Proiect cofinan at din Fondul Social European prin Programul ț Operational Sectorial

pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Axa prioritară 5”Promovarea măsurilor active de ocupare” Domeniu major de intervenţie
5.1 „Dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare”
INVESTESTE IN OAMENI!
ASOCIAŢIA INOVART
str. Iulius Cezar, nr. 1A, Drobeta Turnu Severin, Mehedinţi, Romania
www.inovart.org.ro | office@inovart.org.ro
Titlu proiect: “Orientare şi calificare pentru stabilitate şi bunastare”
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/102/5.1/G/78049
SUPORT DE CURS
Denumire Modul: RESPECTAREA NORMELOR SSM SI PSI Cod modul: 5141.2.A
Denumire Modul: IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC Cod modul: 5141.2.B
Denumire Modul: ORGANIZAREA SALONULUI DE FRIZERIE-COAFURAMANICHIURA-
PEDICHIURA Cod modul: 5141.2.C
Denumire Modul: ADAPTAREA LUCRARILOR LA CARACTERISTICILE CLIENTULUI
Cod modul: 5141.2.D
Denumire Modul: EFECTUAREA LUCRARILOR ESTETICE SI DE INGRIJIRE IN
MANICHIURA SI PEDICHIURA Cod modul: 5141.2.E
Denumire Modul: EFECTUAREA LUCRARILOR ESTETICE SI DE INGRIJIRE FRIZERIE
Cod modul: 5141.2.F
Denumire Modul: COAFAREA PARULUI Cod modul: 5141.2.G
Denumire Modul: EFECTUAREA LUCRARILOR DE DECOLORARE SI VOPSIRE A
PARULUI Cod modul: 5141.2.H
Antreprenoriat
Educatie generala / marketing

Denumire Modul: RESPECTAREA NORMELOR SSM SI PSI

Cod modul: 5141.2.A

Principala lege care reglementeaza obligatiile angajatului, ale studentilor, elevilor si ucenicilor aflati in stadiul
de practica este legea 319/2006 si normele metodologice de aplicare ale acesteia, elaborate de Ministerul
Muncii in data de 11.10.2006.
Legea 319 este structurata in 11 capitole si cuprinde obligatiile angajatorilor si a angajatilor privind instruirea
acestora, raportarea evenimentelor, masurile de prim ajutor, grupurile sensibile la riscuri (femei gravide,
tineri, persoane cu handicap) precum si infractiunile care se sanctioneaza, contraventiile conform acestei legi
in conformitate cu masurile stabilite in capitolele 8 si 9.

SISTEM DE MUNCA SI FACTORI DE RISC

Intr-un salon, sistemul de munca este specific lucrator – client si prin folosirea instrumentarului specific
meseriei. Acest instrumentar este de 2 categorii:
- instrumentar manual, care este folosit fara sursa de energie dar printr-o manipulare gresita poate produce
leziuni sau rani mai mult sau mai putin grave. Acest instrumentar este compus din: foarfeci ascutite si
contondente, brici, agrafe, pieptane, ace de par.
- instrumentar cu sursa de energie: masini de tuns, foen, placa ceramica de intins, casca pentru uscat
parul.
In cazul celor doua categorii de instrumentare, cu sau fara energie, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele
masuri de protectie colectiva si individuala:
1. Sa furnizeze instructiuni de folosire tuturor lucratorilor.
2. Sa instruiasca personalul in legatura cu folosirea instrumentarelor specifice si sa treaca rezultatul
intr-o fisa individuala pentru fiecare lucrator.
3. Sa afiseze pentru evitarea riscurilor urmatoarele:
3.1. Electrocutarea - prin folosirea incorecta a instrumentarului care functioneaza cu energie electrica sau
ranile cauzate de folosirea necorespunzatoare a instrumentarelor cu potential contondent si de taiere.
3.2. Sa vegheze la securitatea de sanatatea lucratorului cat si a clientelei.
3.3. Folosirea substantelor sau preparatelor chimice utilizate pentru vopsirea parului sau decolorarea
acestuia.
3.4. Sa puna la dispozitie si sa vegheze la folosirea permanenta conform standardelor europene a
echipamentului de protectie specific unui salon de coafura, acesta fiind alcatuit din: pelerine de protectie,
prosoape sterile, manusi de protectie. Atunci cand se lucreaza cu substante chimice cu risc asupra sanatatii
celui care le foloseste o perioada mai lunga, zilnic sau permanent.
3.5. Sa asigure introducerea de noi tehnologii cu risc diminuat in procesul muncii.
3.6. Sa asigure sanatatea si

Standardele sunt prevazute in sectiunea a doua a legii si se bazeaza foarte mult pe masurile de prevenire.
Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de prevenirea si riscurile din salon.
Aceste persoane desemnate organizeaza activitati de prevenire si instruire periodic cu tot personalul.
Lucratorii desemnati trebuie sa aibe pregatire profesionala de a instrui personalul in scopul prevenirii
accidentelor de munca.

Organizarea activitatilor de protectia muncii pentru prevenirea accidentelor de munca a incidentelor

periculoase si a bolilor profesionale.
In sectiunea a treia a legii se prevad masurile pentru evitarea unui pericol grav iminent.
Angajatorul are urmatoarele obligatii:
1. Sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, de a adapta la natura activitatii prestate si
a maririi salonului.
2. Sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile speciale, salvare – pompieri.
3. Sa informeze toti lucratorii care pot fi expusi unui pericol grav, ca urmare a incidentului produs
precum si masurile ce trebuiesc luate.
4. Sa nu impuna lucratorului preluarea lucrului in situatia in care pericolul nu a fost inlaturat.
5. Sa vegheze ca lucratorii sa nu fie lipsiti de primul ajutor chiar daca acestia au actionat imprudent sau
au dat dovada de neglijenta.

PREVENIREA INCENDIILOR
Noţiuni generale de chimie şi fizică. ( arderea, aprinderea, autoaprinderea, inflamarea, explozia,
vaporizarea şi fierberea)
Arderea ( combustia) este reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită de degajare de
căldură şi în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă şi/sau emisie de fum. Arderea este posibilă
numai în condiţiile existenţei a trei factori : prezenţa combustibilului, prezenţa comburantului şi amorsarea
reacţiei prin realizarea energiei de aprindere sau prin sursă de foc. Arderea are loc , de regulă, în fază
gazoasă. După viteza de reacţie dintre oxigen şi combustibil , arderea se clasifică în: ardere lentă, normală
sau uniformă şi ardere rapidă , ultrarapidă.
După tipul de reacţie se deosebesc arderi complete ( combustibilul reacţionează total, dezvoltând ca
produşi de ardere CO2, SO2 , vapori de apă, azot şi în cantităţi mici alte substanţe) şi arderi incomplete
(cantitatea de oxigen este mai mică decât valoarea teoretică, substanţa combustibilă nu arde în întregime,
rezultând ca produse de ardere: CO, alcoli, cetone, aldehide, cocs, copuşi organici complecşi); arderea
incompletă are loc şi atunci când există un amestec neomogen al aerului cu gazul combustibil.

Arderea cu incandescenţă sau jarul, este o combustie fără flacără a unui material combustibil solid
însoţită de emisie de lumină.În cazul în care procesul de ardere se manifestă în întreaga masă a materialului
combustibil avem de-a face cu ardere generalizată.
Incendiul este o ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce
pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul
întreruperii procesului de ardere.(L.307)
Incendiul mai poate fi definit şi ca un proces complex, cu evoluţie
nedeterminată (aleatorie) definit de următoarele elemente:
- existenţa materialului combustibil şi acţiunea unei surse de iniţiere a incendiului ( de aprindere):
- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei arderi şi scăparea ei de sub control;
- producerea de pierderi materiale în urma arderii;
- necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul întreruperii şi lichidării procesului de
ardere.

Aprinderea este iniţierea arderii unui material combustibil ca urmare aproceselor de accelerare a
reacţiei de oxidare până la declanşarea arderii. Aprinderea poate fi: inductivă, în cazul aprinderii unei
substanţe (material, amestec) sub acţiunea radiaţiei calorice, sau spontană în cazul autoaprinderii.
Autoaprinderea, este fenomenul de declanşare a procesului de ardere prin încălzirea sau autoîncălzirea unei
substanţe combustibile până la valoarea temperaturii de autoaprindere, specifică, fără a veni în contact
direct cu o sursă exterioară de aprindere. După natura proceselor sau reacţiilor ce produc autoîncălzirea se
definesc:
- autoaprindere de natură chimică – aprindere spontană a unor substanţe în contact cu oxigenul din
aer, apă sau compuşi organici, cu care majoritatea substanţelor nu reacţionează în condiţii
normale;
- autoaprindere de natură fizico-chimică - aprindere de substanţe combustibile stimulată atât de
procese chimice cât şi de factori de natură fizică;
- autoaprindere biologică – aprinderea unor produse vegetale ( furaj, borhot, rumeguş de lemn,
tutun etc.) sau aunor produse de origine animală ( lână, păr, pene etc.), care sub influienţa acţiunii
microorganismelor generează reacţii chimice şi/sau fiziologice care produc cantitatea de căldură
necesară declanşării procesului de ardere.
Inflamarea este aprinderea unui amestec de aer cu vapori sau gaze (provenite inclusiv dintr-un solid
sau lichid combustibil) la contactul cu o flacără.
Explozia este un proces fizico chimic foarte rapid de oxidare sau de descompunere a substanţelor
explozive şi de transformare a lor , de regulă, în compuşi gazoşi, antrenând o creştere mare de temperatură
şi/sau de presiune. Pulberile, vaporii şi gazele combustibile pot forma cu aerul amestecuri explozive dacă au
concentraţia cuprinsă în ăntervalul dintre limitele minimă şi maximă de explozie specifice fiecărei substanţe.
Vaporizarea este procesul prin care un lichid trece în stare de vapori. Pentru ca un corp solid să treacă
în stare de vapori, trebuie mai întâi să treacă în stare lichidă.
Vaporizarea se poate face prin evaporare sau prin fierbere.
Evaporarea se produce numai la suprafaţa lichidului şi are loc la orice temperatură. Ea se
produce cu atât mai intens cu cât suprafaţa lichidului este mai mare, temperatura lichidului mai mare şi
vaporii emanaţi de lichid sunt înlăturaţi mai repede.
Fierberea este procesul prin care se face trecerea unui lichid în stare gazoasă prin formare de
vapori în tot cuprinsul său.Cu cât un lichid se fierbe la altitudini mai mari cu atât temperatura lui de fierbere
este mai mică.
La presiune constantă un lichid fierbe întotdeauna la aceeaşi temperatură care rămâne
neschimbată atât timp cât are loc fierberea. Această temperatură se numeşte temperatura de fierbere sau
punct de fierbere.

Stingătoare şi alte aparate de stins incendii, care conţin substanţe de stingere ce pot fi dirijate
asupra unui focar de ardere, prin acţionare manuală sau automată, sub efectul presiunii create în
interiorul acestora sau datorită efectelor produse în zona supravegheată de fenomenele fizicochimice
asociate incendiului
Stingătoarele, sunt principalele mijloace de primă intervenţie preferate pentru dotarea majorităţii
firmelor mici şi mijlocii, care nu-şi pot permite constituirea unor formaţii de pompieri specializate, sau
echiparea construcţiilor cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor.
Alegerea corectă a
tipurilor de stingătoare funcţie de natura substanţelor şi materialelor care se utilizează în procesul de
producţie, de suprafeţele sau cantităţile ce trebuie protejate precum şi de nivelul riscului de incendiu,
coroborat cu instruirea temeinică a personalului privind cunoaşterea şi mânuirea eficientă a stingătoarelor
pot duce la stingerea operativă în fază incipientă a unor incendii care, scăpate de sub control pot produce
victime şi pagube materiale foarte mari.

Iniţierea unui incendiu presupune următoarele elemente, absolut obligatorii pentru producerea acestuia:
- sursa de aprindere şi, implicit, mijlocul care o produce, sursă care să posede energia minimă necesară
pentru aprinderea combustibilului
- existenţa combustibilului (gazos, lichid, solid), în cantitate suficientă pentru susţinerea arderii
- existenţa unor împrejurări determinate şi a altor condiţii favorizante, care să pună în contact sursa de
aprindere cu masa combustibilă
Analiza şi clasificarea incendiilor se face după sursa de aprindere. Astfel se pot deosebi:

Surse de aprindere cu flacără:

- Chibritul – aruncat din neglijenţă, un băţ de chibrit aprins poate iniţia incendierea unor materiale uşor
aprinzibile (lan de grâu,resturi de hârtie – inclisiv din coşuri de gunoi, lichide inflamabile – inclusiv uleiul
încins din bucătării ş.a). Un risc deosebit îl prezintă aprinderea unui băţ de chibrit în atmosferă explozivă
(chiar scurgeri de gaz în apartament). Incendii puse pe seama neglijenţei fumătorilor se datorează, de
fapt, flăcării de la băţul de chibrit utilizată pentru aprinderea ţigării. Un fenomen cu periculozitate socială
ridicată îl reprezintă jocul copiilor cu surse de aprindere cu flacăra, cu chibriturile în special.
- Focuri în loc deschis – aprinse voluntar în diferite scopuri (destructiv, gătit, încălzit), cum ar fi focuri de
tabără, focuri de mirişte, focuri pentru arderea gunoaielor, deşeurilor, lăsate fără supraveghere şi scăpate
de sub control în păduri, curţi, şantiere, depozite, cât şi în spaţii interioare (focuri pentru încălzit în hale
industriale, clădiri în construcţie,etc.) pot să se propage la materiale şi elemente de construcţie
combustibile din apropiere, iniţiind incendii dezvoltate.
Factorii favorizanţi sunt vîntul şi prezenţa materialului combustibil în apropriere (ierburi,resturi menajere,
construcţii din lemn, etc.)
- Aparate de tăiere, lipire, sudare oxiacetilenică - flăcările acestor aparate pot atinge temperaturi înalte şi
Pot provoca incendii prin acţiune directă asupra materialelor combustibile din apropriere sau prin
conducţie termică – când se sudează grinzi metalice.

Surse de aprindere de natură termică

- Tigara – incendiile datorate fumatului deţin o pondere ridicată (10- 11% din total). Restul de ţigară poate
iniţia incendierea ţesăturilor din materiale fibroase (bumbac ş.a) rumeguş, resturi de hârtie, paie – fân (în
stare uscată) ş.a. Incendiile datorate fumătorilor adormiţi în pat cu ţigările aprinse reprezintă un grav
pericol social, cu urmări deseori tragice.
- Becuri incandescente, proiectoare – se pot iniţia incendii în cazul becurilor de puteri mari, peste 150 W şi
în cazul contactului direct cu materiale combustibile (draperii, perdele, hîrtie, rafturi, mărfuri în stive înalte,
abajururi din materiale combustibile).
- Brocuri de la sudare şi particule incadescente – aceste particule cad repede (păstrând un potenţial termic
ridicat) şi pot pătrunde în cele mai mici fisuri sau crăpături. Un astfel de broc de sudare poate ajunge
până la o distanţă de 10 m de punctul de lucru, cu o temperatură de peste 500 – 800 oC.
- Sobe metalice – îndeosebi cele cu combustibil lichid, pot prezenta un pericol ridicat în incendiu în
perioada de iarnă, şi, ca urmare, a unor situaţii anormale de funcţionare:
In cazul sobelor cu combustibil solid, ca surse de aprindere potenţiele sunt jarul şi cenuşa provenite
din ardere, uneori depozitate necorespunzător, precum şi scînteile şi particulele aprinse ce ies pe uşiţa
deschisă a focarului.
In cazul sobelor metalice, dar mai ales a sobelor cu acumulare de căldură, depozitarea materialelor
combustibile în contact direct cu pereţii sobei sau în imediata apropriere provoacă incendii chiar după
încetarea programului de lucru.

- Coşuri de evacuare a fumului defecte, burlane supraîncălzite - coşurile de evacuare a fumului se

manifestă ca sursă de aprindere prin scânteile şi particulele incandescente ce ies pe gura coşului sau
prin fisurile existente, ca şi prin temperatura pereţilor lor în contact direct cu elementele de construcţie
combustibile (grinzi, lemn,etc.)
- Aparate de încălzire electrice – reşourile şi radiatoarele constituie o sursă de aprindere prin plasarea
necorespunzătoare – sub birouri, sub tejghele şi rafturi, etc., unde există o probabilitate mare de a intra
în contact cu materiale combustibile (lemn, textile,etc.). Un risc mărit îl prezintă reşourile improvizate,
de puterte mare, executate artizanal, datorită pericolului de supraîncălzire şi ştecherelor improvizate.

Surse de aprindere de natură electrică

- Arcul electric, scîntei electrice – constituie importante surse de aprindere în incendii şiu explozii, în
general în cazul unor amestecuri inflamabile
- Scurtcircuitul – poate deveni o sursă de aprindere în anumite condiţii favorizante,
- Instalaţii de iluminat cu fluorescenţă – pot provoca incendii dacă sunt confecţionate din materiale
tzermoplastice, care se caracterizează printr-o ardere cu flacără, însoţită de apariţia de picături
arzânde. Fenomenul apare în urma unor defecte în funcţionare, îndeosebi în condiţii de exploatare
îndelungată (îmbătrânirea materialelor şi, mai ales, în condiţii de mediu agresiv (fum, aerosoli, vapori
corosivi etc.)
- Electricitate statică –descărcările electrostatice sunt frecvente, dar devin potenţial periculoase şi pot
genera incendii sau explozii când au loc într-o atmosferă explosivă sau când în apropiere există
materiale inflamabile.
- Surse de autoaprindere (aprindere spontană) – trebuie acordată atenţie substanţelor piroforice care se
aprind în contact cu aerul (fosfor, metale alcaline, hidruri de siliciu, sulfură de fier, pulberi de aluminiu,
de zinmc, de titan, zirconiu), substanţelor care se aprind spontan, în contact cu apa 8metale alcaline,
varul nestins, carbura de calciu, carbidul, pulberea de aluminiu) şi substanţelor care se aprind spontan
în contact cu oxidanţii (peroxid de sodiu, permanganat de potasiu, cloraţi)
- Surse de aprindere de natură mecanică – pot fi iniţiate în urma ungerii necorespunzătoare sau a
gripajului unor piese cu o viteză mare de rotaţie, prezenţei unor corpuri străine (nisip, praf) între două
suprafeţe în mişcare, montării defectuoase a lagărelor şi a arborelui, frecarea în feredoul
autovehiculelor sau blocarea saboţilor de frânare, precum şi scînteilor mecanice de şoc sau abraziune.
- Incendii intenţionate
Modalităţi de acţiune la descoperirea unui incendiu
Orice persoana are urmatoarele obligatii :
- Anunţarea IMEDIATĂ a incendiului;
- Evacuarea în ordine, fără panică, a persoanelor din afara societăţii şi ajutorarea celor care nu se pot
evacua singure;
- Încercarea de stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingător;
dacă focul nu s-a stins, evacuaţi imediat zona);
- Anunţarea telefonică a pompierilor militari, la numărul 112 sau 981, din cea mai apropiată zonă
neafectată;

- Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la locaţia exactă şi la amploarea

incendiului.

La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să acţioneze astfel:

- Încetează orice activitate;
- Personalul salariat al societăţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin acţionarea
butonului de oprire;
- Abandonează obiectele personale;
- Lasă uşile deschise;
- Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de membrii
echipei de intervenţie:
- Merg către locul de adunare stabilit;
- Menţin libere căile de acces către clădire;
- Urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;
- Asistă, dacă este posibil, evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara societăţii;
- Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.

Reglementarea fumatului
În cadrul fiecărui agent economic, instituţii, reglementarea fumatului în unitate se face prin dispoziţie
scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de conducere conform art. 60 – 61 din D.G. P.S.I. 001/1999 şi art.
9 din D.G. P.S.I. 005/2001.
În dispoziţie se vor menţiona:
- locurile cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis fumatul sau după caz accesul cu
chibrituri, ţigări sau brichete
- locurile amenajate pentru fumat;
- persoane desemnate să răspundă de supravegherea reglementării pe locuri şi sectoare de activitate;
- alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu;
Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite folosirea focului deschis,
precum şi în spaţiile de cazare comună, încăperile cu echipament electronic de calcul, încăperile centralelor
termice, locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, lanurile de cereale în
faza de coacere şi zonele împădurite.
În locurile stabilite pentru fumat se vor instala inscripţii „LOC PENTRU FUMAT” şi se vor prevedea
scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ pentru stingerea resturilor aprinse de chibrituri sau ţigări.
Scrumierele şi vasele de la locurile de fumat amenajate se vor amplasa astfel încât să nu fie posibilă
aprinderea materialelor combustibile din apropiere (perdele, deşeuri de textile,hârtie, carton, etc.).
Se interzice depunerea în scrumierele, vasele sau gropile destinate stingerii resturilor aprinse de
ţigări sau chibrituri, a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie, carton, textile, etc.).
Golirea scrumierelor şi a vaselor cu resturi de ţigări în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care
există materiale combustibile este interzisă.
De asemenea se interzice aruncarea la întâmplare a resturilor
de ţigări sau chibrituri aprinse.
Fisa tehnologica-1

Proceduri de acordare a primului ajutor in caz de arsuri, fracturi, plagi deschise si/sau intoxicatii
cu produse rezultate in urma procesului de ardera (fum, gaze toxice).

In practica pe timpul actiunii de stingere se pot ivi accidente, fie la personalul care participa derect la
stingere, fie la unele persoane surprinse in zona incendiata. Mai frecvent,se pot intalni fracturi, arsuri si
asfixieri. De cele mai multe ori,la fata locului nu se gaseste personal medical specializat care sa poata
acorda victimelor primul ajutor medical

REGULI cu caracter general:

 in orice imprejurare, mai intai se scoate victima de sub actiunea cauzei care a provocat
accidentul (zona incendiata, mediul toxic, daramaturi etc.);
 unul din membrii FISPA (grupa de salvare) va inlatura „spectatorii” persoanele curioase;
 trebuie avut grija ca accidentatii, in special cei cu fracturi sa nu fie supusi la miscari inutile,
sa fie mentinuti pe cat posibil in pozitii care sa nu le agraveze starea;
 in cazul ca sunt mai multi accidentati, primul ajutor se va acorda incepand cu cei care au o
stare mai grava;
 dupa acordarea primului ajutor se organizeaza transportarea bolnavilor la cea mai apropiata
unitate sanitara.

Acordarea primului ajutor sanitar in caz de arsuri:

In functie de gravitatea lor, arsurile se clasifica in trei grade, si anume:
 arsuri de gr.I – cele mai superficiale si cele mai usoare- se recunosc dupa inrosirea
dureroasa a pielii;
 arsuri de gr.II – sunt mai profunde (adanci) si se recunosc dupa basicile ce se formeaza si
care sunt pline cu un lichid ca zeama de lamaie sau de culoare rosiatica;
 arsuri de gr.III – sunt cele mai profunde ele cuprind pielea, muschii, vasele de sange si uneori chiar oasele.

Tratamentul arsurilor – difera in functie de gradul acestora.

Arsurile de gr.I se trateaza simplu fara mijloace speciale. Regiunea interesata se uda cu apa rece si
se starge apoi usor cu un tampon de vata imbibata in alcool.
Arsurile de gr. II si III se trateaza numai in unitati medicale .Persoanele care au suferit asemenea
arsuri nu vor fi dezbracate pt. a nu le mari durerile ci vor fi invelite in cearceafuri curate si vor fi transportati la,spital.
In cazul cand arsura a cuprins o suprafata mare si nu este prea adanca, se poate aplica ca primajutor
un pansament steril uscat avand grija ca basicile sa nu fie sparte.

ATENTIE: -locurile unde sau produs arsurile nu se vor unge cu substante grase. Daca bolnavul cere
de baut i se poate da apa indulcita cu zahar, ceai, limonada, suc natural.
Acordarea primului ajutor sanitar in caz de fracturi:
In mod obisnuit, in cazul ruperii unui os se spune ca avem de-a face cu o fractura.

Fracturile pot fi:

 inchisa in cazul cand osul rupt nu iese prin piele;
 deschisa in cazul cand osul rupt iese prin piele, formand o rana.
Prima grija a echipei de salvare in cazul fracturilor este sa procedeze de urgenta la imobilizarea
provizorie a regiunii in care s-a produs fractura.
In acest scop se folosesc mijloace chiar improvizate, cum arfi: scanduri, crangi sau coji de copac, bastoane etc., care vor
fi insa infasurate in prealabil cu vata sau bucati
de panza (stofa) , apoi puse de o parte si de alta a osului rupt si fixate cu ajutorul unor fese sau bandaje.
Trebuie retinut faptul ca la fracturile deschise, mai intai se va aplica pe rana un pansament steril si
se va incerca oprirea hemoragiei, dupa care se va trece la imobilizarea organului afectat si transportat cat
mai urgent la prima unitate sanitara.
FISA TEHNOLOGICA 2
INSTRUMENTE ŞI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI
–Foarfecă;
–Brici cu lamă;
–Pieptene;
–Foarfecă filat;
–Maşina nr. 0000
Pentru exercitarea meseriei de coafor, se folosesc în timpul lucrului ustensile şi aparate special
concepute în acest sens. Fiecare dintre ele necesită, pe lângă o manipulare atentă, respectarea anumitor
reguli tehnice menite să asigure reuşita lucrărilor solicitate de clienţi, precum şi menţinerea lor în perfectă
stare de curăţenie şi funcţionare.
După întrebuinţare fiecare ustensilă trebuie dezinfectată, dacă se observă deteriorarea ei, aceasta
trebuie dată la reparat sau înlocuită. Este recomandat ca fiecare coafor să aibe trusa lui individuală de
ustensile şi aparate.

~BRICIUL~ este alcatuit din două părţi: lama şi mânerul. Se întrebuinţează atât la executarea
rasului facial cât şi la cel capilar, la curăţirea fazonului şi la executarea unor tunsori.
În ultimul timp briciul clasic, a cărui lamă era
confecţionată din oţel de foarte bună calitate, dar
care necesită ascuţire şi întreţinere mai anevoioasă,
a fost aproape în totalitate înlocuit cu briciul cu
lama care are avantajul ca este mai uşor de
întretinut deoarece, lama, care intră în contact direct
cu epiderma clientului, este înlocuită după fiecare
utilizare şi nu necesită ascuţire, aceasta făcând ca
acest instrument sa fie mai practic şi mai igienic.

~PIEPTENELE~ Este cea mai des utilizată

ustensilă folosită de coafor, fie că este vorba de tuns părul,
de executarea unui uscat, la finisarea frizurii sau la pieptănarea
părului după şi înainte de spălat
Datorită acestui lucru pieptenii ce se folosesc la executarea lucrărilor de coafură trebuie să
îndeplinească anumite condiţii: să aibe suprafaţa netedă, să nu zgârie, să nu aibe dinţii ascuţiti şi tăioşi, să
nu electrizeze părul şi să nu se înmoaie la căldură.
După întrebuinţare piaptănul se spală şi se dezinfectează.

~FOARFECELE~ acest instrument se foloseşte în mai multe scopuri, datorită acestui fapt există mai
multe tipuri de foarfeci care au însă câteva elemente comune: lamele, mânerul de susţinere şi articulaţia, ele
diferă însă din construcţie în funcţie de operaţiile la care sunt folosite:
-foarfecă de filat,
-foarfecă sasson, etc.
La fel ca şi celelalte ustensile, şi foarfecile se dezinfectează după fiecare utilizare.

~PERIILE~ în functie de operaţiile la care sunt folosite periile utilizate în salonul de coafură sunt de
diferite forme şi dimensiuni:
-perii plate, folosite la pieptănat şi descâlcit părul şi la îndepărtat mătreaţa;
-perii rotative folosite la aranjarea frizurilor;
-peria de ceafă folosită în timpul executării tunsorilor pentru îndepărtarea părului tuns.
~PUDRIERA~ este un recipient din material plastic, metal sau sticlă, prevăzut cu capac, se foloseste
pentru păstrarea în condiţii igienice a PUDREI

Tipuri de faţă:
–Ovală;
–Rotundă;
–Hexagonală;
–Pătrată;
–Triunghiulară.
Tipuri de păr:
–gros;
–moale;
–subţire.
FISA TEHNOLOGICA- 3

Executarea tunsului în funcţie de conformaţiile cutiei craniene:

a-conformaţie craniană cu frunte înaltă, creştet teşit;
b- conformaţie craniană cu frunte mică, creştet ascuţit;
c-conformaţie craniană ascuţită.
d-conformaţie craniană cu calotă teşită şi spatele capului bombat.
Este important să cunoşti instrumentele care se folosesc la fiecare tip de lucrare.
INSTRUMENTE şI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI:
Foarfeca;
Brici cu lama;
Pieptene;
Foarfeca filat;
Masina nr. 0000.
2. Întreţinerea instrumentelor
 Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează cu rigurozitate după fiecare lucrare.
Saloanele de coafură vor asigura starea de curăţenie a echipamentelor şi instrumentelor de lucru în mod
permanent. Se impune astfel existenţa şi folosirea halatului sau al unui alt echipament de lucru. Acesta
trebuie să fie întreţinut în permanenţă curat. Sterilizarea instrumentarului utilizat se face după fiecare
persoană.
 Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează periodic.
Salonul de coafură trebuie să fie dotat cu dezinfectanţi specifici, iar fiecare client va beneficia de lenjerie
curată. Lenjeria murdară se va depozita în saci de polietilenă imediat după folosire, în mod separat de cea
curată.
 Soluţiile de curăţare se aleg funcţie de tipul instrumentului.
Instrumentarul şi materialele rezistente la căldură trebuie sterilizate după fiecare client la care au fost
utilizate, prin căldură umedă sub presiune (autoclavare) sau căldură uscată sau prin procedee chimice.
Materialele şi aparatele care se deteriorează la căldură se sterilizează la temperatură scazută prin
tratare într-un sterilizator cu gaz. Aparatele şi lamele de ras se dezinfectează cu alcool izopropilic. Periile de
unghii se dezinfectează zilnic timp de 1 minut, sau la 650 prin menţinere în apă fierbinte la 77-82 de 10
minute, dupa care se usucă şi se păstreaza uscate.
Pentru ras se recomanda folosirea spumelor sau a cremelor din produse comerciale tipizate şi
avizate sanitar. Nu se recomandă folosirea pensulelor şi a casoletelor pentru prepararea spumei de ras.
Dacă totuşi se folosesc, pensulele se prelucrează după fiecare client.
Personalul trebuie să-şi dezinfecteze mâinile prin spălare cu săpun, sub jet de apă, să le usuce cu
aer cald sau cu prosop de hârtie, de unică folosinţă. + dacă pielea clientului urmează a fi supusă unor operaţiuni
posibil sângerânde, este obligatorie dezinfectarea prin spălare cu apă şi săpun, urmată de aplicarea de
clorhexidină sau de soluţie dezinfectantă adecvată.
Dintr-un coafor nu trebuie sa lipsească dezinfectantul şi sacii colectori. Fiecare asemenea prestator
de servicii trebuie să posede şi să utilizeze corespunzător sterilizatorul după fiecare persoană.
Utilizarea cloraminei în dezinfectarea instrumentarului este insuficientă şi dăunătoare deoarece aceşti produşi chimici
au o acţiune corozivă. Înainte de a fi introdus în sterilizator instrumentarul se curăţă de păr sau de orice alte
particule. Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri. Briciul poate transmite
SIDA, hepatita B sau C, iar pieptanul si foarfecele, diferite micoze. Specialiştii recomandau sterilizarea în
etuva sau cea chimică, după caz, pentru că instrumentele respective vin în contact cu sângele clienţilor, în
aceleaşi condiţii cu instrumentarul folosit de medici.
Mai mult, "dacă înainte de introducerea în autoclav, instrumentarul nu a fost curăţat, dezinfectat şi
uscat, se poate forma o peliculă, numită biofilm, care protejează agenţii patogeni". Dispozitivele cu
ultraviolete pe care le cumpăraseră farmaciile din lanţul Igiena nu erau considerate corespunzătoare.
Pentru a întări normele existente, specialiştii Ministerului Sănătăţii au propus noi reglementări, mai
restrictive. Dacă vor fi adoptate, coaforii pot face închisoare în cazul în care utilizează un instrumentar
nesterilizat, deoarece sunt vinovaţi de "imbolnăvire de culpă".
Principalele schimbări sunt necesare pentru a evita ambiguităţile. Acestea ar putea oferi portiţe de
scăpare pentru cei ce vor să evite cheltuielile legate de sterilizare. Normele propuse de Ministerul Sanatatii,
paradoxal, sunt inspirate din legislaţia americană şi canadiană.Acolo prestatorii de servicii sunt primii
interesaţi să nu apară probleme. Lasând la aprecierea lor când să considere că instrumentele sunt
expuse unui risc critic de contaminare şi când să-l considere"necritice", este de aşteptat ca toţi utilizatorii
să aleagă varianta mai comodă. De aceea, în loc de sterilizare la autoclav, ei vor folosi doar soluţii dezinfectante.
Legislaţia europeană, mai strictă, consideră că toate instrumentele trebuie considerate ca fiind cu
risc critic. Alte ambiguităţi din norme sunt legate de tipul dezinfectantului. Efectul acestuia trebuie să fie"bactericid,
fungicid sau virulicid", scrie în proiectul de act normativ. Legislatia europeană a înlocuit "sau" cu "şi", astfel încât
să nu mai lase la aprecierea unui angajat natura riscului, ci să fie acoperite toate posibilităţile.
Fisa tehnologica 4
Utilizarea instrumentelor
 Toate instrumentele se mânuiesc cu foarte mare atenţie, evitând producerea de leziuni clientului.
 Foarfeca de tuns
Foarfeca de tuns este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor bărbăteşti sau de damă.
Foarfeca de tuns este alcătuită din:
 lamele foarfece i, a căror parte interioară se numeşte tăiş
 articulaţia -locul unde lamele foarfecei se încrucişează şi
sunt fixate cu un şurub
 coada foarfece i-formată din 2 componente prevăzute cu
lăcaşuri pentru
degete

 Foarfeca de filat
Foarfeca de filat este
folosită pentru filarea părului.
Avantajul folosirii foarfecei de filat este obţinerea de lungimi diferite
ale firelor de păr, fără a se forma trepte vizibile.

Foarfecele de filat sunt de două tipuri:

1. foarfeca dinţată fin pe două părţi
-taie, la o închidere, aproximativ o treime din numărul firelor de păr
- este recomandată pentru filarea părului uscat.
2. foarfeca de modelat, dinţată doar pe o parte
- taie, la o închidere, aproximativ jumătate din numărul firelor de păr.
Mânuirea foarfecei de tuns
Reguli de protecţie a muncii în mânuirea foarfecei de tuns
- Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie.
- Se vor folosi doar instrumente tăioase fabricate din oţel
inoxidabil.
- Instrumentele tăioase nu se ţin în buzunar.
- Înainte de începerea lucrului, instrumentele trebuie verificate.
Dacă foarfeca prezintă jocuri în articulaţii, va fi dată la reparat.
- Instrumentele tăioase vor fi mânuite cu grijă pentru a nu produce
răniri lucrătorului, colegilor sau clientului.
- Instrumentele tăioase nu vor fi manipulate cu mâna udă.
Reguli de mânuire a foarfecei de tuns
- Aşezaţi foarfeca cu vârful spre stânga. Capul şurubului
trebuie să fie orientat în jos.
- Introduceţi degetul mare al mâinii drepte în lăcaşul de
jos, iar inelarul în celălalt lăcaş, până la a doua falangă.
- Puneţi degetul arătător şi cel mijlociu pe partea
superioară a cozii foarfecei.
- Pentru a ţine fix foarfeca şi a o conduce sigur, apăsaţi cu degetele arătător, mijlociu şi inelar pe partea superioară a
- Cozii acesteia.
- În timpul tunsului, se mişcă uniform doar lama
superioară a foarfecei acţionată de degetul mare. Lama inferioarărămâne nemişcată.
Important!
Dacă foarfeca este acţionată cu toate degetele, ea nu este condusă uniform. Aceasta se va reflectanegativ în calitatea tunsorii.
Pentru a exersa mânuirea foarfecei de tuns:
- Nu introduceţi prea mult degetul mare în lăcaş, deoarece nu veţi putea manevra foarfeca.
- Spijiniţi foarfeca închisă, cu lama inferioară, pe arătătorul mâinii stângi.
- Cu ajutorul degetului mare, deschideţi şi închideţi foarfeca astfel sprijinită. Trebuie să se mişte doar lama
acţionată de degetul mare.
- Retrageţi din timp în timp degetul arătător care susţine lama inferioară a foarfecei şi continuaţi să acţionaţi
lama superioară cu degetul mare.
Mânuirea foarfecei de tuns împreună cu pieptenul
Pe parcursul realizării tunsorilor, foarfeca şi pieptenul se folosesc concomitent. De aceea, este foarte importantă
Deprinderea mânuirii foarfecei de tuns împreună cu pieptenul.
-Introdu inelarul mâinii drepte în orificiul superior al foarfecei.
Răsuceşte mâna în jos şi ţine foarfeca cu mâna uşor flexată.
-Împinge foarfeca spre interiorul palmei. Ia piptenul tot cu mâna dreaptă şi ţine-l cu degetul mare şi cu arătătorul.

Repetă exerciţiul până când vei reuşi, fără efort, să ţii într-o mână foarfeca şi pieptenul împreună.
-Având în mâna dreaptă pieptenul şi foarfeca, separă cu ajutorul pieptenelui o şuviţă de păr de 5cm lăţime şi 2cm grosime.
-Prinde şuviţa între degetul arătător şi cel mijlociu şi ridic-o perpendicular pe cap.
-Trece pieptenul în mâna stângă şi fixează-l între degetul mare şi mijlocul mâinii. Ţine foarfeca în poziţia optimă
pentru tuns şi taie vârfurile şuviţei.

Denumire Modul: IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC

 Cod modul: 5141.2.B

FISA TEHNOLOGICA - Utilizarea substantelor periculoase

Controlul substantelor si al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea urmatoarelor conditii:a) anumite substante si prepara
periculoase folosite in practica curenta trebuie sa fie insotite de fisa de siguranta a produsului, eliberata de catre producator, privind cl
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr. 451/2001, cu mod
completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de
Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, cu modificarile ulter
de siguranta trebuie inmanata beneficiarului inainte sau odata cu prima livrare a substantei sau preparatului chimic respectiv;
b) personalul care manipuleaza astfel de substante sau preparate chimice periculoase trebuie sa fie instruit si sa semneze fisa de instruire in
privind securitatea si sanatatea in munca, conform cu prevederile legale in vigoare;
c) substantele si preparatele chimice si cosmetice trebuie sa fie folosite in conformitate cu instructiunile producatorului, in
conditiile legii.

Norme de igiena pentru protectia clientilor

Cabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se aplica dispozitiile Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007 pentru
aprobarea Normelor tehnice privind curatarea,dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
128 din 21 februarie 2007, cu modificarile ulterioare.

1. Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate si/sau sterilizate, conform prevederilor
vigoare, respectandu-se recomandarileproducatorului.
2. Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un singur client.
3. Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate imediat dupa ce au fost folosite la un client.
4. Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre producatorul aparatului utilizat in acest scop, trebuie sa fie disponibile
actiunilor de inspectie.
5. Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca sterilizarea se efectueaza in alta parte de
cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii prin urmatoarele documente:
a) contractul incheiat intre cele doua parti;
b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.
6. Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piata a p
biocide, cu modificarile ulterioare.
7. Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si se utilizeaza conform instructiunilor produc
8. Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat
continutului, concentratiei si datei la care solutiile de lucru au fost preparate.

9. Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si pulverizat cu un produs biocid.
10. Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje aprobate pentru sterilizare sau in seturi care su
pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie inscriptionate cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Amb
instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si depozitate intr-un loc inchis, lipsit de um
praf, la care exista acces controlat. Este obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in locul/camera de pastrare a ob
echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.
11. Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se indicatorii chimici sau biologici.
12. Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se inregistreaza si trebuie sa fie disponibile
actiunilor de inspectie.
13. Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, efectuate conform prevederilor Ordinului ministrulu
publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de catre persoana responsabila.

14. Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele: a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizarii;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.
15. Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in decurs de 24 de ore de la data s
trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-se pentru instrumentarul presterilizat.
16. Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul
inspectiei ca procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim.
17. Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de producator in care sa fie descrisa metoda de ste
precizate recomandarile de depozitare si mentinere a sterilitatii. Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie. Per
responsabile cu depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa respecte instructiunileproducatorului de mentinere a sterilit
.
18. Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea disponibile in timpul act
inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecventa dezinfectiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.

19. Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori decate ori este necesar, de catre personal cali
20. Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza separat, se depoziteaza, se transporta si se neutralizeaza, in confo
prevederile

Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr.219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din a
medicale
si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate din
activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.
Fisa de documentare

Norme de protectia muncii

Locul de munca trebuie sa se prezinte curat, aerisit, instalatiile ingienico-sanitare sa functioneze in bune conditii, sa existe o
corespunzatoare cu apa potabila.
Dupa fiecare client, trebuie sa fie stearsa masa de lucru Este indicat sa se foloseasca numai instrumentele lucratorului, dupa ce au fost dezi
sterilizate.Daca constatam ca un client are o boala dermatologica, se atentioneaza acesta in modul cel mai discret pentru a se prezenta de
medic. Rufaria va trebui schimbata la fiecare client.
Inaintea inceperii unei lucrari de manichiura-pedichiura este oblicatoriu ca lucratorul sa se spele pe maini, iar la terminarea lucrului este
repete operatiunea.

Vasul pentru inmuiat si bazinul pentru pedichiura vor fi spalate si dezinfectate cu solutii speciale dupa fiecare client. Servetelele de manich
folosite la un singur client, dupa care se vor arunca.
Pentru orice defectiune ivita la aparatele, instalatiile sau tablourile electrice, se va aduce un electrician autorizat. Este interzis sa se lu
echipament de protectie, cu el murdar sau rupt.
In timpul deservirii clientilor, lucratorul va executa operatiunea cu cea mai mare grija, pentru a evita accidentele.
In caz de imbolnavire, lucratorul este obligat sa se prezinte imediat la medic, totodata la controalele obligatorii.
Deosebit de importanta este cunoasterea bolilor de piele, a bolilor profesionale, precum si masurile ce trebuiesc luate pentru prevenirea lor.
Respectand masurile de igiena in munca, lucrand cu atentie pentru a evita zgarierea, inteparea sau mtaierea si utilizand o sursa d
corespunzatoare, se vor putea evita imbolnavirile, mai ales cele cu caracter contagios, dar si neplacerile profesionale generate de acestea.

Regimul deseurilor specifice serviciilor

1. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor periculoase, precum si a celor menajere: recipient
pubela, containere si saci colectori de unica folosinta; colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform pr
legale in
vigoare.
2. Spatiul de depozitare trebuie sa existe in fiecare cabinet (unitate). In situatia in care nu a fost prevazut in proiect un spatiu pentru
temporara, se va construi sau se va amenaja ulterior.
3. Spatiul de depozitare temporara trebuie sa aiba doua compartimente, si anume: -un compartiment pentru deseurile periculoase (daca e
prevazut cu dispozitiv de inchidere care sa permita numai accesul persoanelor autorizate -un compartiment pentru deseurile asimila
menajere, amenajat conform normelor de igiena privind mediul de viata al populatiei.
4. Durata depozitarii temporare va fi cat mai scurta posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta normele de igiena in vigoare.
5. Pentru deseurile periculoase (daca este cazul) durata depozitarii temporare nu trebuie sa depaseasca 72 de ore, din care 48 de ore
cabinetului si 24 de ore pentru transport si eliminare finala.
6. Transportul deseurilor in incinta cabinetului (unitatii) se face pe un circuit separat de cel al clientilor, containerele de depozitare dezinfe
dupa fiecare descarcare.
7. Deseurile produse in cabinet (unitate) trebuie eliminate prin procedee autorizate specifice fiecareicategorii de deseuri, respectiv:- incinera
- depozitarea in depozitul de deseuri;
- includerea in ciclul de eliminare a deseurilor municipale.
8. Angajatorul este obligat sa nominalizeze persoana responsabila cu activitatea de eliminare a deseurilor.
9. Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de
colectare a reziduurilor solide trebuie sa fie racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi
curatate cand este necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor
Fisa de documenetare

Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilor

Bolile unghiilor nu vor fi tratate niciodată de către manichiuristă. Totuşi manichiurista trebuie sărecunoască unele iregularităţi sau pro
unghiilor care pot fi totuşi lucrate de către ea şi să ledeosebească de bolile care vor fi tratate de medic.
Bolile se transmit cu ajutorul bacteriilor. Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile. Bacteriilesunt clasificate în două categorii şi anu
- patogene
- nepatogene

Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care produc boli.
Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic segăsesc peste tot în aer, apă, în alimentaţie,
uman (în gură, în intestine, pe piele)
Patogenitate – capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de a
determina un proces infecţios specific, manifestat clinic.
Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.
Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.
Bacterii patogene:a) Cocii – celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează trei tipuri de bacterii:
- displococii – produc pneumonia
- streptococii – produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi netratate
în piele
- stafilococii – cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi furuncule
b) Bacilii – cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidă
c) Spirillia – cauzează sifilisul

Paraziţi şi viruşi
Paraziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelor
Viruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se reproduc până când celulaeste distrusă şi apoi se mută la altă celulă.
Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta slăbeşte imunitatea prin distrugerea celulelor albe ale sângelui.
Căile de transmitere a bacteriilor sunt:
- gura
- nasul
- ochii
- pielea rănită
Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:- naturală
- artificială
Imunitatea naturală este dobândită la naştere şi înseamnă rezistenţa corpului la boli.
Imunitatea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o medicaţie sau tratament adecvat.
Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare. Sterilizarea se poate executa astfel:
a) cu ajutorul agenţilor fizici:
- căldură uscată – procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează a fi sterilizate la o temperatură
ridicată de aproximativ 300-320 grade Celsius, temperatură la care mor bacteriile.
- căldură umedă – constă în imersia obiectelor şi fierberea lor în apă timp de 20 minute. Această metodă nuse mai foloseşte.
- radiaţiile ultarviolete – reprezintă cea mai folosită şi mai eficace metodă de sterilizare a instrumentelor după
ce acesea au fost spălate cu apă şi săpun şi uscate.
b) cu ajutorul agenţilor chimici:
- antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare al bacteriilor fără însă a le distruge
Antisepticele pot fi: - tinctură de iod 2% în alcool etilic
- acid boric soluţie 5% în apă distilată
- apă oxigenată 3%
- germicidele (dezinfectanţii) fac bacteriile inactive
Germicidele pot fi: - formaldehidă 40%
- alcoolul etilic 80 grade (alcool sanitar)
- soluţie amoniac
- hipoclorit de sodiu
Instrumentele folosite de manichiuristă se vor dezinfecta în mod obligatoriu după fiecare client, fiind
o posibilă sursă de transmitere a diverselor boli.
Fisa de documentare

ORGANIZAREA SALONULUI DE FRIZERIE-COAFURA-MANICHIURAPEDICHIURA

Cod modul: 5141.2.C
A.INFORMATII GENERALE

Regimul deseurilor specifice serviciilor

1. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor periculoase, precum si a celor menajere: recipient
pubela, containere si saci colectori de unica folosinta; colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform pr
legale invigoare.
2. Spatiul de depozitare trebuie sa existe in fiecare cabinet (unitate). In situatia in care nu a fost prevazut in proiect un spatiu pentru
temporara, se va construi sau se va amenaja ulterior.
3. Spatiul de depozitare temporara trebuie sa aiba doua compartimente, si anume:
-un compartiment pentru deseurile periculoase (daca este cazul), prevazut cu dispozitiv de inchidere
care sa permita numai accesul persoanelor autorizate
-un compartiment pentru deseurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igiena
privind mediul de viata al populatiei.
4. Durata depozitarii temporare va fi cat mai scurta posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta normele de igiena in vigoare.
5. Pentru deseurile periculoase (daca este cazul) durata depozitarii temporare nu trebuie sa depaseasca 72 de ore, din care 48 de ore
cabinetului si 24 de ore pentru transport si eliminarefinala.
6. Transportul deseurilor in incinta cabinetului (unitatii) se face pe un circuit separat de cel al clientilor, containerele de depozitare dezinfe
dupa fiecare descarcare.
7. Deseurile produse in cabinet (unitate) trebuie eliminate prin procedee autorizate specifice fiecarei categorii de deseuri, respectiv:
- incinerarea;
- depozitarea in depozitul de deseuri;
- includerea in ciclul de eliminare a deseurilor municipale.
8. Angajatorul este obligat sa nominalizeze persoana responsabila cu activitatea de eliminare a deseurilor.
9. Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare a reziduurilor solide trebuie sa fie ra
un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi curatate cand este necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor

Organizarea postului de lucru având în vedere condiţiile de confort ale clientului şi ale lucrătorului
Aranjarea ergonomică şi estetică a postului de lucru
Amplasarea echipamentelor de specialitate astfel încât să fie asigurată libera circulaţie

Condiţii de confort ale lucrătorului:

- înălţimea scaunului de coafură/frizerie convenabilă lucrătorului
- distanţa faţă de alţi lucrători, aparate etc. să permită lejeritatea mişcărilor lucrătorului
Stabilirea necesarului de produse, materiale şi lenjerie pentru o perioadă determinată
Verificarea produselor, materialelor şi lenjeriei
Depozitarea corespunzătoare a produselor, materialelor şi lenjeriei la postul de lucru
Stabilirea necesarului: - pe baza verificării stocului propriu
Verificarea: - termenul de valabilitate al produselor, calitatea şi integritatea materialelor,
starea de igienă şi integritatea lenjeriei

Depozitarea: - în dulăpioare corespunzătoare, în condiţii de igienă, în ordine

Asigurarea unui microclimat plăcut
Folosind instalaţia de climatizare/ mijloacele de aerisire şi încălzire ale salonului menţineţi temperatura
mediului şi calitatea aerului la un nivel acceptabil pentru client pe parcursul realizării următoarelor lucrări:
- Coafarea părului pe baza ondulaţiei cu apă
- Ondulaţia permanentă
- Vopsirea părului
FISA DE DOCUMENTARE

Organizarea postului de lucru având în vedere condiţiile de confort ale clientului şi ale lucrătorului
Aranjarea ergonomică şi estetică a postului de lucru
Amplasarea echipamentelor de specialitate astfel încât să fie asigurată libera circulaţie

Dotarea postului de lucru cu mijloace de destindere pentru client

Selectează revistele şi publicaţiile de specialitate pe care le vei pune la dispoziţia clienţilor pe parcursul
realizării unei lucrări de coafură, a unei lucrări de frizerie şi a unei lucrări de pedichiură

Armonizarea culorilor lenjeriei şi echipamentului de protecţie cu cele ale mediului ambiant

Selectează pentru lucrările din coloana I a tabelului de mai jos, echipamentul de protecţie şi lenjeria
necesare lucrătorului şi pe cele destinate clientului având în vedere armonizarea culorilor în salonul de
frizerie- coafură- manichiură- pedichiură

Pe ce se bazeaza profesiunea de coafor?

este o meserie manuala ( munca fizica)
coaforul este responsabil de frumusetea, curatenia si sanatatea parului clientei
este o munca intelectuala
este o meserie artistica datorita dorintei de perfectionare in munca, pas care poate duce la arta.
Cerintele meseriei
 pentru munca manuala trebuie sa aiba plamani si inima sanatoasa datorita atmosferei vicioase
adesea datorata saloanelor slab aerisite
 pentru munca intelectuala si artistica
 coaforul trebuie sa aiba multa imaginatie si un spirit creativ.
El trebuie sa:
 sugereze
 sa imprime si sa dezvolte arta coafurii
 sa fie capabil de a executa o munca care inspira sentimentul frumosului.
Coafatul este o profesie care dezvolta instinctul de cautare in sensul ca trebuie sa fim
la zi cu noile tendinte, renuntand la vechile obiceiuri.

Descrierea salonului de coafura

Pentru exercitarea in cele mai bune conditii a meseriei de coafor trebuie, in primul rand, ca spatiul in
care este destinat desfasurarii meseriei de Coafor, sa fie:
 Spatios
 Luminos
 Igienic
 curat si aerisit
Spatiul trebuie astfel repartizat incat sa se asigure desfasurarea ritmica a lucrului.
In acest scop este necesara amenajarea unui spatiu special pentru primirea clientelei si pentru
asteptare. In salonul de coafura se va amenaja un loc special pentru montarea unitatii de spalare a parului.

Salonul trebuie sa fie dotat cu:

 Reclama luminoasa
 Mobilier modern specific meseriei
 Oglinzi foarte mari
 Fotolii specifice meseriei
 Mobilier specific salii de asteptare, masuta pentru reviste, etc.
Salonul mai trebuie sa cuprinda si spatii amenajate special pentru:
 Manichiura-pedichiura
Deasupra uşii de la intrarea în salon trebuie amplasată o firmă care să conţină pe lângă numele
unităţii şi numărul autorizaţiei.
Spre exterior trebuie să aibă o vitrină în care să fie prezentate produsele cu care se lucrează în salonul
respectiv, prestaţiile care se fac precum şi tarifele ce se practică pentru aceste prestaţii.
Este bine ca amplasamentul unităţii să se facă, dacă este posibil, în aşa fel încât acesta să profite de cât mai
multă lumină naturală.
La intrare în salon este bine să fie o garderobă pentru clienţi, o sală de aşteptare dotată cu fotolii, bănci
sau scaune comode, măsuţe pe care să fie reviste şi albume de specialitate, astfel că, în timpul cât aşteaptă
clientul să poată alege o frizură nouă, dacă doreşte. Sala de aşteptare mai trebuie să aibă şi un televizor
sau, dacă este posibil un minibar unde clientul să poată servi o cafea, un suc sau alte produse, este interzis
ca la acesta să se serveasca băuturi alcoolice. Acest loc trebuie amenajat în aşa fel încât timpul de
aşteptare să fie cât mai relaxant pentru clienţi.
Salonul mai trebuie să aibă şi toaletă pentru clienţi şi pentru lucrători, separate una de alta, vestiar
pentru lucrători, spaţiu de depozitare a gunoiului şi a obiectelor pentru curăţenie.
În incinta salonului, fiind nevoie de foarte multă lumină, fiecare loc de muncă trebuie să aibă sursă de lumină
proprie şi aceasta să fie amplasată în aşa fel încât să permită lucratorului să-şi desfăşoare activitatea în
condiţii optime. Fiecare loc de muncă mai trebuie să aibă în dotare: scaune ergonomice, masă de lucru cu
dulăpior pentru materiale şi ustensile.
În salon mai trebuie să existe: un dulap pentru lenjerie curată, unul pentru materiale şi un coş sau
ladă pentru lenjeria folosită.
Dacă nu există chiuvetă la fiecare loc de muncă atunci e indicat ca, pe lângă chiuvetă pentru spălat
capul, să existe o altă pentru spălatul pe mâini.
Obligatoriu fiecare salon de coafură trebuie să aibă în dotare şi un aparat pentru sterilizatul
ustensilelor, o cutie de prim ajutor, casă de marcat şi instinctor cu CO2(nu cu spumă pentru că acesta să
poată fi folosit şi în cazul incendiilor provocate de reţeaua electrică).
Lista de tarife trebuie să fie afişată la vedere şi să conţină toate tarifele prestaţiilor din unitatea
respectivă.

De asemenea salonul mai trebuie sa contina:

 garderoba pentru clientela si personalul angajat
 casa pentru inregistrarea si incasarea veniturilor de catre unitate
 W.C., pentru clientela si personal.
Spatiul destinat pentru salon de coafura trebuie sa detina:
 instalatii electrice
 de alimentare cu apa si de canalizare
 instalatie de aerisire
 magazie pentru depozitarea materialelor necesare productiei si lenjeriei.
Toate in buna stare de functionare.
Fiecare post de lucru, trebuie sa aiba montat deasupra oglinzii iluminatul electric, corespunzator, iar
pe plafon grupuri de iluminat mai puternice, pentru crearea unei lumini uniforme.
Prizele electrice la fiecare post de lucru, in dreapta.
Pentru desfasurarea in bune conditii a lucrului, salonul de coafura trebuie sa fie aprovizionat conform
cerintelor cu produse si materiale de calitate necesare procesului de lucru.
FISA DE DOCUMENTARE

Notiuni de etica profesionala

 Discretia
 Constiinciozitatea
 Seriozitatea profesionala
 Amabilitatea si demnitatea sunt trasaturile importante care trebuie sa caracterizeze pe orice lucrator
din aceasta ramura profesionala.

Specificul acestor meserii consta in:

• Executarea unor lucrari cu caracter de igiena
• Lucrari menite sa duca la infrumusetarea aspectului fizic
• Lucrari de corectare a anumitor defecte fizice.
Astfel, lucrarile de coafura sunt menite sa mascheze prin diferite procedee si tehnici de tuns si coafat o
conformatie defectuoasa a capului si fetei, urechi departate de cap, sau cum sunt:
 ingrijirile sistematice pentru crearea unui aspect cat mai frumos al parului;
 unghiilor;
 fetei, etc.
Meseria de coafor se dezvolta continuu in functie de moda, ajungand pana la arta.
Un bun stilist nu trebuie sa se rezume numai la cele ce si-a insusit in anii de ucenicie, ci este
necesar sa tina pasul cu toate noutatile ce survin in meserie, sa-si insuseasca metodele de lucru avansate.
Exigentele clientilor care cresc pe zi ce trec trebuie satisfacute intr-o masura cat mai mare.
De aceea, pentru a tine pas cu moda, este indicat ca lucratorii sa-si ridice in continuu nivelul profesional,
participand cu regularitate la toate seminariile organizate de marile companii in domeniu sau alte cursuri de
specializare.

Igiena vestimentara si tinuta lucratorilor implica:

 Ordine si curatenie
 Tinuta impecabila
 Incaltamintea, imbracamintea si unghiile – sa fie curate
 Sa nu vorbeasca la telefonul mobil
 Sa nu fumeze.

C. MANICHIURA-PEDICHIURA
FISA TEHNOLOGICA

1. Reguli de comportament într-un salon

Pentru a avea succes în prestarea unor servicii şi mai ales într-un salon de înfrumuseţare va trebui să ţinem cont de câteva reguli de com
bine definite şi anume: - respectaţi cu stricteţe programul de lucru
- pe parcursul orelor de program se va păstra o atitudine binevoitoare faţă de client.
- acordaţi clientului tot timpul atenţie şi consideraţie indiferent de vârstă, statut social, sex
- nu contraziceţi clientul, nu-l apostrofaţi, nu-i faceţi educaţie, nu-l supăraţi, nu-i comentaţi dorinţele şi hotărârile nu purtaţi cu clientul di
fac referire la viaţa dvs. personală, sau discuţii intime referitoare la viaţa personală a clientului
- nu-i comentaţi veniturile
- nu-i faceţi cunoscute veniturile (salariul) dvs. Acesta este confidenţial şi destăinuirea lui faţă de o persoană străină de firmă poate
destituirea dvs.
- preluaţi întotdeauna clientul de la intrare cu o formulă de genul “bună ziua, cu ce vă putem fi de folos” şi îl conduceţi la
plecare pînă la uşă cu o urare de gen “vă doresc o zi bună în continuare”
- controlaţi-vă în permanenţă ţinuta pe parcursul orelor de program
- refaceţi-vă machiajul, coafura, etc
- nu lăsaţi clientul să aştepte şi încercaţi să lucraţi pe baza unei programări
- cereţi-vă scuze pentru fiecare neplăcere pricinuită, asigurându-l că nu se va mai repeta
- curăţaţi-vă masa de manichiură şi ustensilele după fiecare client, înaintea de preluarea unuia nou
- nu mâncaţi, nu fumaţi, nu beţi în prezenţa clientului
- evitaţi să discutaţi cu altă persoană în prezenţa unui client existent deja la masa dvs. nu purtaţi discuţii telefonice atunci când aveţi un clien
Persoana care răspunde la telefon este obligată să preia mesajele şi să vi le transmită
- încercaţi să purtaţi cu clientul o discuţie inteligentă, evitaţi răspunsurile monosilabice, nu ridicaţi niciodată tonul
- încercaţi să explicaţi clientului operaţiunile pe care le efectuaţi pe parcursul şederii sale în salon.
Va căpăta încredere în dvs. şi veţi fi catalogată drept o profesionistă.
- acordaţi clientului sfatul dvs. profesional faţă de operaţiunile pe care le veţi executa lăsându-i totuşi decizia.
- oferiţi cu lux de amănunte informaţii pertinente despre produsele care se vând în cadrul salonului (toate saloanele de frumuseţe practică ac
de vânzare a diferitelor produse de frumuseţe în cadrul salonului), cu atât mai mult în situaţia în care salonul unde lucraţi este patronat d
producătoare de asemenea bunuri. Prin fişa postului sunteţi obligată să cunoaşteţi foarte bine produsele firmei şi să le faceţi o reclamă p
cunoştinţă de cauză, eventual prin comparaţie cu alte produse.
- nu faceţi comentarii care privesc patronii firmei, conducerea firmei, nu vă comentaţi sau bârfiţi clienţii sau colegii.
Prin acest mod de comportament veţi fi catalogată drept o persoană neloială firmei, necinstită şi lipsită de încredere, ceea ce poate
atrage după sine acordarea unui respect redus al clientului faţă de dvs. şi poate duce chiar la pierderea locului de muncă.

2. Igiena profesorului şi a locului de muncă

Lucratorul trebuie să respecte pe toată perioada programului de muncă următoarele reguli de igienă:
- să îşi spele mâinile cu apă şi săpun după fiecare client în parte
- să îşi dezinfecteze mâinile cu alcool înainte de contactul cu fiecare client
- să păstreze la locul de muncă şi în imediata vecinătate a acestuia o curăţenie şi o ordine desăvârşită
- să îşi schimbe bluza ori de câte ori apare un miros corporal neplăcut
- să utilizeze un deodorant adecvat corpului sau pentru a împiedica transpiraţia
- să îşi aranjeze coafura în permanenţă, dar nu în faţa clientului
- să nu folosească un parfum puternic care poate deranja clientul sau colegii în ţinuta de servici nu au ce căuta papucii
- să nu îşi târşie picioarele atunci când se deplasează prin salon
- să poarte o încălţăminte (de preferabil pantof închis la vârf), confortabilă care să-i permită un confort acceptabil pe toată perioada program
- să-şi ungă mâinile cu cremă dacă acestea sunt aspre
- să evite purtarea în exces a bijuteriilor şi accesoriilor.
În general clienţilor nu place ca manichiurista să pară a avea o situaţie financiară mai bună decât a ei.
- în timpul în care clientul este la masa dvs. toate ustensilele destinate tăierii pieliţelor, unghiilor, etc vor sta într-un recipient cu alcool
plecarea clientului se vor curăţa fiecare în parte şi se vor ţine într-un şerveţel curat care se va desface în prezenţa clientului.
- toate sticluţele de pastă de unghii se vor curăţa în partea superioară a gurei sticlei de resturi de pastă şi se vor aranja funcţie de culoare.
Pentru a nu se depozita pasta pe gura sticlei se recomandă a se şterge zona de înfiletare a capacului cu puţin ulei vitaminizant
- dacă manichiurista este fumătoare, după fiecare ţigară fumată se vor curăţa dinţii şi cavitatea bucală cu
ajutorul periuţei de dinţi. Se va înlătura mirosul de tutun prin folosirea unei ape de gură, spray, sau prin
mestecare a unei gume de mestecat puternice (Dirol). Nu se va mesteca în prezenţa clientului.
- se vor trata la stomatolog toate afecţiunile buco-dentare, care duc la apariţia durerilor sau la apariţia unor
mirosuri neplăcute.
- manichiurista este obligată să consulte medicul ori de câte ori apar semne de boală, boli de piele (scabia,
panariţiu, negi, diverse ulceraţii, infecţii ale pielii, alergii, etc) deoarece aceasta este responsabilă în mod
direct de păstrarea sănătăţii personale şi a clientului pe perioada şederii sale în salon.

FISA DE DOCUMENTARE

MOD I -Adaptarea lucrarilor la caracteristicile clientilor

Tipuri de clienţi şi modalităţi de abordare a acestora

a) Tipul timid – cu acest tip de client trebuie să fiţi blândă, să faceţi conversaţie, dar nu prea mult deoarece
firea lui timidă nu îi va permite cooperarea cu dvs. Nu-l forţaţi să vorbească, dar nici nu-l izolaţi.

b) Tipul de client care vorbeşte mult – ascultaţi cu atenţie şi cu interes ceea ce vorbeşte, întrerupeţi-l doar
pentru ceva important, aduceţi cu tact discuţia acolo unde vă interesează. Nu vorbiţi mai mult decât acesta.

c) Tipul nervos, iritabil – este tipul de client foarte greu de mulţumit, mereu grăbit, mereu nervos. Acest tip de
client nu doreşte de obicei conversaţie, va pretinde să-l serviţi repede şi eficient. Este tipul de client care vă
va pricinui cele mai multe neînţelegeri, tipul de om căruia îi place să reclame. Atenţie sporită să nu-l
provocaţi

d) Tipul curios – Vă va asalta cu întrebări, multe fără nici o legătură cu prezenţa lui acolo. Din această
categorie fac parte clienţii care vor întreba de veniturile dvs. financiare, despre firmă, despre colegi etc.
Evitaţi răspunsurile cu diplomaţie fără să-l supăraţi, dar nu-i satisfaceţi niciodată curiozitatea în ceea ce
priveşte întrebările de mai sus.
Explicaţi pe îndelete pentru el toate etapele parcurse pe perioada cât el se află în salon oferindu-i detalii priv
preţurile produselor şi tarifelor practicate în salon

e) Tipul “ştie tot” – Încercaţi pe cât posibil să fiţi de acord cu el, nu îl contraziceţi, dacă este deschis discuţiei,
cu acordul lui îi puteţi sugera soluţii optime pentru persoana sa. Schimbarea opiniei clientului de acest tip
trebuie să o faceţi cu atenţie sporită şi cu argumente solide care să vină în ajutorul dvs.

f) Tipul adolescentin – Nu-l subestimaţi. De regulă aceste persoane tinere vor furniza alţi clienţi dacă ele
însele au fost mulţumite. De foarte multe ori persoanele mai în vârstă care fac parte din familia celei tinere
(mama, bunica) le trimit primele pe cele tinere pentru a testa serviciile respective din salon şi personalul.

Dacă persoana tânără nu va fi mulţumită cu siguranţă nu vor veni nici cele mai în vârsta

NOTĂ: Nici o reclamă comercială nu este mai bună şi nu înlocuieşte reclama făcută de un
client mulţumit. La fel se întâmplă dacă, clientul părăseşte salonul unde lucraţi nemulţumit de dvs.
sau de serviciile prestate. Dacă nemulţumirile clienţilor se repetă fiţi sigure că cel ce va conduce
salonul sau cel ce susţine financiar această afacere va lua măsuri în consecinţă pentru că nimeni nu
doreşte să-şi piardă clienţii de pe urma cărora există.
FISA DE DOCUMENTARE

1. Igienizarea spaţiului de lucru

Datorită faptului că în meseria de coafor obiectul principal al muncii îl reprezintă omul, este necesar a se respecta unele norme de igienă şi
muncii specifice acestei activităţi.
Este cunoscut faptul că foarte multe boli cu caracter contagios se pot contacta datorită lipsei de igiena. Igiena muncii se ocupă cu măsurile
luate la locul de muncă în vederea prevenirii unor îmbolnaviri determinate de specificul meseriei.
Dintre cele mai frecvente boli ce pot aparea la nivelul pielii şi a anexelor acesteia se numară: piodermitele streptostafilococice, dermatomic
Cele mai frecvente boli întâlnite la nivelul pielii acoperite cu păr de la nivelul capului şi a bărbii sunt:

Epidermomicozele <micozele superficiale>, numite Tricofitie, Microsporie şi favusul, denumirile venind de la grupele de ciuperci ce pro
respective. Aceste boli se manifestă sub formă uscată sau supurată.
Formele uscate ale tricofitiei şi a microsporiei se manifestă la nivelul pielii păroase a capului sub forma unor plăci, aproximativ rotunde, d
unei gămălii de ac până la mărimea unei monede mai mari sau mai mici, care se pot uni. Suprafaţa plăcilor este acoperită de cojite uscate ia
păr din aceasta zonă sunt rupte şi iau forma de: S, V, C,etc.
În cazul tricofitiei se poate întâmpla ca singurul semn să fie elementul scoamos, de aceea orice matreaţă persistentă în acelas loc al pie
trebuie considerată ca semn de boală.
În cazul microsporiei firele de păr se rup cam la acelaşi nivel, zona atacată prezentându-se ca şi cum ar fi fost tunsă.
Forma supurată este mai frecventă în tricofitie şi se datorează unor ciuperci ce se transmit de la animale localizându-se mai ales în zona
manifestă sub forma unor plăci roşii cu scuame, apoi cu apariţia de puroi urmată de formare de cruste şi cu rărirea firelor de par.
Favusul este mai grav decât tricofitia deoarece nu se vindecă spontan şi lasă în urmă cicatrici cu alopecii definitive. Ciuperca ce determi
boală produce răni care au aspectul unor farfurioare <godeuri>, de mărimea unui bob de linte, crustoase, de culoare galbenă, care nu su
decât colonii
de ciuperci ce au inconjurat firul de păr. Părul fără luciu, cenuşiu, prăfuit, la tracţiune nu se rupe ci iese din rădăcină. Prin inflamarea d
cruste se distruge rădăcina firului de păr ceea ce duce la alopecie.
Favusul apare doar foarte rar la nivelul bărbii.
Pentru un coafor este obligatoriu să cunoasca formele de manifestare a dermatomicozelor deoarece, în cazul în care un solicitant pentru tun
coafat este bănuit că ar avea dermatomicoză el trebuie lămurit să se prezinte la medic, arătându-i în mod discret pericolul care îl reprezintă
din jur.
Dacă se observă prea târziu existenţa bolilor de piele la un client, coaforul va spăla foarte bine ustensilele şi le va introduce în sterilizator.

Masa de lucru va fi foarte bine curaţată şi dezinfectată cu Desogerm. Pe jos se va spăla cu soluţie desinfectantă. Mâinile vor fi şi ele
dezinfectate cu alcool.
În concluzie pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu diferite dermatoze se recomandă luarea diferitelor măsuri ca:
păstrarea condiţiilor de curăţenie la locul de muncă;
păstrarea corectă şi în condiţii igienice a ustensilelor şi aparatelor precum şi a lenjeriei.
Dezinfectarea ustensilelor după fiecare client sau ori de câte ori aete necesar în timpul executării prestatiilor.
 Utilizarea lenjeriei de unică folosinţă.
Proprietarii saloanelor de coafura şi operatorii au responsabilitatea de a-şi desfăşura activitatea, urmând o serie de norme şi reguli bine str
conform legilor în vigoare.
Salonul trebuie să aibă incinte separate pentru fiecare dintre următoarele activităţi:
a) accesul, înregistrarea şi aşteptarea clienţilor;
b) desfăşurarea procedurilor;
c) păstrarea echipamentului, instrumentarului şi a articolelor curate, dezinfectate şi sterile, în dulapuri
separate şi închise, în spaţii lipsite de praf şi umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate;
d) depozitarea echipamentelor şi materialelor utilizate pentru curăţenie.
Se acceptă amenajarea cel puţin a unui spaţiu pentru curăţarea, dezinfecţia, sterilizarea instrumentarului şi a materialelor refolosibile, în
desfăşurare a procedurilor.
Pereţii, podelele şi tavanele din fiecare cameră trebuie să fie bine întreţinute, netede, lavabile, confecţionate din materiale neabsorbante
poată fi uşor spălate şi curăţate, iar culorile acestor suprafeţe trebuie să fie deschise; în cazul finisajelor nelavabile, curăţarea se face prin as
Incintele trebuie să fie adecvat luminate cu lumină artificială şi naturală.
Incintele trebuie să fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
Salonul trebuie să fie dotat cu grup sanitar, întreţinut corespunzător din punct de vedere igienicosanitar şi bine ventilat.
Este obligatoriu să existe chiuvetă pentru spălarea materialelor rezultate ca urmare a efectuării
procedurilor, precum şi chiuvetă separată pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor, situată în camera de
desfăşurare a procedurii. Se asigură obligatoriu apă potabilă curentă rece şi caldă, în cantităţi suficiente,
săpun antibacterian, periuţă de unghii şi prosop de hârtie de unică folosinţă sau dispozitive pentru uscarea mâinilor.
Numărul optim de dotări sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, în funcţie de numărul de operatori şi clienţi ai unităţii.

Toate suprafeţele trebuie menţinute în perfectă stare de curăţenie şi întreţinere.

Suprafeţele pe care se desfăşoară tratamentele sau cele aflate în zona de sterilizare trebuie să fie confecţionate din materiale
neporoase, neabsorbante.
Salonul trebuie să fie dotat cu mijloace pentru precolectarea şi colectarea deşeurilor periculoase,
precum şi a celor menajere: recipient cu capac, pubelă, containere şi saci colectori de unică folosinţă;
colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor se fac conform prevederilor legale în vigoare.
Încăperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare
a reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant şi la reţeaua de canalizare, pentru a fi curăţate când este
necesar, cât şi pentru spălarea şi dezinfecţia recipientelor.
Dezinsecţia periodică se va face la 3 luni, iar deratizarea periodică se va face la intervale de
maximum 6 luni sau ori de câte ori este nevoie; între operaţiunile periodice se vor aplica proceduri de
dezinsecţie şi deratizare curente, de întreţinere, în funcţie de prezenţa vectorilor.
Se interzic fumatul, consumul de băuturi alcoolice, de substanţe stupefiante, precum şi accesul
animalelor în cabinet; este obligatorie afişarea acestor interdicţii la loc vizibil.
La amenajarea salonului este obligatoriu să se ia măsuri de protecţie a locaţiei împotriva insectelor şi rozătoarelor.
Salonul trebuie să fie dotat cu trusă sanitară de prim ajutor, uşor accesibilă, conform prevederilor
legale în vigoare.
Asigurarea igienei mâinilor operatorului/coaforului se face respectându-se următoarele reguli:
a) spălarea mâinilor se face cu săpun antibacterian şi apă curentă potabilă;
b) uscarea se face cu prosoape sau şervete de unică folosinţă sau prin folosirea unui aparat de uscare a
mâinilor; este interzisă folosirea prosoapelor textile de multifolosinţă;
c) dezinfecţia mâinilor se face cu un produs biocid, destinat dezinfecţiei mâinilor.
Igiena mâinilor este obligatorie în următoarele situaţii, respectându-se condiţiile prevăzute la:
a) înainte şi după efectuarea procedurii;
b) când se contaminează accidental cu sânge, fluide corporale sau secreţii;
c) după îndepărtarea mănuşilor de protecţie;
d) după folosirea toaletei;
e) înainte şi după servirea mesei;
f) după efectuarea unor operaţiuni care duc la contaminarea mâinilor.
Unghiile operatorului vor fi tăiate scurt şi curate.
În situaţia în care operatorul/coaforul prezintă la nivelul mâinilor leziuni, iritaţii sau orice altă afecţiune
dermatologică, se interzice practicarea procedurii până la vindecarea acestora.
2. Igienizarea instrumentelor
Suprafeţele, instrumentele, echipamentele şi accesoriile utilizate trebuie curăţate, dezinfectate şi/sau
sterilizate, conform prevederilor legale în vigoare, respectându-se recomandările producătorului.
Materialele, instrumentele, accesoriile şi echipamentele de unică folosinţă se folosesc pentru un
singur client.
Toate echipamentele, instrumentele şi materialele de unică folosinţă trebuie îndepărtate imediat
după ce au fost folosite la un client.
Procedurile pentru operaţiile de sterilizare, recomandate de către producătorul aparatului utilizat în
acest scop, trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.
Se admite posibilitatea sterilizării instrumentarului într-o unitate sanitară specializată. Dacă
sterilizarea se efectuează în altă parte decât locaţia cabinetului, trebuie să se facă dovada sterilizării prin
următoarele documente:
a) contractul încheiat între cele două părţi;
b) data sterilizării şi numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
e) condiţiile de transport al instrumentarului sterilizat.
Se utilizează doar produse biocide. Soluţiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfecţie,
se prepară, se păstrează şi se utilizează conform instrucţiunilor producătorului.
Toate recipientele şi containerele, altele decât ambalajul original al producătorului, folosite pentru
dezinfecţie, trebuie etichetate adecvat în privinţa conţinutului, concentraţiei şi datei la care soluţiile de lucru
au fost preparate.
Echipamentul electric, care nu poate fi imersat în lichid, trebuie curăţat prin ştergere şi pulverizat cu
un produs biocid.
Instrumentarul care necesită sterilizare trebuie să fie împachetat individual în ambalaje aprobate
pentru sterilizare sau în seturi care sunt folosite pentru o singură procedură. Ambalajele trebuie
inscripţionate cu data sterilizării şi numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu
instrumentele sterilizate trebuie menţinute în condiţii corespunzătoare de asigurare a sterilizării şi depozitate
într-un loc închis, lipsit de umiditate şi praf, la care există acces controlat. Este obligatorie afişarea interdicţiei
de acces al persoanelor străine în locul/camera de păstrare a obiectelor şi echipamentelor curate, sterile sau
dezinfectate.
Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat în privinţa sterilizării, utilizându-se
indicatorii chimici sau biologici.
Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandărilor producătorului aparatului se
înregistrează şi trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.
Înregistrările scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare şi dezinfectare, se păstrează de
către persoana responsabilă.
Înregistrările procedurii sterilizării trebuie să cuprindă următoarele:
a) metoda şi parametrii de sterilizare;
b) data sterilizării;
c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau iniţiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizării prin indicatorii chimici sau biologici.
Instrumentarul sterilizat şi depozitat conform prevederilor legale în vigoare, care nu a fost folosit în
decurs de 24 de ore de la data sterilizării, trebuie resterilizat înainte de folosire, excepţie făcându-se pentru
instrumentarul presterilizat.
Persoana responsabilă cu sterilizarea instrumentarului trebuie să demonstreze în cadrul inspecţiei
că procedurile de sterilizare au fost executate corect şi optim.
Dacă se folosesc instrumente presterilizate, trebuie să existe documentaţia furnizată de producător în care
să fie descrisă metoda de sterilizare şi precizate recomandările de depozitare şi menţinere a sterilităţii.
Această documentaţie trebuie furnizată în cursul acţiunilor de inspecţie. Persoanele responsabile cu
depozitarea şi manipularea instrumentarului sterilizat trebuie să respecte instrucţiunile producătorului de
menţinere a sterilităţii.
Fiecare salon sau locaţie temporară trebuie să menţină înregistrările privind dezinfecţia şi sterilizarea
disponibile în timpul acţiunilor de inspecţie şi acestea trebuie să cuprindă următoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comercială, aviz sanitar, fişă de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecvenţa dezinfecţiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfecţia.
Curăţenia trebuie efectuată la sfârşitul sau la începutul programului de lucru, precum şi ori de câte
ori este necesar, de către personal calificat.
Deşeurile periculoase rezultate în urma activităţilor se colectează separat, se depozitează, se
transportă şi se neutralizează.
Controlul substanţelor şi al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea următoarelor
condiţii:
a) anumite substanţe şi preparate chimice periculoase folosite în practica curentă trebuie să fie
însoţite de fişa de siguranţă a produsului, eliberată de către producător;
b) personalul care manipulează astfel de substanţe sau preparate chimice periculoase trebuie să fie
instruit şi să semneze fişa de instruire pentru protecţia muncii, în conformitate cu prevederile legale în
vigoare;
c) substanţele şi preparatele chimice şi cosmetice trebuie să fie folosite în conformitate cu
instrucţiunile producătorului, în condiţiile legii.
Este interzisă folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sângerarea.
Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor săi cursuri periodice de instruire, conform reglementărilor
Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, astfel încât prin activităţile
desfăşurate de aceştia să nu fie afectată sănătatea lor şi a clienţilor.
Personalul angajat are obligaţia de a efectua controale medicale la angajare şi controale periodice,
conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale
medicale se pun la dispoziţia inspectorilor sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.
Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului său de activitate.
Personalul angajat trebuie să demonstreze competenţă în folosirea materialelor şi a procedurilor, în
conformitate cu responsabilităţile atribuite, astfel încât să prevină orice pericol pentru sănătate.

Pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă la dispoziţie trusă de
prim ajutor, facilităţi şi personal instruit pentru acordarea primului ajutor.

3. Igienizarea lenjeriei
Pentru următoarele activităţi trebuie să existe incinte separate prin uşi:
a) epilare, tratament şi machiaj cosmetic;
b) pedichiură, manichiură;
c) coafură, manichiură;
d) frizerie, bărbierit, manichiură.
Dacă în salon se desfăşoară doar activităţi de coafură şi/sau frizerie, inclusiv bărbierit şi manichiură,
incinta pentru accesul, recepţia şi aşteptarea publicului este opţională. Temperatura de lucru trebuie să fie
confortabilă şi să nu se situeze sub 200C.
Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curăţare, dezinfecţie şi sterilizare se face după
cum urmează:
- se vor folosi prosoape de unică folosinţă.;
- spatule din plastic sau metal, tăviţele-dezinfecţie de nivel scăzut sau spălare, urmată de
imersie completă în produsul dezinfectant apoi clătire cu apă;
- orice suprafaţă inertă sau material moale care a fost stropit cu sânge sau alte fluide
corporale-dezinfecţie de nivel intermediar, ştergere sau imersie completă biocid, urmată de
spălare;
- orice articol care vine în contact cu mucoasele intacte sau cu pielea lezată ori care
susţine un articol steril-dezinfecţie de nivel înalt, spălare urmată de imersie apoi clătire.

Utilizarea unui preparat pentru un client se face prin extragerea unei porţiuni din containerul
preparatului respectiv pentru evitarea contaminării produsului, iar repartiţia acestuia se face folosindu-se una
dintre următoarele metode:
a) folosirea unei spatule curate pentru scoaterea unei porţiuni de substanţă din container;
b) folosirea unui tub din metal sau plastic care poate fi răsturnat;
c) folosirea porţiunilor individualizate pentru o singură utilizare pentru a preveni contaminarea
materialelor în vrac.

Produsele se utilizează respectând termenul de valabilitate precizat pe ambalaj.

Personalul trebuie să poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisă,
confecţionate special pentru a fi purtate în timpul executării procedurilor.
Toate echipamentele, accesoriile şi materialele refolosibile trebuie curăţate şi dezinfectate înainte
de utilizarea lor la un nou client.

Operaţiunile de coafură, frizerie, bărbierit se efectuează respectându-se următoarele:

1. Toate echipamentele şi instrumentele folosite trebuie menţinute în bună stare de funcţionare, iar modul
de utilizare trebuie să respecte instrucţiunile producătorului.
2. Părţile din echipament care se pot contamina trebuie curăţate şi/sau dezinfectate zilnic, după necesitate,
şi acoperite cu hârtie, care se va schimba periodic.
3. Pensulele şi casoletele pentru prepararea spumei de ras se curăţă şi se dezinfectează după utilizarea
acestora la un singur client.
4. Colectarea părului se va face în saci de polietilenă, separat de alte deşeuri.
5. Echipamentul, instrumentarul şi materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din următoarele
categorii:
a) articole tăioase şi înţepătoare care pătrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate şi lame de ras
refolosibile, bricege, foarfeci de tuns şi de filat etc.; după folosirea la un singur client, articolele de unică
folosinţă se aruncă, iar cele de multifolosinţă se sterilizează fizic sau chimic, conform prevederilor legale în
vigoare;
b) articole care vin în contact cu mucoasele, cu pielea lezată sau cu obiectele care susţin articolele sterile,
precum şi pensulele de ras, casoletele; după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă se
aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel înalt sau se sterilizează;
c) articole care vin în contact cu pielea intactă şi părul, fără să aibă contact cu mucoasele, cum sunt
bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; după folosirea la un singur client, articolele de
unică folosinţă se aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel scăzut
sau cu un produs detergent-dezinfectant.

ADAPTAREA LUCRARILOR LA
CARACTERISTICILE CLIENTULUI
Cod modul: 5141.2.D
FISA TEHNOLOGICA

DISCIPLINA- ESTETICA

1. Stabiliti caracteristicile prezentate de client de care depinde tunsul, de exemplu:

 lungimea parului
 densitatea
 forma si parcursul contururilor
 forma capului si a fetei
 caderea naturala a parului
 existenta de vartejuri.

In baza acestor constatari verificati daca este realizabila una din cele trei propuneri de coafura
prezentate in continuare, apoi intrebati clienta daca este de acord cu coafura propusa !!!

TUNSUL IN MANA
Se procedeaza astfel:
 pieptanati lins portiunea de par mai joasa din zona cefei
 luati portiunea intre aratator si mijlociu in asa fel incat varfurile firelor sa se inalte in mana
 alunecati cu degetele pana la linia conducatoare ce determina lungimea parului
 taiati parul in imediata apropiere a partii interne a degetelor
- pieptanati parul in directia de cadere si examinati rezultatul.

Controlul final se face prin verificarea rezultatului dupa ce ati taiat parul si eventual corectarea taierii.
Impartiti parul perpendicular pe linia separarilor anterioare, scurtand prin taiere pe degete sau in mana
varfurile rasarite izolat.

COAFURI IN TREPTE CU PAR DE ACOPERIRE MAI SCURT

Esenta acestui tip de coafura consta in faptul ca prin prelucrarea in trepte a partii superioare a
capului si prin varietatea lungimilor laterale este posibila crearea celor mai diferite forme de coafura.
Astfel:
 separati contururile circa 2 cm de radacina parului pentru stabilirea ghidului, la ceafa, lateral si
breton
stabilirea conturului prin taierea ghidului corespunzator formei coafurii, pe piele ori in mana separati lungimile
in partea superioara a capului
 tineti parul departat in unghi drept fata de pielea capului in portiuni inguste si taiati
 va aparea o noua linie orientativa.
 faceti legatura intre linia orientativa a conturului si cea a portiunii superioare a capului.
 in acest timp portiunile de par sunt tinute in unghi drept fata de pielea capului.
 pieptanati parul impotriva directiei de separare de pana acum, in unghi drept cu pielea capului.
 verificati rezultatul tunderii si eventual corectati.
ASPECTE DE ETICĂ PROFESIONALĂ

În meseria de manichiurist-pedichiurist este de ştiut că fiecare clientă are o concepţie personală în ceea ce priveşte felul în care să
manichiura-pedichiura. Încrederea clientei trebuie câştigată prin convingere, ceea ce necesită o atenţie deosebită, competenţă profesională,
temeinice, prezenţă deosebită şi simţ estetic.
Persoanele care desfăşoară astfel de activităţi sunt obligate să-şi însuşească aspectele profesionale şi de tehnica securităţii muncii în domen
îşi desfăşoară activitatea, încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie cât şi a clientului.

Discreţia, conştiinciozitatea, seriozitatea profesională, amabilitatea, demnitatea sunt trăsăturile importante care trebuie să caracterizeze
lucrător din această ramură profesională. Specificul acestei meserii constă în aceea că se execută nu numai lucrări cu caracter de igienă ci
menite să
ducă la înfrumuseţarea aspectului unghiilor, precum şi lucrări de corectare a anumitor defecte. Astfel, lucrările de pedichiura sunt
mascheze prin diferite procedee şi tehnici o conformaţie defectuoasă a unghiilor. Orice client trebuie tratat politicos fără a i se lăsa impresi
observat hainele modeste, profesia sau unele defecte fizice. Nu trebuie uitat că meseria de manichiurist-pedichiurist este în slujba popu
lucrătorii sunt la dispoziţia clientelei.
Meseria de manichiurist-pedichiurist se dezvoltă în funcţie de modă ajungând până la artă, de aceea pentru a ţine pasul cu moda este
lucrătorul săşi ridice în permanenţă nivelul profesional, participând la cursurile de specializare, la expunerile teoretice şi demonstraţiile pra
consulte în mod constant, literatura de specialitate.

La intrare, clientul va fi întâmpinat cu zâmbetul pe buze şi poftit în salon

La punctul de lucru, lucrătorul va păstra în permanenţă ordinea şi curăţenia, va pregăti materialele necesare lucrării, va steriliza instrumen
observa cu atenţie picioarele şi în special unghiile clientei.
Potrivit Ordinului Ministerului Sanatatii Publice nr. 1136/2007, manichiura trebuie sa cuprinda urmatoarele etape: spalarea si dezinfectare
esteticianului si al clientului examinarea picioarelor si unghiilor clientului in vederea depistarii bolilor dermatologice sau ranilor taierea
unghiilor tratarea picioarelor cu o solutie antiseptica inmuierea, indepartarea cuticulelor prin mijloace mecanice: impingere, tocire si/
tratamentul cosmetic al cuticulelor, al unghiilor si al picioarelor: masaj, baie de parafina etc. aplicarea lacului sau a pastelor de u
decorurilor.
Inaintea efectuarii procedurilor de pedichiura, trebuie evaluata pielea din jurul unghiilor. In cazul constatarii unor leziuni profunde, t
trebuie amanat.
FISA DE DOCUMENTARE

Anatomia şi fiziologia firului de păr

Părul este partea cea mai expusă acţiunii factorilor atmosferici cum ar fi: praf, vapori toxici, agenţi
poluanţi, raze ultraviolete.
Atât prin structură, cât şi prin funcţiile sale, părul este un organ viu, care ia naştere dintr-un germen.
Celulele se înmulţesc, germenele se dezvoltă, căpătând forma unei sfere goale în interior. În structura celulei se pot distinge trei tipuri de str

stratul exterior – ectoderma – care asigură legăturile cu exteriorul;

 stratul interior – endoderma – care reglează nutriţia;
 stratul intermediar – mesoderma.

Anatomia părului
Prin îndepărtarea ectodermei de pe ţesutul conjunctiv se pot vedea glandele sebacee şi papilele capilare. Părul extrage din stratul exterior (e
substanţele necesare pentru dezvoltarea lui, iar din mesodermă substanţele necesare întreţinerii sale, asigurându-şi totodată şi restul func
(hrană, respiraţie, musculatură, activitate nervoasă). Starea părului depinde întotdeauna de tipul pielii, de starea generală a organismului. A
se poate realiza prin îngrijirea dermatologică şi prin influenţarea circulaţiei sanguine, a nervilor şi a glandelor

 epiderma – stratul de solzi;

 cortex – stratul fibros – care asigură rezistenţa părului;
 măduva, respectiv canalul măduvei, fără funcţie specială, cu o rezistenţă slabă, formată din celule slab îmbibate, separate prin bule de aer
La baza firului de păr se află papilele, unde activează vasele sanguine şi cele necesare pentru transportul hrănii, organele respiratorii ale
nervii.
Sistemul nervos simpatic asigură activitatea nervoasă a papilelor, iar sistemul nervos parasimpatic asigură activitatea nervoasă a glandelo
Acţiunea celor două sisteme nervoase este contradictorie.
În funcţie de echilibrul acestora depinde buna funcţionare a glandelor sebacee şi a stratului germinativ.
Buna funcţionare a stratului germinativ asigură creşterea părului. Părul creşte concomitent cu învelişul epidermic până la nivelul de „
glandei sebacee. Deasupra locului de „vărsare” a canalului glandelor sebacee, părul creşte liber. Unitatea papilă – rădăcina – gland
alcătuieşte foliculul pilo-sebaceu, ce se află într-o cavitate fibroasă ce protejează stratul germinativ. Tot aici se află muşchiul
acţiune„zbârleşte” părul la frisoane sau dă senzaţia „pielii de găină”.

Fiziologia firului de păr

Firul de păr se formează definitiv în piele. Starea şi aspectul părului depinde în mare măsură şi de condiţiile extreme, de îngrijire, d
agenţilor fizico-chimici exteriori. În unele cazuri se vorbeşte despre o materie permanentă. Părul care cade este înlocuit de altul nou. În me
de viaţă a firului de păr este de 5 – 7 ani.
Creşterea firului de păr începe la bază, pornind de la stratul germinativ şi se desfăşoară astfel: producerea de seebum la nivelul glandelor
 producerea keratinei la nivelul foliculului. Keratina este o proteină compusă din oxigen, hidrogen, carbon, azot şi sulf.
Creşterea şi dezvoltarea părului depinde de starea generală a organismului. De exemplu, la femei, după
sarcină, papilele care au avut de suferit se dezvoltă din nou, rămânând însă mai sensibile. Creşterea părului şi secreţia sebumului sunt influe
factori: hrana, secreţia glandelor şi nervi.
Baza chimică necesară în formarea keratinei, a npigmenţilor sau a sebumului secretat de glandelesebacee depinde de:
- hrană (excesul sau deficitul de vitamine sau aminoacizi);
- transformarea acesteia şi asimilarea ei de organism (starea aparatului digestiv, a ficatului, a glandelor
endocrine) - agenţi motrici care transportă hrana, precum şi de integritatea vaselor sanguine şi de variaţiile volumului
de sânge transportat.

Tipuri de păr
FISA DE DOCUMENTARE -MOD I

În funcţie de aspectul, natura şi caracteristicile firului de păr se prezintă astfel:

1.părul normal, sănătos – este elastic, se modelează uşor şi se piaptănă uşor în stare umedă. Prezintă
elasticitate, luciu şi fineţe, deoarece stratul solzos de la suprafaţa firului de păr este compact şi neted. Va fi
spălat la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea unui şampon cu P.H. neutru.
2.părul subţire şi rar – este lipsit de rezistenţă şi este rar ceea ce este determinat de cantitatea redusă
şi de grosimea redusă a firului. Deoarece fibrele elastice din interior sunt în număr redus el prezintă un
aspect moale şi ofilit. Structura firului de păr se poate întări datorită substanţelor ( de exemplu, compuşilor de
calciu), care aderă la păr din exterior şi se infiltrează în stratul solzos. Ca întăritor acţionează asupra părului
şi keratina, colagenul şi proteinele. Nu trebuie lăsat părul subţire să crească mai lung de nivelul umerilor.
Lungimea părului trebuie să fie proporţională cu volumul. Părul tuns drept este mai acceptabil decât
tunsoarea în scară. În principiu ondularea chimică ester ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil
pufoase.
3.părul gras – este lipicios, umed, atârnă în şuviţă, se lipeşte de cap, pieptănătura îşi pierde repede
volumul şi forma pufoasă. Cauza constă în excesul de sebum (surplusul de grăsime) care, fiind fluidă se
răspândeşte uşor de-a lungul firului. Dacă sebumul este amestecat cu mătreaţa se formează un strat umed,
care se aşează pe scalp şi duce la astuparea porilor. În acest mod părul nu mai poate respira, modificânduşi
negativ aspectul şi poate duce la căderea lui în cantităţi considerabile. Se recomandă să se spele părul
atât de des cât este necesar. Este dovedit că spălatul des nu stimulează în nici un fel secreţia suplimentară
de grăsime. Pentru îngrijire se întrebuinţează produsele speciale care cu siguranţă nu conţin nici grăsime,
nici balsam, nici substanţe nutritive cu acţiune de încărcare a părului şi favorabile căderii părului. Părul gras
nu se piaptănă prea des pentru că intensifică dispersarea grăsimii pe păr. Foarte important este ca pieptănul
şi peria să fie spălate la fiecare spălare a capului. Se vor evita coafurile care sunt lipite de cap. Este indicată
şi ondualrea chimică precum şi decolorarea şuviţelor de păr.
4.părul uscat refractar – este de obicei de culoare închisă sau roşcată, firele conţin fibre puternice de
keratină care se opun oricărui efort de modelare. Este lipsit de luciu deoarece glandele produc grăsime
insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile cu şampoane ce au la bază gălbenuş de ou, lanolină
sau lecitină.
5.părul deteriorat – suprafaţa firului de păr este aspră, stratul solzos este discontinuu, sfărâmicios.
Dacă firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus datorită unui proces de îmbătrânire, iar vârfurile
despicate. Se recomandă folosirea unor preparate curative cu substanţe nutritive grase precum şi substanţe
de refacere care nivelează şi încleiază stratul solzos.
6.părul creţ – vălurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent şi stabil, şi cel mai adesea uscat,
din această cauză fiind şi friabil. Părul ondulat de la natură posedă din abundenţă ceva ce lipseşte părului
drept, adică elasticitatea. Părul arată vioi şi natural însă este greu a-i imprima forma dorită, deoarece tinde
mereu spre forma sa iniţială. Această forţă a părului poate fi „îmblânzită” încărcând părul cu substanţe
nutritive. Preparatele sunt din seria părului uscat şi friabil. Buclele pot deveni mai strălucitoare cu ajutorul
lacului ce conţine grăsimi sau ulei de rapiţă.
Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme şi apoi
netezind părul cu ele. Cea mai potrivită tunsoare este cea în trepte, cărarea şi bretonul evitându-se.
7.părul ciufulit, zbârlit – este la prima vedere neted dar pe alocuri creşte în vârtejuri ceea ce împiedică
aranjarea lui. Ondularea chimică ce îmblânzeşte vârtejurile este recomandată. Se recomandă preparate
speciale pentru păr uscat sau deteriorat.
8.părul friabil – părul care de abia a crescut din rădăcină este perfect sănătos. Stratul cornos este
întreg, părul luceşte, este elastic şi moale. Situaţia se schimbă când părul îmbătrâneşte. Deoarece părul
creşte destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe lună) atunci vârful părului care a crescut de la cărare până
la lobul urechii are vârsta de un an. La două spălări pe săptămână întregul păr a suportat 100 de spălări, a
stat sub jetul fierbinte al feonului 24h şi a suportat câteva mii de pieptănături pe an. În final părul s-a
degradat. Stratul solzos care apără firele de păr s-a uzat, astfel că părul şi-a pierdut luciul şi se încurcă uşor
mai ales la vârfuri. Substanţele nutritive grase, precum şi substanţele de refacere, nivelează şi încleiază
stratul solzos. Este foarte important ca după fiecare spălare să se facă o clătire specială pentru păr
deteriorat, pentru ca pieptănul să alunece cu uşurinţă fără să agaţe stratul solzos. La fiecare a 3-4 spălare,
în loc de substanţe nutritive se folosesc creme curative. Ele conţin o concentraţie mai mare de substanţe de
refacere şi acţionează un timp mai îndelungat.

Atenţie:
1.fluidul pentru păr aşchiat conţine silicon, care încleiază rupturile, iar vârfurile părului sunt acoperite
cu o peliculă protectoare.
2.părul friabil distrus nu se piaptănă cu peria, pentru că îi dăunează şi mai mult. Peria este bună
pentru păr uscat de la natură pentru că ajută ca grăsimile să se disperseze mai uşor pe firele de păr.
3.pentru a evita încâlcirea părului, după spălare se foloseşte piptenele cu dinţi rari şi rotunjiţi la vârf,
care nu afectează stratul solzos. Nodurile sau ghemotoacele din părul încâlcit se descâlcesc cu atenţie
şi răbdare. Niciodată nu trebuie rupte sau întinse.
Preocuparea pentru sanatate si frumusete dateaza de mii de ani. Dintotdeauna, notiunea de
frumusete a fost asociata cu cea de curatenie. in cele mai indepartate vremuri, oamenii foloseau grasimile si
uleiurile pentru a-si curata si netezi pielea; alifiile din ulei de palmier, ricin, untura, miere si te i-au aparat de
insolatii, frig, vant ori arsuri.
A fi frumos pare un dar divin. Exista o adevarata literatura despre felul in care omul si-a mentinut, ingrijit ori
chiar sporit frumusetea. Sa ne gandim la Cleopatra, la primul ei indrumar de cosmetica, la Ovidiu, care a
scris un "cod\" al cosmeticelor, la femeile celebre (Popeea, sotia lui Nero, folosea o lotiune de fata ce
continea miere in amestec cu lapte de magarita) si chiar la cele obisnuite, care isi ingrijeau fata si trupul cu
produsele naturale ce le stateau la indemana.
Cosmetologia (kosmetikos = arta de a-si face toaleta, logos = stiinta) sau cosmetica sta astazi la dispozitia
noastra cu o imensa varietate de proceduri si produse ce corespund datelor fiziologice ale pielii.
Pielea, aceasta mantie a organismului, trebuie ingrijita, protejata, tratata. ingrijirile cosmetice depind, in
primul rand, de tipul de ten si de calitatea acestuia. Studiind pielea prin dirse metode (vizuala, palpare,
aparate de diagnostic moderne), observam o serie de caracteristici ce incadreaza tenul intr-o anumita
categorie, in functie de criteriile lui morfo-functionale:
Tipuri de ten
1. Tenul normal reflecta o stare de echilibru, de sanatate a organismului, fara tulburari la nici un nil. Se
caracterizeaza prin piele neteda, catifelata, pori invizibili, luciu slab si culoare usor rozata.
Acest tip de ten se intalneste la persoaneie foarte tinere, mai rar dupa varsta de 20 de ani. ingrijirile
cosmetice au ca scop mentinerea aspectului armonios cu ajutorul produselor ce curata in profunzime
pielea si ii mentin aspectul ferm, tonic; se folosesc creme si masti emoliente fara incarcatura prea mare
de substante biologice .
2. Tenul uscat se caracterizeaza prin lipsa sau diminuarea peliculei hidrolipidice cutanate (stratul
protector tn compozitii caruia intra substante complexe grase si apa).
Tenul uscat este extrem de sensibil si fragil, fiind predispus la ridare timpurie. Din acest motiv necesita o
ingrijire corecta. Se va aa in dere hidratarea lui permanenta, folosirea de produse adecvate, cat mai
naturale, si efectuarea periodica de tratamente personalizate la cabinetul de cosmetica. Uscaciunea
poate fi determinata de hipofunctia glandelor sebacee, caz in care tenul se numeste alipic (fara
grasime): este mat, are pori mici, riduri superficiale si culoare stearsa; prezinta descuamare furfuracee
(cojire fina) si elasticitate diminuata.
Lotiunile folosite nu trebuie sa contina alcool, ci extracte de te. Se recomanda creme nutriti, hidratante,
de protectie, care sa asigure necesarul de substante grase vitalizante. La acest tip de ten, machiajul, pe
langa rolul estetic, are un important rol de protectie. O aitfel de uscaciune se datoreaza lipsei apei, adica
deshidratarii cutanate. Deshidratarea tenului poate fi numai superficiala, cauzata de stres, oboseala,
poluare, soare, vant, frig sau produse cosmetice neadecvate. Deshidratarea profunda afecteaza si
celelalte tesuturi ale pielii, dermul si hipodermul; de cele mai multe ori, cauzele acestei deficiente sunt de
natura interna. Tenul deshidratat se caracterizeaza prin piele subtire, foarte fina si sensibila, tonus
diminuat, culoare stearsa, aspect usor pergamentos; se rideaza foarte usor.Ingrijirea cosmetica
presupune folosirea produselor de hranire si hidratare ce contin ingrediente biologic acti.
3. Tenul gras se caracterizeaza printr-o hipersecretie a glandelor sebacee. Anomalia poate avea cauze
diverse: alimentar echilibrat" class="alin2">regim alimentar cu prea multe grasimi, proteine, prajeli si
dulciuri rafinate, soare in exces, produse cosmetice neadecvate, dezechilibre endocrine sau genetice.

Tenul gras poate fi uleios si prezinta o scurgere libera a sebumului la nilul pielii, pori deschisi, piele
lucioasa si ingrosata, culoare galbuie, descuamare (sensibilitate la agenti microbieni).
Acest tip de ten prezinta si o deshidratare superficiala, pentru ca sebumul blocheaza circulatia
intracelulara. Curatarea se face cu emulsii speciale si lotiuni tonice care asigura si reglarea secretiei
sebacee. Spalatul se face cu sapunuri speciale; sunt recomandate masti absorbante si creme
reductoare. Gomajul este obligatoriu ce) putin o data pe saptamana. Machiajul cu pudre usor sicati are
un rol benefic.
Tenul asfixie prezinta piele neregulata, aspra, ingrosata, culoare cenusie, circulatie sangvina si limfatica
deficitara,
Pentru a remedia aceste neajunsuri, feriti-va de soare, introduceti in alimentatie cat mai multe legume si
fructe proaspete, vitamine din complexul B, cereale integrale. Evitati si combateti constipatia ori statul
timp indelungat in incaperi inchise.
Produsele cosmetice recomandate: demachiantele si lotiunile tonice cu actiune de curatare si reglare
blanda, neiritanta, care sa refaca filmul hidrolipidic al pielii. Numai asa pielea poate fi tratata eficient.
Sunt indicate cremele hidratante pe baza de extracte de te si legume cu rol de reducere a secretiei
sebacee. Trebuie insistat in mod deosebit pe procesul de curatire a tenului atat in programul de ingrijire
la domiciliu, cat si in cadrul cosmetic efectuat de specialist. Mastile astringente, gomajul, peelingul
cosmetic si, la nevoie, medical ( mai jos, cap. 5.6.5.) sunt procedee de baza in ingrijirea tenului gras.
4. Tenul mixt este cel mai frecnt. Axul facial (frunte, nas, barbie) are aspect de ten gras, restul partilor
fetei apropiindu-se fie de caracteristicile tenului normal, fie de ale celui uscat. Exista tenuri sensibile
care, la schimbarile bruste de temperatura sau in timpul emotiilor, prezinta o roseata difuza pe pometi,
pe aripile nasului si barbie. in timp, datorita repetarii puseelor congesti, vasele capilare de la suprafata
pielii se dilata si devin vizibile. Acestea poarta numele de telangiectazii si pot lua aspect de cuperoza.
Sensibilitatea tenului poate fi tinuta in frau prin evitarea excesului de sapun si soare, precum si a
variatiilor de temperatura. De asemenea, trebuie evitate condimentele, abuzul de cafea, alcoolul.
Produsele cosmetice recomandate sunt cele emoliente, calmante, decongesti, pe baza de rutin si
azulen, care au rolul de a stopa aceste neajunsuri. Neingrijita, cuperoza, pe fondul modificarilor datorate
menopauzei, se poate accentua.
 FISA DE DOCUMENTARE
MOD I –ADAPTAREA LUCARRILOR LA CARACTERISTICILE CLIENTULUI

Tratamente pentru întreţinerea părului

Distrugerea părului poate proveni din următoarele cauze: executări prea frecvente ale permanentului,
executarea necorespunzătoare a permanentului, spălarea părului cu un produs necorespunzător, executarea
vopsirii în mod necorespunzător sau decolorarea părului cu o concentraţie prea mare a apei oxigenate.
Din aceste motive, numeroase lucrări (vopsit, decolorat, permanent) nu se pot executa. Datoria coaforului este
de a contribui prin tratamente corespunzătoare la regenerarea părului. Clătirile care se mai numesc şi
„recondiţionări” sau „balsamări” acţionează ca preparate curative pentru păr. Sarcina lor constă în a netezi
din nou stratul solzos deranjat prin spălare, astfel încât părul să poată fi pieptănat uşor.
Clătirea se face după spălare.
La preparatele normale, puterea de acţionare durează de la o spălare la alta. Preparatele mult mai
active pe bază de uleiuri şi creme trebuie utilizate la părul care se aşchiază puternic. În acest caz, ele
încleiază stratul solzos şi hrănesc părul devenind mai moale şi mai elastic. Acest procedeu este necesar
dacă părul a fost supus de mai multe ori la permanent chimic sau decolorare, dacă nu a fost apărat de soare
sau a fost supus acţiunii apei sărate sau clorurate, după care părul nu a fost spălat bine.
Preparatele curative conţin acxeleaşi substanţe ca şi cele de clătire, dar într-o concentraţie mult mai
mare. Este necesar un timp mult îndelungat pentru ca părul să le absoarbă (15-30 mi). Acest proces se
poate intensifica la căldură. După aplicarea preparatului pe păr, capul trebuie înfăşurat într-o folie şi
deasupra acesteia se înfăşoară un prosop încălzit. Este foarte important ca preparatul să se înlăture bine de
pe păr prin spălare uşoară.
Aceste tratamente ajută unora iar altora nu. De regulă, preparatele de acest gen conţin extracte din
plante, extracte şi preparate albuminice care stimulează circulaţia sângelui şi schimbul de substanţe. Ele au
menirea să întărească rădăcinile pentru formarea noilor fire de păr şi să asigure substanţele necesare.
Îngrijirea suplimentară şi întrebuinţarea oricăror substanţe nutritive nu dăunează niciodată pielii capului.

Ingrediente de refacere
Ingredientele de refacere acţionează în felul următor: prin distrugerea firului de păr se schimbă
proprietăţile chimice ale keratinei din care este compus acesta. Din cauza acestor transformări, porţiunile
distruse atrag substanţele nutritive ca un magnet. Rezultatul este că golurile din stratul superior distrus se
umple, părul devine din nou lucios şi elastic. Unele ingrediente pătrund în păr cum ar fi proteina mătăsoasă,
colagenul şi compuşii keratinici.
Aceeaşi acţiune o are pantenolul, derivatul acidului pantoteic din complexul
vitaminei B, care asigură umiditatea şi elasticitatea. Uleiurile fine, de genul uleiului din lăstarii de grâu încolţit
sau alte asemenea uleiuri, acoperă părul cu o peliculă fină care protejează şi îl fac elastic.
Este dăunător părului deteriorat – pieptănarea – distruge şi mai mult stratul solzos şi aşa suficient de
afectat. Se poate pieptăna doar partea sănătoasă a părului chiar de la rădăcină. Compuşii siliconului
încleiază capetele aşchiate ale părului şi le acoperă cu o peliculă protectoare. Dacă părul este puternic
deteriorat este necesar să se taie vârfurile. Problema pielii uscate a capului şi a părului friabil nu constă în
deteriorarea zilnică a părului ci în starea de inerţie a glandelor secretoare. Acestea produc o cantitate prea
redusă de grăsime pentru a gresa în măsura suficientă părul. Cauza acestui neajuns constă în: - ca şi la
părul gras – în structura condiţionată genetic
. Pentru îngrijirea acestui tip de păr se utilizează aceleaşi
mijloace ca şi la părul friabil, la care se adaugă masajele care uşurează circulaţia sângelui. La aceste
masaje se întrebuinţează cu efecte benefice apa specială pentru păr, care conţine extracte de ierburi şi
grăsimi uşoare. Pentru masaje se aplică degetele la rădăcina părului şi se fac mişcări circulare. Este bună şi
metoda de periere zilnică cu peria. Aceasta stimulează pielea capului şi dispersează uniform grăsimea
părului.
FISA DE DOCUMENTARE

Căderea părului
Durata vieţii fiecărui fir este limitată. Când această perioadă se termină părul cade, lăsând loc altui fir.
Creşterea părului durează de la 3-7 ani în cazuri excepţionale ceva mai mult. După aceea rădăcina firului îşi
opreşte schimbul de substanţe şi se micşorează.
Părul se mişcă în rădăcină timp de 2-4 luni şi în final cade.
Astfel capul pierde într-o zi până la 100 de fire, ceea ce, la un volum total de peste 100.000 de fire, nu
reprezintă o problemă. Verificaţi dacă fiecare fir de păr are la capăt un mic ghemotoc alb (rădăcina). Dacă nu
există atunci firul nu a căzut ci doar s-a rupt şi nu se socoteşte. Dacă dimineaţa găsiţi pe pernă mult păr este
un semn îngrijorător. Hormonii pot fi cauza frecventă a căderii părului. La bărbaţi, aceasta duce la chelie iar
la femei la o pierdere „difuză” a părului. Difuzia înseamnă că părul nu cade dintr-un anumit loc ci uniform de
pe toată suprafaţa capului.

Cauzele hormonale cunoscute sunt: căderea părului după graviditate când se schimbă brusc
componenta hormonilor. În timpul gravidităţii au asigurată o fază prelungită de creştere a părului. Cu
naşterea copilului această fază se întrerupe brusc şi într-un timp scurt cade dintr-o dată mult păr. Creşterea
părului se restabileşte imediat ce procesul hormonal se echilibrează. Aceasta se produce după 6-8 luni.

Preparatele anticoncepţionale pot duce, de asemenea, la intensificarea căderii părului. La o

sensibilitate mare ele pot acţiona în mod identic cu hormonul testosteron, care determină calviţia la bărbaţi.
Nici acesta nu este un mtiv de panică pentru că la femei nu există niciodată asemenea cazuri disperate ca la
bărbaţi. Această problemă trebuie însă discutată cu medicul pentru că nu este vorba numai de căderea
părului ci şi de alte fenomene: pielea capului şi a feţei devine mai grasă ca de obicei.

Alimentaţia influenţează foarte mult creşterea părului pentru că tot ce este necesar creşterii părului
se obţine prin ea. De aceea trebuie să ne amintim întotdeauna, mai ales în cazul curei de slăbire. O
alimentaţie unilaterală şi în special deficitul de albumină şi de fier poate duce la pierderea părului, care se
restabileşte când se echilibrează alimentaţia.

Stresul puternic poate provoca o scădere evidentă a părului. Părul nu cade dintr-o dată ci după 2-3
luni. Cauza este distrugerea temporală a echilibrului hormonal.
Boala – în special o infecţie cu o temperatură ridicată (congestia pulmonară gravă) poate duce la
căderea părului.

Unele medicamente ( de exemplu preparatele care accentuează fluidizarea sângelui) pot duce la
căderea părului. Din fericire, în toate cazurile enumerate creşterea părului se restabileşte imediat ce factorul
nociv este îndepărtat. Când părul cade în smocuri sau când această cădere a părului continuă fără cauze
evidente se va apela la medicul dermatolog.
Când părul capului îşi pierde aspectul pufos, cauza pierderi
poate fi nu neapărat căderea lui, cât şi ruperea lui superficială. La ruperea părului, acesta rămâne pe pernă
sau pieptăne, rădăcina părului fiind sănătoasă. Poate este afectat numai firul de păr, în aşa măsură încât nu
mai rezistă unui efect mecanic şi se rupe, uneori chiar de lângă rădăcină.

Cel mai adesea cauza acestei

ruperi este efectuarea necompetentă a unei ondulaţii chimice sau a unei decolorări puternice. O altă cauză
poate fi distrugerea pielii capului datorită unei ciuperci, ca urmare a netratării mătreţei. Această infecţie poate
distruge pielea şi rădăcina părului atât de mult încât din rădăcini nu mai pot creşte decât fire slabe şi friabile.
Rezolvarea problemei constă în tunderea scurtă iar când există şi mătreaţă este necesar un tratament
intensiv pentru vindecarea pielii capului.
Fisa de documentare

Boli ale părului / scalpului

Aşa cum şi pielea are dezechilibre, aşa se poate întâmpla ca şi părul să aibă la un moment dat
anumite dezechilibrări de la normalitate. Dacă se întâmplă ca o clientă să aibă o boală a scalpului
infecţioasă, coafeza trebuie să o îndrepte către un specialist, un dermatolog, pentru a evita înrăutăţirea
situaţiei. În plus, ea nu poate fi servită din cauza pericolului de infectare.
Totuşi, existe dezechilibre ale scalpului care nu sunt atât de grave şi care sunt tratabile, cum este
mătreaţa.
Mătreaţa
Celulele pielii capului se desfac în mod constant. Celulele care mor se desprind uşor de pe suprafaţa
pielii. Celulele moarte devin vizibile sub formă de mătreaţă numai atunci când se aglomerează. Un singur
solzişor de mătreaţă este format din 500 – 1000 celule cornoase. Această aglomerare a celulelor se
datorează cornificării pielii capului, cauza nefiind cunoscută prea bine. Întrucât apariţia mătreţei este însoţită
de o secreţie abundentă a glandelor secretoare de grăsime experţii presupun că prin descompunerea
bacteriană a grăsimilor iau naştere substanţe ce provoacă o cornificare avansată.
Mătreaţa apare şi în cazul în care pielea capului prea uscată şi se irită uşor datorită şamponului de
calitate inferioară, a permanentului neigienic sau a aerului prea uscat din cameră. Acest tip de mătreaţă, de
regulă, trece de la sine îndată ce cauza încetează.
Cea mai utilizată substanţă în tratarea mătreţei se numeşte OCTOPIROX. Aceasta desface de pe
piele celulele cornificate şi încetineşte procesul de cornificare. Doza de substanţă împotriva mătreţei în
şampoanele speciale este destul de slabă dar suficientă pentru îngrijire. În cazurile mai complicate se
recomandă un tratament special. De obicei preparatele curative se aplică pe pielea capului înainte de
spălare şi se lasă acolo un timp oarecare. La nevoie se repetă tratamentul. Mătreaţa dispare în cel mult trei
săptămâni dar din păcate nu întotdeauna. Predispoziţia pentru formarea mătreţei rămâne pentru că
tratamentul îndepărtează doar simptomul. Ea poate apărea din nou iar asta implică repetarea tratamentului
care trebuie făcut fără întârziere, deoarece bacteriile şi ciupercile găsesc un mediu hrănitor ideal în pielea
afectată de mătreaţă. Urmările posibile sunt distrugerea capacităţii de creştere a părului, care duce la
căderea lui. În afară de aceasta este foarte importantă spălarea deasă a părului.
Periile şi pieptenele trebuie păstrate mereu curate.
Îmbolnăvirea efectivă a pielii capului este Pecinginea Solzoasă. Simptomele sunt cele ale mătreţei
obişnuite, dar:
-mătreaţa rezistă în ciuda tuturor tratamentelor şi se ameliorează doar puţin;
-pielea de sub păr nu este numai cu mătreaţă, are şi o tendinţă de înroşire;
în aceste cazuri trebuie consultat medicul dermatolog.

Protecţia contra soarelui

Nu numai pielea, dar şi părul capului este supus distrugerii de către razele ultraviolete. Sub influenţa
acestora acţionează asupra părului la fel ca şi perhidrolul – vechiul mijloc de decolorare a părului. Pigmenţii
se distrug, părul se deschide la culoare iar structura lui devine poroasă. Pentru ca acest proces să înceapă,
nu este nevoie neapărat ca părul să fie ud. Este suficientă umiditatea obişnuită a aerului şi umiditatea
normală a pielii capului. Soarele evaporă umiditatea necesară keratinei părului. În urma acestei acţiuni, părul
devine uscat şi îşi pierde elasticitatea. Cu cât este mai rezistent stratul solzos cu atât părul este mai protejat
împotriva razelor ultraviolete. Trebuie să se aibă în vedere protecţia părului mai ales în cazul ondulaţiei
permanente sau când părul este vopsit sau decolorat.
Părul lung şi friabil necesită de asemenea o protecţie deosebită.
Protecţia părului în timpul verii se va face ca preparate cu filtre ultraviolete (lac, gel umezitor şi creme),
şampon deosebit de moale cu substanţe nutritive care menţin umiditatea; preparate curative şi de clătire cu
umefianţi; părul lung are nevoie de „fluid” pentru păr aşchiat.
FISA DE DOCUEMNTARE
Spălatul părului şi uscatul cu feonul
Produse şi ustensile necesare
Produsele necesare spălării părului sunt: şampon adecvat tipului de păr, balsam (când este cazul) şi
diferite produse sau tratamente atunci când este cazul. Ustensilele necesare sunt: Gulerul de protecţie, două
prosoape, o pelerină şi nu în ultimul rând, o scafă.

Spălatul părului
Prin spălare se elimină impurităţile şi sebumul depus pe păr. Spălarea părului este importantă, de ea
depinzând în mai multe cazuri reuşita permanentului, a vopsitului, a ondulaţiei. Pentru spălarea părului
se recomandă şampoane de preferinţă nealcaline.
Înainte de spălare este necesar ca părul să fie descurcat, mai ales un păr moale, tapat, buclat. La
descurcat trebuie să se ţină seama de sensibilitatea pielii capului şi de calitatea părului, alegând uneltele de
descurcat cele mai corespunzătoare.
Scafa se plasează exact la înălţimea cefei clientei, avându-se grijă ca aceasta să stea cât mai comod
cu capul pe spate. Pentru a proteja îmbrăcămintea se aplică la ceafa clientei un prosop şi o pelerină. Se
clăteşte părul cu apă caldă, după aceea se pune şamponul în cantităţi mici, se freacă mai întâi între palme şi
apoi pe păr. Se freacă părul de la frunte spre ceafă cu pulpa degetelor ( nu cu unghiile), cu energie dar fără
brutalitate. Se insistă la curăţarea marginilor contururilor, de la frunte, tâmple, din spatele urechilor şi de la
ceafă. Nu se lasă mult timp şamponul pe păr. Substanţele hrănitoare şi cele de curăţare acţionează în
câteva secunde.
După spălare părul trebuie clătit foarte bine, pentru că resturile de şampon pot reduce luciul şi aspectul
pufos al părului. După aceea părul se stoarce uşor prin presare, se şterge uşor în prosop fără bruscări. În
stare uscată fibrele din constituţia firului de păr sunt foarte dure. Această stare se pierde brusc atunci când
părul este umezit. Stratul solzos exterior se umflă în apă şi devine mai sensibil. La o pieptănare mai atentă,
unele particule din stratul solzos se aşchiază şi se rup. Aceasta scade rezistenţa părului, luciul şi
elasticitatea. De aceea pentru pieptănarea şi aranjarea părului în stare udă se foloseşte numai pieptenele cu
dinţi rari, care nu trebuie să fie ascuţiţi. Nu se foloseşte peria la părul ud.
Este important ca la descâlcirea părului să se înceapă de la vârf şi treptat să se treacă mai sus pentru
a evita ruperea prin întindere. Dacă părul nu se lasă uşor la pieptănat este un semnal sigur că el este
deteriorat. Alegerea şamponului la spălarea părului este foarte importantă şi trebuie să corespundă tipului de
păr, stării lui de sănătate, culorii şi calităţii lui.

Şamponul pentru păr normal – trebuie să aibă proprietăţile necesare spălării. El trebuie să fie uşor
protector. Şamponul pentru păr subţire (de „înfoiere”) – conţine pe lângă substanţele de spălare, componenţi
care întăresc părul (keratină, proteină mătăsoasă, extract de ierburi). Aceşti componenţi conferă părului o
duritate suplimentară, iar datorită lor firele de păr nu se lipesc unele de altele.
Şamponul pentru păr gras – conţine substanţe de spălare care menajează în primul rând pielea
capului. Acest şampon nu conţine substanţe nutritive care ar îngreuna suplimentar părul. Adaosuri pot fi
numai elemente bactericide şi extracte de plante care conferă părului o asprime la pieptănat. Aceste
substanţe au rolul să neutralizeze secreţia de grăsime a pielii şi împiedică lipirea părului după spălare.
Şamponul pentru păr uscat şi friabil – conţine substanţe nutritive ca lanolina sau lecitina,
ingredienţi sintetici adezivi care revogorează părul făcându-l elastic şi neted. Aceşti ingredienţi repară micile
rupturi din stratul solzos şi îmbunătăţesc substanţial adaptabilitatea părului ud la pieptănat. La părul subţire
sau cu grăsime la rădăcină şi care se aşchiază la capete nu se recomandă un astfel de şampon. Adaosurile
nutritive pot îngreuna mult părul şi el se lipeşte repede. În acest caz este mai bine să se întrebuinţeze
şamponul special pentru păr gras şi să se urmeze un tratament curativ pentru vârfurile părului.

Masajul capilar
Se execută în continuarea spălatului când părul şi pielea capului sunt curate. Înainte de a se începe
masajul este indicat să se observe cu atenţie pielea capului şi starea firului de păr.
Masajul manual
Este compus din mai multe mişcări care se execută urmărindu-se sensul circulaţiei sângelui, direcţia
nervilor şi a muşchilor, adică de la ceafă spre creştet, de la tâmple spre creştet şi de la frunte spre creştet. În
general masajul se începe şi se încheie cu o mişcare descongestionantă care relaxează clientul. Masajul se
începe de la frunte, execuntându-se cu ambele mâini – scurte, circulare în sens ascendent. Apoi se face o
alunecare spre tâmple apăsând uşor pielea. Prin aceste mişcări repetate de 3-4 ori se obţine un efect
calmant. În continuare se execută mişcări de presiune menite să influenţeze circulaţia sanguină.
-mişcarea de presiune pentru hiperemie: cu degetul mare se împinge, se deplasează pielea
capului, adunând-o şi strângând-o ca la extragerea punctelor negre.
-mişcarea de presiune în zig-zag pe cărări: se desparte părul prin cărări succesive, se aşează faţă
în faţă degetele de la mâna stângă şi cele de la mâna dreaptă la o distanţă de 2-3 cm şi se deplasează
pielea capului astfel cva să se apropie degetele. Pe urmă degetele împing pielea de-a lungul cărării, dar o
mână împinge pielea în sus iar cealaltă în jos, deci în sens invers.
-mişcările de presiune circulară: se aplică degetele mâinii drepte în regiunea frontală şi cele de la
mâna stângă în regiunea occipitală, podul palmei fiind îndepărtat însă de cap şi se execută o presiune
energică asupra pielii, astfel încât să se deslipească şi să se cuteze. În acest timp sunt imobilizate, degetele
nu alunecă pe piele şi nu freacă părul, numai pielea capului este aceea care trebuie să se mişte. Se repetă
această mişcare, aplicându-se de data asta degetele în regiunea temporală, deasupra urechilor.
-mişcarea de presiune pentru imobilizarea totală a pielii capului: se aşează palmele întâi în
regiunea temporală şi se deplasează pielea capului înspre creştet, palmele fiind imobilizate în acest timp.
Apoi se aşează palmele în regiunea frontală şi occipitală, procedându-se identic. Masajul se încheie cu o
mişcare descongestionantă. Se aşează palmele întâi în regiunea temporală şi se deplasează pielea la ceafă,
unde se execută alternativ mişcări de alunecare de sus în jos.
Atenţie!
În caz de seboree nu se va masa zona temporală şi în cazul în carene confruntăm cu o cădere
abundentă a părului nu vom executa masajui

.
Proprietatile firului de par
Rezistenta parului este mare la agenti fizici si biologici:
1. Firul de par este flexibil si elastic.
2. Parul este higroscopic.
3. Firul de par are proprietate absorbanta sau de fixare.

Structura chimică:
 85% keratină
 10% apă
 3% lipide
 0,5% pigmenţi
 substanţe minerale.
Dupa Culoare:
- roşie
- neagră.
- Nuanţele diferite sunt rezultatul combinării dintre cei doi pigmenţi.
Alte caracteristici:
 Strălucire
 Grosime
 Rezistenţă
 Elasticitate
 Gradul de ondulare naturală
 Desime.
În funcţie de secreţia de sebum:
 Părul normal
 Părul gras
 Părul uscat.
În funcţie de grosime:
 Părul gros
 Părul subţire
În funcţie de gradul de ondulare:

Ingrijirea parului si a pielii capului, in saloanele de Coafura.

Prin spalare se elimina impuritatile si sebumul depus pe par. Spalatul parului este important, de el
depinzand in mai multe cazuri reusita:
 Permanentului
 Vopsitului
 Ondulatului
 Tunsului
 Coafatului.
FISA TEHNOLOGICA

DISCIPLINA ESTETICA
Tehnica spalarii parului.
Determinarea starii parului si a pielii capului
Alegerea samponului si a tratamentului
Aplicarea produsului pentru spalat
Aplicarea tratamentului
Masuri de igiena.
Inainte de spalare este necesar ca parul sa fie descurcat, mai ales un par moale, tapat sau buclat.
La descurcare trebuie sa se tina seama de sensibilitatea pielii capului si de calitatea parului, alegand unelt de de
corespunzatoare.
Scafa se plaseaza exact la inaltimea cefei clientei avandu-se grija sa stea cat mai comod cu capul pe spate. Pentru a
imbracamintea, se aplica la ceafa un prosop si pelerina. Se clateste parul cu apa calda, se pune sampon in cantitati mici, s
in palme, apoi se aplic pe par. Se freaca scalpul de la frunte spre ceafa cu buricul degetelor, cu energie, pe toata suprafata c
Se insista la curatarea marginilor, contururilor de la frunte, tample, in spatele urechilor si la ceafa. Samponu nu se lasa m
in par deoarece substanta hranitoare si de curatare actioneaza in cateva secunde.
Dupa spalare parul trebuie clatit foarte bine, pentru ca resturile de sampon pot reduce luciul si aspectul pufos al parulu
aceea parul se stoarce usor prin presare si se sterge in prosop fara bruscari. In stare uscata fibrele din constitutia firului de
foarte dure. Aceasta stare se pierde brusc atunci canparul este umed. Stratul solzos extern se umfla in apa si devine mai
La o pieptenare atenta, uneleparticule din stratul solzos se aschiaza si se rup, scanzand rezistenta parului, luciul si elastici
aceeapentru pieptanat si aranjat parul in stare uda se folosesc numai pieptene cu dinti rari neascutiti. Este importa
descalcire sa se inceapa de la varf si treptat sa se treaca la partea de sus pentru a evit ruperea prin intindere. Daca parul n
usor pieptanat este un semnal sigur ca el este deteriorat.
Alegerea samponului potrivit la spalarea parului este foarte importanta si trebuie sa corespunda
firului de par, starii de sanatate, culorii si calitatii lui.
Produse pentru ingrijirea parului:
 Şamponul de păr
 Balsamul
 Măştile capilare
 Uleiurile capilare
 Loţiunile tonice.
Acesta trebuie sa fie potrivit firului de par, starii de sanatate, culorii si calitatii lui:
• Sampon pentru par subtire
• Sampon pentru par gras
• Sampon pentru parul normal
• Sampon pentru par uscat si friabil
• Samponul pentru par vopsit.
Sampon pentru par subtire – contine pe langa substanta de spalare, componente care intaresc firulde par: Keratina
 proteina matasoasa
 extract de ierburi; acestea ii confera parului o duritate suplimentara, datorita lor firele de par nu selipesc unele de altele.
Sampon pentru par gras – contine substante de spalare care menajeaza in principiu pielea capului, acest sampon nu
substante nutritive care ar ingreuna supletea parului, ci dimpotriva poate contin alte elemente: bactericide si extracte di
care confera parului o asprime la suprafata, acest substante au rolul sa neutralizeze secretia de grasime a pielii capului si im
lipirea parului dupa spalare.
Sampon pentru parul normal – trebuie sa aiba proprietati necesare spalarii si trebuei sa fie uso protector. Sampon pentru p
si friabil – contine substante nutritive cu lanolina si lecitina, ingredient sintetici care revigoreaza parul facandu-l elastic
aceste ingrediente repara micile rupturi din stratulN solzos si imbunatatesc substantial adaptabilitatea parului ud la pieptan
La parul subtire sau cu grasimi la radacina si care se aschiaza nu se recomanda acest sampon, adaosurile nutritive pot i
mult parul si el se lipeste repede.
Samponul pentru par vopsit – mentine cuticula inchisa dupa vopsire pastrand in par pigmentii de vopsea mai mult timp

Armonia feţei şi volumul coafurii

Întotdeauna când dorim să alegem o coafură, trebuie să luăm în considerare mai mulţi factori: tipul de
păr, fizionomia clientei (forma figurii ei: rotundă, în formă de pară, pătrată, triunghiulară, dreptunghiulară, în
formă de diamant sau de inimă – vezi imaginile), culoarea părului şi dorinţa clientei.
De asemenea, coafeza
trebuie să depisteze în prealabil defectele capului clientei pentru a le masca. În general, această mascare a
imperfecţiunilor se realizează în mod special prin volumul coafurii.

Faţă rotundă Faţă pătrată

Faţă în formă de perlă Faţă alungită

Faţă în formă de diamant Faţă în formă de inimă

FISA TEHNOLOGICA

PROFILUL CLIENTULUI

Defecte ale capului – corectarea lor

Tipuri de disproporţii ale capului

În viaţa de zi cu zi întâlnim persoane cu diferite defecte:

sprâncene înalte
ochi rotunzi şi mari
distanţa prea mare dintre sprâncene
sprâncene drepte sau căzute pe ochi
frunte lată
obraji proeminenţi
maxilar mare
păr foarte aspru (spongios)
păr puţin
cap turtit
perciuni foarte alungiţi
vârtejuri
goluri de păr
comedoane de grăsime
chelie
păr abundent
gât gros şi scurt
gât lung şi subţire
urechi mari
nas lung sau lat
obraz mare sau mic

Proprietatile firului de par

Rezistenta parului este mare la agenti fizici si biologici:
1. Firul de par este flexibil si elastic.
2. Parul este higroscopic.
3. Firul de par are proprietate absorbanta sau de fixare.

Structura chimică:
 85% keratină
 10% apă
 3% lipide
 0,5% pigmenţi
 substanţe minerale.

Dupa Culoare:
- roşie
- neagră.
- Nuanţele diferite sunt rezultatul combinării dintre cei doi pigmenţi.

Alte caracteristici:
 Strălucire
 Grosime
 Rezistenţă
 Elasticitate
 Gradul de ondulare naturală
 Desime.

În funcţie de secreţia de sebum:

 Părul normal
 Părul gras
 Părul uscat.

În funcţie de grosime:
 Părul gros
 Părul subţire

UNGHII
1. UNGHII
1. Structura unghiei
Din punct de vedere al aspectului unghiei se cunosc 3 tipuri de unghii şi anume:
● unghia lipită de deget, numită şi unghia plată
● unghia mică – care se desfăşoară pe o suprafaţă foarte redusă şi care este situată foarte aproape de
rădăcina unghiei. La acest tip de unghie nu prea se recomandă modelaj de unghii false, deoarece montajul
acestora se va face extrem de greu, dat fiind spaţiul foarte mic de manevră al manichiuristei şi corecţia
importantă pe care va trebui s-o facem unghiei false înainte de aplicare (aproape jumătate din lăţimea
unghiei false se pierde prin ajustare).
În cazul acestui tip de unghie se întâlneşte foarte des (90% din cazuri) atât în partea superioară a
unghiei cât şi în cea inferioară (liberă) posibilitatea ca unghia să fie încărnată, sau altel spus partea cărnoasă
a unghiei a migrat spre zona unghiei acoperind-o în proporţie mai mică sau mai mare funcţie de caz.
● unghia cu muchia exterioară liberă este unghia foarte indicată modelajului de unghii false şi care se
supune uşor oricărui tip de manichiură.
Acest gen de unghie arată în felul următor: este aproape ovală,
unghia se răsfrânge frumos peste partea cărnoasă a degetului numită hyponychium, cu o suprafaţă liberă
lăsată la dorinţa persoanei şi care privită dedesupt apare transparentă.
Din punct de vedere structural unghia este alcătuită astfel:
● rădăcină – aflată sub piele la baza unghiei, este alcătuită din celule noi. Cele vechi sunt mai tari şi sunt
împinse în afară.

● corpul unghiei – este format din straturi de celule de keratină întărită. Partea plată a unghiei nu conţine nici
nervi, nici capilare. Trebuie evitată curăţarea unghiei în profunzime pentru a nu produce leziuni patului
unghiei sau pentru a nu separa corpul unghiei de patul său.
● pieliţa sau cuticula – este porţiunea îngustă de piele aflată la baza unghiei care se împinge cu beţişorul de
portocal şi ulei vitaminizant.
● patul unghiei – se găseşte sub unghie şi conţine nervi şi capilare de sânge care se reflectă prin unghie,
dându-i un aspect rozaliu. Se întinde de la rădăcină până la marginea liberă a unghiei.
● marginea liberă – este situată dincolo de hyponychium
● matricea – suprafaţa care este situată în partea de jos a rădăcinii şi este producătoare de celule de
keratină ce conţin capilare de sânge şi nervi. Această parte este foarte sensibilă şi atunci când este lovită
poate duce la căderea unghiei.
● hiponichium – este pielea subţire de sub partea liberă a unghiei

● eponichium – sau pieliţa de la baza unghiei care încadrează unghia şi partea unde unghia intră în piele
● lunula – se prezintă sub formă de semilună care leagă matricea de patul unghiei

Formele unghiilor: Unghiile pot avea următoarele cinci forme:

- pătrată
- evazată
- ovală
- ascuţită
- rotundă

2.Iregularităţi ale unghiilor

a)Unghiile văluite
Pe unghie apar rizuri care pot fi uşor pilite pentru a fi attenuate
b) Adâncituri pe unghie
Sunt rezultatul unor probleme apărutela celulele din matrix. Se vor lucra cu foarte

mare grijă.
c) Leuconychia – sunt petele albe care apar frecvent pe unghie, dar nu indică o boală.
Deplasându-se o dată cu creşterea unghiilor, în cele din urmă dispar.

d) Ony chauxis – reprezintă hipertrofierea unghiei(creşterea exagerată a unghiei în

grosime). Poate fi cauzată de o infecţie locală. Dacă infecţia este prezentă, nu se lucrează laea. Dacă infecţia
nu este prezentă, nu se poatelucra cu pila.

e) Onychatrophie – atrofia, reducerea dimensiunii unghiei datorită unor lovituri sau a contactului cu detergenţi puternici.
S-ar putea lucra, dar cu foarte multă grijă

f) Pterigium – este o creştere exagerată a cuticulei peste unghie. Sugeraţi clientei manichiura cu ulei cald, de preferat de
măsline.

g) Onychophagie – unghii roase cu dinţii.

Sugeraţi clientei să renunţe la acest obicei făcându-şi frecvent manichiura.
h) Onychorhexis – unghii despicate datorită unor lovituri, pilirii incorecte a unghiilor sau utilizării excesive a solvenţilor
pentru ojă. Sugeraţi clientei manichiura cu ulei cald.

i) Unghii de forma cojii de ou – acestea sunt foarte subţiri, albe şi mult mai flexibile decât unghiile normale. Partea
liberă a unghiei se curbează mult. Denotă boli cronice de origine sistemică sau nervoasă.
j) Unghii albăstrui – datorită unei proaste circulaţii a sângelui sau a problemelor cardiace. Se poate face
manichiura obişnuită.
k) Unghia care prezintă pete roşiatice sau maronii se datorează unor lovituri puternice care au determinat
sângerarea petului unghiei. Petele dispar o dată cu creşterea unghiei. Aceste unghii pot fi lucrate cu multă

3. Boli ale unghiilor

Orice unghie care pare bolnavă cu semne de infecţie sau pe un deget înroşit, umflat, iritat, dureros
sau cu puroi nu se lucrează de către manichiurista ei, aceea se trimite la doctor.
ONYCHOSIS este un termen tehnic care se referă la orice boală a unghiei.
a) ONYCHOMICOZA – este o infecţie cauzată de paraziţi vegetali. Se prezintă ca o încărcătură albicioasă
care poate fi răzuită sau ca striuri galbene în interiorul unghiei.
Boala porneşte de la partea liberă şi se răspândeşte către rădăcină. Porţiunea infectată este groasă şi
decolorată. Pe măsură ce infecţia avansează, apar iregularităţi de grosime, straturile infectate se desfac de
unghie şi lasă să se vadă partea bolnavă a patului unghiei.
b) PARONYCHIA – este o infecţie, o inflamare a ţesutului de jur împrejurul unghiei. Este o infecţie generată
de bacterii.
c) ONYCHIA – este inflamarea matrixului şi se datorează infectării cu bacterii din cauza instrumentelor de
manichiură.
d) ONYCHOCRYPTOSIS – unghii încărnate care pot genera o infecţie şi apar datorită pilirii exagerate a
unghiilor în partea laterală.
e) ONYCHOPTOSIS – este căderea unghiilor (una sau mai multe) şi are drept cauză sifilisul
f) ONYCHOLYSIS – este depărtarea unghiei de patul ei dar fără ca să cadă. Denotă boli interne.
FISA TEHNOLOGICA

MODULUL - MANICHIURA
În funcţie de aspectul, culoarea, forma lor unghiile pot indica boala sau bolile de care suferă
persoana în cauză astfel:
● unghiile de culoare roz indică sănătate, alimentaţie corectă, regim de viaţă corect, fără deviaţii
● unghiile albăstrui indică anemie sau o toxicitate mărită în organism. Nu facem recomadări, astfel de cazuri
sunt numai de competenţa medicului.
● unghiile fragile, subţiri indică o deficienţă de vitamine, care dacă nu este însoţită de alte manifestări îi
putem recomanda să facă o cură de 7 zile(niciodată vara) cu polivitamine şi poliminerale. Lunile în care se
recomandă administrarea vitaminelor sunt cuprinse între lunile septembrie şi aprilie inclusiv.
● unghiile îngroşate pot fi cauzate de folosirea în exces sau de slaba calitate a unor produse de curăţare
(detergenţi), sau mai grav se pot prezenta în această formă ca urmare a apariţiei unor paraziţi sau micoze.
Recomandăm consult al medicului dacă şi culoarea lor este schimbată. În cazul apariţiei unor micoze unghia
capătă o culoare alb-gălbuie în straturi.
● unghia moale – supusă exfolierii indică o lipsă de proteine şi vitamine. În acest caz nu facem recomandări,
se adresează medicului pentru analize ale sângelui şi consultaţie.
Acolo unde apar situaţii în care nu suntem sigure asupra cauzei ce a generat modificări ale unghiei
este indicat să nu aplicăm modelaj de unghii false şi nici pânză de acrylic.

prezintă forme grave sau boli de piele putem executa aproape toate tipurile de manichiură cunoscute.
● unghia curbată foarte mult peste deget indică existenţa unor boli cronice.
împiedică să executăm manichiura. Dacă unghia este slăbită dar nuprezintă forme grave sau boli de piele putem executa
aproape toate tipurile de manichiură cunoscute.
● unghia curbată foarte mult peste deget indică existenţa unor boli cronice. Dacă nu sunt transmisibile nu neîmpiedică
să executăm manichiura.

● desprinderea unghiei de patul unghiei indică apariţia sau existenţa unei infecţii ori prezenţa unor ciuperci.
● infecţia matrix-ului se manifestă ca un ţesut inflamat în interiorul căruia se depozitează puroi în imediata
vecinătate a bazei unghiei. Această boală este produsă de bacterii şi este considerată contagioasă. Nu se
execută nici un fel de manichiură. Se recomandă cu tact consultul medicului.
● unghia rdicată este cauzată de regulă de apariţia unor micoze. Aceasta se prezintă astfel: unghia se
situează la un nivel mai ridicat de piele, sub care se află mai multe straturi de celule moarte, întrerupte pe
alocuri de goluri. Nu se execută nici un fel de manichiură, se recomandă consultul medicului.

NOTĂ: Când clienta care a fost trimisă la medic se reîntoarce în salon după un interval de
timp şi doreşte să i se facă manichiura, i se cere o hârtie doveditoare că a făcut un anumit tratament
şi este în perfectă stare de sănătate. Se informează clienta despre această hârtie pe care va trebui să
o elibereze medicul atunci când îi recomandăm consult de specialitate, astfel încât la revenirea în
salon să se prezite cu actul respectiv, parafat şi întocmit de medicul specialist. Fără acest act vă
asumaţi în mod direct riscul de a vă îmbolnăvi dvs. şi pe cei cu care veniţi în contact.

Cele mai intalnite tipuri de unghii

- unghie ovala si lunga
- unghie foarte lata si colturoasa
- unghie foarte lata si mare
- unghie foarte mica
Efectul optic al diverselor tipuri de unghii
- unghii lungi, ovale – dau degetelor si mainii iluzia de suplu si ingust;
- unghii scurte, rptunde, patrate, trapezoidale – dau impresia de latime, grosolan.
Puncte de orientare la determinarea formei potrivite a unghiei
 forma naturala
 dorinta clientei
 activitatea profesionala
 moda

FISA TEHNOLOGICA - MODUL MANICHIURA

Masajul mainilor
Prin masaj se activeaza circulatia sangelui, se inlatura celulele moarte, facilitandu-se formarea altora
noi, de aceea este foarte important ca manichiuristele sa cunoasca tehnica masajului.
Masajul membrelor superioare se face se la maini spre umar.
Masajul articulatiilor membrelor se face prin miscari circulare pentru fiecare articulatie in parte.
Partea masata trebuie sa se afla intr-o pozitie comoda, adica sa aibe o baza mare si stabila de
sprijin. De asemenea, muschii trebuie sa fie complet relaxati, iar inainte de masaj pielea se unge cu crema
sau pudra de talc, pentru anu se irita.
Scopul masajului este:
- pastrarea si redobandirea supletei mainilor
- activarea circulatiei sangelui.
Operatii premergatoare:
 Se unge pielea cu crema sau pudra de talc
 Mana trebuie sa fie intr-o pozitie comoda si stabila
Masajul este interzis in zone inflamate, boli de piele, leziuni, etc.
Miscari de masaj al degetelor:
Se tin degetele rasfirate in forma de evantai si se maseaza fiecare deget, incepand de la varf spre
radacina.

Se trec printre degetul mare si aratator degetele mainilor de sus in jos.
Se formeaza un cerc intre degetul mare si aratator, trecand prin el degetele.
Miscari de masaj al palmelor:
- Se prinde mana clientului intre maini si se maseaza podul palmei spre incheietura.
- Degetele se strang, se incercuiesc peste podul palmei si se executa o stransoare usoara.
- Se maseaza prin alunecarea degetelor varful lor pana la incheietura, pentru a activa circulatia
sangelui.
Impachetari cu parafina
Acest tratament inmoaie epiderma, hidrateaza in profunzime pielea, dandu-i un aspect fin. Stratul
cald de parafina stimuleaza circulatia sanguina si are efecte relaxante asupra clientelor.
Tratamentul se efectueaza inaintea manichiurii sau a aplicarii lacului de unghii.
Parafina – origine minerala, amestec solid de hidrocarburi, obtinut din petrol.
Materiale si instrumente necesare tratamentului:
 incalzitor de parafina
 parafina
 solutie dezinfectanta
 ulei esential sau crema speciala
 manusi de plastic
 manusi din material textil
 prosop
Fazele tratamentului:
 Se pulverizeaza o solutie dezinfectanta pe maini si apoi se sterge.
 Se aplica o lotiune pentru maini si se maseaza pana patrunde in piele.
 Se introduc mainile pana la incheietura in parafina incalzita.
 Se acopera mana cu o manusa de plastic si apoi cu una din material textil.
 Dupa 15-20 de minute se scot manusile si se inlatura stratul de parafina depus.
 Se inlatura cu o lotiune tonifianta eventualele resturi de parafina.
Baia de ulei
Scopul ei este:
- remedierea fragilitatii unghiilor
- regenerarea repliului cornos al unghiilor
Tehnica de lucru
- Intr-un vas de portelan se introduce un burete, apoi se toarna 100 ml de apa calda cu temperatura
de 60°C si 120 ml de ulei de porumb.
- Dupa ce s-a sters lacul de la mana stanga, se desprinde cuticula
- Se pileste usor marginea libera a unghiei
- se introduc unghiile in vasul cu ulei
- Se tin 10 minute, si in timpul acesta se lucreaza la mana dreapta
- Se scot degetele, se sterg de ulei cu vata si se degreseaza
Manichiura este de mai multe feluri:
- Obisnuit – se face forma unghiei si se da cu lac
- Clasic – aici se taie carnea , se pileste unghiile, masaj , lac

Aromaterapia – cu diferite arome de flori, plante , uleiuri.

a) obosite – o picatura de cedru , o picatura de gherani, si cite 2 picaturi de caiaputa si levantica
b) miini uscate – o picatura de ulei de menta, o picatura de ulei de levantica, si cite 2 picaturi de ulei de
sandala, mirta, limenta, pin, capaiuta.
- SPA manichiura – se face manichiura igienica , se fac bai cu aburi de curatare , de inmuiere, de
intinerire, plus masaj si masti.
- Terapie cu parafina – ca si la SPA manichiura, doar ca aceasta procedura se face mai mult iarna
pentru incalzirea miinilor si a le repara de crapaturi si a le face mi moi.
- Manichiura „Francez” - acest fel de manichiura se vopseste virful unghiei cu alb, a fost utilizat de
demult de un regizor care facea un film cu actrite, si pentru ca ele sa nu isi schimbe des lacul dupa
fiecare imbracaminte.
Forma unghiilor este o chestiune de preferinte si de stil personal dar sunt anumite lucruri pe care ar trebui sa
le stii inainte de a le face patrate sau rotunjite.
In functie de marime si forma unghiilor, vei descoperi ca doar o anumita forma de unghie si doar unele culori te
avantajeaza. La fel ca si amprentele, marimea si forma unghiilor sunt unice pentru fiecare persoana. Poti sa
gasesti asemanari intre unghiile tale si ale unei prietene, insa unghiile au multe forme si marimi.
Daca te uiti la manichiura unei prietene vei observa ca nu are unghiile identice cu ale tale. De ce, oare? Ei bine,
patul unghiei, denumita si lama cornoasa poate fi lunga sau mai scurta, lata sau mai subtire. Patul unghiei, este
partea pe care este fixata unghia si este diferita de ce a mamei tale, a surorii, verisoarei sau cea a prietenei tale.
Acest lucru se intampla din cauza ca patul unghiei are forma potrivita anatomiei degetelor fiecarei persoane.
Lunula unghiei este la fel de importanta atunci cand alegi forma unghiei si apare sub multe forme, rotunjita,
patrata, rotund-patrata, oval etc
In figura alaturata vei vedea partile principale ale unghiei in functie de care vei alege forma, lungimea si
culoarea potrivita de oja.

FORMA UNGHIEI IN FUNCTIE DE LUNULA SI PATUL UNGHIEI

Exista o regula de care poti tine cont, si anume: daca lunula unghiei este rotunjita asa trebuie sa fie si varful,
iar daca lunula unghiei este patrata e recomandat sa-ti pilesti unghiile intr-o forma patratoasa.
Tine minte urmatoarele sfaturi:
(a) Daca patul unghiei are o forma lata si scurta, forma potrivita este una patrata, rounjita la margine.
(b) O forma ovala la varf este potrivita daca patul unghiei este oval.
(c) Pentru o forma patrata a lunulei si o forma lunguiata a patului unghiei este de preferat o forma usor
rotunjita pe margini si plata in varf.
(d) Cu cat lunula este mai ascutita si patul unghiei este mai lunguiet, in acelasi fel, vei da o forma alungita si
ascutita unghiei.
(e) Pentru o unghie cu o forma lata si rotunjita, este indicat sa alegi o forma usor rotunjita si nu foarte lunga.
(f) Forma patrata este potrivita, evident daca lunula are o forma patrata iar lungimea se alege proportional cu
lungimea pe care o are patul unghiei.
(g) Daca lunula este rotunjita la margini poti alege o forma patrata si usor rotunjita pe margine.
(f) Forma foarte ascutita este indicata daca lunula este foarte plata.
FORMA UNGHIILOR IN FUNCTIE DE ASPECTUL MAINII
Acorda-ti un moment si observa lungimea si latimea degetelor.
Ai mainile patrate, cu degete late? Ti se potrivesc unghiile scurte, fara colturi, urmarind linia lor naturala.
Pentru mainile mici, cu degete subtiri, merg de minune unghiile lungi, ovale, usor rotunjite la varf.
Daca ai degetele lungi si subtiri sau scurte si groase, pentru tine merg unghiile de lungime medie, de forma
patrata, cu colturile usor rotunjite.
CULOAREA OJEI IN FUNCTIE DE MARIMEA UNGHIEI
Pentru unghiile scurte, mici se recomanda culorile tari, stridente. Pe unghiile lungi arata mai bine o oja de
culoare bej, nuantele deschise in general.
In cazul in care ai unghiile late, aplica oja doar pe centru, lasand libere extremitatile. Unghia va parea mai
lunga si degetele mai fine.

CELE MAI POPULARE FORME DE UNGHII

UNGHII OVALE
Este o forma feminina si care se potriveste celor mai multe tipuri de degete, atat celor avand patul
unghiei scurt cat si lung. O forma ovala si scurta a unghiei este potrivita celor care au patul unghiei scurt pe
cand o forma ovala si lunga este potrivita daca patul unghiei este lung.

UNGHII ROUNDE
O alegere buna daca ai unghiile scurte si esti o persoana activa, deoarece este forma care tinde sa
se rupa cel mai putin. Este o forma conservatoare, aleasa cel mai des de barbati deoarece urmeaza conturul
natural al unghiei. Marimea degetelor joaca un rol important, in sensul ca pentru degetele late aceasta forma
creeaza aspectul unor degete mai subtiri.
UNGHII ASCUTITE
Forma cea mai potivita daca vrei sa adaugi lungime unor degete scurte si late. Este o alegere foarte
populara in Estul Europei, mai putin in vest.
UNGHII PATRATE
Pentru degetele lungi si subtiri este alegerea cea mai inspirata. Unghiile patrate sunt intalnite cel mai
des in cazul manichiurii frantuzesti si a tips-urilor. Nu este o alegere foarte inspirata si foarte greu de obtinut
daca patul unghiei este scurt si lat. Iar pentru degetele avand patul unghiei lunguiet, forma patrata este
potrivita si usor de obtinute

UNGHII PATRAT-OVALE
Este o alegere inspirata pentru degetele scurte si subtiri sau lungi cu degete groase. Prima data a
fost aleasa de Paula Gilmore in 1984, specialista celebra in acele vremuri.
FISA DE DOCUMENTARE
Pedichiura

Importanta pedichiurii
Ingrijirea speciala a pielii si a unghiilor de la picioare este foarte importanta, ea avand un caracter igienic, si
se refera la taiere si pilirea unghiilor normale, ingrosate, incarnate, inegale sau deformate de la picioare,
precum si la indepartarea pielii ingrosatea de pe talpa piciorului.
Aceste ingrijiri sunt absolut necesare si trebuiesc efectuate cu regularitate, deoarece bataturile si colturile,
fiind presate de incaltaminte, devin dureroase, provoaca stari de disconfort si nervozitate.
Exercitarea meseriei cere foarta multa rabdare, atentie, si cunoasterea foarte bine a bolilor de piele.

Operatii pregatitoare in vederea executarii pedichiurii

Piciorul nu se trateaza decat in cea mai perfecta stare de curatenie, cu unelte si instrumente
dezinfectate, cu o perfecta curatenie la locul de munca, iar lucratorul trebuie sa aibe trusa de pedichiura
completa.
De aceea inaintea inceperii activitatii, lucratorul este obligat sa respecte urmatoarele:
- Sa poarte haine de protectie (halat)
- Sa aibe unghiile curate si igiena pusa la punct
- Sa verifice curatenia bazinelor si a cabinei de lucru
- Inaintea inceperii lucrului si la terminarea acestuia sa se spele pe maini la fiecare client
- La fiecare client sa schimbe prosopul, sa dezinfecteze sculele si sa spele bazinul de pedichiura.

Examinarea si pregatirea clientei

Pedichiurista are obligatia ca, inaintea inceperii lucrului, sa examineze foarte bine picioarele clientei.
In cazul in care se constata ca exista ciuperci, exeme, bataturi cu puroi, negi, unghii incarnate, se va evita
inceperea lucrului, iar pedichiurista ii va reconamda clientei sa mearga sa consulte un medic dermatolog.
Inainte de a incepe pedichiura, se procedeaza la inmuierea picioarelor timp de 10-15 minute, in apa calda, in
care se poate adauga sapun lichid.

Se pot adauga in apa 10g de bicarbonat de sodiu, care are insusirea de

a deschide porii, permitand apei sa intre mai usor in epiderma, inmuind tesuturile, descongestionand
picioarele umflate si obosite, regland circulatia.
In tratamente mai complexe, clienta poate fi lasata la inmuiat si 30 de minute.
In cazul in care s-au produs leziuni, dupa scoaterea bataturilor mai profunde, se dezinfecteaza cuspirt sau septol.
Ranile care sangereaza pot fi date cu apa oxigenata.
Impotriva infectiilor poate fi folosit si rivanol sau penicilina sub forma de pulbere, sau sulfamina.
Pe toate ranile pe care s-au folosit medicamente se va pune un pansament steril.
In cazul in care clienta are varice, inainte de a efectua baia, se vor bandaja gambele pentru a contracara efectul apei calde
care dilata vasele de sange.
Tot in acest caz, se va folosi apa ceva mai rece.
Impotriva gadilatului se poate masa talpa piciorului, pentru a atenua gadilatul.
In cazul in care clienta are basici, se vor taia cu foarfecele (nu jupuite), in asa fel incat sa curga lichidul si pielea sa ramana
cat mai intacta.
Se dezinfecteaza locul, se panseaza, impiedicand infectarea.
In cazul in care s-a format puroi, in urma extragerii unor bataturi sau a unei unghii incarnate, clienta va fi
trimisa la medic pentru a evita infectii mai grave, uneori fiind nevoie sa se scoata unghia in intregime.

Masajul:
Se sutine laba piciorului cu ambele maini, in timp ce degetele mari efectueaza miscari circulare, presand
tesuturile de pe suprafata superioara a labei piciorului.
Masajul se executa cu miscari incepand de la degete spre calcai si invers.
LUCRARI DE MUSTATI SI BARBI - mustatile sunt de mai multe feluri deosebindu-se astfel modele de muststi scurte ,
lungi , subtiri ,stufoase (late) , in functie de forma lor poarta anumite denumiri . Cele mai frecvent purtate sunt: mustata ,
randunica ,mustata mexicana, mustata mare intoarsa , DOUGLAS .
Lucrarile de mustati se executa dupa barberit. Se va tuned parul ce afost ferit in timpul rasului in forma
ceruta de fizionomia clientului si conform cu dorinta acestuia . Lucrarea se incepe indifferent de model din
partea dreapta imediat de sub nara si se va continua dealungul conturului pana la comisura buzelor . Apoi se
va lucra partea stanga avand grija ca aceasta sa fie perfect simetrica si egala cu cealalta parte. Pentru a nu
dauna fizionomiei si expresiei in functie de modelul mustatii se aranjeaza partile laterale cu foarfecele si se
va taia parul pe langa conturul buzei superioare degajand-o de firele mai mici . In tot timpul lucrului se va
acorda o atentie la contur acesta trebuie sa aiba o linie precisa . Dupa terminarea lucrarii se va peria
(pieptana) mustata in directia de crestere a firelor de par pentru a imprima un aspect cat mai ordonat .

MUSTATA DOUGLAS – este o mustata caracterizata printr-o linie eleganta si tinereasca , ea este
mai des solicitata de tineri mai ales cei bruneti pentru nota sa contrastanta ce subliniaza expresia fetei . De
obicei mustata Douglas nu depaseste prin lungimea sa comisura buzelor . In portiunea superioara la contur
aranjarea mustatii se va face cu briciul , care va tinut intr-o pozitie dreapta pentru a obtine o margine curate
si precisa . In partile laterale se poate imprima parului fie o line dreapta , formandu-se astfel o mustata
dreptunghiulara , fie o lini oblica realizandu-se o mustata ascutita. La cererea clientului se poate forma cu
briciul o carare subtire la mijloc

MUSTATA RANDUNICA – este o mustata preferata de persoanele ce au depasit 40 ani deoarece

imprima fizionomiei pe langa nota de eleganta si seriozitate . Pentru a executa acest tip de mustata se vor
scurta firele de par la circa 2 -3 mm lungime . In timpul lucrului lama briciului aluneca spre comisura buzelor
intr-o linie arcuita asemanatoare cu aripa unei randunici in zbor . In cazul in care firele de par de la mijlocul
mustatii sunt foarte lungi si vor scurta cu msina de tuns ( minicut). Aceasta operatie se efectueaza inainte de
a se taia cu foarfecele firele de par de langa conturul buzei superioare.

MUSTATA MUSCULITA – se va situa in gropita ce se afla pe portiunea dintr nas si buza

superioara , se va curate cu briciul parul de pe portiunea de deasupra buzei superioare ( intai in dreapta apoi
in stanga) pana in apropierea liniei naturale a gropitei . Se vor tuned apoi firele de par de langa conturul
buzei superioare si la urma cat mai marunt cele din partea de sus a mustatii.

MUSTATA MEXICANA – se va caracteriza printr-o linie pronuntata arcuita asemanatoare unui

semicerc . La cererea clientului mustata poate fi mai putin sau mai mult subtiata la partea superioara. Insa la
comisura buzelor formeaza o linie arcuita ce urmareste exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul
buzei inferioare . In timp ce se vor tuned firele de par de langa conturul buzei superioare se va urmari cu
atentie ca linia inferioara a mustatii sa corespunda din punct de vedere estetic cu linia superioara a buzei. In
cazul in care mustata este prea stufoasa se va subtia cu foarfecele

MUSTATA MARE INTOARSA – pentru a obtine acest model de mustata prindeti inainte de barberit
capetele cu clipsuri pentru a nu fi rase . Despartiti apoi parulul mustatii fie folosind peria fie pieptanele printro
carare mediana ( mijloc ) si se vor tuned doar firele mai lungi ce depasesc grosul mustatii . In consecinta
se vor tunede primele doua sau trei randuri de fire de par de la conturul buzei superioare dar se va pastra
lungimea celorlalte fire de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor si sa se rasuceasca
(semindoite) Pentru a obtine un effect estetic mai mare finisati forma mustatii mai ales la firele de par de la
comisura buzelor ce le veti rasuci cu ajutorul unui fier incalzit in forma de spirala . Pe langa aceste modele
de mustati mai sunt solicitate de uni clienti urmatoarele tipuri :
- mustati mari stufoase dar fara varfuri
- mustati late si bombate
mustata lata cu firul de par scurt

LUCRARI DE BARBI – sunt purtate in general de o clientele redusa asemeni mustatilor se disting mai multe
tipuri ( modele ) de barbi.
-barba cioculet
-barba format patrat scurta
-barba format patrat lunga
-barba rotunda –semiscurta si cubaneaza
Fisa tehnologica

CLASIFICAREA TUNSORILOR
Tunsori execuate cu masina de tuns
 tunsoare completa.
Tunsori executate cu msina si foarfeca
 tunsoare cu breton pentru baieti
 tunsoare in scari.
Tunsori executate cu briciul
- tunsoare ovala
- tunsoare in linie drepta
- tunsoare in unghi sau in V.
Tunsori executate cu foarfeca
 tunsoare Gacon
 tunsoare demigarcon
 tunsoare in scari
 tunsoare in linie dreapta
 tunsoare carre
 tunsoare bob, etc.
TUNSORI EXECUTATE CU MASINA DE TUNS
Se executa cu masina de tuns la care poti alege oricare din treptele de lungime (0,1,2,3,4), in functie
de lungimea dorita de client.
Tehnica de lucru:
 tunsul se incepe din partea frontala spre crestet, se continua in partile laterale si se incheie cu
portiunea de la spate.
 cu placa nr 0 se curata puful de la ceafa
 se controleaza si se corecteaza eventualele diferente de lungime.

TUNSORI EXECUTATE CU FOARFECA SI MASINA

Sunt tunsori combinate la executarea carora se folosesc mai multe ustensile de tuns:
 masina de tuns
 foarfeca.
TUNSOAREA CU BRETON PENTRU BAIETI
Tehnica de tuns:
 cu marimea nr 2 se tunde parul de jur imprejur si in portiunea superioara a capului, dupa ce sau
despartit suvitele necesare bretonului
 se inlocuieste placa nr 2 cu marimea nr 1 cu care se subtiaza parul din partile laterale si ceafa
 se curata parul de la ceafa cu placa nr 0 si se subtiaza usor parul de la conturul cefei
 se tund perciunii si parul de la conturul urechii cu foarfeca si se retuseaza ceafa
 cu foarfeca se retuseaza si se armonizeaza lungimea astfel incat sa nu se observe nici o
diferenta de lungime
 suvitele frontale se tund cu foarfeca in linie dreapta formand bretonul, care poate fi filat cu
ajutorul foarfecii si a pieptanului.
 se curata parul de la ceafa cu placa nr 0 si se subtiaza usor parul de la conturul cefei
 se tund perciunii si parul de la conturul urechii cu foarfeca si se retuseaza ceafa

FISA TEHNOLOGICA

TUNSORI EXECUTATE CU BRICIUL

TUNSOAREA OVALA – executata cu briciul sau cu lama de tuns.

Se procedeaza astfel:
 Pe parul spalat se traseaza o carare
 Se alege o mica suvita de max 2 cm si se piaptana pe ceafa formandu-se ovalul
 Restul de par se prinde in clipsuri.
 Suvita de par din spate se tunde fara a se scurta prea tare, urmatoarele suvite de la spate se
tund la lungimea suvitei tunse anterior.
 In crestet parul se va tunde pe dedesupt, la fel se procedeaza si in partile laterale ale capului.
 Urmeaza impreunarea prin pieptanatul celor doua parti tunse controland si taind firele de par mai
lungi.
 Parul din fata trebuie sa ajunga pe cat se poate la sprancene.
 Se face o legatura intre laterale si fata.

TUNSORI EXECUTATE CU FOARFECA

TUNSOAREA GARCON

- Se traseaza o carare despartitoare de la frunte la ceafa si una de la o ureche la alta.

- Parul de la spate spre ceafa va fi tuns pierdut.
- In partea frontala parul se va taia la lungimea dorita fara a depasi linia sprancenelor.
- Partile laterale de vor tunde pe suvite mici in asa fel incat sa fie la lungimea parului din fata si sa a
legatura armonioasa cu partea tunsa de la spate.
- In partea laterala si cea frontala, parul se va tunde prin tehnica de filaj, anume suvita de par se va
mana stanga si cu foarfeca intredeschisa se va taia parul prin introducerea foarfecii in suvita de par
impingand foarfeca spre radacina.
- Se piaptana parul in diferite directii pt a verifica daca are lungimi egale corespunzatoare.
- Tunsoarea demigarcon este la fel la prima dar mai lunga cu 1-2 cm.

FISA TEHNOLOGICA

TEHNICI MODERNE DE TUNS

 Tehnica PIVOT-POINT sau point cut .
Este tehnica punctului sau tunderii in zig-zag, se foloseste pentru a da suplete si forma tunsorii si
pentru sustinerea superficiala a suvitelor.

 Tehnica SLICE
Se foloseste pentru a subtia in profunzime suvitele de par in vederea obtinerii lejeritatii.
Pentru asta se lasa foarfeca sa alunece in jos pe diferite suvite.

 Tehnica FREE HAND

Este tehnica prin tapare si se foloseste la tunderea suvitelor din partea superioara a capului obtinand
volumul necesar tunsorii.
De asemenea este tehnica de tundere cu mana libera fara a tine parul in palma sau pe degete.

 Tehnica UNDER CUT

Este tehnica in care se combina tehnica Slice si Pivot Point, se foloseste la finisarea tunsorii; se
subtiaza varful suvitei de par tunse anterior.

 Tehnica BOB
Este modul de tundere in linie drapta foarte aproape de mana.

TUNSORI
Modalitati de tundere

TUNSUL PE DEGETE

Determinarea liniei conducatoare.

Prin determinarea lungimii parului din suvita ce trebuie sa fie tunsa prima, stabiliti linia conducatoare
de ea depinzand lungimea parului coafurii intentionate. Linia conducatoare este linia de baza a celorlalte linii.

Astfel:
- luati in mana pieptanul si foarfeca si separati o suvita ingusta de par
- pieptanati suvita perpendicular pe cap si asezati degetele aratator si mijlociu acolo unde trebuie scurtat
Parul cu degetele aratator si mijlociu ale mainii stangi tineti suvita intinsa uniform.
Tinerea instrumentelor si taierea:
 introduceti pieptanul intre degetul mare si zona mediana a mainii stangi
 tineti-l in asa fel incat sa nu deranjeze taierea parului
 apucati foarfeca in asa fel incat sa puteti taia cu ea
 taiati parul aflat deasupra degetelor cat mai aproape de ele, acest lucru realizandu-se prin mai multe
taieturi.
Continuarea lucrulu i :
 separati urmatoarea suvita in timp ce inlaturati o parte din suvita scurtata
 puteti fixa linia conducatoare a urmatoarei taieri
 taiati parul de-a lungul liniei conducatoare
 continuati tunsul in modul descris
 verificati repetat daca parul este egal ca lungime de ambele parti ale capului.
FISA TEHNOLOGICA

TUNSUL IN MANA
Se procedeaza astfel:
 pieptanati lins portiunea de par mai joasa din zona cefei
 luati portiunea intre aratator si mijlociu in asa fel incat varfurile firelor sa se inalte in mana
 alunecati cu degetele pana la linia conducatoare ce determina lungimea parului
 taiati parul in imediata apropiere a partii interne a degetelor
(ATENTIE: degetele trebuie sa fie intinse)
- pieptanati parul in directia de cadere si examinati rezultatul.
Controlul final se face prin verificarea rezultatului dupa ce ati taiat parul si eventual corectarea taierii.
Impartiti parul perpendicular pe linia separarilor anterioare, scurtand prin taiere pe degete sau in mana
varfurile rasarite izolat.

TUNSUL PIERDUT

Pierdutul prin taiere pe orizontala:

 la o distanta de 2 cm de radacina efectuati o separare a parului in jurul capului si prindeti sus parul
ramas
 stabiliti linia conducatoare prin taierea pe degete sau in mana
 pentru determinarea ghidului lateral luati ca reper portiunea de par de la capetele campului de pe
ceafa deja scurtat
 paralel cu prima portiune de par, separati o a doua portiune groasa de 0,5 cm si pieptanati-o in jos
(ATENTIE: ca linia conducatoare sa ramana posibil de recunoscut)
 aduceti la acelasi nivel portiunea de par cu linia orientativa
 continuati lucrul pana la crestet cu atentie ca toate portiunile de par sa fie taiate intr-un unghi egal
fata de pielea capului
 tineti tot parul apropiat de cap daca doriti un pierdut fin si indepartat daca doriti un pierdut mai
grosier
 verificati rezultatul separand vertical tot parul si pieptanand in unghi drept fata de cap si luand intre
degete, nu trebuie sa rasara varfuri izolate
Pierdutul prin taiere verticala
 Impartiti parul pe verticala.
 Pozitia departata de pielea capului a portiunii de par si directia liniei de taiere determina gradul de
pierdere.
TUNSUL PE CAP
 In crestetul capului separati vertical o portiune de par
 determinati nivelul pierdutului prin alinierea la gradul dorit intre aratator si degetul mijlociu a acestei
portiuni. Pentru un pierdut relativ puternic aliniati paraalel cu capul portiunea de par.
 Tundeti portiunea de par pe degete si sontinuati taiatul in jurul campului din crestet.
 Parcurgeti etapa de lucru din prelungirea portiunilor tunse spre contur, iar la trecerea de la o etapa la
alta preluati cate o parte din parul deja tuns pentru a respecta ghidul
Verificati rezultatul

TUNDEREA CONTURURILOR MO I (tunsul exact de-a lungul unui contur stabilit)

Notiuni preliminare necesare:
a) aceasta tehnica este recomandata urmatoarelor tipuri de coafura de baza:
 bob (respectiv dubla linie de tundere pe frunte ) si taietura carre
 taietura rotunda.
b) pentru intreaga tunsoare are importanta numai o linie de taietura de-a lungul unui contur stabilit in asa fel
incat toate portiunile de par sa fie taiate mereu pe aceeasi linie orientativa, exceptie taietura carre
c) taietura vine in principal perpendicular pe directia de cadere a parului
d) taietura trebuie sa fie perfecta deoarece chiar si micile greseli sar imediat in ochi si corecturile ulterioare
nu mai sunt posibile, de aceea este foarte importanta pozitia de lucru
e) sensul de separare si sensul de taiere trebuie sa fie paralele
f) parul trebuie impartit in portiuni foarte subtiri pentru ca permanent sa se vada linia orientativa

TAIETURA BOB SI CARRE

La un bob veritabil campul pentru breton ramane lung
Taierea liniei orientative la ceafa
 pieptanati parul in directia lui de cadere dupa ce acesta a fost spalat si sters cu prosopul, stabiliti
astfel lungimea dorita.
 Trasati o carare mediana prin zona posterioara a capului pana la ceafa
 pieptanati parul in fata si daca este necesar fixati cu clipsuri parul.
 La ceafa separati o potiune subtire de par si pieptanati parul in jos
 apasati cu mana portiunea respectiva pentru a obtine un ghid exact
 taiati portiunea lipita de piele.

Continuarea activitatii la ceafa

 separati portiunea de par atat de subtire incat ghidul sa fie clar vizibil.
 Potriviti portiunea cu linia orientativa.
 Procedati in acelasi mod cu urmatoarele portiuni de par pana putin deasupra urechii.
Taierea campurilor laterale si din varful capului in prelungirea ultimei portiuni de la ceafa separati in
zona laterala o portiune subtire.
 In prelungirea ghidului cefei taiati parul lateral in linie dreapta.
 Atentie ca parul sa fie lejer, drept pe ureche si sa nu fie intins prea tare.
 Separati noi portiuni de la cararea mediana la conturul fetei si parcurgeti etapele de lucru pana cand
ajungeti la carare.
 intinzand usor, taiati portiunile de-a lungul liniei conducatoare in mana.
 Prelucati identic si cealalta parte.
 Controlati lungimile partilor laterale tinand cu ambele maini in jos.

Continuarea spre taietura carre.

 aspectul carre se obtine prin taierea drepta a portiunii frontale
 separati parul pregatit pentru breton, pieptanati parul pe frunte si stabiliti lungimea si formatul
bretonului.
 din parul de pe frunte separati o portie subtire
 taiati in mana portiunea tragand usor si stabilind ghidul.
 urmatoarea suvita separati-o subtire incat ghidul sa fie vizibil si taiati egal cu ghidul.
 continuati etapele pana cand tot parul pentru breton se pune de acord cu conturul fruntii.
Pentru un pierdut relativ puternic aliniati paraalel cu capul portiunea de par.
 Tundeti portiunea de par pe degete si sontinuati taiatul in jurul campului din crestet.
 Parcurgeti etapa de lucru din prelungirea portiunilor tunse spre contur, iar la trecerea de la o etapa la
alta preluati cate o parte din parul deja tuns pentru a respecta ghidul
Verificati rezultatul!

TUNDEREA CONTURURILOR MOI (tunsul exact de-a lungul unui contur stabilit)

Notiuni preliminare necesare:

a) aceasta tehnica este recomandata urmatoarelor tipuri de coafura de baza:
 bob (respectiv dubla linie de tundere pe frunte ) si taietura carre
 taietura rotunda.
b) pentru intreaga tunsoare are importanta numai o linie de taietura de-a lungul unui contur stabilit in asa fel
incat toate portiunile de par sa fie taiate mereu pe aceeasi linie orientativa, exceptie taietura carre
c) taietura vine in principal perpendicular pe directia de cadere a parului
d) taietura trebuie sa fie perfecta deoarece chiar si micile greseli sar imediat in ochi si corecturile ulterioare
nu mai sunt posibile, de aceea este foarte importanta pozitia de lucru
e) sensul de separare si sensul de taiere trebuie sa fie paralele
f) parul trebuie impartit in portiuni foarte subtiri pentru ca permanent sa se vada linia orientativa
TAIETURA BOB SI CARRE
La un bob veritabil campul pentru breton ramane lung
Taierea liniei orientative la ceafa
 pieptanati parul in directia lui de cadere dupa ce acesta a fost spalat si sters cu prosopul, stabiliti
astfel lungimea dorita.
 Trasati o carare mediana prin zona posterioara a capului pana la ceafa
 pieptanati parul in fata si daca este necesar fixati cu clipsuri parul.
 La ceafa separati o potiune subtire de par si pieptanati parul in jos
 apasati cu mana portiunea respectiva pentru a obtine un ghid exact
 taiati portiunea lipita de piele.
Continuarea activitatii la ceafa
 separati portiunea de par atat de subtire incat ghidul sa fie clar vizibil.
 Potriviti portiunea cu linia orientativa.
 Procedati in acelasi mod cu urmatoarele portiuni de par pana putin deasupra urechii.
Taierea campurilor laterale si din varful capului in prelungirea ultimei portiuni de la ceafa separati in
zona laterala o portiune subtire.
 In prelungirea ghidului cefei taiati parul lateral in linie dreapta.
 Atentie ca parul sa fie lejer, drept pe ureche si sa nu fie intins prea tare.
 Separati noi portiuni de la cararea mediana la conturul fetei si parcurgeti etapele de lucru pana cand
ajungeti la carare.
 intinzand usor, taiati portiunile de-a lungul liniei conducatoare in mana.
 Prelucati identic si cealalta parte.
 Controlati lungimile partilor laterale tinand cu ambele maini in jos.

Continuarea spre taietura carre.

 aspectul carre se obtine prin taierea drepta a portiunii frontale
 separati parul pregatit pentru breton, pieptanati parul pe frunte si stabiliti lungimea si formatul
bretonului.
 din parul de pe frunte separati o portie subtire
 taiati in mana portiunea tragand usor si stabilind ghidul.
 urmatoarea suvita separati-o subtire incat ghidul sa fie vizibil si taiati egal cu ghidul.
 continuati etapele pana cand tot parul pentru breton se pune de acord cu conturul fruntii.

 pieptanati parul in unghi drept fata de pielea capului impotriva sensului separarii de pana acum
 verificati realizarea tunsorii eventual corectati.

COAFURI IN TREPTE CU PAR DE ACOPERIRE MAI SCURT

Esenta acestui tip de coafura consta in faptul ca prin prelucrarea in trepte a partii superioare a
capului si prin varietatea lungimilor laterale este posibila crearea celor mai diferite forme de coafura.
Astfel:
 separati contururile circa 2 cm de radacina parului pentru stabilirea ghidului, la ceafa, lateral si
breton
stabilirea conturului prin taierea ghidului corespunzator formei coafurii, pe piele ori in mana separati lungimile
in partea superioara a capului
 tineti parul departat in unghi drept fata de pielea capului in portiuni inguste si taiati
 va aparea o noua linie orientativa.
 faceti legatura intre linia orientativa a conturului si cea a portiunii superioare a capului.
 in acest timp portiunile de par sunt tinute in unghi drept fata de pielea capului.
 pieptanati parul impotriva directiei de separare de pana acum, in unghi drept cu pielea capului.
 verificati rezultatul tunderii si eventual corectati.
 FILATUL PARULUI

Filatul parului cu foarfeca de filat.

Este vorba despre rarirea dirijata ori uniforma a parului cu foarfeca de filat, astfel ca sa apara multe
lungimi ale parului, sa nu fie vizibile trepte in par.
`` Sunt necesare cunostinte privind:
 foarfecele de tuns zimtat si posibilitatile lui de folosire.
 Foarfeca de filat dintata fin pe doua parti este recomandata in special pt filarea pe par uscat si taie la
o inchidere cam o treime din nr firelor de par alese.
 Foarefeca de filat dintata pe o parte este recomandata in special la parul foarte des deoarece la o
inchidere taie jumatate din par.
Gradul de rarire al foarfecii de filat este dependent de nr si marimea dintilor si starea de uzura a
foarfecii, posibilitatile de impartire a parului in campuri.
IMPARTIREA PARULUI
La filat, cand se urmareste scoatere din grosime sau din volum a parului se face in campuri:
 frontal
 zona superioara
 partea laterala dreapta si stanga
 partea superioara dreapta si stanga
 ceafa.
FISA TEHNOLOGICA

ALEGEREA TUNSORII POTRIVITE IN FUNCTIE DE FORMA FETEI

FATA OVALA – Este considerata formatul ideal caruia i se potriveste orice tunsoare.

FATA PRELUNGA – Este mai mult lunga decat lata, se preteaza parul tuns de lungime medie care
adauga volum pe partile laterale. Evitati tunsorile cu parul pana la umeri si pieptanaturi care dau volum partii
inferioare a fetei.

FATA PATRATA – Latimea fetei reprezinta mai mult de 2/3 din lungime dandu-i un aspect patrat.
Tunsorile drepte nu avantajeaza, alegeti un stil cufulit sau care sa ascunda o parte din fata. Mariti volumul pe
partile laterale ale fruntii sau la baza capului pentru a lungii fata. Alegeti tunsori cu lungime medie peste
maxilar sau chiar mai jos.

FATA ROTUNDA – latimea fetei depasete 2/3 din lungime. Alegeti o tunsoare cu volum in crestet si
lateral pana deasupra urechii. Pieptanaturile asimetrice si liniile din diagonala vor da impresia unei fete
prelungite.

FATA LATA – Echilibrati formatul fetei pieptanad parul in sus cu linii verticale. Dati volum in crestet.

FATA DIAMANT – Folositi tunsori care acopera fruntea si pometii .Dati volum in zona maxilarului.
Nu pieptanati parul spre spate pt evita dezgolirea fetei.

FATA IN FORMA DE INIMA – Este mai lata in partea superioara si ingusta la cea inferioara.
Echilibrati dand volum partii inferioare.

FATA IN FORMA DE PARA – Alegeti pieptanaturi bogate in crestet si la tample pentru a echilibra
maxilarele late si optati pt onduleuri lasand fruntea goala.

FILATUL PARULUI

Filatul parului cu foarfeca de filat.

Este vorba despre rarirea dirijata ori uniforma a parului cu foarfeca de filat, astfel ca sa apara multe
lungimi ale parului, sa nu fie vizibile trepte in par.

Sunt necesare cunostinte privind:

 foarfecele de tuns zimtat si posibilitatile lui de folosire.
 Foarfeca de filat dintata fin pe doua parti este recomandata in special pt filarea pe par uscat si taie la
o inchidere cam o treime din nr firelor de par alese.
 Foarefeca de filat dintata pe o parte este recomandata in special la parul foarte des deoarece la o
inchidere taie jumatate din par.
Gradul de rarire al foarfecii de filat este dependent de nr si marimea dintilor si starea de uzura a
foarfecii, posibilitatile de impartire a parului in campuri.
FISA TEHNOLOGICA

TUNSORI MODERNE

IMPARTIREA PARULUI LA TUNS

La filat, cand se urmareste scoatere din grosime sau din volum a parului se face in campuri:
 frontal
 zona superioara
 partea laterala dreapta si stanga
 partea superioara dreapta si stanga
 ceafa.
Pozitia de lucru: asezati-va in spatele clientei, aplecati-va usor in fata.
Separarea primei portiuni – la marginea de jos a campului cefei separati o poriune de par de cca 5
cm latine si 1,5 cm grosime, pieptanati suvita ridicand-o de pe pielea capului, tineti suvita cu degetul aratator
si cel mijlociu, tensionati uniform.

TINEREA INSTRUMENTELOR: in mana in care tineti suvita puneti pieptanul intre degetul mare si
aratator, luati foarfeca de filat in cealalta mana.
Asezarea foarfecii de filat si taierea se face punand foarfeca deschisa pe portiunea de lucru oblic pe
cararea despartitoare. Inchideti si deschideti foarfeca numai o data si lasati foarfeca in portiunea de par fara
a modifica unghiul foarfecii fata de cararea despartitoare. Mutati foarfeca pt a doua taietura paralel cu prima
spre varful firelor de par.
Pieptanati portiunea de par filata – trageti degetul mare din foarfeca si tineti foarfeca in mana fixat,
luati si pieptanul in mana si pieptanati portiunea de par filata.

Continuarea etapelor: - procedati in acelasi mod cu urmatoarea portiune de par de pe campul

cefei, rariti restul campurilor in urmatoarea succesiune:
 portiunea cefei
 lateralele
 partea superioara a capului
 campurile laterale
 partea superioara a capului
 partea frontala.
Pieptanatul parului tuns se face cu un pieptene cu dinti desi, indepartand restul firelor de par taiate.
EVITATI URMATOARELE GRESELI:
 separarea unor portiuni prea groase, deoarece efectul filarii nu este uniform;
 separarea unei portiuni prea late, deoarece lungimea lamei foarfecii este insuficient de mare,
aceasta greseala indeamna sa pozitionati foarfeca nu oblic ci in unghi drept cu directia lungimii
portiunii de par;
 taierea in unghi drept cu directia lungimii portiunii – in acest caz toate firele de par de la o taietura
vor avea aceeasi lungime si va afecta negativ aspectul final al coafurii;
 inchiderea treptata a foarfecelui in acelasi loc – parul va fi prea mult rarit si vor aparea pauze in par;

FILATUL PARULUI CU FOARFECA DE TUNS

Este vorba despre rarirea parului prin actiune de razuire a foarfecii de tuns de-a lungul firului de par
sau prin tehnica deep point cut ( vezi tehnicile de tuns) in cazul fidelizarii unei tunsori pe par uscat.
Notiuni preliminare importante:

a) cunostinte asupra efectului filarii cu foarfeca de tuns

b) filarea cu foarfeca de tuns se executa preponderent pe parul uscat
c)miscarea de razuire de-a lungul portiunii de par are loc de la varf spre radacina firelor sau de la
radacina spre varf, depinde de ce se urmareste. Daca tunsoare are nevoie de o subtiere a varfurilor in
anumite zone in care parul este mai scurt se va aluneca cu foarfeca de tuns de-a lungul lungimii firului de par
de la radacina spre varf, iar in cazul in care se urmareste scoaterea din grosime se poate folosi tehnica
razuirii de la varfuri spre radacina.
d) lungimea miscarii de razuire/ taiere a foarfecii determina cantitatea si zona filata
e) prin inchiderea mai usoara sau mai tare a foarfecii se produce o presiune pe portiunea de par care
determina gradul de razuire.

EFECTUAREA LUCRARILOR ESTETICE SI DE INGRIJIRE IN

MANICHIURA SI PEDICHIURA
Cod modul: 5141.2.E
INTRODUCERE ÎN MANICHIURĂ

Cuvântul “manichiură” derivă din latinul MANUS(mână) şi CURA(grijă), ceea ce poate însemna grija
faţă de mână.
Înainte de a începe să profeseze manichiurista este obligată să cunoască şi să-şi însuşească
regulile de mai sus, să cunoască şi să-şi însuşească cunoştinţele de bacteorologie, să ştie cum se transmit
anumite boli (în special cele de piele), să fie în stare să le recunoască.
1. Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilor
Bolile unghiilor nu vor fi tratate niciodată de către manichiuristă. Totuşi manichiurista trebuie să
recunoască unele iregularităţi sau probleme ale unghiilor care pot fi totuşi lucrate de către ea şi să le
deosebească de bolile care vor fi tratate de medic.
Bolile se transmit cu ajutorul bacteriilor. Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile. Bacteriile
sunt clasificate în două categorii şi anume:
- patogene
- nepatogene
2. Bacteoriologie

Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care produc boli.
Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic segăsesc peste tot
în aer, apă, în alimentaţie, în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)

Patogenitate – capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de a

determina un proces infecţios specific, manifestat clinic.
Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.
Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.
Cuvântul “manichiură” derivă din latinul MANUS(mână) şi CURA(grijă), ceea ce poate însemna grija
faţă de mână.
Înainte de a începe să profeseze manichiurista este obligată să cunoască şi să-şi însuşească
regulile de mai sus, să cunoască şi să-şi însuşească cunoştinţele de bacteorologie, să ştie cum se transmit
anumite boli (în special cele de piele), să fie în stare să le recunoască.

1. Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilor

Bolile unghiilor nu vor fi tratate niciodată de către manichiuristă. Totuşi manichiurista trebuie să
recunoască unele iregularităţi sau probleme ale unghiilor care pot fi totuşi lucrate de către ea şi să le
deosebească de bolile care vor fi tratate de medic.
Bolile se transmit cu ajutorul bacteriilor. Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile. Bacteriile
sunt clasificate în două categorii şi anume:
- patogene
- nepatogene
2. Bacteoriologie
Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care produc boli.
Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic se
găsesc peste tot în aer, apă, în alimentaţie, în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)
Patogenitate – capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de a
determina un proces infecţios specific, manifestat clinic.
Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.
Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.

Bacterii patogene:
a) Cocii – celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează trei tipuri de bacterii:
- displococii – produc pneumonia
- streptococii – produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi netratate
în piele
- stafilococii – cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi furuncule
b) Bacilii – cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidă
c) Spirillia – cauzează sifilisul
Paraziţi şi viruşi
Paraziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelor
Viruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se reproduc până când celula
este distrusă şi apoi se mută la altă celulă.
Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta slăbeşte imunitatea prin distrugerea
celulelor albe ale sângelui.
Căile de transmitere a bacteriilor sunt:
- gura
- nasul
- ochii
- pielea rănită
Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:
- naturală
- artificială
Imunitatea naturală este dobândită la naştere şi înseamnă rezistenţa corpului la boli.
Imunitatea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o medicaţie sau tratament adecvat.
Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare. Sterilizarea se poate executa astfel:
a) cu ajutorul agenţilor fizici:
- căldură uscată – procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează a fi sterilizate la o temperatură
ridicată de aproximativ 300-320 grade Celsius, temperatură la care mor bacteriile.
- căldură umedă – constă în imersia obiectelor şi fierberea lor în apă timp de 20 minute. Această metodă nu
se mai foloseşte.
- radiaţiile ultarviolete – reprezintă cea mai folosită şi mai eficace metodă de sterilizare a instrumentelor după
ce acesea au fost spălate cu apă şi săpun şi uscat
b) cu ajutorul agenţilor chimici:
- antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare al bacteriilor fără însă a le distruge
Antisepticele pot fi:
- tinctură de iod 2% în alcool etilic
- acid boric soluţie 5% în apă distilată
- apă oxigenată 3%
- germicidele (dezinfectanţii) fac bacteriile inactive
Germicidele pot fi:
- formaldehidă 40%
- alcoolul etilic 80 grade (alcool sanitar)
- soluţie amoniac
- hipoclorit de sodiu
Instrumentele folosite de manichiuristă se vor dezinfecta în mod obligatoriu după fiecare client, fiind
o posibilă sursă de transmitere a diverselor boli.

a)Pilă fină
Se foloseşte după operaţia de pilire efectuată cu pila abrazivă, pentru finisarea unghiei dându-i un
aspect fin şi lucios. Se recomandă în special pentru unghiile subţiri şi mici

b) Pilă abrazivă
b) Pilă abrazivă
Se foloseşte în procesul de pilire a unghiilor normale şi a celor false. Se recomandă la pilirea
unghiilor îngroşate.
c) Beţişor de portocal
Beţişorul de portocal se foloseşte la împingerea cuticulelor şi la aplicarea uleiului vitaminizant.
d) Împingător de cuticule
Se foloseşte în acelaşi scop ca şi beţişorul de portocal. Împingătorul de cuticule este mult mai dur
fiind confecţionat din metal şi poate fi mai dureros pentru unele persoane decât beţişorul de portocal.
e) Forfecuţă de cuticule
Este forfecuţa care are vârful subţire. Se foloseşte în procesul de tăiere a pielii îngroşate din jurul
unghiei şi pentru tăierea cuticulelor.
f) Forfecuţă de cuticule
Se foloseşte în procesul de tăiere a unghiilor îngroşate şi a colţurilor încărnate. Se foloseşte în
special la pedichiură.

g) Buffer de unghii
Partea rugoasă a bufferului se foloseşte la curăţarea unghiilor
îngălbenite (de nicotină, diferite substanţe), la îndepărtarea
petelor de ojă de pe unghii. Partea fină a bufferului se
foloseşte pentru a conferi luciu unghiei
Din punct de vedere al apectului unghiei se cunosc 3 tipuri de unghii şi anume:
● unghia lipită de deget, numită şi unghia plată
● unghia mică – care se desfăşoară pe o suprafaţă foarte redusă şi care este situată foarte aproape de
rădăcina unghiei. La acest tip de unghie nu prea se recomandă modelaj de unghii false, deoarece montajul
acestora se va face extrem de greu, dat fiind spaţiul foarte mic de manevră al manichiuristei şi corecţia
importantă pe care va trebui s-o facem unghiei false înainte de aplicare (aproape jumătate din lăţimea
unghiei false se pierde prin ajustare).
În cazul acestui tip de unghie se întâlneşte foarte des (90% din cazuri) atât în partea superioară a unghiei cât
şi în cea inferioară (liberă) posibilitatea ca unghia să fie încărnată, sau altel spus partea cărnoasă a unghiei a
migrat spre zona unghiei acoperind-o în proporţie mai mică sau mai mare funcţie de caz.
● unghia cu muchia exterioară liberă este unghia foarte indicată modelajului de unghii false şi care se
supune uşor oricărui tip de manichiură. Acest gen de unghie arată în felul următor: este aproape ovală,
unghia se răsfrânge frumos peste partea cărnoasă a degetului numită hyponychium, cu o suprafaţă liberă
lăsată la dorinţa persoanei şi care privită dedesupt apare transparentă.
Din punct de vedere structural unghia este alcătuită astfel:
● rădăcină – aflată sub piele la baza unghiei, este alcătuită din celule noi. Cele vechi sunt mai tari şi sunt
împinse în afară.
● corpul unghiei – este format din straturi de celule de keratină întărită. Partea plată a unghiei nu conţine nici
nervi, nici capilare. Trebuie evitată curăţarea unghiei în profunzime pentru a nu produce leziuni patului
unghiei sau pentru a nu separa corpul unghiei de patul său.
● pieliţa sau cuticula – este porţiunea îngustă de piele aflată la baza unghiei care se împinge cu beţişorul de
portocal şi ulei vitaminizant.
● patul unghiei – se găseşte sub unghie şi conţine nervi şi capilare de sânge care se reflectă prin unghie,
dându-i un aspect rozaliu. Se întinde de la rădăcină până la marginea liberă a unghiei.
● marginea liberă – este situată dincolo de hyponychium

● matricea – suprafaţa care este situată în partea de jos a rădăcinii şi este producătoare de celule de
keratină ce conţin capilare de sânge şi nervi. Această parte este foarte sensibilă şi atunci când este lovită
poate duce la căderea unghiei.
● hiponichium – este pielea subţire de sub partea liberă a unghiei
● eponichium – sau pieliţa de la baza unghiei care încadrează unghia şi partea unde unghia intră în piele
● lunula – se prezintă sub formă de semilună care leagă matricea de patul unghiei
Formele unghiilor
Unghiile pot avea următoarele cinci forme:
- pătrată
- evazată
- ovală
- ascuţită
- rotundă

2. Boli ale unghiilor

Orice unghie care pare bolnavă cu semne de infecţie sau pe un deget înroşit, umflat, iritat, dureros
sau cu puroi nu se lucrează de către manichiurista ei, aceea se trimite la doctor.
ONYCHOSIS este un termen tehnic care se referă la orice boală a unghiei.
a) ONYCHOMICOZA – este o infecţie cauzată de paraziţi vegetali. Se prezintă ca o încărcătură albicioasă
care poate fi răzuită sau ca striuri galbene în interiorul unghiei.
Boala porneşte de la partea liberă şi se răspândeşte către rădăcină. Porţiunea infectată este groasă şi
decolorată. Pe măsură ce infecţia avansează, apar iregularităţi de grosime, straturile infectate se desfac de
unghie şi lasă să se vadă partea bolnavă a patului unghiei.
b) PARONYCHIA – este o infecţie, o inflamare a ţesutului de jur împrejurul unghiei. Este o infecţie generată
de bacterii.
c) ONYCHIA – este inflamarea matrixului şi se datorează infectării cu bacterii din cauza instrumentelor de
manichiură.
d) ONYCHOCRYPTOSIS – unghii încărnate care pot genera o infecţie şi apar datorită pilirii exagerate a
unghiilor în partea laterală.
e) ONYCHOPTOSIS – este căderea unghiilor (una sau mai multe) şi are drept cauză sifilisul
f) ONYCHOLYSIS – este depărtarea unghiei de patul ei dar fără ca să cadă. Denotă boli interne

MANICHIURA CLASICĂ
1. Materialele necesare:
● alcool sanitar – 70 grade
● vată sau tampoane de bumbac speciale pentru manichiură
● şerveţele
● ulei vitaminizant pentru împingerea cuticulelor (Johnson, cu parafină)
● un bol de mărime redusă pentru înmuierea degetelor
● cleşte sau foarfece pentru tăierea unghiilor
● foarfece pentru tăierea cuticulelor (numai dacă sunt în exces, niciodată din proprie iniţiativă şi se va
explica, clientului riscurile tăierii cuticulelor cât şi faptul că peste tot în ţările civilizate s-a renunţat la acest
procedeu)
● o cremă hidratantă pentru executarea masajului mâinii
● un beţişor de lemn (lemn de portocal), sau din plastic
● perie pentru unghii
● pile de diferite abrazităţi
● bureţi de diferite abrazităţi pentru lustruirea unghiei şi pentru îndepărtarea oricăror impurităţi
● base coat – lac incolor cu rol de a proteja unghia de agenţii chimici cu care ea vine în contact
● pastă unghii – o gamă variată de culori
● top coat – lac incolor folosit numai după aplicarea pastei colorante. Rolul lui este de a proteja pasta de
unghii, de a o împiedica să sară de pe unghie şi de a da unghiei un aspect lucios, plăcut
● dizolvant

● o perniţă executată dintr-un material moale, acoperită întotdeauna cu un prosop mic, sau o ţesătură mică
de culoare albă. Acest prosop se schimbă înainte de fiecare clientă. Vom avea grijă funcţie de numărul
clientelor programate, să avem un număr identic de materiale şi prosoape.

2. Descrierea procedurii:
Atât clienta cât şi manichiurista vor trebui să se spele pe mâini înainte de începerea manichiurii.
Manichiurista se va dezinfecta pe mâini cu alcool de 70 grade.
În lipsa clientei de la masă, se va face încă o dată un scurt inventar al materialelor de care vom avea
nevoie astfel încât, să nu fim nevoite să le căutăm în prezenţa acesteia, ceea ce poate creea idea de
dezordine şi neprofesionalism.
Evident toate ustensilele înainte de utilizare vor fi dezinfectate în alcool de 70 grade sau în
sterilizatorul cu ultra violete.
Ustensilele se vor aşeza în partea dreaptă, astfel încât să fie mai uşor de manevrat când vor începe
să fie utilizate. Lacurile şi cosmeticele de care avem nevoie vor sta pe o măsuţă alăturată separat, cu vedere
direct spre clientă. Astfel, aceasta pe parcursul efectuării manichiurii, va avea timp suficient pentru a studia
paleta de culori economisind în acest mod timpul necesar aplicării pastei. Este foarte important înainte de a
începe efectuarea manichiurii să informăm clienta că repetarea operaţiunii de tăiere a cuticulelor, duce în
timp la apariţia unghiilor încărnate şi se cunoaşte deja în lumea medicală că o pieliţă tăiată în mod repetat,
nu duce la îndepărtarea ei definitivă, ci la creşterea ei mai pronunţată. Desigur dacă, clienta insistă asupra
tăierii cuticulei ne vom supune dorinţei acestuia, însă datoria noastră este de a informa clienta despre
dezavantajele pe care le prezintă această operaţie.
Primul pas înainte de începerea unei manichiuri este îndepărtarea lacului de pe unghii care ne
permite să examinăm mai uşor mâna şi degetele clientei pentru constatarea unei eventuale boli contagioase
sau iregularităţi ale unghiei.
Se începe cu mâna stângă, de la degetul mic spre degetul mare. Îndepărtarea lacului de pe unghii
se face umezind un tampon de vată cu dizolvant, se apasă vata pe unghie şi se trage rotind-o uşor spre vârf.

După îndepărtarea lacului vom întreba clienta ce dorinţe are.

Împreună cu ea se stabileşte lungimea şi formadorită.
Se îndepărtează cu atenţie eventualele colţuri după care se începe procedeul de pilire pentru
stabilirea formei unghiei.

Pila se ţine uşor oblic, presând puţin lateral sub unghie. Se manevrează dus-întors,
cu mişcări lungi corespunzătoare formei dorite.
Se verifică prin pipăirea cu degetul mare dacă marginea pilită este rotunjită şi fără asperităţi. Cu
partea fină a buffer-ului se curăţă întreaga suprafaţă a unghiei de resturi, o vom lustrui pentru a-i conferi un
aspect sănătos, lucios. Buffer-ul are rolul de a curăţa foarte bine unghiile pătate de agenţii chimici cum ar fi:
pete lăsate de aplicarea pastei direct pe unghie fără lac protector, petele lăsate de nicotină, etc
Cu ajutorul cuţitaşului pentru manichiură se dezlipeşte cu foarte mare grijă cuticula de jur-împrejur,
după care se introduce mâna stângă în bolul cu apă caldă în care s-a pus puţin şampon sau săpun lichid.
Mâna stângă va sta în apă până când se vor repeta operaţiunile în aceeaşi ordine la mâna dreaptă.

Clienta nu trebuie să stea cu mâna în bol mai mult de 8-10 minute, astfel pielea se va încreţi din
cauza apei şi va fi destul de dificil de lucrat. Se scoate mâna stângă din apă, se tamponează uşor cu
prosopul sau şerveţelul şi se începe cu degetul mic. Manichiurista va lucra cu prosopul sau şerveţelul
înfăşurat pe degetul mijlociu al mâinii ei stângi. Se desprinde cuticula cu cuţitaşul, de data aceasta ea fiind
înmuiată. Cu ajutorul forfecuţei pentru pieliţe se începe tăierea cu atenţie a porţiunii de cuticulă ieşită
puternic peste unghie. Cuticula se taie continuu dintr-o parte în cealaltă de jur-împrejurul unghiei, evitânduse
tăierea din mai multe bucăţi pentru a nu se franjura.
După tăierea corectă a cuticulei, se înmoaie cuţitaşul
în apă curăţându-se toată suprafaţa unghiei pentru înlăturarea eventualelor impurităţi rămase.
Dacă doreşte clienta, se va aplica, carminul care are rol de dezinfectant şi totodată estetic.
Se repetă operaţiunea cu fiecare deget în parte, după care în aceeaşi ordine se lucrează şi mâna dreaptă.
Următorul pas este aplicarea alcoolului sau a soluţiei antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor.
Urmează aplicarea uleiului vitaminizant care se aplică cu ajutorul beţişorului de portocal, urmat de
masajul mâinii care se efectuează cu ajutorul cremei hidratante.
Continuăm cu aplicarea primului strat de lac pentru protecţia unghiei (base-coat). Înainte de aplicarea
acestuia, cu şerveţelul se şterge suprafaţa fiecărei unghii pentru a nu exista resturi de ulei sau cremă. În
acest caz lacul sau pasta de unghii nu se va prinde uniform şi se va desprinde înainte de vreme. Sticla de
lac se ţine în podul palmei stângi pentru o aplicare corectă şi sigură.
Se pune pensula pe mijlocul suprafeţei unghiei, dintr-o mişcare se trage pensula spre vârful unghiei,
după care se procedează identic cu părţile laterale.
Lacul se aplică întotdeauna într-un strat subţire, astfel el se va depune uniform şi va rezista mai
mult. După ce stratul de lac s-a uscat se aplică pasta de unghii de două ori.
Ultima operaţiune este aplicarea lacului pentru protecţia ojei (top-coat) care conferă unghiei luciu şi
rezistenţă mai îndelungată. Cu beţişorul înfăşurat în puţină vată la un capăt al acestuia, se înmoaie în
dizolvant şi se fac corecţiile de rigoare acolo unde s-a depăşit unghia cu ojă.
Nu se şterge pasta de unghii ajunsă în zona cuticulei cu unghia dumneavoastră.

APLICAREA UNGHIILOR FALSE

1. Materiale necesare
● 10 unghii false
● mătase naturală sau pânză fină pentru 10 unghii
● un glue (lipici) pentru lipirea unghiilor
● 3 pile cu diferite grade de abrazitate - una foarte abrazivă
- una intermediară pentru şlefuire laterală
- una fină pentru şlefuire mătase
● 2 buffere (bureţi de lustruire) - unul cu abrazitate mare pentru unghia falsă
- unul fin pentru mătase şi finisare finală
● un beţişor de lemn sau plastic pentru împinsul pieliţelor
● ulei vitaminizant pentru piele (Johnson, ulei cu parafină)
● o foarfecă pentru unghia falsă
● o foarfecă pentru mătase (mai fină)
● base coat – lac de protecţie a unghiei împotriva agenţilor chimici ce aduc modificări de formă şi culoare
unghiei naturale(pastă de unghii, nicotină, etc.)
● paste de unghii într-o gamă divers colorată
● top coat – lac de protecţie a pastei de unghii
● cremă hidratantă pentru masajul mâinii

2. Aplicarea unghiilor false

Primul pas înainte de aplicarea efectivă a unghiei false este spălarea mâinilor atât ale clientei cât şi
ale dumneavoastră.
Unghia falsă de lungă durată poate rezista pe unghie aproximativ 2 1 luni. Această durată de timp
este condiţionată şi de executarea unei întreţineri odată la cel mult 10 zile. Dacă această întreţinere nu este
făcută la timp sau deloc nu putem garanta rezistenţă unghiilor false pe perioada de 2 1 luni.
Se va efectua dezinfectarea mâinilor manichiuristei cu alcool de 70 grade.
Se vor alege unghiile potrivite în funcţie de mărimea unghiilor clientei. Se vor şterge unghiile clientei cu
acetonă pentru a îndepărta grăsimea care dacă există poate duce la pierderea unghiei înaintea termenului
stabilit.
Cu pila intermediară (ca abrazivitate) vom face vom face o priză pe unghia naturală, şlefuind din loc
în loc uşor pentru o mai bună aplicare şi stabilizare a lipiciului.
Unghia falsă se aplică de jos în sus prin presarea ştanţei pe jumătate de unghie.
Dacă unghia nu se prinde imediat înseamnă că s-a aplicat ori prea mult glue, ori prea puţin. Deasemenea se
recomandă ca mâinile să nu fie transpirate, încălzite deoarece în contact cu o sursă de căldură lipiciul nu
face priză perfect pe unghie. Dacă, constatăm că au rămas bule de aer sub unghia falsă sau zone unde
lipiciul nu a ajuns, completăm cu glue până când sub toată suprafaţa unghiei false se află lipici. O unghie
care are goluri de aer sau care nu a fost prinsă exact pe unghie se desprinde de unghia naturală înaintea
termenului stabilit.

După aplicare se stabileşte lungimea unghiei de comun acord cu clienta şi se scurtează cu ajutorul
forfecuţei pentru unghie. Se pileşte cu pila medie vârful unghiei de jur împrejur, în formatul dorit de clientă.
Se începe operaţiunea de pilire efectivă a unghiei. Se pileşte începând de deasupra unghiei false,
acolo unde aceasta se uneşte cu unghia naturală.
Atenţie! evitaţi să migraţi cu pila de unghie falsă (foarte abrazivă) pe unghia naturală pentru că o subţiaţi,
ceea ce în timp poate crea neplăceri persoanei căreia i-am aplicat unghii false. Pe unghia naturală se poate
utiliza pila fină sau buffer-ul fin.
După ce s-a şlefuit grosul unghiei false cu pila foarte abrazivă, se pileşte restul până la finisare cu
pila medie. Unghia falsă se consideră a fi bine finisată atunci când ea se contopeşte cu unghia naturală, fără
a se simţi trecerea dintre cele două unghii.
Cu partea medie ca abrazivitate a buretelui, nivelăm şi lustruim ambele unghii în aşa fel încât unghia
falsă să se confunde cu cea naturală.
Pasul următor constă în aplicarea unui strat de glue peste unghia falsă şi în zona de unire cu unghia
naturală pentru a da acesteia o rezistenţă mai mare în timp.
După uscarea lipiciului se aplică imediat sub lunulă (jumătate de lună) mătasea naturală. Încercaţi să
acoperiţi cu mătasea întreaga suprafaţă laterală a unghiei. Rolul mătăsii este acela de a crea rezistenţă în
timp la şouri mecanice şi la diverse substanţe cu care venim în contact.
Alegem pila medie şi pilim mătasea acolo unde se uneşte cu unghia, cât şi pe lateralele ei.
Deasupra folosim unghia fină pentru a nu îndepărta stratul de mătase.
Cu partea fină a buretelui vom lustrui şi vom finisa mătasea, deasupra unghiei, în lateralele ei şi sub
unghie.
Aplicăm din nou un strat de glue peste mătase. Venim cu buretele fin şi lustruim.
Executăm masajul mâinii cu cremă hidratantă.
Aplicăm base coat, pe toată suprafaţa unghiei.
Aplicăm pasta de unghii pe care o doreşte clienta şi o aplicăm pe unghie în două straturi, lăsând să
se usuce un strat înainte de a aplica stratul al doilea.
Aplicăm top coat

NOTĂ: Evitaţi folosirea unui dizolvant puternic în nici un caz acetona pentru ştergerea unghiilor false
deoarece acest lucru poate duce la îndepărtarea înainte de termen a unghiilor false. Nu introduceţi mâinile
dacă aveţi unghii false în substanţe chimice puternice (detergenţi puternici, substanţe de dezinsecţie, etc).
Nu atingeţi unghiile de o sursă puternică de căldură (foc deschis, brichetă, flacără de aragaz) deoarece se
topesc, fiind făcute din poliester.

3. Întreţinerea unghiilor false

Această operaţiune se execută cel puţin o dată la 10 zile. Penru a reuşi păstrarea unghiilor false,
vom recomanda clientelor să se prezinte pentru întreţinere o dată pe săptămână.
Se începe cu ştergerea cu dizolvant a unghiilor clientelor.
Se redefineşte forma unghiilor (unghiile false sunt fabricate din polyester), acestea timp de o
săptămână dacă sunt supuse unor şocuri mecanice (dactilografare, operare calculator) se pot deforma şi le
trebuie corectată forma.
Se introduce glue în zonele unde consideraţi că aceasta s-a dezlipit, nu mai mult decât este necesar
fiindcă folosit în exces se întinde şi spre cuticula clientei şi creează o senzaţie de disconfort.
Se lustruieşte unghia până când capătă o culoare şi un aspect plăcut. Se aplică din nou un strat de
glue pe toată suprafaţa unghiei de sub lunulă până la vârf.
Se lustruieşte cu bufferul fin.
Se împing cuticulele cu ulei vitaminizant.
Se execută masajul mâinii cu o cremă hidratantă.
Se aplică base coat, pastă unghii şi top coat.

4. Înlocuirea unghiilor false

Unghiile false care sunt lipite pe suprafaţa unghiei pot cauza răniri dacă sunt îndepărtate incorect.
Utilizaţi o soluţie pentru îndepărtarea uleiului sau acetona pentru îndepărtarea unghiilor false.
● serviciul complet anterior îndepărtării unghiilor. Va trebui doar să adăugaţi un buffer trusei de manichiură.

● înmuierea unghiilor. Puneţi suficient îndepărtător într-un recipient de sticlă astfel încât să acopere unghiile.
Înmuiaţi unghiile pentru câteva minute.
● dezlipirea unghiilor. Utilizaţi un băţ de portocal pentru a dezlipi unghiile înmuiate. Aveţi grijă să nu forţaţi
dezlipirea pentru că poate fi rănită unghia.
● folosiţi buffer-ul pe unghie. Aplicaţi uşor un buffer fin pe unghia naturală pentru a înlătura orice rămăşiţe de
lipici.
● recondiţionaţi cuticulele şi pielea. Recondiţionaţi cuticulele şi pielea utilizând ulei de cuticule şi cremă de
masaj.
● realizaţi celelalte servicii dorite
● terminaţi procedura de îndepărtare a unghiilor false dacă, clienta nu mai doreşte alte servicii.

5. Reparaţia unghiilor false cu unghie falsă

Se şterge unghia clientei cu dizolvant pentru a elimina orice urmă de pastă de unghii sau grăsime.
În zona unde unghia falsă s-a rupt se degresează din nou cu dizolvant, se completează cu glue, se
alege o bucată de unghie falsă de mărimea rupturii, se picură glue pe unghia falsă şi se lipeşte pe ruptura
existentă.
Se pileşte bucata de unghie anexată celei deja existente până aceasta ajunge la acelaşi nivel cu
unghia falsă deja existentă.
Se pune din nou glue pe toată suprafaţa unghiei false imediat de sub lunulă spre vârf.
Aplicăm din nou mătase pentru a creşte rezistenţa unghiei în timp şi din nou glue.
Cu pila fină pilim mătasea până se uniformizează şi dăm din nou formă unghiei ca la început.
Cu partea fină a buretelui lustruim mătasea şi unghia întreagă de jur împrejur.
Se împing cuticulele cu beţişorul şi se aplică ulei vitaminizant.
Se execută masajul mâinii cu cremă vitaminizantă.
Aplicăm base coat, pastă de unghii, top coat.
VI. ÎNVELITORI PENTRU UNGHII
Învelitorile de unghii reprezintă bucăţi de mărimea unghiei dim material textil sau hârtie care sunt
lipite pe suprafaţa unghiei cu adeziv de unghii. Acestea sunt utilizate pentru a repara sau întări unghiile
naturale sau pe cele false. Învelitorile pot fi tăiate
dintr-o bucată de pânză sau hârtie pentru a se potrivi unghiei clientei sau pot fi procurate tăiate. Învelitorile
tăiate au adeziv pe spate şi sunt aplicate doar pe partea din faţă a unghiei.
Învelitorile pot fi: textile, confecţionate din mătase, pânză sau fibră de sticlă, sau pot fi confecţionate din hârtie.
Procedura de învelire a unghiilor
● îndepărtaţi pasta de unghii veche
● curăţaţi unghiile
● împingeţi înapoi cuticulele
● piliţi unghiile pentru a îndepărta luciul de pe unghii
● aplicaţi antisepticul de unghii
● aplicaţi adezivul
● tăiaţi ţesătura. Tăiaţi ţesătura la o dimensiune aproximativă pentru forma şi lungimea unghiei.
● aplicaţi adezivul pentru ţesătură. Aplicaţi o picătură de adeziv pe centrul unghiei. Păstraţi adezivul departe
de cuticule, pentru că acesta ar conduce la ridicarea sau îndepărtarea materialului de suprafaţa unghiei.
● aplicaţi ţesătura. Potriviţi uşor ţesătura pe suprafaţa unghiei la aproximativ 1,5 mm distanţa de cuticule.
Apăsaţi pentru a se lipi.
● tăiaţi ţesătura. Cu forfecuţa se va tăia ţesătura cam la 1,5 mm de margini şi de vărful liber al unghiei.
Tăierea ţesăturii un pic mai mică decât dimensiunea unghiei previne ridicarea acesteia la margini sau
separarea de suprafaţa unghiei.
● aplicaţi adezivul pentru ţesătură
● aplicaţi uscătorul de adeziv.
aplicaţi cel de-al doilea strat de adeziv
● aplicaţi cel de-al doilea strat de uscare a adezivului
● daţi formă şi finisaţi unghiile.

Întreţinerea la două săptămâni

După două săptămâni, utilizaţi următoarea procedură pentru a întreţine învelitorile textile.
● îndepărtaţi vechea pastă de unghii.
● curăţaţi unghiile
● împingeţi înapoi cuticulele
● piliţi unghiile pentru a îndepărta luciul
● aplicaţi antisepticul de unghii
● aplicaţi adezivul pe noua suprafaţă crescută a unghiei
● aplicaţi uscătorul de adeziv
● aplicaţi adeziv pe întreaga unghie
● aplicaţi uscătorul de adeziv
● nivelaţi şi aranjaţi unghiile
● folosiţi buffer-ul
● aplicaţi loţiune de mâini şi masaţi mâna şi braţul
● îndepărtaţi urmele de ulei
● aplicaţi pasta de unghii

VII. ACRYLICUL

1. Definiţie, terminologie
Unghiile de acrylic sunt realizate prin combinarea unui produs lichid de acrilic cu un produs de
acrylic pudră. Cele două produse formează o biluţă moale ce poate fi uşor modelată într-o formă de unghie.
După aplicare, acrilicul moale se întăreşte formând o unghie artificială puternică. Unghiile de acrylic pot fi
aplicate pe unghiile naturale, unghii false. Acestea pot fi de asemenea utilizate pentru a repara unghiile
slabe, roase sau rupte
Procedeul unghiilor de acrilic este simplu. Există trei ingrediente de bază în procesul unghiilor de
acrylic. Un monomer este realizat din molecule foarte mici nelipite una de alta. Acrylicul lichid este un tip de
monomer. Un polimer este format din molecule corelate într-un lanţ lung şi formează de regulă o structură
solidă. Unghiile de acrylic finisate sunt polimeri. Un catalizator este un ingredient care grăbeşte procesul de
întărire. Acrylicul pudră utilizat este o combinaţie de polimer construit şi catalizator. Procesul de formare a
unghiei se numeşte polimerizare.
2.Procedura unghiilor de acrylic
● îndepărtaţi pasta de unghii. Începeţi cu degetul mic de la mâna stângă şi îndepărtaţi-vă de degetul mare.
Repetaţi acţiunea şi la mâna dreaptă.
● împingeţi înapoi cuticulele. Utilizaţi vată înfăşurată pe un băţ de portocal pentru a împinge uşor cuticulele.
● folosiţi buffer-ul pentru a îndepărta luciul de pe unghii. Aplicaţi buffer-ul uşor pe suprafaţa unghiei cu un
abraziv mediu/fin pentru a îndepărta uleiul natural. Periaţi pentru a îndepărta pilitura.
● aplicaţi antisepticul de unghii. Aplicaţi antisepticul de unghii pe unghii cu vata înfăşurată pe un băţ de
portocal, vată sau pulverizator. Începeţi cu degetul mic de la mâna stângă şi îndreptaţi-vă către degetul
mare.
● poziţionaţi forma de unghie. Poziţionaţi forma de unghie pe unghie. Dacă utilizaţi forme dispozabile,
dezlipiţi forma de unghie de pe suport sau hârtie utilizând degetele mari şi arătătoare şi curbaţi unghia pentru
a se potrivi formei unghiei naturale a clientei. Glisaţi unghia pe degetul clientei şi apăsaţi pentru lipirea
adezivului pe lateralele degetului. Verificaţi dacă forma este poziţionată comod şi nivelată pe unghia
naturală. Dacă folosiţi forme reutilizabile, glisaţi forma pe degetul clientei, asigurându-vă că vârful liber este
deasupra formei şi că este adaptată. Potriviţi forma în jurul degetului presând uşor.
● aplicaţi baza. Aplicaţi un punct de bază pe unghie cu un băţ de portocal înfăşurat cu vată. Baza pregăteşte
suprafaţa unghiei pentru lipirea cu materialul de acrylic. Trebuie aplicat foarte puţin. Permiteţi bazei să se
usuce pe unghie până la o culoare albă de cretă.
● pregătiţi lichidul şi pudra de acrilic. Turnaţi lichidul şi pudra de acrylic în recipiente separate. Dacă utilizaţi
metoda pentru două culori, va trebui să aveţi trei recipiente: - unul pentru pudra albă, unul pentru cea
transparentă, naturală sau roz şi unul pentru acrylicul lichid.

● introduceţi pensula în acrylicul lichid. Introduceţi în întregime pensula în lichidul de acrylic şi scurgeţi pe
marginea recipientului pentru a îndepărta excesul.
● formaţi biluţa de acrylic. Introduceţi vârful aceleiaşi pensule în pudra albă de acrylic şi rotiţi uşor. Veţi
culege o biluţă de acrylic medie uscată care este suficient de mare pentru modelarea întregii extensii a
vârfului liber.
● plasaţi biluţa de acrylic. Plasaţi biluţa de acrylic pe forma pentru unghie în punctul unde vârful unghiei se
îmbină cu forma de unghie.
● modelaţi vârful liber. Utilizaţi porţiunea de mijloc a pensulei pentru a tampona şi a apăsa acrylicul pe formă
şi extensie. Tamponarea şi apăsarea acrylicului este mult mai corectă decât pictarea acestuia şi are drept
rezultat o unghie cu o înfăţişare mult mai naturală. Păstraţi liniile paralele şi modelaţi continuu acrylicul de-a
lungul liniei vârfului liber. Dacă utilizaţi metoda de acrylic în două culori aveţi grijă să urmăriţi linia naturală a
vârfului liber cu pudra albă pentru a crea imaginea penrtu Frech manichiure.
● plasaţi o a doua biluţă de acrylic. Luaţi o a doua bilă de acrylic de consistenţă medie şi plasaţi-o pe unghia
naturală lângă linia vârfului liber în centrul unghiei.
● modelaţi cea de-a doua biluţă de acrylic. Tamponaţi şi apăsaţi produsul pe laterale
asigurându-vă că produsul este foarte subţire în jurul tuturor vârfurilor.
● aplicaţi picăturile de acrylic. Luaţi mărgeluţe ude de pudră de acrylic roz pe pensulă şi plasaţi-o în zona
cuticulelor. Utilizaţi umiditatea pensulei pentru a netezi aceste mărgeluţe pe întrega suprafaţă a unghiei.
Plimbaţi pensula pe unghie pentru a netezi orice asperităţi. Aplicaţi acrylicul pe lângă cuticule, în laterale şi
pe vârful liber trebuie să fie în strat foarte subţire pentru ca unghia să aibă un aspect natural.
● aplicaţi acrylicul pe celelalte unghii.
● îndepărtaţi formele. Atunci când unghiile sunt bine uscate, slăbiţi formele şi
îndepărtaţi-le prin glisare. Unghiile sunt uscate atunci când ţăcăne dacă sunt atinse uşor.
● nivelaţi unghiile. Utilizaţi o pilă mediu abrazivă pentru a modela vârful liber şi a îndepărta orice
imperfecţiuni. Alunecaţi abrazivul pe fiecare unghie cu mişcări lungi pentru a modela şi finisa suprafaţa
unghiei. Subţiaţi unghiile în zona cuticulelor, vârfului liber şi zonele laterale.
● folosiţi buffer-ul. Se va folosi buffer-ul pe unghii până la netezirea întregii suprafeţe.
● aplicaţi ulei de cuticule. Utilizaţi vată înfăşurată pe un băţ de portocal pentru a aplica ulei de cuticule în
zona cuticulelor, pielea înconjurătoare şi unghii.
● aplicaţi crema de mâini şi masaţi mâna şi braţul.
● curăţaţi unghiile.
● aplicaţi pasta de unghii.

REPREZENTAREA GRAFICĂ A CONSTRUIRII ACRYLICULUI

Linia centrală şi partea Formaţi extensia, cu ajutorul

liberă a unghiei primei bobiţe de acrylic
IX. GELURI
1. Descrierea tipurilor de gel
Gelurile reprezintă unghii artificiale puternice care se aplică pe suprafaţa unghiei ca şi pasta de
unghii. Acestea au o compoziţie chimică similară cu cea a unghiilor de acrylic dar necesită un catalizator
separat pentru a se întări. Există două tipuri de geluri. Gelurile cu uscare la lumină – se întăresc atunci când
sunt expuse la o sursă specială de lumină – fie o lumină ultravioletă fie una halogenă.
Gelurile fără uscare la lumină – se întăresc atunci când un activator de gel este pulverizat sau întins cu
pensula sau atunci când acestea sunt înmuiate în apă.
Gelurile sunt disponibile în diverse culori care nu necesită pastă de unghii. Unghiile arată ca şi cum
ar fi fost date cu pastă de unghii şi culoarea rămâne până la îndepărtarea gelului. Se poate folosi şi pasta de
unghii peste gel. Atunci când aceasta va fi îndepărtată, culoarea gelului va rămâne aceeaşi. Gelurile colorate
stau la baza picturii pe unghii.

X. TEHNICI
1.Tehnica Fibroglass
● Lipiţi capsulele de tip Squape
● Aplicaţi Ramolizor pe partea de nivelat
● Înlăturaţi luciul după capsulă cu pila Garnet
● Aplicaţi o bandă de Fibroglass pe toată lungimea şi lărgimea unghiei, oprindu-vă la
2-3 mm de cuticula superioară
● Aplicaţi un strat subţire de lipici Fibroglass
● Pulverizaţi “Glue Dry” de la 30 cm
Obs. Dacă, clienta simte un efect de încălzire după aplicarea lipiciului înseamnă că stratul dvs. de lipici
Fibroglass este foarte gros sau că glue dry a fost pulverizat prea de aproape, deci atenţie.
● Piliţi fibra de sticlă cu o pilă neagră fină sau cu pila care are 4 feţe, ri cu Garnet
● Reluaţi operaţiunile 5 şi 6 (numerotate prin puncte, respectiv punctele 5 şi 6) de două ori
● Piliţi lejer suprafaţa unghiei cu pila neagră sau cu pila cu 4 feţe.
● Neteziţi suprafaţa cu blocul alb.
● Aplicaţi ulei pentru cuticule sau ROLL-ON după care se masează
● Terminaţi netezirea cu blocul cu mai multe feţe
● Trimiteţi clienta să se spele pe mâini
● Aplicaţi baza hidratantă
● Lăsaţi să se usuce. Aplicaţi 2 straturi de ojă, lăsând să se usuce fiecare strat şi punem fixator TOP 60
2. Tehnica Fibre de sticlă
Produse
1 cutie capsule 360 Square
1 cutie 360 Perfect Tip
1 lipici profesional 15G
1 cleşte ghilotină
1 bandă Fiberglass
1 lipici Fiberglass 30 ml
1 flacon pentru uscarea lipiciului 250 ml
6 pile argintii
6 pile flex negre
6 pile garnet
3 buffere
1 roll on
1 lichid de dezinfectare 1L
TEHNICA CU FIBRE DE STICLĂ
UTILIZARE: pe unghii scurte şi bombate
TIMP de aplicare: 1h 15 min
METODA: recentă
ÎNVĂŢAREA: uşor dificilă
AVANTAJE: foarte solid. Poate repara o unghie crăpată sau exfoliată. Aspect foarte fin.
CREŞTEREA: total invizibilă
REUMPLEREA: fiecare 3 săptămâni 1 1 luni
TIMP DE REUMPLERE> 30 min / 1h 15 min
ASPECT> foarte natural

3. Tehnica Gel ultraviolet

Produse: Ramolizor
Gel U.V. N°1 Pile argintii
Gel U.V. N°2 Pilă plată Nylon
Briliant 3 Cleşte ghilotină
Finish Wipe (spirt) Capsule Perfect Tip
Roll-On Lipici Profesional
Buffer Lampă U.V.
Pile Garnet
Pile Flex negre

● Împinge-ţi pieliţele cuticulelor uscate fără a utiliza gel emolient

● Tăiaţi vârfurile cu cleştele. Lipiţi capsulele Rotunde sau Perfect Tips. Aplicaţi Ramolizor pe partea de
nivelat.
● Piliţi până capsula lipită pe unghie face corp cu unghia naturală cu pila flex neagră sau pila argintie, după
care nivelaţi cu pila Garnet fără să fragilizaţi partea liberă.
● Îndepărtaţi luciul care este pe partea liberă a capsulei care depăşeşte unghia naturală pilind uşor cu pila
Garnet
● Cu pensula gel (nylon) aplicaţi un strat fin de Gel U.V. N°1 oprindu-vă la 1 mm de cuticula superioară
repartizând foarte bine părţile unghiei. Lucraţi acest strat pe toată suprafaţa unghiei fără să atingeţi pielea.
● Pune-ţi unghiile la lampa U.V. timp de 2-3 minute
● Cu pensula gel aplicaţi un strat de GEL U.V. N°2, oprindu-vă la 1 mm de cuticula superioară repartizându-l
uniform pe toată suprafaţa unghiei fără să atinge-ţi pielea.
● Pune-ţi unghiile la lampa U.V. timp de 2-3 minute
● Reluaţi operaţiunile de la punctele 7 şi 8. Dacă doriţi ca unghia să fie mai groasă puteţi să aplicaţi un strat
mai gros. Reluaţi operaţiunea 8.
● Uscaţi unghiile cu un şerveţel îmbibat cu lichid de finisare Finish Wipe
● Aplicaţi Brilliant 3 într-un strat nici subţire nici gros lăsând 2 minute la U.V. apoi ştergem unghiile Finish
Wipe
● Neteziţi cu pila neagră fină sau pila Garnet apoi neteziţi cu blocul alb
● Aplicaţi uleiul pentru cuticule Roll-On pe cuticule şi masaţi
● Neteziţi suprafaţa unghiei cu blocul ”3 în 1”
● Trimiteţi clienta să se spele pe mâini
● Aplicaţi o bază hidartantă, lăsaţi să se usuce, aplicaţi 2 straturi de ojă şi apoi aplicaţi Top 60 care are rolul
de a fixa şi usca foarte repede.
Pentru îndepărtarea gelului se pileşte.
Tehnica gel ultraviolet se recomandă persoanelor care nu au nevoie de construcţia sau modelarea unghiei
şi au forma naturală frumoasă. Deşi este o tehnică rezistentă nu se recomandă persoanelor ale căror mâini
intră des în contact cu apa.
4. Tehnica Capsule + gel ultraviolet
Produse:
1 lampă cu ultraviolete
1 cutie 360 capsule Square
1 cutie capsule Perfect Tip
1 lipici profesional 15G
1 cleşte ghilotină
1 Gel U.V. înaltă performanţă N°1
1 Gel U.V. înaltă performanţă N°2
1 pensulă plată din nylon
6 pile argintii
6 pile flex negre
3 buffere
1 Roll-On
1 Lichid de finisare 125ml

TEHNICA CU GEL ULTRAVIOLETE

UTILIZARE: pe unghiile scurte sau foarte roase
TIMP DE APLICARE: 45 min – 1h
METODA: recentă
ÎNVĂŢAREA: uşoară
ASPECT: foarte solid, hiper fin, hiper natural
CREŞTEREA: total invizibilă
REUMPLEREA: fiecare 3 săptămâni la 1 1 luni
TIMP DE REUMPLERE: 30-40 min

5. Tehnica Acrylic fară miros (U.V.)

Recomandată pentru persoanele care-şi rod unghiile
● Împingeţi cuticulele pe uscat fără să utilizaţi un gel emolient
● Tăiaţi surplusurile de piele
● Lipiţi capsulele rotunde sau Perfect Tip sau dacă unghiile sunt foarte roase, folosiţi Super Tip cu lipiciul
profesional.
● Nivelaţi până când capsula lipită face corp cu unghia naturală
● Eliminaţi luciul de pe partea liberă trecând uşor cu pila
● Aplicaţi un bob de pudră roz sau transparentă de 3 pe partea superioară a unghiei , fiind atenţi să nu
depăşim suprafaţa unghiei, repartizând foarte bine pe părţi.
● Puneţi să se usuce la U.V. 2-3 min.
Această pudră se aplică doar o dată!
În nici un caz nu se aplică Primer!
● Eliminaţi lejer ce rezultă din pilit apoi daţi o formă unghiei pe cât posibil de naturală.
● Neteziţi cu blocul alb, aplicaţi ulei de cuticule Roll-On şi masaţi
● Trimiteţi clienta să se spele, aplicaţi o bază hidratantă sau bază specială pentru unghii false, lăsaţi să se
usuce, aplicaţi 2 straturi de ojă Longue Duree lăsând să se usuce între fiecare strat şi apoi aplicaţi fixatorul
Top 60.
6. Tehnica Acrylic cu miros
Produse: Cutie de 360 Perfect Tip Pensule N.8
Cutie de 360 Super Tip Pile argintii
Cleşte pentru unghii artificiale Pile Flex negre
Lipici profesioanl Pile Garnet
Primer Buffer
Acrylic Lichid Roll-On cu calciu
Pudră acrylică roz Lichid dezinfectant
Curăţător pentru pensule
● Împingeţi cuticulele pe uscat fără a utiliza un gel emolient
● Tăiaţi vârfurile cu cleştele
● Lipiţi capsulele Rotunde sau Perfect Tips sau dacă sunt foarte roase se utilizează capsulele Super Tips cu
lipiciul profesional.
● Se aplică Ramolizor pe partea de nivelat
● Nivelaţi până ce capsula lipită pe unghie face corp cu unghia naturală, folosind pila flex neagră sau pila
argintie
● Îndepărtaţi luciul marginii libere trecând uşor pila Garnet sau pila neagră fină.
● Aplicaţi Primerul pe unghia naturală
Atenţie, nu se aplică pe marginea liberă!
● Aplicaţi un bob de pudră roz sau transparent pe 3 superioare ale unghiei şi modelaţi-le fiind atenţi să nu
atingeţi unghia. Efectuaţi acestea pentru toate degetele şi activaţi uscarea între 10-15 min
● Piliţi cu pila Flex neagră sau argintie pentru a da o formă pe cât posibil naturală
● Nivelaţi cu blocul alb
● Aplicaţi Roll-On pe cuticule şi masaţi
● Neteziţi cu blocul 4 în 1
● Trimiteţi clienta să se spele
● Aplicaţi o bază hidratantă
● Lăsaţi să se usuce şi aplicaţi 2 straturi de ojă Longue Duree. Lăsaţi să se usuce fiecare strat apoi fixaţi cu
Top 60

FREZAREA CU PILA ELECTRICA

La inceput, lucrul cu freza nu este mai rapid. Pilitul cu freza dureaza aproape la fel de mult ca si in
cazul folosirii pilii manuale. Rapiditate ve-ti cistiga numai cind frezati unghia in forma “smile-line”, la
indepartarea aerului cu freza si pregatirea cu freza.
O freza trebuie sa aiba un numar minim de 15.000-20.000 de turatii sau chiar 30.000 turatii.
Pentru scurtarea unghiei aveti nevoie de 20.000-30.000 de turatii. Daca numarul de turatii este mic,
vor fi multe vibratii si materialul(acril sau gel) se va ciobi.
Pilirea unghiei false se face folosind intre 10.000-15.000 de turatii. Daca aveti o freza cu maxim
20.000 de turatii, inseamna ca freza trebuie sa functionze mult timp la putere maxima.Freza si mai ales
dispozitivul de manan se pot supraincalzi, ceea ce provoaca uzarea mai rapida a aparatului, iar dispozitivul
de mana se va incinge la un moment dat atit de tare incit nu il veti mai putea tine in mina.
CAND FREZAM Purtati o masca anti praf in timp ce frezati. In timp ce frezam unghiile false, rezulta un praf care nu
cade ci zboara in sus, existind riscul sa ni se depuna apoi in plamani.
Cind se pozitioneaza un cap de freza nu trebuie introdus in freza pina la capat, ci se lasa sa iasa un pic,
astfel poate fi utilizat in totalitate.
Atunci cind frezati este important sa miscati freza in mod constant. Daca se sta prea mult intr-un
singur loc(citeva secunde) se creeaza forte de frecare, zona se incalzeste brusc iar clientul v-a sinti o mare
durere. Trebuie sa aveti mereu in minte faptul ca patul unghial simte caldura incepind de la 80C. Deci cind
clientul se plinge ca simte caldura pe deget, inseamna ca patul unghial s-a incins foarte tare.
Nu trebuie sa apasati niciodata cu freza. Lasati freza sa-si faca treaba ei. Daca apasati, se creeaza
si in acest caz fristiune si clientul simte imediat caldura pe deget.
Miscarea frezei este de la stinga la dreapta si inapoi, unghiaajustindu-se in mod uniform. Doar la colturi
puteti folosi freza de sus in jos dar nu prea multe ori.
In timp ce miscati freza de la stinga la dreapta si inapoi, miscati-o si de sus in jos, peentru a pili atit
suprafata unghiei cit si patul unghial.
Fiti atenti sa tineti freza intotdeaunan paralel cu unghia falsa. Nu inclinati freza, pentru ca atunci veti taia cu
ea. Toate capetele pe care le voi folosi la Acril, trebuie sa fie capete cu diamant(diamantate)
Carbid, diamant, smirghel, ponce
Capatul pentru pregatit: este un capat cu virful conic (sau ascutit) si se foloseste pentru
indepartarea cuticulei, si chiar pentru indepartarea luciului unghiei naturale. Turatia trebuie sa fie minima.
Daca trecem capul de freza pe suprafata mainii trebuie sa fie o senzatie placuta. Atunci turatia este cea
potrivita(aprox 2000 de turatii) . Pentru manichiura si pedichiura se recomanda folosirea capetelor din piatra
ponce.
Capatul glont(bullet): este proiectat a fi folosit si pentru curatarea dedesubtului unghiei(adica virful
pe dedesupt). Curatarea se face cu o turatie mica. Aveti grija sa nu frezati de tot unghia naturala. Daca veti
face asta, unghia naturala se va retrage si veti obtine efectul de “pocketlifting”(unghia falsa se desprinde si
se ridica la mijloc)(cam 6000-7500 rotatii).Aceasta operatie poate fi executata si cu capatul de pregatire
De asemenea daca am material care s-a scurs, il pot indeparta cu ajutorul acestui cap de frezat. Turatia
trebuie sa fie de aprox. 10.000-15.000 de rotatii.
Capul Butoias(barrel) : este disponibil in 3 variante: fine, mediu si course. Cel mediu si cel mare se
folosesc pentru a subtia unghia prin frezare si pentru a o scurta. Capul fine se foloseste pentru a finisa.
Aceste capete se folosesc lao turatie de 10.000 pina la 15.000 de rotatii.
Petru GEL exista un cap de freza cu mandrina pe care se monteaza o mica rola abraziva. Rolele
abrazive sunt disponibile in varianta fina, medium si cu granulatie mare(240, 120, 80). Rolele abrazive sunt
de unica folosinta.
Pentru gel nu folositi niciodata un cap freza cu diamant deoarce pulberea rezultata este atit de fina incit intra
in porii capuli cu diamant si nu se mai poate curata niciodata.

MANICHIURA EXECUTATA CU AJUTORUL PILEI ELECTRICE

• Dezinfectati mana dumneavoastra si mana clientei.
 Impingeti cuticula cu pusherul
 Pentru scurtarea unghiei naturale folositi mandrinela cu rola abraziva 120 sau 240. Tineti piesa
vertical si cu partea de virf scurtati virful unghiei naturale.
 Tineti piesa orizontal si folosind acelasi cap inndepartati orice urme de pe suprafata unghiei
naturale.
 Indepartati urmele de pretigium si curratati cuticula. Tineti bitul paralel cu unghia si folositi virful lui
pentru a curata. Urmariti conturul cuticulei fara sa schimbati unghiul bitului care trebuie sa fie
permanent paralel cu unghia.
 Daca aveti biti de chamois, puneti o picatura de ulei pe unghie si cu turatia de 6000-7000 rotatii, dati
luciu unghiie naturale.
 Curatati unghia de resturi
 Indepartati eventuale resturi mici de oiele cu ajutorul clestisoruli de cuticule.
MANICHIURA SPA
Un sistem complet de ingrijire pentru unghii si maini superbe
Pentru a pastra frumusetea naturala a unghiilor, este foarte important sa le oferiti continu principii
active esentiale, hranirea si hidratarea necesara.
Produsele complementare sunt special adaptate la nevoile unghiilor si le ofera ingrijirea intensiva
pentru o protectie optima. Oferiti unghiilor dumneavoastra conceptul unic de ingrijire SPA pentru a le
conserva frumusetea si a le proteja impotriva influentelor exterioare daunatoare.
CONCEPTUL SPA
S= SANUS P=PER A=AQUAM
Conceptul SPA se completeaza prin tehnici de relaxare:AEOMOTERAPIE, WELLNESS, MASAJ
Systemul de ingrijire SPA, cuprinde o serie de produse create pentru a lucra impreuna si pentru a da
unghiilor , mainilor si picioarelor frumusete si vitalitate. Este singurul sistem de ingrijire totala a unghiilor si
pielii, oferind beneficiul unor rezultate remarcabile tot timpul.

SPA-ul ofera optima protectie impotriva agresorilor mici cum ar fi spray de par,
parfum,desinfectanti, etc...,nu ofera numai produse pentru problemele unghiilor, ci si o ingrijire completa
pentru a pastra unghiile si pielea frumoase.
Problemele unghiilor sunt usor identificate folosind ghidul culorilor creat de alessandro pentru o
usoara identificare a tipului unghiei clientei. Trei culori diferite sunt folosite pentru a deosebi trei tipuri de
unghie importante. Ingrijirea unghiei este creata in functie tipul unghiei, simplu, repede si profesional.
Unghiile normale si puternice
Unghiile puternice, normale, pot avea o singura problema: pot deveni prea tari si in acest
caz este foarte important sa le aplicam ulei si sa le hidratam pentru a preveni despicarea
pe diagonala a unghiilor. Acest tip de unghie este tare si de multe ori au riduri datorita
uscaciunii. De asemenea si curba “C” este foarte pronuntata, unghiile pot fi chiar foarte
galbene datorata niveluluii ridicat de cheratina. Culoarea galbena poate fi cauzata si de
produse cosmetice ca lacul de unghii de culoare inchisa aplicat fara base coat.
Unghiile care se exfoliaza
Unghiile care se exfoliaza au de obicei santuri longitudinale si despicaturi verticale tipice care separa diferitele straturi ale
unghiei. Aspectul unghiei este de la plat pina la un arc foarte pronuntat, iar cuticula este uscata si crapata. Pielea mainilor
este in cele mai multe cazuristresata. Unghia in sine nu poate produce uleiuri. O terapie speciala a cuticuleiofera suport
unghiei naturale deshidratate.

Unghiile subtiri si moi

Unghia subtire este este foarte neteda si lucioasa, iar virful unghiei este de
culoare deschisa catre alb. Deseori este plata pe laterale sau chiar tinde a
avea forma de lingura. Unghia este subtire cind aplicind o mica apasare pe virful
unghiei aceasta se indoaie. In cele mai multe cazuri cuticula este foarte fina,
pielea mainii moale si umeda cu o structura foarte fina. Unghiile moi de
asemenea au tendinta de a se despica(exfolia)

Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsǎ a unui om adult acoperǎ o suprafatǎ de circa
2 metri pǎtrati, cam cat un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce inseamnǎ cam a
douǎzecea parte din greutatea intregului corp.
Functiile pielii sunt multiple: asigura prin elasticitatea sa protectia
mecanica a organismului (adica ne apara intr-o mare masura de
lovituri, taieturi, zgiriieturi), opunindu-se socurilor din exterior,
protectia termica prin faptul ca inveleste corpul si participa la
termoreglare (adica ne face sa transpiram cind e prea cald si prin
aparitia "pielii de gaina"sa ne incalzim cind ne e frig), protectia
contra radiatiilor solare (adica ne apara de cancere datorate
expunerii la soare si de arsurile direct cauzate de soare), protectia
sebacee , face ca la suprafata pielii sa se formeze un strat subtire
gras, numit filmul hidrolipidic, care ne apara de patrunderea
microbilor in piele.O alta protectie este cea sudorala , cea care
sigura transpiratia prin acare se elimina din organism o parte din
toxine, in acelasi timp asigurindu-se racirea si umedifierea pielii.
Grosimea pielii varieazǎ intre 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire in
regiunile corporale putin expuse la uzurǎ sau presiune, si mai
groasǎ pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tǎlpi.
Privita la microscopul optic pielea apare formata din epiderm si
derm sub care se gaseste un strat de grasime atasat pielii numit
hipoderm.Stratul superficial, epidermul , are o grosime de
cca.0,2mm, iar dermul de 2mm pina la 4mm.
La microscop se poate observa cǎ pielea este formatǎ din douǎ
straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30 de
randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta,
asemeni unor tigle, de aceea pielea se intinde cu usurintǎ in timpul
miscǎrii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar
aceasta nu se uzeazǎ, fiindcǎ celulele moarte sunt inlocuite in permanentǎ cu altele noi.
Termeni medicali pentru diferite portiuni ale pielii, sunt utilizati in mod frecvent pentru a vinde produsele
destinate ingrijirii pielii si pentru a promova diferite proceduri cosmetice.
Epidermul: stratul superior al pielii
Epidermul este cel mai subtire strat al pielii; cu toate acestea este responsabil de protectia fata de
injuriile produse de mediu. Epidermul la randul sau, este constituit din 5 straturi: stratul germinativ, stratul
spinos, stratul granulos, stratul lucios si stratul cornos. Epidermul gazduieste si alte tipuri de celule:
keratinocite, melanocite si celule Langerhans. Keratinocitele secreta proteina cunoscuta sub numele de
keratina, principala componenta a epidermului.
Melanocitele produc pigmentul pielii cunoscut sub denumirea de melanina.
Celulele Langerhans impiedica patrunderea substantelor straine la nivelul pielii.

Dermul: stratul mijlociu

Acest strat este responsabil pentru producerea ridurilor. Dermul reprezinta o combinatie complexa
de vase sanguine, foliculi pilosi si glande sebacee. La acest nivel se intalnesc fibre de colagen si elastina,
doua proteine necesare pentru mentinerea sanatatii pielii, deoarece ii confera suport si elasticitate.
Fibroblastele sunt celulele intalnite in acest strat, ele fiind responsabile de sinteza colagenului si elastinei.
Acest strat contine de asemenea, receptori tactili si proprioceptivi (ai durerii).
Hipodermul: stratul grasos
Diminuarea cantitatii de tesut de la nivelul acestui strat, determina aparitia de cute (riduri) la nivelul pielii .
Acest strat este cunoscut si sub denumirea de strat subcutanat. Gazduieste glandele sudoripare, celulele
grasoase si fibre de colagen. Hipodermul este responsabil de conservarea caldurii corpului si de protejarea
organelor vitale.
Colagenul este proteina cu ponderea cea mai mare de la nivelul pielii, reprezentand 75% din
constituentii pielii. Este, de asemenea, sursa primara a tineretii, responsabila pentru apararea impotriva
ridurilor si a liniilor fine. In timp, factorii de mediu si varsta, diminueaza capacitatea organismului de a
sintetiza colagen.
Elastina confera pielii elasticitatea. Aceasta proteina se intalneste impreuna cu colagenul la nivelul
dermului si formeaza structura pielii si a organelor. La fel ca si colagenul, elastina este afectata de trecerea
timpului si de catre diferiti factori. Reducerea cantitatii acestei proteine cauzeaza zbarcirea si cutarea pielii.
Keratina este cea mai potenta proteina de la nivelul pielii. Este, de asemenea, predominanta in
constitutia parului si a unghiilor. Keratina este constituentul care confera rigiditatea pielii.
Reinnoirea pielii Sub epidermǎ, in stratul germinativ, celulele se aflǎ intr-o continuǎ diviziune. Celulele nou formate
sunt apoi incǎrcate cu o proteinǎ rezistentǎ, cheratinǎ, care determinǎ cheratinizarea celulelor. Pe mǎsurǎ
ce iau nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior. O celulǎ ajunge in
stratul extern in trei – patru sǎptǎmani, aceasta fiind durata ei de viatǎ. Celulele moarte se desprind de piele
sub forma unor solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceastǎ formǎ aproximativ 18 kg piele.
Sub epidermǎ se gǎsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmentii numiti melaninǎ,
pentru a ne proteja de efectele dǎunǎtoare ale radiatiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii,
devenind mai inchisǎ la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzeazǎ, dacǎ este expusǎ la
soare. Mai tarziu, melanina migreazǎ spre suprafata pielii si se desprinde impreunǎ cu celulele moarte –
pielea bronzatǎ devine palidǎ cu timpul. La cei cu pielea mai inchisǎ, melanina este produsǎ in cantitǎti mai
mari.
Produsele folosite pentru realizarea manichiurii SPA
- desinfectant
- o tableta sau un sapun special (gel)pentru inmuiere.
 Rolul lor-inmoaie foarte bine cuticula si pielea mainii, stimuleaza cresterea unghiei, revigoreaza
pielea din jurul unghiei si reactiveaza refacerea pielii
- cuticle remover –produs pentru inmuierea stratului superficial de celule moarte ale cuticulei
- Scrub sau Exfoliant - trateaza efectiv stratul superior al pielii mainilor. Zilnic, stratul de celule moarte ale
pielii, creste. Aceasta acumulare continua de celule, face ca pielea sa aiba o structura inegala,dura si sa
para lipsita de viata, obosita si mbatrinita.
Cu ajutorul Scrub-ului se inlatura usor si totodata profund acest strat de celule moarte si se imbunatateste
aspectul pielii dindu-i un aspect proaspat si stralucitor. Pielea ramane moale si catifelata
- Gomaj- Contine particule mult mai mici si mai fine pentru curatarea pielii
 MASCA - Proprietatile de hidratare vor face ca pielea sa para mai tinara, intinsa si revigorata
Pielea va fi astfel hranita si hidratata,
- Crema sau Uleiul pentru MASAJ - care hraneste si hidrateaza pielea
 masajul mainilor ajuta la: Stimula circulatia singelui
 Reface elasticitatea si culoarea pieli cit si tonusul muschilor
 Hidrateaza pielea
 Indeparteaza tensiunea musculara si din incheieturi
 Imbunatateaste calitatea miscarii si a articulatiilor
 Elimina disconfortul artritei si al reumatismului

Ca instrumente folosim: pile pentru unghia naturala

Bufere
Bufere de luciu
Pusher inox
Betisor de portocal
Clestisor de cuticule sau forfecuta de cuticule
MANICHIURA SPA
1. Ne asiguram ca platoul de lucru cit si instrumentele sunt desinfectate si sterilizate corespunzator
normelor in vigoare
2. Clienta se spala pe maini obligatoriu Apoi desinfectam mainile clientei si ale lucratorului cu
produse speciale din dotare
3. Diagnosticam unghiile clientei prin observarea comportamentului si aspectul unghiei. Daca la final
apar mai multe suprapuneri, ingrijirea unghiei trebuie completata cu produse speciale, acordindu-se o mai
mare atentie cuticulei. Este extrem de important sa se efectueze o diagnosticare corecta.
4. Se indeparteaza lacul de unghii folosind dizolvantul special
5. Scurtam si dam forma unghiilor de la o mana(incepem cu mina stinga), cu pila speciala , aleasa
in functie de tipul unghiei (normala, subtire, care se exfoliaza)
6.Se impinge usor cuticula cu spatula (pusher)sau cu betisorul de portocal, fara presiune pentru a
evita traumatizarea radacinii unghiei, astfel incit cuticula sa fie impinsa foarte bine si unghia sa ramana cit
se poate de curata.
7. Se aplica pe fiecare deget in zona cuticulei cuticle remover care se lasa sa actioneze 3 min.
Acest gel inmoaie cuticula si ajuta la indepartarea excesului de cuticula.
8. Se introduce mina la care s-a lucrat in bolul cu apa calda la care s-a adaugat tableta sau gelul
pentru inmuiere, si se lasa sa actioneze intre 5 si 7 minute
9. Intre timp se repeta pentru mana cealalta operatiile de la punctele 5, 6, 7, 8
 Se scoate mana din bol si se tapoteaza usor cu un prosop
 Se aplica usor cu ajutorul spatulei pe mana, o cantitate cit un jumatate de lingurita, exfoliant, dupa
care se maseaza usor fiecare deget in zona de cuticula si placa unghiala, cu miscari circulare.Apoi
se maseaza intraga palma pe exterior si pe interior, pina la articulatie sau pina la cot(in functie de ce
doreste clienta(clientul).
 Se reintroduce mana in bolul cu apa unde mai sta 5 min timp in care se repeta operatiile 10 si 11 la
mina cealalata.Dupa aceasta se clateste mana in bolul mare, se repeta operatia la mana cealalta.
 Se strerg mainile si unghiile foarte bine, prin masare usoara a fiecarui deget
 Se impinge cuticula cu pusherul sau betisorul de portocal si se curata zona cuticulei sa ramana
curata
 Se aplica masca incepind cu degetele si continuind cu palma catre cot, dupa care se impacheteaza
un fillm osmotic si lasam sa actioneze 10 min.
 Se indeparteaza masca iar resturile se indeparteaza cu bureti de demachiere sau chiar srvetel de
unica folosinta. Apoi spalam in lighenasul cu apa calda.
 Se aplica uleiul sau cremma pentru masaj si realizam masajul mainilor pin ala cot
 Se indeparteaza resturile de crema de pe suprafata unghiei si din jurul cuticulei, se degreseaza
foarte bine placa unghiala cu ajutorul dizolvantului fara acetona. Daca nu facem acest lucru,
tratamentele si lacurile ce urmeaza a fi aplicate pe unghie se vor exfolia.
 Se curata placa unghiala si cu ajutorul buffer-ului pentru curatat, se ia luciul placii unghiale;
 Se aplica pe unghie Base Coat sau tratament cu Calciu sau Anti-aging Ridge filler, , apoi
asteptam 2 minute sa se usuce.
 Daca se doreste se aplica un lac colorat de unghii, apoi asteptam 2 minute
 Se aplica Top Coat-ul pentru uscare rapida si protectie.

Lacurile sint de mai multe tipuri:

 Simplu – cu culoare si luciu
 Metalic – cu luciu si culoare
 Hamililon – 2 culori in 1, se schimba la lumina
 Termo – culoarea se schimba la temperatura
 UF – (pentru disco) la lumina ultravioleta isi schimba culoarea
 Kracle – foaie de desen sau carte (cifre)
 Amali – mat, fara luciu
 Perlamutru
 Lac cu luciu si strazuri
 Oglinda- (cu argint)
Lacul se vopseste de 2 ori, primul strat subtire , al doilea mai gros . Al treilea strat de protejare si luciu.
Pictarea unghiilor
Ca orice forma de nail art, de-acum clasicele unghii pictate, se reinventeaza constant, ajungand in prezent sa fi evoluat in
Adevarate opere de arta miniaturala, realizate prin una din metodele: liner pe bazade apa, vopsea acrilica sau din
geluri colorate. Materialele folosite au evoluat in timp, ca si tehnicile de aplicare, si astfel multe modele de
unghii pictate au devenit mult mai accesibile, atat pentru tehnician cat sipentru cliente, datorita micsorarii timpului de
lucru si implicit a pretului.
Unghii pictate cu liner pe baza de apa
Acest tip de unghii pictate se poate realiza pe unghii false cu gel sau unghii false cu acril, dar se poate realiza deasemenea
si pe unghii naturale. Cele mai elaborate lucrari imbina mai multe culori deliner pe un fond deja pictat cu geluri colorate
sau acriluri si care la final au efecte 3D datorita straturilor separate prin gel sau acril transparent.
Unghii pictate cu vopsea acrilica
Reprezinta cel mai versatil si complex mod de a crea unghii pictate.
Lucrarile sunt spectaculoase, culorile sunt foarte pigmentate si se imbina in mod armonios, in special cu tehnica “One Stroke”. Se pot real
realiste, tablouri miniaturale, dar si picturi fantezie pe o tema data.
Unghii pictate cu geluri colorate
Este tipul de unghii pictate care s-a dezvoltat cel mai recent. A fost nevoie ca gelurile colorate sa
ajunga la o consistenta si un nivel de pigmentare optim pentru a usura tehnica de imbinare “pe ud” a
gelurilor. In acest fel se obtin lucrari spectaculoase, cu un nivel mediu de dificultate in lucru, iar paleta foarte
mare de culori stimuleaza creativitatea tehnicianului intr-un mod deosebit.

Unghii pictate cu culori combinate in apa

In urma acestui procedeu mai vechi rezulta unghii pictate in forma marmorata. Mai multe culori de oja se
combina pe suprafata apei dintr-un pahar cu ajutorul unui betisor pentru fiecare unghie in parte. Pentru
transferul lucrarii pe unghie se sigileaza degetul cu banda adeziva, pentru a nu lua contact cu apa.
Inconvenientele acestei metode sunt pe de-o parte numarul limitat de modele ce pot fi realizate si pe de alta
parte timpul mai indelugat de lucru, datorat faptului ca modelul fiecarei unghii se lucreaza individual si se
transfera pe unghii unul cate unul.
Este indicat ca fiecare tehnician de unghii sa cunoasca cel putin una din metodele prezentate mai
sus. Indiferent de metoda aleasa de dumneavoastra, puteti realiza nenumarate modele de unghii, pe care le
puteti invata in seminarii specializate sau pe care le puteti crea, daca va dati frau liber imaginatiei.
Trebuie sa stiti ca tehnicile de a crea unghii pictate se invata destul de repede, dar trebuie sa aveti
materiale si pensule bune si trebuie exersat tot timpul, altfel se pierde exercitiul.
Cu ajutorul culorilor de oja metalica putem obtine cel mai usor unghii metalice. Chiar si cea mai
conservatoare doamna poate gasi o culoare de oja metalica care sa-i placa si poate obtine acest look trendy.
Majoritatea marilor producatori de oja au scos colectii noi de culori pentru unghii metalice, dar exista doar
cateva numitoare comune: auriu, bronz, mov si albastru.

MANICHIURA JAPONEZA
Manichiura Japoneza - nail art pe unghii false
Termenul generic de manichiura japoneza este asociat unor concepte foarte diferite si desemneaza atat un
tip de manichiura clasica, despre care am scris in articolul “manichiura japoneza“, cat si un gen de nail art pe
aplicatie de unghii false. Particularitatea acestui tip de manichiura o reprezinta decoratiunile de unghii
folosite excesiv, rezultand o forma de nail art foarte incarcata.
Totul a inceput la mijlocul anilor ‘90, atunci cand a luat amploare moda strazii si cultura pop specifica
Japoniei. In mod neasteptat, manichiura japoneza a prins foarte bine, a supravietuit pana azi, cand este
adoptata de femeile de toate varstele si iata ca a depasit hotarele Japoniei. Manichiura stereoscopica, asa
cum este numita in Statele Unite manichiura japoneza a aparut ca serviciu incepand cu anul 2009, iar in
Europa a inceput sa se ceara abia din 2010. Datorita caracterului foarte extravagant, manichiura japoneza
este apreciata de europencele in general conservatoare, doar pe segmentul de varsta 15-23 si este asociata
de obicei cu tinute de genul Sweet Lolita ( Hello Kitty) sau Sweet Punk (tinute de scena Gwen Stefani, Katty
Perry sau Lady Gaga).
Manichiura japoneza se realizeaza pe o aplicatie de unghii false cu gel sau acril, care poate sa aiba fond din
culori intrepatrunse sau culori mate, care se aplica sub stratul de sigiliu. De asemenea fondul colorat se
poate realiza cu air brush . Pe suprafata rezultata se monteazacu lipici special multe decoratiuni, de toate
formele: pietricele, strass-uri, fundite, bilute, perle, fluturasi, floricele, pene, fructe, stelute, figurine fimo, etc..
Decoratiunile pot fi insotite si de abtibilduri, litere sau chiar picaturi de acril color litere sau chiar picaturi de acril colorat, dispuse astfel inc
creeze modele de unghii foarte originale si extrem de diversificate

DECORATIUNI DE UNGHII
Unghii cu strass-uri laturi de manichiura moon si manichiura grafica pop art, anul acesta unul dintre
curentele importante din acest domeniu este reprezentat de manichiura infrumusetata cu diverse
decoratiuni de unghii. Acestea pot fi foarte variate, de diverse forme si marimi, colante sau nu, in forma de pietre, lucioase, mate, etc …
Decoratiunile de unghii se folosesc de mult timp, insa in fiecare an exista decoratiuni de unghii trendy,
specifice pentru fiecare sezon.
Anul acesta la moda sunt decoratiuni de unghii de tip strass Swarovski, colorate, in forma de caro, din care
se aplica cate una pe unghie sau strass Swarovski clasic cu care se decoreaza unghia in totalitate, pe toata
suprafata, strass langa strass.
In acest sezon se foloseste in premiera pentru decorarea unghiilor sticla pisata, care confera un
efect glazurat si lucios, pentru un look foarte original.
Daca urmati acest trend va trebui sa purtati unghii
colorate puternic, cu multe decoratiuni dispuse in degrade, sau daca sunteti mai conservatoare veti putea
obtine un look flashy care se incadreaza in acest curent prin folosirea unui lac de unghii cu bucati mari de
MANICHIURA MOON
Manichiura moon este de fapt un come back al unui curent mai vechi specific anilor ’20 , ’30 si ’40.
Cu toate acestea beneficiaza de o abordare modernista prin prisma culorilor folosite si deasemenea prin
colorarea optionala a varfului in oglinda cu zona cuticulei. Acest tip de manichiura a fost inventat de o
manichiurista de la studiourile MGM la inceputul anilor ’20 si a venit mai mult ca o rezolvare a unei probleme.
In aceeasi perioada s-a inceput folosirea vopselei pentru masini la pictarea unghiilor, fara vreo modificare a
formulei chimice, dar s-a observat ca din cauza componentilor agresivi, aceasta ataca unghia, cu precadere
in zona lunulei (semiluna unghiei), care este si cea mai sensibila.
In consecinta, ca rezolvare a acestei
probleme, a aparut manichiura moon, care implica atunci colorarea unghiei, cu exceptia zonei lunulei, adica
zona de langa cuticula. Spre deosebire de acea perioada, in zilele noastre nu poate fi vorba de necesitate, ci
doar de estetica si manichiura moon poate fi realizata din doua culori suprapuse pentru a crea un anumit
efect optic.
Exista unele culori specifice sezonului, cum ar fi camel, cappuccino, vanilie si maro pentru
primavara, iar pentru vara grej, vernil, lila, somon si bleu, care pot fi toate combinate cu culori contrastante
sau cu alb si negru.
Din pacate, manichiura moon e destul de greu de obtinut acasa, fiindca trebuie folosite sabloane
pentru simetrie la toate unghiile si aceste sabloane nu sunt deocamdata disponibile decat in mediul
profesionist din saloane. Manichiura moon este in esenta tot o forma de french, dar stilizat si pretabil in
special pe o forma rotunjita a unghiei. Se potriveste segmentului de varsta 25-45 de ani, in general
doamnelor elegante si cu o anumita atitudine, care stiu sa poarte unghii alungite si rotunjite.

Manichiura Pop Art

Manichiura grafica Pop Art
Sunt importante forma si lungimea unghiilor. Acestea vor fi purtate relativ scurt si cu colturile usor rotunjite,
imitand forma de unghii naturale. In esenta, manichiura Pop Art reprezinta jocuri geometrice, orice
imprimeu Pop Art ori unghii cu animal print in culori oximoronice sau chiar alb si negru, care vor fi mereu in
trend.
REALIZAREA PEDICHIURII

OPERATII PREGATITOARE IN VEDEREA EXECUTARII PEDICHIURII

PREGATIREA LOCULUI DE MUNCA
Piciorul nu se trateaza decat in cea mai perfecta stare de curatenie, cu unelte si instrumente dezinfectate, cu
o perfecta curatenie la locul de munca, iar lucratorul trebuie sa aibe trusa de pedichiura completa.De aceea
inaintea inceperii activitatii, lucratorul este obligat sa respecte urmatoarele:
1)Sa poarte haine de protectie (halat)
2) Sa aibe unghiile curate si igiena pusa la punct
3) Sa verifice curatenia bazinelor si a cabinei de lucru
4) Inaintea inceperii lucrului si la terminarea acestuia sa se spele pe maini la fiecare client
5) La fiecare client sa schimbe prosopul, sa dezinfecteze instrumentele si sa spele bazinul de pedichiura
PREGATIREA INSTRUMENTARULUI NECESAR
Pentru executarea pedichiurii se folosesc o serie de instrumente confecţionate din materiale de cea mai
bună calitate, rezistente în timp şi care să se comporte bine la sterilizări sau dezinfectări repetate.
Instrumentele necesită dezinfecţie şi sterilizare prin metode adecvate, înainte şi după fiecare client în parte.
În acest fel se reduce la minim posibilitatea de transmitere a bolilor, extrem de prezentă în salonul de
pedichiură.
 FORFECUŢA PENTRU UNGHII NR.1-are format mic, lame de tăiere ascuţite şi uşor curbate.
Se foloseşte la tăierea cuticulelor din şanţul periunghial.
 FORFECUŢA PENTRU UNGHII NR.2-are format mic, lame de tăiere ascuţite şi drepte. Se
foloseşte la tăierea straturilor cornoase de la vârful falangei.
 CLEŞTE PENTRU UNGHII
Cleşte mare-are două braţe, unul prevăzut cu un suport de sprijin care asigură stabilitatea. Se foloseşte la
tăierea unghiilor şi la scoaterea colţurilor foarte mari.Cleşte mic- asemănător ca formă cu cel mare dar de
dimensiuni mai reduse. Se foloseşte la scoaterea colţurilor foarte mici ale unghiilor şi la scoaterea şi
curăţarea bătăturilor de sub colţurile unghiilor încarnate.
 BISTURIUL este o lamă din oţel inoxidabil, concavă pe una dintre suprafeţe şi ascuţită la vârf.
Sunt de mai multe mărimi:
NR.1 –se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de pe falange
NR.2 – are lama mai mare, se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de pe talpa piciorului.
NR.3- are lama mai lată, se foloseşte numai pentru tăierea straturilor cornoase de pe călcâi.
NR.4 –asemănător cu nr.1 – este un bisturiu de rezervă (dacă celelalte s-au defectat)
NR.5- are lama dreaptă, ascuţit la vârf, se foloseşte la tăierea şi îndepărtarea unghiilor îngroşate, deformate
şi prost crescute

CUŢITUL (dăltiţă)-un bisturiu foarte ascuţit cu vârful în formă de daltă, se foloseşte la scoaterea
colţurilor foarte mari ale unghiilor deformate.
 CHIURETA este formată dintr-un singur corp, mânerul se continuă cu o tijă cilindrică, îngustă, cu
vârful rotunjit, iar pe una dintre suprafeţe lama este concavă.
In funcţie de tipul de lama se disting:
CHIURETA NR.1 - are tija cilindrică cea mai mică, se foloseşte la dezlipirea pieliţelor din şantul periunghial,
la aplicarea carminului, la scoaterea colţurilor sau a bătăturilor foarte mici situate sub colţul scos.
CHIURETA NR.2 - are tija cilindrică mai mare, se foloseşte la scoaterea colţurilor şi a bătăturilor mari de sub
colţul scos
CHIURETA NR.3 - are tija cilindrică mai mare decât chiureta nr.2, se foloseşte în cazuri speciale(la
extragerea unghiilor sau a colţurilor)
 ROZETA - are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă ce se îngustează spre vârf şi lama se
rotunjeşte, se foloseşte la extracţia bătăturilor de pe şi dintre falange, de pe talpa piciorului sau de
pe calcâi.
 LANCEA(săgeata) - are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă care se îngustează la vârf si
apoi se lăţeşte (asemănătoare cu un romb cu colţuri), se foloseşte la extragerea bătăturilor adânci
pe sau dintre falange.
 PILA - lama de oţel are ambele suprafeţe cu striaţii foarte fine şi ascuţite,
se foloseşte la pilirea, formarea şi finisarea unghiilor şi în operaţia de
scurtare
TIPURI DE PILE:
1. Diamant pentru unghiile dure
2. Şmirghel pentru unghiile moi, sensibile care se pot
3. Pila pentru calcaie

EXAMINAREA SI PREGATIREA CLIENTEI

Pedichiurista are obligatia ca, inaintea inceperii lucrului, sa examineze foarte bine picioarele clientei.In cazul
in care se constata ca exista ciuperci, eczeme, bataturi cu puroi, negi, unghii incarnate, se va evita inceperea
lucrului, iar pedichiurista ii va reconamda clientei sa mearga sa consulte un medic dermatolog.
Inainte de a incepe pedichiura, se procedeaza la inmuierea picioarelor timp de 10-15 minute, in apa calda, in
care se poate adauga sapun lichid. Se pot adauga in apa 10g de bicarbonat de sodiu, care are insusirea de
a deschide porii, permitand apei sa intre mai usor in epiderma, inmuind tesuturile,descongestionand
picioarele umflate si obosite, regland circulatia.
In tratamente mai complexe, clienta poate fi lasata la inmuiat si 30 de minute. In cazul in care s-au produs
leziuni, dupa scoaterea bataturilor mai profunde, se dezinfecteaza cu spirt sau septol. Ranile care
sangereaza pot fi date cu apa oxigenata.Impotriva infectiilor poate fi folosit si rivanol sau penicilina sub forma
de pulbere, sau sulfamina.Pe toate ranile pe care s-au folosit medicamente se va pune un pansament steril.
In cazul in care clienta are varice, inainte de a efectua baia, se vor bandaja gambele pentru a contracara
efectul apei calde care dilata vasele de sange.
Tot in acest caz, se va folosi apa ceva mai rece. Impotriva
gadilatului se poate masa talpa piciorului, pentru a atenua gadilatul. In cazul in care clienta are basici, se vor
taia cu foarfecele (nu jupuite), in asa fel incat sa curga lichidul si pielea sa ramana cat mai intacta. Se
dezinfecteaza locul, se panseaza, impiedicand infectarea. In cazul in care s-a format puroi, in urma extragerii

sangereaza pot fi date cu apa oxigenata.Impotriva infectiilor poate fi folosit si rivanol sau penicilina sub forma
de pulbere, sau sulfamina.Pe toate ranile pe care s-au folosit medicamente se va pune un pansament steril.
In cazul in care clienta are varice, inainte de a efectua baia, se vor bandaja gambele pentru a contracara
efectul apei calde care dilata vasele de sange. Tot in acest caz, se va folosi apa ceva mai rece. Impotriva
gadilatului se poate masa talpa piciorului, pentru a atenua gadilatul. In cazul in care clienta are basici, se vor
taia cu foarfecele (nu jupuite), in asa fel incat sa curga lichidul si pielea sa ramana cat mai intacta. Se
dezinfecteaza locul, se panseaza, impiedicand infectarea. In cazul in care s-a format puroi, in urma extragerii
unor bataturi sau a unei unghii incarnate, clienta va fi trimisa la medic pentru a evita infectii mai grave, uneori
fiind nevoie sa se scoata unghia in intregime.
In cazul in care clientul se plange de transpiratie abundenta se tin picioarele in apa calda la o temperatura de
20-30 grade timp de 25-30 minute. Se lasa pielea sa se usuce de la sine dupa care pedichiuristul va aplica
pe talpi, degete si falange 10 g aci boric. Tratamentul se va repeta trei zile consecutiv.

TIPURI DE PEDICHIURA
Există diferite tipuri de pedichiura. Unele dintre cele mai comune tipuri sunt după cum urmează (nume şi

TIPURI DE PEDICHIURA
Există diferite tipuri de pedichiura. Unele dintre cele mai comune tipuri sunt după cum urmează (nume şi
produse pot varia de la spa la spa):
Pedichiura Obisnuita: Acesta este un tratament simplu care include înmuierea piciorului, spălarea lui cu o
piatra ponce, taierea si modelarea unghiilor, masarea acestuia, hidratarea cu crema si lustruirea unghiilor.
Pedichiura Spa: Include o pedichiură obisnuita şi, în general, adaugă una dintre următoarele: baie cu
parafina, masti, noroi sau tratament cu alge marine.

Pedichiura cu parafina: Acesta este un tratament care include o

pedichiura obisnuita, dar include, de asemenea, utilizarea de
parafină. Picioarele sunt acoperite cu straturi de parafină pentru a
hidrata picioare.
Pedichiura cu pietre calde: Aceasta este de fapt un masaj la
picioare, care implică utilizarea diferitelor uleiuri esentiale. Cu
ajutorul pietrelor calde si a uleiurilor esentiale picioarele sunt masate intens.
Pedichiura frantuzeasca: Este o pedichiura obisnuita care implică utilizarea de oja alba pe vârfurile
unghiilor si a rozului pur pe baza.
Mini Pedichiura: Aceasta se concentrează în principal pe degetele de la picioare, umezindu-le rapid, pilirea
si aplicarea de oja, dar nu include masaj sau de îngrijire. Acesta este conceput pentru o întâlnire între
programarile regulate pentru picioare, în general, bine întreţinute.
Athletic Pedichiura: Aceasta este o pedichiura obisnuita pentru bărbaţi sau femei. Ea nu presupune
aplicarea de oja, ci doar aplicarea de lac de unghii. De obicei, aromele utilizate sunt racoritoare, precum
menta, castravetele sau eucaliptul.
Pedichiura cu ciocolata: O pedichiura obisnuita, care poate include inmuierea piciorului cu ciocolata,
masca de ciocolata sau loţiune hidratantă de ciocolata

Ice Cream Pedichiura: O pedichiură obisnuita în cazul în care va alegeţi un dispozitiv de baie al picioarelor
sub forma de cupa de inghetata. Inmuierea este urmată de o frecare a picioarelor de obicei în vanilie,
ciocolata sau capsuni, aplicand deasupra o lotiune hidratanta (frisca), iar mai apoi aplicarea de oja Cherri-
Red.
Pedichiura Margarita: Aceasta este o pedichiura obisnuita care include frectia cu sare, înmuierea in apa cu
lămâi proaspete, un masaj cu uleiuri pe baza de extract de lamaie si crema hidratanta.
Pedichiura cu sampanie sau vin: Acesta este o pedichiura obisnuita care utilizeaza, de obicei, un gomaj
de seminţe de struguri, masca de struguri iar in final ulei de seminţe de struguri sau de masaj hidratant.

REALIZAREA PEDICHIURII OBISNUITE – TEHNICA DE LUCRU

Dupa ce picioarele au stat in apa calda cu bicarbonat de sodiu atat cat a fost nevoie pentru
inmuierea tesuturilor ingrosate, se poate incepe realizarea pedichiurii. Cu ajutorul chiuretei se indeparteaza
pielita din jurul unghiilor si eventual de pe patul unghiei. Se curata santul de impuritati avand grija sa nu se
irite sau sa se razuie pielea. Cu chiureta sa impinge pielita spre radacina acesteia, apoi cu ajutorul forfecutei
se taie doar daca clienta solicita acest lucru in mod special. In caz contrar, se curata santul periunghial si se
aplica gel dizolvant special pentru cuticule si se maseaza pana la patrunderea acestuia completa in piele.
Scurtarea (taierea) unghiilor se face cu ajutorul clestelui. Se incepe cu degetul mare, scurtarea
facandu-se in asa fel incat prin atingerea lor cu pulpa degetelor sa se simta extremitatea libera a unghiei. Nu
se recomanda taierea colturilor unghiilor adanci, chiar daca clientii solicita acest lucru, deoarece unghia se
incarneaza. Scoaterea colturilor se face cu chiureta.
In continuare se pilesc unghiile pentru inlaturarea asperitatilor. Se recomanda verificarea operatiei
de pilire prin trecerea cu latul unghiei pe conturul exterior al unghiei si daca se simte o asperitate sau se
produce senzatia de agatare a unghiei, se rectifica cu atentie portiunea respectiva, pana cand unghia nu mai
prezinta asperitati. Acest lucru este foarte important mai ales ca ciorapii subtiri se pot agata foarte usor.
Se dezinfecteaza unghiile cu alcool si se aplica carminul (dezinfecteaza, rol estetic dar si de
evidentiator pentru eventualele defecte de pedichiura) si se lacuiesc. Lacul se aplica in doua etape, prin
pensulare, numai dupa ce au fost montate distantatoare pentru degete.

Masajul:
Se sutine laba piciorului cu ambele maini, in timp ce degetele mari efectueaza miscari
circulare,presand tesuturile de pe suprafata superioara a labei piciorului.Masajul se executa cu miscari
incepand de la degete spre calcai si invers.
Tratamentul calcaielor
În anotimpul cald, picioarele sunt cele mai afectate. Călcâiele crăpate,pe lângă aspectul inestetic, creează şi un
disconfort fizic ce nu trebuie neglijat. Netratate, câlcâiele crăpate pot duce la apariţia unor probleme mult mai grave.
Prin adâncirea crăpăturilor, pielea va începe să sângereze, iar acest disconfort se va transforma în foarte
scurt timp în durere.
Ce determină uscarea şi crăparea călcâielor?
O primă cauză care determină uscarea şi crăparea călcâielor este dată de deficienţa de vitamine şi minerale din organism.
Alţi factori pot fi funcţionarea deficitară a glandelor sudoripare, problemele legate deglanda tiroidă, obezitatea, statul
în picioare prelungit, dar şi încălţămintea decupată la spate. Netratate la timp, crăpăturile se
adâncesc, ducând la apariţia durerilor în timpul mersului, a senzaţiilorneplăcute de mâncărime şi a sângerărilor.
Odată cu apariţia acestei afecţiuni, pielea capătă o culoare din ce în ce mai închisă, se
îngroaşă, îşi pierde din elasticitate, devenind extrem de aspră şi cu tendinţa de a se fisura.
Tratamentul călcâielor crăpate
Specialiştii susţin că prima măsură ce trebuie luată pentru evitarea unor astfel de neplăceri este renunţarea la pantofii
decupaţi la spate.
Marginile acestui tip de încălţăminte îngroaşă călcâiele, dându-le unaspect inestetic. De
asemenea, trebuie evitate sandalele cu talpă subţire, preferată fiind încălţămintea sport, nedecupată.
Tratamentul călcâielo crăpate trebuie să debuteze cu hidratarea acestei zone. Înainte de
aplicarea unei loţiuni hidratante, picioarele trebuie înmuiate în apă caldă. Procedeul trebuie repetat zilnic, spun specialiştii.
Pentru refacerea ţesutului epidermei, medicii dermaltologi recomandă şi
folosirea vitaminei A sau a uleiului de măsline, în locul cremei hidratante. Pentru a reduce pielea îngroşată,
este indicat, de asemenea, un tratament cu cremă exfoliantă, ce trebuie aplicat de două sau trei ori pe
săptămână. Băile calde şi curăţarea adecvată a călcâielor cu ajutorul pietrei ponce sau cu o cremă exfoliantă
sunt la fel de eficiente, contribuind la îndepărtarea straturilor de piele moartă.
Tratamentul pentru călcâiele crăpate implică şi adoptarea unui regim alimentar bogat în calciu, fier, zinc,
vitamina A şi C. Pentru prevenirea acestei patologii, dermatologii indică evitarea, pe cât posibil, a mersului
descuţ.

Extragerea bataturilor

Calusurile si bataturile sunt zone de piele ingrosata, intarita, moarta. Ele se formeaza pentru a
proteja pielea si alte structuri de sub piele de presiune, frictiune sau traumatism. Pot avea o culoare galbuie
sau spre gri, pot fi mai putin sensibile la atingere decat pielea inconjuratoare si la contact pot avea un aspect
rugos (neregulat). Calusurile de pe maini si picioare la persoanele active sunt normale. Acestea devin o
problema cand cresc suficient de mult pentru a fi dureroase.
Bataturile se gasesc de obicei acolo unde degetele se freaca intre ele.
Bataturile au o parte interna care
poate fi dura sau moale. O batatura moale se gaseste de obicei intre degetele de la picioare (de obicei intre
degetele 4 si 5), in tip ce o batatura tare se gaseste frecvent la suprafata unei parti osoase a degetului de la
picior (de obicei deasupra degetului 5).
Cauze - Calusurile si bataturile sunt cauzate de presiune si frecare repetata pe o zona a pielii, pe o
perioada mai mare de timp. Presiunea determina moartea pielii si formarea unei suprafete tari, protectoare.
O batatura moale se formeaza in acelasi fel, atunci cand transpiratia inmoaie centrul tare. Acest
fenomen are loc mai ales intre degetele de la picioare.
Calusurile si bataturile nu sunt cauzate de un virus sinu sunt contagioase.
Calusurile si bataturile de pe picioare sunt cauzate de obicei de presiunea exercitata de
incaltaminte.Pantofii stramti exercita presiune asupra partilor laterale ale piciorului. Pantofii cu tocuri inalte
exercita presiune asupra partii din fata a piciorului.Pantofii prea largi cauzeaza alunecarea piciorului si
frecarea acestuia de pantof.
Pantofii cu talpile prea subtiri creeaza o presiune marita asupra talpii, spre deosebire de pantofii cu o talpa mai groasa.
Purtarea sandalelor si a pantofilor fara sosete poate duce la o
frecare mai mare. Piciorul se poate freca de o cusatura sau de o intaritura din interiorul pantofului. Sosetele
care nu se potrivesc poat creea o presiune marita acolo unde soseta se aglomereaza.
Mersul in picioarele goale creeaza de asemenea calusuri.
Calusurile si bataturile se dezvolta frecvent pe diformitati cauzate de
artrita reumatoida, monturi, degetul doi indreptat in jos sau degetele de la picioare in gheara. Calusurile si
bataturile de la picioare pot fi cauzate si de presiunea repetata datorata unei activitati sportive (cum ar fi
calusul de la baza piciorului in piciorul de atlet), unui mers anormal, unei structuri osoase anormale cum ar fi
platfusul sau osteofitele (mici excrescente osoase care se formeaza in regiunea articulara).
Simptome includ dureri la mers sau la purtarea pantofilor si dificultati la incaltare. Presarea si
stoarcerea calusurilor si bataturilor poate determina de asemenea durere.
Tratament
- reducerea marimii calusului prin inmuierea calusului sau a bataturii in apa calduta, iar apoi folosirea pietrei
ponce pentru a elimina cu delicatete pielea moarta: nu trebuie taiata batatura sau calusul de catre
pedichiurista, mai ales daca exista diabet, o arteriopatie periferica sau alte conditii clinice ce pot cauza
probleme circulatorii sau amorteala
- purtarea de pantofi incapatori si care se potrivesc bine, cu botul mai larg: acestia vor impiedica degetele de
la picioare sa stea aglomerate, scazand presiunea exercitata asupra bataturilor dure; talpile mai groase pot
scadea presiunea exercitata asupra calusurilor in timpul mersului
- folosirea de acid salicilic pentru inmuierea calusului sau a bataturii, care se poate indeparta mai apoi prin
folosirea pietrei ponce.Unii specilisti nu recomanda folosirea acidului salicilic, pentru ca acesta poate afecta
si pielea inconjuratoare. Daca se foloseste acidul salicilic, acesta trebuie aplicat numai pe suprafata calusului
si nu si pe pielea inconjuratoare.
Complicatii - Calusurile si bataturile netratate pot cauza dureri in timpul mersului sau la purtarea de
incaltaminte, modificari ale posturii sau ale mersului pentru a evita durerea, inflamatia structurii dintre piele si
os (bursita), aparitia de vezicule (basici), infectia osului (osteomielita), infectia bacteriana a articulatiei (artrita
septica) sau o ulceratie a pielii.

PEDICHIURA LA DOMICILIU
Pasul 1: si cel mai important prim pas în orice pedichiura este de a inmuia pielea intensiv. Există o
varietate de moduri în care puteţi face acest lucru cu uşurinţă. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este
pur şi simplu cufundarea picioarelor într-o cadă de apă caldă până se inmoaie pielea. Este cea mai simplă
metodă, dar nu este tocmai cea mai revigoranta.
Pasul 2: Urmeaza aplicarea cremei pentru cuticule din jurul zonei unghiilor şi se lasă să se
hrănească şi să se înmoaie cuticulele pentru câteva minute. Apoi, folosind un betisor, se împing uşor înapoi
cuticulele în mişcări mici circulare peste tot în jurul unghiilor. Fa acest lucru cu blandete!
Pasul 3: Acest pas implică modelarea unghiilor de la picioare. Trebuie să taiati unghiile la lungimea
care vă place, întotdeauna amintindu-va să păstrati partile laterale ale unghiei mai mari decat partea din
mijloc pentru a preveni incarnarea unghiilor. Va trebui apoi sa va piliti unghiile pentru a le aduce la forma
corespunzătoare.
: Pasul 4: Aplicati ulei de cuticula pentru a vă scăpa de cuticulele fisurate, care pot fi o problema

Pasul 5: Folositi un tampon de bumbac înmuiat în acetone; stergeti usor surplusul de ulei de pe unghii.
Înainte de a aplica oja folositi un strat de bază de calitate. S-a convenit că elementul cel mai important în
păstrarea aspectului natural este aplicarea unui strat de bază de calitate, nu vă zgârciţi la acesta. Atunci
când se aplică lacul de unghii, amintiţi-vă de culorile mai uşoare, pasteluri şi nuanţe irizate care vor flata
pielea bronzata. Culorile inchise pot părea dure şi sunt mai greu de întreţinut.
Asadar, acestea sunt metode simple, la indemana tuturor, usor de pus in practica si totodata asigura
frumusetea si sanatatea picioarelor dumneavoastra

RISCURILE PEDICHIURII
Pedichiura este un mod de a da picioarelor tale un bine-meritat rasfat si curatare profunda. Cei mai
mulţi oameni iubesc sa fie rasfatati sis a se simta relaxati in timpul pedichiurii. Cu toate acestea, pedichiura
dumneavoastra se poate transforma într-un coşmar, dacă dispozitivul de curatare al picioarelor nu este
curăţat în mod corespunzător. Când dispozitivele nu sunt curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător,
bacteriile se pot dezvolta la un nivel deosebit de ridicat. În cazul în care ustensilele sunt necorespunzător
curăţate, acestea pot conţine bacterii numite fortuitum Mycobacterium sau alte tipuri de ciuperci. .

Poate un Mycobacterium fortuitum sa fie tratat?Da. Infecţie pot fi tratate cu antibiotice şi ranile se
vor vindeca de la sine. Tratamentul poate dura cateva saptamani pana la finalizare. În funcţie de gravitate,
tratamentul poate include mai multe etape de tratare cu antibiotice, cu durată de până la câteva luni.
Se recomanda pedichiura pacientilor care isi doresc sa-si mentina atat sanatatea cat si aspectul
sanatos al picioarelor, dar trebuie sa aleaga cu grija salonul la care vor merge.
In timp ce numarul saloanelor
si statiunilor de frumusete este in crestere, regulile lor de igiena, in schimb, nu sunt. Spre deosebire de
spitale, industria cosmetica nu este obligata sa efectueze proceduri cum ar fi sterilizarea. Cel mai mare
factor de risc (in realizarea unei pedichiuri) este infectia. Multe saloane nu dezinfecteaza corespunzator.
Acest lucru este o problema majora: expertii spun ca cel mai mare pericol al folosirii pedichiurii sunt infectiile
ciupercoase cum ar fi piciorul atletului, infectiile bacteriene cum ar fi stafilococul si (cel mai periculos dintre
toate) negii, hepatita B si C. Dar nu trebuie sa te feresti de pedichiura daca urmezi urmatoarele sfaturi:

1.Asteapta ca taieturile sa se vindece.

2.Cand ai de-a face cu muscaturi de insecte, taieturi si vanatai pe suprafata picioarelor tale, sari
peste pedichiura pana acestea se vindeca. Aceste abraziuni pot permite intrarea micro-orgasismelor direct
din cadita de picioare, cauzand infectii. Si asteapta si cu folosirea aparatului de ras, a cerii sau a cremei de
indepartare a parului inainte de pedichiura. Astfel poti preveni intrarea bacterii
lor in piele.

3.Asigura-te ca acea cadita de picioare a fost dezinfectataCand esti la un restaurant, cu siguranta

observi daca farfuria sau paharul tau sunt murdare. Fii atenta in acelasi fel si in salonul sau statiunea de
frumusete.Caditele de picioare ar trebui curatate intre fiecare client, si ar trebui acordat suficient timp pentru
ca dezinfectantul sa-si faca efectul (din cauza sistemului lor de filtrare, caditele de picioare pot retine
bacteriile si se pot raspandi prin apa).
4.Simte-te libera sa intrebi pedichiurista cum sunt curatate caditele de pedichiura si cel mai
important cat de des. Trebuie sa fii la fel de atenta si la ustensilele folosite la pedichiura. Aceste mici
instrumente ascund mii de bacterii si ar trebui curatate si dezinfectate la fiecare folosinta. Care este cea mai
buna varianta pentru a avea o cadita si ustensile curate?
Programeaza-ti sedinta de pedichiura la prima ora
dimineata, astfel dezinfectantul va avea timp sa actioneze (unii experti sugereaza sa-ti aduci propriile
ustensile).
5.Asigura-te ca pedichiurista ta are mainile curate.Daca pedichiurista ta poarta manusi, asigura-te ca
a luat o pereche noua de manusi inainte sa-si puna mainile in apa. Daca pedichiurista a sarit peste etapa
manusilor, asigura-te ca s-a spalat pe maini inainte sa le puna in apa ta. Manusile si mainile murdare pot
trasnmite bacteriile si infectiile intre clienti.
6.Nu-ti taia cuticulele!Cuticulele tale sunt ca o bariera impotriva bacteriilor si a altor micro-orgasisme
care intra prin piele, asa ca doar impinge-le.
Daca pedichiurista ta foloseste des ustensile ascutite in timpul
pedichiurii, fii atenta. Ar putea cu usurintaciupi pielea si cauza o infectie.
7.Dupa cateva zile de la pedichiura, analizeaza-ti cu atentia pielea. Infectiile se pot dezvolta si pot
deveni grave in timp. Daca ai nelamuriri privind ranile deschise de pe pielea ta nu ezita sa-ti contactezi
medicul.
Sfaturi utile!
 Întrebaţi manichiuristul cat de des rebuie curatate ustensilele. Ustensilele ar trebui să fie curăţate cel
puţin o dată pe zi. Bacteriile sunt pretutindeni. Filtrul trebuie să fie curatat de resturi. Adresaţi-vă
pentru a vedea filtrul ca sa vă asigurati că este curat.
 Întrebati manichiuristul despre modul in care este curăţat dispozitivul de spalare al picioarelor.
Aceste dispozitive ar trebui să fie curăţate cu o solutie de inalbitor pentru 15 minute.
 Nu va epilati picioarele cu 24 de ore înainte de pedichiură. Iritatiile picioarelor cauzate de epilat pot
favoriza intrarea unor bacterii in piele. Asiguraţi-vă că salonul sterilizează echipamentul de metal
 Cel mai recomandat este sa folosesti un dizolvant pe baza de acetona care sa contina ulei de
lavanda sau aloe vera pentru hidratare si pentru atenuarea mirosului puternic.
 Frumusetea mainilor este la fel de importanta ca si frumusetea chipului, iar manichiura ta spune mai
multe despre tine decat ai vrea sa recunosti.
 Protejeaza-le mereu cu un strat de lac protector.
 Acesta ajuta la stoparea exfolierii si, in plus, in cazul in care faci curatenie, speli vase sau tii mainile
in detergent, lacul protector ajuta la mentinerea sanatatiii lor. Lasa-le sa mai respire. Cam 3- 5 zile /
luna lasa-ti unghiile sa respire. Nu le da cu oja, lac etc., altfel ele isi vor pierde culoarea natural
ingalbenindu-se iar cu timpul si luciul.
 Evita unghiile false! Chiar daca frumusetea lor tenteaza, evita-le! Peste 1 luna de zile tragi pentru a-ti
reface unghiile dupa o perioada in care ai purtat unghii false. Se schimba pana si culoarea acestora
si in plus risti sa capete anumite pete rosiatice.Foloseste creme pe baza de silicon.
 Asta mai ales daca te speli foarte des pe maini; pe langa faptul ca iti protejezi mainile, iti protejezi si
unghiile.Fa-ti timp pentru manichiura.
 Este important sa ai unghii si maini ingrijite; fie ca sunt lungi si ingrijite sau scurte si curate. Orice
persoana cu care te intalnesti va da atentie mainilor tale. Saptamanal taie-le, pileste-le si aplica un
lac protector.Foloseste manusi!
 Atunci cand faci curatenie sau folosesti substante puternice este bine sa porti manusi protectoare;
pielea mainilor si unghiile sunt destul de sensibile.
 Atentie la dizolvant!Este bine sa optezi pentru un dizolvant de calitate, iar apoi sa aplici pe unghii o
crema hidratanta.Hraneste-ti unghiile!
 Nu uita ca pentru a avea unghii frumoase trebuie sa consumi multa apa, fructe si legume crude
(contin enzime), morcovi in special, iar ca vitamine se recomanda: zinc, vitamina A, B complex si
Calci

SFATURI PENTRU SEZONUL CALD

Inainte de a va preocupa de stralucirea si coloritul unghiilor dumneavostra, atentia trebuie sa vi se
indrepte asupra ingrijirii lor. Fie ca le purtati scurte sau lungi igrijirea unghiilor incepe chiar odata cu spalatul
pe maini. In timp ce va stergeti cu prosopul, impingeti pielita unghiilor spre radacina, iar cand va ungeti cu
crema, faceti ca ea sa ajunga si sub unghii: manichiura este pe jumatate facuta! Cealalta jumatate se
efectueaza o data pe saptamana si nu va costa decat 30 de minute.
Dupa o baie lunga, nici nu mai e nevoie
sa va inmuiati degetele in apa calda, pielitele fiind usor de degajat cu un betisor sau cu prosopul. Nu le ciupiti
cu foarfeca, pentru ca se rup si se pot infecta, ele fiind in fond ''chitul'' dintre pielea degetelor si unghii,
bariera ce stavileste patrunderea bacteriilor. In magazinele nostre se gasesc acum produse speciale cu tot
felul de uleiuri, menite sa le asigure elasticitatea.
Urmeaza apoi aplicarea unei creme pentru maini. Unghiile hidratate si suple, sunt usor de scurtat,
fara sa se despice. Pila nu se foloseste decat dupa ce v-ati clatit si v-ati sters din nou pe maini, si
intotdeauna de la margine spre mijlocul unghiei. Iar daca, in final, le masati cu o piele de caprioara, luciul
este asigurat, chiar si fara lac! Daca insa vreti sa le dati cu oja, aveti grija ca ele sa fie perfect uscate, oricat
ar fi ea de buna. Lacul aplicat pe unghiile umede sau unse se cojeste dupa cateva ceasuri.
Daca unghiile dumneavoastra sunt casante, cautati un intaritor si aplicati-l sub lacul de unghii sau in
locul acestuia. El contine, printre altele, cheratina - care in cateva saptamani intareste unghiile si le face mai
elastice. Iar daca unghiile continua, totusi, sa se rupa, inseamna ca ele au nevoie de o ingrijire speciala, cu
uleiuri sau creme destinate lor, care contin aminoacizi, ceramide si calciu.
Dar cea mai buna protectie, maialea daca folositi zilnic detergenti pentru vase sau rufe v-o ofera manusile pentru menaj,
chiar daca nu sunt deloc pe placul dumneavoastra.
Aplicarea laculuii de unghii
Inainte de toate, scuturati sticluta, pentru ca pigmentii sa se amestece bine cu lacul. Apoi, scurgeti
pensula, caci stratul prea gros nu e bun de nimic. Incepeti cu mijlocul unghiei si continuati cu exteriorul. Daca
unghiile dumneavoastra nu au o forma ovala, aplicati oja doar pe mijloc si lasati laturile neacoperite. Pentru a
obtine o culoare unitara, aplicati doua sau trei straturi, dar faceti o pauza de circa 5 minute intre ele, fiindca
altfel lacul se cojeste imediat. Exista si lacuri care se usuca instantaneu, iar pentru luciu se poate aplica un
ultim strat de lac transparent.
Daca nu sunteti prea indemanatice si va murdariti pe degete, petele se sterg
usor cu un betisor cu vata inmuiat in dizolvant.
Indepartarea lacului de unghii
Este foarte importanta pentru persoanele cu unghii sensibile,pentru ca dizolvantul, la fel ca oja,
contine solventi care provoaca uscarea excesiva a unghiilor. De aceea este bine sa nu agresam unghiile
prea des. Iar in timpul liber pentru intarirea si protectia unghiilor este indicat tratamentul cu ulei caldut de
masline sau cu ulei de ricin.
SFATURI UTILE SEZONUL RECE
Asadar, nu trebuie neglijate! In anotimpul rece, mainile si unghiile sunt foarte afectate de
temperaturile scazute, intrucat sunt cele mai expuse - chiar daca porti manusi. Da, stim ca ai grija de pielea
ta, probabil folosesti zilnic o crema hidratanta, pentru a preveni deshidratarea si descuamarea epidermei...
dar la unghii te-ai gandit?
Ideal ar fi sa faci acest lucru la un salon specializat, unde poti beneficia de tratamentul optim.
Specialistii de la Perfect Nails ne spun ca unghia naturala poate fi ingrijita prin aplicarea unui strat protector
de gel UV, rasina acrilica sau cheratina.
De asemenea, poti opta pentru o masca de regenerare a unghiei
(credeai ca numai tenul beneficiaza de asemenea rasfat?). Masca se mentine timp de 10-15 minute, iar
dupa indepartarea ei, unghia este revigorata si pregatita pentru "machiaj"!
Unghiile pot fi ingrijite si acasa - nu ai nevoie decat de cateva minute libere, de doua-trei ori pe
saptamana. Intr-un bol, amesteca 3-4 lingurite de ulei cald de masline, cu o jumatate de lingurita de zeama
de lamaie. Inmoaie unghiile si mentine-le aproximativ 10 minute, iar dupa aceea aplica un strat de lac
protector. Rezultatele vor fi vizibile in cateva zile. De asemenea, poti opta pentru un tratament cu vitamina A,
solutie uleioasa (o gasesti in orice farmacie).
La fel ca in cazul tratamentului cu ulei si zeama de lamaie,
mentine stratul de substanta pe unghie timp de 10 pana la 15 minute si foloseste ulterior un lac de protectie.
Anotimul friguros are multe efecte negative asupra noastra, in special asupra buzelor si mainilor.
Uneori lipsa de hidratare a acestora duce la imbatranire, crapare si chiar rani ale pielii.
In cazul in care ai o piele normala , atunci poti folosi pentru maini aceleasi lotiuni hidratante ca si pentru fata
sau corp.In cazul in care ai mainile uscate si mai rigide, atunci trebuie sa apelezi la creme pe baza de
glicerina sau glicerol, care au proprietati emoliente si hidratante mai mari decat cele obisnuite.
Iti propun untruc pentru mainile uscate: tine-le timp de 10 minute intr-o infuzie de frunze de nuc sau salvie si lasa-le sa se
usuce singure, dupa care aplica o crema pe baza de. In cazul in care mainile nu sunt doar uscate ci
si crapate, este bine sa tii mainile intr-o infuzie de ceai de tataneasa (disponibil la orice Plafar), care contine
substante destinate reinnoirii tesuturilor pielii. Pentru maini crapate, crema cu galbenele este foarte buna,
mai ales aplicata dupa spalare. Pentru tratare este necesar sa efectuezi acest tratament de 3 ori/
saptamana. In concluzie, in special in timpul iernii, trebuie folosite creme hidratante, emoliente zilnic, si chiar
dupa fiecare spalare pentru a evita imbatranirea si craparea mainilor.
Dintotdeauna mainile ne-au dezvaluit neconditionat varsta reala.
Astfel ingrijirea mainilor in sezonul
rece trebuie sa devina o obisnuita pentru orice femeie. Cel mai bun mijloc de a ne proteja mainile de frig
consta in activarea circulatiei sangvine. Preventiv sau chiar curativ, in cazul persoanelor care sufera de o
circulatie periferica deficitara, se folosesc baile alternative reci-calde. Timp de un minut se tin mainile in apa
rece si apoi in apa fierbinte. In acest mod vasele sangvine devin mai elastice si pompeaza mai usor sangele.
Daca insa sunteti mai friguroase aceste exercitii sunt recomandate in orice sezon, nu neaparat iarna. Aceste
bai se vor realiza zilnic timp de cinci-zece minute.

Remedii pentru uz intern

Tot pentru activarea circulatiei sangvine se folosesc extractele din catina si macese. Luati un pumn
de fructe care se maruntesc si carora li se adauga putina apa si miere. Din acest extract se inghite de doua
ori pe zi. Alternativa o reprezinta infuzia de catina: la o cana de apa se foloseste o lingurita de planta. Dupa o
cura de trei-patru saptamani efectul nu va intarzia sa apara.
Hidratarea mainilor
Este indicat ca de fiecare data cand ne expunem mainile la frig sa le hidratam cu o crema grasa si sa purtam
intotdeauna manusi. Daca totusi ne-au inghetat mainile, cand intram la caldura primul lucru care trebuie
facut este sa punem mainile sub jetul de apa rece spre calduta, dar sa evitam incalzirea mainilor la calorifer.
Pentru uz extern se folosesc creme hidratante si bogate in uleiuri-de masline, migdale, creme ce
contin galbenele, coada-soricelului, dar si creme pe baza de vitamina E. Uleiurile de floarea-soarelui si de
masline sunt recunoscute pentru efectele lor hidratante foarte bune.
Trebuie doar sa le analizezi cu atentie! Unghiile iti pot indica foarte excat deficientele de vitamine si
minerale cu care se confrunta organismul tau.
Unghiile subtiri si cu pete albe - Corpul tau are nevoie de zinc.
Trebuie sa consumi: legume, fasole boabe, ciuperci, cereale integrale, drojdie de bere.
Unghiile deformate si zimtate - Corpul tau are nevoie de fier si vitamina A.
Trebuie sa consumi: legume verzi, morcovi, pepene, dovleac, carne rosie.
Unghiile fragile - Corpul tau are nevoie de biotina.
Trebuie sa consumi: ciuperci, grepfrut, pepene rosu, banane, capsune.
De asemenea, se prea poate sa ai nevoie si de fier, pe care-l poti obtine, consumand carne rosie, legume
verzi si morcovi.
Unghiile cu striatii verticale sau orizontale - Corpul tau are nevoie de vitamina B.
Trebuie sa consumi: morcovi, spanac, orez brun, pepene, nuci.
Unghiile care cresc foarte greu - Corpul tau are nevoie de zinc.
Pielitele descuamate - Corpul tau are nevoie de alimente bogate in acid folic.
Trebuie sa consumi: orz, tarate, legume, linte, ciuperci, portocale, guava, legume verzi.
De retinut! Este foarte important sa nu iei prea multe suplimente alimentare pentru a imbunatati sanatatea
unghiilor, deoarece o cantitate prea mare a unei vitamine poate face unghiile fragile si casante. In schimb
incearca sa-ti iei necesarul de vitamine si minerale din alimente.
Sfaturi / Lacul de unghii: chimicale care ataca unghia?
Daca optezi pentru un lac natural de unghii sau pentru unul artificial, produselele aplicate pentru a obtine
imaginea pe care ti-o doresti poate duce la iritarea pielii sau poate cauza chiar o reactie alergica.
Cu toate ca organizatiile sfatuiesc producatorii sa nu mai foloseasca anumite ingrediente, inca, poti avea
surprize neplacute, iar mainile tale vor avea de suferit.

Iata cateva dintre ingredientele periculoase:

1. Rasina de formaldehida
Aceasta se gaseste in lacul de unghii si poate cauza reactii alergice sau iritatii, mai ales daca vin in contact
cu pielea. Evita produsele care contin acest ingredient daca esti alergica la rasina de formaldehida.
2. Polimeri acrilici
Acestia sunt substante primare in lacurilor de unghii artificiale. Acest ingredient primar poate provoca
roseala, inflamare si durere la baza unghiei. Evita daca ai o asemenea sensibilitate.
3. Acid metacrilic
Este folosit la prepararea lacurilor de unghii pentru a ajuta polimerii acrilici sa se prinda de suprafata unghiei.
Acesta arde pielea din jurul unghiei. Ai grija cand il folosesti, mai ales acasa, unde sunt copii cu varste
fragede.
4. Toluen
Un solvent care se gaseste intr-o mare varietate de produse pentru ingrijirea unghiilor, cum sunt: lacul de
unghii, intaritorii sau acetona. Acesta nu prezinta niciun risc daca este intr-o concentratie mai mica de 50%.
Cum sa iti ingrijesti unghiile? Unii le ingnora, altii le acorda atentie maxima. Important este sa arate
ingrijite si sa eviti "factorii" care le pot dauna. Cateva sfaturi care te ajuta sa iti mentii unghiile sanatoase.
- Atentie la obiectele ascutite care pot cauza agatarea si ruperea unghiilor;
- Nu folosi unghiile pentru diverse intrebuintari precum desfacerea cutiilor, a scrisorilor, etc;
- Nu aplica intaritor sau acetona foarte des, deoarece acesti agenti pot decolora unghiile si le fac mai fragile;
- Nu te deranja sa inlocuiesti beneficiile unei diete echilibrate cu suplimentele de calciu.
Nu are efecte pozitive asupra sanatatii unghiilor;
- Dupa ce ai indepartat oja cu acetona foloseste o crema hidratanta pentru a preveni posibilele iritatii cauzate
de acetona;
- Nu iti lasa unghiile sa creasca foarte lungi, deoarece este mult mai posibil sa se rupa;
- Nu impinge cuticulele pana la limita, ci taie numai partea cuticulei de peste unghie;
- Nu trage de pielitele din jurul unghiilor, ci taie-le cu o forfecuta si dezinfecteaza-le daca sangereaza;
- Evita sa folosesti instrumentele ascutite pentru curatarea unghiilor;
- Nu ignora unghiile care se ingroasa (poate fi semn de infectie fungica).
De patru milenii incoace, manichiura conteaza si face diferenta. In jurul mainilor s-a ridicat un
adevarat imperiu al frumusetii, iar celebritatile au facut din unghii un suport original de exprimare a
personalitatii. Femeile si nu numai, inainte de a-si face buzele rosii sau genele mai lungi, au cochetat cu
unghiile.
Acum trei mii de ani, chinezii au inceput sa-si coloreze unghiile in functie de rang- un manuscris din
timpul Dinastiei Ming atesta ca mambrii familiei regale aveau unghiile negre sau rosii. Rosul era in Egipt
simbolul celei mai inalte clase, iar Cleopatra avea unghiile rosu-burgund.In concluzie va asteptam sa veniti
sa incercati unghii false, oja, strassuri, manichiuri si pedichiuri elegante si multe altele, care vor fi facute de o
manichiurista experimentata si foarte cautata de clientii nostri fideli.
Lucram numai cu materiale de calitate, respectiv cu OPY si NAIL CREATION si avem modele de picturi pe
unghii care pot fi efectuate la cerere.
Sfaturi pentru pedichiura de vara
Pentru a te bucura de cele mai frumoasa picioare in sezonul estival, trebuie sa acorzi mai multa
atentie pedichiurii, fata de lunile de iarna. Afla care sunt cele mai importante sfaturi pentru pedichiura de vara
care de va ajuta sa ai picioare frumoase, cu care sa te mandresti cat mai des.
Daca vrei ca picioarele tale sa fie in forma pe plaja sau la pisicina, trebuie sa tii cont de cele mai
importante reguli pentru pedichiura de vara. De la sfaturi de infrumusetare pana la recomandari pentru a-ti
mentine picioarele sanatoase, afla ce spun expertii despre ingrijirea picioarelor vara.
Indiferent ca alegi sa-ti ingrijesti picioarele acasa sau optezi pentru o pedichiura la salon, tine cont
de indicatiile specialistilor si te vei bucura de picioare frumoase toata vara.

Pedichiura de vara

Atunci cand vrei sa elimini bataturide pe calcai sau partile laterale ale piciorului, inmoaie-ti picioarele
in apa calda cel putin cinci minute inainte de a indeparta pielea in exces. Piatra ponce ramane cea mai
recomandata varianta, insa poti folosi cu succes si pilele pentru picioarele sau gelurile speciale pentru
exfoliere. Cand iti scurtezi unghiile, foloseste o unghiera cu marginea dreapta, pentru ca unghiile sa fie taiate
cat mai drept. Foarfecile speciale sau unghierele pentru maini sunt prea curbate si cresc riscul unghiilor
incarnate, mai ales in cazul degetelor mari de la picioare.
Pileste intotdeauna marginile unghiilor de la picioare, pentru a preveni zgarieturile ce pot duce la
infectii. Pileste delicat intr-o singura directie fara sa apesi prea tare, pentru a nu afecta suprafata unghiei.
Daca vrei sa impingi cuticulele inspre baza unghiei, foloseste intotdeauna un instrument special de cauciuc,
nu folosi obiecte metalice din trusa de pedichiura. Nu le impinge inspre baza prea des, deoarece acest
lucru va duce la ingrosarea lor in timp.
Hidratarea este foarte importanta, mai ales pe timpul verii, cand picioarele sunt expuse la
temperaturi ridicate si uscate de nisip. Acorda o atentie deosebita talpilor, care au tendinta de deshidratare
cea mai mare pe timpul verii.
Daca optezi pentru o pedichiura la salon de cosmetica, fa-ti o programare pentru prima ora,
deoarece recipientele in care faci baia la picioare sunt curatate de dimineata, iar riscul unei infectii scade. In
cazul in care nu vrei sa mergi de dimineata, asigura-te ca filtrele si recipientele sunt bine spalate si
dezinfectate inainte de a fi folosite de orice client.
Nu te jena sa vii cu ustensilele proprii de pedichiura de acasa. Din moment ce le folosesti doar tu,
riscul de a contacta o infectie sau o ciuperca este mult mai mic.
Contraindicatii pentru pedichiura de vara
- Nu iti face niciodata pedichiura imediat dupa epilare. Atat ceara de epilat, cat si lamele de ras, lasa pielea
vulnerabila in fata infectiilor bacteriene.
- Nu folosi aceleasi unelte pentru pedichiura si manichiura, fara o sterilizare corecta intre cele doua
procedee. Bacteriile si ciupercile se pot extinde astfel rapid.
- Evita folosirea lamelor pentru picioare la indepartarea pielii moarte. Folosite incorect, acestea pot lasa
cicatrici urate si pot expune pielea infectiilor.
- Dupa fiecare pedichiura, usuca-ti bine picioarele si nu lasa zonele dintre degete umede, deoarece acest
lucru creste riscul infectiilor.
Ingrijeste-ti cu atentie picioarele si urmeaza sfaturile pentru pedichiura daca vrei sa te bucuri de potentialul
maxim al picioarelor tale in aceasta vara.
MUSTATI SI BARBI

Mustatile sunt de mai multe feluri deosebindu-se modelele de mustati

scurte, lungi,subtiri, stufoase, late. In functie de forma lor ele poarta
anumite denumiri.
Cele mai frecvente modele sunt:
-mustata Douglas
-mustata randunica
-mustata musculita
-mustata mexicana
-mustata mare, intoarsa

Fisa de documentare

Lucrarile de mustati se executa dupa barbierit. Lucrarile se incepindiferent de modelul din partea dreapta imediat de
sub nara se continua dealungul conturului pana la comisura buzelor. Apoi se executa lucrarea in partea stanga
pastrandu-se simetria pt a nu dauna fizionomiei si expresiei fetei. In functie de modelul mustatii se vor aranja partile
laterale apoi cu foarfecele se va taia parul de pa langa conturul buzei superioare degajand-o de firele mai lungi.

Mustata Douglas
Se caracterizeaza printr-o linie tinereascsa ,ea nu depaseste prin
lungimea sa comisura buzelor. In portiunea superioara la contur aranjarea mustatiise face cu briciul care se
va tine in pozitie dreapta pt a obtine o margine precisa. In partile laterale se poate imprima parul fie o linie
dreapta, formandu-se atunci o mustata dreptunghiulara,fie o linie oblica formandu-se in acest caz o
mustata ascutita .la cererea clientului se poate forma cu briciul o carare subtire la mijlocul mustatii
.
Mustata randunica
Pentru a executa aceasta mustata se vor scurta firele la circa 2-3 mm lungime,in cazul in care firele de
par de la mijlocul mustatiisunt foarte lungi ele se pot scurtacu masina numarul 1.in timpul lucrului lama
briciului aluneca spre comisura buzelor intr-o linie arcuita asemanatoare cu aripa randunicii in zbor.
Mustata musculita
Este situata in gropita ce se afla pe portiuinea dintre nas si buza inferioara. Se curata cu briciul parul de
pe portiunea de deasupra buzei superioare, intai pe partea dreapta si apoi pe partea stanga pana in
apropierea liniei naturale a gropitei.
Se tund apoi firele de langa conturul buzei superioare si la urma cat mai marunt cele din partea de sus a
mustatii.
Mustata mexicana
Se caracterizeaza printr-o linie pronuntat arcuita asemanatoare unui semicerc. Mustata poate fi mai mult
sau mai putin subtiata in partea superioara. La comisura buzelor formeaza o linie arcuita care urmareste
exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul buzei inferioare. Daca mustata este prea stufoasa se va
subtia cu foarfecele.
Mustata mare intoarsa
Se desparte parul printr-o carare mediana si se vor tunde doar firele mai lungi care depasesc grosul
mustatii. Se pastreaza lungimea celorlalte fire de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor pt a
putea fi intorse si rasucite in forma de spirala. Pe langa aceste modele mai sunt varfuri, mustati late si
bombate si mustati late cu firul de par scurt.
2. Lucrari
Asemeni mustatilor se disting mai multe modele de barbi:
-barba cioculet
-barba format patrat scurta
-barba format patrat lunga
-barbarotunda semiscurta
-barba cubaneza

La aranjarea unei barbi si mai ales la precizarea conturului si a formei sale este necesara o mare
precizie in taierea parului deoarece barba trebuie sa fie precis conturata, sa aiba o forma simetrica si sa fie
aranjata cu fizionomia.
Forma si conturul barbii se precizeaza concomitent cu barbieritul obrazului.
In cazul in care clientul poarta barba si solicita doar un barbierit se va tine seama in timpul barbieritului
sau nasului si conturul acesteia, iar daca este cazul se va aranja si barba.
In cazul in care clientul doreste sa-si lase barba este necesar ca in timp ce se barbierest obrazul sa se
traseze conturulgeneral al barbii si sa se dea forma dorita.
In mod obisnuit se barbieresc intai partile laterale a obrazului si apoi portiunea de sub barbie.In functie de
modelul barbii se lasa prelungiri de parti pe maxilare si nu se tund perciunii.

INGRIJIRI FACIALE –
- ingrijirile faciale au drept scop mentinerea unui aspect placut al obrazului ,
combaterea ridurilor etc . Ingrijirile faciale care le executa frizerulconstau din aplicare de comprese cat si
executarea masajului care poate fi manual sau electric .
In principiu aceste ingrijiri se vor efectua in
continuarea barberitului . Cand sunt correct executate produc nu numai netezirea trasaturilor fetei ci si o
destindere a intrgului organism , de aceea este indicat sa fie recomandata de catre frizer persoanelor
surmenate si cu trasaturi crispate de oboseala
FISA DE DOCUMENTARE

Barba cioculet
Acopera doar barba, nu se prelungeste pe maxilare si are parul scurt. Barba propriu-zisa se tunde cu
foarfecele si pieptanul dupa ce i sa trasat conturul general, dar se poate scurta si cu masina numarul 0 si 1
dar luicrarea se va finisa tot cu foarfecele si pieptanele.

Barba format patrat scurta

Se traseaza conturul barbii cu briciul se va tunde parul de jur imprejurul conturului barbii subtiind gradat.
Se va peria cu o perie aspra barba astfel ca firele de par care depasesc conturul inferior sa iasa in
evidenta si sa poata fi scurtate egalate cu foarfecele. Aceasta barba este purtata cu o mustata care se
uneste cu barba, sau cu o mustata separata delimitata printr-o portiune rasa.

Barba format patrata lunga

Dupa ce se stabileste la barbierit conturul si formatul general, se va tunde si se va subtia parul din partile
laterale si d esub partile cu foarfecele si cu pieptanele. Totodata se vor feri perciunii care trebuie sa ramana
intacti.
Se va peria barba pe toata suprafata ei imprimandu-se forma de patrat simetric.

Barba rotunda semiscurta

Se lucreaza la fel ca la barba patrata dar la inceput se lasa portiuni prelungite de par pe langa maxilar
care se subtiaza spre contur.

Barba cubaneza
La acest model se contureaza cu briciul linia respectiva nu se tund perciunii, iar firele de par de pe
intreaga suprafata a barbii se tund si se subtiaza

INGRIJIRI FACIALE –
- ingrijirile faciale au drept scop mentinerea unui aspect placut al obrazului ,
combaterea ridurilor etc . Ingrijirile faciale care le executa frizerulconstau din aplicare de comprese cat si
executarea masajului care poate fi manual sau electric .
In principiu aceste ingrijiri se vor efectua in
continuarea barberitului . Cand sunt correct executate produc nu numai netezirea trasaturilor fetei ci si o
destindere a intrgului organism , de aceea este indicat sa fie recomandata de catre frizer persoanelor
surmenate si cu trasaturi crispate de oboseala.

APLICAREA COMPRESELOR
– inainte de inceperea operatiei frizerul se spala pe maini , aseaza
un servet din fata spre spate peste mantaua de protectie , spala fata clientului apoi cu apa rece si o sterge
cu servetul . Aplica apoi un strat de crema pe toata suprafata obrazului , crema va fi grasa daca pielea
clientului este uscata si semigrasa daca pielea este usor acneica sau grasa.
Dupa aceasta operatie stergeti cu miscari usoare fata folosind tampoane ( dischete) imbibate intr-o lotiune
de fata (tonica) inlaturandu-se
astfel toate impuritatile ce au astupat pori si care ar fi anulat eficacitatea tratamentului . Se va aplica din nouun
strat de crema pe obraz urmand apoi aplicarea compreselor fierbinti care trebuie sa fie suportabile ( sa nu opareasca
fata clientului) .
Compresele acopera fata exceptie facand nasul , ele se tin pe fata 2 – 3 min si se indeparteaza fiind inlocuite cu
comprese inmuiate in apa rece . In acest timp se produce o destindere a
trasaturilor fetei , o activare a circulatiei sangelui . Daca este nevoie se alterneaza de la 4 pana 6 ori
comprese ferbinti cu cele reci pt a obtine efectul corespunzator : relaxarea si netezirea trasaturilor
FISA DE DOCUMENTARE

MASAJUL FACIAL – se poate executa manual electric sau combinat , in orice caz se executa fie
dupa aplicarea compreselor fie dup ace a fost executat barberitul facial . In timpul masajului capul
clientuluitrebuie sa fie fixat pe tetiera intr-o pozitie cat mai comoda . Masajul manual consta din mai multe
miscari ce se executa intr-o succesiune précis stabilita
1 – se sprijina degetele mari de partea superioara a capului iar cu celelalte degete se executa miscari de
netezire semicirculare pe frunte incepand de la radacina nasului continuand pe deasupra sprancenelor si
terminand cu tamplele . Inainte de a ajunge aici se vor ridica degetele exceptie facand cele mici care vor
continua miscarea de netezire
2 – se vor aseza degetele strans unite de la ambele maini pe mijlocul fruntii de unde vor porni intr-o
miscarede netezire inspre
tample , aceasta miscare se repeta de 4 -5 ori
3 – in jurul ochilor se va executa miscari denumite pianotari ( miscari asemanatoare unor ciocanituri usoare)
consecutive executate cu pulpa degetelor la intervale egale. Pianotarile incep de la coltul exterior al ochiului
continuand spre nas.
Dupa fiecare pianotare executati si o miscare de netezire cu degetele aratator si mijlociu de la radacina
nasului inspre sprancene4
– se cuprinde nasul intre degetul mare si mijlociu de la mana dreapta executand usoare miscari de rotatie
incepand de la radacina
lui pana la nari. In dreptul narilor se unesc degetele si se executa o miscare dreaptain sens invers deci in sus
peste saua nasului .
5 – pe fata ( obraji) se vor executa miscari de netezire in semicerc de la barbie spre ochi si de la coltu gurii
spre tample in continuare se executa tapotari pe obraji ce constau din usoara lovire a pieleii la intervale
scurte cu pulpa degetelor adunate . Se va incepe de la milocul barbiei spre urechi , de la nas spre urechi
repetand alternativ aceste miscari de 4 -5 ori . In incheiere se vor executa miscari de netezire de la barbie
spre ureche de fiecare parte cand cu o mana cand cu cealalta.
6 – pe gat se vor executa de asemenea miscari de netezire incepand de la barbie apoi pe gat in joss pre
clavicula sfarsind cu miscarea de la barbie inspre ureche . Miscarile se repeta de 4 -5 ori in asa fel incat sa
fie legate continu una de alta. In continuare se va frectiona fata cu apa de colonie

BARBERITUL – rasul parului de pe fata constituia pana nu demult indeletnicirea de baza a

barbierului . Astazi datorita aparitiei si raspandirii in masa a aparatelor de ras manuale sau electrice foarte
multi barbati se barberesc singuri pt ca aceste aparate se manuiesc usor si nu cer o pregatire speciala de
asemenea preferinta clientelei masculine pt un aspect ingrijit a dus in general la disparitia barbilor si a
mustatilor a caror ingrijire necesita timp pretios . In present lucratorul este solicitat cu precadere sa execute
frizuri ( tunsori si pieptanaturi) de unde si denumirea de frizer . Cu toate acestea barberitul constituie o latura
importanta a meseriei de frizer si necesita o buna pregatire tehnico-profesionala ,multa atentie , rabdare si
indemanare . Orice frizer bun trebuie sa cunoasca bine tehnica corecta a barberitului . Barberitul consta in
indepartarea parului de pe obraji (fata) aceasta operatie efectuandu-se zilnic sau la doua zile in functie de
crestera parului .
Barberitul poate fi facial , la nivelul fetei sau capilar la nivelul pielii capului . Barberitul
capilar se executa la cerere mai ales vara sau la indicatia medicului pentru a urma anumite tratamente sau in
vederea unor interventii chirurgicale . Indiferent daca este vorba de executarea barberitului fetei sau a
capului se disting 2 etape importante
1 – sapunitul
2 – barberitul propriuzis
- aceste etape sunt precedate de o serie de pregatiri speciale
PREGATIREA CLIENTULUI –
se va fixa tetiera la nivelul corespunzator staturii clientului dupa care
se va aplica hartia de protectie pe spatar . In cazul barberitului facial se va aseza un servet curat la gat )
hartie sau bumbac) indoit putin pe partea care se va fixa de gulerul camasii scesta avand rolul de a proteja
clientul de apa si sapun .
Daca executati barberit capilar puneti intai mantaua de tuns dupa care aplicati
servetul . In timpul in care se pregateste clientul ptbarberit , frizerul ii examineaza atent fata sau pielea
capului pt a observa calitate frirului de par : par aspru , moale , gros sau subtire , directia de crestere afirelor
de par , vartejul eventuale leziuni , negi , alunite , comedoane (puncte negre) sau unele cicatrice . Totodata
se observa daca clientul nu sufera de boli contagioase de piele cum ar fi : tricofitie , pecingene sau unele
eczema. Inainte de a incepe sapunitul se va spala pensula de ras si savoniera . In savoniera se va pune apa
calda , frizerul se spala pe maini in fata clientului dandui siguranta ca normele se igiena sunt aplicate

Sapunitul – prin sapunire parul care urmeaza sa fie raiat ( ras) se inmoaie si permite briciului sa alunece mai
usor sis a taie firele de par fara a provoca dureri raniri sau usturimi , de aceea la barberit vom avea grija sa
ajunga la radacina pt a se inmuia cat mai bine . Sapunitul se va realiza cu sapun de ras sau pasta de ras cu
apa calda . Intai se va pensula bine fata cu pensula inmuiata in apa calda . Sapunul (spuma) se aplica pe
piele cu pensula , sapunirea se va incepe de la barbie continuand spre obraji la sfarsit sapunindu-se buza
superioara .Se va pensula pielea in continuare pana se va obtine o spuma consistenta . Spuma de sapun
are un rol important : nu permite apei sa se scurga de pe piele si mentine apa la radacina firului de par .
Totodata grasimea continuta de sapun ajuta la inmuierea parului de aceea prin pensulare se
urmareste sa se acopere toate pielea ce urmeaza a fi barberita cu spuma abundenta ferindu-se insa buzele
urechile , eventualile cicatrice, alunite etc. Pe partea stanga a fetei spuma trebuie sa fie in intr-o cantitate mai
mare pt a se mentine starea de umiditate timp cat mai indelungat . Apoi se va masa bine pielea cu pulpa
degetelor aratator , mijlociu si inelar de la mana dreapta timp de 2 -3 minute prin miscari circulare .

Prin masaj parul devine moale si suplu . In general durata sapunitului este in raport cu desimea barbii dar si de
calitatea firelor de par , cu cat barba este mai deasa cu atat firele de par sunt mai aspre si se va prelungi
sapunitul . Dupa terminarea sapunitului se va indeparta spuma de pe mana dreapta ramasa in urma
masajului . Se vor clati mainile de resturile de sapun si se vor sterge cu un prosop .
Inainte de executarea
operatiei de barberit propriuzis se va ascuti briciu pe curea sau se va schimba lama. Briciul se ascute ori de
cate ori este nevoie iar lama se schimba de cate ori este nevoie pe parcursul barberitului . Se va alege un
brici potrivit cu caracteristicile parului sau al pielii astfel : pentru parul aspru si des este indicat un brici cu
lama lata , pentru pielea neteda se va alege un brici cu lama ingusta . Inainte de intrebuintare briciul se va
dezinfecta . Alaturi de brici se aseaza servetul de hartie cu care se va sterge lama de sapun
Barberitul – barberitul se incepe de la tampla dreapta de sub perciune si se continua pana la
jumatatea barbiei dupa care pe gat , se va barberi apoi partea stanga pana la jumatatea barbiei apoi pe gat
iar la urma portiunea de deasupra buzei superioare .
Pentru un rezultat cat mai bun barberitul se repeta dup
ace fata a fost din nou sapunita , taisul briciului urmareste directia de crestere a firului de par. Nu se va rade
parul in contra directiei de crestere .
A doua oara se va tine seama de dorinta clientului de sensibilitate a
pielii ori de unele vartejuri , pe aceste zone parul se poate rade contra directiei sale de crestere . La parul de
pe gat se acorda o atentie deosebita deoarece aici se gasesc cele mai multe vartejuri ( fire de par ce cresc in
directii diferite) pielea din aceasta zona fiind foarte sensibila . In cazul in care clientul poarta mustata sau
barba frizerul are in vedere in timpul lucrului pastrarea modelului ( a formei ) a mustatii sau a barbii cat si a
lungimii de par necesare .
FORMA SI LUNIGIMEA PERCIUNILOR –se vor stabili in functie de dorinta clientului dar mai ales de
fizionomia clientului si nu in ultimo rand de cerintele modei.
Daca perciuni sunt lungi si stufosi ei se taie cu
foarfecele inainte de sapunit . Pentru a executa operatiunea de barberit cat mai usor fara a produce dureri ,
sau raniri , se va intinde pielea intre degetul mare sic el mijlociu de la mana stanga , astfel ca aceasta sa nu
aiba nici o cuta . Prin acest procedeu se observa mai bine directia de crestere a firelor de par si pozitia lor in
raport cu taisul briciului . Cand se barbereste parul de pe barbie , mana care intinde pielea nu trebuie sa
atinga sau sa apese nasul iar degetele trebuie sa fie uscate pt a nu aluneca in .
In timpul barberitului briciul se tine cat mai aplatizat pe piele astfel lama taie cu usurinta parul fara dureri , daca
lama briciului se tine vertical se poate intampla ca aceasta san u taie firul de par ci sal smulga producand usturim
i sangerari si chiar iritatii .
Deosebit de important pentru reusita de barberit este modul de manevrare a brciului .
Acesta trebuie sa alunece lin pe suprafata pielii cu varful inainte . El nu trebuie sa fie impins dar nici sa apese pielea
de asemeni nu este permis sa se revina cu lama pe locul odata ras . Parul se va barberi pe portiuni mici ( 2 –
4 cm) paralele procedeu prin care se evita ruperea firelor de par si iritatiile . Daca pe portiunea care urmeaza
a f barberita sa uscat spuma se va sapuni locul din nou sau se umezeste insa in nici un caz nu se va
intrebuinta spuma de pe degete sau lama briciului . In cazul in care se produc mici sangerarise va tampona
locul cu dezinfectant .
Dupa ce sa terminat barberitul propriuzis se va spala fata de sapun si par cu apa calda si rece .
Apoi se suca obrazul prin tamponare , apoi se va frectiona cu alcool dupa care se va frectiona fata .
La cererea clientului sau la persoanele cu fata uscata se va aplica un strat de crema hranitore ce va contribui la
hranirea tesuturilor sau la calmarea eventualelor usturimi .
Se executa in continuare un sor masaj cu pulpadegetelor pentru a patrunde crema in piele , apoi tot prin
tamponare se va sterge surplusul de crema.
In incheiere se pudreaza fata cu pudra de talc cu acjutorul unui tampon de vata , pudra in acest caz are un rol
protector astupand pori deschisi de pe pielea proaspat barberita ferind-o astfel de microbi din aer . Se va
sterge din nou surplusul de pudra cu coltul servetului uscat iar in contiunare acolo unde este cazul se
potriveste mustata cu foarfecele si pieptanele.

Manuirea briciului pe portiunile intinse- intinderea pielii se realizeaza pentru ca briciul sa poata aluneca fara
pericol pe ea.

Barba poate fi rasa temeinic si fara durere numai daca : briciul va lucra intr-un anumit unghi cu
pielea iar pielea va fi intinsa uniform in sens invers celui de crestere a firului de par . Pielea trebuie intinsa
pentru ca sa se realizeze o suprafata de alunecare neteda si continua pentru brici astfel pericolul de ranire
scade iar rasul se va efectua nedureros . Pentru ras se va intrbuinta briciul ori SIFTERUL cu lama
interschimbabila . Exista o diversitate mare de aparate pentru ras

INTINDEREA PIELII –
1 – intinderea intr-o directie – pentru intinderea obrazului in sus puneti degetul mare pe tampla si cu o
miscare usoara trageti pielea in sus , intindeti obrazul intr-o parte asezand doua degete in fata urechii si
trageti pielea in diagonala spre inapoi . Pentru intinderea pielii gatului in jos puneti un deget intins pe gat si
trageti pielea in jos
2 – intinderea pielii in doua directii – pe maxilarul inferior puneti degetul mare la circa 5 cm de degetul
mijlociu si intindeti pielea prin apasare si tragere usoara spre exterior . Aceiasi tehnica se aplica si la
intinderea pielii pentru barbie

MANEVRAREA BRICIULUI – luati in mana stanga briciul inchis si deschidetil cu ajutorul degetului
mare si aratator de la mana dreapta , degetul mijlociu sprijina deschiderea printr-o usoara apasare a
carligului. Tineti briciul cu degetul mare pe o parte a sa si cu aratatorul mijlociul si inelarul pe cealalta parte .
Degetul mic sta pe pinten (carlig ) si sprijina manerul .
Executati cu ajutorul briciului din incheietura mainii o
miscare semicirculara spre stanga . Aveti grija sa nu se miste si antebratul. Rotiti briciul intre degetul mare si
celelalte degete in asa fel incat taisul sa fie orientat in sus , acum vetitine briciul in “priza “ cu dosul maini
spre fata. Intoarceti mana pentru ca taisul sa fie indreptat spre cealalta parte in jos , executati astfel din
incheietura mainii miscari circulare spre dreapta.
Atentie toate miscarile destinate rasului se vor face din
incheietura maini fara a se misca antebratul .
Fixarea unghiului fata de suprafata de ras – puneti o foaie de hartie pe marginea unei mese si tineti hartia cu
mana stanga , luati briciul deschis tinut cu mana dreapta in priza cu palma spre fata , conduceti lama in
unghi ascutit dealungul foii de hartie , incercati sa gasiti singuri unghiul in care lama aluneca pe suprafata de
hartie lin si razuitor insa fara a taia hartia.
In acelasi scop puteti utilize un balon bine umflat. Intinderea pielii
si manevrarea briciului tinut in priza cu palma spre fata , puneti degetul mare al mainii stangi intins spre
tampla dreapta , trageti cu ajutorul lui pielea in sus . Puneti briciul in “priza” cu palma spre fata dar nu
complet culcat , conduceti briciul din incheietura mainii usor peste piele in jos, cu doua degete asezate in
fata pielii , trageti pielea diagonal spre spate si conduceti briciul asa cum sa aratat spre barbie .
Intinderea pielii si manevrarea bricului cu dosul palmei spre fata – puneti degetul mare al mainii stangi intins
spre tampla stanga si trageti pielea in sus , asezati briciul tinut in priza cu dosul palmei spre fata dar nu
culcat complet , conduceti briciul din incheietura maini fiind peste piele in jos . Intinderea pielii si manevrarea
briciului tinut in priza cu dosul palmei spre fata in sus .
Intindeti pielea gatului diagonal in jos , asezati briciul
tinut cu dosul palmei spre piele deasupra degetului si conducetil pe piele pana la jumatatea gatului , repetati
aceste exercitii pana veti reusi sa coordonati miscarea simultana a ambelor maini ( o mana intinde pielea ,
cealalta manevreaza briciul ) .

GRESELI CE TREBUIESC EVITATE

1 – nu sa fixat tetiera ( la o inaltime corespunzatoare ) – veti lucra incordat si nu veti putea manui briciul usor
iar pozitia gresita de lucru va duce la un effort fizic ridicat .
2 – pielea nu a fost intinsa sufficient : a) nu se va crea o suprafata neteda de ras ; b ) briciul nu va alunca pe
piele ; c) nu sunt excluse ranirile
3 – briciul este pozitionat prea vertical : a) briciul nu aluneca dealungul pielii
4 – briciul nu este condos lejer din incheietura mainii : a) rasul devine dureros si presiunea pe piele va fi prea
Mare

BARBERITUL CAPILAR pentru aceasta se va tuned intai parul daca este lung , fie cu masina de tuns cu nr 1
, fie cu foarfecul .
Sescoate mantaua de tuns , se scutura de parul taiat aplicand-o din nou in jurul gatului . La spate peste manta
se va aplica un prosop cu care se va sterge capul dupa barberit.
Examinati cu atentie ca la barberitul facialpielea capului , urmeaza sapunitul care va dura 3 -5 min executat pe
toata pielea capului intocmai ca la barberitul facial. Ascutiti briciul sau schimbati lama dupa care dezinfectatil.
Barberitul se incepe de la mijlocul capului dinspre crestet spre partea frontala , se vor barberi portiuni inguste
incepand de la dreapta spre stanga capului . Dupa ce sa ras jumatate de cap se ascute din nou briciul sau se schimba
lama , se dezinfecteaza si si continua rasul pe a doua jumatate a capului .
In tot timpul lucrului frizerul manevreaza briciul dupa directia de crestere a firelor de par . In cazul in care este necesar
sau clientul solicita al doilea ras acesta se executa tot in directia de crestere al firului de par .
In caz de chelie pronuntata se va executa al doilea ras contra directiei de crestere al firului de par.
Dupa barberit se spala bine capul cu apa calda sau rece , se sterge cu prosopul apoi , se frectioneaza cu alcool cu pulpa
degetelor pe toata suprafata rasa
LUCRARI DE MUSTATI SI BARBI

- mustatile sunt de mai multe feluri deosebindu-se astfel modele de muststi scurte , lungi , subtiri , stufoase
(late) , in functie de forma lor poarta anumite denumiri .
Cele mai frecvent purtate sunt: mustata ,
randunica ,mustata mexicana, mustata mare intoarsa , DOUGLAS .
Lucrarile de mustati se executa dupa barberit. Se va tuned parul ce afost ferit in timpul rasului in forma
ceruta de fizionomia clientului si conform cu dorinta acestuia .
Lucrarea se incepe indifferent de model din
partea dreapta imediat de sub nara si se va continua dealungul conturului pana la comisura buzelor . Apoi se
va lucra partea stanga avand grija ca aceasta sa fie perfect simetrica si egala cu cealalta parte.
Pentru a nu
dauna fizionomiei si expresiei in functie de modelul mustatii se aranjeaza partile laterale cu foarfecele si se
va taia parul pe langa conturul buzei superioare degajand-o de firele mai mici . In tot timpul lucrului se va
acorda o atentie la contur acesta trebuie sa aiba o linie precisa .
Dupa terminarea lucrarii se va peria
(pieptana) mustata in directia de crestere a firelor de par pentru a imprima un aspect cat mai ordonat .

MUSTATA DOUGLAS – este o mustata caracterizata printr-o linie eleganta si tinereasca , ea este
mai des solicitata de tineri mai ales cei bruneti pentru nota sa contrastanta ce subliniaza expresia fetei .
De obicei mustata Douglas nu depaseste prin lungimea sa comisura buzelor .
In portiunea superioara la contur
aranjarea mustatii se va face cu briciul , care va tinut intr-o pozitie dreapta pentru a obtine o margine curate
si precisa . In partile laterale se poate imprima parului fie o line dreapta , formandu-se astfel o mustata
dreptunghiulara , fie o lini oblica realizandu-se o mustata ascutita. La cererea clientului se poate forma cu
briciul o carare subtire la mijloc

MUSTATA RANDUNICA – este o mustata preferata de persoanele ce au depasit 40 ani deoarece

imprima fizionomiei pe langa nota de eleganta si seriozitate . Pentru a executa acest tip de mustata se vor
scurta firele de par la circa 2 -3 mm lungime . In timpul lucrului lama briciului aluneca spre comisura buzelor
intr-o linie arcuita asemanatoare cu aripa unei randunici in zbor . In cazul in care firele de par de la mijlocul
mustatii sunt foarte lungi si vor scurta cu msina de tuns ( minicut). Aceasta operatie se efectueaza inainte de
a se taia cu foarfecele firele de par de langa conturul buzei superioare.

MUSTATA MUSCULITA – se va situa in gropita ce se afla pe portiunea dintr nas si buza superioara , se va
curate cu briciul parul de pe portiunea de deasupra buzei superioare ( intai in dreapta apoi in stanga) pana
in apropierea liniei naturale a gropitei . Se vor tuned apoi firele de par de langa conturul buzei superioare si
la urma cat mai marunt cele din partea de sus a mustatii.

MUSTATA MEXICANA – se va caracteriza printr-o linie pronuntata arcuita asemanatoare unui

semicerc . La cererea clientului mustata poate fi mai putin sau mai mult subtiata la partea superioara. Insa la
comisura buzelor formeaza o linie arcuita ce urmareste exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul
buzei inferioare . In timp ce se vor tuned firele de par de langa conturul buzei superioare se va urmari cu
atentie ca linia inferioara a mustatii sa corespunda din punct de vedere estetic cu linia superioara a buzei. In
cazul in care mustata este prea stufoasa se va subtia cu foarfecele
Fisa de documentare
MUSTATA MARE INTOARSA – pentru a obtine acest model de mustata prindeti inainte de barberit
capetele cu clipsuri pentru a nu fi rase .
Despartiti apoi parulul mustatii fie folosind peria fie pieptanele printro
carare mediana ( mijloc ) si se vor tuned doar firele mai lungi ce depasesc grosul mustatii . In consecinta
se vor tunede primele doua sau trei randuri de fire de par de la conturul buzei superioare dar se va pastra
lungimea celorlalte fire de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor si sa se rasuceasca
(semindoite) Pentru a obtine un effect estetic mai mare finisati forma mustatii mai ales la firele de par de la
comisura buzelor ce le veti rasuci cu ajutorul unui fier incalzit in forma de spirala .
Pe langa aceste modele de mustati mai sunt solicitate de uni clienti urmatoarele tipuri :
- mustati mari stufoase dar fara varfuri
- mustati late si bombate
- mustata lata cu firul de par scurt
Tehnica de executie desi asemanatoare este adaptata bineinteles fiecarui model in parte astfel la mustatile
stufoase fara varfuri se va proceda la fel ca la mustatile stufoase cu varfuri lungi , scurtanduse cu foarfecele
perfect simetric doar varfurile . Pentru a obtine mustati late si bombate se vor tunede firele de par in linie
dreapta de pe marginea superioara si inferioara ale buzei dar si din partile laterale. La mustatile late dar cu
firul de par scurt , scurtati firele de par pana ajungeti la o lungime de 2-3 mm se subtiaza si se egaleaza
partile laterale si apoi se vor tuned firele de par pe langa conturul buzei superioare

LUCRARI DE BARBI – sunt purtate in general de o clientele redusa asemeni mustatilor se disting
mai multe tipuri ( modele ) de barbi.
-barba cioculet
-barba format patrat scurta
-barba format patrat lunga
-barba rotunda –semiscurta si cubaneaza
La aranjarea unei barbi si mai ales la precizarea conturului si a formei sale sunt necesare o buna pregatire
profesionala . Multa precizie in taierea parului , simt artistic dezvoltat deoarece barba trebuie sa fie précis
conturata sa aiba o forma simetrica si armonizata cu fizionomia .
Forma si conturul barbii se precizeaza concomitant cu barberitul obrazului. In cazul in care clientul poarta
barba dar solicita un barberit se va tine seama in timpul rasului de forma si conturul acesteia si daca este
cazul se va aranja si barba. In cazul in care un client doreste sasi lase barba este necesar ca in timp ce se
barbereste obrazul sa se traseze si conturul general al barbii si sa I se dea forma dorita.
In mod obinuit se vor barberi intai partile laterale ale obrazului apoi portiunea de sub barbie . In functie de modelul barbii se
lasa prelungiri de par pe maxilare sin u se vor tunede perciuni .
In continuare se procedeaza ca la barberit , se va spala obrazul cu apa rece , se dezinfecteaza iar apoi se va executa
lucrarea propriuzisa efectuandu-se operatiile necesare modelului de barba ales . La aranjarea si formarea barbilor de culoare
deschisa (blonde sau albe) se va pune in jurul gatului un servet de culoare neagra care are rolul de a scoate in evidenta barba
usurand in consecinta munca frizerului .
Unii clienti poarta si barba si mustata de aceea concomitant cuaranjarea barbii se va aranja si mustata ,
nu trebuie insa neglijat faptulca intre forma mustatii (dimensiune) si a barbii trebuie sa existe un acord estetic aproape tot atat
de important ca acordul estetic dintre fizionomie si forma mustatii sau a barbii.
BARBA CIOCULET –parul va fi intalnit numai pe barbie , nu se va lungi pe maxilare si are parul
scurt , se poarta impreuna cu mustata mica ingrijit tunsa . Barba propriuzis se va tuned cu foarfecele dupa ce
I sa trasat conturul. Parul poate fi scurtat si cu masina de tuns nr unu dar lucrarea se va finisa tot cu
foarfecele si pieptenele. In tot timpul tunsului se are in vedere ca parul sa se scurteze gradat si sa se piarda
contur a carei linie trebuie sa fie ingrjita si precisa
BARBA FORMAT PATRAT SCURTA – dupa ce sa conturat cu briciul forma barbii se va tuned parul
de jur in prejurul barbii subtiind gradat si pierzand pana la portiunea rasa . Se va peria barba cu o perie
aspra astfel ca firele ce depasesc conturul inferior sa iasa in evidenta si sa poata fi scurtate (egalate ) cu
foarfecele . Aceasta faiba este purtata adesea cu o mustata care se va uni cu barba sau o mustata separate
delimitate printr-o mica portiune rasa .

BARBA FORMAT PATRAT LUNGA - dup ace sa stability la barberit conturul se va tuned si se va
subtia parul din partile laterale si de sub barbie cu foarfecele si pieptanele . Nu se va folosi briciul deoarece
se va produce o diferenta de desime a barbii, totodata se vor feri perciuni care trebuie sa ramana intacti.
Periati apoi parul pe toata latimea barbii de sus in jos si tundeti parul barbii imprimandui o forma de patrat
simetrica.
BARBA ROTUNDA SEMISCURTA – la acest tip de barba se la lucra la fel ca la barba patrata doar
de la inceput se vor lasa portiuni prelungite de par pe linia maxilarelor care se subtiaza si se vor pierde usor
spre contur. La sfarsit periati bine parul si taiati simetric firele de par formand o linie simetrica rotunda .
FISA DE DOCUMENTARE

BARBA CUBANEZA – la acest tip de barba se va contura cu briciul linia respective , nu se vor tunde
perciunii iar firele de par de pe intreaga suprafata a barbii se vor subtia si se vor taia daca este cazul . De jur
imprejurul barbiei se vor tunde intr-o linie rotunjita firele de par care au fost in prealabil periate cu o periuta
aspra.
AJUSTATUL BARBII – barba poate fi scurtata si aranjata cu pieptanul si foarfeca sau masina de tuns .
-etapele scurtarii:
1 – tunsul perilor barbii
2 – taierea contururilo din zona buzei
3 – rasul resturilor suprafetei
FELUL DE BARBA
1 – barba poate sa acopere toata fata
2 – barbijonul
3 – favorite
4 – mustata

PREGATIREA CLIENTULUI - invitati clientul sa ia loc pe scaun si fixate tetiera la o inaltime

corespunzatoare , apoi puneti un guler de protectie o pelerine si pentru protectie un servet. Incepeti sa
scurtati barba fie folosind masina de tuns fie cu foarfecele si pieptanele.

SCURTAREA BARBII CU MASINA DE TUNS – pt scurtarea barbii se va folosi o masina special ace
poarta numele de minicut cu piesele anexe.Fixati masina de tuns pe cea mai mare lungime de taiere sau
folositi o piesa anexa pentru a mari lungimea taierii .
Puneti masina de tuns pe piele sub barba si sprijiniti-o
din lateral pentru a putea manevra lejer. Conduceti masina pe piele alunecand usor pana la limita superioara
a barbii. In acest fel scurtati barba la lungimea anterior stabilita .
Repetati aceiasi procedura in stanga si in
dreapta portiunii prelucrate . In zona tamplelor ridicati usor masina alunecand dinspre cap astfel pregatiti
trecerea spre parul mai lung al capului . Continuati in acelasi mod in zona barbiei si a gurii scurtand astfel
intreaga barba.
SCURTAREA SI ARANJARE PARULUI FOLOSIND FOARFECA SI PIEPTANELE – asezati
pieptanul la limita inferioara a barbii , rotiti pieptanul in asa fel incat marginea lui san u stea pe piele iar dinti
pieptanului san u atinga pielea . Asezati foarfeca si taiati parul care depaseste dinti pieptanului .
Conduceti
pieptanul incet si egal spre partea superioara si ridicatil de pe piele conform cu lungimea dorita a barbii.
Taiati si restul barbii in aceiasi maniera , pieptanati apoi barba de mai multe ori pt a verifica scurtare .
Prelucrati atent contururile barbii acolo unde trecerea spre partea rasa a fetei nu prezinta o delimitare neta
de barba .
CONTURAREA – taiatul conturului – taiati cu foarfeca parul de pe buza superioara conform
conturului dorita . In acest scop conduceti bratul inferior al foarfecii cu aratatorul mainii satangi , fiti atenti la
precizia taieturii pentru a evita ranirile.
RASUL – aplicati spuma de ras in afara contururilor , intindeti pielea si radeti in sensul de crestere al
parului si radeti tot parul ce nu apartine barbii .
Rasul exterior se poate executa si fara spuma cu o masina de tuns fina sau masina de ras.

GRESELI CE TREBUIESC EVITATE

1 - tetiera nu a fost bine potrivita – clientul sta incomod , gatul clientului nu poate fi lucrat
2 - sa lucrat cu masina folosind o anexa gresita (parul barbii va fi scurtat pra mult sau a ramas barba prea
lunga din cauza anexei gresit aleasa)
3 – masina de tuns nu a fost sprijinita cu degetul ( nu va putea fi manevrata lejer , lungimea barbii va fi
inegala iar clientul resimte neplacut lucrarea )
4 – pieptanul nu a fost manevrat la o distant corecta de piele ( lipseste zona de trecere iar barba va fi prea
lunga ori prea scurta)
5 – briciul a fost manevrat impotriva sensului de crestere a barbii ( rasul este dureros iar pielea ramane
iritata)
Capodopere faciale – Stiluri bizare de aranjat barbi si mustati

Exista si au existat oameni pentru care parul de pe fata a insemnat o adevarata comoara, ei exprimandu-si
prin acestea mai mult decat o identitate proprie. Au dat un sens mult mai profund podoabei de par de pe
fata, ei creand adevarate capodopere faciale. Exista chiar si campionate mondiale ale mustaciosilor, unde
sunt prezentate cele mai spectaculoase coafuri de mustati si barbi. Aveti mai jos cele mai bizare coafuri de
mustati si barbi care cu siguranta va vor surprinde…. sunt adevarate opere de arta.
De curand chiar a avut loc in America, in statul Alaska, o competitie in care au fost premiate cele mai
rasucite mustati, cele mai lungi barbi sau cele mai bizare frizuri faciale. Marele castigator a fost chiar un
american pe nume David Traver, cu o frumos impletita barba, care masoara neimpletita 50 de centimetri

SCURTAREA BARBII CU MASINA DE TUNS – pt scurtarea barbii se va folosi o masina special ace
poarta numele de minicut cu piesele anexe.Fixati masina de tuns pe cea mai mare lungime de taiere sau
folositi o piesa anexa pentru a mari lungimea taierii .
Puneti masina de tuns pe piele sub barba si sprijiniti-o
din lateral pentru a putea manevra lejer. Conduceti masina pe piele alunecand usor pana la limita superioara
a barbii. In acest fel scurtati barba la lungimea anterior stabilita

AJUSTATUL BARBII – barba poate fi scurtata si aranjata cu pieptanul si foarfeca sau masina de tuns .
-etapele scurtarii:
1 – tunsul perilor barbii
2 – taierea contururilo din zona buzei
3 – rasul resturilor suprafetei
FELUL DE BARBA
1 – barba poate sa acopere toata fata
2 – barbijonul
3 – favorite
4 – mustata

PREGATIREA CLIENTULUI
- invitati clientul sa ia loc pe scaun si fixate tetiera la o inaltime
corespunzatoare , apoi puneti un guler de protectie o pelerine si pentru protectie un servet. Incepeti sa
scurtati barba fie folosind masina de tuns fie cu foarfecele si pieptanele.
FISA TEHNOLOGICA –COAFURI

1. Executarea ondulaţiei cu apă

Recunoaşterea tipurilor de ondulatie a parului

Pentru a realiza o coafura frumoasă, coaforul trebuie sa aibă multiple cunoştinte tehnice, nu este suficient
ca acesta să se rezume numai la punerea părului pe bigudiuri şi la o pieptănare obişnuită. Un bun coafor
trebuie să cunoasca toate procedeele tehnice încât să poată realiza coafuri din ondule simple cu bucle
vaporoase, coafuri practice de zi sau coafuri elegante de seară.

Ondularea părului se obţine prin mai multe procedee: unele permit o încreţire mai puternică, altele mai slabă,
mai suplă. În general, în toate procedeele intervine ca factor ajutător caldura.

Procedeele utilizate pentru încretirea firului de păr sunt: ondulaţia cu apă;

 ondulaţia cu fierul;
 ondulaţia cu melci;
 ondulaţia permanentă.
Există numeroase genuri de coafuri, unele mai simple altele mai complicate. În funcţie de tipul de coafură
sunt:
 coafuri de zi purtabile;
 coafuri de seară;
 coafuri estetice;
 coafuri de avangardă;
 coafuri de concurs.

Coafura se adaptează la fizionomia, silueta şi vârsta persoanei, îmbrăcămintea şi variaţiile modei. În general,
coaforul trebuie să fie la curent cu toate variaţiile modei pentru a alege şi executa clientelor cel mai avantajos
din punct de vedere estetic. În executarea unei coafuri nu este permisă neglijarea aspectului estetic general
al clientei.

Înainte de executarea coafurii se va examina cu atenţie conformaţia şi fizionomia clientei şi anume:

 rotundă; prelungită; triunghiulară.
statura clientei:
- înaltă; scundă;mijlocie.
silueta clientei:grasă;
medie;slabă.
Profilul: nas mare; nas cârn; nas cu deviere de sept; bărbie;
 bărbie proeminentă; frunte îngustă; frunte lată;
 frunte bombată; gât subţire; gât lung; gât gras;
 gât scurt şi gras.

Aceste observaţii sunt foarte importante pentru coafor. Ele îl ajută să găsească coafura cea mai potrivită
care să atenueze, să mascheze defectele sau să sublinieze unele trăsături frumoase.
Astfel, unei persoane scunde i se va realiza o coafură cu volum amplasat în partea superioară a capului fără
a exagera doar pentru oferi prin coafură înalţime clientei. La o clientă înaltă căutam o coafură adaptată
înălţimii.
Prin coafură se pot obţine efecte optice care să ascundă defectele şi să evidenţieze părţile frumoase oferind
clientei coafura ideală.
COAFAREA PARULUI –FISA TEHNOLOGICA

Ondulaţia cu apă

Ondulaţia cu apă înseamnă modelarea coafurii cu ajutorul pieptenelui şi a degetelor. Se formează aşa
numitele cute directe. Aceste cute stau la baza celor mai elegante şi graţioase coafuri. Ele se execută încă
din anii ‘20-`30 şi datorită aspectului deosebit sunt foarte cerute şi în zilele noastre. Procedeul de cutare a
părului constă în a forma ondule direct pe părul ud.

Aşezarea părului în ondule oferă următoarele avantaje:

 imită ondulele naturale;

 ondulele largi şi adânci conferă un aspect natural al părului;
 ondulele sunt lejere cu aspect vaporos.

Tehnica pieptănatului şi a periatului este foarte importantă pentru a obţine o coafură simplă bazată pe
ondule-cute directe. O coafură pe baza de ondule se poate executa cu sau fără cărare.

Tehnica executării ondulelor prin cutare directă:

 se spală părul;
 se piaptănă părul spre spate;
 se începe executarea ondulelor în partea mare de la cărare sau în direcţia de creştere a părului;
 se piaptănă în direcţia opusă şi se reţine părul cu degetele mâinii stângi (degetul mare arătător şi
mijlociul);
 se formează prima ondulă;
 se repetă penultima operaţie şi se vor forma pe rând următoarele ondule orientându-le spre stânga
şi spre dreapta;
 se usucă şi se piaptană părul.

Pentru a fi cât mai suple, mai durabile, aceste ondule pot fi fixate cu nişte piepteni mici iar cuta poate fi
prinsă în clame.
Coafura pieptănată în ondule directe se poate obţine cu ajutorul clipsurilor şi melcilor.
COAFAREA PARULUI

Aşezarea părului în bucle

Constituie o metodă moderna de ondulare a părului. Buclatul, rularea părului pe bigudiuri se face prin
rularea şuviţelor de păr în stare udă. Buclatul este o operaţie care constă în rularea şuviţelor de păr pe
bigudiuri mai mult sau mai puţin subţiri după felul coafurii: mai creaţă sau mai lejera.

Buclatul dă o formă spiralată părului atât în urma buclajului prin operaţia de bigudat cât şi după aşezarea părului în melci.

Avand în vedere acest principiu, se trece întâi la împărţirea corectă a părului şi în acest scop se ţine cont de:
- Cantitatea de păr necesar coafurii în partea superioară, 1 a capului (volumul) (fig. 1 a);
- Cantitatea de păr necesar coafurii în părţile laterale 2 (fig.1b);
- Cantitatea de păr necesar coafurii pentru partea din spate 3 (fig.1c);
- Porţiunea de păr necesară terminaţiei coafurii la ceafa 4 (fig.1c).
Concepţia de bază privind aceasta împărţire a părului este corespunzătoare pentru orice linie de coafu

2.Executarea ondulaţiei cu fierul

Generalităti
Ondulaţia cu fierul nu este prea solicitată, totuşi un bun coafor trebuie să cunoască modul de executare a
acestei ondulaţii. Fierul de coafat nu trebuie să lipsească din nicio unitate de coafura.
Sunt cazuri când după ce clienta iese de la casca de uscat să observă ca un bigudiu s-a desfăşurat şi şuviţa
de păr este complet întinsă. Pentru a evita umezirea din nou a părului şi uscarea la casca, şuviţa desfăcută
se ondulează cu fierul în acest fel se face economie de timp şi se continuă munca în bune condiţii.
Ondulaţia părului cu fierul se face prin două metode, obţinandu-se pe baza fiecareia din ele:
1. ondule (denumite şi ondulaţia Marcel);
2. bucle.
În trecut, pentru a se obţine o coafură care se baza pe ondule, era necesară răsucirea suviţelor de păr, în
bucle, luându-se şuviţa de la vârf spre rădăcină.
Pentru a se uşura obţinerea ondulelor cu fierul s-a ajuns la concluzia că este necesar, în primul rind, să se
execute bucle mai mari (tot de la vârf spre radacină), aceasta constituind prima fază a ondulaţiei.
Din acest motiv, este o operaţie foarte importantă. Buclarea dă părului o încreţire în spirală, creează
ridicături lângă rădăcină şi permite obţinerea valurilor suple şi adânci. Faza a doua, adică obţinerea
ondulelor, constă în netezirea părului, urmând a se obţine ondule cu fierul de coafat prin mişcarea fierului
când la dreapta, când la stânga.

Pentru executarea buclelor cu fierul, în prezent se procedează după următoarea metodă pentru obţinerea
unei coafuri cu fierul care urmăreşte obţinerea de:
1. bucle obişnuite, normale;
2. bucle în spirală.
3. Buclcle normale
Acestea se răsucesc de la radăcină spre vârf, când părul este scurt, procedându-se astfel: se alege şuviţa
de păr, se piaptănă în sus, orientându-se puţin în direcţia opusă în aşa fel ca după răsucire, când fierul a
ajuns la rădăcină (fig 2 a), bucla să Se scoate fierul de coafat (fig 2d ) şi se obţine o buclă ca şi cum ar fi fost pusă pe un bigudiu
la ondulaţia cuapă) în acest fel se răsuceşte tot părul de pe cap, şuviţă cu şuviţă(fig 2f).fie aşezată pe rădăcina proprie a şuviţei alese.
De la rădăcină, cu o mişcare înceată, se răsuceşte fierul (fig 2b) până când între braţele fierului de coafat
intră şi vîrful şuviţei de păr(fig 2c).

După această operaţie se trece la pieptanare, urmărindu-se obţinerea unei coafuri frumoase, suple, care să
corespundă cerinţelor modei.

4. Bucle în spirale (bucle franţuzeşti)

Această răsucire a părului este puţin mai dificilă decât cea anterioară. Se poate face pe păr scurt şi
lung obţinându-se o coafură modernă bazată fie pe ondule, fie pe bucle lejere sau zulufi. În acest scop se
alege, în primul rând, o şuviţă de păr care este pieptănată în sus.
Se introduce fierul de coafat la radăcină (fig. 3a), urmând ca acesta să se răsucească pană când revine în
poziţia iniţială (când a fost introdus), iar şuviţa de păr ţinută în mână stângă este plasată în partea stangă a
fierului de coafat (fig. 3 b). Se va ţine astfel fierul câteva secunde, pentru a da prin căldura fierului rezistenţă
ondulaţiei la rădăcina şuviţei de păr răsucite.
În continuare se deschide puţin fierul, lăsandu-l să alunece uşor, aproximativ 4-5 cm, pe şuviţa de păr, apoi
se închide fierul (fig. 3c).

Se răsuceşte fierul de coafat ţinut în mâna dreaptă (fig. 3d) ;

0 dată cu această şuviţa de par ţinută în mana stângă se va dirija în direcţia opusă (deci spre dreapta),
urmând ca fierul să revină în poziţia iniţiaiă de introducere (fig. 3e, f). Este foarte important ca şuviţa de păr
care se răsuceşte să revină după răsucirea părului la mljlocul şuvitei alese.
În continuare se deschide fierul şi prin uşoara lui bătaie se răsuceşte spre rădăcină până când şi vârfurile
şuviţei de păr se pierd în înteriorul fierului de coafat (fig. 3g). In figura 3h, este aratată prima şuviţă de păr
buclată prin răsucire în spirală (pe păr lung).
În acest fel se răsuceşte părul în continuare până când se termină răsucirea tuturor şuviţelor de păr.
Pieptănarea se face la lel ca la ondulaţia cu apă, obţinându-se coafură bazată pe bucle spirală (fig. 3i).
Fisa de documentare- Coafarea parului
Executarea ondulatiei „Marcel"

Ondulaţia Marcel se realizează în două etape:

 formarea buclelor cu fierul;
 formarea ondulaţiei propriu-zise din bucle.

Formarea buclelor cu fierul

Se realizează în felul următor: în funcţie de coafura dorită se desparte părul, dacă este nevoie, printr-o
cărare, apoi se împarte în şuviţe egale de circa 3-7 cm.
Rularea părului se începe de lângă pielea capului (circa 1 cm distanţă) şi nu de la vârful şuviţei. Fierul se
întroduce deasupra, având partea scobită sub şuviţa de păr care se ridică cu mâna stîngă.
Se începe cu bucla de langă contur. Toate buclele se rulează în jos înspre pielea capului. În timpul rulării,
şuviţa de păr se ţine între degetele mâinii stângi.
Se execută mişcări de deschidere şi închidere (batăi) ale fierului, răsucind părul spirală în jurul lui. În timpul
„bătăii" fierul nu se închide strâns niciodată, el se lasă mereu uşor întredeschis, pentru a nu încreţi şuviţa.
Fierul se mai răsuceşte de câteva ori pană nu se mai simte vârful şuviţei între braţele acestuia, procedânduse
în general aşa cum s-a arătat la obţinerea buclelor cu fierul. Înainte de a se elibera, fierul se mai ţine câteva clipe
în păr pentru ca acesta să se încălzească bine, apoi se execută o mişcare de retragere, eliberându-l astfel din păr.
Apoi cu mâna dreaptă se scoate fierul din păr, iar cu mâna stângă se ţine bucla care se fixează cu ajutorul
unui clips ca un melc plat (din această cauză, buclele se mai numesc şi melci).

Formarea ondulaţiei propriu-zise

Dacă se urmăreste obţinenea unei ondulaţii mai rezistente sau se ondulează un păr mai dificil, se
procedează în felul următor: se calcă uşor cu fierul pe urmele ondulaţiei rezultate din buclele executateanterior.
După ce pe toată suprafaţa capului s-au executat bucle, este mai uşoară executarea unei ondulaţii adânci şi
durabile. Pentru formarea ondulelor nu se mai întrebuinţează un fier înfierbântat, ci numai bine încălzit. Dacă
după despărţirea părului se marchează cu ajutorul pieptenului forma ondulelor, acestea se formează de la sine.
Pentru aspectul curat al unei coafuri este importantă executarea corectă a ondulei de la contur, a cărei
execuţie se obţine prin introducerea fierului cât mai aproape de rădăcina părului.
Se piaptănă părul ţinând pieptenele cu mâna dreaptă, iar cu stânga se marchează uşor locul ondulelor (fig. 4
a), apoi fierul nu prea infierbântat se introduce cu partea scobită în păr cât mai aproape de pielea capului
(fig. 4 b).
Se execută mişcări semicircuIare fără oprire pană se obţine adâncirea suficientă a ondulei (fig. 4 c).
Mişcarea următoare se face în sens invers, cu fierul întredeschis, care ajunge din nou cu şanţul în jos (fig. 4
d). Adâncitura ondulei mai acentuate sau mai puţin accentuate depinde de calitatea părului.
Printr-o altă semiîntoarcere a fierulul se formează cantul superior al ondulei (locul ei de demarcaţie). Bătând
fierul de repetate ori se adânceşte ondula. Când se ajunge la cantul ondulei se întredeschide fierul şi se face
o întoarcere completă a fierului. Prin aceasta se face pregătirea ondulei urmatoare.
Întrucât prin executarea anterioară a melcilor părul a fost dinainte preparat, pentru ca ondulele să fie cât mai
naturale se face o semirotire a fierului precedat de pieptene.
Fierul se întredeschide şi se scoate usor din părprintr-o alunecare fină, pentru a nu forma canturi accentuate ale ondulei.
Pentru a se prelucra mai bine, părul de la contur se ridică şi se prinde sus ondula executată, introducânuduse
fierul ajutat de pieptene în părul de dedesubt.
La această operaţie, pieptenul trebuie să susţină părul depe tâmple pentru a se putea obţine o ondulă suplă şi
naturală deasupra urechii. Aici se va lucra mai mult cu vârful fierului.
La executarea ondulei de la ureche (fig. 4e) se cere multă atenţie la prelucrarea vârfurilor părului care fiind
ondulate să nu se răsucească din nou în partea cealaltă. Ele se prind uşor şi se prelucrează cu fierul
intredeschis.
Se ţine pieptenele înaintea fierului şi se rasucesc vârfuriIe părului cu ajutorul acestuia, aranajâdu-Ie în forma
dorită (fig. 4 f). Se desprinde suviţa pe care a fost fixată sus (fâşia gata ondulată), se piaptănă peste celelalte
ondule şi se face unificarea ei cu ondulele de deasupra. Astfel se încheie lucrarea din partea dreaptă.
Partea mai mica a coafurii (partea stangă) este, de obicei, mai dificilă de lucrat. Se începe de lângă contur
(lângă cărare), se introduce fierul intredeschis de mai multe ori în păr, răsucindu-l în direcţia săgetii, pentru
ca tot întredeschis să poată fi uşor scos din păr în direcţia ondulei (fig 4g). Lucrând astfel se obţine o ondulă
suplă.
Se cere o mare atenţie la executarea ondule de deasupra urechii. În această fază nu se execută o
contraapărare-o marcare prea accentuată a ondulei, părul având o poziţie culcată peste fier.
Pentru a obţine o ondulaţie egală şi uniformă, ondulele se execută concomitent cu ajutorul fierului şi al
pieptenelui (fig.4h); este foarte important în special la executarea ondulei de la ureche.

Pentru formarea unei ondule frumoase se reia mişcarea anterioară, iar fierul se întredeschide, scoţându-se
astfel mai uşor din păr (fig.4 i). În continuare se reface îmbinarea ondulelor de pe toată suprafaţa capului,
lucrare la care ne servim tot de fier şi de pieptene. În fig.4 j este dată forma finală a coafurii.
Pentru a obţine un rezultat pozitiv la executarea ondulaţiei cu fierul, trebuie sa se respacte anumite condiţii.
Un păr prea uscat nu dă rezultate bune. De aceea se recomandă pentru părul uscat un spălat prealabil cu o
substanţă grasă, de exemplu o emulsie uleioasă sau, când părul este uscat la vârfuri, se recomandă o bună
periere a acestuia cu ulei sau cu o cremă. În cazul că părul este gras, nu se va mai administra niciun
tratament prealabil.
Pentru dobândirea unei abilităţi manuale la executarea ondulaţiei cu fierul şi mai ales a ondulelor se
recomandă exersarea cu fierul pe meşe. Înainte de a se elibera, fierul se mai ţine câteva clipe în păr pentru ca acesta
să se încălzească bine, apoi se execută o mişcare de retragere, eliberându-l astfel din păr.
Apoi cu mâna dreaptă se scoate fierul din păr, iar cu mâna stângă se ţine bucla care se fixează cu ajutorul
unui clips ca un melc plat (din această cauză, buclele se mai numesc şi melci).

Formarea ondulaţiei propriu-zise

Dacă se urmăreste obţinenea unei ondulaţii mai rezistente sau se ondulează un păr mai dificil, se
procedează în felul următor: se calcă uşor cu fierul pe urmele ondulaţiei rezultate din buclele executate anterior.
După ce pe toată suprafaţa capului s-au executat bucle, este mai uşoară executarea unei ondulaţii adânci şi
durabile.
Pentru formarea ondulelor nu se mai întrebuinţează un fier înfierbântat, ci numai bine încălzit.
Dacă după despărţirea părului se marchează cu ajutorul pieptenului forma ondulelor, acestea se formează de la sine.
Pentru aspectul curat al unei coafuri este importantă executarea corectă a ondulei de la contur, a cărei
execuţie se obţine prin introducerea fierului cât mai aproape de rădăcina părului.
Se piaptănă părul ţinând pieptenele cu mâna dreaptă, iar cu stânga se marchează uşor locul ondulelor (fig. 4a),
apoi fierul nu prea infierbântat se introduce cu partea scobită în păr cât mai aproape de pielea capului(fig. 4 b).
Se execută mişcări semicircuIare fără oprire pană se obţine adâncirea suficientă a ondulei (fig. 4 c).
Mişcarea următoare se face în sens invers, cu fierul întredeschis, care ajunge din nou cu şanţul în jos (fig. 4d).

Adâncitura ondulei mai acentuate sau mai puţin accentuate depinde de calitatea părului.
Printr-o altă semiîntoarcere a fierulul se formează cantul superior al ondulei (locul ei de demarcaţie). Bătând
fierul de repetate ori se adânceşte ondula.
Când se ajunge la cantul ondulei se întredeschide fierul şi se face
o întoarcere completă a fierului. Prin aceasta se face pregătirea ondulei urmatoare.
Întrucât prin executarea anterioară a melcilor părul a fost dinainte preparat, pentru ca ondulele să fie cât mai
naturale se face o semirotire a fierului precedat de pieptene.
Fierul se întredeschide şi se scoate usor din păr printr-o alunecare fină, pentru a nu forma canturi accentuate ale omdulei.
Pentru a se prelucra mai bine, părul de la contur se ridică şi se prinde sus ondula executată, introducânudu-se
fierul ajutat de pieptene în părul de dedesubt. La această operaţie, pieptenul trebuie să susţină părul de
pe tâmple pentru a se putea obţine o ondulă suplă şi naturală deasupra urechii. Aici se va lucra mai mult cu vârful fierului.

La executarea ondulei de la ureche (fig. 4e) se cere multă atenţie la prelucrarea vârfurilor părului care fiind
ondulate să nu se răsucească din nou în partea cealaltă.
Ele se prind uşor şi se prelucrează cu fierulintredeschis.
Se ţine pieptenele înaintea fierului şi se rasucesc vârfuriIe părului cu ajutorul acestuia, aranajâdu-Ie în forma
dorită (fig. 4 f). Se desprinde suviţa pe care a fost fixată sus (fâşia gata ondulată), se piaptănă peste celelalte
ondule şi se face unificarea ei cu ondulele de deasupra.
Astfel se încheie lucrarea din partea dreaptă.

Partea mai mica a coafurii (partea stangă) este, de obicei, mai dificilă de lucrat. Se începe de lângă contur
(lângă cărare), se introduce fierul intredeschis de mai multe ori în păr, răsucindu-l în direcţia săgetii, pentru
ca tot întredeschis să poată fi uşor scos din păr în direcţia ondulei (fig 4g). Lucrând astfel se obţine o ondulă suplă.
Se cere o mare atenţie la executarea ondule de deasupra urechii. În această fază nu se execută o
contraapărare-o marcare prea accentuată a ondulei, părul având o poziţie culcată peste fier.
Pentru a obţine o ondulaţie egală şi uniformă, ondulele se execută concomitent cu ajutorul fierului şi al
pieptenelui (fig.4h); este foarte important în special la executarea ondulei de la ureche.
Pentru formarea unei ondule frumoase se reia mişcarea anterioară, iar fierul se întredeschide, scoţându-se
astfel mai uşor din păr (fig.4 i). În continuare se reface îmbinarea ondulelor de pe toată suprafaţa capului,
lucrare la care ne servim tot de fier şi de pieptene. În fig.4 j este dată forma finală a coafurii.
Pentru a obţine un rezultat pozitiv la executarea ondulaţiei cu fierul, trebuie sa se respacte anumite condiţii.
Un păr prea uscat nu dă rezultate bune. De aceea se recomandă pentru părul uscat un spălat prealabil cu o
substanţă grasă, de exemplu o emulsie uleioasă sau, când părul este uscat la vârfuri, se recomandă o bună
periere a acestuia cu ulei sau cu o cremă. În cazul că părul este gras, nu se va mai administra niciun
tratament prealabil.
Pentru dobândirea unei abilităţi manuale la executarea ondulaţiei cu fierul şi mai ales a ondulelor se
recomandă exersarea cu fierul pe meşe.
Fisa de documentare-
FEONAREA SI COAFAREA PARULUI

. Executarea melcilor
Executarea corectă a melcilor are, de asemenea, un rol foarte important pentru realizarea unei coafuri
frumoase şi reuşite. Pentru aceasta se vor respecta următoarele:
1. porţiunea de păr pe care se vor executa melci va fi mai întâi pieptănată în direcţia în care se
execută melicii;
2. primii melci executaţi vor fi plasaţi puţin mai în faţa rădăcinii şuviţei alese, urmând ca următorii
melci sa fie plasaţi pe radăcina melcului sau melcilor anterior executaţi;
3. la porţiunea de păr de la spate, respectiv ceafa, mai ales la un păr tuns scurt, se va ţine cont de
felul creşterii părului (vârtejuri, goluri etc.);
4. părul se piaptănă în aşa fel încât să beneficieze de avantajele unei direcţii deosebite de creştere
a părului (vârtej de păr);
5. printr-o pieptănare corectă se elimină eventualele goluri ori creşteri necorespunzătoare ale
părulul;
6. este bine să se ţină cont de felul în care se va executa coafura la spate si la ceafă şi să se
execute melcii în aşa fel ca sa nu se strice linia pieptanăturii
Paralel cu folosirea de bigudiuri mai groase sau mai subţiri se execută şi melci de diferite forme.
Melcii plaţi (fig. 5 a)
Se folosesc în mod curent la orice coafură. Execuţia acestui gen de melci este foarte uşoară. Se
folosesc, în general, în părţile laterale, în spate şi la ceafă. Pentru a se executa un melc corespunzător,
important este ca şuviţa de păr ce se va alege pentru executare sa fie pieptănată în direcţia dorită a liniei de
pieptănătura.
Melcii semiplaţi (fig. 5 b)
Aceşti melci se execută cand este necesară obţinerea unei linii de coafura cu un volum mai
pronunţat. Scopul este ca şuviţa care porneste de la rădăcină să fie aplatizată, iar terminaţia melcului
(vârfurile) să fie ridicată; aceasta reprezintă distanţarea şuviţei de păr de la radăcina şuviţei alese spre vârf.
Melci în relief (fig. 5 c)
Aceşti melci se execută când se doreşte o coafură mai voluminoasă. Sunt cazuri când la alegerea
şuviţelor de păr ce sunt puse pe bigudiuri (corect) să rămână între două bigudiuri o mică şuviţă de păr care,
din cauza locului prea mic, nu se poate rula pe bigudiu.
În aceste cazuri se execută melci în relief, adică şuviţa de păr este rulată ca şi cum ar fi pusă pe bigudiuri.
Realizarea melcilor în relief este simplă. Se piaptăna şuviţa de par în sus, în direcţia opusă sensului rulării.
Se rasuceşte şuviţa de păr pana revine la rădăcina părului şi se va prinde cu un clips. Forma acestui melc
trebuie să fie identica cu şuviţa de pâr care ar fi fost pusă pe bigudiu.
Melcii de legatură (fig. 5 d, e)
Se folosesc în faţa la breton, spre tâmple şi ca legătură (o trecere) de la montarea părului la spate
pe bigudiuri la melcii plaţi.
Se realizeaza în felul următor: se piaptănă parul în direcţia rulării şuvitei de păr.
Se răsuceşte şuviţa pană revine la rădacină, se prinde cu un clips.
Pentru a se obţine o stabilitate se introduce în interiorul melcului de legătură puţină vata.
Melcul de legătură seamănă ou melcul in relief, dar este mai mare.
Melcii cu rădacină prelungită (fig. 5 f)
Seamăna cu melicii plaţi, se execută asemănător, dar rotocolul este aşezat mult mai departe de rădăcina
suviţei din care s-a executat melcul; se utilizează la ondulaţii largi, suple.
În concluzie, realizarea (execuţia) corectă a diferitelor tipuri de melci este foarte importantă şi contribuie la
obţinerea diferitelor coafuri moderne.
În general, realizarea unei coafuri se bazează pe rularea corectă a părul pe bigudiuri. Destul de frecvent
însă, fără aportul melcilor nu se poate realiza o coafură modernă. De aceea este necesar să fie cunoscută în
principiu tehnica execuţiei corecte a rulării părulul pe bigudiuri şi executarea melcilor pentru a obţine în toate
cazurile o coafură frumoasă.
fig. 5 a, b, c, d, e, f
FISA TEHNOLOGICA

RULAREA PĂRULUI PE BIGUDIURI

Pentru rularea părului pe bigudiuri se vor respecta următoarele:

 se vor alege bigudiuri în funcţie de şuviţa de păr ce urmează a fi rulată;
 nu este admis ca şuviţa de păr aleasă să fie mai lungă decât limgimea bigudiului sau mai lată decat
diametrul acestuia;
 şuviţa de păr aleasă va fi bine pieptănată şi apoi ridicată în sus (fig. 1 a), aplecată puţin în direcţia
 opusă sensului rulării bigudiului (fig. 1 b) pentru ca după rulare şuviţa de păr aleasă să fie amplasata
(fixată) exact pe rădăcina suviţei de păr rulată pe bigudiu (fig. 1 c) (indiferent de direcţia dată părului
sau de locul de unde este aleasă şuviţa).
Derularea bigudiurilor se execută în sens invers rulării (fig

Uscarea părului

După montarea părului se aplică pe cap un fileu, ce se leagă cu atenţie ca să nu se mişte

eventualele bigudiuri sau melci şi să nu se deplaseze linia coafurii la spate, apoi se aşază clienita sub casca
de uscat părul.
Dar, uscarea părului se poate combina şi cu formarea părului cu foehnului ajutaţi de o perie
plată sau rotundă (oferă volum părului).
În cazul uscării părului ajutaţi de perie se vor face mişcări în interiorul sau exteriorul volumului de păr.
Dimensiunea periei rotunde influenţează volumul coafurii: peria mare oferă un volum mai mare
părului iar peria mică realizează mai multi cârlionţi şi un volum mai mic părului.
Cu cât părul este mai uscat cu atât coafura devine mai voluminoasă.
Pentru uscare trebuie să fie separate şuviţe mici de păr: timpul de uscare scade iar părul
dobândeşte o mai mare elesticitate.
Foehnul poate fi folosit cu sau fără duza plată care va îngusta jetul de
aer.
Reglarea temperaturii de uscare este în strânsă legatură cu tipul firului de păr:
- Temperaturi mai joase pentru firul de păr subţire şi fin;
- Temperaturi mai ridicate pentru firul de păr mai gros.

Fisa de documentare

USCAREA PARULUI CU PERIA

Instrumente şi mijloace ajutătoare necesare:

1. Capul de exerciţiu sau un modeluman;
2. Prosopul;
3. Sticlă cu pulverizator de apă;
4. Perie plată şi multiple perii de diferite mărimi;
5. Foehn cu duza plată;
6. Lotţune de uscare.
Descrierea pas cu pas a activităţii de uscare a părului:
- Pregatiţi-vă instrumentele şi materialele ajutătoare;
- Repartizaţi loţiunea de foehnare pe părul spalat şi uscat cu prosopul după care piaptănaţi părul;
- Ridicaţi uşor şi purtaţi loţiunea în direcţia coafurii alese;
- Simultan, conduce-ţi foehnul cuplat pe cald dinspre rădăcina spre vârful paărului-mişcările periei şi jetul
de aer cald al foehnului trebuie să aibă aceeaşi directie. Este indicat să nu se ţină prea mult timp foehnul
în acelaşi loc;
- Periaţi şi foehnati părul numai în sens invers coafurii ulterioare pentru a oferi volum;
- Pieptănaţi părul din nou în direcţia intenţionată a coafurii. El este acum mai stabil şi mai plin, mai
voluminos;
- Mutaţi-vă în cealaltă parte şi apucaţi peria şi foehnul schimbând mâinile;
- Foehnaţi părul conform coafurii alese;
- Foehnaţi părul din partea frontală şi posterioară a capului;
- Foenati parul din zona cefei miscand incet peria spre interior;
- Aranjaţi părul cu degetele sau cu o perie efectuînd corecturile necesare;
- Partea superioară a capului va fi prelucrată cu o perie rotundă (de dimensiune medie) şi cu foehnul;
- Relaxaţi cu mâna părul spălat şi pieptănat şi uscaţi-l putin cu foehnul;
- Aşezaţi-vă lateral în spatele capului de exerciţiu;
- Luaţi într-o mână peria rotundă de dimensiune medie, iar în mâna dreaptă foehnul cu duză plată
montată;
- Separaţi o şuviţă de păr mai îngustă şi mai subţire decât peria din partea superioară-spate a capului;
- Asezaţi peria la rădăcina şuviţei;
- Tensionaţi părul cu peria şi conduceţi foehnul cu peria spre vârful firelor de păr;
- Începând de la vârful firelor de păr începeţi să rotiţi peria şi rulaţi apoi şuviţa de păr spre pielea capului;
- Foehnaţi şuvitele până când acestea se usucă;
- La părul lung se repetă toata procedura pentru ca părul să fie uscat şi să dobândească elesticitate;
- Lasaţi părul să se răcească puţin pe perie;
- Scoateţi peria printr-o rotire uşoară;
- Foehnaţi în acest fel tot restul părului.
Greşeli care trebuie evitate:
 Tratamentul se face asupra părului ud –> uscarea durează mult prea mult;
 Se separă şuviţe de păr prea groase-> uscarea durează prea mult iar elasticitatea părului va fi mai redusă;
 Porţiunile de păr foehnate pot fi prea puţin ridicate-> volum redus;
 Foehnul nu este îndreptat spre vârful firelor de păr, părul foehnat va avea aspect ciufulit iar
pielea capului va fi prea intens încălzită;
 Temperatura curentului de aer este prea ridicată sau foehnul este ţinut pre aproape de păr->
 Porţiunea de păr este uscată prea puţin-> nu se va obţine forma dorită iar coafura nu va fi
durabilă.
Există două tipuri de foehnare a părului:
1. Prin rulare spre interior;
2. Prin rulare spre exterior.

Instrumentele şi mijloace ajutătoare necesare:

1. Cap de exerciţiu sau model;
2. Perii de foehnare rotunde sau semirotunde;
3. Foehnare cu duză plată;
4. Pieptene universal;
5. Clame pentru prindere;
6. Loţiune de foehnare.

Parcurgeţi urmatorii paşi de început a exerciţiului:

1. Aplicaţi soluţia de foehnare pe părul spălat şi uscat cu prosopul;

2. Separaţi 7 câmpuri de aceeaşi dimensiune fiecare şi consolidaţi părul cu clame.
Foehnarea spre interior
Parcurgeţi următorii paşi:
 Asezaţi-vă în spatele capului de exerciţiu şi luaţi de la ceafă o porţiune subţire din părul delimitat;
 Ajutaţi de peria semirotundă trageţi peria rotind uşor spre interior plecând de la rădăcina părului spre
vârfuri;
 Cu foehnul cuplat pe cald actionaţi deasupra şuviţei-curentul de aer trebuie să însoţească mişcarea
de rotaţie a periei cu o jumătate de rotaţie spre interior;
 Repetaţi operaţiunile descrise până când părul din zona este uscat şi foehnat;
 Foenaţi părul din zona cefei în acelaşi fel: şuviţă cu şuviţă;
 Foehnaţi în acelaşi fel şi părul din partea posterioara si din dreapta capului
Fisa de documentare- Coafarea parului
5. Executarea ondulatiei „Marcel"
Ondulaţia Marcel se realizează în două etape:
 formarea buclelor cu fierul;
 formarea ondulaţiei propriu-zise din bucle.
Formarea buclelor cu fierul
Se realizează în felul următor: în funcţie de coafura dorită se desparte părul, dacă este nevoie, printr-o
cărare, apoi se împarte în şuviţe egale de circa 3-7 cm.
Rularea părului se începe de lângă pielea capului (circa 1 cm distanţă) şi nu de la vârful şuviţei. Fierul se
întroduce deasupra, având partea scobită sub şuviţa de păr care se ridică cu mâna stîngă.
Se începe cu bucla de langă contur. Toate buclele se rulează în jos înspre pielea capului. În timpul rulării,
şuviţa de păr se ţine între degetele mâinii stângi.
Se execută mişcări de deschidere şi închidere (batăi) ale fierului, răsucind părul spirală în jurul lui. În timpul
„bătăii" fierul nu se închide strâns niciodată, el se lasă mereu uşor întredeschis, pentru a nu încreţi şuviţa.
Fierul se mai răsuceşte de câteva ori pană nu se mai simte vârful şuviţei între braţele acestuia, procedânduse
în general aşa cum s-a arătat la obţinerea buclelor cu fierul. Înainte de a se elibera, fierul se mai ţine câteva clipe
în păr pentru ca acesta să se încălzească bine, apoi se execută o mişcare de retragere, eliberându-l astfel din păr.
Apoi cu mâna dreaptă se scoate fierul din păr, iar cu mâna stângă se ţine bucla care se fixează cu ajutorul
unui clips ca un melc plat (din această cauză, buclele se mai numesc şi melci).
Formarea ondulaţiei propriu-zise
Dacă se urmăreste obţinenea unei ondulaţii mai rezistente sau se ondulează un păr mai dificil, se
procedează în felul următor: se calcă uşor cu fierul pe urmele ondulaţiei rezultate din buclele executateanterior.
După ce pe toată suprafaţa capului s-au executat bucle, este mai uşoară executarea unei ondulaţii adânci şi
durabile. Pentru formarea ondulelor nu se mai întrebuinţează un fier înfierbântat, ci numai bine încălzit. Dacă
după despărţirea părului se marchează cu ajutorul pieptenului forma ondulelor, acestea se formează de la sine.
Pentru aspectul curat al unei coafuri este importantă executarea corectă a ondulei de la contur, a cărei
execuţie se obţine prin introducerea fierului cât mai aproape de rădăcina părului.
Se piaptănă părul ţinând pieptenele cu mâna dreaptă, iar cu stânga se marchează uşor locul ondulelor (fig. 4
a), apoi fierul nu prea infierbântat se introduce cu partea scobită în păr cât mai aproape de pielea capului
(fig. 4 b).
Se execută mişcări semicircuIare fără oprire pană se obţine adâncirea suficientă a ondulei (fig. 4 c).
Mişcarea următoare se face în sens invers, cu fierul întredeschis, care ajunge din nou cu şanţul în jos (fig. 4
d). Adâncitura ondulei mai acentuate sau mai puţin accentuate depinde de calitatea părului.
Printr-o altă semiîntoarcere a fierulul se formează cantul superior al ondulei (locul ei de demarcaţie). Bătând
fierul de repetate ori se adânceşte ondula. Când se ajunge la cantul ondulei se întredeschide fierul şi se face
o întoarcere completă a fierului. Prin aceasta se face pregătirea ondulei urmatoare.
Întrucât prin executarea anterioară a melcilor părul a fost dinainte preparat, pentru ca ondulele să fie cât mai
naturale se face o semirotire a fierului precedat de pieptene. Fierul se întredeschide şi se scoate usor din păr
printr-o alunecare fină, pentru a nu forma canturi accentuate ale omdulei.
Pentru a se prelucra mai bine, părul de la contur se ridică şi se prinde sus ondula executată, introducânuduse
fierul ajutat de pieptene în părul de dedesubt.
La această operaţie, pieptenul trebuie să susţină părul depe tâmple pentru a se putea obţine o ondulă suplă şi
naturală deasupra urechii. Aici se va lucra mai mult cu vârful fierului.
La executarea ondulei de la ureche (fig. 4e) se cere multă atenţie la prelucrarea vârfurilor părului care fiind
ondulate să nu se răsucească din nou în partea cealaltă. Ele se prind uşor şi se prelucrează cu fierul
intredeschis.
Se ţine pieptenele înaintea fierului şi se rasucesc vârfuriIe părului cu ajutorul acestuia, aranajâdu-Ie în forma
dorită (fig. 4 f). Se desprinde suviţa pe care a fost fixată sus (fâşia gata ondulată), se piaptănă peste celelalte
ondule şi se face unificarea ei cu ondulele de deasupra. Astfel se încheie lucrarea din partea dreaptă.
Partea mai mica a coafurii (partea stangă) este, de obicei, mai dificilă de lucrat. Se începe de lângă contur
(lângă cărare), se introduce fierul intredeschis de mai multe ori în păr, răsucindu-l în direcţia săgetii, pentru
ca tot întredeschis să poată fi uşor scos din păr în direcţia ondulei (fig 4g). Lucrând astfel se obţine o ondulă
suplă.
Se cere o mare atenţie la executarea ondule de deasupra urechii. În această fază nu se execută o
contraapărare-o marcare prea accentuată a ondulei, părul având o poziţie culcată peste fier.
Pentru a obţine o ondulaţie egală şi uniformă, ondulele se execută concomitent cu ajutorul fierului şi al
pieptenelui (fig.4h); este foarte important în special la executarea ondulei de la ureche.

Pentru formarea unei ondule frumoase se reia mişcarea anterioară, iar fierul se întredeschide, scoţându-se
astfel mai uşor din păr (fig.4 i). În continuare se reface îmbinarea ondulelor de pe toată suprafaţa capului,
lucrare la care ne servim tot de fier şi de pieptene. În fig.4 j este dată forma finală a coafurii.
Pentru a obţine un rezultat pozitiv la executarea ondulaţiei cu fierul, trebuie sa se respacte anumite condiţii.
Un păr prea uscat nu dă rezultate bune. De aceea se recomandă pentru părul uscat un spălat prealabil cu o
substanţă grasă, de exemplu o emulsie uleioasă sau, când părul este uscat la vârfuri, se recomandă o bună
periere a acestuia cu ulei sau cu o cremă. În cazul că părul este gras, nu se va mai administra niciun
tratament prealabil.
Pentru dobândirea unei abilităţi manuale la executarea ondulaţiei cu fierul şi mai ales a ondulelor se
recomandă exersarea cu fierul pe meşe. Înainte de a se elibera, fierul se mai ţine câteva clipe în păr pentru ca acesta
să se încălzească bine, apoi se execută o mişcare de retragere, eliberându-l astfel din păr.
Apoi cu mâna dreaptă se scoate fierul din păr, iar cu mâna stângă se ţine bucla care se fixează cu ajutorul
unui clips ca un melc plat (din această cauză, buclele se mai numesc şi melci).

Formarea ondulaţiei propriu-zise

Dacă se urmăreste obţinenea unei ondulaţii mai rezistente sau se ondulează un păr mai dificil, se
procedează în felul următor: se calcă uşor cu fierul pe urmele ondulaţiei rezultate din buclele executate anterior.
După ce pe toată suprafaţa capului s-au executat bucle, este mai uşoară executarea unei ondulaţii adânci şi
durabile. Pentru formarea ondulelor nu se mai întrebuinţează un fier înfierbântat, ci numai bine încălzit.
Dacă după despărţirea părului se marchează cu ajutorul pieptenului forma ondulelor, acestea se formează de la sine.
Pentru aspectul curat al unei coafuri este importantă executarea corectă a ondulei de la contur, a cărei
execuţie se obţine prin introducerea fierului cât mai aproape de rădăcina părului.
Se piaptănă părul ţinând pieptenele cu mâna dreaptă, iar cu stânga se marchează uşor locul ondulelor (fig. 4a), apoi fierul nu
prea infierbântat se introduce cu partea scobită în păr cât mai aproape de pielea capului(fig. 4 b).
Se execută mişcări semicircuIare fără oprire pană se obţine adâncirea suficientă a ondulei (fig. 4 c).
Mişcarea următoare se face în sens invers, cu fierul întredeschis, care ajunge din nou cu şanţul în jos (fig. 4d).

Adâncitura ondulei mai acentuate sau mai puţin accentuate depinde de calitatea părului.
Printr-o altă semiîntoarcere a fierulul se formează cantul superior al ondulei (locul ei de demarcaţie). Bătând
fierul de repetate ori se adânceşte ondula. Când se ajunge la cantul ondulei se întredeschide fierul şi se face
o întoarcere completă a fierului. Prin aceasta se face pregătirea ondulei urmatoare.
Întrucât prin executarea anterioară a melcilor părul a fost dinainte preparat, pentru ca ondulele să fie cât mai
naturale se face o semirotire a fierului precedat de pieptene. Fierul se întredeschide şi se scoate usor din păr
printr-o alunecare fină, pentru a nu forma canturi accentuate ale omdulei.
Pentru a se prelucra mai bine, părul de la contur se ridică şi se prinde sus ondula executată, introducânudu-se
fierul ajutat de pieptene în părul de dedesubt. La această operaţie, pieptenul trebuie să susţină părul de
pe tâmple pentru a se putea obţine o ondulă suplă şi naturală deasupra urechii. Aici se va lucra mai mult cu vârful fierului.

La executarea ondulei de la ureche (fig. 4e) se cere multă atenţie la prelucrarea vârfurilor părului care fiind
ondulate să nu se răsucească din nou în partea cealaltă. Ele se prind uşor şi se prelucrează cu fierulintredeschis.
Se ţine pieptenele înaintea fierului şi se rasucesc vârfuriIe părului cu ajutorul acestuia, aranajâdu-Ie în forma
dorită (fig. 4 f). Se desprinde suviţa pe care a fost fixată sus (fâşia gata ondulată), se piaptănă peste celelalte
ondule şi se face unificarea ei cu ondulele de deasupra. Astfel se încheie lucrarea din partea dreaptă.
Partea mai mica a coafurii (partea stangă) este, de obicei, mai dificilă de lucrat. Se începe de lângă contur
(lângă cărare), se introduce fierul intredeschis de mai multe ori în păr, răsucindu-l în direcţia săgetii, pentru
ca tot întredeschis să poată fi uşor scos din păr în direcţia ondulei (fig 4g). Lucrând astfel se obţine o ondulă suplă.
Se cere o mare atenţie la executarea ondule de deasupra urechii. În această fază nu se execută o
contraapărare-o marcare prea accentuată a ondulei, părul având o poziţie culcată peste fier.
Pentru a obţine o ondulaţie egală şi uniformă, ondulele se execută concomitent cu ajutorul fierului şi al
pieptenelui (fig.4h); este foarte important în special la executarea ondulei de la ureche.
Pentru formarea unei ondule frumoase se reia mişcarea anterioară, iar fierul se întredeschide, scoţându-se
astfel mai uşor din păr (fig.4 i). În continuare se reface îmbinarea ondulelor de pe toată suprafaţa capului,
lucrare la care ne servim tot de fier şi de pieptene. În fig.4 j este dată forma finală a coafurii.
Pentru a obţine un rezultat pozitiv la executarea ondulaţiei cu fierul, trebuie sa se respacte anumite condiţii.
Un păr prea uscat nu dă rezultate bune. De aceea se recomandă pentru părul uscat un spălat prealabil cu o
substanţă grasă, de exemplu o emulsie uleioasă sau, când părul este uscat la vârfuri, se recomandă o bună
periere a acestuia cu ulei sau cu o cremă. În cazul că părul este gras, nu se va mai administra niciun
tratament prealabil.
Pentru dobândirea unei abilităţi manuale la executarea ondulaţiei cu fierul şi mai ales a ondulelor se
recomandă exersarea cu fierul pe meşe.

Fisa de documentare-
FEONAREA SI COAFAREA PARULUI

6. Executarea melcilor
Executarea corectă a melcilor are, de asemenea, un rol foarte important pentru realizarea unei coafuri
frumoase şi reuşite. Pentru aceasta se vor respecta următoarele:
1. porţiunea de păr pe care se vor executa melci va fi mai întâi pieptănată în direcţia în care se
execută melicii;
2. primii melci executaţi vor fi plasaţi puţin mai în faţa rădăcinii şuviţei alese, urmând ca următorii
melci sa fie plasaţi pe radăcina melcului sau melcilor anterior executaţi;
3. la porţiunea de păr de la spate, respectiv ceafa, mai ales la un păr tuns scurt, se va ţine cont de
felul creşterii părului (vârtejuri, goluri etc.);
4. părul se piaptănă în aşa fel încât să beneficieze de avantajele unei direcţii deosebite de creştere
a părului (vârtej de păr);
5. printr-o pieptănare corectă se elimină eventualele goluri ori creşteri necorespunzătoare ale
părulul;
6. este bine să se ţină cont de felul în care se va executa coafura la spate si la ceafă şi să se
execute melcii în aşa fel ca sa nu se strice linia pieptanăturii
Paralel cu folosirea de bigudiuri mai groase sau mai subţiri se execută şi melci de diferite forme.
Melcii plaţi (fig. 5 a)
Se folosesc în mod curent la orice coafură. Execuţia acestui gen de melci este foarte uşoară. Se
folosesc, în general, în părţile laterale, în spate şi la ceafă. Pentru a se executa un melc corespunzător,
important este ca şuviţa de păr ce se va alege pentru executare sa fie pieptănată în direcţia dorită a liniei de
pieptănătura.
Melcii semiplaţi (fig. 5 b)
Aceşti melci se execută cand este necesară obţinerea unei linii de coafura cu un volum mai
pronunţat. Scopul este ca şuviţa care porneste de la rădăcină să fie aplatizată, iar terminaţia melcului
(vârfurile) să fie ridicată; aceasta reprezintă distanţarea şuviţei de păr de la radăcina şuviţei alese spre vârf.
Melci în relief (fig. 5 c)
Aceşti melci se execută când se doreşte o coafură mai voluminoasă. Sunt cazuri când la alegerea
şuviţelor de păr ce sunt puse pe bigudiuri (corect) să rămână între două bigudiuri o mică şuviţă de păr care,
din cauza locului prea mic, nu se poate rula pe bigudiu.
În aceste cazuri se execută melci în relief, adică şuviţa de păr este rulată ca şi cum ar fi pusă pe bigudiuri.
Realizarea melcilor în relief este simplă. Se piaptăna şuviţa de par în sus, în direcţia opusă sensului rulării.
Se rasuceşte şuviţa de păr pana revine la rădăcina părului şi se va prinde cu un clips. Forma acestui melc
trebuie să fie identica cu şuviţa de pâr care ar fi fost pusă pe bigudiu.
Melcii de legatură (fig. 5 d, e)
Se folosesc în faţa la breton, spre tâmple şi ca legătură (o trecere) de la montarea părului la spate
pe bigudiuri la melcii plaţi.
Se realizeaza în felul următor: se piaptănă parul în direcţia rulării şuvitei de păr.
Se răsuceşte şuviţa pană revine la rădacină, se prinde cu un clips.
Pentru a se obţine o stabilitate se introduce în interiorul melcului de legătură puţină vata.
Melcul de legătură seamănă ou melcul in relief, dar este mai mare.
Melcii cu rădacină prelungită (fig. 5 f)
Seamăna cu melicii plaţi, se execută asemănător, dar rotocolul este aşezat mult mai departe de rădăcina
suviţei din care s-a executat melcul; se utilizează la ondulaţii largi, suple.
În concluzie, realizarea (execuţia) corectă a diferitelor tipuri de melci este foarte importantă şi contribuie la
obţinerea diferitelor coafuri moderne.
În general, realizarea unei coafuri se bazează pe rularea corectă a părul pe bigudiuri. Destul de frecvent
însă, fără aportul melcilor nu se poate realiza o coafură modernă. De aceea este necesar să fie cunoscută în
principiu tehnica execuţiei corecte a rulării părulul pe bigudiuri şi executarea melcilor pentru a obţine în toate
cazurile o coafură frumoasă.
fig. 5 a, b, c, d, e, f
FISA TEHNOLOGICA

RULAREA PĂRULUI PE BIGUDIURI

Pentru rularea părului pe bigudiuri se vor respecta următoarele:
 se vor alege bigudiuri în funcţie de şuviţa de păr ce urmează a fi rulată;
 nu este admis ca şuviţa de păr aleasă să fie mai lungă decât limgimea bigudiului sau mai lată decat
diametrul acestuia;
 şuviţa de păr aleasă va fi bine pieptănată şi apoi ridicată în sus (fig. 1 a), aplecată puţin în direcţia

 opusă sensului rulării bigudiului (fig. 1 b) pentru ca după rulare şuviţa de păr aleasă să fie amplasata
(fixată) exact pe rădăcina suviţei de păr rulată pe bigudiu (fig. 1 c) (indiferent de direcţia dată părului
sau de locul de unde este aleasă şuviţa).
Derularea bigudiurilor se execută în sens invers rulării (fig
Uscarea părului

După montarea părului se aplică pe cap un fileu, ce se leagă cu atenţie ca să nu se mişte

eventualele bigudiuri sau melci şi să nu se deplaseze linia coafurii la spate, apoi se aşază clienita sub casca
de uscat părul.
Dar, uscarea părului se poate combina şi cu formarea părului cu foehnului ajutaţi de o perie
plată sau rotundă (oferă volum părului).
În cazul uscării părului ajutaţi de perie se vor face mişcări în interiorul sau exteriorul volumului de păr.
Dimensiunea periei rotunde influenţează volumul coafurii: peria mare oferă un volum mai mare
părului iar peria mică realizează mai multi cârlionţi şi un volum mai mic părului.
Cu cât părul este mai uscat cu atât coafura devine mai voluminoasă.
Pentru uscare trebuie să fie separate şuviţe mici de păr: timpul de uscare scade iar părul
dobândeşte o mai mare elesticitate.
Foehnul poate fi folosit cu sau fără duza plată care va îngusta jetul de
aer.
Reglarea temperaturii de uscare este în strânsă legatură cu tipul firului de păr:
- Temperaturi mai joase pentru firul de păr subţire şi fin;
- Temperaturi mai ridicate pentru firul de păr mai gros.

USCAREA PARULUI CU PERIA

Instrumente şi mijloace ajutătoare necesare:

1. Capul de exerciţiu sau un modeluman;
2. Prosopul;
3. Sticlă cu pulverizator de apă;
4. Perie plată şi multiple perii de diferite mărimi;
5. Foehn cu duza plată;
6. Lotţune de uscare.
Descrierea pas cu pas a activităţii de uscare a părului:
- Pregatiţi-vă instrumentele şi materialele ajutătoare;
- Repartizaţi loţiunea de foehnare pe părul spalat şi uscat cu prosopul după care piaptănaţi părul;
- Ridicaţi uşor şi purtaţi loţiunea în direcţia coafurii alese;
- Simultan, conduce-ţi foehnul cuplat pe cald dinspre rădăcina spre vârful paărului-mişcările periei şi jetul
de aer cald al foehnului trebuie să aibă aceeaşi directie. Este indicat să nu se ţină prea mult timp foehnul
în acelaşi loc;
- Periaţi şi foehnati părul numai în sens invers coafurii ulterioare pentru a oferi volum;
- Pieptănaţi părul din nou în direcţia intenţionată a coafurii. El este acum mai stabil şi mai plin, mai
voluminos;
- Mutaţi-vă în cealaltă parte şi apucaţi peria şi foehnul schimbând mâinile;
- Foehnaţi părul conform coafurii alese;
- Foehnaţi părul din partea frontală şi posterioară a capului;
- Foenati parul din zona cefei miscand incet peria spre interior;
- Aranjaţi părul cu degetele sau cu o perie efectuînd corecturile necesare;
- Partea superioară a capului va fi prelucrată cu o perie rotundă (de dimensiune medie) şi cu foehnul;
- Relaxaţi cu mâna părul spălat şi pieptănat şi uscaţi-l putin cu foehnul;
- Aşezaţi-vă lateral în spatele capului de exerciţiu;
- Luaţi într-o mână peria rotundă de dimensiune medie, iar în mâna dreaptă foehnul cu duză plată
montată;
- Separaţi o şuviţă de păr mai îngustă şi mai subţire decât peria din partea superioară-spate a capului;
- Asezaţi peria la rădăcina şuviţei;
- Tensionaţi părul cu peria şi conduceţi foehnul cu peria spre vârful firelor de păr;
- Începând de la vârful firelor de păr începeţi să rotiţi peria şi rulaţi apoi şuviţa de păr spre pielea capului;
- Foehnaţi şuvitele până când acestea se usucă;
- La părul lung se repetă toata procedura pentru ca părul să fie uscat şi să dobândească elesticitate;
- Lasaţi părul să se răcească puţin pe perie;
- Scoateţi peria printr-o rotire uşoară;
- Foehnaţi în acest fel tot restul părului.
Greşeli care trebuie evitate:
 Tratamentul se face asupra părului ud –> uscarea durează mult prea mult;
 Se separă şuviţe de păr prea groase-> uscarea durează prea mult iar elasticitatea părului va fi
mai redusă;
 Porţiunile de păr foehnate pot fi prea puţin ridicate-> volum redus;
 Foehnul nu este îndreptat spre vârful firelor de păr, părul foehnat va avea aspect ciufulit iar
pielea capului va fi prea intens încălzită;
 Temperatura curentului de aer este prea ridicată sau foehnul este ţinut pre aproape de păr->
 Porţiunea de păr este uscată prea puţin-> nu se va obţine forma dorită iar coafura nu va fi
durabilă.
Există două tipuri de foehnare a părului:
1. Prin rulare spre interior;
2. Prin rulare spre exterior.
Instrumentele şi mijloace ajutătoare necesare:
1. Cap de exerciţiu sau model;
2. Perii de foehnare rotunde sau semirotunde;
3. Foehnare cu duză plată;
4. Pieptene universal;
5. Clame pentru prindere;
6. Loţiune de foehnare.
Parcurgeţi urmatorii paşi de început a exerciţiului:

1. Aplicaţi soluţia de foehnare pe părul spălat şi uscat cu prosopul;

2. Separaţi 7 câmpuri de aceeaşi dimensiune fiecare şi consolidaţi părul cu clame.
Foehnarea spre interior
Parcurgeţi următorii paşi:
 Asezaţi-vă în spatele capului de exerciţiu şi luaţi de la ceafă o porţiune subţire din părul delimitat;
 Ajutaţi de peria semirotundă trageţi peria rotind uşor spre interior plecând de la rădăcina părului spre
vârfuri;
 Cu foehnul cuplat pe cald actionaţi deasupra şuviţei-curentul de aer trebuie să însoţească mişcarea
de rotaţie a periei cu o jumătate de rotaţie spre interior;
 Repetaţi operaţiunile descrise până când părul din zona este uscat şi foehnat;
 Foenaţi părul din zona cefei în acelaşi fel: şuviţă cu şuviţă;
 Foehnaţi în acelaşi fel şi părul din partea posterioara si din dreapta capului

FISA DE DOCUMENTARE
Materiale si produse necesare la executarea anumitor lucrari de coafat:

Produse utilizate pentru igiena:

 vata
 sapun
 sampon, etc.

Produse utilizate cu scop antiseptic:

 alcool
 vata.

Produse utilizate in scop curativ:

 sampon pentru ingrijire
 lotiuni tonice
 creme tratament curative
 creme hranitoare.

Substante dezinfectante pt distrugerea microbilor:

 apa oxigenata, pentru dezinfectarea ranilor si a ustensilelor(nu ataca metalul)

 hipermanganatul de potasiu
 spirt medicinal
 alcool
 acid boric ( sub forma de cristale fine albe, este un antisptic mai slab, nu este otravitor, nici oxidant,
este folosit ca dezinfectant sub forma de solutie 30 gr acid boric in 1 l apa incalzita)
 bromocet se dizolva in apa fiarta.

Guleras pentru scurgere solutii

Folie aluminiu
Casca pentru suvite
Croseta pentru scos suvite
Ace pentru coc
Preocuparea pentru client si discutia de consiliere.

TUNSORI DE DAMA –FISA DE DOCUMENTARE

Preocuparea individuala pentru client de la sosire pana la plecare se face prin:
4. discutie politicoasa cu folosirea a diferiti termeni de investigare
5. evidentierea situatiei initiale ca si a eventualelor probleme si dorinte ale clientului
6. o consiliere cu caracter individualizat cu luare in considerare a dorintelor, pentru a satisface
necesitatea de informare a clientului, pentru a oferi servicii si produse necesare si pentru extinderea
posibilitatii ulterioare de tratament
7. o servire a clientului care sa contribuie la satisfacerea lui si la formarea unei inpresii pozitive.

CUNOSTINTE PRELIMINARE NECESARE:

Fiecare client trebuie sfatuit si servit individual, plecand de la premiza individului ca:
 aspect
 inaltime
 varsta
 imbracaminte
 prezenta fizica.

Prin modelul coafurii, genotipul clientului poate fi influentat si schimbat puternic, acest lucru este
valabil in legatura cu:
o forma capului
o fetei
o corpului si dimensiunii corporale.

Conditiile purtatoare unei discutii de consiliere:

 sa fiti capabil sa evaluati profesional parul si pielea capului
 sa posedati cunostinte despre substante componente esentiale si efectele prepraratelor
 sa aveti o privire generala asupra posibilitatii de modelare
 sa fiti la curent cu moda.
Este necesara cucerirea increderii clientului prin imaginea oferita de coafor:
 tinuta exterioara ingrijita
 un comportament politicos
 atentie si interes fata de dorintele clientului
 competenta concretizata in sfaturi profesionale detaliate, creative.

Comunicarea se realizeaza in cazul preocuparii pentru client:

 atat pe cale vorbita
 cat si prin limbajul corpului.

Discutiile de consiliere se pot face:

 inainte
 in timpul
 sau la incheierea oricarui tratament
 sau ca simpla informare.

Pentru ilustrare se vor folosi si elemente ajutatoare, ca:

- carti despre coafura
- imagini pe calculator
- tiparituri color.
Diferitele tehnici de interogare au o mare importanta in consiliere:
- intrebarile de informare va ajuta sa descoperiti dorinte si motive indica si creaza legaturi (intrebari libere)
- intrebarile de confirmare nu lasa spatiul raspunsului (intrebari inchise, cu raspuns DA sau NU). Aceasta
tehnica de investigare ar trebui aplicata numai in faza finala a discutiei avand ca scop inlaturarea
neintelegerilor
- intrebarile alternative conduc la un anumit rezultat prin oferta limitata de alternativa.

Discutia de consiliere se imparte in 4 faze:

 Faza de intampinare si contact
 Faza de informare
 Faza de consiliere
 Faza de incheiere si confirmare.
Tunsori de damă

1.Ustensile necesare
Ustensilele necesare sunt: guler, prosop, manta, foarfecă, foarfecă de filat, lamă, piepteni de diferite tipuri
(cu dinţii rari pentru descurcat părul şi cu dinţii normali pentru tuns), clipsuri sau clame.
2.Tehnici clasice de tuns
Pentru a putea realiza o tunsoare cu succes, trebuie mai întâi să cunoaştem instrumentul de bază: foarfeca.
Tehnicile de tuns clasice constau la bază din două mişcări: tunsul „pe degete” şi tunsul „în mână” sau „în
palmă”. Tunsul „pe degete” se realizează cel mai uşor: după ce s-a ales şuviţa, se ţine între degetul arătător
şi cel mijlociu al mâinii stângi, iar cu foarfeca în mâna dreaptă se tunde şuviţa. Tunsul „în mână” este puţin
mai dificil şi de obicei se realizează pentru părul de la ceafă sau pentru părul lung pentru a-l ţine dtrept
vertical orintat în jos.

3.Tunsori clasice de damă

Câteva tuncsori clasice: garcon, demi-garcon, paj, sason, sovage, bross, pank, retro, carre, cu breton, cu
codiţă, cu calotă, asimetrică, tunsoarea cu figuri geometrice.
Bretoanele – când tundem un breton ne orientăm după ochi, frunte şi pomeţi.
Bretoanele pot fi în unghi sau în „V”, rotunde, în laţe, câteva fire, drept, breton într-o parte sau oblic.
Perciunii – la perciuni ne orientăm după forma urechii, a maxilarului, a pomeţilor şi diferite defecte (păr pe
frunte şi vârtejuri). Perciunii pot fi: în colţ, deasupra urechii, spaniol, spitz, peste ureche, la jumătatea urechii
sau fără perciuni (raşi). Ceafa – când tundem ceafa ne orientăm după urechi, gât, maxilar, umeri şi calitatea
părului. Ceafa poate fi: în laţe, în „V”, cu codiţă, filată bărbăteşte, rotundă, dreptunghiulară (cu bordură).

Tunsoarea „CARRE”
Se împarte părul în două părţi egale din faţă către ceafă. Se alege prima ramă
de la ceafă, restul părului se ridică şi se prinde în clipsuri, într-o parte şi în cealaltă.
Prima ramă se tunde mai scurt cu 1-2 cm. Dacă are păr puţin sau subţire, prima ramă
se filează, pentru a da volum coafurii.
Tipuri de carre: cu breton, cu unghi ascuţit,
cu calotă, Mirelle Mathieu, asimetric, cu

Tunsoarea PAJ
Tipul de păr poate fi şi subţire şi tare, de preferat drept ca paiul. Indiferent de
lungime, părul (până la bărbie sau până la umăr)se tunde drept pe şuviţe. La ceafă întotdeauna puţin mai scurt. Bretonul
până la sprâncene se tunde orizontal de la o tâmplă la alta*.
Tunsoarea „GARCON”
Este cea mai veche tunsoare lansată de Coco Chanel între anii 1938-1940. această tunsoare aduce foarte
mult cu cea din zilele noastre: ceafa scurtă, calota lungă, urechile acoperite (se face pe fir drept şi este
dreaptă). Se tunde pe păr spălat sau umed, se împarte părul în două, din faţă către spate, se tund părţile
drepte până la lobulurechii sau la jumătatea urechii (depinde de preferinţe). Ceafa pierdută pe piepten şi un
1 cm din partea de sus (calota) pentru a nu rămâne dungă (ca la tunsoarea bross). Se ondulează cu
bigudiuri, clame sau melci.
Tunsoarea „DEMIGARCON”
Este aceaşi tunsoare, ceva mai lungă iar ceafa are 1-2 cm.
Tunsoarea „RETRO”
Este o tunsoare asemănătoare demi-garcon, doar că părul vine tuns în cascadă în partea de sus, iar în
partea de jos este drept. Se coafează cu feonul.
*aceste tunsori se recomandă pe fir drept
*aceste tunsori se potrivesc persoanelor cu barba ascuţită, urechi mari şi pomeţi mari

Tunsoarea „GARCON”
Este cea mai veche tunsoare lansată de Coco Chanel între anii 1938-1940. această tunsoare aduce foarte
mult cu cea din zilele noastre: ceafa scurtă, calota lungă, urechile acoperite (se face pe fir drept şi este
dreaptă). Se tunde pe păr spălat sau umed, se împarte părul în două, din faţă către spate, se tund părţile
drepte până la lobulurechii sau la jumătatea urechii (depinde de preferinţe). Ceafa pierdută pe piepten şi un
1 cm din partea de sus (calota) pentru a nu rămâne dungă (ca la tunsoarea bross). Se ondulează cu
bigudiuri, clame sau melci.

Tunsoarea „DEMIGARCON”
Este aceaşi tunsoare, ceva mai lungă iar ceafa are 1-2 cm.

Tunsoarea „RETRO”
Este o tunsoare asemănătoare demi-garcon, doar că părul vine tuns în cascadă în partea de sus, iar în
partea de jos este drept. Se coafează cu feonul.
*aceste tunsori se recomandă pe fir drept
*aceste tunsori se potrivesc persoanelor cu barba ascuţită, urechi mari şi pomeţi mari.

Tunsoarea „ASIMETRICĂ”
Se poate executa şi pe un păr cu un permanent „melanj”. Se împarte părul de
deasupra urechii spre gât, în jos. Restul părului se prinde în clipsuri. Tunsoarea se începe de la perciunele descoperit pe
care îl tundem frizereşte (filat foarte bine) şi cojntinuăm către ceafă. Se desprinde părul, se piaptănă în direcţia de creştere,
după care se tunde 1 cm deasupra urechii descoperite. Se merge în linie oblică către cealaltă ureche.
Asimetria poate fi mare, mijlocie sau mică. Bretonul se tunde totoblic (dacă nu îşi poate pune meşă)*.
Tunsoarea „BROSS”
Se alege calota făcând cărări de o parte şi de alta, de la o ureche la cealaltă. Se porneşte cu două cărări
laterale cam la 5 cm deasupra urechii, paralele, care se fragmentează, şi se aleg şuviţe cam de aceeaşi
lungime. Meşele sunt de aceeaşi mărime şi se prin în clipsuri. Perciunii şi ceafa se tund frizereşte pe
piepten. Ei pot fi: raşi, în colţ sau drepţi. Se desface părul prins, se piaptănă în sensul de creştere după care
se tunde drept începând de la spate, mergând către dreapta sau stânga. Se poate întâmpla ca terminaţia

calotei să fie în „V” sau pe rotund. Când calota este în „V” şi bretonul se face a fel, dar o formă mai îndulcită.
Pe rotund, bretonul tunde tot pe rotund
Tunsoarea „SASSON”
Părul trebuie să fie la lungimea de cel puţin 20 cm. Se împarte în două ca şi la Carre. Bretonul se alege şi se
piaptănă spre faţă. Tunsoarea începe de la breton spre ureche, continuând pe
forma ovală către cealaltă ureche.
tehnicile de tuns clasice sunt stăpânite foarte bine din cauza pericolelor existente: rănirea clientei, tăierea
degetelor şi deci o posibilă infectare cu agenţi patogeni.
Utilizarea aparatelor electrice
- Aparatele electrice se utilizează cu atenţie, pentru evitarea supraîncălzirii.
- Defecţiunile care apar la aparatele electrice sunt anunţate persoanelor autorizate.
- Aparatele electrice se folosesc conform instrucţiunilor de utilizare.
Instrumente electrice folosite în salonul de coafură:
-maşină de tuns;
-aparat pentru uscarea părului;
-aparat electric pentru masaj;
- placa pentru intins parul;
-cască pentru uscat părul;
uscatorul de par.
~MAŞINA DE TUNS~se foloseşte la executarea tunsorilor. Cu ajutorul ei se poatet executa scurtarea părului
în mod egal la diferite lungimi, prin folosirea dispozitivelor de diferite dimensiuni precum şi curăţirea
fazonului şi a cefei cu nr. 0, care poate îndepărta total părul de prisos din această zonă şi care înlocuieşte cu
succes briciul în cazul executării acestei operaţii.
Pentru o bună funcţionare, maşina de tuns trebuie atent întreţinută şi curăţată, dezinfectarea capului de
maşină se impune a se face după fiecare client.
USCĂTORUL

USCĂTORUL DE PAR~ este aparatul ce se foloseşte pentru uscatul şi aranjatul frizurilor

după spălatul
părului. Este strict interzisă manipularea uscătorului de păr cu mâna udă.
~APARATUL ELECTRIC DE MASAJ~ se întrebuinţează pentru masajul facial, capilar şi corporal.

Coafarea este un proces care are o incarcatura emotionala prin faptul rezultatul sau este legat de aspectul, de
imaginea noastra, de impresia pe care ceilalti si-o formeaza despre noi.
Totodata, aranjarea coafurii este o expresie a imaginatiei si a personalitatii noastre.
Asadar, printre motivele pentru care folosim produsele de coafat sunt: - ma ajuta sa arat ingrijita / aranjata
- ma ajuta sa arat eleganta
- pot obtine look-ul pe care mi-l doresc
- ma ajuta sa ies in evidenta
- ma ajuta sa ma simt bine
- arat moderna
- ma simt atragatoare
- imi permit sa-mi controlez parul
- dau volum parului
- dau stralucire parului
- miros placut
Cele mai cunoscute produse de coafat sunt fixativul, spuma de par, gelul si ceara, insa exista si
produse care ofera beneficii speciale, cum sunt spuma modelatoare, fluidul pentru volum, crema elastica ,
etc.
Fixativul este un produs pe care se foloseste pentru a finisa coafura, fixand-o in forma dorita. Se
pulverizeaza uniform pe parul uscat, de la o distanta de aprox. 20 cm, protejand ochii. Pentru extra volum se
pulverizeaza fixativul la radacina firului in sensul invers de crestere al acestuia si apoi se da coafurii forma
dorita.
Spuma de par se foloseste pentru a modela coafura si pentru a-i da volum. Daca parul este ondulat,
cu ajutorul spumei se pot defini foarte usor buclele. Spuma se aplica pe parul umed, se maseaza uniform cu
palmele pe tot parul, iar apoi se lasa parul sa se usuce natural sau se foloseste foehn-ul. Se poate aplica
spuma si pe parul uscat pentru improspatarea coafurii.
Gelul se foloseste pentru a da forma suvitelor, pentru a le defini, pentru a le modela, oferindu-le
luciu si aspectul de par umed. Se aplica in cantitati mici pe parul umed sau uscat cu varfurile degetelor,
aranjandu-se dupa dorinta coafura. Gelul se foloseste in special pe parul scurt, pentru a modela tepi sau
pentru a aranja bretonul, dar se pot defini usor suvitele si daca parul este mai lung.
Ceara este ideala pentru aranjarea varfurilor si realizarea efectelor stralucitoare, mai ales pentru
coafurile pe par scurt sau de lungime medie. Se aplica numai pe parul uscat, omogenizand o cantitate mica
in palme si modeland apoi varfurile suvitelor. Ceara protejeaza varfurile uscate si le da un aspect sanatos.
Produsele de coafat de buna calitate contin ingrediente alese astfel incat, pe langa efectul de aranjare, sa protejeze,
sa hraneasca sau hidrateze firele de par. Asadar parul nu se va deteriora daca se folosesc produse de coafat de calitate,
ci va avea un aspect ingrijit!
Un ondulator, o perie rotativa sau o placa de intins parul constituie o investitie buna pentru orice femeie.
Cand ai un program alert si nu iti permiti sa pierzi foarte mult timp, un asemenea aparat te ajuta sa te coafezi
singura in fata oglinzii, fara sa fii nevoita sa iti faci programare la coafor. Asadar, poti avea bucle mari,
carlionti sau un par perfect drept in numai cateva clipe chiar la tine acasa.
Ondulatorul
Buclele infrumuseteaza fata oricarei femei, fie ca este vorba despre onduleuri mari si bogate sau de unele
mici si spiralate. O astfel de coafura este o schimbare de look impresionanta si poate fi la indemana oricarei
femei care detine un astfel de aparat
Ondularea suvitelor dureaza intre 30 si 60 de minute, in functie de lungimea si desimea parului. Pe langa
ondulator, mai ai nevoie de spray fixativ sau ceara, cateva cleme si un ser pentru stralucire (acesta este insa un produs optional).
Procesul de ondulare trebui sa aiba loc dupa ce parul a fost spalat, uscat si pieptanat. In functie de
densitatea suvitelor dorite iti poti imparti parul in mai multe parti. Astfel, daca iti doresti o coafura cu volum,
cu multe bucle, trebuie sa ondulezi cate o suvita subtire de par. Dupa ondularea fiecarei suvite aceasta se da cu putin fixativ.
Parul des si gros se onduleaza mai repede si mai bine decat cel rar si moale.
Atentie! Nu iti pieptana suvitele ondulate. Eventual, daca vrei sa le separi si sa para mai dese, iti poti trece degetele prin par.
Ondulator Philips
Acesta este prevazut cu un invelis ceramic care protejeaza firele de par. Poate fi comandat online.
Ondulator Remington
Acest model se incalzeste instant, are un diametru de 38 mm (pentru bucle naturale) si are invelisul din
ceramica si teflon. Ondulatorul are un control variabil al caldurii pentru toate tipurile de par.
Perie rotativa
Peria rotativa este un accesoriu foarte util pentru o coafare rapida. Aceasta este un aparat 2 in 1 pentru ca
indeplineste atat frunctia uscatorului clasic, cat si a periei de par. O poti folosi dupa fiecare spalare pentru a
da parului tau o forma lejera, sau pentru a-ti intoarce parul in interior sau in exterior.
Perie de coafat Rowenta
Acesta este un produs multifunctional, fiind o combinatie de uscator cu perie. Are doua reglaje de viteza,
pentru executie mai rapida.
Perie rotativa Braun
Aparatul este prevazut cu sistem de incalzire pe aburi si permite uscarea rapida a parului. Aceasta perie este
insotita de trei accesorii: o perie mare pentru bucle voluminoase, o perie mica pentru bucle medii si un accesoriu care confera
parului volum.
Placa de intins parul
Daca ai un par cret, ondulat sau pur si simplu „neascultator”, placa de intins parul este un ajutor de nadejde.
De cativa ani, parul drept este o coafura la moda in special adaptat tinutei office, deoarece inspira eleganta
si seriozitate. Tocmai de aceea si folosirea frecventa a acestui aparat a creat o serie de controverse:
dauneaza sau nu, parului? Astfel, pe piata a aparut o gama larga de modele din ce in ce mai performante
pentru a proteja sanatatea parului.
Aparatul vine, de obicei, insotit de alte accesorii destinate creponarii sau realizarii buclelor in valuri.
Totusi, este de evitat utilizarea acesteia in exces pentru ca poate dauna structurii firelor de par.
Placa de intins parul Rowenta
Aparatul are un termostat variabil de la 80 grade la 175 grade, cinci reglaje de temperatura, placi ceramice si
protectie de supraincalzire.
Placa de intins parul Philips
Contine perie de modelare, dispozitiv mare pentru coafat, dispozitiv mic pentru coafat, spirala, bucle. Toate
placile sunt din ceramica.
Uscator de par
Ultimul, dar nu cel din urma este feohnul sau uscatorul de par. Acesta are un rol foarte important in coafarea
parului. Desi este indicat ca aparatul sa fie utilizat doar ca este necesar (utilizarea frecventa distruge
calitatea firului de par), fiecare femeie ar trebui sa detina un feon.
Uscator de par Braun
Un aparat mic si compact, cu doua nivele de temperatura si doua viteze. Un aspect important al acestui
aparat este faptul ca datorita dimensiunilor sale reduse poate fi bagat cu usurinta in orice geanta de voiaj.
Uscator de par Rowenta
Un aparat puternic care poate usca rapid parul, indiferent de lungimea sau desimea lui. Acesta este prevazut
cu un difuzor de volum care iti va permite sa iti faci o coafura bogata in numai cateva clipe.

EFECTUAREA LUCRARILOR DE DECOLORARE SI VOPSIRE A

PARULUI
Cod modul: 5141.2.H
FISA DE DOCUMENTARE

Decolorarea părului

Principiul decolorări părului constă în a reduce sau a distruge materia colorantă (pigmentul) conţinută
în stratul pigmental al părului. Produsele întrebuinţate pentru decolorarea părului sunt:

1.apa oxigenată – care este un lichid incolor, fără miros şi se obţine prin amestecarea perhidrolului cu
apă distilată în proporţie variabilă, obţinând o concentraţie mai mare sau mai mică. Atunci când proporţia nu
este bună, apa oxigenată degajă oxigen activ. Cantitatea de oxigen eliberată poate să contribuie la nereuşita
unui decolorat sau vopsit sau chiar să nu aibă loc decolorarea părului, neutralizarea permanentului rece. Ea
trebuie păstrată la rece şi întuneric şi se evită orice contact al acesteia cu metalele. Transformarea
perhidrolului în apă oxigenată se va face în concentraţia necesară lucrării ce urmează a fi executată.
2.pudra decolorantă – ca L’Oreal Platin sau Blondoran – care este un produs chimic, ce se amestecă
cu apa oxigenată, cu concentraţie de 6% (20 volume) şi 9% (30 volume). Pentru a nu dăuna părului nu
trebuie niciodată ca acesta să decoloreze prea puternic. Se pot executa grade diferite de decolorare, care ţin
seama de caracteristicile părului.
Se cunosc trei cazuri de decolorare a părului:
 decolorarea părului cu o nuanţă (o decolorare uşoară)
 decolorarea părului cu două nuanţe (se produce o decolorare accentuată)
 decolorarea părului cu 3 nuanţe (se produce o decolorare puternică)

Felul şi calitatea decolorării părului depind de mai mulţi factori:

 de natura părului
 de culoarea naturală a părului. De ex. un păr negru prin decolorare va deveni roşcat, un păr şaten
prin decolorare va deveni blond roşcat, iar un păr blond prin decolorare va deveni blond – deschis,
roşcat sau blond – deschis – gălbui
 de durata timpului în care se depune decoloratul
 de produsul întrebuinţat cât şi de concentraţia de apă oxigenată folosită

De ce nu este suficientă o singură decolorare?

De ex. – Dacă aţi dori să deveniţi blondă şi în loc să obţineţi o strălucire argintie apare o nuanţă
gălbuie urâtă. Cauza constă în faptul că orice culoare naturală se decolorează printr-un amestec din
pigmenţi de culoare castanie închisă cu pigmenţi roşcaţi. Prin oxidare, însă, se distrug doar pigmenţi de
culoare castanie închisă iar pigmenţii roşcaţi rezistă la oxidare şi strică tonul blond dorit. Corectarea este
posibilă numai prin nuanţarea culorii roşcate cu ajutorul tonalizării (cu timpul dispare prin spălare) sau se
revopseşte printr-o tonalizare intensivă sau cu un colorant din seria nuanţelor deschise.
În general, aplicarea decolorantului se face pe păr nespălat. În cazul în care perhidrolul nu se
amestecă corect cu apa, sau apa oxigenată este prea slabă ori prea concentrată şi pielea capăului nu o
poate suporta, decoloratul nu reuşeşte provocându-se uneori arsuri pe pielea capului.
Pentru a transforma perhidrolul în apă oxigenată se recurge la măsurători. Când se utilizează perhidrol
cu concentraţia de 30 vol., de ex., la obţinerea a 100g apă oxigenată de 9% se amestecă 30ml
perhidrol+70ml apă distilată iar pentru prepararea a 100g apă oxigenată de 6% amestecăm: 20ml perhidrol
cu 80ml apă distilată.
Atenţie!
 dacă nu aveţi apă distilat folosiţi apa fiartă şi răcită.
 pentru culori închise folosiţi un tub de vopsea (de 60g) 60ml apă oxigenată de 6% (20 volume)
 pentru culori deschise folosiţi un tub de vopsea (de 60g) 60ml apă oxigenată de 9% (30 volume)

FISA DE DOCUMENTARE

Executarea decolorării părului

Pentru executarea decolorării părului este nevoie de:
-un vas de sticlă, porţelan sau plastic (nu din metal);
-o pensulă;
-mănuşi;
-pudră de decolorat (L’Oreal, Blondoran sau Blondor);
-apă oxigenată (de 20 volume şi 30 volume).
Apa oxigenată se amestecă cu pudră de decolorat până când preparatul devine ca o smântână slabă.
Nu este admis ca apa oxigenată să depăşească concentraţia maximă de 9% (cu excepţia decolorării
şuviţelor – 12%). Când se foloseşte o concentraţie mai mare, în scurt timp părul se întinde ca un elastic, devine gelatinos şi se rupe.

Pentru decolorarea părului la rădăcină

-se procedează în felul următor: se separă părul în patru, se face o cărare de la frunte la ceafă şi una de la o ureche la cealaltă.
Se depune decolorantul, începând de la spatele capului pe rădăcinile crescute, coborând spre ceafă.
După aceea se va decolora şi porţiunea din faţă prin trasarea de mici şuviţe.
Timpul de oxidare este între 10-60 min (de la caz la caz), după care se trece la
spălarea părului, chiar dacă nu s-a obţinut culoarea dorită, deoarece după acest timp produsul nu mai
oxidează (nu mai lucrează). În primul rând se îndepărtează prin limpezire cu apă călduţă (mai mult rece)
întreaga cantitate de decolorant, după care se spală părul foarte uşor, cu un şampon nealcalin, deoarece
pielea capului, fiind foarte sensibilă, nu va putea suporta un spălat dur.

Când se execută decolorarea pentru prima dată există trei posibilităţi:

-aplicarea decoloratului pe vârfurile şuviţelor;
-aplicarea decolorantului pe lungime şi vârfuri;
aplicarea decolorantului pe toată lungimea părului (vârfuri, lungime şi rădăcină).
La prima decolorare trebuie să se lucreze cu atenţie pentru a obţine o culoare uniformă.

Se procedează astfel: se face o cărare despărţitoare de la frunte la ceafă şi de la o ureche la cealaltă.

Prin alegerea de mici şuviţe se depune decolorantul pe lungimea şi vârfurile părului.

Operaţia se începe de la spate acordând multă atenţie ca decolorantul să nu atingă rădăcinile.
Dacă decolorantul atinge rădăcinile elese vor decolora mai repede (din cauza căldurii capului) şi nu se va putea obţine o nuanţă uniformă.

După aceea se decolorează porţiunea de păr din faţă. Când s-a obţinut nuanţa dorită, se piaptănă părul şi prin
alegerea de mici şuviţe se depune decolorantul şi la rădăcină. Când culoarea părului s-a uniformizat şi s-a
obţinut nuanţa dorită se trece la spălat.

Decolorarea părului înainte de vopsire

De multe ori se întâmplă ca înainte de vopsire să fie necesară o decolorare a părului. Aceasta se
impune atunci când se urmăreşte obţinerea unei nuanţe mai deschise decât nuanţa naturală. În acest caz,
se va decolora (rădăcina sau tot părul) şi când s-a obţinut prin decolorare nuanţată dorită se spală părul uşor
şi se vopseşte în nuanţa dorită.
Fisa de documentare

Executarea şuviţelor

Şuviţele pot fi de mai multe tipuri. Pentru a executa vopsirea în două sau mai multe nuanţe, se va
proceda în felul următor:

-şuviţele realizate cu ajutorul bonetei: indiferent dacă părul este vopsit sau natural, se va pieptăna bine
părul, apoi se va pune o bonetă de plastic subţire. Cu un ac de croşetat se găureşte boneta şi se scot
şuviţele de păr. Aceste şuviţe se vopsesc sau se decolorează, aplicându-se preparatul ca la decolorat (cu o
concentraţie maximă de 12%) şi se lasă să se acţioneze în funcţie de calitatea părulluişi de dorinţa clientei
cca. 30 min.
Este bine ca preparatul să fie pregătit după ce s-a încheiat executarea (scoaterea) şuviţelor.
După expirarea timpului de execuţie se limpezeşte părul apoi se scoate boneta de plastic şi se spală bine
părul cu şampon.

-şuviţele executate cu folie de aluminiu reprezintă o altă metodă de a realiza şuviţele.

Avantajele faţă
de cele realizate cu boneta constau în faptul că, datorită acestei tehnici, se pot realiza şuviţe şi pe un păr
lung fără riscul încurcării lui, se pot alege diferite moduri de alegere a şuviţelor şi, în plus, se pot realiza cu
mai multă uşurinţă şuviţe de culori diferite concomitent, mai uşor.

Dezavantajul este că trebuie avută o atenţie mărita faţă de posibilitatea producerii de „insuliţe”.
Atenţie!
Preparatul nu trebuie lăsat neaplicat mai mult de 5 min. deoarece se oxidează şi-şi pierde din calităţi.
Nu se pune amoniac în pudra de decolorat şi este bine ca părul să nu fie spălat de prea curând
În timp ce decolorăm, trebuie avut în vedere să nu facem „insuliţe”.
Timpul de acţionare se calculează după ce s-a terminat de aplicat preparatul pe ultima şuviţă de păr.

Decapatul
Prin decapat înţelegem scoaterea petelor de pe păr. Se poate executa cu pudra de decolorat şi cu apa
oxigenată de 30 de volume, sau cu vopsea (blondul ce l mai deschis din gama respectivă) cu apă oxigenată
de 30 de volume.
O clientă poate avea 2-3 culori pe păr. În acest caz, se începe decolorarea începând cu cea mai
închisă culoare, indiferent unde se află. Este bine să se înceapă cu vârfurile şi ultima dată cu rădăcina, care
lucrează mult mai repede. Materialele necesare sunt: manta, pensula de vopsit, mănuşi, vazonaş (din sticlă
sau plastic), piepten cu dinţii mari.
FISA TEHNOLOGICA

Vopsirea parului (definitie, tipuri, ustensile);

Ce trebuie să facem înainte de vopsit? Întotdeauna, coafeza/coaforul tre buie să facă testul de
toleranţă a vopselei asupra clientei; să se aleagă vopseaua împreună cu aceasta; să constate care este
calitatea părului clientei, gradul de degradare, procentul de fire albe, dacă a mai fost vopsită sau decolorată,
pete de altă nuanţă, culoarea naturală a părului clientei.

După aceste constatări şi după discuţia cu clienta, trebuie pregătite produsele şi ustensilele de
luvcru(vopseaua se pregăteşte întotdeauna în faţa clientei). Ustensilele pentru vopsit sunt aceleaşi ca şi
pentru decolorat: manta, pensulă de vopsit, mănuşi, vazonaş, piepten cu dinţii rari.
Vopseaua se poate aplica, de la caz la cz, fără operaţii prealabile ca decolorarea sau spălarea. În
cazul unui păr normal sau foarte gras se recomandă spălarea lui înainte – degresarea – şi aplicarea vopselei
pe părul umed. În cazul unui păr degradat şi usct se recomandă ca el să fie nespălat.
În cazul în care procentul de fire albe este de peste 50%, aplicarea se începe din faţă.
În cazul părului blond se poate face o repigmentare (vezi mai jos).
Înaintea vopsirii, coafeza are datoria de a executa un test de toleranţă aplicând o cantitate minimă
de vopsea în spatele urechii. Se va verifica după 24 de ore.

Culoarea cu care se va vopsi trebuie aleasă în funcţie şi de fizionomia şi personalitatea clientei.

Tehnica vopsirii:
La bază, se au în vedere trei metode:
tonalizarea;
colorarea;
decolorarea.
1.La tonalizare, pigmenţii coloranţi înconjoară firul de păr acoperind numai suprafaţa exterioară a firului de
păr.
2.Prin colorare, pigmenţii pătrund şi în interiorul firului de păr.
3.Decolorarea distruge parţial sau total pigmenţii părului.
1.Produsele tonalizatoare se găsesc sub formă de spumă, lichide, creme şi se recunosc prin aceea
că nu conţin oxidant care să se amestece suplimentar în colorant. Preparatul se aplică pe părul umed aşa
cum se prezintă el în comerţ. Produsele de tonelizare conţin coloranţi direcţi care colorează pigmenţii sub
formă definitivă. Ei înconjoară firul de păr ca o peliculă, pătrunzând în cel mai bun caz doar în stratul de
suprafaţă al firului de păr.
Produsul de tonalizare de culoare închisă întăreşte doar culoarea naturală a părului. Pigmenţii de
aceeaşi nuanţă cu cea a părului pot da numai reflexe, iar cei deschişi nu sunt vizibili pe un păr de culoare
nazurală închisă, ci numai pe o culoare a părului deschisă sau pe păr decolorat.
Avantajele tonelizării: nu atacă stratul de keratină; schimbarea culorii este reversibilă.
Dezavantajele tonalizării: nu se poate face părul mai deschis la culoare; părul cărunt poate fi doar
nuanţat; părul închis devine mai întunecat la culoare, dar nu pentru mult timp.

În timp ce decolorăm, trebuie avut în vedere să nu facem „insuliţe”.

Timpul de acţionare se calculează după ce s-a terminat de aplicat preparatul pe ultima şuviţă de păr.

Decapatul
Prin decapat înţelegem scoaterea petelor de pe păr. Se poate executa cu pudra de decolorat şi cu apa
oxigenată de 30 de volume, sau cu vopsea (blondul ce l mai deschis din gama respectivă) cu apă oxigenată
de 30 de volume.
O clientă poate avea 2-3 culori pe păr. În acest caz, se începe decolorarea începând cu cea mai
închisă culoare, indiferent unde se află. Este bine să se înceapă cu vârfurile şi ultima dată cu rădăcina, care
lucrează mult mai repede. Materialele necesare sunt: manta, pensula de vopsit, mănuşi, vazonaş (din sticlă
sau plastic), piepten cu dinţii mari.

FISA TEHNOLOGICA

Vopsirea parului (definitie, tipuri, ustensile);

Ce trebuie să facem înainte de vopsit? Întotdeauna, coafeza/coaforul tre buie să facă testul de
toleranţă a vopselei asupra clientei; să se aleagă vopseaua împreună cu aceasta; să constate care este
calitatea părului clientei, gradul de degradare, procentul de fire albe, dacă a mai fost vopsită sau decolorată,
pete de altă nuanţă, culoarea naturală a părului clientei.
După aceste constatări şi după discuţia cu clienta, trebuie pregătite produsele şi ustensilele de
luvcru(vopseaua se pregăteşte întotdeauna în faţa clientei).
Ustensilele pentru vopsit sunt aceleaşi ca şi
pentru decolorat: manta, pensulă de vopsit, mănuşi, vazonaş, piepten cu dinţii rari.
Vopseaua se poate aplica, de la caz la cz, fără operaţii prealabile ca decolorarea sau spălarea. În
cazul unui păr normal sau foarte gras se recomandă spălarea lui înainte – degresarea – şi aplicarea vopselei
pe părul umed. În cazul unui păr degradat şi usct se recomandă ca el să fie nespălat.
În cazul în care procentul de fire albe este de peste 50%, aplicarea se începe din faţă.
În cazul părului blond se poate face o repigmentare (vezi mai jos).
Înaintea vopsirii, coafeza are datoria de a executa un test de toleranţă aplicând o cantitate minimă
de vopsea în spatele urechii. Se va verifica după 24 de ore.
Culoarea cu care se va vopsi trebuie aleasă în funcţie şi de fizionomia şi personalitatea clientei.

Tehnica vopsirii:
La bază, se au în vedere trei metode:
tonalizarea;
colorarea;
decolorarea.
1.La tonalizare, pigmenţii coloranţi înconjoară firul de păr acoperind numai suprafaţa exterioară a firului de păr.
2.Prin colorare, pigmenţii pătrund şi în interiorul firului de păr.
3.Decolorarea distruge parţial sau total pigmenţii părului.

1.Produsele tonalizatoare se găsesc sub formă de spumă, lichide, creme şi se recunosc prin aceea
că nu conţin oxidant care să se amestece suplimentar în colorant. Preparatul se aplică pe părul umed aşa
cum se prezintă el în comerţ. Produsele de tonelizare conţin coloranţi direcţi care colorează pigmenţii sub
formă definitivă. Ei înconjoară firul de păr ca o peliculă, pătrunzând în cel mai bun caz doar în stratul de
suprafaţă al firului de păr.
Produsul de tonalizare de culoare închisă întăreşte doar culoarea naturală a părului. Pigmenţii de
aceeaşi nuanţă cu cea a părului pot da numai reflexe, iar cei deschişi nu sunt vizibili pe un păr de culoare
nazurală închisă, ci numai pe o culoare a părului deschisă sau pe păr decolorat.

Avantajele tonelizării: nu atacă stratul de keratină; schimbarea culorii este reversibilă.

Dezavantajele tonalizării: nu se poate face părul mai deschis la culoare; părul cărunt poate fi doar
nuanţat; părul închis devine mai întunecat la culoare, dar nu pentru mult timp.
Pentru culorile de BLOND,:
-dacă nuanţa părului naturală este mai închisă, se va decolora părul în
prealabil la o nuanţă mai descisă decât cea dorită, apoi se aplică vopseaua;
- pentru BLOND
PLATINAT, indiferent de culoarea naturală a părului, se va decolora în prealabil părul; pentru nuanţa
de BLOND SUEDEZ se decolorează de asemenea părul până la o nuanţă foarte deschisă; în cazul în
care se urmăreşte obţinerea unei nuanţe de BLOND ROŞCAT închis, mijlociu sau deschis, este
indicată de asemenea decolorarea părului înainte de aplicarea vopselei.
Această ultimă nuanţă se poate obţine şi fără o decolorare prealabilă, însă trebuie avută o mare atenţie referitor la părul natural:
culoarea părului natural să fie uniformă.
Pentru culoarea TIZIAN (roşu aprins), indiferent de culoarea de bază a părului natural, se va face o
decolorare, apoi se va aplica nuanţa de vopsea de culoare roşu aprins.

FISA DE DOCUMENTARE
ALEGEREA CULORII IN FUNCTIE DE ANOTIMP

Tipul de culoare in functie de anotimp;

Tipul primăvăratec – este dat de culoarea delicată, aproape transparentă a feţei, cu o tonalitatea
subcutanată bej-deschis şi cu îmbujorări de piersică.
Deosebit de calde sunt toate tonurile nuanţelor
de blond – de la paiul gri luminos până la culoarea intensă de miere sau şuviţele luminoase în tonuri
aurii. Este indicat să se lumineze părul pentru a sublinia culoarea delicată a feţei.
Tipul văratec – este dat de culoarea rece a feţei, chiar palidă.
Rumeneala obrazului, dacă există, are o
nuanţă roz-albăstrie. Deosebit de favorabile sunt toate culorile reci şi estompate. La seria de nuanţe
blonde sunt favorabile toate tonurile în afară de cele cu efect cald auriu, iar la secţia de roşu, tonurile
roşcate albăstrui.
Tipul autumnal – este dat de pielea netedă, cu o culoare ca cea a fildeşului până la galben, adesea fără
obraji rumeni. Deosebit de favorabile sunt toate nuanţele de roşcat şi brun cu tendinţa spre auriu şi
arămiu.
Trebuie să se evite nuanţa cea mai deschisă de blond deoarece face faţa să pară searbădă.
De asemenea, trebuie să se evite nuanţele de albastru-violet şi roşcat care dau feţei o culoare de
gutuie. Se recomandă alegerea unor nuanţe cât mai apropiate de părul natural.
Tipul hibernal – este dat de culoarea albă de lapte a feţei, fără rumeneală sau culoarea măslinie cu
nuanţe albăstrui.
Deosebit de favorabile sunt tonurile brune care subliniază culoarea închisă, naturală
a părului. Elegant numai pentru tipul iernatic este părul negru-albăstrui.
Din seria tonurilor roşcate sunt
potrivite nuanţele intense de violet-albăstrui. Evitaţi toate variantele de păr deschis şi cele castanii, cu
tendinţa spre reflexe calde, arămii. Acestea fac ca acest chip să arate obosit.
Culorile de par natural (grupa Koleston si grupa Londa)Grupa KOLESTON:
3. negru;
4. brun;
5. castaniu închis;
6. castaniu;
7. castaniu deschis;
8. blond închis;
9. blond deschis;
10. blond roşcat;
11. blond nordic;
12. roşcat închis;
13. roşcat;
14. roşcat deschis.
Grupa KOLESTON – I.Grupa de bază:
300 – negru corbo;
302 – negru;
303 – castaniu închis;
305 – castaniu deschis
307 – blond;
308 – blond deschis;
309 – blond foarte descis;
310 – ivoar (blond platnat).
Grupa MAT:
306/2 – blond mat deschis;
307/2 – blond mat;
308/2 – blond deschis;
309/2 – blond mat foarte descis;
310/2 – blond mat pastel;
0/2 – extra mat (culoare ajutătoare)
Culorile pastelate le vom întâlni numai la blond.
Grupa auriu-acaju:304/5 – acaju închis;
305/5 – acaju;
307/5 acaju deschis.

307 – blond;
308 – blond deschis;
309 – blond foarte descis;
310 – ivoar (blond platnat).
Grupa MAT:
306/2 – blond mat deschis;
307/2 – blond mat;
308/2 – blond deschis;
309/2 – blond mat foarte descis;
310/2 – blond mat pastel;
0/2 – extra mat (culoare ajutătoare)
Culorile pastelate le vom întâlni numai la blond.
Grupa auriu-acaju:
304/5 – acaju închis;
305/5 – acaju;
307/5 acaju deschis.
Grupa roşu violet:
303/66 – mahon;
304/66 – roşu aprins (tizian);
305/66 – bordeau;
303/6 – ciclamen;
304/6 – roşu;
307/6 – roşu malaga
66 – nuanţe de violet la Koleston;
Culorile care au /66 pot fi şi culori ajutătoare.
Grupa cenuşiu:
306/1 – blond cenuşiu închis;
307/1 – blond cenuşiu;
308/1 – blond cenuşiu deschis;
309/1 – cenuşiu foarte deschis;
310/1 – cenuşiu pastel;
311/1 – blond cenuşiu special;
0/1 – grafit.
Toate aceste vopsele nu se pot folosi decât pe păr decolorat
Grupa auriu roşcat:
305/4 – castaniu acaju;
303/4 – brun castaniu închis;
0/4 – roşu aprins (culoare ajutătoare);
308/4 – auriu roşcat;
306/3 – moca;
307/3 – noazet (culoarea nucii sau alunei);
309/3 – blond auriu;
310/3 – auriu pastel; 0/3 – auriu
Grupa perla:
0/8 – albastru gri;
308/8 – blond nordic;
309/8 – argintiu;
310/8 – blond perla pastel;
0/9 – gri cenuşiu;
308/9 – blond cenuşiu deschis;
310/9 – blond cenuşiu pastel;
311/9 – blond special.

Coafura ca afacere

Primul pas după terminarea şcolii de specializare este acela de a alege calea pe care doriţi să o urmaţi.
În mod normal, primul lucru ar însemna angajarea. Pentru aceasta trebuie să fiţi informaţi cu privire la
cerinţele angajatorului care sunt de obicei: angajatul vine cu trusa personală; produsele cu care lucrează
le cumpără firma, dar le reţine salariatului, care este plătit procentual din totalul încasat (între 30 şi 50%
din încasatul fără TVA al angajatului; convorbirile telefonice sunt plătite de angajat, angajatorul plătind
numai abonamentul.Pentru început e bine să alegeţi un post formativ în care să acumulaţi experienţă de
lucru. Contractul ar trebui să conţină şi o anexă care să cuprindă sarcinile care îi revin specialistului, cum
ar fi: obligativitatea întocmirii fişei clientei; curăţenia la postul de lucru; curăţenia în general în salon etc.
În acest post puteţi rămâne între 1 şi 2 ani, după care ar trebui să reuşiţi să avansaţi. Următorul pas
poate fi realizat în momentul în care puteţi face o medie a clientelor fidele pe lună. Dacă acestea sunt în
număr de 25-30, atunci puteţi să treceţi la treapta următoare, şi anume cea de liber-profesionist, conform
decretului 54. Astfel, dvs. sunteţi cel/cea care vă calculaţi un venit aproximativ pe an, plătind astfel
impozitul pe venit şi, în plus, angajatorul are de câştigat prin faptul că este scutit de anumite taxe. În
acest moment, dvs. Sunteţi considerat o firmă, şi deci, contractul dintre dvs. Şi angajator va fi un
contract de colaborare “între firme”.
Următorul pas este acela de a vă deschide unul sau mai multe saloane de înfrumuseţare şi să deveniţi
chiar dvs. angajator. Însă acum responsabilitatea dvs. a crescut, deoarece trebuie să găsiţi un loc potrivit
pentru deschiderea salonului şi de a lupta pentru ca acest salon să îndeplinească condiţiile de
funcţionare adecvate. Este bine să alegeţi un spaţiu stradal, la parter, pe cât posibil pe o arteră circulată,
cu trotuar şi cu vitrina cu latura cea mai întinsă la trotuar*.
Spaţiul ales trebuie să cuprindă următoarele
utilităţi: apă caldă şi rece (este necesar un boiler obligatoriu); curent electric; prize individuale la fiecare
post, întrerupător general la tablou; sifoane în podea, încălzire centrală (aer condiţionat); podea (de
preferat gresie) şi pereţi lavabili; grup sanitar (uşă între wc şi lavoir); vestiar pentru salariaţi; loc amenajat
pentru haine clientelă; chiuvetă în sală; minim 2-3 posturi; una sau mai multe unităţi de spălare; scaune
de coafură; ucenic; una sau mai multe căşti de coafură; sterilizator şi soluţii dezinfectante.