îmbrăcăminte destinată protecţiei corpului uman contra factorilor pe-

riculoşi şi nocivi ai mediului înconjurător care, apar la stingerea in-
cendiilor şi la executarea lucrărilor de blocare-salvare primordiale, pre-
cum şi contra acţiunii factorilor climatici nefavorabili.

5.41 Lichidare a incendiului. Fază de intervenţie la incendiu în care se reali-

zează întreruperea arderii şi se înlătură posibilitatea reaprinderii unor materiale.

5.42 Loc de izbucnire a incendiului:

1. încăpere în clădire, în mijlocul de transport, poţiune de încăpere sau ele-

ment constructiv unde iniţial a izbucnit incendiul.
2. Spaţiu unde s-au manifestat procesele de ardere şi efectele acestora şi
unde se observă urme ale incendiului.

5.43 Localizare a incendiului:

1. Acţiuni care au ca obiectiv prevenirea posibilităţii de propagare în conti-
nuare a arderii şi crearea condiţiilor de lichidare a ei cu forţele şi mijloa-
cele disponibile
2. Fază de intervenţie la incendiu în care se realizează limitarea dezvoltării
şi propagării arderii prin atac neîntrerupt asupra principalelor focare de
ardere, se asigură protecţia căilor de acces pentru salvarea şi evacuarea
persoanelor şi a bunurilor materiale, se îndepărtează substanţele şi mate-
rialele combustibile, se demolează şi se desfac construcţiile şi instalaţiile
care pot influenţa favorabil arderea.
5.44 Lucrări de salvare-blocare de prima urgenţă, privind stingerea incen-
diilor. Acţiuni de luptă desfăşurate de serviciul de pompieri şi salvatori pentru
salvarea persoanelor, a bunurilor materiale şi acordarea primului ajutor medical
victimelor incendiilor.

5.45 Mijloace individuale de protecţie a organelor de respiraţie şi vedere.

Mijloace tehnice izolante de protecţie individuală a organelor de respiraţie şi ve-
dere ale omului contra acţiunii mediului nefavorabil pentru respiraţie. Serviciul de
pompieri şi salvatori utilizează două tipuri de protecţie: aparate de respiraţie cu
aer comprimat şi aparate izolante de respiraţie cu oxigen.
5.46 Mijloc de primă intervenţie. Aparat sau dispozitiv destinat limitării ori
stingerii incendiilor în fază incipientă (dezvoltate pe suprafeţe reduse) utilizate de
persoanele existente în zonă pînă la sosirea pompierilor. Exemplu: stingătoare,
hidranţi interiori, găleată stingătoare, lopeţi etc.
 NCM E.03.01-2005 pag.68

5.47 Orarul intervenţiilor. Modul de antrenare a forţelor şi mijloacelor din gar-

nizoană la stingerea incendiilor, stabilită în corespundere cu actele normative.
5.48 Plan de antrenare a forţelor şi mijloacelor. Orar de deplasare, care sta-
bileşte modul de antrenare a forţelor şi mijloacelor la stingerea incendiilor, pe te-
ritoriul unei garnizoane.

5.49 Plan de evacuare la incendiu. Document în care sînt indicate căile şi ie-
şirile de evacuare, stabilite regulile de comportare a persoanelor, precum modul şi
consecutivitatea de acţionare a personalului de deservire la obiectiv, în caz de
incendiu.

5.50 Plan de stingere a incendiului la obiectiv. Document care stabileşte ches-

tiunile principale de organizare a intervenţiei pentru stingerea unui incendiu de
proporţii la obiectiv.
5.51 Poziţie de luptă. Loc ocupat de forţele şi mijloacele serviciului de pompieri
şi salvatori din punct de vedere strategic şi favorizant pentru modul de luptă pen-
tru salvarea persoanelor şi bunurilor materiale, aplicarea mijloacelor de stingere,
executarea lucrărilor speciale de intervenţie la incendii.
5.52 Prima intervenţie la incendii. Acţiuni întreprinse de la apariţia şi sesizarea
unui incendiu pînă la sosirea pompierilor, de către persoanele existente în zonă
sau special desemnate, în scopul limitării sau stingerii acestuia.
5.53 Propagare a incendiului:
1. Mărire a zonei de ardere şi/sau a probabilităţii de acţionare a factorilor
periculoşi ai incendiului.
2. Caracteristică de a transmite arderea prin continuitatea materialelor
combustibile sau prin aprinderea succesivă a diferitelor materiale aflate
la distanţă. Propagarea incendiului se face prin conducţie, convecţie sau
radiaţie, ca urmare a efectelor directe sau indirecte ale parametrilor in-
cendiului. Propagarea poate avea loc circular, frontal (pe o anumită di-
recţie) şi unghiular.
5.54 Protector împotriva gazelor şi fumului. Lucrător al serviciului de pom-
pieri şi salvatori, pregătit şi atestat pentru realizarea acţiunilor de luptă la stin-
gerea incendiului într-un mediu nefavorabil de respiraţie. Activitatea acestuia se
determină printr-un Regulament special.
 NCM E.03.01-2005 pag.69

5.55 Pulberi stingătoare cu destinaţie generală. Pulberi destinate stingerii in-

cendiilor de clasele A, B, C şi a instalaţiilor electrice sub tensiuni de pînă la 1000
V.

5.56 Pulberi stingătoare cu destinaţie specială. Pulberi utilizate în calitate de

substanţe stingătoare în sistemele automate şi alte sisteme pentru stingerea numai
(exclusiv) a metalelor sau a compuşilor lor, precum şi a lichidelor uşor in-
flamabile şi combustibile, a gazelor, instalaţiilor electrice sub tensiune.

5.57 Punct de comandă. Loc din care comandantul, statul său major şi grupa
operativă execută conducerea forţelor, antrenate într-o intervenţie sau aplicaţie.

5.58 Raion de bază. Raion care cuprinde teritoriul municipiului (oraşului) în care
funcţionează unităţile de pompieri şi salvatori, precum şi obiectivele importante şi
cu pericol de incendiu. în municipiile cu mai multe unităţi de pompieri, raionul de
bază al acestora îl constituie porţiunile delimitate din teritoriul localităţii, stabilite
prin ordin.

5.59 Raion de intervenţie. Porţiune din zona de responsabilitate care se repar-

tizează pentru îndeplinirea sarcinii unei unităţi (unui detaşament) de pompieri şi
salvatori dintr-o localitate (sector).

5.60 Recunoaştere a incendiului. Activitate de cercetare directă a locului ac-

ţiunii de către conducătorul stingerii incendiului (CSI), în scopul obţinerii ele-
mentelor necesare pentru precizarea hotărîrii (deciziei). Se execută concomitent
cu studiul planurilor de intervenţie şi a fişelor operative şi pe baza culegerii de
date de la personalul din obiectiv. La recunoaşterea incendiului comandantul găr-
zii de intervenţie stabileşte: gradul de pericol pentru persoane, căile, mijloacele şi
procedeele de salvare; locul, natura, proporţiile ş| posibilităţile de propagare a
incendiului; pericolul de explozie, intoxicare, prăbuşire şi electrocutare; locul ob-
stacolelor contra incendiilor şi a instalaţiilor fixe de stingere, precum şi starea
acestora; existenţa instalaţiilor de ventilaţie şi posibilităţile transmiterii in-
cendiului prin intermediul lor; necesitatea evacuării bunurilor materiale, proteja-
rea lor împotriva fumului, temperaturii şi apei; necesitatea desfacerii sau dezvoltă-
rii elementelor de construcţie ale clădirii; sursele de apă şi posibilităţile de ali-
mentare ale maşinilor de stingere; eficienţa acţiunii, desfăşurată de prima inter-
venţie.

5.61 Regulament privind acţiunile pompierilor şi salvatorilor Ia lichidarea

situaţiilor excepţionale. Document oficial, aprobat de organul legislativ, prin
care se stabilesc bazele de organizare a stingerii incendiilor şi de executare a lu-
crărilor de salvare-blocare de urgenţă. îndeplinirea prevederilor Regulamentului
 NCM E.03.01-2005 pag.70

este obligatorie pentru întregul efectiv al serviciului de pompieri şi salvatori, pre-

cum şi pentru alte persoane antrenate la stingerea incendiilor.

5.62 Salvare a persoanelor la incendiu. Acţiune de salvare a persoanelor care

nu pot de sine stătător să părăsească zona în care există posibilitatea de acţionare
asupra ei a parametrilor pericolului de incendiu (a se vedea pct. 3.202).

5.63 Santinelă la postul de siguranţă al serviciului protecţie împotriva ga-

zelor şi fumului. Persoană din cadrul efectivului serviciului de pompieri şi sal-
vatori, care are pregătire specială şi numită pentru a organiza lucrul (activitatea)
postului de siguranţă.

5.64 Sarcină de bază la stingerea incendiului. Sarcină de luptă care constă în

salvarea oamenilor în caz de pericol pentru viaţa lor, localizarea şi lichidarea in-
cendiului în termenele şi dimensiunile determinate de posibilităţile forţelor şi mij-
loacelor serviciului de pompieri, antrenate la stingerea incendiului.

5.65 Sector de luptă. Forţele, mijloacele şi suprafaţa de teren pe care acestea

sînt dispuse, în vederea stingerii unei porţiuni bine delimitate din fzona incen-
diată. Sectorul de stingere se organizează în cazul cînd incendiul se dezvoltă pe
suprafeţe mari sau în clădiri cu mai multe niveluri, fiind mai dificilă coordonarea
simultană a întregii acţiuni (a tuturor forţelor).

5.66 Serviciu de garnizoană. Serviciu de pompieri şi salvatori, organizat în gar-

nizoană pentru asigurarea menţinerii unui nivel înalt de disciplină, pregătirii de
luptă a subdiviziunilor şi a interacţiunii lor cu serviciile: medicale, de menţinere a
ordinii publice, salvare-blocare şi cu alte servicii de importanţă vitală, precum şi
cu subdiviziunile de pompieri şi salvatori din zonele transfrontiere.

5.67 Serviciu de luptă. Perioadă de serviciu neîntrerupt a efectivului de gardă

sau al schimbului de serviciu, inclusiv şi participarea lor la stingerea incendiilor.

5.68 Serviciu protecţie împotriva gazelor şi fumului. Sistem de măsuri orga-

nizatorice şi tehnice în vederea asigurării activităţii pompierilor şi?salvatorilor în
mediul nefavorabil respiraţiei.

5.69 Sistem de obturare. Aparat (dispozitiv) care închide (acoperă) o conductă.

Poate fi: robinet (vană), clapetă etc.

5.70 Spumant. Substanţă tensioactivă, avînd proprietatea de a forma spumă prin

micşorarea tensiunii superficiale a lichidului şi de a menţine stabilitatea ei. Cel
mai des se întrebuinţează spumanţii proteinici, sintetici, rezistenţi la alcooli,
fluoroproteinici şi flurosintetici care pot fi peliculogeni şi nepeliculogeni. Din
 NCM E.03.01-2005 pag.71

punct de vedere al stării de agregare spumanţii pot fi sub formă lichidă sau solidă
(praf).

5.71 Spumanţi cu destinaţie generală. Spumanţi pentru formarea spumei şi a

soluţiilor umectante la stingerea incendiilor.
5.72 Spumă chimică. Este formată dintr-o masă de bule de dimensiuni reduse,
umplute cu dioxid de carbon, care se formează pe cale chimică în urma reacţiei
dintre substanţele ce generează spuma (substanţa acidă şi substanţa bazică).
5.73 Spumă mecanică (aeromecanică, fizică). Se obţine prin amestecarea
unei soluţii generatoare de spumă cu aerul, folosind în acest scop dispozitive
speciale de generare. Spuma mecanică se clasifică în funcţie de coeficientul de
înfoiere:

spumă grea - cu coeficient de înfoiere mai mic de 20;

spumă medie - cu coeficient de înfoiere între 20 şi 200;

spumă uşoară - cu coeficient de înfoiere mai mare de 200.

Primele două tipuri (grea şi medie) sînt utilizate pentru stingerea incendiilor pe
suprafeţe deschise. Spuma uşoară se foloseşte pentru inundarea spaţiilor incen-
diate sau periclitate de incendiu.
5.74 Spumă. Sistem format dintr-un lichid în care sînt dispersate bule de gaz se-
parate între ele de o peliculă fină de lichid.

5.75 Spumogen lichid. Produs lichid generator de spumă mecanică (fizică) obţi-
nut şi prin degradarea alcalină a coarnelor şi copitelor.

5.76 Spumogen praf. Produs pulverulent de culoare galben-maro destinat pro-

ducerii spumei aeromecanice necesare stingerii incendiilor de produse petroliere.
Obţinut prin atomizare (uscare rapidă a particulelor pulverulente) din spumogen
proteinic lichid.

5.77 Stabilitate a spumei. Caracteristică fizică a spumei de a păstra proprietăţile

iniţiale, se determina prin timpul necesar pentru distrugerea a 50 % din volumul
spumei sau separarea (drenajul) a 50 % din conţinutul ei în lichid, precum şi de
timpul distrugerii volumului de spumă pe suprafaţa lichidului polar.

5.78 Stat major operativ (la locul incendiului). Organ de conducere provizoriu
nescriptic care se formează la locul incendiului, în următoarele cazuri: la an-
trenarea forţelor şi mijloacelor pentru stingerea unui incendiu cu numărul ridicat;
la organizarea la locul incendiului a trei şi mai multe sectoare de luptă; în cazul în
 NCM E.03.01-2005 pag.72

care este necesară coordonarea detaliată cu administraţia întreprinderii a acţiuni-

lor de stingere a incendiului.

5.79 Stingere a incendiilor. Sarcină principală a pompierilor şi salvatorilor ce

cuprinde acţiunile de pregătire şi lichidare a incendiilor prin utilizarea metodelor,
procedeelor şi substanţelor care întrerup procesul de ardere. Acţiunile de luptă
sînt îndreptate spre salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale.

5.80 Studiu tactic. Acţiune cu caracter aplicativ prin care, cadrele cu atribuţii
specifice, realizează periodic cunoaşterea obiectivelor din zona de responsabi-
litate (raionul de intervenţie), în scopul stabilirii şi, ulterior, a însuşirii concepţiei
de organizare, pregătire şi desfăşurare a acţiunilor de intervenţie.;

5.81 Substanţă de stingere. Produs care, refulat într-un anumit mod asupra ma-
terialelor aprinse, asigură condiţiile fizico-chimice pentru încetarea procesului de
ardere. După starea de agregare substanţele de stingere se împart în substanţe li-
chide, solide şi gazoase. După efectul de stingere substanţele de stingere se îm-
part în substanţe de răcire, substanţe de izolare, substanţe de diluare şi substanţe
de inhibiţie.

5.82 Tactică de stingere a incendiilor. Disciplină al cărui obiect îl constituie

studiul acţiunilor desfăşurate de către unităţile, subunităţile şi formaţiunile de
pompieri pentru stingerea incendiilor, elaborarea principiilor, procedeelor, for-
melor şi metodelor de organizare a stingerii incendiului.

5.83 Traumatizat la incendiu. Persoană care a suferit leziuni corporale în urma

acţiunii parametrilor pericolului de incendiu, precum şi a efectelor secundare ale
acestor parametri.

5.84 Ventilaţie pulmonară. Volum de aer care a trecut la respiraţie prin plămînii
omului într-un minut.

5.85 Victimă a incendiului:

1. Persoana a cărei moarte se află în legătura cauzial directă cu incendiu;

2. Persoana a cărei moarte a survenit în rezultatul acţiunii parametrilor pe-

riculoşi ai incendiului.
 NCM E.03.01-2005 pag.73

6 INSTALAŢII AUTOMATE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

6.1 Aparat de recepţie-control şi de comandă. Dispozitiv care îmbină func-

ţiile aparatului de incendiu de recepţie-control şi cele ale aparatului de comandă.

6.2 Aparat de recepţie-control. Parte componentă a unei instalaţii de semna-

lizare a incendiului, destinată să recepţioneze informaţia de la detectorul de in-
cendiu, să genereze semnalul de izbucnire a incendiului sau de defectare a insta-
laţiei şi pentru transmiterea şi emiterea comenzilor la alte dispozitive.

6.3 Buton de semnalizare manuală. Dispozitiv pentru declanşarea manuală a

unui semnal de incendiu, care se amplasează în apropierea locurilor cu pericol de
incendiu şi transmite semnalul la centrala de semnalizare a incendiilor.

6.4 Declanşare falsă. Emitere accidentală a unui semnal de alarmă (declanşare)

de către o instalaţie de semnalizare.

6.5 Densitate optică a mediului. Logaritm zecimal al raportului dintre fluxul

energetic (radiaţie), care a trecut printr-un mediu fără fum şi fluxul energetic ate-
nuat de mediu parţial sau integral furnizat.

6.6 Densitate optică specifică a mediului. Raport dintre densitatea optică a

unui mediu furnizat şi lungimea parcursului optic al razei din mediul de control.

6.7 Detectare. Descoperire a prezenţei sau identificarea unui corp, a unei sub-
stanţe sau a unui fenomen cu ajutorul detectorului putîndu-se sesiza la timp în-
ceputurile de incendii, prezenţa în mediu a unor gaze cu pericol de explozie etc.

6.8 Detector. Aparat sau dispozitiv utilizat pentru a detecta ceva.

6.9 Detector automat de incendiu. Detector de incendiu care reacţionează în

mod automat la parametrii care însoţesc incendiul.

6.10 Detector autonom combinat. Detector autonom de incendiu, care reacţi-

onează nu numai la produsele de ardere aerosolice a materialelor şi substanţelor,
dar şi suplimentar şi la alţi parametri, care însoţesc faza incipientă a incendiului:
produse gazoase, temperatură, radiaţie optică a flăcării etc.

6.11 Detector autonom de fum. Detector autonom de incendiu, care reacţio-

nează la un anumit nivel al concentraţiei de produse aerosolice (în faza: solidă,
lichidă sau gazoasă), care se formează la arderea (piroliza) substanţelor şi mate-
rialelor.
 NCM E.03.01-2005 pag.74

6.12 Detector autonom de incendiu. Detector de incendiu cu funcţionare in-

dependentă, care nu face parte dintr-o instalaţie de semnalizare a incendiilor, nu
se conectează la o centrală de semnalizare. Aparatul conţine în carcasă toate ele-
mentele necesare pentru detectarea unui incendiu şi emiterea unei alarme de in-
cendiu. De regulă, sursa de alimentare constă dintr-un acumulator (baterie). La
unele tipuri, alimentarea se face de la reţeaua de curent alternativ.

6.13 Detector combinat. Detector de incendiu care reacţionează la doi şi mai

mulţi factori ai incendiului.

6.14 Detector de căldură cu caracteristică diferenţială. Detector la care tem-

peratura de declanşare depinde de viteza de creştere a temperaturii mediului în-
conjurător.

6.15 Detector de căldură diferenţial. Detector de incendiu, care formează în-

ştiinţarea despre incendiu, atunci cînd viteza de creştere a temperaturii mediului
înconjurător depăşeşte valoarea de prag prestabilită.

6.16 Detector de căldură maxim. Detector de incendiu de căldură care se de-

clanşează în cazul cînd temperatura mediului înconjurător depăşeşte o valoare
restabilită.

6.17 Detector de căldură maximal-diferenţial. Detector de incendiu de căldură

care îmbină funcţiile detectoarelor de căldură maximal şi diferenţial.

6.18 Detector de căldură. Detector de incendiu automat care reacţionează la

parametrii de temperatură ai mediului înconjurător.

6.19 Detector de flacără. Detector care reacţionează la radiaţia electromagnetică

emisă de flăcări sau de focarul mocnitor.

6.20 Detector de fum cu cameră de ionizare:

1. Detector de incendiu a cărui funcţionare se bazează pe înregistrarea va-

riaţiilor curentului de ionizare apărute ca rezultat al acţiunii asupra lui a
produselor de ardere.

2. Detector de incendiu sensibil la produsele de combustie, capabile să

modifice curentul de ionizare, generat în camera de ionizare (măsură) de
către sursa radioactivă.

6.21 Detector de fum de tip optic. Detector de incendiu sensibil la produsele de

ardere, capabile să modifice absorbţia (atenuarea) sau difuzia (împrăştierea) unei
 NCM E.03.01-2005 pag.75

radiaţii din domeniul infraroşu şi/sau vizibil şi/sau ultraviolet al spectrului elec-
tromagnetic.

6.22 Detector de fum optico-electronic liniar. Detector de incendiu a cărui rază

optică trece în afara detectorului însuşi prin mediul lui de control (traseul de de-
tecţie).

6.23 Detector de fum. Detector de fum automat care reacţionează la produsele

aerosolice de ardere.

6.24 Detector de gaze. Detector de incendiu care reacţionează la gazele ce se

elimină la mocnirea sau arderea materialelor.

6.25 Detector de incendiu cu adresă. Detector de incendiu, care transmite la

aparatul de recepţie-control cu adresă codul adresei sale împreună cu înştiinţarea
despre incendiu.

6.26 Detector de incendiu cu laser. Detector optic, a cărui funcţionare se ba-

zează pe efectul produs de incendiu asupra fasciculului laser (devierea fascicu-
lului laser, prin modificarea indicelui de refracţie al atmosferei supravegheate, de
către produsele de ardere).

6.27 Detector de incendiu. Detector care supraveghează în mod continuu sau la

anumite intervale de timp, un parametru fizic şi/sau chimic, care însoţeşte in-
cendiul, generînd, de regulă, un semnal electric la sesizarea unor modificări la
locul de montare. Detectorul de incendiu este realizat în diferite tipuri, în funcţie
de parametrul supravegheat (căldură, flacără, fum, gaze de combustie, radiaţii
etc.) sau de zona de acţiune (punctual sau liniar).

6.28 Detector de tip liniar. Detector de incendiu care răspunde la fenomenul

sesizat în orice punct din traseul (care este o linie) de detecţie (exemplu: detec-
torul de tip laser).

6.29 Detector de tip punctual. Detector de incendiu care reacţionează la para-

metrii incendiului (la fenomenul detectat) într-un anumit punct din spaţiul protejat
(zonă compactă).

6.30 Detector multideapazon. Detector care reacţionează la radiaţia electro-

magnetică emisă de flăcări în două sau mai multe sectoare ale spectrului.
 NCM E.03.01-2005 pag.76

6.31 Detector optic. Detector de incendiu automat care reacţionează la radiaţia

optică determinată (prestabilită).

6.32 Detector optico-electronic pasiv. Detector care identifică omul (obiectul

mobil) sau incendiul după radiaţia termică pe care o emit.

6.33 Element de acţionare. Element al detectorului (pîrghie, buton, element fra-

gil sau alte dispozitive) destinat să treacă detectorul din regimul de serviciu în
regimul de emitere a alarmei.

6.34 Instalaţie de semnalizare de incendiu. Complex de mijloace tehnice mon-

tate la obiectivul protejat, destinate să detecteze incendiul, să prelucreze si să
prezinte în formă precisă înştiinţarea despre incendiere la acest obiectiv, prin in-
formaţii speciale şi/sau prin emiterea comenzilor de conectare a instalaţiilor au-
tomate de stingere a incendiului.

6.35 Linie de conectare. Conductoare şi cabluri care asigură interconectarea

componentelor sistemului de semnalizare de incendiu.

6.36 Reţea locală de detectoare de incendiu autonome. Conexiune electrică a

unei grupe de detectoare de incendiu autonome interconectabile care se află în
mai multe încăperi ale obiectivului protejat şi asigură semnalizarea dublă (înşti-
inţare) despre incendiu la declanşarea oricărui din ele.

6.37 Semnalizare de incendiu. Complex de mijloace tehnice (detectoare de in-

cendiu, receptoare, linii de telecomunicaţii, surse de alimentare) pentru detectarea
aprinderii şi înştiinţarea despre locul ei de izbucnire.

6.38 Sensibilitate a detectorului. Valoare numerică a parametrului controlat, la

depăşirea căreia trebuie să se producă declanşarea detectorului.

6.39 Sistem de semnalizare de incendiu cu adresă. Totalitate de mijloace teh-

nice de semnalizare de incendiu, destinată să conecteze automat sau manual sem-
nalul “Incendiu” la aparatul de recepţie-control cu adresă prin detectoarele de
incendiu (automate sau manuale) cu adresă ale încăperilor protejate.

6.40 Sistem de semnalizare de incendiu. Ansamblu de instalaţii de semnalizare

montate la un singur obiectiv şi controlate de la postul unic de incendiu.

6.41 Sistem de transmitere a înştiinţării despre incendiu. Ansamblu de mij-

loace tehnice care funcţionează în comun, destinat să transmită prin canalele de
telecomunicaţii şi să recepţioneze la punctul centralizat de comandă înştiinţările
despre incendiu la obiectiv.
 NCM E.03.01-2005 pag.77

6.42 Stabilitate a sistemului. Posibilitate a unui sistem de a-şi menţine capaci-

tatea de funcţionare la diferite acţiuni ale mediului înconjurător.

6.43 Staţie de semnalizare de incendiu. Porţiune a instalaţiei de semnalizare de

incendiu, destinată să recepţioneze şi să prelucreze informaţia despre incendiu,
venită de la detectoarele de incendiu, să genereze (formeze) semnalul de izbucni-
re a incendiului sau de defectare a instalaţiei de semnalizare de incendiu.

6.44 Sursă exterioară de alimentare. Sursă electrică de alimentare, situată în

exteriorul corpului detectorului autonom.

6.45 Sursă interioară de alimentare. Sursă electrică de alimentare, situată în

interiorul corpului detectorului autonom.

6.46 Temperatură convenţional normală. Temperatură cu 29 °C mai joasă

decît temperatura minimă de declanşare a detectorului de clasa specificată.

6.47 Temperatură maximă de declanşare. Valoare superioară a temperaturii de

declanşare a detectorului de clasa specificată.

6.48 Temperatură minimă de declanşare. Valoare inferioară a temperaturii de

declanşare a detectorului de clasa specificată.

6.49 Temperatură normală maximă. Temperatură cu 4 °C mai joasă decît tem-

peratura minimă de declanşare a detectorului de clasa specificată.

6.50 Zonă de supraveghere a detectoarelor de semnalizare. Totalitate de su-

prafeţe şi volume ale încăperilor obiectivului, în care la apariţia parametrilor peri-
colului de incendiu, ei vor fi descoperiţi de detectoarele de incendiu.

7 INSTALAŢII AUTOMATE DE STINGERE A INCENDIILOR

7.1 Accelerator. Dispozitiv care asigură micşorarea inerţiei instalaţiilor de stins

incendii cu sprinklere - cu aer, şi cu drencere.

7.2 Adîncime a cortinei. Treaptă perpendiculara pe lungimea frontală a su-

prafeţei protejate.

7.3 Ajutaj. Parte finală, componentă a ţevii de refulare a apei; forma tronconică
determină creşterea vitezei de curgere a apei. Ajutajele pot fi de diametre diferite.
Ajutajele pot fi: simple, pulverizatoare sau reglabile (jet compact sau pulverizat).
 NCM E.03.01-2005 pag.78

7.4 Alimentator de apă. Dispozitiv care asigură funcţionarea instalaţiei la de-

butul şi presiunea de calcul a apei şi/sau a soluţiei apoase indicate în docu-
mentaţia tehnică, pe o durată de timp stabilită.

7.5 Alimentator de apă suplimentar. Alimentator de apă care în mod automat

asigură în conducte presiunea necesară pentru declanşarea nodurilor de comandă,
precum şi debutul şi presiunea de calcul a apei şi/sau a soluţiei apoase pînă la ie-
şirea în regim de lucru a alimentatorului de apă principal.

7.6 Alimentator de apă automat. Alimentator de apă care asigură debutul şi

presiunea de calcul pentru instalaţiile cu apă şi spumă de stingere a incendiilor
pînă la conectarea alimentatorului principal.

7.7 Alimentator de apă principal. Alimentator de apă care asigură funcţio-

narea instalaţiei de stingere a incendiului la debitul şi presiunea de calcul a apei
şi/sau a soluţiei apoase pe o durată de timp normată.

7.8 Aparat de comandă. Aparat destinat să genereze semnale de comandă cu

mijloacele automate de stingere a incendiilor, să controleze starea lor, precum şi
să comande avertizatoarele optice şi sonore.

7.9 Aparat de control şi semnalizare. Aparat de construcţie specială, cu func-

ţionare automată, utilizat în instalaţiile de sprinklere; asigură controlul permanent
al parametrilor de lucru, trecerea apei în caz de incendiu şi semnalizarea intrării în
funcţiune a instalaţiei de stingere. Aparatele de control şi semnalizare se realizea-
ză în două variante: tip apă-apă şi tip apă-aer. Se prescurtează A.C.S.

7.10 Aparat de protecţie. Aparat care previne în mod automat situaţia de avarie
la funcţionarea regimurilor nenormale de lucru.

7.11 Automatică de incendiu:

1. Domeniu al ştiinţei care are ca obiect de studiu instalaţiile automate de

semnalizare şi stingere a incendiilor

2. Ansamblu de mijloace tehnice ale instalaţiilor de stingere a incendiilor

sau/şi ale sistemelor de semnalizare de incendiu, care acţionează în mod
automat.

7.12 Baterie de stingere a incendiului cu gaze. Grupă de module de stingere a

incendiilor cu gaze, unite printr-un colector comun şi printr-un dispozitiv de por-
nire manuală.
 NCM E.03.01-2005 pag.79

7.13 Cantitate de calcul de substanţă stingătoare. Cantitatea de substanţă stin-

gătoare de foc, determinată în corespundere cu prevederile documentaţiei norma-
tive şi care se păstrează în instalaţia de stingere a incendiilor, gata pentru utiliza-
rea imediată în caz de izbucnire a incendiului.

7.14 Cap de refulare. Element terminal al instalaţiilor fixe, semifixe sau mobile,
de stingere sau de răcire utilizate la incendii, prin care se realizează pulverizarea
sau dispersarea substanţei de stingere. Capetele de refulare pot fi montate cu orifi-
ciul prin care iese substanţa de stingere în poziţia normal închisă (tip sprinklere),
sau în poziţia normal deschisă (drencere şi pulverizatoare). Fiecare cap de refula-
re este caracterizat de anumite valori ale debitului şi presiunii nominale.

7.15 Cap de refulare adîncit. Cap de refulare la care corpul sau arcurile se află
parţial în adînciturile tavanului sau peretelui.

7.16 Cap de refulare ascuns. Cap de refulare înecat, acoperit cu un capac de-
corativ.

7.17 Cap de refulare cu acţionare exterioară. Cap de refulare la care dispo-

zitivul de închidere a orificiului de ieşire se deschide la o acţiune de comandă ex-
terioară (electrică, hidraulică, pneumatică, pirotehnică).

7.18 Cap de refulare cu destinaţie generală. Cap de refulare care se montează

sub tavan sau pe perete, destinat pentru stingerea sau localizarea incendiului în
instalaţiile exterioare, în încăperi sau clădiri.

7.19 Cap de refulare cu destinaţie specială. Cap de refulare care se montează

sub tavan sau pe perete, destinat pentru executarea unei sarcini speciale la stin-
gerea, localizarea sau blocarea propagării incendiului.

7.20 Cap de refulare cu flux concentric. Cap de refulare care formează un jet
concentric de apă sau soluţie apoasă pulverizată.

7.21 Cap de refulare cu flux bidirecţional. Cap de refulare care formează un

jet neconcentric de apă pulverizată sau soluţie apoasă pulverizată în două direcţii.

7.22 Cap de refulare cu flux unidirecţional. Cap de refulare care formează un

jet neconcentric de apă sau soluţie apoasă pulverizată într-o singură direcţie.

7.23 Cap drencer. Cap cu orificiul, prin care iese substanţa de stingere, în po-
ziţia normal deschisă.
 NCM E.03.01-2005 pag.80

7.24 Cap de refulare îngropat. Cap de refulare montat în acelaşi plan cu tavanul
suspendat sau cu peretele.

7.25 Cap de refulare pentru perdele de apă. Dispozitiv destinat dispersării

apei sau a soluţiei apoase pentru crearea perdelelor de apă.

7.26 Coeficient de transformare a presiunii. Coeficient de transformare a pre-

siunii soluţiei de spumogen în presiunea jetului de spumă, dare numeric este egal
cu raportul dintre presiunea spumei şi presiunea de lucru.

7.27 Compoziţie de gaze pentru stingerea focului. Substanţe de stingere a fo-

cului, care la stingerea flăcării se află în stare gazoasă şi reprezintă un compus
chimic individual sau un amestec al lor.

7.28 Concentraţie de stingere a focului. Concentraţie a unei substanţe de stin-

gere a focului în volum, care creează un mediu, ce nu întreţine arderea.

7.29 Conductă de aducţiune. Conductă care uneşte sursa de substanţă de stin-

gere cu punctele (nodurile) de comandă.

7.30 Conductă de alimentare. Conductă care uneşte punctul (nodul) de co-

mandă cu conductele de distribuţie.

7.31 Conductă magistrală. Conductă care uneşte dispozitivele de distribuţie ale

instalaţiilor de stingere cu gaz a incendiilor cu conductele de distribuţie.

7.32 Conectare (pornire) locală a instalaţiei. Conectare de la elementele de

pornire montate în încăperea staţiei de pompe sau a staţiei de stingere a incen-
diilor.

7.33 Conectare distanţată (teleconectare) a instalaţiei. Conectare manuală a

instalaţiei prin aplicarea de la distanţă a unui impuls de comandă la elementul
primar de comandă a pornirii instalaţiei.

7.34 Control al stării tehnice. Operaţie care include examinarea stării exterioare
şi evaluarea în ansamblu a capacităţii de funcţionare a dispozitivului (instalaţiei,
sistemului) pentru a preveni defectările (refuzurile) exterioare.

7.35 Densitate aparentă. Raport dintre masa pulberii şi volumul ocupat de ea.

7.36 Deservire tehnică. Complex de operaţii pentru întreţinerea în stare bună de

funcţionare a instalaţiilor la utilizarea lor după destinaţie.
 NCM E.03.01-2005 pag.81

7.37 Dispozitiv de închidere-deschidere. Dispozitiv de închidere montat la un

recipient (butelie), care asigură debitarea din el a substanţei stingătoare.

7.38 Dispozitiv cu impulsuri. Dispozitiv care asigură presiunea de calcul, în

conductele instalaţiilor cu spriklere, precum şi în conductele de aducţiune a in-
stalaţiilor cu drencere, necesară pentru declanşarea (funcţionarea) punctelor de
comandă.

7.39 Dozator. Dispozitiv care asigură prin ejecţie amestecul (emulsia) spu-
mantului în apă, într-o anumită proporţie; parte componentă a instalaţiilor fixe sau
mobile de stingere a incendiilor cu spumă mecanică.

7.40 Drencer. Dispozitiv pentru refularea apei, element component al instalaţiilor

fixe de protecţie împotriva incendiilor, prevăzut cu un deflector (rozetă) care asi-
gură dispersarea apei. în funcţie de scopul pentru care sînt utilizate (stin-

gere, localizare, răcire), rozetele au forme diferite (drepte, cu marginea zimţată,

concave, conice etc), iar montajul poate fi cu rozeta în sus, în jos sau înclinat.

7.41 Element de declanşare. Element termo sensibil al sprinklerului care se de-

clanşează la atingerea temperaturii elementului egală cu temperatura nominală de
declanşare.

7.42 Gaz de presionare. Gaz (comprimat sau lichefiat) care creează o presiune
excedentală în corpul stingătorului pentru debitarea substanţei de stingere în foca-
rul de ardere.

7.43 Generator de spumă de presiune înaltă. Dispozitiv pentru formarea spu-

mei aero-mecanice cu un coeficient de înfoiere mediu, utilizînd ejecţia de aer.

7.44 Generator de aerosol. Dispozitiv pentru formarea aerosolului de stingere a

focului cu parametrii prescrişi, şi debitarea lui în încăperea protejată.

7.45 Grad de neetanşeitate a încăperilor. Raport dintre aria totală a golurilor

permanent deschise şi aria totală a suprafeţei încăperii, exprimat în procente.

7.46 Inerţie. Interval de timp de la momentul aplicării semnalului de pornire pînă

la momentul începerii debitării apei dispersate din ajutajul cel mai îndepărtat.

7.47 Inerţie a instalaţiei. Interval de timp de la momentul atingerii de către pa-

rametrul supravegheat al incendiului a pragului de declanşare a elementului sensi-
bil, pînă la începerea debitării substanţei (compoziţiei) stingătoare de foc în zona
protejată.
 NCM E.03.01-2005 pag.82

NOTĂ - Pentru instalaţiile de stingere a incendiilor, în care este prevăzută reţi-

nerea debitării substanţei stingătoare la evacuarea persoanelor din în-
căperile protejate şi oprirea utilajelor tehnologice, acest timp nu intră
în inerţia instalaţiei.

7.48 Instalaţie automată de stingere. Instalaţie de stingere a incendiului care se

declanşează automat atunci cînd parametrul supravegheat (parametrii) al incen-
diului depăşeşte valorile de prag prescrise în zona protejată.

7.49 Instalaţie automată de stingere cu aerosol. Instalaţie automată de stingere

a incendiului executată pe bază de generatoare de aerosol stingătoare de foc, cu
declanşare electrică şi cu utilizarea mijloacelor automate de detectare a incendiu-
lui, în care în calitate de substanţă stingătoare se utilizează aerosolul.

7.50 Instalaţie automată de stingere cu gaz. Ansamblu de mijloace tehnice sta-

ţionare pentru stingerea focarelor de incendiu prin debitarea automată a unei
compoziţii de gaze stingătoare de incendiu.

7.51 Instalaţie centralizată de stingere cu gaz. Instalaţie de stingere a incen-

diului cu gaz, în care buteliile cu gaz sînt amplasate în încăperea staţiei de stin-
gere a incendiilor.

7.52 Instalaţie cu aer. Instalaţie la care conducta de aducţiune este umplută cu

apă, iar conductele de alimentare şi distribuţie sînt umplute cu aer.

7.53 Instalaţie de alarmare pentru incendiu. Combinaţie (sistem) de aparate

fixe, destinate producerii alarmei în caz de incendiu, în scopul desfăşurării unor
activităţi specifice (evacuare, intervenţie etc).

7.54 Instalaţie de semnalizare a incendiilor. Complex de aparate fixe destinate

detectării incendiilor şi producerii alarmei (manual sau automat).

7.55 Instalaţie de stingere cu abur. Instalaţie fixă, de regulă, cu acţionare ma-

nuală, care asigură stingerea prin înăbuşire a unor incendii dezvoltate în spaţii
închise.

7.56 Instalaţie de stingere cu dioxid de carbon. Instalaţie fixă, cu acţionare au-

tomată şi/sau manuală, care asigură păstrarea şi refularea dioxidului de carbon,
pentru stingerea unor incendii dezvoltate în spaţii închise. Pentru suprafeţe redu-
se, stingerea se poate face şi prin inundare locală, dacă se asigură concentraţia
necesară printr-o intensitate de refulare mare.
 NCM E.03.01-2005 pag.83

7.57 Instalaţie de stingere cu haloni. Instalaţie fixă de stingere a incendiului în

care în calitate de substanţă stingătoare se folosesc compoziţii pe bază de hi-
drocarburi halogenate.

7.58 Instalaţie de stingere cu pulbere. Instalaţie fixă, cu acţionare automată

şi/sau manuală, care asigură păstrarea şi refularea pulberii stingătoare, pentru
stingerea unor incendii dezvoltate în spaţii închise. Antrenarea pulberii se poate
face cu aer comprimat, dioxid de carbon sau azot sub presiune.

7.59 Instalaţie de stingere cu spumă. Instalaţie fixă sau semifixă, de regulă cu

acţionare manuală, care asigură generarea şi refularea spumei pentru stingerea
unor incendii de lichide combustibile. Instalaţiile fixe cu spumă pot fi acţionate şi
automat. Tipul spumei generate defineşte şi instalaţia (cu spumă chimică, cu spu-
mă mecanică: grea, medie sau uşoară).

7.60 Instalaţie de stingere cu agregate separate. Instalaţie de stingere a in-

cendiului, în care mijloacele tehnice de detectare a incendiului, păstrare, produ-
cere şi transportare a substanţei de stingere, din punct de vedere constructiv, re-
prezintă unităţi separate montate nemijlocit la obiectivul protejat.

7.61 Instalaţie drencer. Instalaţie fixă care asigură refularea apei prin ajutaje de
tip “cap drencer” pentru stingerea incendiilor în încăperi cu pericol mare de in-
cendiu, localizarea incendiilor cu ajutorul perdelelor de apă sau protejarea prin
răcire a elementelor de construcţii, a instalaţiilor sau a altor bunuri materiale, în
funcţie de construcţie, se pot declanşa manual sau automat, prin sistem pneumatic
(cu cap sprinkler pe conductă însoţitoare de aer), mecanic (cu fuzibil) sau elec-
tromagnetic (cu detectoare de incendiu).

7.62 Instalaţie fixă de stins incendii. Ansamblu unitar de conducte, aparate,

maşini etc. destinate asigurării transportului şi refulării unei substanţe pentru lo-
calizarea sau stingerea incendiilor. Instalaţiile fixe cel mai des întîlnite sînt: cu
apă (sprinklere, drencere, pulverizatoare), cu dioxid de carbon, cu spumă, cu pul-
beri etc. Proiectarea, executarea şi verificarea acestor instalaţii sînt reglementate
prin acte normative speciale.

7.63 Instalaţie semifixă de stins incendii. Ansamblu de conducte şi dispozitive

de refulare fixe care permit racordarea unor motopompe, autopompe sau alte uti-
laje mobile, pentru asigurarea substanţelor de stingere în caz de incendiu.

7.64 Instalaţie de stingere locală la suprafaţă. Instalaţie de stingere a incen-

diului la suprafaţă, care acţionează numai pe o parte din suprafaţa încăperii şi/sau
pe o unitate tehnologică separată.
 NCM E.03.01-2005 pag.84

7.65 Instalaţie de stingere locală în volum. Instalaţie de stingere a incendiului

în volum, care acţionează numai pe o parte a încăperii şi/sau pe o unitate teh-
nologică separată.

7.66 Instalaţie modulară de stingere cu apă finpulverizată. Instalaţie consti-

tuită din unul sau mai multe module, capabile să îndeplinească de sine stătător
funcţiile de stingere a incendiilor, amplasate în încăperea protejată sau alături de
ea şi unite într-un sistem unic de detectare a incendiului şi de punere în funcţiune
a ei.

7.67 Instalaţie modulară de stingere cu gaze. Instalaţie de stingere a incendi-

ilor cu gaz, care conţine unul sau mai multe module de stingere a incendiului cu
gaz, ale cărei butelii sînt amplasate în încăperea protejată sau alături de ea.

7.68 Instalaţie sprinkler. Instalaţie fixă care asigură refularea automată a apei
prin ajutaje de tip sprinkler pentru stingerea sau localizarea incendiilor în spaţii
închise. Se specifică în: instalaţii tip apă-apă; instalaţie tip apă-aer.

7.69 Instalaţie sprinkler de stingere de tip apă-aer. Instalaţie sprinkler de stin-

gere a incendiilor la care conducta de alimentare este umplută cu apă (soluţie
spumantă), iar celelalte conducte - cu aer sub presiune.

7.70 Instalaţie sprinkler de stingere de tip apă-apă. Instalaţie sprinkler de stin-

gere a incendiilor la care toate conductele sînt umplute cu apă (soluţie spumantă).

7.71 Instalaţie volumetrică de stingere. Instalaţie de stingere a incendiului des-

tinată să creeze un mediu care nu întreţine arderea, în volumul încăperii (in-
stalaţiei) protejate.

7.72 Intensitate normativă de debitare a substanţei de stingere. Intensitate de

debitare a substanţei de singere a incendiului, stabilită în documentaţia normativă.

7.73 încărcătură de substanţă stingătoare . Masa încărcăturii de pulbere stin-

gătoare în corpul stingătorului la temperatura de (20±2)°C.

7.74 Jet de apă fin pulverizată. Apă obţinută în urma dispersării jetului de apă
în picături cu diametrul mediu aritmetic de 150 m\i şi mai mic.

7.75 Modul. Parte, în general detaşabilă, a unui aparat sau instalaţii care înde-
plineşte o anumită funcţie sau un grup bine determinat de funcţii în cadrul an-
samblului (exemplu: modulul de linii de la centrala de semnalizare; modulul de
butelii active şi de rezervă al instalaţiei de stingere cu CO2).
 NCM E.03.01-2005 pag.85

7.76 Modul de stins incendii cu gaz. Butelie cu dispozitiv de închidere-

deschidere pentru păstrarea şi debitarea substanţelor gazoase de stingere a incen-
diilor.

7.77 Modul de stins incendii cu pulbere. Dispozitiv care îmbină funcţiile de

păstrare şi debitare a pulberii de stingere la acţiunea impulsului executiv asupra
elementului de pornire.

7.78 Parametru de neetanşeitate a încăperii. Mărime care numeric caracteri-

zează neetanşeitatea încăperii protejate şi care se determină prin raportul dintre
aria totală a golurilor permanent deschise şi volumul încăperii protejate.

7.79 Personal de deservire calificat. Persoane special pregătite, care au trecut

examenul de verificare a cunoştinţelor în volum obligatoriu pentru activitatea
(funcţia) dată şi care are grupă de calificare privind tehnica securităţii.

7.80 Post de incendiu. încăpere specială la obiectiv în care personalul de gardă

se află permanent zi şi noapte şi care este utilată cu dispozitive de control al stării
mijloacelor de automatică antiincendiu.

7.81 Presiune limită (Plim). Presiune excedentară, la care în procesul încercărilor

de control se atinge distrugerea corpului stingătorului.

7.82 Rezervă de substanţă stingătoare (a obiectivului). Cantitate necesară de

substanţă stingătoare, care se păstrează la obiectiv pentru restabilirea operativă a
cantităţii de calcul şi a rezervei de substanţe stingătoare.

7.83 Rezervă de substanţă stingătoare (a instalaţiei). Cantitate necesară de

substanţă stingătoare, pregătită pentru folosirea ei imediată în caz de reaprinde-re
sau de neîndeplinire de către instalaţia de stingere a funcţiilor sale.

7.84 Rezervă de forţe şi mijloace. Element component al dispozitivului de lup-

tă. Valoarea şi componenţa rezervei se stabileşte de comandant, care determină
dislocarea şi sarcinile de luptă.

7.85 Semnal automat de incendiu. Semnal de incendiu produs de un detector

automat de incendiu sau de alte dispozitive, aparate, fără intervenţia omului.

7.86 Semnal de incendiu. Semnal electric şi/sau acustic şi/sau optic prin care se
anunţă apariţia unui incendiu.

7.87 Sistem de declanşare a instalaţiei de stingere. Conductă umplută cu apă,

soluţie spumantă, aer comprimat, sau cablu cu element uşor fuzibil, destinate să
 NCM E.03.01-2005 pag.86

declanşeze automat şi de la distanţă instalaţiile drencer de stingere a incendiilor

cu apă şi spumă, precum şi instalaţiile de stingere a incendiilor cu gaz, cu declan-
şarea pneumoelectrică.

7.88 Sistem de declanşare. Conductă umplută cu apă, soluţie apoasă, aer com-
primat sau un cablu cu element termic, destinat să declanşeze automat şi de la
distanţă instalaţiile drencer, precum şi instalaţiile de stingere a incendiilor cu gaz
sau pulbere.

7.89 Sistem staţionar de stins incendii cu spumă (neautomat). Instalaţie fixă

constituită din rezervoare pentru apă şi spumogen, staţie de pompare şi reţele de
conducte pentru soluţie (apă şi spumogen) cu hidranţi exteriori. Mijloacele de au-
tomatizare a acestor sisteme trebuie să asigure conectarea pompelor de rezervă în
cazul cînd cele principale sînt defectate sau nu asigură presiunea de calcul.

7.90 Sprinkler (cap sprinkler). Element final al unei instalaţii automate de stins
incendii cu apă, avînd rolul de a sesiza o temperatură ridicată în zonă (la o valoa-
re prestabilită) prin declanşarea unui aliaj fuzibil şi de a refula apa sub presiune,
pulverizînd-o pentru a stinge incendiul sau pentru a proteja unele materiale com-
bustibile, încă neafectate de acesta.

7.91 Staţie de stingere a incendiilor. încăpere specială în care sînt amplasate

recipientele şi echipamentele instalaţiilor de stingere a incendiilor.

7.92 Stingere locală a incendiului. Debitare a substanţei stingătoare nemijlocit

pe suprafaţa unde se produce arderea sau pe suprafaţa incendiata a utilajului teh-
nologic.

7.93 Stingere a incendiului în volum. Umplere uniformă cu substanţă stingă-

toare a întregului volum al încăperii pentru lichidarea incendiului.

7.94 Suprafaţă de stropire protejată. Suprafaţă pe care intensitatea medie şi

uniformitatea de stropire nu sînt mai mici decît cele normative sau cele stabilite în
documentaţia tehnică.

7.95 Temperatură nominală de declanşare. Temperatura de declanşare indi-

cată pe capetul de refulare sprinkler.

7.96 Timp (durata) de debitare a aerosolului de stingere. Interval de timp de

la momentul începerii pînă la momentul terminării curgerii a aerosolului din orifi-
ciul de evacuare (golire) al generatorului.
 NCM E.03.01-2005 pag.87

7.97 Timp de acţionare. Interval de timp de la momentul începerii pînă la mo-

mentul terminării ieşirii din modul a substanţei de stingere.

7.98 Timp de declanşare a instalaţiei de stingere. Interval de timp de la mo-

mentul înregistrării (primirii) de către instalaţie a parametrului de incendiu pînă la
momentul începerii curgerii substanţei de stingere din cel mai sus şi mai în-
depărtat capet de refulare al instalaţiei.

7.99 Timp nominal de declanşare. Valoare normativă a timpului de declanşare

a capetului sprinkler şi a capetului cu acţionare exterioară, indicată în normativele
speciale sau în documentaţia tehnică a produsului.

8 TEHNICĂ ŞI ECHIPAMENT DE STINGERE A INCENDIILOR

8.1 Aparat de respiraţie cu aer comprimat. Aparat portabil, de tip izolant,

care asigură protecţia respiraţiei, construit pe principiul alimentării cu aer în cir-
cuit deschis, eliminarea aerului consumat (expiraţie) făcîndu-se în atmosferă
printr-un sistem regulator-dozator.

8.2 Aparat de respiraţie cu oxigen. Aparat portabil, de tip izolant, care asigură
protecţia respiraţiei la pătrunderea în medii nefavorabile respiraţiei, construit pe
principiul regenerării aerului în circuit închis.

8.3 Aparat de spălat furtunuri. Dispozitiv destinat spălării), cu apă sub pre-
siune, a furtunurilor de pe autospeciale.

8.4 Aparat pentru legat furtunuri. Dispozitiv special pentru fixarea capătului
furtunului pe racord prin strîngere cu sîrmă.

8.5 Autolaborator de incendiu. Autovehicul dotat cu mijloace pentru cerce-

tarea incendiilor.

8.6 Autopompă - staţie pentru incendii. Autospecială de intervenţie echipată

cu pompă de refulare, cu motor autonom şi destinată pentru stingerea incendiilor
de proporţii.

8.7 Autocisternă de intervenţie. Autospecială echipată cu pompă de stingere şi

recipiente pentru substanţe stingătoare lichide, destinată deplasării la incendiu a
personalului şi echipamentului tehnic de incendiu pentru intervenţie directă.
 NCM E.03.01-2005 pag.88

8.8 Autopompă de intervenţie. Autospecială de stingere echipată cu pompă şi

destinată pentru deplasarea la incendiu a personalului şi echipamentului tehnic de
incendiu.

8.9 Autoscara mecanică. Autospecială auxiliară echipată cu un sistem de scări

glisante, acţionate hidraulic sau manual, avînd multiple posibilităţi: montarea unei
ţevi de refulare în vîrful pachetului de scări, ridicarea unor sarcini, rotirea cu 360°
ori echiparea cu lift. Aceste echipamente permit intervenţia la înălţime sau salva-
rea de persoane.

8.10 Autospeciale de bază pentru stingerea incendiilor. Autospeciale de in-

tervenţie, destinate pentru deplasarea efectivului la incendiu, stingerea incendiilor
şi executarea lucrărilor de salvare cu ajutorul substanţelor stingătoare şi al echi-
pamentului din dotare, precum şi pentru debitarea la locul incendiului a substanţe-
lor de stingere din alte surse.

8.11 Autospecială pentru stingerea incendiilor. Mijloc de transport operativ

construit pe autoşasiu dotat cu echipament tehnic de incendiu şi destinat pentru
stingerea incendiilor. în funcţie de destinaţie, autospecialele se clasifică în: au-
tospeciale de bază, speciale şi auxiliare.

8.12 Automobil de intervenţie pentru Statul Major. Autospecială de inter-

venţie destinată pentru deplasarea la incendiu a personalului Statului Major şi
asigurarea executării lucrărilor de comandă şi conducere.

8.13 Autospecială de stingere cu pulbere. Autospecială de stingere echipată cu

instalaţie pentru refularea pulberilor, formată din module independente care pot fi
acţionate pe rînd sau simultan. Refularea se poate realiza pe linii de furtun şi pe
ţevi de refulare.

8.14 Autospecială de stingere cu spumă. Autospecială de stingere, care dispune

de o pompă de dozare a spumantului şi de o cantitate importantă de spumanţi,
ceea ce necesită asigurarea alimentării cu apă o dată cu începerea acţiunii de stin-
gere.

8.15 Autospecială de transmisiuni. Autospecială echipată cu mijloace de

transmisiuni ce pot asigura legătura între punctul de comandă al intervenţiei şi
comanda unităţii (subunităţii) sau alţi corespondenţi.

8.16 Autospecială operativă de serviciu. Autospecială destinată pentru de-

plasarea la incendiu a personalului de serviciu operativ şi a completului de echi-
pament tehnic de incendiu pentru executarea lucrărilor de intervenţie.
 NCM E.03.01-2005 pag.89

8.17 Autospecială pentru evacuarea fumului. Autospecială auxiliară echipată

cu un generator electric şi un tablou de distribuţie la care se pot cupla aparatele şi
utilajele electrice din dotare (ventilatoare etc.) pentru evacuarea fumului.

8.18 Autospecială cu linii de furtunuri. Autospecială auxiliară pentru tran-

sportarea şi pozarea liniilor de furtunuri.

8.19 Autospecială de protecţie contra apei. Autospecială auxiliară echipată cu

mijloace pentru protecţia valorilor materiale contra apei, precum şi pentru evacua-
rea apei vărsate la stingerea incendiului.

8.20 Autospecială de protecţie împotriva gazelor şi fumului. Autospecială au-

xiliară dotată cu echipament tehnic de incendiu pentru executarea lucrărilor în
medii cu concentraţii mari de gaze şi fum.

8.21 Autospecială pentru serviciul tehnic. Autospecială auxiliară cu echipa-

ment tehnic de incendiu pentru executarea lucrărilor de demontare a elementelor
de construcţii la incendiu.

8.22 Carabină (cîrlig de siguranţă). Accesoriu de salvare confecţionat din oţel,

care serveşte la asigurarea persoanelor ce acţionează la înălţimi sau la prinderea
altor accesorii din echipamentul acestora, precum şi la filarea cordiţei în cazul
executării autosalvărilor.

8.23 Cheie pentru hidrant. Accesoriu cu tijă, mîner, o mufă şi terminaţie tri-
unghiulară, folosit la manevrarea ventilelor hidranţilor subterani.

8.24 Cheie pentru racorduri. Accesoriu utilizat pentru cuplarea sau decuplarea
racordurilor fixe sau mobile specifice instalaţiilor şi accesoriilor pentru aspi-rarea
sau refularea apei destinate intervenţiei la incendii.

8.25 Cordiţă pentru legat furtunuri. Cordiţă care asigură legarea furtunurilor
de refulare la operaţiile de stingere a incendiilor (la înălţimi).

8.26 Cutie pentru hidrant interior. Cutie pentru plasarea componentelor unui
hidrant interior şi a stingătoarelor portabile, în cantităţi prevăzute de Regulile ge-
nerale pentru apărare împotriva incendiilor. Componentele hidrantului interior
sînt: robinetul, furtunurile, ţeava.

8.27 Deservire tehnică a stingătorului. Complex de măsuri care au ca obiectiv

menţinerea sau restabilirea capacităţii de funcţionare a stingătorului.
 NCM E.03.01-2005 pag.90

8.28 Distribuitor. Accesoriu metalic utilizat pentru distribuirea apei sau a so-
luţiilor spumante pe două sau trei linii de furtun egale sau mai mici în secţiune,
comparativ cu conducta de alimentare. Pentru controlul refulării apei distribui-
torul este prevăzut cu robinete corespunzătoare secţiunilor de ieşire.

8.29 Exploatare a tehnicii de incendiu. Lucrări legate de utilizarea, deservirea

tehnică, repararea, evidenţa şi păstrarea tehnicii.

8.30 Faşă pentru furtun. Accesoriu utilizat la etanşarea temporară, rapidă, a

eventualelor orificii ale furtunurilor de refulare a apei, pentru a se evita pierderile
şi a nu se mări spărtura.

8.31 Furtun de refulare cauciucat. Tub flexibil, folosit pentru transportul apei
sau al soluţiei spumante, de la hidranţii de incendiu sau pompele mobile spre lo-
cul incendiului. Se livrează, de regulă, în lungimi de circa 20 metri. Pentru utiliza-
re la capetele furtunurilor este necesar a se monta racorduri de refulare corespun-
zătoare dimensiunilor utilizate.

8.32 Hidrant. Dispozitiv racordat la conductele de distribuţie a apei sub presi-

une, care permite alimentarea cu apă pentru stins incendii.

8.33 Hidrant interior. Hidrant montat în interiorul clădirii, racordat la con-

ductele de distribuţie a apei sub presiune, completat cu ţeava, furtunuri pentru
stins incendii şi protejat în cutii.

8.34 Hidrant portativ cu robinete. Accesoriu utilizat pentru racordarea unei

autopompe la hidrantul subteran de incendiu. ]

8.35 Hidroelevator. Dispozitiv de tip ejector pentru aspirarea şi refularea apei

din sursele cu un nivel, care depăşeşte înălţimea statică de aspiraţie a pompelor,
precum şi pentru evacuarea apei din încăperi la stingerea incendiului.

8.36 încărcătură a stingătorului. Cantitate de substanţă stingătoare, care se află

în corpul stingătorului, exprimată în unităţi de masă sau de volum.

8.37 Lungime a jetului de substanţă stingătoare. Distanţă pe orizontală de la

ajutajul stingătorului pînă la linia (marginea) de răspîndire a masei principale a
substanţei stingătoare.

8.38 Masă totală a stingătorului. Masă a stingătorului completat în întregime cu

încărcătură nominală de substanţă stingătoare.
 NCM E.03.01-2005 pag.91

8.39 Motopompă. Agregat constituit dintr-o pompă antrenată de un motor cu

ardere internă, folosit la stingerea incendiilor sau pentru evacuarea apei în caz de
inundaţie. Tipurile de motopompe utilizate de pompieri sînt: transportabile, re-
morcabile, staţionare (cu amplasament fix).

8.40 Obiectiv protejat. Clădire, instalaţie (indiferent de destinaţie), instalaţie

exterioară, loc deschis pentru păstrarea materialelor, mijloc de transport în limi-
tele cărora este posibilă prezenţa persoanelor şi existenţa bunurilor materiale.

8.41 Pompă centrifugă. Pompă în care lichidul este antrenat sub acţiunea forţei
centrifuge generată prin mişcarea rotorului cu palete. Din agregatele ei fac parte:
pompa centrifugă, colectorul cu presiune, armătura de închidere şi regulare, sis-
temul vacuum de umplere, sistemele de asigurare şi dozare a spumanţilor.

8.42 Pompier. Persoană care face parte dintr-o unitate specială organizată, mi-
litară sau civilă, instruită (pregătită) pentru prevenirea şi stingerea incendiilor
(P.S.I.)

8.43 Presiune de încercare (P în) a stingătorului. Presiune la care se efectuează

încercările de rezistenţă a corpului stingătorului

8.44 Presiune de lucru maximă (Pmax) a stingătorului. Valoare maximă ad-

misibilă a presiunii de lucru a gazului de refulare, care se stabileşte într-un stingă-
tor încărcat cu substanţă stingătoare pînă la valoarea maximă limită, şi menţinut la
temperatura de (50±2) °C timp de 24 h (se ia din documentaţia tehnico-normativă
pentru stingător).

8.45 Presiune de lucru nominală (Piuc) a stingătorului. Presiune staţionară a

gazului de refulare, care se stabileşte în corpul stingătorului, încărcat cu substanţe
stingătoare pînă la valoarea nominală şi menţinut la temperatura de (20±2) °C
timp de 24 h (se ia din prescripţiile tehnice sau din fişa tehnică a stingătorului).

8.46 Produse tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor P.S.L). Produse

tehnice speciale, tehnico-ştiinţifice şi intelectuale, destinate să asigure protecţia
împotriva incendiilor, inclusiv tehnică, utilaje, echipamente şi accesorii de in-
tervenţie, substanţe de stingere şi protecţie, mijloace speciale de telecomunicaţii
şi comandă, programe pentru computere şi baze de date, precum şi alte mijloace
de P.S.I.

8.47 Punte de trecere peste furtunuri. Dispozitiv care asigură protecţia furtu-
nurilor ce traversează căile de rulare pe timpul operaţiilor de stingere a incendii-
lor, la trecerea autovehiculelor.
 NCM E.03.01-2005 pag.92

8.48 Racord. Accesoriu care se foloseşte la realizarea legăturii între două fur-
tunuri, tuburi de absorbţie, la cuplarea a două accesorii diferite şi la obturarea
unor conducte de refulare sau aspiraţie. Din punct de vedere al destinaţiei pot fi:
racord de aspiraţie - pentru racordarea tuburilor de aspiraţie; racord de refulare -
pentru racordarea furtunurilor de refulare; racord înfundat - cu rol de capac pentru
etanşare.

8.49 Reducţie de racorduri. Dispozitiv destinat cuplării a două racorduri de mă-

rimi diferite, montate la accesoriile sau utilajele necesare intervenţiei la incendii.

8.50 Scară-baston. Scară executată din lemn, avînd treptele unite prin legături
mobile pe părţile laterale, permiţînd plierea. Astfel pliată, permite transportarea în
condiţii uşoare de către personal.

8.51 Scară culisabilă. Scară compusă din mai multe tronsoane care culisează
unul pe celălalt şi care sînt prevăzute cu armături metalice pentru ghidare pe tim-
pul întinderii şi pentru mărirea rezistenţei.

8.52 Scară de fereastră. Scară cu cîrlig de fixare, folosind ca punct de sprijin

pervazul ferestrelor. Cu ea se poate urca practic pînă la orice etaj din fereastră în
fereastră.

8.53 Scară manuală (mobilă). Scară portabilă din lemn sau metal, cu trepte
echidistante, folosită în intervenţii pentru accesul la înălţimi şi executarea salvă-
rilor. I

8.54 Sorb pentru tubul de aspiraţie. Dispozitiv care asigură filtrarea grosieră a
apei şi menţinerea coloanei de apă în tuburile de aspiraţie ale maşinilor şi ale uti-
lajelor de stins incendii, fiind prevăzut cu o clapetă de reţinere care diminuează
riscul de dezamorsare a pompelor.

8.55 Stingător. Aparat de stingere acţionat manual, care conţine o substanţă ce

poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere sub efectul presiunii create
în interiorul lui. Stingătoarele fac parte din categoria mijloacelor de primă inter-
venţie şi se clasifică în mobile şi transportabile.

8.56 Stingător combinat. Stingător cu încărcătura compusă din două substanţe

stingătoare diferite, care se află în recipiente (volume) diferite ale stingătorului.

8.57 Stingător cu butelie de gaz comprimat sau lichefiat. Stingător în al cărui

corp presiunea excedentară se creează de către gazul aflat în butelie. Butelia se
poate afla în interiorul sau exteriorul stingătorului.
 NCM E.03.01-2005 pag.93

8.58 Stingător cu dioxid de carbon. Stingător pompat cu presiune înaltă şi în-

cărcătură de dioxid de carbon lichid, care se află sub presiunea vaporilor saturaţi.

8.59 Stingător cu element generator de gaz. Stingător la care presiunea ex-

cedentară în corp se creează ca rezultat al reacţiei chimice intre componentele
încărcăturii elementului generator de gaze, însoţită de degajarea unui gaz, care nu
întreţine procesul de ardere.

8.60 Stingător cu haloni. Stingător cu încărcătură de substanţă stingătoare pe

bază de hidrocarburi halogenate.

8.61 Stingător cu pulbere. Stingător cu încărcătura de pulberi stingătoare.

8.62 Stingător cu spumă-aer. Stingător cu încărcătura de soluţie apoasă de ada-

osuri spumogene şi cu ajutaj special, în care prin ejecţia de aer se formează jetul
de spumă aero-mecanică.

8.63 Stingător de unică folosinţă. Stingător care nu se reîncarcă cu substanţă

stingătoare după folosirea lui şi se supune utilizării.

8.64 Stingător încărcat. Stingător plombat care are încărcătura de substanţă

stingătoare în limitele valorilor admisibile (stabilite de prescripţiile tehnice), re-
zervă reglementată de gaz de refulare şi este completat cu toate elementele nece-
sare pentru folosirea lui.

8.65 Stingător mobil. Stingător cu masa peste 20 kg, montat pe roţi sau pe că-
rucior.

8.66 Stingător pompat. Stingător la care încărcătura de substanţă stingătoare şi

corpul se află permanent sub presiunea gazului de refulare sau a vaporilor de sub-
stanţă stingătoare.

8.67 Stingător reîncărcabil. Stingător la care după utilizare este posibilă re-
stabilirea capacităţii lui de funcţionare.

8.68 Ţeava de refulare. Accesoriu de construcţie specială, destinat refulării sub

formă de jeturi (compact, tubular, pulverizat) a substanţelor de stingere.

8.69 Tehnică de incendiu. Mijloace tehnice pentru prevenirea, limitarea pro-

pagării, stingerea incendiului, protecţia oamenilor şi a valorilor materiale de la
incendiu.

8.70 Tub de cauciuc pentru aspiraţia apei (tub de aspiraţie). Tub flexibil,
executat din straturi suprapuse de cauciuc şi pînză, întărite cujsîrmă sub formă de
 NCM E.03.01-2005 pag.94

spirale, avînd montate la capete racorduri de aspiraţie. Se foloseşte la transportul

apei de la surse, cu sau fără presiune, la maşini şi alte utilaje.

9 TERMOPROTECŢIE, IGNIFUGĂM, IMPREGNĂRI

9.1 Acoperire antifoc. Strat de compoziţie antifoc, obţinut în urma prelucrării

suprafeţei obiectivului de protejat.

9.2 Antipirene. Inhibitori de flacără formaţi din compoziţii ignifuge care se

aplică pe produsele combustibile pentru a le conferi proprietatea ca, imediat după
îndepărtarea sursei de aprindere, propagarea flăcării în masa lor să se înceti-
nească sau să înceteze. Antipirenele se aplică materialelor combustibile prin în-
globare în masă, prin acoperire sau prin acţiune chimică şi, de regulă, nu trebuie

să modifice caracteristicile fizico-mecanice: nu schimbă culoarea, nu sînt toxice

sau hidroscopice şi au calităţi antiseptice; acţionează ca inhibitori prin: formarea
unui strat de spumă absorbant al distilatelor combustibile; formarea prin topire a
unui strat-barieră pentru flăcări; descompunerea în gaze inerte care diluează
amestecul combustibil.

9.3 Compoziţie de lucru. Compoziţie (substanţă) antifoc gata pentru aplicare.

9.4 Compoziţie antifoc. Substanţă sau amestec care posedă de eficienţa de pro-
tecţie antifoc şi destinate special pentru protecţia antifoc a diferitor obiecte.

9.5 Eficienţă de protecţie antifoc. Indicator comparativ pentru mijloacele de

protecţie antifoc, care se caracterizează prin timpul, în minute, de la începerea
încercărilor la foc şi pînă la atingerea temperaturii critice de (500°C) a modelului
standard de construcţie metalică cu acoperire antifoc.

9.6 Ignifugare în profunzime. Tratare a obiectelor de protecţie antifoc cu so-

luţii de impregnare cu scopul de a introduce substanţele de protecţie antifoc în
volumul obiectului de protejat.

9.7 Ignifugare. Operaţie de tratare a unui material combustibil (lemn, textile,

materiale plastice) cu ignifuganţi (antipirene) în scopul modificării capacităţii de
aprindere, a arderii independente şi a propagării flăcării.

9.8 Ignifugare a lemnului şi a materialelor pe bază de lemn. Operaţie exe-

cutată prin tratamente de suprafaţă (imersie, pensulare, pulverizare) şi în pro-
 NCM E.03.01-2005 pag.95

funzime (la presiunea atmosferică sau diferită de aceasta). Ignifugarea de supra-

faţă utilizează vopsele ignifuge silicatice, termospumante ca şi lacuri decorative
ignifuge.

9.9 Ignifugare a materialelor plastice. Operaţie realizată prin Introducerea

antipirenelor în procesul de polimerizare şi la compoundare sau prin tratare de su-
prafaţă cu produse de termoprotecţie peliculogene. Eficacitatea ignifugării, care
este temporară şi limitată, se verifică în laborator prin teste de combustibilitate.

9.10 Ignifugare a textilelor. Operaţie realizată prin impregnare sau prin pul-
verizare.

9.11 Ignometrie. Metodologie de determinare a comportării la foc a materialelor

şi elementelor combustibile cu aparatură specifică.

9.12 Impregnare. Fenomen de pătrundere a unei substanţe lichide într-un ma-

terial poros, sub acţiunea unor forţe exterioare. Impregnarea poate fi naturală dacă
substanţa pătrunde în porii materialului datorită forţelor exterioare care se exerci-
tă întîmplător în natură, sau poate fi artificială - dacă se efectuează intenţionat,
pentru a da materialului anumite proprietăţi (de exemplu: mărirea inerţiei la aprin-
dere, mărirea rezistenţie la foc).

9.13 Impregnare superficială. Tratare a suprafeţelor pieselor, materialelor, ele-

mentelor de construcţii şi a altor obiecte cu compoziţii de impregnare cu scopul
creării unui strat superficial de protecţie antifoc a obiectelor.

9.14 Metode constructive de protecţie antifoc. Placare a obiectului de protecţie

antifoc cu materiale sau aplicînd alte soluţii constructive de protejare a lui contra
focului.

9.15 Mijloc de protecţie antifoc. Compoziţie sau material antifoc care posedă
eficienţă de protecţie antifoc, destinate special pentru protejarea contra focului a
diferitor obiecte.

9.16 Obiect de protecţie antifoc. Material, construcţie sau element care se su-
pune tratamentului cu mijloace de protecţie antifoc pentru a reduce pericolul lor
de incendiu şi/sau pentru a mări rezistenţa lor la foc.

9.17 Prelucrare (tratament) de protecţie antifoc. Aplicare a compoziţiei an-

tifoc pe suprafaţa obiectului (vopsire, tencuire, pulverizare etc).

9.18 Produs (material, construcţie) protejat la foc. Produs (material, con-

strucţie) la care pericolul de incendiu redus este rezultatul protecţiei antifoc.
 NCM E.03.01-2005 pag.96

9.19 Protecţie antifoc. Reducere a pericolului de incendiu al materialelor şi con-

strucţiilor prin aplicarea unui tratament ignifug special sau a unui strat de protec-
ţie (acoperire).

9.20 Protecţie antifoc chimică. Protecţie antifoc bazată pe interacţiunea chimică

între antipiren şi materialul de tratat.

9.21 Substanţă (amestec) de protecţie antifoc. Substanţă (amestec) care asigură

protecţia contra focului.

9.22 Substanţă de protecţie antifoc rezistentă la factorii atmosferici. Sub-

stanţă care asigură, în limitele prescrise, protecţia antifoc de lungă durată a ele-
mentelor aflate permanent sub acţiunea factorilor atmosferici.

9.23 Termen de garanţie pentru păstrare. Timp în decursul căruia compoziţia

(componentele ei separate) de protecţie antifoc poate fi folosită pentru tratarea
construcţiilor fără a se reduce eficienţa de protecţie antifoc şi termenul de garan-
ţie pentru exploatare.

9.24 Termoprotecţie. Ansamblu de măsuri de protecţie, împotriva temperaturilor

înalte, a unei instalaţii, clădiri, construcţii, materiale combustibile etc. Exemplu:
termoprotecţia construcţiilor din lemn sau metal prin panouri sau vopsele ignifu-
ge.

9.25 Tratament de protecţie antifoc a elementelor de construcţii. Ignifuga-re,

placare sau aplicare a unei acoperiri protectoare pe construcţie pentru a mări re-
zistenţa la foc şi/sau a micşora pericolul ei de incendiu. I

9.26 Vopsea termospumantă. Suspensie apoasă sau în solvenţi organici (hi-

drocarburi, acetonă etc), substanţe peliculogene, lianţi, substanţe carbonizante
(polihidroxialcooli), agenţi de spumare şi alte ingrediente; atunci cînd este apli-
cată pe materiale combustibile asigură protecţia acestora prin generarea, la tem-
peraturi ridicate, a unui strat cărbunos termoizolant.
 NCM E.03.01-2005 pag.97

Termen Pct. Termen Pct.

INDEX ALFABETIC Antrepozit 4.10
A Antresol 4.11
Absorbţie 3.1 Anunţ de incendiu 5.8
Abur 5.1 Aparat de comandă 7.8
Accelerator 7.1 Aparat de control şi semnali- 7.9
Acoperire antifoc 9.1 zare
Acoperiş 4.1 Aparat de protecţie 7.10
Acreditarea laboratoarelor 3.2 Aparat de recepţie-control şi 6.1
Activitate tehnico-normativă 3.3 de comandă
Acţiuni de luptă (stingere) 5.2 Aparat de recepţie-control 6.2
Acţiuni repetate a parametri- 4.2 Aparat de respiraţie cu aer 8.1
lor pericolului de incendiu comprimat
Adîncime a cortinei 7.2 Aparat de respiraţie cu oxigen 8.2
Adsorbţie 3.4 Aparat de spălat furtujiuri 8.3
Adunare pentru intervenţie 5.3 Aparat pentru legat furtunuri 8.4
Agent (de udare, umectant) 5.4 Apariţia focarului iniţial 5.9
tensioactiv Apă 5.10
Ajutaj 7.3 Apărarea împotriva incendi- 3.7
Alimentare cu apă pentru in- 4.3 ilor
cendii Aplicaţie tactică 5.11
Alimentare cu apă pentru stin- 5.5 Aprindere bruscă 3.9
gere Aprindere 3.8
Alimentator de apă automat 7.6 Aptitudine a efectivului de 5.12
Alimentator de apă principal 7.7 pompieri şi salvatori
Alimentator de apă suplimen- 7.5 Ardere cu flacără 3.11
tar Ardere cu incandescenţă 3.12
Alimentator de apă 7.4 Ardere independentă 3.13
Amendă 3.5 Ardere 3.10
Amestec exploziv 4.4 Armonizare 3.14
Amestec incendiar 4.5 Ascensor pentru transportul 4.12
Amplasarea ascensoarelor în 4.6 subdiviziunilor de pompieri
două rînduri Asigurarea apărării împotriva 3.15
Analiza incendiilor 3.6 incendiilor
Analiza situaţiei 5.6 Aspiraţie locală 4.13
Ansamblu de „scară - lift” 4.7 Atacul incendiului 5.13
Antiincendiar 4.8 Atrium 4.14
Antioxidant 4.9 Auditor (în domeniul calităţii) 3.16
Antipirene 9.2 Autoaprindere 3.17
Antrenament 5.7 Autocisternă de intervenţie 8.7
 NCM E.03.01-2005 pag.98

Termen Pct. Termen Pct.

Autoinflamare 3.18 Bloc de locuit 4.18
Autolaborator de incendiu 8.5 Blocare 3.22
Automatică de incendiu 7.11 Bovindou 4.19
Automobil de intervenţie pen- 8.12 Branşament la linia electrică 4.20
tru Statul Major aeriană
Autopompă - staţie pentru 8.6 Buton de semnalizare manua- 6.3
incendii lă
Autopompă de intervenţie 8.8 C
Autosalvator 4.15 Calamitate 3.23
Autoscara mecanică 8.9 Cale de evacuare 4.21
Autospecială cu linii de furtu- 8.18 Cale ferată a întreprinderii 4.22
nuri Cameră de ardere 3.24
Autospecială de protecţie 8.19 Cantitate de calcul de substan- 7.13
contra apei ţă stingătoare
Autospecială de protecţie îm- 8.20 Cap de refulare adîncit 7.15
potriva gazelor şi fumului Cap de refulare ascuns 7.16
Autospecială de stingere cu 8.13 Cap de refulare cu acţionare 7.17
pulbere exterioară
Autospecială de stingere cu 8.14 Cap de refulare cu destinaţie 7.18
spumă generală
Autospecială de transmisiuni 8.15 Cap de refulare cu destinaţie 7.19
Autospecială operativă de 8.16 specială
serviciu Cap de refulare cu flux bidirec- 7.21
Autospecială pentru evacuarea 8.17 ţional
fumului Cap de refulare cu flux con- 7.20
Autospecială pentru serviciul 8.21 centric
tehnic Cap de refulare cu flux unidi- 7.22
Autospecială pentru stingerea 8.11 recţional
incendiilor Cap de refulare îngropat 7.24
Autospeciale de bază pentru 8.10 Cap de refulare pentru perdele 7.25
stingerea incendiilor de apă
Avarie chimică 3.20 Cap de refulare 7.14
Avarie 3.19 Cap drencer 7.23
B Capacitate de stingere a fo- 3.25
Balcon 4.16 cului
Barieră antifoc 4.17 Capacitate de stopare a fo- 3.26
Barieră de flăcări 3.21 cului
Baterie de stingere a incendi- 7.12 Carabină (cîrlig de siguranţă) 8.22
ului cu gaze Carbonizare 3.27
 NCM E.03.01-2005 pag.99

Termen Pct. Termen Pct.

Carburant 3.28 Clădire de locuit cu coridor 4.39
Categorie de pericol de incen- 4.23 lateral
diu- explozie şi de incendiu a Clădire de locuit cu tronsoane 4.40
clădirilor (instalaţiilor, încă- Clădire de locuit cu un singur 4.41
perilor, compartimentelor de apartament
incendiu) Clădire de locuit de tip celular 4.42
Cauză de incendiu 3.29 Clădire pentru preambalare 4.43
Cazemată 4.24 Clădire pentru turnare 4.44
Căldură de ardere 3.31 Clădire 4.36
Căldură 3.30 Clădiri de producţie 4.45
Cămară 4.25 Clădiri şi instalaţii publice 4.46
Căptuşeală (placaj) 4.26 Clădiri şi încăperi provizorii 4.47
Centrală de semnalizare a in- 4.30 Coeficient de fumigenitate 3.37
cendiilor Coeficient de înfoiere a spu- 5.14
Centrală termică autonomă 4.28 mei
(individuală) Coeficient de protecţie 3.38
Centrală termică de acoperiş 4.29 Coeficient de siguranţă 3.39
Centrală termică 4.27 Coeficient de transformare a 7.26
Cenuşă 3.32 presiunii
Cercetare a cauzelor de incen- 3.33 Colector 4.48
dii Comanda cu grupele de as- 4.49
Certificare benevolă 3.34 censoare
Certificare obligatorie 3.35 Comandant al echipei servi- 5.15
Certificare 3.36 ciului de protecţie împotriva
Cheie pentru hidrant 8.23 gazelor şi fumului
Cheie pentru racorduri 8.24 Comandant al punctului de 5.16
Chioşc (gheretă) 4.31 control şi trecere al serviciului
Clapetă antifoc 4.32 de protecţie împotriva gazelor
Clapetă antifum 4.33 şi fumului
Clapetă de reţinere a focului 4.34 Comandant de grupă 5.17
(la sistemele de ventilaţie) Combustibil 3.40
Clasă de pericol de incendiu 4.35 Combustibilitate 3.41
constructiv a clădirii (instala- Comitetul Tehnic Internaţio- 3.42
ţiei, încăperii, compartimen- nal de Prevenire şi Stingere a
tului de incendiu) Incendiilor (C.T.I.F.)
Clădire cu multe etaje 4.37 Compartiment al etajului de 4.51
Clădire de locuit cu coridor 4.38 subsol sau demisol
central Compartiment de incendiu 4.50
Compartiment tehnologic 4.52
 NCM E.03.01-2005 pag.100

Termen Pct. Termen Pct.

Compoziţie antifoc 9.4 Contravenţie 3.49
Compoziţie de gaze pentru 7.27 Controale şi inspectări ale Su- 3.50
stingerea focului pravegherii de Stat a măsuri-
Compoziţie de lucru 9.3 lor contra incendiilor
Concentrare a forţelor şi mij- 5.18 Control (inspectare) de speci- 3.52
loacelor alitate detaliat
Concentraţie de flegmatizator 3.43 Control al stării tehnice 7.34
minimă flegmatizantă Control asupra produselor şi 3.53
Concentraţie de stingere a fo- 7.28 serviciilor certificate
cului Control cu un scop special 3.51
Concentraţie explozivă 3.44 (operativ)
Concentraţie maximă admisă 4.53 Control de specialitate com- 3.54
de substanţe periculoase plex
(CMA) Control tehnic de specialitate 3.55
Concentraţie minimă de oxi- 3.45 Cordiţă pentru legat furtunuri 8.25
gen explozivă Coridor fără iluminare na- 4.61
Concentraţii limite de propa- 4.54 turală
gare a flăcărilor Corp de clapetă 4.62
Condiţii de autoaprindere 3.46 Cortină de siguranţă antifoc 4.63
termică Culoare de securitate 3.56
Condiţii de licenţiere 3.47 Curba temperatură-timp 3.57
Condiţii de securitate a mun- 3.48 Cutie pentru hidrant interior 8.26
cii D
Conducător la stingerea in- 5.19 Debit 4.64
cendiului (C.S.I.) Decedat la incendiu 3.58
Conductă de aducţiune 7.29 Declanşare falsă 6.4
Conductă de aer de tranzit 4.55 Deflagraţie 3.59
Conductă de aer rezistentă la 4.56 Demisol 4.65
foc Densitate aparentă 7.35
Conductă de aer 4.57 Densitate optică a mediului 6.5
Conductă de alimentare 7.30 Densitate optică specifică a 6.6
Conductă magistrală 7.31 mediului
Conductă-colectoare de aer 4.58 Densitate superficială critică a 3.60
Conectare (pornire) locală a 7.32 fluxului termic
instalaţiei Deplasare la locul intervenţiei 5.20
Conectare distanţată (teleco- 7.33 Depozitare pe stelaje înalte 4.66
nectare) a instalaţiei Depozite de petrol şi produse 4.67
Consolă 4.59 petroliere
Container de depozitare a 4.60
combustibilului
 NCM E.03.01-2005 pag.101

Termen Pct. Termen Pct.

Deservire profilactic-incendi- 3.61 Detonaţie. 3.62
ară Dezechilibru 4.68
Deservire operativ-incendiară 5.21 Diametru critic al elementului 3.63
Deservire tehnică a stingă- 8.27 de stingere a flăcării
torului Diametru de siguranţă al ca- 3.64
Deservire tehnică 7.36 nalului elementului de stin-
Desfăşurare de luptă 5.22 gere a flăcării
Detectare 6.7 Direcţie principală de atac a 5.23
Detector automat de incendiu 6.9 incendiului
Detector autonom combinat 6.10 Direcţie principală de propa- 5.24
Detector autonom de fum 6.11 gare a incendiului
Detector autonom de incendiu 6.12 Dispozitiv cu impulsuri 7.38
Detector combinat 6.13 Dispozitiv de golire-umplere 4.69
Detector de căldură cu carac- 6.14 Dispozitiv de închidere- 7.37
teristică diferenюială deschidere
Detector de căldură diferenţial 6.15 Dispozitiv de reţinere a fo- 3.65
Detector de căldură maxim 6.16 cului
Detector de căldură maximal- 6.17 Distanţă de siguranţă Contra 4.70
diferenţial incendiilor
Detector de căldură 6.18 Distribuitor 8.28
Detector de flacără 6.19 Documente normative în do- 3.66
Detector de fum cu cameră de 6.20 meniul apărării împotriva in-
ionizare cendiilor
Detector de fum de tip optic 6.21 Domeniile de activitate ale 3.67
Detector de fum optico- 6.22 Supravegherii de Stat a mă-
electronic liniar surilor împotriva incendiilor
Detector de fum 6.23 Dotare 3.68
Detector de gaze 6.24 Dozator 7.39
Detector de incendiu cu adre- 6.25 Drencer 7.40
să Durată critică a incendiului 3.69
Detector de incendiu cu laser 6.26 Durată de inflamare j 3.70
Detector de incendiu 6.27 Durată minimă de debitare a 3.71
Detector de tip liniar 6.28 substanţelor de stingere
Detector de tip punctual 6.29 E
Detector multideapazon 6.30 Echipa serviciului protecţie 5.25
Detector optic 6.31 împotriva gazelor şi fumului
Detector optico-electronic 6.32 Echipament electric cu sigu- 4.71
pasiv ranţă la explozie
Detector 6.8
 NCM E.03.01-2005 pag.102

Termen Pct. Termen Pct.

Echipament electric cu sigu- 4.72 Flux de persoane 3.78
ranţă sporită la explozie Foc 3.79
Echipament electric în execu- 4.73 Focar de incendiu model 3.80
ţie antiexplozivă Focar de incendiu 3.81
Echipament pentru stingerea 5.26 Focar zburător 5.27
incendiilor Forţe єi mijloace 5.28
Eficienţă de protecţie antifoc 9.5 Frecvenţa schimbului de aer 4.88
Electricitate statică 4.74 Fum 3.82
Element de acţionare 6.33 Funigine 3.83
Element de declanєare 7.41 Furnizor 3.84
Elemente autoportante 4.75 Furtun de refulare cauciucat 8.31
Elemente de construcţii uşor 4.76 G
zburătoare (CUZ) Gabaritul căii de evacuare 3.85
Elemente de închidere 4.77 Galerie 4.89
Elemente portante 4.78 Garnizoană a serviciului de 5.29
Energie minimă de aprindere 3.72 pompieri şi salvatori
într-un oxidant special Gaz de apă 3.86
Energie minimă de aprindere 3.73 Gaz de presionare a substanţei 3.87
Estacadă de cale ferată pentru 4.79 de stingere
încărcare-descărcare Gaz de presionare 7.42
Etaj mansardat (mansardă) 4.80 Gaz lichefiat 3.88
Etaj suprateran 4.81 Gazanalizator 3.89
Etaj tehnic 4.82 Gaze de ardere 3.91
Etajeră 4.83 Gaze inflamabile 3.92
Evacuare a persoanelor în caz 3.74 Gaze toxice 3.93
de incendiu Gaze 3.90
Evacuare a persoanelor în caz 4.84 Generator de aerosol 7.44
de incendiu Generator de spumă de presi- 7.43
Evidentă statistică oficială a 3.75 une înaltă
incendiilor Golire rapidă 3.94
Exploatare a tehnicii de in- 8.29 Goluri neprotejate 3.95
cendiu Goluri protejate 3.96
Explozie 4.85 Grad de neetanşeitate a încă- 7.45
F perilor
Faşă pentru furtun 8.30 Grad de propagare a arderii 3.97
Fiabilitate 3.76 Grad de rezistenţă la foc a 4.90
Flacără 3.77 clădirii (instalaţiei, comparti-
Flux de pasageri 4.86 mentului de incendiu)
Flux de persoane interetaj 4.87 Grad de rezistenţă la foc 4.91
 NCM E.03.01-2005 pag.103

Termen Pct. Termen Pct.

Gradul (numărul) de urgenţă 5.30 Iluminat natural lateral 4.106
al incendiului Iluminat natural 4.107
Grosime adusă a metalului 3.98 Impregnare superficială 9.13
Grupă de ascensoare 4.92 Impregnare 9.12
Grupă de combustibilitate a 4.93 Incendiu 3.102
materialelor Incinerare 3.103
Grupă de combustibilitate a 3.99 Incombustibil 3.104
materialelor Indicatoare de securitate 3.105
Grupă de explozie 3.100 Indicator de pericol de in- 3.106
Grupă operativă 5.31 cendiu
H Indicator de toxicitate a pro- 3.107
Hidrant interior de incendiu 5.32 duselor de ardere a materiale-
Hidrant interior 8.33 lor polimerice
Hidrant portativ cu robinete 8.34 Indice de oxigen 3.108
Hidrant 8.32 Inerţie a instalaţiei 7.47
Hidroelevator 8.35 Inerţie 7.46
Hol de ascensor 4.94 Inflamabilitate 3.109
I Inflamare 3.110
I.S.O 3.101 Inspector de Stat 3.111
Ieşire de avarie 4.95 Instalaţie automată de stingere 7.49
Ieşire de evacuare 4.96 cu aerosol
Ignifugare a lemnului şi a ma- 9.8 Instalaţie automată de stingere 7.50
terialelor pe bază de lemn cu gaz
Ignifugare a materialelor plas- 9.9 Instalaţie automată de stingere 5.33
tice cu spumă
Ignifugare a textilelor 9.10 Instalaţie automată de stingere 7.48
Ignifugare în profunzime 9.6 Instalaţie centralizată de stin- 7.51
Ignifugare 9.7 gere cu gaz
Ignometrie 9.11 Instalaţie cu aer 7.52
Iluminat combinat 4.97 Instalaţie de alarmare pentru 7.53
Iluminat de evacuare 4.98 incendiu
Iluminat de lucru 4.99 Instalaţie de răcire cu apă 5.34
Iluminat de siguranţă (de ava- 4.100 Instalaţie de semnalizare a in- 7.54
rie) cendiilor
Iluminat de veghe 4.101 Instalaţie de semnalizare de 6.34
Iluminat local 4.102 incendiu
Iluminat mixt 4.103 Instalaţie de stingere cu abur 7.55
Iluminat natural combinat 4.104 Instalaţie de stingere cu agre- 7.60
Iluminat natural de sus 4.105 gate separate
 NCM E.03.01-2005 pag.104

Termen Pct. Termen Pct.

Instalaţie de stingere cu dio- 7.56 Instruire 3.114
xid de carbon Insuliţă de alimentare a auto- 4.114
Instalaţie de stingere cu 7.57 mobilelor
haloni Intensitate de debitare a sub- 5.35
Instalaţie de stingere cu pul- 7.58 stanţei de stingere
bere Intensitate de răcire (pro- 5.36
Instalaţie de stingere cu spu- 7.59 tecţie)
mă Intensitate de refulare a solu- 5.37
Instalaţie de stingere locală оn 7.65 ţiei de spumant
volum Intensitate normată de refula- 5.38
Instalaţie de stingere locală la 7.64 re a soluţiei de spumant
suprafaţă Intensitate normativă de de- 7.72
Instalaţie drencer 7.61 bitare a substanţei de stingere
Instalaţie electrică aparentă 4.108 Intercalare (încorporare) într-o 4.115
Instalaţie electrică exterioară 4.109 clădire de producţie cu un etaj
Instalaţie electrică îngropată 4.110 Interstiţiu limită de siguranţă 3.115
Instalaţie electrică îngropată 3.112 la străpungerea flăcării
Instalaţie fixă de răcire a re- 4.111 Inventar pentru stingerea in- 5.39
zervorului cendiilor
Instalaţie fixă de stins incen- 7.62 Izbucnirea incendiului 3.116
dii Î
Instalaţie inginerească a clă- 4.112 Îmbrăcăminte de luptă a pom- 5.40
dirii pierului
Instalaţie modulară de stin- 7.66 Încălcare a cerinţelor apărării 3.117
gere cu apă fmpulverizată împotriva incendiilor
Instalaţie modulară de stin- 7.67 Încălzire cu aer 4.116
gere cu gaze Încălzire prin radiaţie 4.117
Instalaţie semifixă de stins in- 7.63 Încălzire 4.118
cendii Încăpere convenţional etanşă 4.120
Instalaţie sprinkler de stingere 7.69 Încăpere cu aglomeraţie de 4.121
de tip apă-aer persoane
Instalaţie sprinkler de stingere 7.70 Încăpere cu destinaţie publică 4.122
de tip apă-apă Încăpere fără aerisire naturală 4.123
Instalaţie sprinkler 7.68 Încăpere fără emisii de sub- 4.124
Instalaţie tehnologică exte- 4.113 stanţe nocive
rioară Încăpere protejată 4.125
Instalaţie volumetrică de stin- 7.71 Încăpere 4.119
gere Încărcătură a stingătorului 8.36
Instructaje 3.113
 NCM E.03.01-2005 pag.105

Termen Pct. Termen Pct.

Încărcătură de substanţă stin- 7.73 Loc de muncă permanent 4.139
gătoare Loc de muncă 4.140
Încărcătură periculoasă 3.118 Localizare a incendiului 5.43
Încercare 3.119 Loggia 4.141
Îndiguire 4.126 Lonjeron 4.142
Învelitoare circulabilă 4.127 Lucrări cu focul 3.130
Învelitoare 4.128 Lucrări cu pericol de incendiu 3.131
J Lucrări de salvare-blobare de 5.44
Jet de apă fin pulverizată 7.74 prima urgenţă, privind stin-
L gerea incendiilor
Laborator (centru) de în- 3.120 Luminator 4.143
cercări în sistemul de certi- Luminescenţă 4.144
ficare Lungime a căii de evacuare 3.132
Laborator de încercări 3.121 Lungime a jetului de substan- 8.37
Lăţime a holului pentru as- 4.129 ţă stingătoare
censor Lungime de propagare a flă- 3.133
Lăţimea căii de evacuare 3.122 cării
Legare la pămînt 4.130 M
Licenţă 3.123 Marcare 3.134
Licenţiat (titular de licenţă) 3.124 Marcă naţională de conformi- 3.135
Licenţiere 3.125 tate
Lichid combustibil 4.132 Masă totală a stingătorului 8.38
Lichid polar 3.126 Mediu cu pericol de explozie 4.145
Lichidare a incendiului 5.41 Mediu de combustibilitate 3.136
Lichide uşor inflamabile ex- 4.133 Mediu de încercări 3.137
trem de periculoase Metodă închisă de circulaţie a 4.146
Lichide uşor inflamabile 4.134 substanţelor combustibile în
Lichide 4.131 interiorul utilajului tehnologic
Limită de propagare a focului 3.127 Metode constructive de pro- 9.14
Limită de rezistenţă la foc a 4.135 tecţie antifoc
elementului de construcţii Mijloace individuale de pro- 5.45
Limită inferioară de explozie 3.128 tecţie a organelor de respiraţie
Limită superioară de explozie 3.129 şi vedere
Linie de conectare 6.35 Mijloc de primă intervenţie 5.46
Linie roşie 4.136 Mijloc de protecţie antifoc 9.15
Loc de aflare permanentă a 4.137 Mocnire reziduală 1 3.138
persoanelor în încăpere Mocnire 3.139
Loc de izbucnire a incendiului 5.42 Modul de stins incendii cu 7.76
Loc de muncă nepermanent 4.138 gaz
 NCM E.03.01-2005 pag.106

Termen Pct. Termen Pct.

Modul de stins incendii cu 7.77 Parametru de neetanşeitate a 7.78
pulbere încăperii
Modul 7.75 Parametru de producţie peri- 3.154
Motopompă 8.39 culos
N Parametru periculos de in- 4.157
Neinflamabil 3.140 cendiu
Nişă de lumină 4.147 Parametru 4.156
Nivel de calcul 3.141 Parapet 4.158
Nivel 4.148 Paratrăsnet 4.159
Nociv 3.142 Parc de rezervoare 4.160
Nod de ascensoare 4.149 Parcaje pentru autoturisme 4.161
Norme de apărare împotriva 3.143 Pavilion 4.162
incendiilor Perete autoportant 4.163
Număr de etaje al clădiri 4.150 Perete despărţitor 4.164
O Pericol de incendiu al clădirii 3.155
Obiect de protecţie antifoc 9.16 (instalaţiei, încăperii, compar-
Obiectiv (de supraveghere, de 3.144 timentului de incendiu)
control) Pericol de incendiu al ele- 3.156
Obiectiv cu pericol de incen- 4.151 mentelor de construcţii
diu şi explozie Pericol de incendiu al materi- 3.157
Obiectiv de protecţie 3.145 alelor de construcţii
Obiectiv potenţial periculos 3.146 Pericol de incendiu al materi- 3.158
Obiectiv protejat 8.40 alului (construcţiei)
Opritor de flacără 4.152 Pericol de incendiu al obiec- 3.159
Opritor de foc de tip uscat 4.153 tivului
Opritor de foc 4.154 Pericol de incendiu funcţional 3.160
Orarul intervenţiilor 5.47 Pericol de incendiu şi explo- 4.165
Organism de certificare 3.147 zie al materialelor şi substan-
Organism naţional de certi- 3.148 ţelor
ficare Pericol de incendiu 3.161
Oxid de carbon 3.149 Permeabilitate la gaze 4.166
P Personal de deservire calificat 7.79
Pagubă de incendiu 3.150 Pierdere a capacităţii portante (R) 4.167
Pagubă directă de incendiu 3.151 Pierdere a capacităţii 4.168
Pagubă indirectă de incendiu 3.152 termoportante (I)
Panică 4.155 Pierdere a integrităţii (E) 4.169
Parametrii pericolului de ex- 3.153 Piroliză 3.162
plozie Plan de antrenare a forţelor şi 5.48
mijloacelor
 NCM E.03.01-2005 pag.107

Termen Pct. Termen Pct.

Plan de autoapărare 3.163 Prevederi-de apărare оmpo- 3.170
Plan de evacuare la incendiu 5.49 triva incendiilor Prevederi de
Plan de situaţie 4.170 securitate a 3.171
Plan de stingere a incendiu- 5.50 muncii
lui
la obiectiv Prevenire a incendiilor 4.179
Plan general 4.171 Prima intervenţie la incendii 5.52
Plan înclinat 4.172 Primejdie de incendiu 3.172
Planşeu 4.173 Primul etaj (parter) 4.180
Platformă pentru alimentarea 4.174 Probabilitate de acţionare a 3.173
autocisternelor parametrilor pericolului de in-
Platformă 4.175 cendiu
Pod (cerdac) 4.176 Probabilitate de izbucnire a 3.174
Podest 4.177 incendiului
Pompă centrifugă 8.41 Produs (material, construcţie) 9.18
Pompier 8.42 protejat la foc
Populaţie a clădirii 4.178 Produs pirotehnic 3.175
Post de incendiu 7.80 Produse ale arderii 3.176
Poziţie de luptă 5.51 Produse tehnice de prevenire 8.46
Practică administrativă a in- 3.164 şi stingere a incendiilor (P.S.I.)
spectorilor Supravegherii de Profilaxia (prevenirea) incen- 3.177
Stat a măsurilor împotriva diilor
incendiilor Proiect de execuţie a lucrări- 4.181
Praf 3.165 lor de construcţii
Prelucrare (tratament) de pro 9.17 Proiect de organizare a lucră- 4.182
tecţie antifoc
Prescripţie a supravegherii 3.166 Propagandă antiincendiu 3.178
de stat a măsurilor împotriva
incendiilor
Presiune de încercare (Pîn) a 8.43 Propagarea focului pe ele- 3.180
stingătorului mentele de construcţii Protec-
Presiune de lucru maximă 8.44 tor împotriva gazelor şi 5.54
(Pmax) a stingătorului fumului
Presiune de lucru nominală 8.45 Protecţie a mărfii (lucrării, 3.181
(Piue) a stingătorului serviciului)
Presiune la pompe 3.167 Protecţie a muncii 4.183
Presiune limită (Plim) 7.81 Protecţie antifoc chimică 9.20
Presiune maximă a exploziei 3.168 Protecţie antifoc 9.19
Presiune 3.169 Protecţie contra exploziei 4.184
Protecţie împotriva fumului 4.185
 NCM E.03.01-2005 pag.108

Termen Pct. Termen Pct.

Protecţie împotriva incen- 3.183 Regim "Transportarea subdi- 4.193
diilor viziunilor de pompieri"
Protecţie împotriva incen- 3.182 Regim de apărare împotriva 3.192
diilor a clădirilor (instalaţii- incendiului
lor, compartimentelor de in- Regim de temperatură stan- 3.193
cendiu) dardizat
Protecţie împotriva incen- 4.186 Reglementare normativă şij 3.194
diilor juridică în domeniul apărării
Protecţie împotriva incen- 3.184 împotriva incendiilor
diului a obiectivului Reglementări normative în 3.195
Protecţie la foc 3.186 domeniul apărării împotriva
Protecţie 3.185 incendiilor
Pulberi stingătoare cu destina 5.55 Regulament privind acţiunile 5.61
ţie generală pompierilor şi salvatorilor la
Pulberi stingătoare cu destina 5.56 lichidarea situaţiilor excepţi-
ţie specială onale
Punct de alimentare cu com- 4.187 Reguli de apărare împotriva 3.196
bustibil incendiilor
Punct de comandă 5.57 Remiză 3.197
Punte de trecere peste furtu- 8.47 Reţea inelară 3.198
nuri Reţea locală de detectoare fre 6.36
Putere calorifică 3.187 incendiu autonome
R Reţea ramificată 3.199
Racord 8.48 Rezervă de apă pentru incen- 3.200
Radiaţie termică 3.188 diu
Raion de bază 5.58 Rezervă de forţe şi mijloace 7.84
Raion de intervenţie 5.59 Rezervă de substanţă stingă- 7.83
Rampă 4.188 toare (a instalaţiei)
Răcire a rezervorului cu teh- 4.189 Rezervă de substanţă stin- 7.82
nică mobilă de intervenţie gătoare (a obiectivului)
Răcire prin evaporare indirec- 4.190 Rezervor cu mai multe camere 4.194
tă Rezervor cu pereţi dubli 4.195
Răcire 3.189 Rezervor de fum 4.196
Reaprindere 3.190 Rezervor de gaz (gazgolder) 4.197
Receptor de fum 4.191 Rezervor intermediar 4.198
Recirculare a aerului 4.192 Rezervor izotermic 4.199
Recunoaştere a incendiului 5.60 Rezistenţă la foc a elementu- 3.201
Reducţie de racorduri 8.49 lui de construcţie
Refulare 3.191
 NCM E.03.01-2005 pag.109

Termen Pct. Termen Pct.

Robinete de închidere în caz 4.200 Serviciu de pompieri şi salva- 3.207
de avarie tori
S Serviciu protecţie împotriva 5.68
Salvare a persoanelor la in- 5.62 gazelor şi fumului
cendiu Serviciul municipal de pompi- 3.208
Salvare a persoanelor la in- 3.202 eri şi salvatori
cendiu Siguranţă electrostatică 4.209
Salvator 3.203 antiscîntei
Sanc ţiune 3.204 Siguranţă la explozii 4.210
Santinelă la postul de sigu- 5.63 Sistem de aspira ţie locală 4.211
ranţă al serviciului protecţie Sistem de declanşare a instala 7.87
împotriva gazelor şi fumului ţiei de stingere
Sarcină de bază la stingerea 5.64 Sistem de declanşare 7.88
incendiului Sistem de egalare a gazelor 4.212
Sarcină termică 4.201 Sistem de obturare 5.69
Scara temperaturii absolute 4.202 Sistem de prevenire a incen- 3.209
(Kelvin) diului
Scară antifum 4.203 Sistem de protec ţie împotriva 3.210
Scară culisabilă 8.51 incendiilor
Scară de fereastră 8.52 Sistem de semnalizare de in- 6.39
Scară de intervenţie la incen- 4.204 cendiu cu adresă
diu Sistem de semnalizare de in- 6.40
Scară de temperatură stan- 4.205 cendiu
dardizată (Celsius) Sistem de transmitere a înşti- 6.41
Scară fixă 4.206 in ţării despre incendiu
Scară manuală (mobilă) 8.53 Sistem de ventilare de, rezer- 4.213
vă
Scară-baston 8.50 (ventilator de rezervă)
Schelă 4.207 Sistem sta ţionar de stingere a 4.214
Scurtcircuit 3.205 incendiilor cu spumă (neau-
Sector de luptă 5.65 tomat)
Sec ţiune de clădire de locuit 4.208 Sistem sta ţionar de stins in- 7.89
Securitate a muncii 3.206 cendii cu spumă (neautomat)
Semnal automat de incendiu 7.85 Sistem tehnologic al sta ţiei de 4.215
Semnal de incendiu 7.86 alimentare a automobilelor
Semnalizare de incendiu 6.37 Sobă cu acumulare de căldură 4.216
Sensibilitate a detectorului 6.38 Sobă fără acumulare de căldu 4.217
Serviciu de garnizoană 5.66 ră
Serviciu de luptă 5.67 Soclu 4.218
Sorb pentru tubul de aspiraţie 8.54
 NCM E.03.01-2005 pag.110

Termen Pct. Termen Pct.

Spaţiu liber între sobă şi pere- 4.219 Staţie tradiţională de ali- 4.225
te mentare a automobilelor
Spaţiu unde s-au manifestat 2. Staţie-bloc de alimentare a; 4.226
procesele de ardere şi efecte- automobilelor
le
acestora şi unde se observă Statie-container de alimentare 4.227
urme ale incendiului a automobilelor
Sprinkler (cap sprinkler) 7.90 Stingător combinat 8.56
Spumant 5.70 Stingător cu butelie de gaz 8.57
Spumanţi cu destinaţie ge- 5.71 comprimat sau lichefiat
nerală Stingător cu dioxid de carbon 8.58
Spumă chimică 5.72 Stingător cu element genera- 8.59
Spumă mecanică (aeromeca- 5.73 tor de gaz
nică, fizică) Stingător cu haloni 8.60
Spumă 5.74 Stingător cu pulbere 8.61
Spumogen lichid 5.75 Stingător cu spumă-aer 8.62
Spumogen praf 5.76 Stingător de scîntei 3.213
Stabilitate a sistemului 6.42 Stingător de unică folosinţă 8.63
Stabilitate a spumei 5.77 Stingător încărcat 8.64
Stare antiincendiu a obiec- 3.211 Stingător mobil 8.65
tivului Stingător pompat 8.66
Stare limită de rezistentă la 4.220 Stingător reîncărcabil 8.67
foc a elementului de construc- Stingător 8.55
ţii Stingere a incendiilor 5.79
Stat major operativ (la locul 5.78 Stingere a incendiului cu teh- 4.228
incendiului) nică de intervenţie mobilă
Statistica incendiilor 3.212 Stingere a incendiului în vo- 7.93
Staţie de alimentare a auto-m 4.221 lum
bilelor cu benzină şi gaze Strat de protecţie 4.229
selor petroliere Studiu tactic 5.80
Staţie de semnalizare de in- 6.43 Subdiviziuni ale serviciului 3.214
cendiu de pompieri şi salvatori
Staţie de stingere a incendiilor 7.91 Subdiviziuni de pompieri ale 3.215
Staţie mobilă de alimentare a 4.223 obiectivelor
automobilelor cu combustibil Subsol 4.230
lichid pentru motoare Substanţă (amestec) de pro- 9.21
Sta ţie modulară de alimenta- 4.224 tecţie antifoc
re a automobilelor Substanţă cu pericol de explo- 4.231
zie
 NCM E.03.01-2005 pag.111

Termen Pct. Termen Pct.

Substanţă cu pericol de incen 3.216 Sursă electrică de bază 4.244
diu Sursă electrică de intervenţie 4.245
Substanţă de protecţie antifoc 9.22 Sursă electrică de rezervă 4.246
rezistentă la factorii atmosfe- Sursă exterioară de alimentare 6.44
rici Sursă interioară de alimentare 6.45
Substanţă de protecţie ignifu- 3.217 Şantier de construcţii 4.247
gă Şuber de clapetă antifoc 4.248
Substanţă de stingere 5.81 T
Substanţă fără pericol de in- 3.218 Tactică de stingere a incendii- 5.82
cendiu lor
Substanţă nocivă 3.219 Tambur deschis antifoc 4.250
Substanţă piroforică 3.220 Tambur 4.249
Substanţă potenţial pericu- 3.221 Tambur-ecluză 4.251
loasă Tarabă 4.252
Substanţe nocive 4.232 Tavan suspendat antifoc 4.253
Substanţe şi materiale incom- 4.233 Tehnică de incendiu 8.69
bustibile Temperatură convenţional 6.46
Substanţe şi materiale solide 3.222 normală
Suport pentru decoruri 4.234 Temperatură de autoinflamare 3.227
Suprafaţa de expunere 3.223 Temperatură de autoîncălzire 3.228
Suprafaţă a etajelor clădirii 4.236 Temperatură de inflamabilitate 3.229
Suprafaţă de calcul a clădirii 4.235 Temperatură de inflamare 3.230
publice Temperatură de mocnire 3.231
Suprafaţă de lucru 4.237 Temperatură maximă de de- 6.47
Suprafaţă de stropire protejată 7.94 clanşare
Suprafaţă totală a apartamen- 4.238 Temperatură minimă de de- 6.48
tului clanşare
Suprafaţă totală a clădirii pu- 4.239 Temperatură nominală de de- 7.95
blice clanşare
Suprafaţă utilă a clădirii pu- 4.240 Temperatură normală maximă 6.49
blice Tensiune mică 3.232
Supraveghere de autor 4.241 Tensiune superficială 3.233
Supraveghere de stat a mă- 3.224 Terasă 4.254
surilor contra incendiilor Termen de garanţie pentru 9.23
Supraveghere de stat în con- 4.242 păstrare
strucţii Termen de valabilitate 3.234
Supraveghere tehnică 4.243 Termoprotecţie 9.24
Sursă de alimentare cu apă 3.225 Timp (durata) de debitare a 7.96
Sursă de iniţiere a arderii 3.226 aerosolului de stingere
 NCM E.03.01-2005 pag.112

Termen Pct. Termen Pct.

Timp de acţionare 7.97 Ventilare 4.269
Timp de declanşare a instala- 7.98 Ventilaţie pulmonară 5.84
ţiei de stingere Verandă 4.270
Timp de evacuare 3.235 Vestibul 4.271
Timp de expunere la flacără 3.236 Victimă a incendiului 5.85
Timp nominal de declanşare 7.99 Viteza arderii 3.240
Timp tur-retur de circulaţie a 4.255 Viteza volumică de ardere a 3.239
ascensorului gazelor
Tonetă 4.256 Viteză de creştere a presiunii 3.241
Trapă pentru evacuarea fumu- 3.237 de explozie
lui şi a gazelor fierbinţi Viteză de evaporare 3.242
Tratament de protecţie antifoc a 9.25 Viteză de generare a fumului 3.243
elementelor de construcţii Viteză de propagare a flăcărilor 3.244
Traumatizat la incendiu 5.83 Viteză masică de ardere a 3.245
Trăsnet 3.238 substanţelor solide
Tub de cauciuc pentru aspira- 8.70 Vînt dominant 4.272
ţia apei (tub de aspiraţie) Vopsea termospumantă 9.26
Turn de răcire 4.257 Z
Ţ Zonă cu pericol de explozie 4.274
Ţeava de refulare 8.68 Zonă cu pericol de incendiu 4.273
U Zonă de fum 4.275
Unelte antiscоntei 4.258 Zonă de respiraţie 4.276
Uşă (poartă, fereastră, trapă) 4.289 Zonă de supraveghere a de- 6.50
antifoc tectoarelor de semnalizare
Uşă antifum 4.260 Zonă superioară a Încăperii 4.277
V Zone cu pericol de explozie B-I 4.278
Valoare limită admisibilă a 4.261 Zone cu pericol de explozie 4.279
parametrului de producţie no- B-Ia
civ Zone cu pericol de explozie B-II 4.280
Valoare limită admisibilă a 4.262 Zone cu pericol de explozie 4.281
parametrului periculos de in- B-IIa
cendiu Zone cu pericol de explozie 4.282
Valorile parametrilor peri- 4.263 B-Iб
colului de incendiu Zone cu pericol de explozie 4.283
Vană de aer 4.264 B-Iг
Vapori inflamabili 4.265
Vapori saturaţi 4.266
Vapori supraîncălziţi 4.267
Vapori suprasaturaţi 4.268
 NCM E.03.01-2005 pag.113

Cuprins

1. Domeniu de aplicare ............................................................................ 1

2. Principii generale ................................................................................. 1
3. Definiţii generale ................................................................................. 2
4. Proiectarea construcţiilor ................................................................... 30
5. Stingerea incendiilor .......................................................................... 61
6. Instalaţii automate de semnalizare a incendiilor ................................. 73
7. Instalaţii automate de stingere a incendiilor........................................ 77
8. Tehnică şi echipament de stingere a incendiilor.................................. 87
9. Termoprotecţie, ignifugări, impregnări ............................................... 94

Index alfabetic ..................................................................... .................... 97