Suport de Curs Tuns

Investeşte în oameni !
FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritara nr. 6 “Promovarea incluziunii sociale”
Domeniul major de intervenţie 6.3. “Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii”
Titlul proiectului: Servicii alternative pentru reconcilierea vieţii familiale cu cea profesională
Cod proiect: POSDRU/145/6.3/G/135457
SUPORT CURS
FRIZERIE COAFURĂ
MANICHIURĂ PEDICHIURĂ
1
2
CUPRINS
RESPECTAREA NORMELOR SSM SI PSI ................................................................................................................................ 5

IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC ............................................................................................................................... 17
ORGANIZAREA SALONULUI DE FRIZERIE-COAFURA-MANICHIURA-PEDICHIURA ............................................................. 21
ADAPTAREA LUCRĂRILOR LA CARACTERISTICILE CLIENTULUI .......................................................................................... 33
EFECTUAREA LUCRĂRILOR ESTETICE SI DE ÎNGRIJIRE IN MANICHIURA SI PEDICHIURA ................................................... 65
EFECTUAREA LUCRARILOR ESTETICE SI DE INGRIJIRE FRIZERIE ...................................................................................... 104
COAFAREA PARULUI ....................................................................................................................................................... 113
EFECTUAREA LUCRARILOR DE DECOLORARE SI VOPSIRE A PARULUI ........................................................................ 134
3
4
RESPECTAREA NORMELOR SSM SI PSI
Principala lege care reglementeaza obligaţiile angajatului, ale studentilor, elevilor si ucenicilor aflati in
stadiul de practica este legea 319/2006 si normele metodologice de aplicare ale acesteia, elaborate de Ministerul
Muncii in data de 11.10.2006.
Legea 319 este structurata in 11 capitole si cuprinde obligatiile angajatorilor si a angajatilor privind
instruirea acestora, raportarea evenimentelor, masurile de prim ajutor, grupurile sensibile la riscuri (femei gravide,
tineri, persoane cu handicap) precum si infractiunile care se sanctioneaza, contraventiile conform acestei legi in
conformitate cu masurile stabilite in capitolele 8 si 9.
SISTEM DE MUNCA SI FACTORI DE RISC

Intr-un salon, sistemul de munca este specific lucrator - client si prin folosirea instrumentarului specific
meseriei. Acest instrumentar este de 2 categorii:
 instrumentar manual, care este folosit fara sursa de energie dar printr-o manipulare gresita poate
produce leziuni sau rani mai mult sau mai putin grave. Acest instrumentar este compus din: foarfeci ascutite si
contondente, brici, agrafe, pieptane, ace de par.
 instrumentar cu sursa de energie: masini de tuns, foen, placa ceramica de intins, casca pentru uscat parul.
In cazul celor doua categorii de instrumentare, cu sau fara energie, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele
masuri de protectie colectiva si individuala:
1. Sa furnizeze instructiuni de folosire tuturor lucratorilor.
2. Sa instruiasca personalul in legatura cu folosirea instrumentarelor specifice si sa treaca rezultatul intr-o
fisa individuala pentru fiecare lucrator.
3. Sa afiseze pentru evitarea riscurilor urmatoarele:
3.1. Electrocutarea - prin folosirea incorecta a instrumentarului care functioneaza cu energie electrica sau
ranile cauzate de folosirea necorespunzatoare a instrumentarelor cu potential contondent si de taiere.
3.2. Sa vegheze la securitatea de sanatatea lucratorului cat si a clientelei.
3.3. Folosirea substantelor sau preparatelor chimice utilizate pentru vopsirea parului sau decolorarea acestuia.
3.4. Sa puna la dispozitie si sa vegheze la folosirea permanenta conform standardelor europene a
echipamentului de protectie specific unui salon de coafura, acesta fiind alcatuit din: pelerine de protectie,
prosoape sterile, manusi de protectie. Atunci cand se lucreaza cu substante chimice cu risc asupra sanatatii celui
care le foloseste o perioada mai lunga, zilnic sau permanent.
3.5. Sa asigure introducerea de noi tehnologii cu risc diminuat in procesul muncii.
Sa asigure sanatatea si igiena in munca prin locuri specifice amenajate fara obligatii financiare din partea
angajatului.
Standardele sunt prevăzute in secţiunea a doua a legii si se bazeaza foarte mult pe masurile de prevenire.
Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de prevenirea si riscurile din salon. Aceste
persoane desemnate organizeaza activitati de prevenire si instruire periodic cu tot personalul. Lucratorii desemnati
trebuie sa aibe pregatire profesionala de a instrui personalul in scopul prevenirii accidentelor de munca.
Organizarea activitatilor de protectia muncii pentru prevenirea accidentelor de munca a incidentelor
periculoase si a bolilor profesionale.
In sectiunea a treia a legii se prevad masurile pentru evitarea unui pericol grav iminent.
Angajatorul are urmatoarele obligatii:
1. Sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, de a adapta la natura activitatii prestate si a
maririi salonului.
2. Sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile speciale, salvare - pompieri.
3. Sa informeze toti lucratorii care pot fi expusi unui pericol grav, ca urmare a incidentului produs precum si
masurile ce trebuiesc luate.
4. Sa nu impuna lucratorului preluarea lucrului in situatia in care pericolul nu a fost inlaturat.
5
5. Sa vegheze ca lucratorii sa nu fie lipsiti de primul ajutor chiar daca acestia au actionat imprudent sau au
dat dovada de neglijenta.
PREVENIREA INCENDIILOR
Noţiuni generale de chimie şi fizică (arderea, aprinderea, autoaprinderea, inflamarea, explozia,
vaporizarea şi fierberea).
Arderea (combustia) este reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită de degajare de
căldură şi în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă şi/sau emisie de fum. Arderea este posibilă numai în
condiţiile existenţei a trei factori : prezenţa combustibilului, prezenţa comburantului şi amorsarea reacţiei prin
realizarea energiei de aprindere sau prin sursă de foc. Arderea are loc , de regulă, în fază gazoasă. După viteza de
reacţie dintre oxigen şi combustibil , arderea se clasifică în: ardere lentă, normală sau uniformă şi ardere rapidă ,
ultrarapidă.
După tipul de reacţie se deosebesc arderi complete ( combustibilul reacţionează total, dezvoltând ca
produşi de ardere CO2, SO2 , vapori de apă, azot şi în cantităţi mici alte substanţe) şi arderi incomplete (cantitatea
de oxigen este mai mică decât valoarea teoretică, substanţa combustibilă nu arde în întregime, rezultând ca
produse de ardere: CO, alcoli, cetone, aldehide, cocs, copuşi organici complecşi); arderea incompletă are loc şi
atunci când există un amestec neomogen al aerului cu gazul combustibil.
Arderea cu incandescenţă sau jarul, este o combustie fără flacără a unui material combustibil solid însoţită
de emisie de lumină.În cazul în care procesul de ardere se manifestă în întreaga masă a materialului combustibil
avem de-a face cu ardere generalizată.
Incendiul este o ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce
pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul întreruperii
procesului de ardere(L.307) Incendiul mai poate fi definit şi ca un proces complex, cu evoluţie nedeterminată
(aleatorie) definit de următoarele elemente:
 existenţa materialului combustibil şi acţiunea unei surse de iniţiere a incendiului ( de aprindere):
 iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei arderi şi scăparea ei de sub control;
 producerea de pierderi materiale în urma arderii;
 necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul întreruperii şi lichidării procesului de
ardere.
Aprinderea este iniţierea arderii unui material combustibil ca urmare aproceselor de accelerare a reacţiei
de oxidare până la declanşarea arderii. Aprinderea poate fi: inductivă, în cazul aprinderii unei substanţe (material,
amestec) sub acţiunea radiaţiei calorice, sau spontană în cazul autoaprinderii. Autoaprinderea, este fenomenul de
declanşare a procesului de ardere prin încălzirea sau autoîncălzirea unei substanţe combustibile până la valoarea
temperaturii de autoaprindere, specifică, fără a veni în contact direct cu o sursă exterioară de aprindere. După
natura proceselor sau reacţiilor ce produc autoîncălzirea se definesc:
- autoaprindere de natură chimică - aprindere spontană a unor substanţe în contact cu oxigenul din aer,
apă sau compuşi organici, cu care majoritatea substanţelor nu reacţionează în condiţii normale;
- autoaprindere de natură fizico-chimică - aprindere de substanţe combustibile stimulată atât de procese
chimice cât şi de factori de natură fizică;
- autoaprindere biologică - aprinderea unor produse vegetale ( furaj, borhot, rumeguş de lemn, tutun etc.)
sau aunor produse de origine animală ( lână, păr, pene etc.), care sub influienţa acţiunii microorganismelor
generează reacţii chimice şi/sau fiziologice care produc cantitatea de căldură necesară declanşării procesului de
ardere.
Inflamarea este aprinderea unui amestec de aer cu vapori sau gaze (provenite inclusiv dintr-un solid sau
lichid combustibil) la contactul cu o flacără.
Explozia este un proces fizico chimic foarte rapid de oxidare sau de descompunere a substanţelor
explozive şi de transformare a lor , de regulă, în compuşi gazoşi, antrenând o creştere mare de temperatură şi/sau
6
de presiune. Pulberile, vaporii şi gazele combustibile pot forma cu aerul amestecuri explozive dacă au concentraţia
cuprinsă în ăntervalul dintre limitele minimă şi maximă de explozie specifice fiecărei substanţe.
Vaporizarea este procesul prin care un lichid trece în stare de vapori. Pentru ca un corp solid să treacă în
stare de vapori, trebuie mai întâi să treacă în stare lichidă. Vaporizarea se poate face prin evaporare sau prin
fierbere. Evaporarea se produce numai la suprafaţa lichidului şi are loc la orice temperatură. Ea se produce cu atât
mai intens cu cât suprafaţa lichidului este mai mare, temperatura lichidului mai mare şi vaporii emanaţi de lichid
sunt înlăturaţi mai repede.
Fierberea este procesul prin care se face trecerea unui lichid în stare gazoasă prin formare de vapori în tot
cuprinsul său.Cu cât un lichid se fierbe la altitudini mai mari cu atât temperatura lui de fierbere este mai mică.
La presiune constantă un lichid fierbe întotdeauna la aceeaşi temperatură care rămâne neschimbată atât
timp cât are loc fierberea. Această temperatură se numeşte temperatura de fierbere sau punct de fierbere.
Stingătoare şi alte aparate de stins incendii, care conţin substanţe de stingere ce pot fi dirijate asupra unui
focar de ardere, prin acţionare manuală sau automată, sub efectul presiunii create în interiorul acestora sau
datorită efectelor produse în zona supravegheată de fenomenele fizico- chimice asociate incendiului
Stingătoarele, sunt principalele mijloace de primă intervenţie preferate pentru dotarea majorităţii
firmelor mici şi mijlocii, care nu-şi pot permite constituirea unor formaţii de pompieri specializate, sau echiparea
construcţiilor cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor. Alegerea corectă a tipurilor de
stingătoare funcţie de natura substanţelor şi materialelor care se utilizează în procesul de producţie, de
suprafeţele sau cantităţile ce trebuie protejate precum şi de nivelul riscului de incendiu, coroborat cu instruirea
temeinică a personalului privind cunoaşterea şi mânuirea eficientă a stingătoarelor pot duce la stingerea operativă
în fază incipientă a unor incendii care, scăpate de sub control pot produce victime şi pagube materiale foarte mari.
Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual, care conţin o substanţă de stingere care
poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor. După substanţa
de stingere utilizată se disting cinci categorii de stingătoare:
 stingătoare cu apă pulverizată utilizate pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile cu
0
temperatura de inflamabilitate mai mare de 55 C, unsorilor, grăsimilor, cerurilor şi altor substanţe solide ce se
topesc uşor;
 stingătoare cu spumă chimică se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile, unsori,
grăsimi, materiale celulozice, garaje;
 stingătoare cu dioxid de carbon utilizate pentru stingerea unei game foarte largi de incendii produse la
instalaţii electrice, electronice, muzee, arhive, expoziţii, telecomunicaţii, autovehicule etc.;
 stingătoare cu pulbere se poate utiliza cu succes la stingerea incendiilor de natură electrică, la motoare cu
ardere internă, arhive, muzee, expoziţii, produse petroliere, lacuri ş vopsele;
 stingătoare cu înlocuitori de haloni, sunt mai puţin eficiente şi în ultimii ani, după interzicerea halonilor se
caută soluţii eficiente de înlocuire.
Din cauza cantităţii limitate de produs de stingere stingătoarele pot fi folosite numai în faza iniţială a
arderii, când incendiul se manifestă la suprafaţa materialului şi nu în profunzimea lui. Eficienţa acţiunii de stingere
este dată şi de îndemânarea celui care foloseşte stingătorul, de condiţiile de temperatură, vizibilitate, curenţi de
aer, la care se pot adăuga factorii de influenţă subiectivă ( frica, inhibarea ) sau de natură tehnică ( defecţiuni,
substanţă ineficientă ).
Tipul şi mărimea stingătorului se aleg în funcţie de mărimea posibilelor focare, astfel:
2
 pentru focare mici - cu suprafaţa sub 1m - se utilizează stingătoare de până la 10 l cu apă/spumă sau
până la 5kg cu pulberi sau CO2;
2
 pentru focare medii - cu suprafaţa de 1-3m - se utilizează stingătoare de 5-10 kg. cu pulberi sau CO2;
2
 pentru focare mari - cu suprafaţa peste 3m - se utilizează stingătoare de peste 10 kg. cu pulberi sau CO2 .
Pentru stingerea operativă şi eficientă a incendiului în faza iniţială, stingătoarele se amplasează la cel mult
15m de posibilele focare din clasa B de incendiu şi maxim 20m. de cele din clasele A,C şi D de incendiu, precum şi la
7
o înălţime de cel mult 1,4 m. faţă de pardoseală. Fixarea stingătorului în locurile destinate trebuie să permită
desprinderea uşoară în caz de incendiu.
Cauze de incendiu şi prevenirea lor. Clasificarea cauzelor de incendiu în funcţie de natura lor, sursele de
aprindere, mijloacele care produc aprinderea ţi modul de acţiune.
Incendiul este un proces complex, cu evoluţie nedeterminată, care necesită 4 elemente definitorii:
 existenţa combustibilului şi acţiunea unei surse de aprindere
 iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a procesului de ardere să fie necontrolate
 procesul de ardere să fie nemotivat social, necesitând o intervenţie organizată în scopul lichidării
 producerea de pierderi materiale în timpul arderii
Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu nu sunt incendii:

 arderea sub control a gunoaielor, ierburilor, etc.
 arderea produselor în cuptoare sau în alte instalaţii similare
 fumigaţii care nu necesită intervenţii de stingere
Nu se consideră incendii avariile de natură electrică (scurtcircuite, arcuri electrice întreţinute,
explozii,etc.), produse în instalaţii şi echipamente electrice (transformatoare, staţii de conexiuni, tablouri de
distribuţie, etc,), în cazul în care acestea nu au provocat aprinderea şi arderea instalaţiilor şi echipamentelor vecine
sau a celor pe care le deservesc şi la care nu s-a acţionat.
Uneori incendiile sunt consecinţe directe ori indirecte ale altor evenimente care le-au precedat, cum sunt
accidente tehnice, avarii, explozii, calamităţi naturale, etc.. In acest caz, se ia în evidenţă, se cercetează şi
analizează evenimentul care a avut loc în întreg ansamblul său, incendiul fiind o componentă a evenimentului
respectiv.
Iniţierea unui incendiu presupune următoarele elemente, absolut obligatorii pentru producerea acestuia:
 sursa de aprindere şi, implicit, mijlocul care o produce, sursă care să posede energia minimă necesară
pentru aprinderea combustibilului
 existenţa combustibilului (gazos, lichid, solid), în cantitate suficientă pentru susţinerea arderii
 existenţa unor împrejurări determinate şi a altor condiţii favorizante, care să pună în contact sursa de
aprindere cu masa combustibilă
Analiza şi clasificarea incendiilor se face după sursa de aprindere. Astfel se pot deosebi:
Surse de aprindere cu flacără:
Chibritul - aruncat din neglijenţă, un băţ de chibrit aprins poate iniţia incendierea unor materiale uşor
aprinzibile (lan de grâu,resturi de hârtie - inclisiv din coşuri de gunoi, lichide inflamabile - inclusiv uleiul încins din
bucătării ş.a). Un risc deosebit îl prezintă aprinderea unui băţ de chibrit în atmosferă explozivă (chiar scurgeri de
gaz în apartament). Incendii puse pe seama neglijenţei fumătorilor se datorează, de fapt, flăcării de la băţul de
chibrit utilizată pentru aprinderea ţigării. Un fenomen cu periculozitate socială ridicată îl reprezintă jocul copiilor
cu surse de aprindere cu flacăra, cu chibriturile în special.
Focuri în loc deschis - aprinse voluntar în diferite scopuri (destructiv, gătit, încălzit), cum ar fi focuri de
tabără, focuri de mirişte, focuri pentru arderea gunoaielor, deşeurilor, lăsate fără supraveghere şi scăpate de sub
control în păduri, curţi, şantiere, depozite, cât şi în spaţii interioare (focuri pentru încălzit în hale industriale, clădiri
în construcţie,etc.) pot să se propage la materiale şi elemente de construcţie combustibile din apropiere, iniţiind
incendii dezvoltate.
Factorii favorizanţi sunt vîntul şi prezenţa materialului combustibil în apropriere (ierburi,resturi menajere,
construcţii din lemn, etc.)
Aparate de tăiere, lipire, sudare oxiacetilenică - flăcările acestor aparate pot atinge temperaturi înalte şi
Pot provoca incendii prin acţiune directă asupra materialelor combustibile din apropriere sau prin conducţie
termică - când se sudează grinzi metalice.
Surse de aprindere de natură termică
 Tigara - incendiile datorate fumatului deţin o pondere ridicată (10- 11 % din total). Restul de ţigară poate
iniţia incendierea ţesăturilor din materiale fibroase (bumbac ş.a) rumeguş, resturi de hârtie, paie - fân (în stare
8
uscată) ş.a. Incendiile datorate fumătorilor adormiţi în pat cu ţigările aprinse reprezintă un grav pericol social, cu
urmări deseori tragice.
 Becuri incandescente, proiectoare - se pot iniţia incendii în cazul becurilor de puteri mari, peste 150 W şi
în cazul contactului direct cu materiale combustibile (draperii, perdele, hîrtie, rafturi, mărfuri în stive înalte,
abajururi din materiale combustibile).
 Brocuri de la sudare şi particule incadescente - aceste particule cad repede (păstrând un potenţial termic
ridicat) şi pot pătrunde în cele mai mici fisuri sau crăpături. Un astfel de broc de sudare poate ajunge până la o
o
distanţă de 10 m de punctul de lucru, cu o temperatură de peste 500 - 800 C.
 Sobe metalice - îndeosebi cele cu combustibil lichid, pot prezenta un pericol ridicat în incendiu în perioada
de iarnă, şi, ca urmare, a unor situaţii anormale de funcţionare:
In cazul sobelor cu combustibil solid, ca surse de aprindere potenţiele sunt jarul şi cenuşa provenite din
ardere, uneori depozitate necorespunzător, precum şi scînteile şi particulele aprinse ce ies pe uşiţa deschisă a
focarului.
In cazul sobelor metalice, dar mai ales a sobelor cu acumulare de căldură, depozitarea materialelor
combustibile în contact direct cu pereţii sobei sau în imediata apropriere provoacă incendii chiar după încetarea
programului de lucru.
 Coşuri de evacuare a fumului defecte, burlane supraîncălzite - coşurile de evacuare a fumului se manifestă
ca sursă de aprindere prin scânteile şi particulele incandescente ce ies pe gura coşului sau prin fisurile existente, ca
şi prin temperatura pereţilor lor în contact direct cu elementele de construcţie combustibile (grinzi, lemn,etc.)
 Aparate de încălzire electrice - reşourile şi radiatoarele constituie o sursă de aprindere prin plasarea
necorespunzătoare - sub birouri, sub tejghele şi rafturi, etc., unde există o probabilitate mare de a intra în contact
cu materiale combustibile (lemn, textile,etc.). Un risc mărit îl prezintă reşourile improvizate, de puterte mare,
executate artizanal, datorită pericolului de supraîncălzire şi ştecherelor improvizate.
Surse de aprindere de natură electrică
 Arcul electric, scîntei electrice - constituie importante surse de aprindere în incendii şiu explozii, în
general în cazul unor amestecuri inflamabile
 Scurtcircuitul - poate deveni o sursă de aprindere în anumite condiţii favorizante,
 Instalaţii de iluminat cu fluorescenţă - pot provoca incendii dacă sunt confecţionate din materiale
tzermoplastice, care se caracterizează printr-o ardere cu flacără, însoţită de apariţia de picături arzânde.
Fenomenul apare în urma unor defecte în funcţionare, îndeosebi în condiţii de exploatare îndelungată
(îmbătrânirea materialelor şi, mai ales, în condiţii de mediu agresiv (fum, aerosoli, vapori corosivi etc.)
 Electricitate statică -descărcările electrostatice sunt frecvente, dar devin potenţial periculoase şi pot
genera incendii sau explozii când au loc într-o atmosferă explosivă sau când în apropiere există materiale
inflamabile.
 Surse de autoaprindere (aprindere spontană) - trebuie acordată atenţie substanţelor piroforice care se
aprind în contact cu aerul (fosfor, metale alcaline, hidruri de siliciu, sulfură de fier, pulberi de aluminiu, de zinmc,
de titan, zirconiu), substanţelor care se aprind spontan, în contact cu apa 8metale alcaline, varul nestins, carbura
de calciu, carbidul, pulberea de aluminiu) şi substanţelor care se aprind spontan în contact cu oxidanţii (peroxid de
sodiu, permanganat de potasiu, cloraţi)
 Surse de aprindere de natură mecanică - pot fi iniţiate în urma ungerii necorespunzătoare sau a gripajului
unor piese cu o viteză mare de rotaţie, prezenţei unor corpuri străine (nisip, praf) între două suprafeţe în mişcare,
montării defectuoase a lagărelor şi a arborelui, frecarea în feredoul autovehiculelor sau blocarea saboţilor de
frânare, precum şi scînteilor mecanice de şoc sau abraziune.
Incendii intenţionate
Modalităţi de acţiune la descoperirea unui incendiu
Orice persoana are urmatoarele obligatii :
 Anunţarea IMEDIATĂ a incendiului;
 Evacuarea în ordine, fără panică, a persoanelor din afara societăţii şi ajutorarea celor care nu se pot
evacua singure;
9
 Încercarea de stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingător; dacă
focul nu s-a stins, evacuaţi imediat zona);
Anunţarea telefonică a pompierilor militari, la numărul 112 sau 981, din cea mai apropiată zonă
neafectată;
Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la locaţia exactă şi la amploarea
incendiului.
La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să acţioneze astfel:
 Încetează orice activitate;
 Personalul salariat al societăţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin acţionarea butonului de
oprire;
 Abandonează obiectele personale;
 Lasă uşile deschise;
 Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de membrii
echipei de intervenţie:
 Merg către locul de adunare stabilit;
 Menţin libere căile de acces către clădire;
 Urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;
 Asistă, dacă este posibil, evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara societăţii;
Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.
Reglementarea fumatului
În cadrul fiecărui agent economic, instituţii, reglementarea fumatului în unitate se face prin dispoziţie
scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de conducere conform art. 60 - 61 din D.G. P.S.I. 001/1999 şi art. 9 din
D.G. P.S.I. 005/2001.
În dispoziţie se vor menţiona:
 locurile cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis fumatul sau după caz accesul cu
chibrituri, ţigări sau brichete
 locurile amenajate pentru fumat;
 persoane desemnate să răspundă de supravegherea reglementării pe locuri şi sectoare de activitate;
 alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu;
Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite folosirea focului deschis, precum şi
în spaţiile de cazare comună, încăperile cu echipament electronic de calcul, încăperile centralelor termice, locurile
cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele
împădurite.
În locurile stabilite pentru fumat se vor instala inscripţii „LOC PENTRU FUMAT” şi se vor prevedea
scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ pentru stingerea resturilor aprinse de chibrituri sau ţigări. Scrumierele şi
vasele de la locurile de fumat amenajate se vor amplasa astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor
combustibile din apropiere (perdele, deşeuri de textile,hârtie, carton, etc.).
Se interzice depunerea în scrumierele, vasele sau gropile destinate stingerii resturilor aprinse de ţigări sau
chibrituri, a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie, carton, textile, etc.).
Golirea scrumierelor şi a vaselor cu resturi de ţigări în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există
materiale combustibile este interzisă. De asemenea se interzice aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau
chibrituri aprinse.
Proceduri de acordare a primului ajutor in caz de arsuri, fracturi, plagi deschise si/sau intoxicatii cu
produse rezultate in urma procesului de ardera (fum, gaze toxice).
In practica pe timpul actiunii de stingere se pot ivi accidente, fie la personalul care participa derect la
stingere, fie la unele persoane surprinse in zona incendiata. Mai frecvent,se pot intalni fracturi, arsuri si asfixieri.
De cele mai multe ori,la fata locului nu se gaseste personal medical specializat care sa poata acorda victimelor
primul ajutor medical.
10
REGULI cu caracter general:

 in orice imprejurare, mai intai se scoate victima de sub actiunea cauzei care a provocat accidentul (zona
incendiata, mediul toxic, daramaturi etc.);
 unul din membrii FISPA (grupa de salvare) va inlatura „spectatorii” persoanele curioase;
 trebuie avut grija ca accidentatii, in special cei cu fracturi sa nu fie supusi la miscari inutile, sa fie mentinuti
pe cat posibil in pozitii care sa nu le agraveze starea;
 in cazul ca sunt mai multi accidentati, primul ajutor se va acorda incepand cu cei care au o stare mai grava;
 dupa acordarea primului ajutor se organizeaza transportarea bolnavilor la cea mai apropiata unitate
sanitara.
Acordarea primului ajutor sanitar in caz de arsuri:
In functie de gravitatea lor, arsurile se clasifica in trei grade, si anume:
 arsuri de gr.I - cele mai superficiale si cele mai usoare- se recunosc dupa inrosirea dureroasa a pielii;
 arsuri de gr.II - sunt mai profunde (adanci) si se recunosc dupa basicile ce se formeaza si care sunt pline cu
un lichid ca zeama de lamaie sau de culoare rosiatica;
 arsuri de gr.III - sunt cele mai profunde. Ele cuprind pielea, muschii, vasele de sange si uneori chiar oasele.
Tratamentul arsurilor - difera in functie de gradul acestora.
Arsurile de gr.I se trateaza simplu fara mijloace speciale. Regiunea interesata se uda cu apa rece si se
starge apoi usor cu un tampon de vata imbibata in alcool.
Arsurile de gr. II si III se trateaza numai in unitati medicale .Persoanele care au suferit asemenea arsuri nu
vor fi dezbracate pt. a nu le mari durerile ci vor fi invelite in cearceafuri curate si vor fi transportati la spital.
In cazul cand arsura a cuprins o suprafata mare si nu este prea adanca, se poate aplica ca prim-ajutor un
pansament steril uscat avand grija ca basicile sa nu fie sparte.
ATENTIE: -locurile unde sau produs arsurile nu se vor unge cu substante grase. Daca bolnavul cere de baut
i se poate da apa indulcita cu zahar, ceai, limonada, suc natural.
Acordarea primului ajutor sanitar in caz de fracturi:
In mod obisnuit, in cazul ruperii unui os se spune ca avem de-a face cu o fractura.
Fracturile pot fi:
 inchisa in cazul cand osul rupt nu iese prin piele;
 deschisa in cazul cand osul rupt iese prin piele, formand o rana.
Prima grija a echipei de salvare in cazul fracturilor este sa procedeze de urgenta la imobilizarea provizorie
a regiunii in care s-a produs fractura. In acest scop se folosesc mijloace chiar improvizate, cum ar fi: scanduri,
crangi sau coji de copac, bastoane etc., care vor fi insa infasurate in prealabil cu vata sau bucati de panza (stofa) ,
apoi puse de o parte si de alta a osului rupt si fixate cu ajutorul unor fese sau bandaje.
Trebuie retinut faptul ca la fracturile deschise, mai intai se va aplica pe rana un pansament steril si se va
incerca oprirea hemoragiei, dupa care se va trece la imobilizarea organului afectat si transportat cat mai urgent la
prima unitate sanitara.
Acordarea primului ajutor sanitar in caz de intoxicatii cu fum si gaze:
Pe timpul incendiilor, in procesul arderii se produc insemnate degajari de fum si gaze toxice, intre care cel
mai des oxidul de carbon (CO), un gaz foarte toxic, care pune in pericol viata servantilor si a persoanelor surprinse
in zona incendiata.
In general, intoxicatia cu un astfel de gaz se manifesta prin dureri de cap, vajaituri in urechi, ameteala, iar
dupa un timp intoxicatul nu se mai poate misca si are o senzatie de paralizie. Daca victima ramane in continuare
sub influenta acestui gaz, poate sa-si piarda cunoastinta si sa intre in coma - chiar deces.
De aceea, intoxicatul trebuie scos imediat la aer curat si asezat cu fata in sus. Daca este inconstient si are
tendinta de varsaturi , va fi culcat pe o parte si supraveghiat permanent. Cand accidentatul este in stare de
inconstienta si respira, va fi tinut cu capul indoit inapoi pt. a mentine libere caile respiratorii. Daca accidentatul
este palid si are pulsul foarte slab , va fi asezat astfel incat picioarele sa fie mai sus decat capul , pt. ca sanfele sa
poata fi dirijat catre inima si creier.
11
Acestea sunt unele masuri de prim-ajutor, de aceea, se reaminteste obligatia ca in toate cazurile de
accidente concomitent cu primele ingrijiri care se dau bolnavilor, sa fie chemat de urgenta la fata locului personal
medical calificat, facandu-se apel la serviciile salvarii.
Care sunt planurile de protectie împotriva incendiilor:
a) - planul de evacuare a persoanelor in caz de incendiu:
 pe nivel daca se afla simultan peste 30 de persoane;
 pe incaperi daca in ele se afla cel putin 50 de persoane;
 indiferent de nr.de locuri pt. incaperile destinate cazarii.
b) - planul de dep ozitare si de evacuare a materialelor periculoase: se intocmesc pt. fiecare incapere unde se
afla asemenea materiale si se mentioneaza clasele acestora , cantitatile, codurile de identificare ori de pericol si
produsele de stingere recomandate; traseele se marcheaza cu culoare verde;
c) - planul de interventie : se avizeaza de ISU (Inspectoratul pt.Situatii de Urgenta) la dispozitia caruia se
pune un exemplar pt. efectuarea recunoasterilor, a studiilor tectice si pt. punerea acestora in aplicare cu prilejul
exeercitiilor, aplicatiilor tactice de interventie precum si in situatii de urgenta, si se actualizeaza ori de cate ori este
cazul. Acest plan se intocmeste pe baza concluziilor privind interventia, rezultate din scenariul de securitate la
incendiu sau din evaluarea capacitatii de evaluare impotriva incendiilor.
MANUIREA OBIECTELOR ASCUTITE
1. Alegerea instrumentelor
 Alegerea instrumentelor se face în funcţie de tipul lucrării care se execută.
Având un rol estetic deosebit de important tunsoarea este influenţată direct de evoluţia şi preferinţa
societăţii, de curentele de modă beneficiind de toate progresele tehnice.
Astfel s-a ajuns în prezent la numeroase tehnici de lucru pornind de la adaptarea tehnicilor de lucru clasice
pentru a executa tunsori la cerinţele clienţilor după fotografii, reviste, cataloage, sau tunsori de vedete.
Modificările aspectului standard al unei tunsori clasice trebuie facute tinând cont de faptul că tunsoarea
nou creată trebuie să pună în valoare trăsăturile frumoase şi totodată să mascheze imperfecţiunile cutiei craniene
şi ale figurii.
Pentru reuşita acestei tunsori trebuie sa ţinem seama de:
 combinarea tehnicilor de lucru;
 noţiunile de armonizare;
 adaptarea pieptănăturilor cunoscute pentru a realiza aranjarea parului potrivită tunsorii realizate.
INSTRUMENTE Şl APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI
- Foarfecă;
- Brici cu lamă;
- Pieptene;
- Foarfecă filat;
- Maşina nr. 0000
Pentru exercitarea meseriei de coafor, se folosesc în timpul lucrului ustensile şi aparate special concepute
în acest sens. Fiecare dintre ele necesită, pe lângă o manipulare atentă, respectarea anumitor reguli tehnice
menite să asigure reuşita lucrărilor solicitate de clienţi, precum şi menţinerea lor în perfectă stare de curăţenie şi
funcţionare.
După întrebuinţare fiecare ustensilă trebuie dezinfectată, dacă se observă deteriorarea ei, aceasta trebuie
dată la reparat sau înlocuită. Este recomandat ca fiecare coafor să aibe trusa lui individuală de ustensile şi aparate.
~BRICIUL~ este alcatuit din două părţi: lama şi mânerul. Se întrebuinţează atât la executarea rasului facial
cât şi la cel capilar, la curăţirea fazonului şi la executarea unor tunsori.
În ultimul timp briciul clasic, a cărui lamă era confecţionată din oţel de foarte bună calitate, dar care
necesită ascuţire şi întreţinere mai anevoioasă, a fost aproape în totalitate înlocuit cu briciul cu lama care are
12
avantajul ca este mai uşor de întretinut deoarece, lama, care intră în contact direct cu epiderma clientului, este
înlocuită după fiecare utilizare şi nu necesită ascuţire, aceasta făcând ca acest instrument sa fie mai practic şi mai
igienic.
~PIEPTENELE~ Este cea mai des utilizată ustensilă folosită de coafor, fie că este vorba de tuns părul, de
executarea unui uscat, la finisarea frizurii sau la pieptănarea părului după şi înainte de spălat.
Datorită acestui lucru pieptenii ce se folosesc la executarea lucrărilor de coafură trebuie să îndeplinească
anumite condiţii: să aibe suprafaţa netedă, să nu zgârie, să nu aibe dinţii ascuţiti şi tăioşi, să nu electrizeze părul şi
să nu se înmoaie la căldură.
După întrebuinţare piaptănul se spală şi se dezinfectează.
~FOARFECELE~ acest instrument se foloseşte în mai multe scopuri, datorită acestui fapt există mai multe
tipuri de foarfeci care au însă câteva elemente comune: lamele, mânerul de susţinere şi articulaţia, ele diferă însă
din construcţie în funcţie de operaţiile la care sunt folosite:
-foarfecă de filat,
-foarfecă sasson, etc.
La fel ca şi celelalte ustensile, şi foarfecile se dezinfectează după fiecare utilizare.
~PERIILE~ în functie de operaţiile la care sunt folosite periile utilizate în salonul de coafură sunt de diferite
forme şi dimensiuni:
-perii plate, folosite la pieptănat şi descâlcit părul şi la îndepărtat mătreaţa;
-perii rotative folosite la aranjarea frizurilor;
-peria de ceafă folosită în timpul executării tunsorilor pentru îndepărtarea părului tuns.
~PUDRIERA~ este un recipient din material plastic, metal sau sticlă, prevăzut cu capac, se foloseste pentru
păstrarea în condiţii igienice a pudrei.
Tipuri de faţă:
-Ovală;
-Rotundă;
-Hexagonală;
-Pătrată;
-Triunghiulară.
Tipuri de păr:
-gros;
-moale;
-subţire.
Executarea tunsului în funcţie de conformaţiile cutiei craniene:
a-conformaţie craniană cu frunte înaltă, creştet teşit;
b- conformaţie craniană cu frunte mică, creştet ascuţit;
c-conformaţie craniană ascuţită.
d-conformaţie craniană cu calotă teşită şi spatele capului bombat.
Este important să cunoşti instrumentele care se folosesc la fiecare tip de lucrare.
INSTRUMENTE ŞI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI:

 Foarfeca;
 Brici cu lama;
 Pieptene;
 Foarfeca filat;
 Masina nr. 0000.
2. Întreţinerea instrumentelor
 Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează cu rigurozitate după fiecare lucrare.
13
Saloanele de coafură vor asigura starea de curăţenie a echipamentelor şi instrumentelor de lucru în mod
permanent. Se impune astfel existenţa şi folosirea halatului sau al unui alt echipament de lucru. Acesta trebuie să
fie întreţinut în permanenţă curat. Sterilizarea instrumentarului utilizat se face după fiecare persoană.
 Instrumentele se curăţă şi se dezinfectează periodic.
Salonul de coafură trebuie să fie dotat cu dezinfectanţi specifici, iar fiecare client va beneficia de lenjerie
curată. Lenjeria murdară se va depozita în saci de polietilenă imediat după folosire, în mod separat de cea curată.
 Soluţiile de curăţare se aleg funcţie de tipul instrumentului.
Instrumentarul şi materialele rezistente la căldură trebuie sterilizate după fiecare client la care au fost
utilizate, prin căldură umedă sub presiune (autoclavare) sau căldură uscată sau prin procedee chimice.
Materialele şi aparatele care se deteriorează la căldură se sterilizează la temperatură scazută prin tratare
într-un sterilizator cu gaz. Aparatele şi lamele de ras se dezinfectează cu alcool izopropilic. Periile de unghii se
0
dezinfectează zilnic timp de 1 minut, sau la 65 prin menţinere în apă fierbinte la 77-82 de 10 minute, dupa care se
usucă şi se păstreaza uscate.
Pentru ras se recomanda folosirea spumelor sau a cremelor din produse comerciale tipizate şi avizate
sanitar. Nu se recomandă folosirea pensulelor şi a casoletelor pentru prepararea spumei de ras.
Dacă totuşi se folosesc, pensulele se prelucrează după fiecare client.
Personalul trebuie să-şi dezinfecteze mâinile prin spălare cu săpun, sub jet de apă, să le usuce cu aer cald
sau cu prosop de hârtie, de unică folosinţă. + dacă pielea clientului urmează a fi supusă unor operaţiuni posibil
sângerânde, este obligatorie dezinfectarea prin spălare cu apă şi săpun, urmată de aplicarea de clorhexidină sau de
soluţie dezinfectantă adecvată.
Dintr-un coafor nu trebuie sa lipsească dezinfectantul şi sacii colectori. Fiecare asemenea prestator de
servicii trebuie să posede şi să utilizeze corespunzător sterilizatorul după fiecare persoană. Utilizarea cloraminei în
dezinfectarea instrumentarului este insuficientă şi dăunătoare deoarece aceşti produşi chimici au o acţiune
corozivă. Înainte de a fi introdus în sterilizator instrumentarul se curăţă de păr sau de orice alte particule.
Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri. Briciul poate transmite SIDA,
hepatita B sau C, iar pieptanul si foarfecele, diferite micoze. Specialiştii recomandau sterilizarea în etuva sau cea
chimică, după caz, pentru că instrumentele respective vin în contact cu sângele clienţilor, în aceleaşi condiţii cu
instrumentarul folosit de medici.
Mai mult, "dacă înainte de introducerea în autoclav, instrumentarul nu a fost curăţat, dezinfectat şi uscat,
se poate forma o peliculă, numită biofilm, care protejează agenţii patogeni". Dispozitivele cu ultraviolete pe care le
cumpăraseră farmaciile din lanţul Igiena nu erau considerate corespunzătoare.
Pentru a întări normele existente, specialiştii Ministerului Sănătăţii au propus noi reglementări, mai
restrictive. Dacă vor fi adoptate, coaforii pot face închisoare în cazul în care utilizează un instrumentar nesterilizat,
deoarece sunt vinovaţi de "imbolnăvire de culpă".
Principalele schimbări sunt necesare pentru a evita ambiguităţile. Acestea ar putea oferi portiţe de
scăpare pentru cei ce vor să evite cheltuielile legate de sterilizare. Normele propuse de Ministerul Sanatatii,
paradoxal, sunt inspirate din legislaţia americană şi canadiană.
Acolo prestatorii de servicii sunt primii interesaţi să nu apară probleme. Lasând la aprecierea lor când să
considere că instrumentele sunt expuse unui risc critic de contaminare şi când să-l considere "necritice", este de
aşteptat ca toţi utilizatorii să aleagă varianta mai comodă. De aceea, în loc de sterilizare la autoclav, ei vor folosi
doar soluţii dezinfectante.
Legislaţia europeană, mai strictă, consideră că toate instrumentele trebuie considerate ca fiind cu risc
critic. Alte ambiguităţi din norme sunt legate de tipul dezinfectantului. Efectul acestuia trebuie să fie "bactericid,
fungicid sau virulicid", scrie în proiectul de act normativ.
Legislatia europeană a înlocuit "sau" cu "şi", astfel încât să nu mai lase la aprecierea unui angajat natura
riscului, ci să fie acoperite toate posibilităţile.
14
Utilizarea instrumentelor
 Toate instrumentele se mânuiesc cu foarte mare atenţie, evitând producerea de leziuni clientului.
Foarfeca de tuns
Foarfeca de tuns este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor bărbăteşti sau de damă.
Foarfeca de tuns este alcătuită din:
 lamele foarfecei, a căror parte interioară se numeşte tăiş
 articulaţia -locul unde lamele foarfecei se încrucişează şi sunt fixate cu un şurub
 coada foarfece i-formată din 2 componente prevăzute cu lăcaşuri pentru degete
Foarfeca de filat
Foarfeca de filat este folosită pentru filarea părului. Avantajul folosirii foarfecei de filat este obţinerea de
lungimi diferite ale firelor de păr, fără a se forma trepte vizibile.
Foarfecele de filat sunt de două tipuri:

1. foarfeca dinţată fin pe două părţi
 taie, la o închidere, aproximativ o treime din numărul firelor de păr
 este recomandată pentru filarea părului uscat.
2. foarfeca de modelat, dinţată doar pe o parte
 taie, la o închidere, aproximativ jumătate din numărul firelor de păr.
15
Mânuirea foarfecei de tuns

Reguli de protecţie a muncii în mânuirea foarfecei de tuns
 Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie.
 Se vor folosi doar instrumente tăioase fabricate din oţel inoxidabil.
 Instrumentele tăioase nu se ţin în buzunar.
 Înainte de începerea lucrului, instrumentele trebuie verificate.
Dacă foarfeca prezintă jocuri în articulaţii, va fi dată la reparat.
 Instrumentele tăioase vor fi mânuite cu grijă pentru a nu produce

răniri lucrătorului, colegilor sau clientului.
 Instrumentele tăioase nu vor fi manipulate cu mâna udă.
Reguli de mânuire a foarfecei de tuns
 Aşezaţi foarfeca cu vârful spre stânga. Capul şurubului trebuie să fie orientat în jos.
 Introduceţi degetul mare al mâinii drepte în lăcaşul de jos, iar inelarul în celălalt lăcaş, până la a doua
falangă.
 Puneţi degetul arătător şi cel mijlociu pe partea superioară a cozii foarfecei.
 Pentru a ţine fix foarfeca şi a o conduce sigur, apăsaţi cu degetele arătător, mijlociu şi inelar pe partea
superioară a cozii acesteia.
În timpul tunsului, se mişcă uniform doar lama superioară a foarfecei acţionată de degetul mare. Lama
inferioară rămâne nemişcată.
Important!
Dacă foarfeca este acţionată cu toate degetele, ea nu este condusă uniform. Aceasta se va reflecta negativ
în calitatea tunsorii.
Pentru a exersa mânuirea foarfecei de tuns:
 Nu introduceţi prea mult degetul mare în lăcaş, deoarece nu veţi putea manevra foarfeca.
 Spijiniţi foarfeca închisă, cu lama inferioară, pe arătătorul mâinii stângi.
 Cu ajutorul degetului mare, deschideţi şi închideţi foarfeca astfel sprijinită. Trebuie să se mişte doar lama
acţionată de degetul mare.
 Retrageţi din timp în timp degetul arătător care susţine lama inferioară a foarfecei şi continuaţi să
acţionaţi lama superioară cu degetul mare.
Mânuirea foarfecei de tuns împreună cu pieptenul
Pe parcursul realizării tunsorilor, foarfeca şi pieptenul se
folosesc concomitent. De aceea, este foarte importantă deprinderea
mânuirii foarfecei de tuns împreună cu pieptenul.
-Introdu inelarul mâinii drepte în orificiul superior al foarfecei.
Răsuceşte mâna în jos şi ţine foarfeca cu mâna uşor flexată.
-Împinge foarfeca spre interiorul palmei. Ia piptenul tot cu mâna
dreaptă şi ţine-l cu degetul mare şi cu arătătorul.
16
 Repetă exerciţiul până când vei reuşi, fără fort, să ţii într-o mână foarfeca şi pieptenul împreună.
-Având în mâna dreaptă pieptenul şi foarfeca, separă cu ajutorul pieptenelui o şuviţă de păr de 5cm lăţime şi
2cm grosime.
-Prinde şuviţa între degetul arătător şi cel mijlociu şi ridic-o perpendicular pe cap.
-Trece pieptenul în mâna stângă şi fixează-l între degetul mare şi mijlocul mâinii. Ţine foarfeca în poziţia
optimă pentru tuns şi taie vârfurile şuviţei.
IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC
Utilizarea substantelor periculoase

Controlul substantelor si al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) anumite substante si preparate chimice periculoase folosite in practica curenta trebuie sa fie insotite de
fisa de siguranta a produsului, eliberata de catre producator, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea
substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr. 451/2001, cu modificarile si
completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea
substantelor si preparatelor chimice periculoase, cu modificarile ulterioare; fisa de siguranta trebuie inmanata
beneficiarului inainte sau odata cu prima livrare a substantei sau preparatului chimic respectiv;
b) personalul care manipuleaza astfel de substante sau preparate chimice periculoase trebuie sa fie instruit
si sa semneze fisa de instruire individuala privind securitatea si sanatatea in munca, conform cu prevederile legale
in vigoare;
c) substantele si preparatele chimice si cosmetice trebuie sa fie folosite in conformitate cu instructiunile
producatorului, in conditiile legii.
Norme de igiena pentru protectia clienţilor
Cabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se aplica dispozitiile Ordinului ministrului
sanatatii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in
unitatile sanitare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 128 din 21 februarie 2007, cu
modificarile ulterioare.
1. Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate si/sau
sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarileproducatorului.
2. Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un singur
client.
3. Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate imediat dupa ce
au fost folosite la un client.
4. Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre producatorul aparatului utilizat in acest
scop, trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
5. Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca sterilizarea se
efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii prin urmatoarele
documente:
a) contractul incheiat intre cele doua parti;
b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.
6. Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 956/2005
privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile ulterioare.
7. Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si se utilizeaza
conform instructiunilor producatorului.
17
8. Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite pentru
dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile de lucru au
fost preparate.
9. Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si pulverizat cu un
produs biocid.
Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje aprobate pentru
sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie inscriptionate cu data
sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie
mentinute in conditii corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si depozitate intr-un loc inchis, lipsit de umiditate si
praf, la care exista acces controlat. Este obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in
locul/camera de pastrare a obiectelor si echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.
10. Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se indicatorii
chimici sau biologici.
11. Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se inregistreaza si
trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
12. Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, efectuate conform
prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de catre
persoana responsabila.
13. Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizarii;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.
14. Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in decurs
de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-se pentru
instrumentarul presterilizat.
15. Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul inspectiei ca
procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim.
16. Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de producator in
care sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si mentinere a sterilitatii.
Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie. Persoanele responsabile cu depozitarea si
manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa respecte instructiunile producatorului de mentinere a sterilitatii.
17. Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea
disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecventa dezinfectiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.
18. Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori de cate ori
este necesar, de catre personal calificat.
19. Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza separat, se depoziteaza, se transporta si
se neutralizeaza, in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr. 219/2002 pentru
aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei de
culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate din activitatile medicale, cu
modificarile ulterioare.
18
Norme de protectia muncii

Locul de munca trebuie sa se prezinte curat, aerisit, instalatiile ingienico-sanitare sa functioneze in bune
conditii, sa existe o alimentare corespunzatoare cu apa potabila.
Dupa fiecare client, trebuie sa fie stearsa masa de lucru
Este indicat sa se foloseasca numai instrumentele lucratorului, dupa ce au fost dezinfectate si sterilizate.
Daca constatam ca un client are o boala dermatologica, se atentioneaza acesta in modul cel mai discret
pentru a se prezenta de urgenta la medic. Rufaria va trebui schimbata la fiecare client.
Inaintea inceperii unei lucrari de manichiura-pedichiura este oblicatoriu ca lucratorul sa se spele pe maini,
iar la terminarea lucrului este obligat sa repete operatiunea.
Vasul pentru inmuiat si bazinul pentru pedichiura vor fi spalate si dezinfectate cu solutii speciale dupa
fiecare client. Servetelele de manichiura vor fi folosite la un singur client, dupa care se vor arunca. Pentru orice
defectiune ivita la aparatele, instalatiile sau tablourile electrice, se va aduce un electrician autorizat. Este interzis sa
se lucreze fara echipament de protectie, cu el murdar sau rupt.
In timpul deservirii clientilor, lucratorul va executa operatiunea cu cea mai mare grija, pentru a evita
accidentele.
In caz de imbolnavire, lucratorul este obligat sa se prezinte imediat la medic, totodata la controalele
obligatorii.
Deosebit de importanta este cunoasterea bolilor de piele, a bolilor profesionale, precum si masurile ce
trebuiesc luate pentru prevenirea lor.
Respectand masurile de igiena in munca, lucrand cu atentie pentru a evita zgarierea, inteparea sau taierea
si utilizand o sursa de lumina corespunzatoare, se vor putea evita imbolnavirile, mai ales cele cu caracter
contagios, dar si neplacerile profesionale generate de acestea.
Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilor

Bolile unghiilor nu vor fi tratate niciodată de către manichiuristă. Totuşi manichiurista trebuie să
recunoască unele iregularităţi sau probleme ale unghiilor care pot fi totuşi lucrate de către ea şi să le deosebească
de bolile care vor fi tratate de medic.
Bolile se transmit cu ajutorul bacteriilor. Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile. Bacteriile sunt
clasificate în două categorii şi anume:
 patogene
 nepatogene
Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care produc boli.
Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic se găsesc peste
tot în aer, apă, în alimentaţie, în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)
Patogenitate - capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de a determina
un proces infecţios specific, manifestat clinic.
Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.
Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.
Bacterii patogene:
a) Cocii - celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează trei tipuri de bacterii:
 displococii - produc pneumonia
 streptococii - produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi netratate în piele
 stafilococii - cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi furuncule
b) Bacilii - cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidă
c) Spirillia - cauzează sifilisul
Paraziţi şi viruşi
Paraziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelor
Viruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se reproduc până când celula este
distrusă şi apoi se mută la altă celulă.
19
Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta slăbeşte imunitatea prin distrugerea
celulelor albe ale sângelui.
Căile de transmitere a bacteriilor sunt:
 gura
 nasul
 ochii
 pielea rănită
Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:

 naturală
 artificială
Imunitatea naturală este dobândită la naştere şi înseamnă rezistenţa corpului la boli.
 Imunitatea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o medicaţie sau tratament adecvat.
Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare. Sterilizarea se poate executa astfel:
 cu ajutorul agenţilor fizici:
 căldură uscată - procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează a fi sterilizate la o temperatură
ridicată de aproximativ 300-320 grade Celsius, temperatură la care mor bacteriile.
 căldură umedă - constă în imersia obiectelor şi fierberea lor în apă timp de 20 minute. Această metodă nu
se mai foloseşte.
 radiaţiile ultarviolete - reprezintă cea mai folosită şi mai eficace metodă de sterilizare a instrumentelor
după ce acesea au fost spălate cu apă şi săpun şi uscate.
 cu ajutorul agenţilor chimici:
 antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare al bacteriilor fără însă a le distruge Antisepticele pot fi: -
tinctură de iod 2% în alcool etilic
 acid boric soluţie 5% în apă distilată
 apă oxigenată 3%
 germicidele (dezinfectanţii) fac bacteriile inactive
 Germicidele pot fi: - formaldehidă 40%
 alcoolul etilic 80 grade (alcool sanitar)
 soluţie amoniac
 hipoclorit de sodiu
 Instrumentele folosite de manichiuristă se vor dezinfecta în mod obligatoriu după fiecare client, fiind o
posibilă sursă de transmitere a diverselor boli.
Regimul deseurilor specifice serviciilor

1. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor periculoase,
precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori de unica folosinta; colectarea,
depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform prevederilor legale in vigoare.
2. Spatiul de depozitare trebuie sa existe in fiecare cabinet (unitate). In situatia in care nu a fost prevazut in
proiect un spatiu pentru depozitare temporara, se va construi sau se va amenaja ulterior.
3. Spatiul de depozitare temporara trebuie sa aiba doua compartimente, si anume:
-un compartiment pentru deseurile periculoase (daca este cazul), prevazut cu dispozitiv de inchidere care sa
permita numai accesul persoanelor autorizate
-un compartiment pentru deseurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igiena privind
mediul de viata al populatiei.
4. Durata depozitarii temporare va fi cat mai scurta posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta normele
de igiena in vigoare.
5. Pentru deseurile periculoase (daca este cazul) durata depozitarii temporare nu trebuie sa depaseasca 72
de ore, din care 48 de ore in incinta cabinetului si 24 de ore pentru transport si eliminare finala.
20
6. Transportul deseurilor in incinta cabinetului (unitatii) se face pe un circuit separat de cel al clientilor,
containerele de depozitare dezinfectandu-se dupa fiecare descarcare.
7. Deseurile produse in cabinet (unitate) trebuie eliminate prin procedee autorizate specifice fiecarei
categorii de deseuri, respectiv:
 incinerarea;
 depozitarea in depozitul de deseuri;
 includerea in ciclul de eliminare a deseurilor municipale.
8. Angajatorul este obligat sa nominalizeze persoana responsabila cu activitatea de eliminare a deseurilor.
Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare a
reziduurilor solide trebuie sa fie racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi curatate cand este
necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor.
ORGANIZAREA SALONULUI DE FRIZERIE-COAFURA-MANICHIURA-PEDICHIURA
A.INFORMATII GENERALE
Organizarea postului de lucru având în vedere condiţiile de confort ale clientului şi ale lucrătorului
Aranjarea ergonomică şi estetică a postului de lucru
Amplasarea echipamentelor de specialitate astfel încât să fie asigurată libera circulaţie Condiţii de confort
ale lucrătorului:
 înălţimea scaunului de coafură/frizerie convenabilă lucrătorului
 distanţa faţă de alţi lucrători, aparate etc. să permită lejeritatea mişcărilor lucrătorului
Stabilirea necesarului de produse, materiale şi lenjerie pentru o perioadă determinată Verificarea
produselor, materialelor şi lenjeriei
Depozitarea corespunzătoare a produselor, materialelor şi lenjeriei la postul de lucru Stabilirea
necesarului: - pe baza verificării stocului propriu
Verificarea: - termenul de valabilitate al produselor, calitatea şi integritatea materialelor, starea de
igienă şi integritatea lenjeriei
Depozitarea: - în dulăpioare corespunzătoare, în condiţii de igienă, în ordine
Asigurarea unui microclimat plăcut
Folosind instalaţia de climatizare/ mijloacele de aerisire şi încălzire ale salonului menţineţi temperatura
mediului şi calitatea aerului la un nivel acceptabil pentru client pe parcursul realizării următoarelor lucrări:
 Coafarea părului pe baza ondulaţiei cu apă
 Ondulaţia permanentă
 Vopsirea părului
Lucrări Microclimat
Temperatura 21-22°C
Calitatea aerului - Umiditate
Coafarea părului pe baza
- Curenţi de aer
ondulaţiei cu apă
- Mirosuri
- Grad de oxigenare
Ondulaţia permanentă - Curenţi de aer
- Mirosuri
- Grad de oxigenare
21
Vopsirea părului > Curenţi de aer
> Mirosuri
> Grad de oxigenare
Dotarea postului de lucru cu mijloace de destindere pentru client

Selectează revistele şi publicaţiile de specialitate pe care le vei pune la dispoziţia clienţilor pe parcursul
realizării unei lucrări de coafură, a unei lucrări de frizerie şi a unei lucrări de pedichiură.
Lucrări Mijloace de destindere
Reviste
Coafură
Publicaţii de specialitate
Reviste
Frizerie
Reviste
Pedichiură
Armonizarea culorilor lenjeriei şi echipamentului de protecţie cu cele ale mediului ambiant

Selectează pentru lucrările din coloana I a tabelului de mai jos, echipamentul de protecţie şi lenjeria
necesare lucrătorului şi pe cele destinate clientului având în vedere armonizarea culorilor în salonul de frizerie-
coafură- manichiură- pedichiură.
Lucrări Armonizarea culorilor

Coafură Echipament de protecţie
Lenjerie
Frizerie Echipament de protecţie
Lenjerie
Manichiură Echipament de protecţie
Lenjerie
Pedichiură Echipament de protecţie
Lenjerie
22
B. FRIZERIE-COAFURA
Pe ce se bazeaza profesiunea de coafor?

 este o meserie manuala ( munca fizica)
 coaforul este responsabil de frumusetea,
curatenia si sanatatea parului clientei
 este o munca intelectuala
 este o meserie artistica datorita dorintei de
perfectionare in munca, pas care poate duce la arta.
Cerintele meseriei
 pentru munca manuala trebuie sa aiba
plamani si inima sanatoasa datorita atmosferei
vicioase adesea datorata saloanelor slab aerisite
 pentru munca intelectuala si artistica
 coaforul trebuie sa aiba multa imaginatie si
un spirit creativ.
El trebuie sa:
 sugereze
 sa imprime si sa dezvolte arta coafurii
 sa fie capabil de a executa o munca care inspira sentimentul frumosului
Coafatul este o profesie care dezvolta instinctul de cautare in sensul ca trebuie sa fim la zi cu noile tendinte,
renuntand la vechile obiceiuri.
Descrierea salonului de coafura

Pentru exercitarea in cele mai bune conditii a meseriei de coafor trebuie, in primul rand, ca spatiul in care
este destinat desfasurarii meseriei de Coafor, sa fie:
 Spatios
 Luminos
 Igienic
 curat si aerisit
Spatiul trebuie astfel repartizat incat sa se asigure desfasurarea ritmica a lucrului.
In acest scop este necesara amenajarea unui spatiu special pentru primirea clientelei si pentru asteptare.
In salonul de coafura se va amenaja un loc special pentru montarea unitatii de spalare a parului. Salonul trebuie sa
fie dotat cu:
 Reclama luminoasa
 Mobilier modern specific meseriei
 Oglinzi foarte mari
 Fotolii specifice meseriei
 Mobilier specific salii de asteptare, masuta pentru reviste, etc.
Salonul mai trebuie sa cuprinda si spatii amenajate special pentru: Manichiura-pedichiura.
23
Deasupra uşii de la intrarea în salon trebuie amplasată o firmă care să conţină pe lângă numele unităţii şi
numărul autorizaţiei.
Spre exterior trebuie să aibă o vitrină în care să fie prezentate produsele cu care se lucrează în salonul
respectiv, prestaţiile care se fac precum şi tarifele ce se practică pentru aceste prestaţii.
Este bine ca amplasamentul unităţii să se facă, dacă este posibil, în aşa fel încât acesta să profite de cât
mai multă lumină naturală.
La intrare în salon este bine să fie o garderobă pentru clienţi, o sală de aşteptare dotată cu fotolii, bănci
sau scaune comode, măsuţe pe care să fie reviste şi albume de specialitate, astfel că, în timpul cât aşteaptă clientul
să poată alege o frizură nouă, dacă doreşte. Sala de aşteptare mai trebuie să aibă şi un televizor sau, dacă este
posibil un minibar unde clientul să poată servi o cafea, un suc sau alte produse, este interzis ca la acesta să se
serveasca băuturi alcoolice. Acest loc trebuie amenajat în aşa fel încât timpul de aşteptare să fie cât mai relaxant
pentru clienţi.
Salonul mai trebuie să aibă şi toaletă pentru clienţi şi pentru lucrători, separate una de alta, vestiar pentru
lucrători, spaţiu de depozitare a gunoiului şi a obiectelor pentru curăţenie.
În incinta salonului, fiind nevoie de foarte multă lumină, fiecare loc de muncă trebuie să aibă sursă de
lumină proprie şi aceasta să fie amplasată în aşa fel încât să permită lucratorului să-şi desfăşoare activitatea în
condiţii optime. Fiecare loc de muncă mai trebuie să aibă în dotare: scaune ergonomice, masă de lucru cu dulăpior
pentru materiale şi ustensile.
În salon mai trebuie să existe: un dulap pentru lenjerie curată, unul pentru materiale şi un coş sau ladă
pentru lenjeria folosită.
Dacă nu există chiuvetă la fiecare loc de muncă atunci e indicat ca, pe lângă chiuvetă pentru spălat capul,
să existe o altă pentru spălatul pe mâini.
Obligatoriu fiecare salon de coafură trebuie să aibă în dotare şi un aparat pentru sterilizatul ustensilelor, o
cutie de prim ajutor, casă de marcat şi instinctor cu CO2(nu cu spumă pentru că acesta să poată fi folosit şi în cazul
incendiilor provocate de reţeaua electrică).
Lista de tarife trebuie să fie afişată la vedere şi să conţină toate tarifele prestaţiilor din unitatea respectivă.
De asemenea salonul mai trebuie sa contina:
 garderoba pentru clientela si personalul angajat
 casa pentru inregistrarea si incasarea veniturilor de catre unitate
 W.C., pentru clientela si personal.
Spatiul destinat pentru salon de coafura trebuie sa detina:
 instalatii electrice
24
 de alimentare cu apa si de canalizare

 instalatie de aerisire
 magazie pentru depozitarea materialelor necesare productiei si lenjeriei.
Toate in buna stare de functionare.
Fiecare post de lucru, trebuie sa aiba montat deasupra oglinzii iluminatul electric, corespunzator, iar pe
plafon grupuri de iluminat mai puternice, pentru crearea unei lumini uniforme.
Prizele electrice la fiecare post de lucru, in dreapta.
Pentru desfasurarea in bune conditii a lucrului, salonul de coafura trebuie sa fie aprovizionat conform
cerintelor cu produse si materiale de calitate necesare procesului de lucru.
Notiuni de etica profesionala
 Discretia
 Constiinciozitatea
 Seriozitatea profesionala
 Amabilitatea si demnitatea sunt trasaturile importante care trebuie sa caracterizeze pe orice lucrator din
aceasta ramura profesionala.
Specificul acestor meserii consta in:
 Executarea unor lucrari cu caracter de igiena
 Lucrari menite sa duca la infrumusetarea aspectului fizic
 Lucrari de corectare a anumitor defecte fizice.
Astfel, lucrarile de coafura sunt menite sa mascheze prin diferite procedee si tehnici de tuns si coafat o
conformatie defectuoasa a capului si fetei, urechi departate de cap, sau cum sunt:
 ingrijirile sistematice pentru crearea unui aspect cat mai frumos al parului;
 unghiilor;
 fetei, etc
Meseria de coafor se dezvolta continuu in functie de moda, ajungand pana la arta.
Un bun stilist nu trebuie sa se rezume numai la cele ce si-a insusit in anii de ucenicie, ci este necesar sa
tina pasul cu toate noutatile ce survin in meserie, sa-si insuseasca metodele de lucru avansate.
Exigentele clientilor care cresc pe zi ce trec trebuie satisfacute intr-o masura cat mai mare.
De aceea, pentru a tine pas cu moda, este indicat ca lucratorii sa-si ridice in continuu nivelul profesional,
participand cu regularitate la toate seminariile organizate de marile companii in domeniu sau alte cursuri de
specializare.
Igiena vestimentara si tinuta lucratorilor implica:
 Ordine si curatenie
 Tinuta impecabila
 Incaltamintea, imbracamintea si unghiile - sa fie curate
 Sa nu vorbeasca la telefonul mobil
 Sa nu fumeze.
25
C. MANICHIURA-PEDICHIURA
1. Reguli de comportament într-un salon

Pentru a avea succes în prestarea unor servicii şi mai ales într-un salon de înfrumuseţare va trebui să
ţinem cont de câteva reguli de comportament bine definite şi anume:
 respectaţi cu stricteţe programul de lucru
 pe parcursul orelor de program se va păstra o atitudine binevoitoare faţă de client.
 acordaţi clientului tot timpul atenţie şi consideraţie indiferent de vârstă, statut social, sex
 nu contraziceţi clientul, nu-l apostrofaţi, nu-i faceţi educaţie, nu-l supăraţi, nu-i comentaţi dorinţele şi
hotărârile
 nu purtaţi cu clientul discuţii care fac referire la viaţa dvs. personală, sau discuţii intime referitoare la viaţa
personală a clientului
 nu-i comentaţi veniturile
 nu-i faceţi cunoscute veniturile (salariul) dvs. Acesta este confidenţial şi destăinuirea lui faţă de o
persoană străină de firmă poate duce la destituirea dvs.
 preluaţi întotdeauna clientul de la intrare cu o formulă de genul “bună ziua, cu ce vă putem fi de folos” şi îl
conduceţi la plecare pînă la uşă cu o urare de gen “vă doresc o zi bună în continuare”
 controlaţi-vă în permanenţă ţinuta pe parcursul orelor de program
 refaceţi-vă machiajul, coafura, etc
 nu lăsaţi clientul să aştepte şi încercaţi să lucraţi pe baza unei programări
 cereţi-vă scuze pentru fiecare neplăcere pricinuită, asigurându-l că nu se va mai repeta
 curăţaţi-vă masa de manichiură şi ustensilele după fiecare client, înaintea de preluarea unuia nou
 nu mâncaţi, nu fumaţi, nu beţi în prezenţa clientului
 evitaţi să discutaţi cu altă persoană în prezenţa unui client existent deja la masa dvs. nu purtaţi discuţii
telefonice atunci când aveţi un client la masă. Persoana care răspunde la telefon este obligată să preia mesajele şi
să vi le transmită
 încercaţi să purtaţi cu clientul o discuţie inteligentă, evitaţi răspunsurile monosilabice, nu ridicaţi niciodată
tonul
 încercaţi să explicaţi clientului operaţiunile pe care le efectuaţi pe parcursul şederii sale în salon.
Va căpăta încredere în dvs. şi veţi fi catalogată drept o profesionistă.
 acordaţi clientului sfatul dvs. profesional faţă de operaţiunile pe care le veţi executa lăsându-i totuşi
decizia.
 oferiţi cu lux de amănunte informaţii pertinente despre produsele care se vând în cadrul salonului (toate
saloanele de frumuseţe practică acest sistem de vânzare a diferitelor produse de frumuseţe în cadrul salonului), cu
26
atât mai mult în situaţia în care salonul unde lucraţi este patronat de o firmă producătoare de asemenea bunuri.
Prin fişa postului sunteţi obligată să cunoaşteţi foarte bine produsele firmei şi să le faceţi o reclamă pozitivă în
cunoştinţă de cauză, eventual prin comparaţie cu alte produse.
Nu faceţi comentarii care privesc patronii firmei, conducerea firmei, nu vă comentaţi sau bârfiţi clienţii sau
colegii. Prin acest mod de comportament veţi fi catalogată drept o persoană neloială firmei, necinstită şi lipsită de
încredere, ceea ce poate atrage după sine acordarea unui respect redus al clientului faţă de dvs. şi poate duce
chiar la pierderea locului de muncă.
2. Igiena profesorului şi a locului de muncă
Manichiurista trebuie să respecte pe toată perioada programului de muncă următoarele reguli de igienă:
 să îşi spele mâinile cu apă şi săpun după fiecare client în parte
 să îşi dezinfecteze mâinile cu alcool înainte de contactul cu fiecare client
 să păstreze la locul de muncă şi în imediata vecinătate a acestuia o curăţenie şi o ordine desăvârşită
 să îşi schimbe bluza ori de câte ori apare un miros corporal neplăcut
 să utilizeze un deodorant adecvat corpului sau pentru a împiedica transpiraţia
 să îşi aranjeze coafura în permanenţă, dar nu în faţa clientului
 să nu folosească un parfum puternic care poate deranja clientul sau colegii
 în ţinuta de servici nu au ce căuta papucii
 să nu îşi târşie picioarele atunci când se deplasează prin salon
 să poarte o încălţăminte (de preferabil pantof închis la vârf), confortabilă care să-i permită un confort
acceptabil pe toată perioada programului
 să-şi ungă mâinile cu cremă dacă acestea sunt aspre
 să evite purtarea în exces a bijuteriilor şi accesoriilor. În general clienţilor nu place ca manichiurista să
pară a avea o situaţie financiară mai bună decât a ei.
 în timpul în care clientul este la masa dvs. toate ustensilele destinate tăierii pieliţelor, unghiilor, etc vor sta
într-un recipient cu alcool de 70 grade. După plecarea clientului se vor curăţa fiecare în parte şi se vor ţine într-un
şerveţel curat care se va desface în prezenţa clientului.
 toate sticluţele de pastă de unghii se vor curăţa în partea superioară a gurei sticlei de resturi de pastă şi se
vor aranja funcţie de culoare. Pentru a nu se depozita pasta pe gura sticlei se recomandă a se şterge zona de
înfiletare a capacului cu puţin ulei vitaminizant
 dacă manichiurista este fumătoare, după fiecare ţigară fumată se vor curăţa dinţii şi cavitatea bucală cu
ajutorul periuţei de dinţi. Se va înlătura mirosul de tutun prin folosirea unei ape de gură, spray, sau prin mestecare
a unei gume de mestecat puternice (Dirol). Nu se va mesteca în prezenţa clientului.
 se vor trata la stomatolog toate afecţiunile buco-dentare, care duc la apariţia durerilor sau la apariţia unor
mirosuri neplăcute.
 manichiurista este obligată să consulte medicul ori de câte ori apar semne de boală, boli de piele (scabia,
panariţiu, negi, diverse ulceraţii, infecţii ale pielii, alergii, etc) deoarece aceasta este responsabilă în mod direct de
păstrarea sănătăţii personale şi a clientului pe perioada şederii sale în salon.
3. Tipuri de clienţi şi modalităţi de abordare a acestora
a) Tipul timid - cu acest tip de client trebuie să fiţi blândă, să faceţi conversaţie, dar nu prea mult deoarece
firea lui timidă nu îi va permite cooperarea cu dvs. Nu-l forţaţi să vorbească, dar nici nu-l izolaţi.
b) Tipul de client care vorbeşte mult - ascultaţi cu atenţie şi cu interes ceea ce vorbeşte, întrerupeţi-l doar
pentru ceva important, aduceţi cu tact discuţia acolo unde vă interesează. Nu vorbiţi mai mult decât acesta.
c) Tipul nervos, iritabil - este tipul de client foarte greu de mulţumit, mereu grăbit, mereu nervos. Acest tip
de client nu doreşte de obicei conversaţie, va pretinde să-l serviţi repede şi eficient. Este tipul de client care vă va
pricinui cele mai multe neînţelegeri, tipul de om căruia îi place să reclame. Atenţie sporită să nu-l provocaţi
d) Tipul curios - Vă va asalta cu întrebări, multe fără nici o legătură cu prezenţa lui acolo. Din această
categorie fac parte clienţii care vor întreba de veniturile dvs. financiare, despre firmă, despre colegi etc. Evitaţi
răspunsurile cu diplomaţie fără să-l supăraţi, dar nu-i satisfaceţi niciodată curiozitatea în ceea ce priveşte
27
întrebările de mai sus. Explicaţi pe îndelete pentru el toate etapele parcurse pe perioada cât el se află în salon
oferindu-i detalii privitoare la preţurile produselor şi tarifelor practicate în salon
e) Tipul “ştie tot” - Încercaţi pe cât posibil să fiţi de acord cu el, nu îl contraziceţi, dacă este deschis discuţiei,
cu acordul lui îi puteţi sugera soluţii optime pentru persoana sa. Schimbarea opiniei clientului de acest tip trebuie
să o faceţi cu atenţie sporită şi cu argumente solide care să vină în ajutorul dvs.
f) Tipul adolescentin - Nu-l subestimaţi. De regulă aceste persoane tinere vor furniza alţi clienţi dacă ele
însele au fost mulţumite. De foarte multe ori persoanele mai în vârstă care fac parte din familia celei tinere (mama,
bunica) le trimit primele pe cele tinere pentru a testa serviciile respective din salon şi personalul. Dacă persoana
tânără nu va fi mulţumită cu siguranţă nu vor veni nici cele mai în vârstă.
NOTĂ: Nici o reclamă comercială nu este mai bună şi nu înlocuieşte reclama făcută de un client
mulţumit. La fel se întâmplă dacă, clientul părăseşte salonul unde lucraţi nemulţumit de dvs. sau de serviciile
prestate. Dacă nemulţumirile clienţilor se repetă fiţi sigure că cel ce va conduce salonul sau cel ce susţine
financiar această afacere va lua măsuri în consecinţă pentru că nimeni nu doreşte să-şi piardă clienţii de pe urma
cărora există.
Foarte important: IGIENA!
1. Igienizarea spaţiului de lucru
Datorită faptului că în meseria de coafor obiectul principal al muncii îl reprezintă omul, este necesar a se
respecta unele norme de igienă şi protecţie a muncii specifice acestei activităţi.
Este cunoscut faptul că foarte multe boli cu caracter contagios se pot contacta datorită lipsei de igiena.
Igiena muncii se ocupă cu măsurile ce trebuie luate la locul de muncă în vederea prevenirii unor îmbolnaviri
determinate de specificul meseriei.
Dintre cele mai frecvente boli ce pot aparea la nivelul pielii şi a anexelor acesteia se numară: piodermitele
streptostafilococice, dermatomicozele, etc.
Cele mai frecvente boli întâlnite la nivelul pielii acoperite cu păr de la nivelul capului şi a bărbii sunt:
Epidermomicozele <micozele superficiale>, numite Tricofitie, Microsporie şi favusul, denumirile venind de la
grupele de ciuperci ce produc bolile respective.
Aceste boli se manifestă sub formă uscată sau supurată.
Formele uscate ale tricofitiei şi a microsporiei se manifestă la nivelul pielii păroase a capului sub forma
unor plăci, aproximativ rotunde, de mărimea unei gămălii de ac până la mărimea unei monede mai mari sau mai
mici, care se pot uni. Suprafaţa plăcilor este acoperită de cojite uscate iar firele de păr din aceasta zonă sunt rupte
şi iau forma de: S, V, C,etc.
În cazul tricofitiei se poate întâmpla ca singurul semn să fie elementul scoamos, de aceea orice matreaţă
persistentă în acelas loc al pielii capului trebuie considerată ca semn de boală.
În cazul microsporiei firele de păr se rup cam la acelaşi nivel, zona atacată prezentându-se ca şi cum ar fi
fost tunsă.
Forma supurată este mai frecventă în tricofitie şi se datorează unor ciuperci ce se transmit de la animale
localizându-se mai ales în zona bărbii. Se manifestă sub forma unor plăci roşii cu scuame, apoi cu apariţia de puroi
urmată de formare de cruste şi cu rărirea firelor de par.
Favusul este mai grav decât tricofitia deoarece nu se vindecă spontan şi lasă în urmă cicatrici cu alopecii
definitive. Ciuperca ce determină această boală produce răni care au aspectul unor farfurioare <godeuri>, de
mărimea unui bob de linte, crustoase, de culoare galbenă, care nu sunt altceva decât colonii de ciuperci ce au
inconjurat firul de păr. Părul fără luciu, cenuşiu, prăfuit, la tracţiune nu se rupe ci iese din rădăcină. Prin inflamarea
dermei sub cruste se distruge rădăcina firului de păr ceea ce duce la alopecie.
Favusul apare doar foarte rar la nivelul bărbii.Pentru un coafor este obligatoriu să cunoasca formele de
manifestare a dermatomicozelor deoarece, în cazul în care un solicitant pentru tuns, ras sau coafat este bănuit că
ar avea dermatomicoză el trebuie lămurit să se prezinte la medic, arătându-i în mod discret pericolul care îl
reprezintă pentru cei din jur.
28
Dacă se observă prea târziu existenţa bolilor de piele la un client, coaforul va spăla foarte bine ustensilele
şi le va introduce în sterilizator. Masa de lucru va fi foarte bine curaţată şi dezinfectată cu Desogerm.Pe jos
se va spăla cu soluţie desinfectantă. Mâinile vor fi şi ele spălate şi dezinfectate cu alcool.
În concluzie pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu diferite dermatoze se recomandă luarea diferitelor
măsuri ca:
 păstrarea condiţiilor de curăţenie la locul de muncă;
 păstrarea corectă şi în condiţii igienice a ustensilelor şi aparatelor precum şi a lenjeriei.
Dezinfectarea ustensilelor după fiecare client sau ori de câte ori aete necesar în timpul executării
prestatiilor. Utilizarea lenjeriei de unică folosinţă.
Proprietarii saloanelor de coafura şi operatorii au responsabilitatea de a-şi desfăşura activitatea, urmând o
serie de norme şi reguli bine structurate şi conform legilor în vigoare.
Salonul trebuie să aibă incinte separate pentru fiecare dintre următoarele activităţi:
a) accesul, înregistrarea şi aşteptarea clienţilor;
b) desfăşurarea procedurilor;
c) păstrarea echipamentului, instrumentarului şi a articolelor curate, dezinfectate şi sterile, în dulapuri
separate şi închise, în spaţii lipsite de praf şi umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate;
d) depozitarea echipamentelor şi materialelor utilizate pentru curăţenie.
Se acceptă amenajarea cel puţin a unui spaţiu pentru curăţarea, dezinfecţia, sterilizarea instrumentarului
şi a materialelor refolosibile, în camera de desfăşurare a procedurilor.
Pereţii, podelele şi tavanele din fiecare cameră trebuie să fie bine întreţinute, netede, lavabile,
confecţionate din materiale neabsorbante, care să poată fi uşor spălate şi curăţate, iar culorile acestor suprafeţe
trebuie să fie deschise; în cazul finisajelor nelavabile, curăţarea se face prin aspirare.
Incintele trebuie să fie adecvat luminate cu lumină artificială şi naturală.
Incintele trebuie să fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
Salonul trebuie să fie dotat cu grup sanitar, întreţinut corespunzător din punct de vedere igienico- sanitar
şi bine ventilat.
Este obligatoriu să existe chiuvetă pentru spălarea materialelor rezultate ca urmare a efectuării
procedurilor, precum şi chiuvetă separată pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor, situată în camera de desfăşurare
a procedurii. Se asigură obligatoriu apă potabilă curentă rece şi caldă, în cantităţi suficiente, săpun antibacterian,
periuţă de unghii şi prosop de hârtie de unică folosinţă sau dispozitive pentru uscarea mâinilor.
Numărul optim de dotări sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, în funcţie de numărul de
operatori şi clienţi ai unităţii.
Toate suprafeţele trebuie menţinute în perfectă stare de curăţenie şi întreţinere. Suprafeţele pe care se
desfăşoară tratamentele sau cele aflate în zona de sterilizare trebuie să fie confecţionate din materiale neporoase,
neabsorbante.
Salonul trebuie să fie dotat cu mijloace pentru precolectarea şi colectarea deşeurilor periculoase, precum
şi a celor menajere: recipient cu capac, pubelă, containere şi saci colectori de unică folosinţă; colectarea,
depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor se fac conform prevederilor legale în vigoare.
Încăperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare a
reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant şi la reţeaua de canalizare, pentru a fi curăţate când este necesar,
cât şi pentru spălarea şi dezinfecţia recipientelor.
Dezinsecţia periodică se va face la 3 luni, iar deratizarea periodică se va face la intervale de maximum 6
luni sau ori de câte ori este nevoie; între operaţiunile periodice se vor aplica proceduri de dezinsecţie şi deratizare
curente, de întreţinere, în funcţie de prezenţa vectorilor.
Se interzic fumatul, consumul de băuturi alcoolice, de substanţe stupefiante, precum şi accesul animalelor
în cabinet; este obligatorie afişarea acestor interdicţii la loc vizibil.
La amenajarea salonului este obligatoriu să se ia măsuri de protecţie a locaţiei împotriva insectelor şi
rozătoarelor.
29
Salonul trebuie să fie dotat cu trusă sanitară de prim ajutor, uşor accesibilă, conform prevederilor legale în
vigoare.
Asigurarea igienei mâinilor operatorului/coaforului se face respectându-se următoarele reguli:
a) spălarea mâinilor se face cu săpun antibacterian şi apă curentă potabilă;
b) uscarea se face cu prosoape sau şervete de unică folosinţă sau prin folosirea unui aparat de uscare a
mâinilor; este interzisă folosirea prosoapelor textile de multifolosinţă;
c) dezinfecţia mâinilor se face cu un produs biocid, destinat dezinfecţiei mâinilor.
Igiena mâinilor este obligatorie în următoarele situaţii, respectându-se condiţiile prevăzute la:
a) înainte şi după efectuarea procedurii;
b) când se contaminează accidental cu sânge, fluide corporale sau secreţii;
c) după îndepărtarea mănuşilor de protecţie;
d) după folosirea toaletei;
e) înainte şi după servirea mesei;
f) după efectuarea unor operaţiuni care duc la contaminarea mâinilor.
Unghiile operatorului vor fi tăiate scurt şi curate.

În situaţia în care operatorul/coaforul prezintă la nivelul mâinilor leziuni, iritaţii sau orice altă afecţiune
dermatologică, se interzice practicarea procedurii până la vindecarea acestora.
2. Igienizarea instrumentelor
Suprafeţele, instrumentele, echipamentele şi accesoriile utilizate trebuie curăţate, dezinfectate şi/sau
sterilizate, conform prevederilor legale în vigoare, respectându-se recomandările producătorului.
Materialele, instrumentele, accesoriile şi echipamentele de unică folosinţă se folosesc pentru un singur
client.
Toate echipamentele, instrumentele şi materialele de unică folosinţă trebuie îndepărtate imediat după ce
au fost folosite la un client.
Procedurile pentru operaţiile de sterilizare, recomandate de către producătorul aparatului utilizat în acest
scop, trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.
Se admite posibilitatea sterilizării instrumentarului într-o unitate sanitară specializată. Dacă sterilizarea se
efectuează în altă parte decât locaţia cabinetului, trebuie să se facă dovada sterilizării prin următoarele
documente:
a) contractul încheiat între cele două părţi;
b) data sterilizării şi numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
30
e) condiţiile de transport al instrumentarului sterilizat.

Se utilizează doar produse biocide. Soluţiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfecţie, se
prepară, se păstrează şi se utilizează conform instrucţiunilor producătorului.
Toate recipientele şi containerele, altele decât ambalajul original al producătorului, folosite pentru
dezinfecţie, trebuie etichetate adecvat în privinţa conţinutului, concentraţiei şi datei la care soluţiile de lucru au
fost preparate.
Echipamentul electric, care nu poate fi imersat în lichid, trebuie curăţat prin ştergere şi pulverizat cu un
produs biocid.
Instrumentarul care necesită sterilizare trebuie să fie împachetat individual în ambalaje aprobate pentru
sterilizare sau în seturi care sunt folosite pentru o singură procedură. Ambalajele trebuie inscripţionate cu data
sterilizării şi numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie
menţinute în condiţii corespunzătoare de asigurare a sterilizării şi depozitate într-un loc închis, lipsit de umiditate şi
praf, la care există acces controlat. Este obligatorie afişarea interdicţiei de acces al persoanelor străine în
locul/camera de păstrare a obiectelor şi echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.
Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat în privinţa sterilizării, utilizându-se indicatorii
chimici sau biologici.
Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandărilor producătorului aparatului se înregistrează şi
trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.
Înregistrările scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare şi dezinfectare, se păstrează de către
persoana responsabilă.
Înregistrările procedurii sterilizării trebuie să cuprindă următoarele:
a) metoda şi parametrii de sterilizare;
b) data sterilizării;
c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau iniţiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizării prin indicatorii chimici sau biologici.
Instrumentarul sterilizat şi depozitat conform prevederilor legale în vigoare, care nu a fost folosit în decurs
de 24 de ore de la data sterilizării, trebuie resterilizat înainte de folosire, excepţie făcându-se pentru
instrumentarul presterilizat.
Persoana responsabilă cu sterilizarea instrumentarului trebuie să demonstreze în cadrul inspecţiei că
procedurile de sterilizare au fost executate corect şi optim.
Dacă se folosesc instrumente presterilizate, trebuie să existe documentaţia furnizată de producător în
care să fie descrisă metoda de sterilizare şi precizate recomandările de depozitare şi menţinere a sterilităţii.
Această documentaţie trebuie furnizată în cursul acţiunilor de inspecţie. Persoanele responsabile cu depozitarea şi
manipularea instrumentarului sterilizat trebuie să respecte instrucţiunile producătorului de menţinere a sterilităţii.
Fiecare salon sau locaţie temporară trebuie să menţină înregistrările privind dezinfecţia şi sterilizarea
disponibile în timpul acţiunilor de inspecţie şi acestea trebuie să cuprindă următoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comercială, aviz sanitar, fişă de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecvenţa dezinfecţiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfecţia.
Curăţenia trebuie efectuată la sfârşitul sau la începutul programului de lucru, precum şi ori de câte ori
este necesar, de către personal calificat.
Deşeurile periculoase rezultate în urma activităţilor se colectează separat, se depozitează, se transportă şi
se neutralizează.
Controlul substanţelor şi al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea următoarelor condiţii:
a) anumite substanţe şi preparate chimice periculoase folosite în practica curentă trebuie să fie însoţite de
fişa de siguranţă a produsului, eliberată de către producător;
31
b) personalul care manipulează astfel de substanţe sau preparate chimice periculoase trebuie să fie instruit
şi să semneze fişa de instruire pentru protecţia muncii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
c) substanţele şi preparatele chimice şi cosmetice trebuie să fie folosite în conformitate cu instrucţiunile
producătorului, în condiţiile legii.
Este interzisă folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sângerarea.
Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor săi cursuri periodice de instruire, conform reglementărilor
Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, astfel încât prin activităţile
desfăşurate de aceştia să nu fie afectată sănătatea lor şi a clienţilor.
Personalul angajat are obligaţia de a efectua controale medicale la angajare şi controale periodice,
conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale medicale se
pun la dispoziţia inspectorilor sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.
Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului său de activitate.
Personalul angajat trebuie să demonstreze competenţă în folosirea materialelor şi a procedurilor, în
conformitate cu responsabilităţile atribuite, astfel încât să prevină orice pericol pentru sănătate.
Pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă la dispoziţie trusă de prim
ajutor, facilităţi şi personal instruit pentru acordarea primului ajutor.
3. Igienizarea lenjeriei
Pentru următoarele activităţi trebuie să existe incinte separate prin uşi:
a) epilare, tratament şi machiaj cosmetic;
b) pedichiură, manichiură;
c) coafură, manichiură;
d) frizerie, bărbierit, manichiură.
Dacă în salon se desfăşoară doar activităţi de coafură şi/sau frizerie, inclusiv bărbierit şi manichiură,
incinta pentru accesul, recepţia şi aşteptarea publicului este opţională. Temperatura de lucru trebuie să fie
0
confortabilă şi să nu se situeze sub 20 C.
Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curăţare, dezinfecţie şi sterilizare se face după cum
urmează:
 se vor folosi prosoape de unică folosinţă.;
 spatule din plastic sau metal, tăviţele-dezinfecţie de nivel scăzut sau spălare, urmată de imersie completă
în produsul dezinfectant apoi clătire cu apă; o orice suprafaţă inertă sau material moale care a fost stropit cu sânge
sau alte fluide corporale-dezinfecţie de nivel intermediar, ştergere sau imersie completă biocid, urmată de spălare;
 orice articol care vine în contact cu mucoasele intacte sau cu pielea lezată ori care susţine un articol steril-
dezinfecţie de nivel înalt, spălare urmată de imersie apoi clătire.
Utilizarea unui preparat pentru un client se face prin extragerea unei porţiuni din containerul preparatului
respectiv pentru evitarea contaminării produsului, iar repartiţia acestuia se face folosindu-se una dintre
următoarele metode:
a) folosirea unei spatule curate pentru scoaterea unei porţiuni de substanţă din container;
b) folosirea unui tub din metal sau plastic care poate fi răsturnat;
c) folosirea porţiunilor individualizate pentru o singură utilizare pentru a preveni contaminarea materialelor
în vrac.
Produsele se utilizează respectând termenul de valabilitate precizat pe ambalaj.
Personalul trebuie să poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisă,
confecţionate special pentru a fi purtate în timpul executării procedurilor.
Toate echipamentele, accesoriile şi materialele refolosibile trebuie curăţate şi dezinfectate înainte de
utilizarea lor la un nou client.
Operaţiunile de coafură, frizerie, bărbierit se efectuează respectându-se următoarele:
1. Toate echipamentele şi instrumentele folosite trebuie menţinute în bună stare de funcţionare, iar modul
de utilizare trebuie să respecte instrucţiunile producătorului.
32
2. Părţile din echipament care se pot contamina trebuie curăţate şi/sau dezinfectate zilnic, după necesitate,
şi acoperite cu hârtie, care se va schimba periodic.
3. Pensulele şi casoletele pentru prepararea spumei de ras se curăţă şi se dezinfectează după utilizarea
acestora la un singur client.
4. Colectarea părului se va face în saci de polietilenă, separat de alte deşeuri.
5. Echipamentul, instrumentarul şi materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din următoarele
categorii:
a) articole tăioase şi înţepătoare care pătrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate şi lame de ras
refolosibile, bricege, foarfeci de tuns şi de filat etc.; după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă
se aruncă, iar cele de multifolosinţă se sterilizează fizic sau chimic, conform prevederilor legale în vigoare;
b) articole care vin în contact cu mucoasele, cu pielea lezată sau cu obiectele care susţin articolele sterile,
precum şi pensulele de ras, casoletele; după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă se aruncă, iar
cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel înalt sau se sterilizează;
c) articole care vin în contact cu pielea intactă şi părul, fără să aibă contact cu mucoasele, cum sunt
bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; după folosirea la un singur client, articolele de unică
folosinţă se aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel scăzut sau cu un
produs detergent-dezinfectant
ADAPTAREA LUCRĂRILOR LA CARACTERISTICILE CLIENTULUI
1. Stabiliti caracteristicile prezentate de client de care depinde tunsul, de exemplu:

 lungimea parului
 densitatea
 forma si parcursul contururilor
 forma capului si a fetei
 caderea naturala a parului
 existenta de vartejuri.
In baza acestor constatari verificati daca este realizabila una din cele trei propuneri de coafura prezentate
in continuare, apoi intrebati clienta daca este de acord cu coafura propusa !!!
ASPECTE DE ETICĂ PROFESIONALĂ
În meseria de manichiurist-pedichiurist este de ştiut că fiecare clientă are o concepţie personală în ceea ce
priveşte felul în care să i se facă manichiura-pedichiura. Încrederea clientei trebuie câştigată prin convingere, ceea
ce necesită o atenţie deosebită, competenţă profesională, cunoştinţe temeinice, prezenţă deosebită şi simţ estetic.
Persoanele care desfăşoară astfel de activităţi sunt obligate să-şi însuşească aspectele profesionale şi de
tehnica securităţii muncii în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, încât să nu expună la pericol de accidentare
sau îmbolnăvire profesională atât persoana proprie cât şi a clientului.
Discreţia, conştiinciozitatea, seriozitatea profesională, amabilitatea, demnitatea sunt trăsăturile
importante care trebuie să caracterizeze pe orice lucrător din această ramură profesională. Specificul acestei
meserii constă în aceea că se execută nu numai lucrări cu caracter de igienă ci şi lucrări menite să ducă la
înfrumuseţarea aspectului unghiilor, precum şi lucrări de corectare a anumitor defecte. Astfel, lucrările de
pedichiura sunt menite să mascheze prin diferite procedee şi tehnici o conformaţie defectuoasă a unghiilor. Orice
client trebuie tratat politicos fără a i se lăsa impresia că i s-au observat hainele modeste, profesia sau unele defecte
fizice. Nu trebuie uitat că meseria de manichiurist-pedichiurist este în slujba populaţiei şi că lucrătorii sunt la
dispoziţia clientelei. Meseria de manichiurist-pedichiurist se dezvoltă în funcţie de modă ajungând până la artă, de
aceea pentru a ţine pasul cu moda este indicat ca lucrătorul să- şi ridice în permanenţă nivelul profesional,
participând la cursurile de specializare, la expunerile teoretice şi demonstraţiile practice şi să consulte în mod
constant, literatura de specialitate.
33
La intrare, clientul va fi întâmpinat cu zâmbetul pe buze şi poftit în salon.La punctul de lucru, lucrătorul va
păstra în permanenţă ordinea şi curăţenia, va pregăti materialele necesare lucrării, va steriliza instrumentarul şi va
observa cu atenţie picioarele şi în special unghiile clientei. Potrivit Ordinului Ministerului Sanatatii Publice nr.
1136/2007, manichiura trebuie sa cuprinda urmatoarele etape: spalarea si dezinfectarea mainilor esteticianului si
ale clientului examinarea picioarelor si unghiilor clientului in vederea depistarii bolilor dermatologice sau ranilor
taierea si pilirea unghiilor tratarea picioarelor cu o solutie antiseptica inmuierea, indepartarea cuticulelor prin
mijloace mecanice: impingere, tocire si/sau taiere tratamentul cosmetic al cuticulelor, al unghiilor si al picioarelor:
masaj, baie de parafina etc. aplicarea lacului sau a pastelor de unghii si a decorurilor. Inaintea efectuarii
procedurilor de pedichiura, trebuie evaluata pielea din jurul unghiilor. In cazul constatarii unor leziuni profunde,
tratamentul trebuie amanat.
Anatomia şi fiziologia firului de păr
Părul este partea cea mai expusă acţiunii factorilor atmosferici cum ar fi: praf, vapori toxici, agenţi
poluanţi, raze ultraviolete.
Atât prin structură, cât şi prin funcţiile sale, părul este un organ viu, care ia naştere dintr-un germen.
Celulele se înmulţesc, germenele se dezvoltă, căpătând forma unei sfere goale în interior. În structura celulei se
pot distinge trei tipuri de straturi:
stratul exterior - ectoderma - care asigură legăturile cu exteriorul; stratul interior - endoderma - care reglează
nutriţia; stratul intermediar – mesoderma.
Anatomia părului
Prin îndepărtarea ectodermei de pe ţesutul conjunctiv se pot vedea glandele sebacee şi papilele capilare.
Părul extrage din stratul exterior (ectoderma) substanţele necesare pentru dezvoltarea lui, iar din mesodermă
substanţele necesare întreţinerii sale, asigurându-şi totodată şi restul funcţiilor sale (hrană, respiraţie,
musculatură, activitate nervoasă). Starea părului depinde întotdeauna de tipul pielii, de starea generală a
organismului. Acest lucru se poate realiza prin îngrijirea dermatologică şi prin influenţarea circulaţiei sanguine, a
nervilor şi a glandelor
 epiderma - stratul de solzi;

 cortex - stratul fibros - care asigură rezistenţa părului;
34
 măduva, respectiv canalul măduvei, fără funcţie specială, cu o rezistenţă slabă, formată din celule slab
îmbibate, separate prin bule de aer.
La baza firului de păr se află papilele, unde activează vasele sanguine şi cele necesare pentru transportul
hrănii, organele respiratorii ale părului şi nervii.
Sistemul nervos simpatic asigură activitatea nervoasă a papilelor, iar sistemul nervos parasimpatic asigură
activitatea nervoasă a glandelor sebacee. Acţiunea celor două sisteme nervoase este contradictorie.
În funcţie de echilibrul acestora depinde buna funcţionare a glandelor sebacee şi a stratului germinativ.
Buna funcţionare a stratului germinativ asigură creşterea părului. Părul creşte concomitent cu învelişul
epidermic până la nivelul de „vărsare” a glandei sebacee. Deasupra locului de „vărsare” a canalului glandelor
sebacee, părul creşte liber. Unitatea papilă - rădăcina - glanda sebacee alcătuieşte foliculul pilo-sebaceu, ce se află
într-o cavitate fibroasă ce protejează stratul germinativ. Tot aici se află muşchiul, a cărui acţiune „zbârleşte” părul
la frisoane sau dă senzaţia „pielii de găină”.
Fiziologia firului de păr

Firul de păr se formează definitiv în piele. Starea şi aspectul părului depinde în mare măsură şi de
condiţiile extreme, de îngrijire, de acţiunea agenţilor fizico-chimici exteriori. În unele cazuri se vorbeşte despre o
materie permanentă. Părul care cade este înlocuit de altul nou. In medie, durata de viaţă a firului de păr este de 5 -
7 ani.
Creşterea firului de păr începe la bază, pornind de la stratul germinativ şi se desfăşoară astfel:
 producerea de seebum la nivelul glandelor sebacee;
 producerea keratinei la nivelul foliculului. Keratina este o proteină compusă din oxigen, hidrogen, carbon,
azot şi sulf.
Creşterea şi dezvoltarea părului depinde de starea generală a organismului. De exemplu, la femei, după
sarcină, papilele care au avut de suferit se dezvoltă din nou, rămânând însă mai sensibile. Creşterea părului şi
secreţia sebumului sunt influenţate de 3 factori: hrana, secreţia glandelor şi nervi.
Baza chimică necesară în formarea keratinei, a pigmenţilor sau a sebumului secretat e glandele sebacee
depinde de:
 hrană (excesul sau deficitul de vitamine sau aminoacizi);
 transformarea acesteia şi asimilarea ei de organism (starea aparatului digestiv, a ficatului, a glandelor
endocrine)
 agenţi motrici care transportă hrana, precum şi de integritatea vaselor sanguine şi de variaţiile volumului
de sânge transportat.
Tipuri de păr
1. părul normal, sănătos - este elastic, se modelează uşor şi se piaptănă uşor în stare umedă. Prezintă
elasticitate, luciu şi fineţe, deoarece stratul solzos de la suprafaţa firului de păr este compact şi neted. Va fi spălat
la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea unui şampon cu P.H. neutru.
2. părul subţire şi rar - este lipsit de rezistenţă şi este rar ceea ce este determinat de cantitatea redusă şi
de grosimea redusă a firului. Deoarece fibrele elastice din interior sunt în număr redus el prezintă un aspect moale
şi ofilit. Structura firului de păr se poate întări datorită substanţelor ( de exemplu, compuşilor de calciu), care aderă
la păr din exterior şi se infiltrează în stratul solzos. Ca întăritor acţionează asupra părului şi keratina, colagenul şi
proteinele. Nu trebuie lăsat părul subţire să crească mai lung de nivelul umerilor. Lungimea părului trebuie să fie
proporţională cu volumul. Părul tuns drept este mai acceptabil decât tunsoarea în scară. În principiu ondularea
chimică ester ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil pufoase.
3. părul gras - este lipicios, umed, atârnă în şuviţă, se lipeşte de cap, pieptănătura îşi pierde repede
volumul şi forma pufoasă. Cauza constă în excesul de sebum (surplusul de grăsime) care, fiind fluidă se
răspândeşte uşor de-a lungul firului. Dacă sebumul este amestecat cu mătreaţa se formează un strat umed, care se
aşează pe scalp şi duce la astuparea porilor. În acest mod părul nu mai poate respira, modificându- şi negativ
35
aspectul şi poate duce la căderea lui în cantităţi considerabile. Se recomandă să se spele părul atât de des cât este
necesar. Este dovedit că spălatul des nu stimulează în nici un fel secreţia suplimentară de grăsime. Pentru îngrijire
se întrebuinţează produsele speciale care cu siguranţă nu conţin nici grăsime, nici balsam, nici substanţe nutritive
cu acţiune de încărcare a părului şi favorabile căderii părului. Părul gras nu se piaptănă prea des pentru că
intensifică dispersarea grăsimii pe păr. Foarte important este ca pieptănul şi peria să fie spălate la fiecare spălare a
capului. Se vor evita coafurile care sunt lipite de cap. Este indicată şi ondualrea chimică precum şi decolorarea
şuviţelor de păr.
4. părul uscat refractar - este de obicei de culoare închisă sau roşcată, firele conţin fibre puternice de
keratină care se opun oricărui efort de modelare. Este lipsit de luciu deoarece glandele produc grăsime
insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile cu şampoane ce au la bază gălbenuş de ou, lanolină sau
lecitină.
5. părul deteriorat - suprafaţa firului de păr este aspră, stratul solzos este discontinuu, sfărâmicios. Dacă
firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus datorită unui proces de îmbătrânire, iar vârfurile despicate. Se
recomandă folosirea unor preparate curative cu substanţe nutritive grase precum şi substanţe de refacere care
nivelează şi încleiază stratul solzos.
6. părul creţ - vălurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent şi stabil, şi cel mai adesea uscat, din
această cauză fiind şi friabil. Părul ondulat de la natură posedă din abundenţă ceva ce lipseşte părului drept, adică
elasticitatea. Părul arată vioi şi natural însă este greu a-i imprima forma dorită, deoarece tinde mereu spre forma
sa iniţială. Această forţă a părului poate fi „îmblânzită” încărcând părul cu substanţe nutritive. Preparatele sunt din
seria părului uscat şi friabil. Buclele pot deveni mai strălucitoare cu ajutorul lacului ce conţine grăsimi sau ulei de
rapiţă. Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme şi apoi netezind părul cu ele. Cea mai potrivită tunsoare
este cea în trepte, cărarea şi bretonul evitându-se.
7. părul ciufulit, zbârlit - este la prima vedere neted dar pe alocuri creşte în vârtejuri ceea ce împiedică
aranjarea lui. Ondularea chimică ce îmblânzeşte vârtejurile este recomandată. Se recomandă preparate speciale
pentru păr uscat sau deteriorat.
8. părul friabil - părul care de abia a crescut din rădăcină este perfect sănătos. Stratul cornos este întreg,
părul luceşte, este elastic şi moale. Situaţia se schimbă când părul îmbătrâneşte. Deoarece părul creşte destul de
încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe lună) atunci vârful părului care a crescut de la cărare până la lobul urechii are vârsta
de un an. La două spălări pe săptămână întregul păr a suportat 100 de spălări, a stat sub jetul fierbinte al feonului
24h şi a suportat câteva mii de pieptănături pe an. În final părul s-a degradat. Stratul solzos care apără firele de păr
s-a uzat, astfel că părul şi-a pierdut luciul şi se încurcă uşor mai ales la vârfuri. Substanţele nutritive grase, precum
şi substanţele de refacere, nivelează şi încleiază stratul solzos. Este foarte important ca după fiecare spălare să se
facă o clătire specială pentru păr deteriorat, pentru ca pieptănul să alunece cu uşurinţă fără să agaţe stratul solzos.
La fiecare a 3-4 spălare, în loc de substanţe nutritive se folosesc creme curative. Ele conţin o concentraţie mai
mare de substanţe de refacere şi acţionează un timp mai îndelungat
36
Atentie
1. fluidul pentru păr aşchiat conţine silicon, care încleiază rupturile, iar vârfurile părului sunt acoperite cu o
peliculă protectoare.
2. părul friabil distrus nu se piaptănă cu peria, pentru că îi dăunează şi mai mult. Peria este bună pentru
păr uscat de la natură pentru că ajută ca grăsimile să se disperseze mai uşor pe firele de păr.
3. pentru a evita încâlcirea părului, după spălare se foloseşte piptenele cu dinţi rari şi rotunjiţi la vârf, care
nu afectează stratul solzos. Nodurile sau ghemotoacele din părul încâlcit se descâlcesc cu atenţie şi răbdare.
Niciodată nu trebuie rupte sau întinse.
Preocuparea pentru sanatate si frumusete dateaza de mii de ani. Dintotdeauna, notiunea de frumusete a
fost asociata cu cea de curatenie. in cele mai indepartate vremuri, oamenii foloseau grasimile si uleiurile pentru a-
si curata si netezi pielea; alifiile din ulei de palmier, ricin, untura, miere si te i-au aparat de insolatii, frig, vant ori
arsuri.
A fi frumos pare un dar divin. Exista o adevarata literatura despre felul in care omul si-a mentinut, ingrijit
ori chiar sporit frumusetea. Sa ne gandim la Cleopatra, la primul ei indrumar de cosmetica, la Ovidiu, care a scris un
"cod\" al cosmeticelor, la femeile celebre (Popeea, sotia lui Nero, folosea o lotiune de fata ce continea miere in
37
amestec cu lapte de magarita) si chiar la cele obisnuite, care isi ingrijeau fata si trupul cu produsele naturale ce le
stateau la indemana.
Cosmetologia (kosmetikos = arta de a-si face toaleta, logos = stiinta) sau cosmetica sta astazi la dispozitia
noastra cu o imensa varietate de proceduri si produse ce corespund datelor fiziologice ale pielii.
Pielea, aceasta mantie a organismului, trebuie ingrijita, protejata, tratata. ingrijirile cosmetice depind, in
primul rand, de tipul de ten si de calitatea acestuia. Studiind pielea prin dirse metode (vizuala, palpare, aparate de
diagnostic moderne), observam o serie de caracteristici ce incadreaza tenul intr-o anumita categorie, in functie de
criteriile lui morfo-functionale:
Tipuri de ten
1. Tenul normal reflecta o stare de echilibru, de sanatate a organismului, fara tulburari la nici un nil. Se
caracterizeaza prin piele neteda, catifelata, pori invizibili, luciu slab si culoare usor rozata.
Acest tip de ten se intalneste la persoaneie foarte tinere, mai rar dupa varsta de 20 de ani. ingrijirile
cosmetice au ca scop mentinerea aspectului armonios cu ajutorul produselor ce curata in profunzime pielea si ii
mentin aspectul ferm, tonic; se folosesc creme si masti emoliente fara incarcatura prea mare de substante
biologice .
2. Tenul uscat se caracterizeaza prin lipsa sau diminuarea peliculei hidrolipidice cutanate (stratul protector
tn compozitii caruia intra substante complexe grase si apa).
Tenul uscat este extrem de sensibil si fragil, fiind predispus la ridare timpurie. Din acest motiv necesita o
ingrijire corecta. Se va aa in dere hidratarea lui permanenta, folosirea de produse adecvate, cat mai naturale, si
efectuarea periodica de tratamente personalizate la cabinetul de cosmetica. Uscaciunea poate fi determinata de
hipofunctia glandelor sebacee, caz in care tenul se numeste alipic (fara grasime): este mat, are pori mici, riduri
superficiale si culoare stearsa; prezinta descuamare furfuracee (cojire fina) si elasticitate diminuata.
Lotiunile folosite nu trebuie sa contina alcool, ci extracte de te. Se recomanda creme nutriti, hidratante,
de protectie, care sa asigure necesarul de substante grase vitalizante. La acest tip de ten, machiajul, pe langa rolul
estetic, are un important rol de protectie. O aitfel de uscaciune se datoreaza lipsei apei, adica deshidratarii
cutanate. Deshidratarea tenului poate fi numai superficiala, cauzata de stres, oboseala, poluare, soare, vant, frig
sau produse cosmetice neadecvate. Deshidratarea profunda afecteaza si celelalte tesuturi ale pielii, dermul si
hipodermul; de cele mai multe ori, cauzele acestei deficiente sunt de natura interna. Tenul deshidratat se
caracterizeaza prin piele subtire, foarte fina si sensibila, tonus diminuat, culoare stearsa, aspect usor pergamentos;
se rideaza foarte usor.Ingrijirea cosmetica presupune folosirea produselor de hranire si hidratare ce contin
ingrediente biologic acti.
Tenul gras se caracterizeaza printr-o hipersecretie a glandelor sebacee. Anomalia poate aa cauze dirse:
alimentar echilibrat regim alimentar cu prea multe grasimi, proteine, prajeli si dulciuri rafinate, soare in exces,
produse cosmetice neadecvate, dezechilibre endocrine sau genetice.
Tenul gras poate fi uleios si prezinta o scurgere libera a sebumului la nilul pielii, pori deschisi, piele
lucioasa si ingrosata, culoare galbuie, descuamare (sensibilitate la agenti microbieni).
Acest tip de ten prezinta si o deshidratare superficiala, pentru ca sebumul blocheaza circulatia
intracelulara. Curatarea se face cu emulsii speciale si lotiuni tonice care asigura si reglarea secretiei sebacee.
Spalatul se face cu sapunuri speciale; sunt recomandate masti absorbante si creme reductoare. Gomajul este
obligatoriu ce) putin o data pe saptamana. Machiajul cu pudre usor sicati are un rol benefic.
Tenul asfixie prezinta piele neregulata, aspra, ingrosata, culoare cenusie, circulatie sangvina si limfatica
deficitara,
Pentru a remedia aceste neajunsuri, feriti-va de soare, introduceti in alimentatie cat mai multe legume si
fructe proaspete, vitamine din complexul B, cereale integrale. Evitati si combateti constipatia ori statul timp
indelungat in incaperi inchise.
Produsele cosmetice recomandate: demachiantele si lotiunile tonice cu actiune de curatare si reglare
blanda, neiritanta, care sa refaca filmul hidrolipidic al pielii. Numai asa pielea poate fi tratata eficient. Sunt indicate
cremele hidratante pe baza de extracte de te si legume cu rol de reducere a secretiei sebacee. Trebuie insistat in
38
mod deosebit pe procesul de curatire a tenului atat in programul de ingrijire la domiciliu, cat si in cadrul cosmetic
efectuat de specialist. Mastile astringente, gomajul, peelingul cosmetic si, la nevoie, medical ( mai jos, cap. 5.6.5.)
sunt procedee de baza in ingrijirea tenului gras.
Tenul mixt este cel mai frecnt. Axul facial (frunte, nas, barbie) are aspect de ten gras, restul partilor fetei
apropiindu-se fie de caracteristicile tenului normal, fie de ale celui uscat. Exista tenuri sensibile care, la schimbarile
bruste de temperatura sau in timpul emotiilor, prezinta o roseata difuza pe pometi, pe aripile nasului si barbie. in
timp, datorita repetarii puseelor congesti, vasele capilare de la suprafata pielii se dilata si devin vizibile. Acestea
poarta numele de telangiectazii si pot lua aspect de cuperoza. Sensibilitatea tenului poate fi tinuta in frau prin
evitarea excesului de sapun si soare, precum si a variatiilor de temperatura. De asemenea, trebuie evitate
condimentele, abuzul de cafea, alcoolul. Produsele cosmetice recomandate sunt cele emoliente, calmante,
decongesti, pe baza de rutin si azulen, care au rolul de a stopa aceste neajunsuri. Neingrijita, cuperoza, pe fondul
modificarilor datorate menopauzei, se poate accentua.
Tratamente pentru întreţinerea părului
Distrugerea părului poate proveni din următoarele cauze: executări prea frecvente ale permanentului,
executarea necorespunzătoare a permanentului, spălarea părului cu un produs necorespunzător, executarea
vopsirii în mod necorespunzător sau decolorarea părului cu o concentraţie prea mare a apei oxigenate. Din aceste
motive, numeroase lucrări (vopsit, decolorat, permanent) nu se pot executa. Datoria coaforului este de a contribui
prin tratamente corespunzătoare la regenerarea părului. Clătirile care se mai numesc şi „recondiţionări” sau
„balsamări” acţionează ca preparate curative pentru păr. Sarcina lor constă în a netezi din nou stratul solzos
deranjat prin spălare, astfel încât părul să poată fi pieptănat uşor. Clătirea se face după spălare.
La preparatele normale, puterea de acţionare durează de la o spălare la alta. Preparatele mult mai active
pe bază de uleiuri şi creme trebuie utilizate la părul care se aşchiază puternic. În acest caz, ele încleiază stratul
solzos şi hrănesc părul devenind mai moale şi mai elastic. Acest procedeu este necesar dacă părul a fost supus de
mai multe ori la permanent chimic sau decolorare, dacă nu a fost apărat de soare sau a fost supus acţiunii apei
sărate sau clorurate, după care părul nu a fost spălat bine.
Preparatele curative conţin acxeleaşi substanţe ca şi cele de clătire, dar într-o concentraţie mult mai mare.
Este necesar un timp mult îndelungat pentru ca părul să le absoarbă (15-30 mi). Acest proces se poate intensifica la
căldură. După aplicarea preparatului pe păr, capul trebuie înfăşurat într-o folie şi deasupra acesteia se înfăşoară un
prosop încălzit. Este foarte important ca preparatul să se înlăture bine de pe păr prin spălare uşoară.
Aceste tratamente ajută unora iar altora nu. De regulă, preparatele de acest gen conţin extracte din
plante, extracte şi preparate albuminice care stimulează circulaţia sângelui şi schimbul de substanţe. Ele au
menirea să întărească rădăcinile pentru formarea noilor fire de păr şi să asigure substanţele necesare. Îngrijirea
suplimentară şi întrebuinţarea oricăror substanţe nutritive nu dăunează niciodată pielii capului.
Ingrediente de refacere
Ingredientele de refacere acţionează în felul următor: prin distrugerea firului de păr se schimbă
proprietăţile chimice ale keratinei din care este compus acesta. Din cauza acestor transformări, porţiunile distruse
atrag substanţele nutritive ca un magnet. Rezultatul este că golurile din stratul superior distrus se umple, părul
devine din nou lucios şi elastic. Unele ingrediente pătrund în păr cum ar fi proteina mătăsoasă, colagenul şi
compuşii keratinici. Aceeaşi acţiune o are pantenolul, derivatul acidului pantoteic din complexul vitaminei B, care
asigură umiditatea şi elasticitatea. Uleiurile fine, de genul uleiului din lăstarii de grâu încolţit sau alte asemenea
uleiuri, acoperă părul cu o peliculă fină care protejează şi îl fac elastic.
Este dăunător părului deteriorat - pieptănarea - distruge şi mai mult stratul solzos şi aşa suficient de
afectat. Se poate pieptăna doar partea sănătoasă a părului chiar de la rădăcină. Compuşii siliconului încleiază
capetele aşchiate ale părului şi le acoperă cu o peliculă protectoare. Dacă părul este puternic deteriorat este
necesar să se taie vârfurile. Problema pielii uscate a capului şi a părului friabil nu constă în deteriorarea zilnică a
părului ci în starea de inerţie a glandelor secretoare. Acestea produc o cantitate prea redusă de grăsime pentru a
gresa în măsura suficientă părul. Cauza acestui neajuns constă în: - ca şi la părul gras - în structura condiţionată
genetic. Pentru îngrijirea acestui tip de păr se utilizează aceleaşi mijloace ca şi la părul friabil, la care se adaugă
masajele care uşurează circulaţia sângelui. La aceste masaje se întrebuinţează cu efecte benefice apa specială
39
pentru păr, care conţine extracte de ierburi şi grăsimi uşoare. Pentru masaje se aplică degetele la rădăcina părului
şi se fac mişcări circulare. Este bună şi metoda de periere zilnică cu peria. Aceasta stimulează pielea capului şi
dispersează uniform grăsimea părului.
Căderea părului
Durata vieţii fiecărui fir este limitată. Când această perioadă se termină părul cade, lăsând loc altui fir.
Creşterea părului durează de la 3-7 ani în cazuri excepţionale ceva mai mult. După aceea rădăcina firului îşi opreşte
schimbul de substanţe şi se micşorează. Părul se mişcă în rădăcină timp de 2-4 luni şi în final cade. Astfel capul
pierde într-o zi până la 100 de fire, ceea ce, la un volum total de peste 100.000 de fire, nu reprezintă o problemă.
Verificaţi dacă fiecare fir de păr are la capăt un mic ghemotoc alb (rădăcina). Dacă nu există atunci firul nu a căzut
ci doar s-a rupt şi nu se socoteşte. Dacă dimineaţa găsiţi pe pernă mult păr este un semn îngrijorător. Hormonii pot
fi cauza frecventă a căderii părului. La bărbaţi, aceasta duce la chelie iar la femei la o pierdere „difuză” a părului.
Difuzia înseamnă că părul nu cade dintr-un anumit loc ci uniform de pe toată suprafaţa capului.
Cauzele hormonale cunoscute sunt: căderea părului după graviditate când se schimbă brusc componenta
hormonilor. În timpul gravidităţii au asigurată o fază prelungită de creştere a părului. Cu naşterea copilului această
fază se întrerupe brusc şi într-un timp scurt cade dintr-o dată mult păr. Creşterea părului se restabileşte imediat ce
procesul hormonal se echilibrează. Aceasta se produce după 6-8 luni.
Preparatele anticoncepţionale pot duce, de asemenea, la intensificarea căderii părului. La o sensibilitate
mare ele pot acţiona în mod identic cu hormonul testosteron, care determină calviţia la bărbaţi. Nici acesta nu este
un mtiv de panică pentru că la femei nu există niciodată asemenea cazuri disperate ca la bărbaţi. Această problemă
trebuie însă discutată cu medicul pentru că nu este vorba numai de căderea părului ci şi de alte fenomene: pielea
capului şi a feţei devine mai grasă ca de obicei.
Alimentaţia influenţează foarte mult creşterea părului pentru că tot ce este necesar creşterii părului se
obţine prin ea. De aceea trebuie să ne amintim întotdeauna, mai ales în cazul curei de slăbire. O alimentaţie
unilaterală şi în special deficitul de albumină şi de fier poate duce la pierderea părului, care se restabileşte când se
echilibrează alimentaţia.
Stresul puternic poate provoca o scădere evidentă a părului. Părul nu cade dintr-o dată ci după 2-3 luni.
Cauza este distrugerea temporală a echilibrului hormonal.
Boala - în special o infecţie cu o temperatură ridicată (congestia pulmonară gravă) poate duce la căderea
părului.
Unele medicamente ( de exemplu preparatele care accentuează fluidizarea sângelui) pot duce la căderea
părului. Din fericire, în toate cazurile enumerate creşterea părului se restabileşte imediat ce factorul nociv este
îndepărtat. Când părul cade în smocuri sau când această cădere a părului continuă fără cauze evidente se va apela
la medicul dermatolog. Când părul capului îşi pierde aspectul pufos, cauza pierderi poate fi nu neapărat căderea
lui, cât şi ruperea lui superficială. La ruperea părului, acesta rămâne pe pernă sau pieptăne, rădăcina părului fiind
sănătoasă. Poate este afectat numai firul de păr, în aşa măsură încât nu mai rezistă unui efect mecanic şi se rupe,
uneori chiar de lângă rădăcină. Cel mai adesea cauza acestei ruperi este efectuarea necompetentă a unei ondulaţii
chimice sau a unei decolorări puternice. O altă cauză poate fi distrugerea pielii capului datorită unei ciuperci, ca
urmare a netratării mătreţei. Această infecţie poate distruge pielea şi rădăcina părului atât de mult încât din
rădăcini nu mai pot creşte decât fire slabe şi friabile. Rezolvarea problemei constă în tunderea scurtă iar când
există şi mătreaţă este necesar un tratament intensiv pentru vindecarea pielii capului.
Boli ale părului / scalpului
Aşa cum şi pielea are dezechilibre, aşa se poate întâmpla ca şi părul să aibă la un moment dat anumite
dezechilibrări de la normalitate. Dacă se întâmplă ca o clientă să aibă o boală a scalpului infecţioasă, coafeza
trebuie să o îndrepte către un specialist, un dermatolog, pentru a evita înrăutăţirea situaţiei. În plus, ea nu poate fi
servită din cauza pericolului de infectare.
Totuşi, existe dezechilibre ale scalpului care nu sunt atât de grave şi care sunt tratabile, cum este
mătreaţa.
40
Mătreata
Celulele pielii capului se desfac în mod constant. Celulele care mor se desprind uşor de pe suprafaţa pielii.
Celulele moarte devin vizibile sub formă de mătreaţă numai atunci când se aglomerează. Un singur solzişor de
mătreaţă este format din 500 - 1000 celule cornoase. Această aglomerare a celulelor se datorează cornificării pielii
capului, cauza nefiind cunoscută prea bine. Întrucât apariţia mătreţei este însoţită de o secreţie abundentă a
glandelor secretoare de grăsime experţii presupun că prin descompunerea bacteriană a grăsimilor iau naştere
substanţe ce provoacă o cornificare avansată.
Mătreaţa apare şi în cazul în care pielea capului prea uscată şi se irită uşor datorită şamponului de calitate
inferioară, a permanentului neigienic sau a aerului prea uscat din cameră. Acest tip de mătreaţă, de regulă, trece
de la sine îndată ce cauza încetează.
Cea mai utilizată substanţă în tratarea mătreţei se numeşte OCTOPIROX. Aceasta desface de pe piele
celulele cornificate şi încetineşte procesul de cornificare. Doza de substanţă împotriva mătreţei în şampoanele
speciale este destul de slabă dar suficientă pentru îngrijire. În cazurile mai complicate se recomandă un tratament
special. De obicei preparatele curative se aplică pe pielea capului înainte de spălare şi se lasă acolo un timp
oarecare. La nevoie se repetă tratamentul. Mătreaţa dispare în cel mult trei săptămâni dar din păcate nu
întotdeauna. Predispoziţia pentru formarea mătreţei rămâne pentru că tratamentul îndepărtează doar simptomul.
Ea poate apărea din nou iar asta implică repetarea tratamentului care trebuie făcut fără întârziere, deoarece
bacteriile şi ciupercile găsesc un mediu hrănitor ideal în pielea afectată de mătreaţă. Urmările posibile sunt
distrugerea capacităţii de creştere a părului, care duce la căderea lui. În afară de aceasta este foarte importantă
spălarea deasă a părului.
Periile şi pieptenele trebuie păstrate mereu curate.
Îmbolnăvirea efectivă a pielii capului este Pecinginea Solzoasă. Simptomele sunt cele ale mătreţei
obişnuite, dar:
-mătreaţa rezistă în ciuda tuturor tratamentelor şi se ameliorează doar puţin;
-pielea de sub păr nu este numai cu mătreaţă, are şi o tendinţă de înroşire;
în aceste cazuri trebuie consultat medicul dermatolog.
Protecţia contra soarelui
Nu numai pielea, dar şi părul capului este supus distrugerii de către razele ultraviolete. Sub influenţa
acestora acţionează asupra părului la fel ca şi perhidrolul - vechiul mijloc de decolorare a părului. Pigmenţii se
distrug, părul se deschide la culoare iar structura lui devine poroasă. Pentru ca acest proces să înceapă, nu este
nevoie neapărat ca părul să fie ud. Este suficientă umiditatea obişnuită a aerului şi umiditatea normală a pielii
capului. Soarele evaporă umiditatea necesară keratinei părului. În urma acestei acţiuni, părul devine uscat şi îşi
pierde elasticitatea. Cu cât este mai rezistent stratul solzos cu atât părul este mai protejat împotriva razelor
ultraviolete. Trebuie să se aibă în vedere protecţia părului mai ales în cazul ondulaţiei permanente sau când părul
este vopsit sau decolorat.
Părul lung şi friabil necesită de asemenea o protecţie deosebită.
Protecţia părului în timpul verii se va face ca preparate cu filtre ultraviolete (lac, gel umezitor şi creme),
şampon deosebit de moale cu substanţe nutritive care menţin umiditatea; preparate curative şi de clătire cu
umefianţi; părul lung are nevoie de „fluid” pentru păr aşchiat.
Spălatul părului şi uscatul cu feonul Produse şi ustensile necesare

Produsele necesare spălării părului sunt: şampon adecvat tipului de păr, balsam (când este cazul) şi
diferite produse sau tratamente atunci când este cazul. Ustensilele necesare sunt: Gulerul de protecţie, două
prosoape, o pelerină şi nu în ultimul rând, o scafă.
Spălatul părului
Prin spălare se elimină impurităţile şi sebumul depus pe păr. Spălarea părului este importantă, de ea
depinzând în mai multe cazuri reuşita permanentului, a vopsitului, a ondulaţiei. Pentru spălarea părului se
recomandă şampoane de preferinţă nealcaline.
41
Înainte de spălare este necesar ca părul să fie descurcat, mai ales un păr moale, tapat, buclat. La descurcat
trebuie să se ţină seama de sensibilitatea pielii capului şi de calitatea părului, alegând uneltele de descurcat cele
mai corespunzătoare.
Scafa se plasează exact la înălţimea cefei clientei, avându-se grijă ca aceasta să stea cât mai comod cu
capul pe spate. Pentru a proteja îmbrăcămintea se aplică la ceafa clientei un prosop şi o pelerină. Se clăteşte părul
cu apă caldă, după aceea se pune şamponul în cantităţi mici, se freacă mai întâi între palme şi apoi pe păr. Se
freacă părul de la frunte spre ceafă cu pulpa degetelor ( nu cu unghiile), cu energie dar fără brutalitate. Se insistă la
curăţarea marginilor contururilor, de la frunte, tâmple, din spatele urechilor şi de la ceafă. Nu se lasă mult timp
şamponul pe păr. Substanţele hrănitoare şi cele de curăţare acţionează în câteva secunde.
După spălare părul trebuie clătit foarte bine, pentru că resturile de şampon pot reduce luciul şi aspectul
pufos al părului. După aceea părul se stoarce uşor prin presare, se şterge uşor în prosop fără bruscări. În stare
uscată fibrele din constituţia firului de păr sunt foarte dure. Această stare se pierde brusc atunci când părul este
umezit. Stratul solzos exterior se umflă în apă şi devine mai sensibil. La o pieptănare mai atentă, unele particule din
stratul solzos se aşchiază şi se rup. Aceasta scade rezistenţa părului, luciul şi elasticitatea. De aceea pentru
pieptănarea şi aranjarea părului în stare udă se foloseşte numai pieptenele cu dinţi rari, care nu trebuie să fie
ascuţiţi. Nu se foloseşte peria la părul ud.
Este important ca la descâlcirea părului să se înceapă de la vârf şi treptat să se treacă mai sus pentru a
evita ruperea prin întindere. Dacă părul nu se lasă uşor la pieptănat este un semnal sigur că el este deteriorat.
Alegerea şamponului la spălarea părului este foarte importantă şi trebuie să corespundă tipului de păr, stării lui de
sănătate, culorii şi calităţii lui.
Şamponul pentru păr normal - trebuie să aibă proprietăţile necesare spălării. El trebuie să fie uşor
protector.
Şamponul pentru păr subţire (de „înfoiere”) - conţine pe lângă substanţele de spălare, componenţi care
întăresc părul (keratină, proteină mătăsoasă, extract de ierburi). Aceşti componenţi conferă părului o duritate
suplimentară, iar datorită lor firele de păr nu se lipesc unele de altele.
Şamponul pentru păr gras - conţine substanţe de spălare care menajează în primul rând pielea capului.
Acest şampon nu conţine substanţe nutritive care ar îngreuna suplimentar părul. Adaosuri pot fi numai elemente
bactericide şi extracte de plante care conferă părului o asprime la pieptănat. Aceste substanţe au rolul să
neutralizeze secreţia de grăsime a pielii şi împiedică lipirea părului după spălare.
Şamponul pentru păr uscat şi friabil - conţine substanţe nutritive ca lanolina sau lecitina, ingredienţi
sintetici adezivi care revogorează părul făcându-l elastic şi neted. Aceşti ingredienţi repară micile rupturi din stratul
solzos şi îmbunătăţesc substanţial adaptabilitatea părului ud la pieptănat. La părul subţire sau cu grăsime la
rădăcină şi care se aşchiază la capete nu se recomandă un astfel de şampon. Adaosurile nutritive pot îngreuna mult
părul şi el se lipeşte repede. În acest caz este mai bine să se întrebuinţeze şamponul special pentru păr gras şi să se
urmeze un tratament curativ pentru vârfurile părului.
Masajul capilar
Se execută în continuarea spălatului când părul şi pielea capului sunt curate. Înainte de a se începe
masajul este indicat să se observe cu atenţie pielea capului şi starea firului de păr.
Masajul manual
Este compus din mai multe mişcări care se execută urmărindu-se sensul circulaţiei sângelui, direcţia
nervilor şi a muşchilor, adică de la ceafă spre creştet, de la tâmple spre creştet şi de la frunte spre creştet. În
general masajul se începe şi se încheie cu o mişcare descongestionantă care relaxează clientul. Masajul se începe
de la frunte, execuntându-se cu ambele mâini - scurte, circulare în sens ascendent. Apoi se face o alunecare spre
tâmple apăsând uşor pielea. Prin aceste mişcări repetate de 3-4 ori se obţine un efect calmant. În continuare se
execută mişcări de presiune menite să influenţeze circulaţia sanguină.
 mişcarea de presiune pentru hiperemie: cu degetul mare se împinge, se deplasează pielea capului,
adunând-o şi strângând-o ca la extragerea punctelor negre.
 mişcarea de presiune în zig-zag pe cărări: se desparte părul prin cărări succesive, se aşează faţă în faţă
degetele de la mâna stângă şi cele de la mâna dreaptă la o distanţă de 2-3 cm şi se deplasează pielea capului astfel
42
cva să se apropie degetele. Pe urmă degetele împing pielea de-a lungul cărării, dar o mână împinge pielea în sus iar
cealaltă în jos, deci în sens invers.
 mişcările de presiune circulară: se aplică degetele mâinii drepte în regiunea frontală şi cele de la mâna
stângă în regiunea occipitală, podul palmei fiind îndepărtat însă de cap şi se execută o presiune energică asupra
pielii, astfel încât să se deslipească şi să se cuteze. În acest timp sunt imobilizate, degetele nu alunecă pe piele şi nu
freacă părul, numai pielea capului este aceea care trebuie să se mişte. Se repetă această mişcare, aplicându-se de
data asta degetele în regiunea temporală, deasupra urechilor.
 mişcarea de presiune pentru imobilizarea totală a pielii capului: se aşează palmele întâi în regiunea
temporală şi se deplasează pielea capului înspre creştet, palmele fiind imobilizate în acest timp. Apoi se aşează
palmele în regiunea frontală şi occipitală, procedându-se identic. Masajul se încheie cu o mişcare
descongestionantă. Se aşează palmele întâi în regiunea temporală şi se deplasează pielea la ceafă, unde se execută
alternativ mişcări de alunecare de sus în jos.
Atentie!
In caz de seboree nu se va masa zona temporală şi în cazul în care ne confruntăm cu o cădere abundentă a
părului nu vom executa masajul.
Proprietatile firului de par
Rezistenta parului este mare la agenti fizici si biologici:
1. Firul de par este flexibil si elastic.
2. Parul este higroscopic.
Firul de par are proprietate absorbanta sau de fixare.
Structura chimică : 85% keratină, 10% apă, 3% lipide, 0,5% pigmenţi substanţe minerale.
Dupa Culoare: roşie, neagră.
Nuanţele diferite sunt rezultatul combinării dintre cei doi pigmenţi.
Alte caracteristici:
Strălucire; Grosime; Rezistenţă; Elasticitate;
Gradul de ondulare naturală; Desime.
In funcţie de secreţia de sebum:
Părul normal; Părul gras; Părul uscat.
În funcţie de grosime:
Părul gros; Părul subţire
43
În funcţie de gradul de ondulare:

Par cret; Par drept
Ingrijirea parului si a pielii capului, in saloanele de Coafura.

Prin spalare se elimina impuritatile si sebumul depus pe par. Spalatul parului este important, de el
depinzand in mai multe cazuri reusita:
 Permanentului
 Vopsitului
 Ondulatului
 Tunsului
 Coafatului.
Tehnica spalarii parului.
 Determinarea starii parului si a pielii capului
 Alegerea samponului si a tratamentului
 Aplicarea produsului pentru spalat
 Aplicarea tratamentului
 Masuri de igiena.
Inainte de spalare este necesar ca parul sa fie descurcat, mai ales un par moale, tapat sau buclat.
La descurcare trebuie sa se tina seama de sensibilitatea pielii capului si de calitatea parului, alegand
unelte de descurcare corespunzatoare.
Scafa se plaseaza exact la inaltimea cefei clientei avandu-se grija sa stea cat mai comod cu capul pe spate.
Pentru a proteja imbracamintea, se aplica la ceafa un prosop si pelerina.
Se clateste parul cu apa calda, se pune sampon in cantitati mici, se freaca in palme, apoi se aplica pe par.
Se freaca scalpul de la frunte spre ceafa cu buricul degetelor, cu energie, pe toata suprafata capului. Se insista la
curatarea marginilor, contururilor de la frunte, tample, in spatele urechilor si la ceafa. Samponul nu se lasa mult
timp in par deoarece substanta hranitoare si de curatare actioneaza in cateva secunde.
44
Dupa spalare parul trebuie clatit foarte bine, pentru ca resturile de sampon pot reduce luciul si aspectul
pufos al parului. Dupa aceea parul se stoarce usor prin presare si se sterge in prosop fara bruscari. In stare uscata
fibrele din constitutia firului de par sunt foarte dure. Aceasta stare se pierde brusc atunci cand parul este umed.
Stratul solzos extern se umfla in apa si devine mai sensibil. La o pieptenare atenta, unele particule din stratul solzos
se aschiaza si se rup, scanzand rezistenta parului, luciul si elasticitatea, de aceea pentru pieptanat si aranjat parul
in stare uda se folosesc numai pieptene cu dinti rari neascutiti. Este important ca la descalcire sa se inceapa de la
varf si treptat sa se treaca la partea de sus pentru a evita ruperea prin intindere.
Daca parul nu se lasa usor pieptanat este un semnal sigur ca el este deteriorat.
Alegerea samponului potrivit la spalarea parului este foarte importanta si trebuie sa corespunda firului de
par, starii de sanatate, culorii si calitatii lui.
Produse pentru inariiirea parului:
 Şamponul de păr
 Balsamul
 Măştile capilare
 Uleiurile capilare
 Loţiunile tonice.
Acesta trebuie sa fie potrivit firului de par, starii de sanatate, culorii si calitatii lui:
 Sampon pentru par subtire
 Sampon pentru par gras
 Sampon pentru parul normal
 Sampon pentru par uscat si friabil
 Samponul pentru par vopsit.
Sampon pentru par subtire - contine pe langa substanta de spalare, componente care intaresc firul de par:
 Keratina
 proteina matasoasa
 extract de ierburi; acestea ii confera parului o duritate suplimentara, datorita lor firele de par nu se lipesc
unele de altele.
Sampon pentru par gras - contine substante de spalare care menajeaza in principiu pielea capului, acest
sampon nu contine substante nutritive care ar ingreuna supletea parului, ci dimpotriva poate contine alte
elemente: bactericide si extracte din plante care confera parului o asprime la suprafata, aceste substante au rolul
sa neutralizeze secretia de grasime a pielii capului si impiedica lipirea parului dupa spalare.
Sampon pentru parul normal - trebuie sa aiba proprietati necesare spalarii si trebuei sa fie usor protector.
Sampon pentru par uscat si friabil - contine substante nutritive cu lanolina si lecitina, ingredienti sintetici
care revigoreaza parul facandu-l elastic si neted; aceste ingrediente repara micile rupturi din stratul solzos si
imbunatatesc substantial adaptabilitatea parului ud la pieptanare.La parul subtire sau cu grasimi la radacina si care
se aschiaza nu se recomanda acest sampon, adaosurile nutritive pot ingreuna mult parul si el se lipeste repede.
Samponul pentru par vopsit - mentine cuticula inchisa dupa vopsire pastrand in par pigmentii de vopsea
mai mult timp.
Armonia feţei şi volumul coafurii
Întotdeauna când dorim să alegem o coafură, trebuie să luăm în considerare mai mulţi factori: tipul de
păr, fizionomia clientei (forma figurii ei: rotundă, în formă de pară, pătrată, triunghiulară, dreptunghiulară, în
formă de diamant sau de inimă - vezi imaginile), culoarea părului şi dorinţa clientei. De asemenea, coafeza trebuie
să depisteze în prealabil defectele capului clientei pentru a le masca. În general, această mascare a
imperfecţiunilor se realizează în mod special prin volumul coafurii.
45
Defecte ale capului - corectarea lor

Tipuri de disproporţii ale capului
În viaţa de zi cu zi întâlnim persoane cu diferite defecte:
 sprâncene înalte
 ochi rotunzi şi mari
 distanţa prea mare dintre sprâncene
 sprâncene drepte sau căzute pe ochi
 frunte lată
 obraji proeminenţi
 maxilar mare
 păr foarte aspru (spongios)
46
 păr puţin
 cap turtit
 perciuni foarte alungiţi
 vârtejuri
 goluri de păr
 comedoane de grăsime
 chelie
 păr abundent
 gât gros şi scurt
 gât lung şi subţire
 urechi mari
 nas lung sau lat
 obraz mare sau mic
UNGHII
1. Structura unghiei
47
Din punct de vedere al aspectului unghiei se cunosc 3 tipuri de unghii şi anume:

 unghia lipită de deget, numită şi unghia plată
 unghia mică - care se desfăşoară pe o suprafaţă foarte redusă şi care este situată foarte aproape de
rădăcina unghiei. La acest tip de unghie nu prea se recomandă modelaj de unghii false, deoarece montajul
acestora se va face extrem de greu, dat fiind spaţiul foarte mic de manevră al manichiuristei şi corecţia importantă
pe care va trebui s-o facem unghiei false înainte de aplicare (aproape jumătate din lăţimea unghiei false se pierde
prin ajustare).
În cazul acestui tip de unghie se întâlneşte foarte des (90% din cazuri) atât în partea superioară a unghiei
cât şi în cea inferioară (liberă) posibilitatea ca unghia să fie încărnată, sau altel spus partea cărnoasă a unghiei a
migrat spre zona unghiei acoperind-o în proporţie mai mică sau mai mare funcţie de caz.
 unghia cu muchia exterioară liberă este unghia foarte indicată modelajului de unghii false şi care se
supune uşor oricărui tip de manichiură. Acest gen de unghie arată în felul următor: este aproape ovală, unghia se
răsfrânge frumos peste partea cărnoasă a degetului numită hyponychium, cu o suprafaţă liberă lăsată la dorinţa
persoanei şi care privită dedesupt apare transparentă.
Din punct de vedere structural unghia este alcătuită astfel:
 rădăcină - aflată sub piele la baza unghiei, este alcătuită din celule noi. Cele vechi sunt mai tari şi sunt
împinse în afară.
 corpul unghiei - este format din straturi de celule de keratină întărită. Partea plată a unghiei nu conţine
nici nervi, nici capilare. Trebuie evitată curăţarea unghiei în profunzime pentru a nu produce leziuni patului unghiei
sau pentru a nu separa corpul unghiei de patul său.
 pieliţa sau cuticula - este porţiunea îngustă de piele aflată la baza unghiei care se împinge cu beţişorul de
portocal şi ulei vitaminizant.
 patul unghiei - se găseşte sub unghie şi conţine nervi şi capilare de sânge care se reflectă prin unghie,
dându-i un aspect rozaliu. Se întinde de la rădăcină până la marginea liberă a unghiei.
 marginea liberă - este situată dincolo de hyponychium
 matricea - suprafaţa care este situată în partea de jos a rădăcinii şi este producătoare de celule de
keratină ce conţin capilare de sânge şi nervi. Această parte este foarte sensibilă şi atunci când este lovită poate
duce la căderea unghiei.
 hiponichium - este pielea subţire de sub partea liberă a unghiei
 eponichium - sau pieliţa de la baza unghiei care încadrează unghia şi partea unde unghia intră în piele
 lunula - se prezintă sub formă de semilună care leagă matricea de patul unghiei
Formele unghiilor: Unghiile pot avea următoarele cinci forme:
 pătrată
 evazată
 ovală
 ascuţită
 rotundă
2.Iregularităţi ale unghiilor
a) Unghiile văluite
Pe unghie apar rizuri care pot fi uşor pilite pentru a fi atenuate
b) Adâncituri pe unghie. Sunt rezultatul unor probleme apărute la celulele din matrix. Se vor lucra cu foarte
mare grijă.
Adâncituri pe unghie Sunt rezultatul unor probleme apărute la celulele din matrix. Se vor lucra cu foarte mare
grijă.
c) Leuconychia - sunt petele albe care apar frecvent pe unghie, dar nu indică o boală. Deplasându-se o dată
cu creşterea unghiilor, în cele din urmă dispar.
48
d) Ony chauxis - reprezintă hipertrofierea unghiei(creşterea exagerată a unghiei în grosime). Poate fi cauzată
de o infecţie locală. Dacă infecţia este prezentă, nu se lucrează la ea. Dacă infecţia nu este prezentă, nu se poate
lucra cu pila.
e) Onychatrophie - atrofia, reducerea dimensiunii unghiei datorită unor lovituri sau a contactului cu
detergenţi puternici. S-ar putea lucra, dar cu foarte multă grijă.
f) Pterigium - este o creştere exagerată a cuticulei peste unghie. Sugeraţi clientei manichiura cu ulei cald, de
preferat de măsline.
g) Onychophagie - unghii roase cu dinţii. Sugeraţi clientei să renunţe la acest obicei făcându-şi frecvent
manichiura.
h) Onychorhexis - unghii despicate datorită unor lovituri, pilirii incorecte a unghiilor sau utilizării excesive a
solvenţilor pentru ojă. Sugeraţi clientei manichiura cu ulei cald.
i) Unghii de forma cojii de ou – acestea sunt foarte subţiri, albe şi mult mai
flexibile decât unghiile normale. Partea liberă a unghiei se curbează mult. Denotă
boli cronice de origine sistemică sau nervoasă.
j) Unghii albăstrui - datorită unei proaste circulaţii a sângelui sau a problemelor cardiace. Se poate face
manichiura obişnuită.
k) Unghia care prezintă pete roşiatice sau maronii se datorează unor lovituri puternice care au determinat
sângerarea petului unghiei. Petele dispar o dată cu creşterea unghiei. Aceste unghii pot fi lucrate cu multă atenţie.
3. Boli ale unghiilor
Orice unghie care pare bolnavă cu semne de infecţie sau pe un deget înroşit, umflat, iritat, dureros sau cu
puroi nu se lucrează de către manichiurista ei, aceea se trimite la doctor.
ONYCHOSIS este un termen tehnic care se referă la orice boală a unghiei.
a) ONYCHOMICOZA - este o infecţie cauzată de paraziţi vegetali. Se prezintă ca o încărcătură albicioasă care
poate fi răzuită sau ca striuri galbene în interiorul unghiei.
Boala porneşte de la partea liberă şi se răspândeşte către rădăcină. Porţiunea infectată este groasă şi
decolorată. Pe măsură ce infecţia avansează, apar iregularităţi de grosime, straturile infectate se desfac de unghie
şi lasă să se vadă partea bolnavă a patului unghiei.
b) PARONYCHIA - este o infecţie, o inflamare a ţesutului de jur împrejurul unghiei. Este o infecţie generată de
bacterii.
c) ONYCHIA - este inflamarea matrixului şi se datorează infectării cu bacterii din cauza instrumentelor de
manichiură.
d) ONYCHOCRYPTOSIS - unghii încărnate care pot genera o infecţie şi apar datorită pilirii exagerate a
unghiilor în partea laterală.
e) ONYCHOPTOSIS - este căderea unghiilor (una sau mai multe) şi are drept cauză sifilisul.
f) ONYCHOLYSIS - este depărtarea unghiei de patul ei dar fără ca să cadă. Denotă boli interne.
În funcţie de aspectul, culoarea, forma lor unghiile pot indica boala sau bolile de care suferă persoana în
cauză astfel:
 unghiile de culoare roz indică sănătate, alimentaţie corectă, regim de viaţă corect, fără deviaţii
 unghiile albăstrui indică anemie sau o toxicitate mărită în organism. Nu facem recomadări, astfel de cazuri
sunt numai de competenţa medicului.
 unghiile fragile, subţiri indică o deficienţă de vitamine, care dacă nu este însoţită de alte manifestări îi
putem recomanda să facă o cură de 7 zile(niciodată vara) cu polivitamine şi poliminerale. Lunile în care se
recomandă administrarea vitaminelor sunt cuprinse între lunile septembrie şi aprilie inclusiv.
 unghiile îngroşate pot fi cauzate de folosirea în exces sau de slaba calitate a unor produse de curăţare
(detergenţi), sau mai grav se pot prezenta în această formă ca urmare a apariţiei unor paraziţi sau micoze.
Recomandăm consult al medicului dacă şi culoarea lor este schimbată. În cazul apariţiei unor micoze unghia
capătă o culoare alb-gălbuie în straturi.
49
 unghia moale - supusă exfolierii indică o lipsă de proteine şi vitamine. În acest caz nu facem recomandări,
se adresează medicului pentru analize ale sângelui şi consultaţie.
Acolo unde apar situaţii în care nu suntem sigure asupra cauzei ce a generat modificări ale unghiei este
indicat să nu aplicăm modelaj de unghii false şi nici pânză de acrylic. Dacă unghia este slăbită dar nu prezintă forme
grave sau boli de piele putem executa aproape toate tipurile de manichiură cunoscute.
 unghia curbată foarte mult peste deget indică existenţa unor boli cronice. Dacă nu sunt transmisibile nu
ne împiedică să executăm manichiura.
 desprinderea unghiei de patul unghiei indică apariţia sau existenţa unei infecţii ori prezenţa unor ciuperci.
 infecţia matrix-ului se manifestă ca un ţesut inflamat în interiorul căruia se depozitează puroi în imediata
vecinătate a bazei unghiei. Această boală este produsă de bacterii şi este considerată contagioasă. Nu se execută
nici un fel de manichiură. Se recomandă cu tact consultul medicului.
 unghia rdicată este cauzată de regulă de apariţia unor micoze. Aceasta se prezintă astfel: unghia se
situează la un nivel mai ridicat de piele, sub care se află mai multe straturi de celule moarte, întrerupte pe alocuri
de goluri. Nu se execută nici un fel de manichiură, se recomandă consultul medicului.
NOTA: Când clienta care a fost trimisă la medic se reîntoarce în salon după un interval de timp şi doreşte
să i se facă manichiura, i se cere o hârtie doveditoare că a făcut un anumit tratament şi este în perfectă stare de
sănătate. Se informează clienta despre această hârtie pe care va trebui să o elibereze medicul atunci când îi
recomandăm consult de specialitate, astfel încât la revenirea în salon să se prezite cu actul respectiv, parafat şi
întocmit de medicul specialist. Fără acest act vă asumaţi în mod direct riscul de a vă îmbolnăvi dvs. şi pe cei cu
care veniţi în contact.
Cele mai intalnite tipuri de unghii
 unghie ovala si lunga
 unghie foarte lata si colturoasa
 unghie foarte lata si mare
 unghie foarte mica
Efectul optic al diverselor tipuri de unghii
- unghii lungi, ovale - dau degetelor si mainii iluzia de suplu si ingust;
- unghii scurte, rptunde, patrate, trapezoidale - dau impresia de latime, grosolan
Puncte de orientare la determinarea formei potrivite a unghiei
 forma naturala
 dorinta clientei
 activitatea profesionala
 moda
Masajul mainilor
Prin masaj se activeaza circulatia sangelui, se inlatura celulele moarte, facilitandu-se formarea altora noi,
de aceea este foarte important ca manichiuristele sa cunoasca tehnica masajului.
Masajul membrelor superioare se face se la maini spre umar.
Masajul articulatiilor membrelor se face prin miscari circulare pentru fiecare articulatie in parte.
Partea masata trebuie sa se afla intr-o pozitie comoda, adica sa aibe o baza mare si stabila de sprijin.
Deasemenea, muschii trebuie sa fie complet relaxati, iar inainte de masaj pielea se unge cu crema sau pudra de
talc, pentru anu se irita.
Scopul masajului este:
- pastrarea si redobandirea supletei mainilor
- activarea circulatiei sangelui.
Operatii premergatoare:
 Se unge pielea cu crema sau pudra de talc
 Mana trebuie sa fie intr-o pozitie comoda si stabila Masajul este interzis in zone inflamate, boli de piele,
leziuni, etc.
50
Miscari de masaj al degetelor:

Se tin degetele rasfirate in forma de evantai si se maseaza fiecare deget, incepand de la varf spre
radacina.
Se trec printre degetul mare si aratator degetele mainilor de sus in jos.
Se formeaza un cerc intre degetul mare si aratator, trecand prin el degetele.
Miscari de masaj al palmelor:
 Se prinde mana clientului intre maini si se maseaza podul palmei spre incheietura.
 Degetele se strang, se incercuiesc peste podul palmei si se executa o stransoare usoara.
 Se maseaza prin alunecarea degetelor varful lor pana la incheietura, pentru a activa circulatia sangelui.
Impachetari cu parafina
Acest tratament inmoaie epiderma, hidrateaza in profunzime pielea, dandu-i un aspect fin. Stratul cald de
parafina stimuleaza circulatia sanguina si are efecte relaxante asupra clientelor.
Tratamentul se efectueaza inaintea manichiurii sau a aplicarii lacului de unghii.
Parafina - origine minerala, amestec solid de hidrocarburi, obtinut din petrol.
Materiale si instrumente necesare tratamentului:
• incalzitor de parafina
• parafina
• solutie dezinfectanta
• ulei esential sau crema speciala
• manusi de plastic
• manusi din material textil
• prosop
Fazele tratamentului:
• Se pulverizeaza o solutie dezinfectanta pe maini si apoi se sterge.
• Se aplica o lotiune pentru maini si se maseaza pana patrunde in piele.
• Se introduc mainile pana la incheietura in parafina incalzita.
• Se acopera mana cu o manusa de plastic si apoi cu una din material textil.
• Dupa 15-20 de minute se scot manusile si se inlatura stratul de parafina depus.
• Se inlatura cu o lotiune tonifianta eventualele resturi de parafina.
• Baia de ulei
Scopul ei este:
 remedierea fragilitatii unghiilor
 regenerarea repliului cornos al unghiilor
Tehnica de lucru
 Intr-un vas de portelan se introduce un burete, apoi se toarna 100 ml de apa calda cu temperatura de
60°C si 120 ml de ulei de porumb.
 Dupa ce s-a sters lacul de la mana stanga, se desprinde cuticula
 Se pileste usor marginea libera a unghiei
 se introduc unghiile in vasul cu ulei
 Se tin 10 minute, si in timpul acesta se lucreaza la mana dreapta
 Se scot degetele, se sterg de ulei cu vata si se degreseaza
Manichiura este de mai multe feluri:
 Obisnuit - se face forma unghiei si se da cu lac
 Clasic - aici se taie carnea , se pileste unghiile, masaj , lac
Aromaterapia - cu diferite arome de flori, plante , uleiuri.
a) obosite - o picatura de cedru , o picatura de gherani, si cite 2 picaturi de caiaputa si levantica
b) miini uscate - o picatura de ulei de menta, o picatura de ulei de levantica, si cite 2 picaturi de ulei de
sandala, mirta, limenta, pin, capaiuta.
51
 SPA manichiura - se face manichiura igienica , se fac bai cu aburi de curatare , de inmuiere, de intinerire,
plus masaj si masti.
 Terapie cu parafina - ca si la SPA manichiura, doar ca aceasta procedura se face mai mult iarna pentru
incalzirea miinilor si a le repara de crapaturi si a le face mi moi.
Manichiura „Francez” - acest fel de manichiura se vopseste virful unghiei cu alb, a fost utilizat de demult
de un regizor care facea un film cu actrite, si pentru ca ele sa nu isi schimbe des lacul dupa fiecare imbracaminte.
Forma unghiilor este o chestiune de preferinte si de stil personal dar sunt anumite lucruri pe care ar trebui
sa le stii inainte de a le face patrate sau rotunjite. In functie de marime si forma unghiilor, vei descoperi ca doar o
anumita forma de unghie si doar unele culori te avantajeaza. La fel ca si amprentele, marimea si forma unghiilor
sunt unice pentru fiecare persoana. Poti sa gasesti asemanari intre unghiile tale si ale unei prietene, insa unghiile
au multe forme si marimi.
Daca te uiti la manichiura unei prietene vei observa ca nu are unghiile identice cu ale tale. De ce, oare? Ei
bine, patul unghiei, denumita si lama cornoasa poate fi lunga sau mai scurta, lata sau mai subtire. Patul unghiei,
este partea pe care este fixata unghia si este diferita de ce a mamei tale, a surorii, verisoarei sau cea a prietenei
tale. Acest lucru se intampla din cauza ca patul unghiei are forma potrivita anatomiei degetelor fiecarei persoane.
Lunula unghiei este la fel de importanta atunci cand alegi forma unghiei si apare sub multe forme, rotunjita,
patrata, rotund-patrata, oval etc.
In figura alaturata vei vedea partile principale ale unghiei in functie de care vei alege forma, lungimea si
culoarea potrivita de oja.â
52
FORMA UNGHIEI
IN FUNCTIE DE LUNULA SI PATUL UNGHIEI
Exista o regula de care poti tine cont, si anume: daca lunula unghiei este rotunjita asa trebuie sa fie si
varful, iar daca lunula unghiei este patrata e recomandat sa-ti pilesti unghiile intr-o forma patratoasa.
Tine minte urmatoarele sfaturi:
(a) Daca patul unghiei are o forma lata si scurta, forma potrivita este una patrata, rounjita la margine.
(b) O forma ovala la varf este potrivita daca patul unghiei este oval.
(c) Pentru o forma patrata a lunulei si o forma lunguiata a patului unghiei este de preferat o forma usor
rotunjita pe margini si plata in varf.
(d) Cu cat lunula este mai ascutita si patul unghiei este mai lunguiet, in acelasi fel, vei da o forma alungita si
ascutita unghiei.
(e) Pentru o unghie cu o forma lata si rotunjita, este indicat sa alegi o forma usor rotunjita si nu foarte lunga.
(f) Forma patrata este potrivita, evident daca lunula are o forma patrata iar lungimea se alege proporţional
cu lungimea pe care o are patul unghiei.
(g) Daca lunula este rotunjita la margini poti alege o forma patrata si usor rotunjita pe margine.
(f) Forma foarte ascutita este indicata daca lunula este foarte plata.
FORMA UNGHIILOR IN FUNCTIE DE ASPECTUL MAINII

Acorda-ti un moment si observa lungimea si latimea degetelor.
Ai mainile patrate, cu degete late? Ti se potrivesc unghiile scurte, fara colturi, urmarind linia lor naturala.
Pentru mainile mici, cu degete subtiri, merg de minune unghiile lungi, ovale, usor rotunjite la varf.
Daca ai degetele lungi si subtiri sau scurte si groase, pentru tine merg unghiile de lungime medie, de
forma patrata, cu colturile usor rotunjite.
CULOAREA OJEI IN FUNCTIE DE MARIMEA UNGHIEI Pentru unghiile scurte, mici se recomanda culorile tari,
stridente. Pe unghiile lungi arata mai bine o oja de culoare bej, nuantele deschise in general.
In cazul in care ai unghiile late, aplica oja doar pe centru, lasand libere extremitatile. Unghia va parea mai
lunga si degetele mai fine.
53
CELE MAI POPULARE FORME DE UNGHII

UNGHII OVALE
Este o forma feminina si care se potriveste celor mai multe tipuri de degete, atat celor avand patul unghiei
scurt cat si lung. O forma ovala si scurta a unghiei este potrivita celor care au patul unghiei scurt pe cand o forma
ovala si lunga este potrivita daca patul unghiei este lung.
UNGHII ROUNDE
O alegere buna daca ai unghiile scurte si esti o persoana activa, deoarece este forma care tinde sa se rupa
cel mai putin. Este o forma conservatoare, aleasa cel mai des de barbati deoarece urmeaza conturul natural al
unghiei. Marimea degetelor joaca un rol important, in sensul ca pentru degetele late aceasta forma creeaza
aspectul unor degete mai subtiri.
UNGHII ASCUTITE
Forma cea mai potivita daca vrei sa adaugi lungime unor degete scurte si late. Este o alegere foarte
populara in Estul Europei, mai putin in vest.
54
UNGHII PATRATE
Pentru degetele lungi si subtiri este alegerea cea mai inspirata. Unghiile patrate sunt intalnite cel mai des
in cazul manichiurii frantuzesti si a tips-urilor. Nu este o alegere foarte inspirata si foarte greu de obtinut daca
patul unghiei este scurt si lat. Iar pentru degetele avand patul unghiei lunguiet, forma patrata este potrivita si usor
de obtinut.
UNGHII PATRAT-OVALE
Este o alegere inspirata pentru degetele scurte si subtiri sau lungi cu degete groase. Prima data a fost
aleasa de Paula Gilmore in 1984, specialista celebra in acele vremuri.
55
Pedichiura
Importanta pedichiurii
Ingrijirea speciala a pielii si a unghiilor de la picioare este foarte importanta, ea avand un caracter igienic,
si se refera la taiere si pilirea unghiilor normale, ingrosate, incarnate, inegale sau deformate de la picioare, precum
si la indepartarea pielii ingrosatea de pe talpa piciorului.
Aceste ingrijiri sunt absolut necesare si trebuiesc efectuate cu regularitate, deoarece bataturile si colturile,
fiind presate de incaltaminte, devin dureroase, provoaca stari de disconfort si nervozitate.
Exercitarea meseriei cere foarta multa rabdare, atentie, si cunoasterea foarte bine a bolilor de piele.
Operaţii pregatitoare in vederea executării pedichiurii
Piciorul nu se trateaza decat in cea mai perfecta stare de curatenie, cu unelte si instrumente dezinfectate,
cu o perfecta curatenie la locul de munca, iar lucratorul trebuie sa aibe trusa de pedichiura completa.
De aceea inaintea inceperii activitatii, lucratorul este obligat sa respecte urmatoarele:
 Sa poarte haine de protectie (halat)
 Sa aibe unghiile curate si igiena pusa la punct
 Sa verifice curatenia bazinelor si a cabinei de lucru
 Inaintea inceperii lucrului si la terminarea acestuia sa se spele pe maini la fiecare client
 La fiecare client sa schimbe prosopul, sa dezinfecteze sculele si sa spele bazinul de pedichiura.
Examinarea si pregatirea clientei
Pedichiurista are obligatia ca, inaintea inceperii lucrului, sa examineze foarte bine picioarele clientei. In
cazul in care se constata ca exista ciuperci, exeme, bataturi cu puroi, negi, unghii incarnate, se va evita inceperea
lucrului, iar pedichiurista ii va reconamda clientei sa mearga sa consulte un medic dermatolog. Inainte de a incepe
pedichiura, se procedeaza la inmuierea picioarelor timp de 10-15 minute, in apa calda, in care se poate adauga
sapun lichid. Se pot adauga in apa 10g de bicarbonat de sodiu, care are insusirea de a deschide porii, permitand
apei sa intre mai usor in epiderma, inmuind tesuturile, descongestionand picioarele umflate si obosite, regland
circulatia.
In tratamente mai complexe, clienta poate fi lasata la inmuiat si 30 de minute.
In cazul in care s-au produs leziuni, dupa scoaterea bataturilor mai profunde, se dezinfecteaza cu spirt sau
septol. Ranile care sangereaza pot fi date cu apa oxigenata.
Impotriva infectiilor poate fi folosit si rivanol sau penicilina sub forma de pulbere, sau sulfamina.
Pe toate ranile pe care s-au folosit medicamente se va pune un pansament steril.
In cazul in care clienta are varice, inainte de a efectua baia, se vor bandaja gambele pentru a contracara
efectul apei calde care dilata vasele de sange. Tot in acest caz, se va folosi apa ceva mai rece. Impotriva gadilatului
se poate masa talpa piciorului, pentru a atenua gadilatul.
In cazul in care clienta are basici, se vor taia cu foarfecele (nu jupuite), in asa fel incat sa curga lichidul si
pielea sa ramana cat mai intacta. Se dezinfecteaza locul, se panseaza, impiedicand infectarea.
In cazul in care s-a format puroi, in urma extragerii unor bataturi sau a unei unghii incarnate, clienta va fi
trimisa la medic pentru a evita infectii mai grave, uneori fiind nevoie sa se scoata unghia in intregime.
Masajul:
Se sutine laba piciorului cu ambele maini, in timp ce degetele mari efectueaza miscari circulare, presand
tesuturile de pe suprafata superioara a labei piciorului.
Masajul se executa cu miscari incepand de la degete spre calcai si invers.
LUCRARI DE MUSTATI SI BARBI

- mustatile sunt de mai multe feluri deosebindu-se astfel modele de muststi scurte , lungi , subtiri , stufoase
(late) , in functie de forma lor poarta anumite denumiri . Cele mai frecvent purtate sunt: mustata , randunica
,mustata mexicana, mustata mare intoarsa , DOUGLAS .
Lucrarile de mustati se executa dupa barberit. Se va tuned parul ce afost ferit in timpul rasului in forma
ceruta de fizionomia clientului si conform cu dorinta acestuia . Lucrarea se incepe indifferent de model din partea
dreapta imediat de sub nara si se va continua dealungul conturului pana la comisura buzelor . Apoi se va lucra
56
partea stanga avand grija ca aceasta sa fie perfect simetrica si egala cu cealalta parte. Pentru a nu dauna
fizionomiei si expresiei in functie de modelul mustatii se aranjeaza partile laterale cu foarfecele si se va taia parul
pe langa conturul buzei superioare degajand-o de firele mai mici . In tot timpul lucrului se va acorda o atentie la
contur acesta trebuie sa aiba o linie precisa . Dupa terminarea lucrarii se va peria (pieptana) mustata in directia de
crestere a firelor de par pentru a imprima un aspect cat mai ordonat .
MUSTATA DOUGLAS - este o mustata caracterizata printr-o linie eleganta si tinereasca , ea este mai des
solicitata de tineri mai ales cei bruneti pentru nota sa contrastanta ce subliniaza expresia fetei . De obicei mustata
Douglas nu depaseste prin lungimea sa comisura buzelor . In portiunea superioara la contur aranjarea mustatii se
va face cu briciul , care va tinut intr-o pozitie dreapta pentru a obtine o margine curate si precisa . In partile
laterale se poate imprima parului fie o line dreapta , formandu-se astfel o mustata dreptunghiulara , fie o lini oblica
realizandu-se o mustata ascutita. La cererea clientului se poate forma cu briciul o carare subtire la mijloc
MUSTATA RANDUNICA - este o mustata preferata de persoanele ce au depasit 40 ani deoarece imprima
fizionomiei pe langa nota de eleganta si seriozitate . Pentru a executa acest tip de mustata se vor scurta firele de
par la circa 2 -3 mm lungime . In timpul lucrului lama briciului aluneca spre comisura buzelor intr-o linie arcuita
asemanatoare cu aripa unei randunici in zbor . In cazul in care firele de par de la mijlocul mustatii sunt foarte lungi
si vor scurta cu msina de tuns ( minicut). Aceasta operatie se efectueaza inainte de a se taia cu foarfecele firele de
par de langa conturul buzei superioare.
MUSTATA MUSCULITA - se va situa in gropita ce se afla pe portiunea dintr nas si buza superioara , se va
curate cu briciul parul de pe portiunea de deasupra buzei superioare ( intai in dreapta apoi in stanga) pana in
apropierea liniei naturale a gropitei . Se vor tuned apoi firele de par de langa conturul buzei superioare si la urma
cat mai marunt cele din partea de sus a mustatii.
MUSTATA MEXICANA - se va caracteriza printr-o linie pronuntata arcuita asemanatoare unui semicerc. La
cererea clientului mustata poate fi mai putin sau mai mult subtiata la partea superioara. Insa la comisura buzelor
formeaza o linie arcuita ce urmareste exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul buzei inferioare . In timp
ce se vor tuned firele de par de langa conturul buzei superioare se va urmari cu atentie ca linia inferioara a mustatii
sa corespunda din punct de vedere estetic cu linia superioara a buzei. In cazul in care mustata este prea stufoasa
se va subtia cu foarfecele
MUSTATA MARE INTOARSA - pentru a obtine acest model de mustata prindeti inainte de barberit
capetele cu clipsuri pentru a nu fi rase . Despartiti apoi parulul mustatii fie folosind peria fie pieptanele printr-o
carare mediana ( mijloc ) si se vor tuned doar firele mai lungi ce depasesc grosul mustatii . In consecinta se vor
tunede primele doua sau trei randuri de fire de par de la conturul buzei superioare dar se va pastra lungimea
celorlalte fire de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor si sa se rasuceasca (semindoite) Pentru a obtine
un effect estetic mai mare finisati forma mustatii mai ales la firele de par de la comisura buzelor ce le veti rasuci cu
ajutorul unui fier incalzit in forma de spirala. Pe langa aceste modele de mustati mai sunt solicitate de uni clienti
urmatoarele tipuri :
- mustati mari stufoase dar fara varfuri
- mustati late si bombate
- mustata lata cu firul de par scurt
CLASIFICAREA TUNSORILOR
Tunsori execuate cu masina de tuns
■ tunsoare completa.
Tunsori executate cu msina si foarfeca
■ tunsoare cu breton pentru baieti
■ tunsoare in scari.
Tunsori executate cu briciul
- tunsoare ovala
- tunsoare in linie drepta
- tunsoare in unghi sau in V.
57
Tunsori executate cu foarfeca

■ tunsoare Gacon
■ tunsoare demigarcon
■ tunsoare in scari
■ tunsoare in linie dreapta
■ tunsoare carare
■ tunsoare bob, etc.
TUNSORI EXECUTATE CU MASINA DE TUNS
Se executa cu masina de tuns la care poti alege oricare din treptele de lungime (0,1,2,3,4), in functie de
lungimea dorita de client.
Tehnica de lucru:
■ tunsul se incepe din partea frontala spre crestet, se continua in partile laterale si se incheie cu portiunea
de la spate.
■ cu placa nr 0 se curata puful de la ceafa
■ se controleaza si se corecteaza eventualele diferente de lungime.
TUNSORI EXECUTATE CU FOARFECA SI MASINA
Sunt tunsori combinate la executarea carora se folosesc mai multe ustensile de tuns:
■ masina de tuns
■ foarfeca.
TUNSOAREA CU BRETON PENTRU BAIETI
Tehnica de tuns:
■ cu marimea nr 2 se tunde parul de jur imprejur si in portiunea superioara a capului, dupa ce sau despartit
suvitele necesare bretonului
■ se inlocuieste placa nr 2 cu marimea nr 1 cu care se subtiaza parul din partile laterale si ceafa
■ se curata parul de la ceafa cu placa nr 0 si se subtiaza usor parul de la conturul cefei
■ se tund perciunii si parul de la conturul urechii cu foarfeca si se retuseaza ceafa
■ cu foarfeca se retuseaza si se armonizeaza lungimea astfel incat sa nu se observe nici o diferenta de
lungime
■ suvitele frontale se tund cu foarfeca in linie dreapta formand bretonul, care poate fi filat cu ajutorul
foarfecii si a pieptanului.
■ Se curata parul de la ceafa cu placa nr 0 si se subtiaza usor parul de la conturul cefei
■ Se tund perciunii si parul de la conturul urechii cu foarfeca si se retuseaza ceafa
TUNSORI EXECUTATE CU BRICIUL
TUNSOAREA OVALA - executata cu briciul sau cu lama de tuns.
Se procedeaza astfel:
■ Pe parul spalat se traseaza o carare
■ Se alege o mica suvita de max 2 cm si se piaptana pe ceafa formandu-se ovalul
Restul de par se prinde in clipsuri.
Suvita de par din spate se tunde fara a se scurta prea tare, urmatoarele suvite de la spate se tund la
lungimea suvitei tunse anterior.
In crestet parul se va tunde pe dedesupt, la fel se procedeaza si in partile laterale ale capului. Urmeaza
impreunarea prin pieptanatul celor doua parti tunse controland si taind firele de par mai lungi.
Parul din fata trebuie sa ajunga pe cat se poate la sprancene.
Se face o legatura intre laterale si fata.
TUNSORI EXECUTATE CU FOARFECA
TUNSOAREA GARCON
- Se traseaza o carare despartitoare de la frunte la ceafa si una de la o ureche la alta.
- Parul de la spate spre ceafa va fi tuns pierdut.
58
- In partea frontala parul se va taia la lungimea dorita fara a depasi linia sprancenelor.
- Partile laterale de vor tunde pe suvite mici in asa fel incat sa fie la lungimea parului din fata si sa aiba o
legatura armonioasa cu partea tunsa de la spate.
- In partea laterala si cea frontala, parul se va tunde prin tehnica de filaj, anume suvita de par se va tine in
mana stanga si cu foarfeca intredeschisa se va taia parul prin introducerea foarfecii in suvita de par impingand
foarfeca spre radacina.
- Se piaptana parul in diferite directii pt a verifica daca are lungimi egale corespunzatoare.
- Tunsoarea demigarcon este la fel la prima dar mai lunga cu 1-2 cm.
TEHNICI MODERNE DE TUNS
■ Tehnica PIVOT-POINT sau point cut.
Este tehnica punctului sau tunderii in zig-zag, se foloseste pentru a da suplete si forma tunsorii si pentru
sustinerea superficiala a suvitelor.
■ Tehnica SLICE
Se foloseste pentru a subtia in profunzime suvitele de par in vederea obtinerii lejeritatii.
Pentru asta se lasa foarfeca sa alunece in jos pe diferite suvite.
■ Tehnica FREE HAND
Este tehnica prin tapare si se foloseste la tunderea suvitelor din partea superioara a capului obtinand volumul
necesar tunsorii.
De asemenea este tehnica de tundere cu mana libera fara a tine parul in palma sau pe degete.
■ Tehnica UNDER CUT
Este tehnica in care se combina tehnica Slice si Pivot Point, se foloseste la finisarea tunsorii; se subtiaza varful
suvitei de par tunse anterior.
■ Tehnica BOB
Este modul de tundere in linie drapta foarte aproape de mana
TUNSORI
Modalitati de tundere.
TUNSUL PE DEGETE
Determinarea liniei conducatoare.
Prin determinarea lungimii parului din suvita ce trebuie sa fie tunsa prima, stabiliti linia conducatoare de
ea depinzand lungimea parului coafurii intentionate. Linia conducatoare este linia de baza a celorlalte linii.
- luati in mana pieptanul si foarfeca si separati o suvita ingusta de par
- pieptanati suvita perpendicular pe cap si asezati degetele aratator si mijlociu acolo unde trebuie scurtat
parul
Tinerea instrumentelor si taierea:
■ introduceti pieptanul intre degetul mare si zona mediana a mainii stangi
■ tineti-l in asa fel incat sa nu deranjeze taierea parului
■ apucati foarfeca in asa fel incat sa puteti taia cu ea
■ taiati parul aflat deasupra degetelor cat mai aproape de ele, acest lucru realizandu-se prin mai multe
taieturi.
Continuarea lucrului:
■ separati urmatoarea suvita in timp ce inlaturati o parte din suvita scurtata
■ puteti fixa linia conducatoare a urmatoarei taieri
■ taiati parul de-a lungul liniei conducatoare
■ continuati tunsul in modul descris
■ verificati repetat daca parul este egal ca lungime de ambele parti ale capului.
TUNSUL IN MANA
■ pieptanati lins portiunea de par mai joasa din zona cefei
59
■ luati portiunea intre aratator si mijlociu in asa fel incat varfurile firelor sa se inalte in mana
■ alunecati cu degetele pana la linia conducatoare ce determina lungimea parului
■ taiati parul in imediata apropiere a partii interne a degetelor (ATENTIE: degetele trebuie sa fie intinse)
- pieptanati parul in directia de cadere si examinati rezultatul.
Controlul final se face prin verificarea rezultatului dupa ce ati taiat parul si eventual corectarea taierii.
Impartiti parul perpendicular pe linia separarilor anterioare, scurtand prin taiere pe degete sau in mana varfurile
rasarite izolat
TUNSUL PIERDUT
Pierdutul prin taiere pe orizontala :
■ la o distanta de 2 cm de radacina efectuati o separare a parului in jurul capului si prindeti sus parul ramas
■ stabiliti linia conducatoare prin taierea pe degete sau in mana
■ pentru determinarea ghidului lateral luati ca reper portiunea de par de la capetele campului de pe ceafa
deja scurtat
■ paralel cu prima portiune de par, separati o a doua portiune groasa de 0,5 cm si pieptanati-o in jos
(ATENTIE: ca linia conducatoare sa ramana posibil de recunoscut)
■ aduceti la acelasi nivel portiunea de par cu linia orientativa
■ continuati lucrul pana la crestet cu atentie ca toate portiunile de par sa fie taiate intr-un unghi egal
fata de pielea capului
■ tineti tot parul apropiat de cap daca doriti un pierdut fin si indepartat daca doriti un pierdut mai grosier
■ verificati rezultatul separand vertical tot parul si pieptanand in unghi drept fata de cap si luand intre
degete, nu trebuie sa rasara varfuri izolate
Pierdutul prin taiere verticala
■ Impartiti parul pe verticala.
■ Pozitia departata de pielea capului a portiunii de par si directia liniei de taiere determina gradul de
pierdere.
TUNSUL PE CAP
■ In crestetul capului separati vertical o portiune de par
determinati nivelul pierdutului prin alinierea la gradul dorit intre aratator si degetul mijlociu a acestei portiuni.
Pentru un pierdut relativ puternic aliniati paraalel cu capul portiunea de par.
■ Tundeti portiunea de par pe degete si sontinuati taiatul in jurul campului din crestet.
■ Parcurgeti etapa de lucru din prelungirea porţiunilor tunse spre contur, iar la trecerea de la o etapa la alta
preluati cate o parte din parul deja tuns pentru a respecta ghidul
Verificati rezultatul!
TUNDEREA CONTURURILOR MOI (tunsul exact de-a lungul unui contur stabilit)
Notiuni preliminare necesare:

a) aceasta tehnica este recomandata urmatoarelor tipuri de coafura de baza:
■ bob (respectiv dubla linie de tundere pe frunte ) si taietura carre
■ taietura rotunda.
b) pentru intreaga tunsoare are importanta numai o linie de taietura de-a lungul unui contur stabilit
in asa fel incat toate portiunile de par sa fie taiate mereu pe aceeasi linie orientativa, exceptie taietura
carre
c) taietura vine in principal perpendicular pe directia de cadere a parului
d) taietura trebuie sa fie perfecta deoarece chiar si micile greseli sar imediat in ochi si corecturile
ulterioare
nu mai sunt posibile, de aceea este foarte importanta pozitia de lucru
e) sensul de separare si sensul de taiere trebuie sa fie paralele
f) parul trebuie impartit in portiuni foarte subtiri pentru ca permanent sa se vada linia orientativa
TAIETURA BOB SI CARRE
60
La un bob veritabil campul pentru breton ramane lung Taierea liniei orientative la ceafa
■ pieptanati parul in directia lui de cadere dupa ce acesta a fost spalat si sters cu prosopul, stabiliti astfel
lungimea dorita.
■ Trasati o carare mediana prin zona posterioara a capului pana la ceafa
■ pieptanati parul in fata si daca este necesar fixati cu clipsuri parul.
■ La ceafa separati o potiune subtire de par si pieptanati parul in jos
■ apasati cu mana portiunea respectiva pentru a obtine un ghid exact
■ taiati portiunea lipita de piele.
Continuarea activitatii la ceafa
■ separati portiunea de par atat de subtire incat ghidul sa fie clar vizibil.
■ Potriviti portiunea cu linia orientativa.
■ Procedati in acelasi mod cu urmatoarele portiuni de par pana putin deasupra urechii.
Taierea campurilor laterale si din varful capului in prelungirea ultimei portiuni de la ceafa separati in zona
laterala o portiune subtire.
■ In prelungirea ghidului cefei taiati parul lateral in linie dreapta.
■ Atentie ca parul sa fie lejer, drept pe ureche si sa nu fie intins prea tare.
■ Separati noi portiuni de la cararea mediana la conturul fetei si parcurgeti etapele de lucru pana cand
ajungeti la carare.
■ intinzand usor, taiati portiunile de-a lungul liniei conducatoare in mana.
■ Prelucati identic si cealalta parte.
■ Controlati lungimile partilor laterale tinand cu ambele maini in jos.
Continuarea spre taietura carre.
■ aspectul carre se obtine prin taierea drepta a portiunii frontale
■ separati parul pregatit pentru breton, pieptanati parul pe frunte si stabiliti lungimea si formatul
bretonului.
■ din parul de pe frunte separati o portie subtire
■ taiati in mana portiunea tragand usor si stabilind ghidul.
■ urmatoarea suvita separati-o subtire incat ghidul sa fie vizibil si taiati egal cu ghidul.
continuati etapele pana cand tot parul pentru breton se pune de acord cu conturul fruntii.
TAIETURA ROTUNDA
■ Trasati o carare mediana din varful capului spre ceafa
■ din partea cealalta separati o portiune de par care incepe deasupra fruntii si merge oblic spre ceafa.
■ pieptanati portiunea cu grija in sensul natural al caderii parului.
■ de comun acord cu clienta aratand cu pieptanul stabiliti forma de baza a coafurii lateral si la ceafa.
■ luati foarfeca in mana si puneti-o cam in zona pometului pe portiunea de par si taiati-o pana la mijlocul
cefei.
■ separati urmatoarea portiune paralel cu prima foarte subtire si acordati-o cu ghidul.
■ continuati cu separarea si taierea pana la carare.
■ procedati identic si pe partea dreapta.
■ puneti de acord portiunea de pe frunte cu partile laterale lucrate, la fel ca taiatul bretonului pentru carre.
TUNSUL DUPA UN MODEL PROPUS
Este vorba despre realizarea de tunsori complete pentru urmatoarele tipuri fundamentale de coafuri:
■ coafura tip paj
■ coafura scurta pana la mediu cu par de acoprire mai lung
■ coafura in trepte.
Descrierea pas cu pas a activitatii.
Stabiliti caracteristicile prezentate de client de care depinde tunsul, de exemplu:
■ lungimea parului
■ densitatea
61
■ forma si parcursul contururilor

■ forma capului si a fetei
■ caderea naturala a parului
■ existenta de vartejuri.
In baza acestor constatari verificati daca este realizabila una din cele trei propuneri de coafura prezentate in
continuare, apoi intrebati clienta daca este de acord cu coafura propusa.
COAFURA TIP PAJ

Esenta acestui tip de coafura consta in faptul ca printr-o graduare mai mare sau mai mica se obtine
coafuri diferite tip paj.Taietura de baza este in acelais timp baza de pornire la toate coafurile cu par lung. Faza I de
tundere consta in :
■ stabilirea si taierea liniei orientative la ceafa si daca este necesar pe portiunea frontala;
■ separarea urmatoarelor campuri de par si punerea de acord cu ghidul ;
■ pieptanarea intregului par pe linia de cadere, taierea si controlul conform liniei orientative.
Faza II de tundere:
■ prin pozitionarea oblica a porţiunilor de par si prin tunderea in unghi oblic orientat in sus se decide gradul
de pierdere;
■ printr-o gradare mai mare sau mai mic apar forme foarte diferite de coafuri.
COAFURI SCURTE PANA LA MEDIU CU PAR DE ACOPERIRE MAI LUNG
Esenta acestui tip de coafura consta in faptul ca exista par lateral si pe ceafa gradat, iar finalul coafurii poate fi
foarte diferit.
■ separarea conturului cu circa 2 cm de radacina parului pt taierea liniei orientative (la ceafa, lateral si
breton)
■ stabilirea conturului prin taierea in mana a liniei orientative pe piele, respectiv in zona fruntii;
■ separarea urmatoarei portiuni de par si punerea de acord cu linia de orietare, iar prin taierea porţiunii de
par in unghi mai mare sau mai mic se decide nivelul gradarii continuati etapizat pana in crestet, taiati in mana parul
de acoperire ramas in continuarea liniei de taiere pieptanati parul in unghi drept fata de pielea capului impotriva
sensului separarii de pana acum verificati realizarea tunsorii eventual corectati.
COAFURI IN TREPTE CU PAR DE ACOPERIRE MAI SCURT
Esenta acestui tip de coafura consta in faptul ca prin prelucrarea in trepte a partii superioare a capului si prin
varietatea lungimilor laterale este posibila crearea celor mai diferite forme de coafura.
Astfel:
■ separati contururile circa 2 cm de radacina parului pentru stabilirea ghidului, la ceafa, lateral si breton
stabilirea conturului prin taierea ghidului corespunzator formei coafurii, pe piele ori in mana separati lungimile in
partea superioara a capului
■ tineti parul departat in unghi drept fata de pielea capului in portiuni inguste si taiati
■ va aparea o noua linie orientativa.
■ faceti legatura intre linia orientativa a conturului si cea a portiunii superioare a capului.
■ in acest timp portiunile de par sunt tinute in unghi drept fata de pielea capului.
■ pieptanati parul impotriva directiei de separare de pana acum, in unghi drept cu pielea capului.
Verificati rezultatul tunderii si eventual corectati.
ALEGEREA TUNSORII POTRIVITE IN FUNCTIE DE FORMA FETEI
FATA OVALA - Este considerata formatul ideal caruia i se potriveste orice tunsoare.
FATA PRELUNGA - Este mai mult lunga decat lata, se preteaza parul tuns de lungime medie care adauga volum
pe partile laterale. Evitati tunsorile cu parul pana la umeri si pieptanaturi care dau volum partii inferioare a fetei.
FATA PATRATA - Latimea fetei reprezinta mai mult de 2/3 din lungime dandu-i un aspect patrat. Tunsorile
drepte nu avantajeaza, alegeti un stil cufulit sau care sa ascunda o parte din fata. Mariti volumul pe partile laterale
ale fruntii sau la baza capului pentru a lungii fata. Alegeti tunsori cu lungime medie peste maxilar sau chiar mai jos.
62
FATA ROTUNDA - latimea fetei depasete 2/3 din lungime. Alegeti o tunsoare cu volum in crestet si lateral pana
deasupra urechii. Pieptanaturile asimetrice si liniile din diagonala vor da impresia unei fete prelungite.
FATA LATA - Echilibrati formatul fetei pieptanad parul in sus cu linii verticale. Dati volum in crestet.
FATA DIAMANT - Folositi tunsori care acopera fruntea si pometii .Dati volum in zona maxilarului. Nu pieptanati
parul spre spate pt evita dezgolirea fetei.
FATA IN FORMA DE INIMA - Este mai lata in partea superioara si ingusta la cea inferioara. Echilibrati dand
volum partii inferioare.
FATA IN FORMA DE PARA - Alegeti pieptanaturi bogate in crestet si la tample pentru a echilibra maxilarele late
si optati pt onduleuri lasand fruntea goala.
FILATUL PARULUI
Filatul parului cu foarfeca de filat.
Este vorba despre rarirea dirijata ori uniforma a parului cu foarfeca de filat, astfel ca sa apara multe lungimi ale
parului, sa nu fie vizibile trepte in par.
Sunt necesare cunostinte privind:
■ foarfecele de tuns zimtat si posibilitatile lui de folosire.
■ Foarfeca de filat dintata fin pe doua parti este recomandata in special pt filarea pe par uscat si taie la
o inchidere cam o treime din nr firelor de par alese.
■ Foarefeca de filat dintata pe o parte este recomandata in special la parul foarte des deoarece la o
inchidere taie jumatate din par.
Gradul de rarire al foarfecii de filat este dependent de nr si marimea dintilor si starea de uzura a foarfecii,
posibilitatile de impartire a parului in campuri.
IMPARTIREA PARULUI La filat, cand se urmareste scoatere din grosime sau din volum a parului se face in
campuri:
■ frontal
■ zona superioara
■ partea laterala dreapta si stanga
■ partea superioara dreapta si stanga
■ ceafa.
Pozitia de lucru: asezati-va in spatele clientei, aplecati-va usor in fata.
Separarea primei portiuni - la marginea de jos a campului cefei separati o poriune de par de cca 5 cm
latine si 1,5 cm grosime, pieptanati suvita ridicand-o de pe pielea capului, tineti suvita cu degetul aratator si cel
mijlociu, tensionati uniform.
TINEREA INSTRUMENTELOR: in mana in care tineti suvita puneti pieptanul intre degetul mare si aratator,
luati foarfeca de filat in cealalta mana.
Asezarea foarfecii de filat si taierea se face punand foarfeca deschisa pe portiunea de lucru oblic pe
cararea despartitoare. Inchideti si deschideti foarfeca numai o data si lasati foarfeca in portiunea de par fara a
modifica unghiul foarfecii fata de cararea despartitoare. Mutati foarfeca pt a doua taietura paralel cu prima spre
varful firelor de par.
Pieptanati portiunea de par filata - trageti degetul mare din foarfeca si tineti foarfeca in mana fixat, luati si
pieptanul in mana si pieptanati portiunea de par filata.
Continuarea etapelor: - procedati in acelasi mod cu urmatoarea portiune de par de pe campul cefei, rariti
restul campurilor in urmatoarea succesiune:
■ portiunea cefei
■ lateralele
■ partea superioara a capului
■ campurile laterale
■ partea superioara a capului
■ partea frontala.
Pieptanatul parului tuns se face cu un pieptene cu dinti desi, indepartand restul firelor de par taiate.
63
EVITATI URMATOARELE GRESELI:

■ separarea unor portiuni prea groase, deoarece efectul filarii nu este uniform;
■ separarea unei portiuni prea late, deoarece lungimea lamei foarfecii este insuficient de
mare, aceasta greseala indeamna sa pozitionati foarfeca nu oblic ci in unghi drept cu directia lungimii portiunii de
par;
■ taierea in unghi drept cu directia lungimii portiunii - in acest caz toate firele de par de la o taietura vor
avea aceeasi lungime si va afecta negativ aspectul final al coafurii;
■ inchiderea treptata a foarfecelui in acelasi loc - parul va fi prea mult rarit si vor aparea pauze in par;
FILATUL PARULUI CU FOARFECA DE TUNS
Este vorba despre rarirea parului prin actiune de razuire a foarfecii de tuns de-a lungul firului de par sau
prin tehnica deep point cut ( vezi tehnicile de tuns) in cazul fidelizarii unei tunsori pe par uscat.
Notiuni preliminare importante:
a) cunostinte asupra efectului filarii cu foarfeca de tuns
b) filarea cu foarfeca de tuns se executa preponderent pe parul uscat
c) miscarea de razuire de-a lungul portiunii de par are loc de la varf spre radacina firelor sau de la radacina
spre varf, depinde de ce se urmareste. Daca tunsoare are nevoie de o subtiere a varfurilor in anumite zone in care
parul este mai scurt se va aluneca cu foarfeca de tuns de-a lungul lungimii firului de par de la radacina spre varf, iar
in cazul in care se urmareste scoaterea din grosime se poate folosi tehnica razuirii de la varfuri spre radacina.
d) lungimea miscarii de razuire/ taiere a foarfecii determina cantitatea si zona filata prin inchiderea mai
usoara sau mai tare a foarfecii se produce o presiune pe portiunea de par care determina gradul de razuire.
64
EFECTUAREA LUCRĂRILOR ESTETICE SI DE ÎNGRIJIRE IN MANICHIURA SI PEDICHIURA
INTRODUCERE ÎN MANICHIURĂ
Cuvântul “manichiură” derivă din latinul MANUS(mână) şi CURA(grijă), ceea ce poate însemna grija faţă de
mână.
Înainte de a începe să profeseze manichiurista este obligată să cunoască şi să-şi însuşească regulile de mai
sus, să cunoască şi să-şi însuşească cunoştinţele de bacteorologie, să ştie cum se transmit anumite boli (în special
cele de piele), să fie în stare să le recunoască.
1. Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilor
Bolile unghiilor nu vor fi tratate niciodată de către manichiuristă. Totuşi manichiurista trebuie să
recunoască unele iregularităţi sau probleme ale unghiilor care pot fi totuşi lucrate de către ea şi să le deosebească
de bolile care vor fi tratate de medic.
Bolile se transmit cu ajutorul bacteriilor. Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile. Bacteriile sunt
clasificate în două categorii şi anume:
- patogene
- nepatogene
2. Bacteoriologie
Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care produc boli.
Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic se găsesc peste
tot în aer, apă, în alimentaţie, în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)
Patogenitate - capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de a determina
un proces infecţios specific, manifestat clinic.
Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.
Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.
Bacterii patogene:
a) Cocii - celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează trei tipuri de bacterii:
- displococii - produc pneumonia
- streptococii - produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi netratate în piele
- stafilococii - cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi furuncule
b) Bacilii - cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidă
Spirillia - cauzează sifilisul
Paraziţi şi viruşi
Paraziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelor
Viruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se reproduc până când celula este distrusă
şi apoi se mută la altă celulă.
65
Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta slăbeşte imunitatea prin distrugerea
celulelor albe ale sângelui.
Căile de transmitere a bacteriilor sunt:
- gura
- nasul
- ochii
- pielea rănită
Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:
- naturală
- artificială
Imunitatea naturală este dobândită la naştere şi înseamnă rezistenţa corpului la boli.
Imunitatea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o medicaţie sau tratament adecvat.
Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare. Sterilizarea se poate executa astfel:
a) cu ajutorul agenţilor fizici:
- căldură uscată - procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează a fi sterilizate la o temperatură
ridicată de aproximativ 300-320 grade Celsius, temperatură la care mor bacteriile.
- căldură umedă - constă în imersia obiectelor şi fierberea lor în apă timp de 20 minute. Această metodă nu
se mai foloseşte.
- radiaţiile ultarviolete - reprezintă cea mai folosită şi mai eficace metodă de sterilizare a instrumentelor
după ce acesea au fost spălate cu apă şi săpun şi uscat
b) cu ajutorul agenţilor chimici:
- antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare al bacteriilor fără însă a le distruge Antisepticele pot fi:
- tinctură de iod 2% în alcool etilic
- acid boric soluţie 5% în apă distilată
- apă oxigenată 3%
- germicidele (dezinfectanţii) fac bacteriile inactive
Germicidele pot fi:
- formaldehidă 40%
- alcoolul etilic 80 grade (alcool sanitar)
- soluţie amoniac
- hipoclorit de sodiu
Instrumentele folosite de manichiuristă se vor dezinfecta în mod obligatoriu după fiecare client, fiind o posibilă
sursă de transmitere a diverselor boli.
3.Ustensile necesare
66
a) Pilă fină
Se foloseşte după operaţia de pilire efectuată cu pila abrazivă, pentru finisarea unghiei dându-i un aspect
fin şi lucios. Se recomandă în special pentru unghiile subţiri şi mici.
b) Pilă abrazivă
Se foloseşte în procesul de pilire a unghiilor normale şi a celor false. Se recomandă la pilirea unghiilor
îngroşate.
c) Beţişor de Dortocal
Beţişorul de portocal se foloseşte la împingerea cuticulelor şi la aplicarea uleiului vitaminizant.
d) împingătorde cuticule
Se foloseşte în acelaşi scop ca şi beţişorul de portocal. Impingătorul de cuticule este mult mai dur fiind
confecţionat din metal şi poate fi mai dureros pentru unele persoane decât beţişorul de portocal.
e) Forfecuţă de cuticule
Este forfecuţa care are vârful subţire. Se foloseşte în procesul de tăiere a pielii îngroşate din jurul unghiei
şi pentru tăierea cuticulelor.
f) Forfecuţă de cuticule
Se foloseşte în procesul de tăiere a unghiilor îngroşate şi a colţurilor încărnate. Se foloseşte în special la
pedichiură.
g) Buffer de unghii
Partea rugoasă a bufferului se foloseşte la curăţarea unghiilor îngălbenite (de nicotină, diferite substanţe),
la îndepărtarea petelor de ojă de pe unghii. Partea fină a bufferului se foloseşte pentru a conferi luciu unghiei.
67
PRACTICA MANICHIURII
1. Structura unghiei
Din punct de vedere al apectului unghiei se cunosc 3 tipuri de unghii şi anume:

 unghia lipită de deget, numită şi unghia plată
 unghia mică - care se desfăşoară pe o suprafaţă foarte redusă şi care este situată foarte aproape de
rădăcina unghiei. La acest tip de unghie nu prea se recomandă modelaj de unghii false, deoarece montajul
acestora se va face extrem de greu, dat fiind spaţiul foarte mic de manevră al manichiuristei şi corecţia importantă
pe care va trebui s-o facem unghiei false înainte de aplicare (aproape jumătate din lăţimea unghiei false se pierde
prin ajustare).
În cazul acestui tip de unghie se întâlneşte foarte des (90% din cazuri) atât în partea superioară a unghiei
cât şi în cea inferioară (liberă) posibilitatea ca unghia să fie încărnată, sau altel spus partea cărnoasă a unghiei a
migrat spre zona unghiei acoperind-o în proporţie mai mică sau mai mare funcţie de caz.
 unghia cu muchia exterioară liberă este unghia foarte indicată modelajului de unghii false şi care se
supune uşor oricărui tip de manichiură. Acest gen de unghie arată în felul următor: este aproape ovală, unghia se
răsfrânge frumos peste partea cărnoasă a degetului numită hyponychium, cu o suprafaţă liberă lăsată la dorinţa
persoanei şi care privită dedesupt apare transparentă.
Din punct de vedere structural unghia este alcătuită astfel:
 rădăcină - aflată sub piele la baza unghiei, este alcătuită din celule noi. Cele vechi sunt mai tari şi sunt
împinse în afară.
 corpul unghiei - este format din straturi de celule de keratină întărită. Partea plată a unghiei nu conţine
nici nervi, nici capilare. Trebuie evitată curăţarea unghiei în profunzime pentru a nu produce leziuni patului unghiei
sau pentru a nu separa corpul unghiei de patul său.
 pieliţa sau cuticula - este porţiunea îngustă de piele aflată la baza unghiei care se împinge cu beţişorul de
portocal şi ulei vitaminizant.
 patul unghiei - se găseşte sub unghie şi conţine nervi şi capilare de sânge care se reflectă prin unghie,
dându-i un aspect rozaliu. Se întinde de la rădăcină până la marginea liberă a unghiei.
 marginea liberă - este situată dincolo de hyponychium
 matricea - suprafaţa care este situată în partea de jos a rădăcinii şi este producătoare de celule de
keratină ce conţin capilare de sânge şi nervi. Această parte este foarte sensibilă şi atunci când este lovită poate
duce la căderea unghiei.
 hiponichium - este pielea subţire de sub partea liberă a unghiei
 eponichium - sau pieliţa de la baza unghiei care încadrează unghia şi partea unde unghia intră în piele
68
 lunula - se prezintă sub formă de semilună care leagă matricea de patul unghiei
 Formele unghiilor Unghiile pot avea următoarele cinci forme:
 pătrată
 evazată
 ovală
 ascuţită
 rotundă
Boli ale unghiilor
Orice unghie care pare bolnavă cu semne de infecţie sau pe un deget înroşit, umflat, iritat, dureros sau cu
puroi nu se lucrează de către manichiurista ei, aceea se trimite la doctor.
ONYCHOSIS este un termen tehnic care se referă la orice boală a unghiei.
a) ONYCHOMICOZA - este o infecţie cauzată de paraziţi vegetali. Se prezintă ca o încărcătură albicioasă care
poate fi răzuită sau ca striuri galbene în interiorul unghiei.
Boala porneşte de la partea liberă şi se răspândeşte către rădăcină. Porţiunea infectată este groasă şi
decolorată. Pe măsură ce infecţia avansează, apar iregularităţi de grosime, straturile infectate se desfac de unghie
şi lasă să se vadă partea bolnavă a patului unghiei.
b) PARONYCHIA - este o infecţie, o inflamare a ţesutului de jur împrejurul unghiei. Este o infecţie generată de
bacterii.
c) ONYCHIA - este inflamarea matrixului şi se datorează infectării cu bacterii din cauza instrumentelor de
manichiură.
d) ONYCHOCRYPTOSIS - unghii încărnate care pot genera o infecţie şi apar datorită pilirii exagerate a
unghiilor în partea laterală.
e) ONYCHOPTOSIS - este căderea unghiilor (una sau mai multe) şi are drept cauză sifilisul
f) ONYCHOLYSIS - este depărtarea unghiei de patul ei dar fără ca să cadă. Denotă boli interne
MANICHIURA CLASICĂ
1. Materialele necesare:
 alcool sanitar - 70 grade
 vată sau tampoane de bumbac speciale pentru manichiură
 şerveţele
 ulei vitaminizant pentru împingerea cuticulelor (Johnson, cu parafină)
 un bol de mărime redusă pentru înmuierea degetelor
 cleşte sau foarfece pentru tăierea unghiilor
 foarfece pentru tăierea cuticulelor (numai dacă sunt în exces, niciodată din proprie iniţiativă şi se va
explica, clientului riscurile tăierii cuticulelor cât şi faptul că peste tot în ţările civilizate s-a renunţat la acest
procedeu)
 o cremă hidratantă pentru executarea masajului mâinii
 un beţişor de lemn (lemn de portocal), sau din plastic
 perie pentru unghii
 pile de diferite abrazităţi
 bureţi de diferite abrazităţi pentru lustruirea unghiei şi pentru îndepărtarea oricăror impurităţi
 base coat - lac incolor cu rol de a proteja unghia de agenţii chimici cu care ea vine în contact
 pastă unghii - o gamă variată de culori
 top coat - lac incolor folosit numai după aplicarea pastei colorante. Rolul lui este de a proteja pasta de
unghii, de a o împiedica să sară de pe unghie şi de a da unghiei un aspect lucios, plăcut
 dizolvant
 o perniţă executată dintr-un material moale, acoperită întotdeauna cu un prosop mic, sau o ţesătură mică
de culoare albă. Acest prosop se schimbă înainte de fiecare clientă. Vom avea grijă funcţie de numărul clientelor
programate, să avem un număr identic de materiale şi prosoape.
69
2. Descrierea procedurii:
Atât clienta cât şi manichiurista vor trebui să se spele pe mâini înainte de începerea manichiurii.
Manichiurista se va dezinfecta pe mâini cu alcool de 70 grade.
În lipsa clientei de la masă, se va face încă o dată un scurt inventar al materialelor de care vom avea
nevoie astfel încât, să nu fim nevoite să le căutăm în prezenţa acesteia, ceea ce poate creea idea de dezordine şi
neprofesionalism.
Evident toate ustensilele înainte de utilizare vor fi dezinfectate în alcool de 70 grade sau în sterilizatorul cu
ultra violete.
Ustensilele se vor aşeza în partea dreaptă, astfel încât să fie mai uşor de manevrat când vor începe să fie
utilizate. Lacurile şi cosmeticele de care avem nevoie vor sta pe o măsuţă alăturată separat, cu vedere direct spre
clientă. Astfel, aceasta pe parcursul efectuării manichiurii, va avea timp suficient pentru a studia paleta de culori
economisind în acest mod timpul necesar aplicării pastei. Este foarte important înainte de a începe efectuarea
manichiurii să informăm clienta că repetarea operaţiunii de tăiere a cuticulelor, duce în timp la apariţia unghiilor
încărnate şi se cunoaşte deja în lumea medicală că o pieliţă tăiată în mod repetat, nu duce la îndepărtarea ei
definitivă, ci la creşterea ei mai pronunţată. Desigur dacă, clienta insistă asupra tăierii cuticulei ne vom supune
dorinţei acestuia, însă datoria noastră este de a informa clienta despre dezavantajele pe care le prezintă această
operaţie.
Primul pas înainte de începerea unei manichiuri este îndepărtarea lacului de pe unghii care ne permite să
examinăm mai uşor mâna şi degetele clientei pentru constatarea unei eventuale boli contagioase sau iregularităţi
ale unghiei.
Se începe cu mâna stângă, de la degetul mic spre degetul mare. Îndepărtarea lacului de pe unghii se face
umezind un tampon de vată cu dizolvant, se apasă vata pe unghie şi se trage rotind-o uşor spre vârf. După
îndepărtarea lacului vom întreba clienta ce dorinţe are. Împreună cu ea se stabileşte lungimea şi forma dorită.
Se îndepărtează cu atenţie eventualele colţuri după care se începe procedeul de pilire pentru stabilirea
formei unghiei. Pila se ţine uşor oblic, presând puţin lateral sub unghie. Se manevrează dus-întors, cu mişcări lungi
corespunzătoare formei dorite.
Se verifică prin pipăirea cu degetul mare dacă marginea pilită este rotunjită şi fără asperităţi. Cu partea
fină a buffer-ului se curăţă întreaga suprafaţă a unghiei de resturi, o vom lustrui pentru a-i conferi un aspect
sănătos, lucios. Buffer-ul are rolul de a curăţa foarte bine unghiile pătate de agenţii chimici cum ar fi: pete lăsate
de aplicarea pastei direct pe unghie fără lac protector, petele lăsate de nicotină, etc
Cu ajutorul cuţitaşului pentru manichiură se dezlipeşte cu foarte mare grijă cuticula de jur-împrejur, după
care se introduce mâna stângă în bolul cu apă caldă în care s-a pus puţin şampon sau săpun lichid. Mâna stângă va
sta în apă până când se vor repeta operaţiunile în aceeaşi ordine la mâna dreaptă.
Clienta nu trebuie să stea cu mâna în bol mai mult de 8-10 minute, astfel pielea se va încreţi din cauza
apei şi va fi destul de dificil de lucrat. Se scoate mâna stângă din apă, se tamponează uşor cu prosopul sau
şerveţelul şi se începe cu degetul mic. Manichiurista va lucra cu prosopul sau şerveţelul înfăşurat pe degetul
mijlociu al mâinii ei stângi. Se desprinde cuticula cu cuţitaşul, de data aceasta ea fiind înmuiată. Cu ajutorul
forfecuţei pentru pieliţe se începe tăierea cu atenţie a porţiunii de cuticulă ieşită puternic peste unghie. Cuticula se
taie continuu dintr-o parte în cealaltă de jur-împrejurul unghiei, evitându- se tăierea din mai multe bucăţi pentru a
nu se franjura. După tăierea corectă a cuticulei, se înmoaie cuţitaşul în apă curăţându-se toată suprafaţa unghiei
pentru înlăturarea eventualelor impurităţi rămase.
Dacă doreşte clienta, se va aplica, carminul care are rol de dezinfectant şi totodată estetic.
Se repetă operaţiunea cu fiecare deget în parte, după care în aceeaşi ordine se lucrează şi mâna dreaptă.
Următorul pas este aplicarea alcoolului sau a soluţiei antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor.
Urmează aplicarea uleiului vitaminizant care se aplică cu ajutorul beţişorului de portocal, urmat de
masajul mâinii care se efectuează cu ajutorul cremei hidratante.
70
Prezentăm în continuare unele metode de masaj al mâinii:
Continuăm cu aplicarea primului strat de lac pentru protecţia unghiei (base-coat). înainte de aplicarea
acestuia, cu şerveţelul se şterge suprafaţa fiecărei unghii pentru a nu exista resturi de ulei sau cremă. În acest caz
lacul sau pasta de unghii nu se va prinde uniform şi se va desprinde înainte de vreme. Sticla de lac se ţine în podul
palmei stângi pentru o aplicare corectă şi sigură.
Se pune pensula pe mijlocul suprafeţei unghiei, dintr-o mişcare se trage pensula spre vârful unghiei, după
care se procedează identic cu părţile laterale.
Lacul se aplică întotdeauna într-un strat subţire, astfel el se va depune uniform şi va rezista mai mult.
După ce stratul de lac s-a uscat se aplică pasta de unghii de două ori.
Ultima operaţiune este aplicarea lacului pentru protecţia ojei (top-coat) care conferă unghiei luciu şi
rezistenţă mai îndelungată. Cu beţişorul înfăşurat în puţină vată la un capăt al acestuia, se înmoaie în dizolvant şi se
fac corecţiile de rigoare acolo unde s-a depăşit unghia cu ojă.
Nu se şterge pasta de unghii ajunsă în zona cuticulei cu unghia dumneavoastră.
APLICAREA UNGHIILOR FALSE
1. Materiale necesare
 10 unghii false
 mătase naturală sau pânză fină pentru 10 unghii
71
 un glue (lipici) pentru lipirea unghiilor

 3 pile cu diferite grade de abrazitate - una foarte abrazivă
- una intermediară pentru şlefuire laterală
- una fină pentru şlefuire mătase
 2 buffere (bureţi de lustruire) - unul cu abrazitate mare pentru unghia falsă
- unul fin pentru mătase şi finisare finală
 un beţişor de lemn sau plastic pentru împinsul pieliţelor
 ulei vitaminizant pentru piele (Johnson, ulei cu parafină)
 o foarfecă pentru unghia falsă
 o foarfecă pentru mătase (mai fină)
 base coat - lac de protecţie a unghiei împotriva agenţilor chimici ce aduc modificări de formă şi culoare
unghiei naturale(pastă de unghii, nicotină, etc.)
 paste de unghii într-o gamă divers colorată
 top coat - lac de protecţie a pastei de unghii
 cremă hidratantă pentru masajul mâinii
2. Aplicarea unghiilor false
Primul pas înainte de aplicarea efectivă a unghiei false este spălarea mâinilor atât ale clientei cât şi ale
dumneavoastră.
Unghia falsă de lungă durată poate rezista pe unghie aproximativ 2 % luni. Această durată de timp este
condiţionată şi de executarea unei întreţineri odată la cel mult 10 zile. Dacă această întreţinere nu este făcută la
timp sau deloc nu putem garanta rezistenţă unghiilor false pe perioada de 2 % luni.
Se va efectua dezinfectarea mâinilor manichiuristei cu alcool de 70 grade.
Se vor alege unghiile potrivite în funcţie de mărimea unghiilor clientei. Se vor şterge unghiile clientei cu
acetonă pentru a îndepărta grăsimea care dacă există poate duce la pierderea unghiei înaintea termenului stabilit.
Cu pila intermediară (ca abrazivitate) vom face vom face o priză pe unghia naturală, şlefuind din loc în loc
uşor pentru o mai bună aplicare şi stabilizare a lipiciului.
Unghia falsă se aplică de jos în sus prin presarea ştanţei pe jumătate de unghie.
Dacă unghia nu se prinde imediat înseamnă că s-a aplicat ori prea mult glue, ori prea puţin. Deasemenea
se recomandă ca mâinile să nu fie transpirate, încălzite deoarece în contact cu o sursă de căldură lipiciul nu face
priză perfect pe unghie. Dacă, constatăm că au rămas bule de aer sub unghia falsă sau zone unde lipiciul nu a
ajuns, completăm cu glue până când sub toată suprafaţa unghiei false se află lipici. O unghie care are goluri de aer
sau care nu a fost prinsă exact pe unghie se desprinde de unghia naturală înaintea termenului stabilit.
După aplicare se stabileşte lungimea unghiei de comun acord cu clienta şi se scurtează cu ajutorul
forfecuţei pentru unghie. Se pileşte cu pila medie vârful unghiei de jur împrejur, în formatul dorit de clientă.
Se începe operaţiunea de pilire efectivă a unghiei. Se pileşte începând de deasupra unghiei false, acolo
unde aceasta se uneşte cu unghia naturală.
Atenţie! evitaţi să migraţi cu pila de unghie falsă (foarte abrazivă) pe unghia naturală pentru că o subţiaţi,
ceea ce în timp poate crea neplăceri persoanei căreia i-am aplicat unghii false. Pe unghia naturală se poate utiliza
pila fină sau buffer-ul fin.
După ce s-a şlefuit grosul unghiei false cu pila foarte abrazivă, se pileşte restul până la finisare cu pila
medie. Unghia falsă se consideră a fi bine finisată atunci când ea se contopeşte cu unghia naturală, fără a se simţi
trecerea dintre cele două unghii.
Cu partea medie ca abrazivitate a buretelui, nivelăm şi lustruim ambele unghii în aşa fel încât unghia falsă
să se confunde cu cea naturală.
Pasul următor constă în aplicarea unui strat de glue peste unghia falsă şi în zona de unire cu unghia
naturală pentru a da acesteia o rezistenţă mai mare în timp.
72
După uscarea lipiciului se aplică imediat sub lunulă (jumătate de lună) mătasea naturală. Încercaţi să
acoperiţi cu mătasea întreaga suprafaţă laterală a unghiei. Rolul mătăsii este acela de a crea rezistenţă în timp la
şouri mecanice şi la diverse substanţe cu care venim în contact.
Alegem pila medie şi pilim mătasea acolo unde se uneşte cu unghia, cât şi pe lateralele ei.
Deasupra folosim unghia fină pentru a nu îndepărta stratul de mătase.
Cu partea fină a buretelui vom lustrui şi vom finisa mătasea, deasupra unghiei, în lateralele ei şi sub
unghie.
Aplicăm din nou un strat de glue peste mătase. Venim cu buretele fin şi lustruim.
Executăm masajul mâinii cu cremă hidratantă.
Aplicăm base coat, pe toată suprafaţa unghiei.
Aplicăm pasta de unghii pe care o doreşte clienta şi o aplicăm pe unghie în două straturi, lăsând să se
usuce un strat înainte de a aplica stratul al doilea.
Aplicăm top coat
NOTĂ: Evitaţi folosirea unui dizolvant puternic în nici un caz acetona pentru ştergerea unghiilor false
deoarece acest lucru poate duce la îndepărtarea înainte de termen a unghiilor false. Nu introduceţi mâinile dacă
aveţi unghii false în substanţe chimice puternice (detergenţi puternici, substanţe de dezinsecţie, etc).
Nu atingeţi unghiile de o sursă puternică de căldură (foc deschis, brichetă, flacără de aragaz) deoarece se
topesc, fiind făcute din poliester.
3. Întreţinerea unghiilor false
Această operaţiune se execută cel puţin o dată la 10 zile. Penru a reuşi păstrarea unghiilor false, vom
recomanda clientelor să se prezinte pentru întreţinere o dată pe săptămână.
Se începe cu ştergerea cu dizolvant a unghiilor clientelor.
Se redefineşte forma unghiilor (unghiile false sunt fabricate din polyester), acestea timp de o săptămână
dacă sunt supuse unor şocuri mecanice (dactilografare, operare calculator) se pot deforma şi le trebuie corectată
forma.
Se introduce glue în zonele unde consideraţi că aceasta s-a dezlipit, nu mai mult decât este necesar fiindcă
folosit în exces se întinde şi spre cuticula clientei şi creează o senzaţie de disconfort.
Se lustruieşte unghia până când capătă o culoare şi un aspect plăcut. Se aplică din nou un strat de glue pe
toată suprafaţa unghiei de sub lunulă până la vârf.
Se lustruieşte cu bufferul fin.
Se împing cuticulele cu ulei vitaminizant.
Se execută masajul mâinii cu o cremă hidratantă.
Se aplică base coat, pastă unghii şi top coat.
4. Înlocuirea unghiilor false
Unghiile false care sunt lipite pe suprafaţa unghiei pot cauza răniri dacă sunt îndepărtate incorect. Utilizaţi
o soluţie pentru îndepărtarea uleiului sau acetona pentru îndepărtarea unghiilor false.
 serviciul complet anterior îndepărtării unghiilor. Va trebui doar să adăugaţi un buffer trusei de manichiură.
 înmuierea unghiilor. Puneţi suficient îndepărtător într-un recipient de sticlă astfel încât să acopere
unghiile. Înmuiaţi unghiile pentru câteva minute.
 dezlipirea unghiilor. Utilizaţi un băţ de portocal pentru a dezlipi unghiile înmuiate. Aveţi grijă să nu forţaţi
dezlipirea pentru că poate fi rănită unghia.
 folosiţi buffer-ul pe unghie. Aplicaţi uşor un buffer fin pe unghia naturală pentru a înlătura orice rămăşiţe
de lipici.
 recondiţionaţi cuticulele şi pielea. Recondiţionaţi cuticulele şi pielea utilizând ulei de cuticule şi cremă de
masaj.
 realizaţi celelalte servicii dorite
 terminaţi procedura de îndepărtare a unghiilor false dacă, clienta nu mai doreşte alte servicii.
73
5. Reparaţia unghiilor false cu unghie falsă

Se şterge unghia clientei cu dizolvant pentru a elimina orice urmă de pastă de unghii sau grăsime. În zona
unde unghia falsă s-a rupt se degresează din nou cu dizolvant, se completează cu glue, se alege o bucată de unghie
falsă de mărimea rupturii, se picură glue pe unghia falsă şi se lipeşte pe ruptura existentă.
Se pileşte bucata de unghie anexată celei deja existente până aceasta ajunge la acelaşi nivel cu unghia
falsă deja existentă.
Se pune din nou glue pe toată suprafaţa unghiei false imediat de sub lunulă spre vârf.
Aplicăm din nou mătase pentru a creşte rezistenţa unghiei în timp şi din nou glue.
Cu pila fină pilim mătasea până se uniformizează şi dăm din nou formă unghiei ca la început.
Cu partea fină a buretelui lustruim mătasea şi unghia întreagă de jur împrejur.
Se împing cuticulele cu beţişorul şi se aplică ulei vitaminizant.
Se execută masajul mâinii cu cremă vitaminizantă.
Aplicăm base coat, pastă de unghii, top coat.
VI. ÎNVELITORI PENTRU UNGHII

Învelitorile de unghii reprezintă bucăţi de mărimea unghiei dim material textil sau hârtie care sunt lipite
pe suprafaţa unghiei cu adeziv de unghii. Acestea sunt utilizate pentru a repara sau întări unghiile naturale sau pe
cele false. Învelitorile pot fi tăiate dintr-o bucată de pânză sau hârtie pentru a se potrivi unghiei clientei sau pot fi
procurate tăiate. Învelitorile tăiate au adeziv pe spate şi sunt aplicate doar pe partea din faţă a unghiei.
Învelitorile pot fi: textile, confecţionate din mătase, pânză sau fibră de sticlă, sau pot fi confecţionate din
hârtie.
Procedura de învelire a unghiilor
 îndepărtaţi pasta de unghii veche
 curăţaţi unghiile
 împingeţi înapoi cuticulele
 piliţi unghiile pentru a îndepărta luciul de pe unghii
 aplicaţi antisepticul de unghii
 aplicaţi adezivul
 tăiaţi ţesătura. Tăiaţi ţesătura la o dimensiune aproximativă pentru forma şi lungimea unghiei.
 aplicaţi adezivul pentru ţesătură. Aplicaţi o picătură de adeziv pe centrul unghiei. Păstraţi adezivul departe
de cuticule, pentru că acesta ar conduce la ridicarea sau îndepărtarea materialului de suprafaţa unghiei.
 aplicaţi ţesătura. Potriviţi uşor ţesătura pe suprafaţa unghiei la aproximativ 1,5 mm distanţa de cuticule.
Apăsaţi pentru a se lipi.
 tăiaţi ţesătura. Cu forfecuţa se va tăia ţesătura cam la 1,5 mm de margini şi de vărful liber al unghiei.
Tăierea ţesăturii un pic mai mică decât dimensiunea unghiei previne ridicarea acesteia la margini sau separarea de
suprafaţa unghiei.
 aplicaţi adezivul pentru ţesătură
 aplicaţi uscătorul de adeziv. aplicaţi cel de-al doilea strat de adeziv
 aplicaţi cel de-al doilea strat de uscare a adezivului
 daţi formă şi finisaţi unghiile.
Întreţinerea la două săptămâni
După două săptămâni, utilizaţi următoarea procedură pentru a întreţine învelitorile textile.
 îndepărtaţi vechea pastă de unghii.
 curăţaţi unghiile
 împingeţi înapoi cuticulele
 piliţi unghiile pentru a îndepărta luciul
 aplicaţi antisepticul de unghii
 aplicaţi adezivul pe noua suprafaţă crescută a unghiei
74
 aplicaţi uscătorul de adeziv

 aplicaţi adeziv pe întreaga unghie
 aplicaţi uscătorul de adeziv
 nivelaţi şi aranjaţi unghiile
 folosiţi buffer-ul
 aplicaţi loţiune de mâini şi masaţi mâna şi braţul
 îndepărtaţi urmele de ulei
 aplicaţi pasta de unghii
VII. ACRYLICUL
1. Definiţie, terminologie
Unghiile de acrylic sunt realizate prin combinarea unui produs lichid de acrilic cu un produs de acrylic
pudră. Cele două produse formează o biluţă moale ce poate fi uşor modelată într-o formă de unghie. După
aplicare, acrilicul moale se întăreşte formând o unghie artificială puternică. Unghiile de acrylic pot fi aplicate pe
unghiile naturale, unghii false. Acestea pot fi de asemenea utilizate pentru a repara unghiile slabe, roase sau rupte
Procedeul unghiilor de acrilic este simplu. Există trei ingrediente de bază în procesul unghiilor de acrylic.
Un monomer este realizat din molecule foarte mici nelipite una de alta. Acrylicul lichid este un tip de monomer. Un
polimer este format din molecule corelate într-un lanţ lung şi formează de regulă o structură solidă. Unghiile de
acrylic finisate sunt polimeri. Un catalizator este un ingredient care grăbeşte procesul de întărire. Acrylicul pudră
utilizat este o combinaţie de polimer construit şi catalizator. Procesul de formare a unghiei se numeşte
polimerizare.
2. Procedura unghiilor de acrylic
 îndepărtaţi pasta de unghii. Începeţi cu degetul mic de la mâna stângă şi îndepărtaţi-vă de degetul mare.
Repetaţi acţiunea şi la mâna dreaptă.
 împingeţi înapoi cuticulele. Utilizaţi vată înfăşurată pe un băţ de portocal pentru a împinge uşor cuticulele.
 folosiţi buffer-ul pentru a îndepărta luciul de pe unghii. Aplicaţi buffer-ul uşor pe suprafaţa unghiei cu un
abraziv mediu/fin pentru a îndepărta uleiul natural. Periaţi pentru a îndepărta pilitura.
 aplicaţi antisepticul de unghii. Aplicaţi antisepticul de unghii pe unghii cu vata înfăşurată pe un băţ de
portocal, vată sau pulverizator. Începeţi cu degetul mic de la mâna stângă şi îndreptaţi-vă către degetul mare.
 poziţionaţi forma de unghie. Poziţionaţi forma de unghie pe unghie. Dacă utilizaţi forme dispozabile,
dezlipiţi forma de unghie de pe suport sau hârtie utilizând degetele mari şi arătătoare şi curbaţi unghia pentru a se
potrivi formei unghiei naturale a clientei. Glisaţi unghia pe degetul clientei şi apăsaţi pentru lipirea adezivului pe
lateralele degetului. Verificaţi dacă forma este poziţionată comod şi nivelată pe unghia naturală. Dacă folosiţi
forme reutilizabile, glisaţi forma pe degetul clientei, asigurându-vă că vârful liber este deasupra formei şi că este
adaptată. Potriviţi forma în jurul degetului presând uşor.
 aplicaţi baza. Aplicaţi un punct de bază pe unghie cu un băţ de portocal înfăşurat cu vată. Baza pregăteşte
suprafaţa unghiei pentru lipirea cu materialul de acrylic. Trebuie aplicat foarte puţin. Permiteţi bazei să se usuce pe
unghie până la o culoare albă de cretă.
pregătiţi lichidul şi pudra de acrilic. Turnaţi lichidul şi pudra de acrylic în recipiente separate. Dacă utilizaţi
metoda pentru două culori, va trebui să aveţi trei recipiente: - unul pentru pudra albă, unul pentru cea
transparentă, naturală sau roz şi unul pentru acrylicul lichid.
 introduceţi pensula în acrylicul lichid. Introduceţi în întregime pensula în lichidul de acrylic şi scurgeţi pe
marginea recipientului pentru a îndepărta excesul.
 formaţi biluţa de acrylic. Introduceţi vârful aceleiaşi pensule în pudra albă de acrylic şi rotiţi uşor. Veţi
culege o biluţă de acrylic medie uscată care este suficient de mare pentru modelarea întregii extensii a vârfului
liber.
 plasaţi biluţa de acrylic. Plasaţi biluţa de acrylic pe forma pentru unghie în punctul unde vârful unghiei se
îmbină cu forma de unghie.
75
 modelaţi vârful liber. Utilizaţi porţiunea de mijloc a pensulei pentru a tampona şi a apăsa acrylicul pe
formă şi extensie. Tamponarea şi apăsarea acrylicului este mult mai corectă decât pictarea acestuia şi are drept
rezultat o unghie cu o înfăţişare mult mai naturală. Păstraţi liniile paralele şi modelaţi continuu acrylicul de-a lungul
liniei vârfului liber. Dacă utilizaţi metoda de acrylic în două culori aveţi grijă să urmăriţi linia naturală a vârfului liber
cu pudra albă pentru a crea imaginea penrtu Frech manichiure.
 plasaţi o a doua biluţă de acrylic. Luaţi o a doua bilă de acrylic de consistenţă medie şi plasaţi-o pe unghia
naturală lângă linia vârfului liber în centrul unghiei.
 modelaţi cea de-a doua biluţă de acrylic. Tamponaţi şi apăsaţi produsul pe laterale asigurându-vă că
produsul este foarte subţire în jurul tuturor vârfurilor.
 aplicaţi picăturile de acrylic. Luaţi mărgeluţe ude de pudră de acrylic roz pe pensulă şi plasaţi-o în zona
cuticulelor. Utilizaţi umiditatea pensulei pentru a netezi aceste mărgeluţe pe întrega suprafaţă a unghiei. Plimbaţi
pensula pe unghie pentru a netezi orice asperităţi. Aplicaţi acrylicul pe lângă cuticule, în laterale şi pe vârful liber
trebuie să fie în strat foarte subţire pentru ca unghia să aibă un aspect natural.
 aplicaţi acrylicul pe celelalte unghii.
 îndepărtaţi formele. Atunci când unghiile sunt bine uscate, slăbiţi formele şi îndepărtaţi-le prin glisare.
Unghiile sunt uscate atunci când ţăcăne dacă sunt atinse uşor.
 nivelaţi unghiile. Utilizaţi o pilă mediu abrazivă pentru a modela vârful liber şi a îndepărta orice
imperfecţiuni. Alunecaţi abrazivul pe fiecare unghie cu mişcări lungi pentru a modela şi finisa suprafaţa unghiei.
Subţiaţi unghiile în zona cuticulelor, vârfului liber şi zonele laterale.
 folosiţi buffer-ul. Se va folosi buffer-ul pe unghii până la netezirea întregii suprafeţe.
 aplicaţi ulei de cuticule. Utilizaţi vată înfăşurată pe un băţ de portocal pentru a aplica ulei de cuticule în
zona cuticulelor, pielea înconjurătoare şi unghii.
 aplicaţi crema de mâini şi masaţi mâna şi braţul.
 curăţaţi unghiile.
 aplicaţi pasta de unghii.
REPREZENTAREA GRAFICĂ A CONSTRUIRII ACRYLICULUI
IX. GELURI
1. Descrierea tipurilor de gel
Gelurile reprezintă unghii artificiale puternice care se aplică pe suprafaţa unghiei ca şi pasta de unghii.
Acestea au o compoziţie chimică similară cu cea a unghiilor de acrylic dar necesită un catalizator separat pentru a
76
se întări. Există două tipuri de geluri. Gelurile cu uscare la lumină - se întăresc atunci când sunt expuse la o sursă
specială de lumină - fie o lumină ultravioletă fie una halogenă.
Gelurile fără uscare la lumină - se întăresc atunci când un activator de gel este pulverizat sau întins cu
pensula sau atunci când acestea sunt înmuiate în apă.
Gelurile sunt disponibile în diverse culori care nu necesită pastă de unghii. Unghiile arată ca şi cum ar fi
fost date cu pastă de unghii şi culoarea rămâne până la îndepărtarea gelului. Se poate folosi şi pasta de unghii
peste gel. Atunci când aceasta va fi îndepărtată, culoarea gelului va rămâne aceeaşi. Gelurile colorate stau la baza
picturii pe unghii.
X. TEHNICI
1 .Tehnica Fibroglass
 Lipiţi capsulele de tip Squape
 Aplicaţi Ramolizor pe partea de nivelat
 Înlăturaţi luciul după capsulă cu pila Garnet
 Aplicaţi o bandă de Fibroglass pe toată lungimea şi lărgimea unghiei, oprindu-vă la 2-3 mm de cuticula
superioară
 Aplicaţi un strat subţire de lipici Fibroglass
 Pulverizaţi “Glue Dry” de la 30 cm
Obs. Dacă, clienta simte un efect de încălzire după aplicarea lipiciului înseamnă că stratul dvs. de lipici
Fibroglass este foarte gros sau că glue dry a fost pulverizat prea de aproape, deci atenţie.
• Piliţi fibra de sticlă cu o pilă neagră fină sau cu pila care are 4 feţe, ri cu Garnet
• Reluaţi operaţiunile 5 şi 6 (numerotate prin puncte, respectiv punctele 5 şi 6) de două ori
• Piliţi lejer suprafaţa unghiei cu pila neagră sau cu pila cu 4 feţe.
• Neteziţi suprafaţa cu blocul alb.
• Aplicaţi ulei pentru cuticule sau ROLL-ON după care se masează
• Terminaţi netezirea cu blocul cu mai multe feţe
• Trimiteţi clienta să se spele pe mâini
• Aplicaţi baza hidratantă
• Lăsaţi să se usuce. Aplicaţi 2 straturi de ojă, lăsând să se usuce fiecare strat şi punem fixator TOP 60
2. Tehnica Fibre de sticlă

Produse:
1 cutie capsule 360 Square
1 cutie 360 Perfect Tip 1
lipici profesional 15G 1
cleşte ghilotină 1
bandă Fiberglass 1
lipici Fiberglass 30 ml 1
flacon pentru uscarea lipiciului 250 ml
6 pile argintii 6 pile flex negre
6 pile garnet 3 buffere 1 roll on
1 lichid de dezinfectare 1L
TEHNICA CU FIBRE DE STICLĂ
UTILIZARE: pe unghii scurte şi bombate
TIMP de aplicare: 1h 15 min
METODA: recentă
ÎNVĂŢAREA: uşor dificilă
AVANTAJE: foarte solid. Poate repara o unghie crăpată sau exfoliată. Aspect foarte fin.
CREŞTEREA: total invizibilă
77
REUMPLEREA: fiecare 3 săptămâni 1 % luni

TIMP DE REUMPLERE: 30 min / 1h 15 min
ASPECT: foarte natural
3. Tehnica Gel ultraviolet
Produse:
Ramolizor
Gel U.V. N°1
Gel U.V. N°2
Briliant 3
Finish Wipe (spirt)
Roll-On
Buffer
Pile Garnet
Pile Flex negre
 Împinge-ţi pieliţele cuticulelor uscate fără a utiliza gel emolient
 Tăiaţi vârfurile cu cleştele. Lipiţi capsulele Rotunde sau Perfect Tips. Aplicaţi Ramolizor pe partea de
nivelat.
 Piliţi până capsula lipită pe unghie face corp cu unghia naturală cu pila flex neagră sau pila argintie, după
care nivelaţi cu pila Garnet fără să fragilizaţi partea liberă.
 Îndepărtaţi luciul care este pe partea liberă a capsulei care depăşeşte unghia naturală pilind uşor cu pila
Garnet
 Cu pensula gel (nylon) aplicaţi un strat fin de Gel U.V. N°1 oprindu-vă la 1 mm de cuticula superioară
repartizând foarte bine părţile unghiei. Lucraţi acest strat pe toată suprafaţa unghiei fără să atingeţi pielea.
 Pune-ţi unghiile la lampa U.V. timp de 2-3 minute
 Cu pensula gel aplicaţi un strat de GEL U.V. N°2, oprindu-vă la 1 mm de cuticula superioară repartizându-l
uniform pe toată suprafaţa unghiei fără să atinge-ţi pielea.
 Pune-ţi unghiile la lampa U.V. timp de 2-3 minute
 Reluaţi operaţiunile de la punctele 7 şi 8. Dacă doriţi ca unghia să fie mai groasă puteţi să aplicaţi un strat
mai gros. Reluaţi operaţiunea 8.
 Uscaţi unghiile cu un şerveţel îmbibat cu lichid de finisare Finish Wipe
 Aplicaţi Brilliant 3 într-un strat nici subţire nici gros lăsând 2 minute la U.V. apoi ştergem unghiile Finish
Wipe
 Neteziţi cu pila neagră fină sau pila Garnet apoi neteziţi cu blocul alb
 Aplicaţi uleiul pentru cuticule Roll-On pe cuticule şi masaţi
 Neteziţi suprafaţa unghiei cu blocul ”3 în 1”
 Trimiteţi clienta să se spele pe mâini
 Aplicaţi o bază hidartantă, lăsaţi să se usuce, aplicaţi 2 straturi de ojă şi apoi aplicaţi Top 60 care are rolul
de a fixa şi usca foarte repede.
Pentru îndepărtarea gelului se pileşte.
Tehnica gel ultraviolet se recomandă persoanelor care nu au nevoie de construcţia sau modelarea unghiei şi au
forma naturală frumoasă. Deşi este o tehnică rezistentă nu se recomandă persoanelor ale căror mâini intră des în
contact cu apa.
4. Tehnica Capsule + gel ultraviolet Produse:
1 lampă cu ultraviolete 1 cutie 360 capsule Square 1 cutie capsule Perfect Tip 1 lipici profesional 15G 1 cleşte
ghilotină
1 Gel U.V. înaltă performanţă N°1 1 Gel U.V. înaltă performanţă N°2
1 pensulă plată din nylon 6 pile argintii 6 pile flex negre
1 buffere
78
1 Roll-On
1 Lichid de finisare 125ml
TEHNICA CU GEL ULTRAVIOLETE
UTILIZARE: pe unghiile scurte sau foarte roase
TIMP DE APLICARE: 45 min - 1h
METODA: recentă
ÎNVĂŢAREA: uşoară
ASPECT: foarte solid, hiper fin, hiper natural
CREŞTEREA: total invizibilă REUMPLEREA: fiecare 3 săptămâni la 1 % luni TIMP DE REUMPLERE: 30-40min
5. Tehnica Acrylic fară miros (U.V.)
Recomandată pentru persoanele care-şi rod unghiile
 Împingeţi cuticulele pe uscat fără să utilizaţi un gel emolient
 Tăiaţi surplusurile de piele
 Lipiţi capsulele rotunde sau Perfect Tip sau dacă unghiile sunt foarte roase, folosiţi Super Tip cu lipiciul
profesional.
 Nivelaţi până când capsula lipită face corp cu unghia naturală
 Eliminaţi luciul de pe partea liberă trecând uşor cu pila
 Aplicaţi un bob de pudră roz sau transparentă de % pe partea superioară a unghiei , fiind atenţi să nu
depăşim suprafaţa unghiei, repartizând foarte bine pe părţi.
 Puneţi să se usuce la U.V. 2-3 min.
Această pudră se aplică doar o dată!
În nici un caz nu se aplică Primer!
 Eliminaţi lejer ce rezultă din pilit apoi daţi o formă unghiei pe cât posibil de naturală.
 Neteziţi cu blocul alb, aplicaţi ulei de cuticule Roll-On şi masaţi
Trimiteţi clienta să se spele, aplicaţi o bază hidratantă sau bază specială pentru unghii false, lăsaţi să se usuce,
aplicaţi 2 straturi de ojă Longue Duree lăsând să se usuce între fiecare strat şi apoi aplicaţi fixatorul Top 60.
6. Tehnica Acrylic cu miros Produse:
Cutie de 360 Perfect Tip
Cutie de 360 Super Tip
Cleşte pentru unghii artificiale
Lipici profesioanl
Primer
Acrylic Lichid
Pudră acrylică roz
Pensule N.8 Pile argintii Pile Flex negre
Pile Garnet Buffer
Roll-On cu calciu Lichid dezinfectant
 împingeţi cuticulele pe uscat fără a utiliza un gel emolient
 Tăiaţi vârfurile cu cleştele
 Lipiţi capsulele Rotunde sau Perfect Tips sau dacă sunt foarte roase se utilizează capsulele Super Tips cu
lipiciul profesional.
 Se aplică Ramolizor pe partea de nivelat
 Nivelaţi până ce capsula lipită pe unghie face corp cu unghia naturală, folosind pila flex neagră sau pila
argintie
 îndepărtaţi luciul marginii libere trecând uşor pila Garnet sau pila neagră fină.
 Aplicaţi Primerul pe unghia naturală Atenţie, nu se aplică pe marginea liberă!
 Aplicaţi un bob de pudră roz sau transparent pe % superioare ale unghiei şi modelaţi-le fiind atenţi să nu
atingeţi unghia. Efectuaţi acestea pentru toate degetele şi activaţi uscarea între 10-15 min
79
 Piliţi cu pila Flex neagră sau argintie pentru a da o formă pe cât posibil naturală
 Nivelaţi cu blocul alb
 Aplicaţi Roll-On pe cuticule şi masaţi
 Neteziţi cu blocul 4 în 1
 Trimiteţi clienta să se spele
 Aplicaţi o bază hidratantă
Lăsaţi să se usuce şi aplicaţi 2 straturi de ojă Longue Duree. Lăsaţi să se usuce fiecare strat apoi fixaţi cu Top 60
FREZAREA CU PILA ELECTRICA
La inceput, lucrul cu freza nu este mai rapid. Pilitul cu freza dureaza aproape la fel de mult ca si in cazul
folosirii pilii manuale. Rapiditate ve-ti cistiga numai cind frezati unghia in forma “smile-line”, la indepartarea
aerului cu freza si pregatirea cu freza.
O freza trebuie sa aiba un numar minim de 15.000-20.000 de turatii sau chiar 30.000 turatii.
Pentru scurtarea unghiei aveti nevoie de 20.000-30.000 de turatii. Daca numarul de turatii este mic, vor fi
multe vibratii si materialul(acril sau gel) se va ciobi.
Pilirea unghiei false se face folosind intre 10.000-15.000 de turatii. Daca aveti o freza cu maxim 20.000 de
turatii, inseamna ca freza trebuie sa functionze mult timp la putere maxima.Freza si mai ales dispozitivul de manan
se pot supraincalzi, ceea ce provoaca uzarea mai rapida a aparatului, iar dispozitivul de mana se va incinge la un
moment dat atit de tare incit nu il veti mai putea tine in mina.
CAND FREZAM
Purtati o masca anti praf in timp ce frezati. In timp ce frezam unghiile false, rezulta un praf care nu cade ci
zboara in sus, existind riscul sa ni se depuna apoi in plamani.
Cind se pozitioneaza un cap de freza nu trebuie introdus in freza pina la capat, ci se lasa sa iasa un pic,
astfel poate fi utilizat in totalitate.
Atunci cind frezati este important sa miscati freza in mod constant. Daca se sta prea mult intr-un singur
loc (citeva secunde) se creeaza forte de frecare, zona se incalzeste brusc iar clientul v-a sinti o mare durere.
Trebuie sa aveti mereu in minte faptul ca patul unghial simte caldura incepind de la 80C. Deci cind clientul se
plinge ca simte caldura pe deget, inseamna ca patul unghial s-a incins foarte tare.
Nu trebuie sa apasati niciodata cu freza. Lasati freza sa-si faca treaba ei. Daca apasati, se creeaza si in
acest caz fristiune si clientul simte imediat caldura pe deget.
Miscarea frezei este de la stinga la dreapta si inapoi, unghia ajustindu-se in mod uniform. Doar la
colturi puteti folosi freza de sus in jos dar nu prea multe ori.
In timp ce miscati freza de la stinga la dreapta si inapoi, miscati-o si de sus in jos, peentru a pili atit
suprafata unghiei cit si patul unghial.
Fiti atenti sa tineti freza intotdeaunan paralel cu unghia falsa. Nu inclinati freza, pentru ca atunci veti taia
cu ea. Toate capetele pe care le voi folosi la Acril, trebuie sa fie capete cu diamant(diamantate)
Carbid, diamant, smirghel, ponce
Capatul pentru pregătit: este un capat cu virful conic (sau ascutit) si se foloseste pentru indepartarea
cuticulei, si chiar pentru indepartarea luciului unghiei naturale. Turatia trebuie sa fie minima. Daca trecem capul de
freza pe suprafata mainii trebuie sa fie o senzatie placuta. Atunci turatia este cea potrivita(aprox 2000 de turatii) .
Pentru manichiura si pedichiura se recomanda folosirea capetelor din piatra ponce.
Capatul glont(bullet): este proiectat a fi folosit si pentru curatarea dedesubtului unghiei(adica virful pe
dedesupt). Curatarea se face cu o turatie mica. Aveti grija sa nu frezati de tot unghia naturala. Daca veti face asta,
unghia naturala se va retrage si veti obtine efectul de “pocketlifting”(unghia falsa se desprinde si se ridica la
mijloc)(cam 6000-7500 rotatii).Aceasta operatie poate fi executata si cu capatul de pregatire De asemenea daca
am material care s-a scurs, il pot indeparta cu ajutorul acestui cap de frezat. Turatia trebuie sa fie de aprox. 10.000-
15.000 de rotatii.
80
Capul Butoias(barrel) : este disponibil in 3 variante: fine, mediu si course. Cel mediu si cel mare se folosesc
pentru a subtia unghia prin frezare si pentru a o scurta. Capul fine se foloseste pentru a finisa. Aceste capete se
folosesc lao turatie de 10.000 pina la 15.000 de rotatii.
Petru GEL exista un cap de freza cu mandrina pe care se monteaza o mica rola abraziva. Rolele abrazive
sunt disponibile in varianta fina, medium si cu granulatie mare(240, 120, 80). Rolele abrazive sunt de unica
folosinta.
Pentru gel nu folositi niciodata un cap freza cu diamant deoarce pulberea rezultata este atit de fina incit
intra in porii capuli cu diamant si nu se mai poate curata niciodata.
MANICHIURA EXECUTATA CU AJUTORUL PILEI ELECTRICE
Dezinfectati mana dumneavoastra si mana clientei.
Impingeti cuticula cu pusherul
Pentru scurtarea unghiei naturale folositi mandrinela cu rola abraziva 120 sau 240. Tineti piesa vertical si
cu partea de virf scurtati virful unghiei naturale.
Tineti piesa orizontal si folosind acelasi cap inndepartati orice urme de pe suprafata unghiei naturale.
Indepartati urmele de pretigium si curratati cuticula. Tineti bitul paralel cu unghia si folositi virful lui
pentru a curata. Urmariti conturul cuticulei fara sa schimbati unghiul bitului care trebuie sa fie permanent paralel
cu unghia.
Daca aveti biti de chamois, puneti o picatura de ulei pe unghie si cu turatia de 6000-7000 rotatii, dati luciu
unghiie naturale.
Curatati unghia de resturi
Indepartati eventuale resturi mici de oiele cu ajutorul clestisoruli de cuticule
MANICHIURA SPA
Un sistem complet de ingrijire pentru unghii si maini superbe
Pentru a pastra frumusetea naturala a unghiilor, este foarte important sa le oferiti continu principii active
esentiale, hranirea si hidratarea necesara.
Produsele complementare sunt special adaptate la nevoile unghiilor si le ofera ingrijirea intensiva pentru
o protectie optima. Oferiti unghiilor dumneavoastra conceptul unic de ingrijire SPA pentru a le conserva
frumusetea si a le proteja impotriva influentelor exterioare daunatoare.
CONCEPTUL SPA
S=SANUS P=PER A=AQUAM
Conceptul SPA se completeaza prin tehnici de relaxare:AEOMOTERAPIE, WELLNESS, MASAJ Systemul de
ingrijire SPA, cuprinde o serie de produse create pentru a lucra impreuna si pentru a da unghiilor , mainilor si
picioarelor frumusete si vitalitate. Este singurul sistem de ingrijire totala a unghiilor si pielii, oferind beneficiul unor
rezultate remarcabile tot timpul.
SPA-ul ofera optima protectie impotriva agresorilor mici cum ar fi spray de par, parfum,desinfectanti,
etc...,nu ofera numai produse pentru problemele unghiilor, ci si o ingrijire completa pentru a pastra unghiile si
pielea frumoase.
Problemele unghiilor sunt usor identificate folosind ghidul culorilor creat de alessandro pentru o usoara
identificare a tipului unghiei clientei. Trei culori diferite sunt folosite pentru a deosebi trei tipuri de unghie
importante. Ingrijirea unghiei este creata in functie tipul unghiei, simplu, repede si profesional.
Unghiile normale si puternice
Unghiile puternice, normale, pot avea o singura problema: pot deveni prea tari si in acest caz este foarte
important sa le aplicam ulei si sa le hidratam pentru a preveni despicarea pe diagonala a unghiilor. Acest tip de
unghie este tare si de multe ori au riduri datorita uscăciunii. De asemenea si curba “C” este foarte pronuntata,
unghiile pot fi chiar foarte galbene datorata niveluluii ridicat de cheratina. Culoarea galbena poate fi cauzata si de
produse cosmetice ca lacul de unghii de culoare inchisa aplicat fara base coat.
81
Unghiile care se exfoliaza

Unghiile care se exfoliaza au de obicei şanţuri longitudinale si despicaturi verticale tipice care separa
diferitele straturi ale unghiei. Aspectul unghiei este de la plat pina la un arc foarte pronuntat, iar cuticula este
uscata si crapata. Pielea mainilor este in cele mai multe cazuri stresata. Unghia in sine nu poate produce uleiuri. O
terapie speciala a cuticulei ofera suport unghiei naturale deshidratate.
Unghiile subtiri si moi

Unghia subtire este este foarte neteda si lucioasa, iar virful unghiei este de
culoare deschisa catre alb. Deseori este plata pe laterale sau chiar tinde a avea forma de lingura. Unghia este
subtire cind aplicind o mica apasare pe virful
unghiei aceasta se indoaie. In cele mai multe cazuri cuticula este foarte fina,
pielea mainii moale si umeda cu o structura foarte fina. Unghiile moi de
asemenea au tendinta de a se despica(exfolia).
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsă a unui om adult acoperă o suprafată de circa 2
metri pătrati, cam cat un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce inseamnă cam a douăzecea
parte din greutatea intregului corp.
Funcţiile pielii sunt multiple: asigura prin elasticitatea sa protectia mecanica a organismului (adica ne
apara intr-o mare masura de lovituri, tăieturi, zgiriieturi), opunindu-se şocurilor din exterior, protectia termica prin
faptul ca inveleste corpul si participa la termoreglare (adica ne face sa transpiram cind e prea cald si prin aparitia
"pielii de gaina"sa ne incalzim cind ne e frig), protectia contra radiatiilor solare (adica ne apara de cancere datorate
expunerii la soare si de arsurile direct cauzate de soare), protectia sebacee , face ca la suprafata pielii sa se
formeze un strat subtire gras, numit filmul hidrolipidic, care ne apara de patrunderea microbilor in piele.O alta
protectie este cea sudorala , cea care sigura transpiratia prin acare se elimina din organism o parte din toxine, in
acelasi timp asigurindu-se racirea si umedifierea pielii.
Grosimea pielii variează intre 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire in regiunile corporale putin expuse la uzură sau
presiune, si mai groasă pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tălpi.Privita la microscopul optic
pielea apare formata din epiderm si derm sub care se gaseste un strat de grasime atasat pielii numit
hipoderm.Stratul superficial, epidermul , are o grosime de cca.0,2mm, iar dermul de 2mm pina la 4mm.
82
La microscop se poate observa că pielea este formată din două straturi. Stratul extern cornos al epidermei
este format din 20 - 30 de randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta, asemeni unor tigle,
de aceea pielea se intinde cu usurintă in timpul mişcării. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar
aceasta nu se uzează, fiindcă celulele moarte sunt inlocuite in permanentă cu altele noi.
Termeni medicali pentru diferite portiuni ale pielii, sunt utilizati in mod frecvent pentru a vinde produsele
destinate ingrijirii pielii si pentru a promova diferite proceduri cosmetice.
Epidermul: stratul superior al pielii
Epidermul este cel mai subtire strat al pielii; cu toate acestea este responsabil de protectia fata de injuriile
produse de mediu.
Epidermu la randul sau, este constituit din 5 straturi: stratul germinativ, stratul spinos, stratul granulos,
stratul lucios si stratul cornos. Epidermul gazduieste si alte tipuri de celule: keratinocite, melanocite si celule
Langerhans. Keratinocitele secreta proteina cunoscuta sub numele de keratina, principala componenta a
epidermului.
Melanocitele produc pigmentul pielii cunoscut sub denumirea de melanina.
Celulele Langerhans impiedica patrunderea substantelor straine la nivelul pielii.
Dermul: stratul mijlociu
Acest strat este responsabil pentru producerea ridurilor. Dermul reprezinta o combinatie complexa de
vase sanguine, foliculi pilosi si glande sebacee. La acest nivel se intalnesc fibre de colagen si elastina, doua proteine
necesare pentru mentinerea sanatatii pielii, deoarece ii confera suport si elasticitate. Fibroblastele sunt celulele
intalnite in acest strat, ele fiind responsabile de sinteza colagenului si elastinei. Acest strat contine de asemenea,
receptori tactili si proprioceptivi (ai durerii).
Hipodermul: stratul grasos Diminuarea cantitatii de tesut de la nivelul acestui strat, determina aparitia de
cute (riduri) la nivelul pielii . Acest strat este cunoscut si sub denumirea de strat subcutanat. Gazduieste glandele
sudoripare, celulele grasoase si fibre de colagen. Hipodermul este responsabil de conservarea caldurii corpului si
de protejarea organelor vitale.
Colagenul este proteina cu ponderea cea mai mare de la nivelul pielii, reprezentand 75% din constituentii
pielii. Este, de asemenea, sursa primara a tineretii, responsabila pentru apararea impotriva ridurilor si a liniilor fine.
In timp, factorii de mediu si varsta, diminueaza capacitatea organismului de a sintetiza colagen.
Elastina confera pielii elasticitatea. Aceasta proteina se intalneste impreuna cu colagenul la nivelul
dermului si formeaza structura pielii si a organelor. La fel ca si colagenul, elastina este afectata de trecerea
timpului si de catre diferiti factori. Reducerea cantitatii acestei proteine cauzeaza zbarcirea si cutarea pielii.
Keratina este cea mai potenta proteina de la nivelul pielii. Este, de asemenea, predominanta in constitutia
parului si a unghiilor. Keratina este constituentul care confera rigiditatea pielii.
Reinnoirea pielii
Sub epidermă, in stratul germinativ, celulele se află intr-o continuă diviziune. Celulele nou formate sunt
apoi incărcate cu o proteină rezistentă, cheratină, care determină cheratinizarea celulelor. Pe măsură ce iau
nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior. O celulă ajunge in stratul extern in
trei - patru săptămani, aceasta fiind durata ei de viată. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor
solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub această formă aproximativ 18 kg piele. Sub epidermă se
găsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmentii numiti melanină, pentru a ne proteja de
efectele dăunătoare ale radiatiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai inchisă la
culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzează, dacă este expusă la soare. Mai tarziu, melanina
migrează spre suprafata pielii si se desprinde impreună cu celulele moarte - pielea bronzată devine palidă cu
timpul. La cei cu pielea mai inchisă, melanina este produsă in cantităti mai mari.
Produsele folosite pentru realizarea manichiurii SPA
- desinfectant
- o tableta sau un sapun special (gel)pentru inmuiere.
83
■ Rolul lor-inmoaie foarte bine cuticula si pielea mainii, stimuleaza cresterea unghiei, revigoreaza pielea din
jurul unghiei si reactiveaza refacerea pielii
- cuticle remover -produs pentru inmuierea stratului superficial de celule moarte ale cuticulei
- Scrub sau Exfoliant - trateaza efectiv stratul superior al pielii mainilor. Zilnic, stratul de celule moarte ale
pielii, creste. Aceasta acumulare continua de celule, face ca pielea sa aiba o structura inegala,dura si sa para lipsita
de viata, obosita si mbatrinita.
Cu ajutorul Scrub-ului se inlatura usor si totodata profund acest strat de celule moarte si se imbunatateste
aspectul pielii dindu-i un aspect proaspat si stralucitor. Pielea ramane moale si catifelata
- Gomaj- Contine particule mult mai mici si mai fine pentru curatarea pielii
■ MASCA - Proprietatile de hidratare vor face ca pielea sa para mai tinara, intinsa si revigorata Pielea va fi
astfel hranita si hidratata,
- Crema sau Uleiul pentru MASAJ - care hraneste si hidrateaza pielea
■ masajul mainilor ajuta la: Stimula circulatia singelui
■ Reface elasticitatea si culoarea pieli cit si tonusul muschilor
■ Hidrateaza pielea
■ Indeparteaza tensiunea musculara si din incheieturi
■ Imbunatateaste calitatea miscarii si a articulatiilor
■ Elimina disconfortul artritei si al reumatismului
Ca instrumente folosim: pile pentru unghia naturala
Bufere
Bufere de luciu Pusher inox Betisor de portocal
Clestisor de cuticule sau forfecuta de cuticule
MANICHIURA SPA
1. Ne asiguram ca platoul de lucru cit si instrumentele sunt desinfectate si sterilizate corespunzator
normelor in vigoare
2. Clienta se spala pe maini obligatoriu Apoi desinfectam mainile clientei si ale lucratorului cu produse
speciale din dotare
3. Diagnosticam unghiile clientei prin observarea comportamentului si aspectul unghiei. Daca la final apar
mai multe suprapuneri, ingrijirea unghiei trebuie completata cu produse speciale, acordindu-se o mai mare atentie
cuticulei. Este extrem de important sa se efectueze o diagnosticare corecta.
4. Se indeparteaza lacul de unghii folosind dizolvantul special
5. Scurtam si dam forma unghiilor de la o mana (incepem cu mina stinga), cu pila speciala, aleasa in
functie de tipul unghiei (normala, subtire, care se exfoliaza)
6. Se impinge usor cuticula cu spatula (pusher)sau cu betisorul de portocal, fara presiune pentru a evita
traumatizarea radacinii unghiei, astfel incit cuticula sa fie impinsa foarte bine si unghia sa ramana cit se poate de
curata.
7. Se aplica pe fiecare deget in zona cuticulei cuticle remover care se lasa sa actioneze 3 min.
Acest gel inmoaie cuticula si ajuta la indepartarea excesului de cuticula.
8. Se introduce mina la care s-a lucrat in bolul cu apa calda la care s-a adaugat tableta
sau gelul
pentru inmuiere, si se lasa sa actioneze intre 5 si 7 minute
9. Intre timp se repeta pentru mana cealalta operatiile de la punctele 5, 6, 7, 8
■ Se scoate mana din bol si se tapoteaza usor cu un prosop
■ Se aplica usor cu ajutorul spatulei pe mana, o cantitate cit un jumatate de lingurita, exfoliant, dupa care se
maseaza usor fiecare deget in zona de cuticula si placa unghiala, cu miscari circulare.Apoi se maseaza intraga
palma pe exterior si pe interior, pina la articulatie sau pina la cot(in functie de ce doreste clienta(clientul).
84
■ Se reintroduce mana in bolul cu apa unde mai sta 5 min timp in care se repeta operatiile 10 si 11 la mina
cealalata.Dupa aceasta se clateste mana in bolul mare, se repeta operatia la mana cealalta.
■ Se strerg mainile si unghiile foarte bine, prin masare usoara a fiecarui deget
■ Se impinge cuticula cu pusherul sau betisorul de portocal si se curata zona cuticulei sa ramana curata
■ Se aplica masca incepind cu degetele si continuind cu palma catre cot, dupa care se impacheteaza un fillm
osmotic si lasam sa actioneze 10 min.
■ Se indeparteaza masca iar resturile se indeparteaza cu bureti de demachiere sau chiar srvetel de unica
folosinta. Apoi spalam in lighenasul cu apa calda.
■ Se aplica uleiul sau cremma pentru masaj si realizam masajul mainilor pin ala cot
■ Se indeparteaza resturile de crema de pe suprafata unghiei si din jurul cuticulei, se degreseaza foarte bine
placa unghiala cu ajutorul dizolvantului fara acetona. Daca nu facem acest lucru, tratamentele si lacurile ce
urmeaza a fi aplicate pe unghie se vor exfolia.
■ Se curata placa unghiala si cu ajutorul buffer-ului pentru curatat, se ia luciul placii unghiale;
■ Se aplica pe unghie Base Coat sau tratament cu Calciu sau Anti-aging Ridge filler, apoi asteptam 2 minute
sa se usuce.
■ Daca se doreste se aplica un lac colorat de unghii, apoi asteptam 2 minute
■ Se aplica Top Coat-ul pentru uscare rapida si protectie.
Lacurile sint de mai multe tipuri:
 Simplu - cu culoare si luciu
 Metalic - cu luciu si culoare
 Hamililon - 2 culori in 1, se schimba la lumina
 Termo - culoarea se schimba la temperatura
 UF - (pentru disco) la lumina ultravioleta isi schimba culoarea
 Kracle - foaie de desen sau carte (cifre)
 Amali - mat, fara luciu
 Perlamutru
 Lac cu luciu si strazuri
 Oglinda- (cu argint)
Lacul se vopseste de 2 ori, primul strat subtire , al doilea mai gros . Al treilea strat de protejare si luciu.
Pictarea unghiilor
Ca orice forma de nail art, de-acum clasicele unghii pictate, se reinventeaza constant, ajungand in prezent
sa fi evoluat in adevarate opere de arta miniaturala, realizate prin una din metodele: liner pe baza de apa, vopsea
acrilica sau din geluri colorate. Materialele folosite au evoluat in timp, ca si tehnicile de aplicare, si astfel multe
modele de unghii pictate au devenit mult mai accesibile, atat pentru tehnician cat
si pentru cliente, datorita micsorarii timpului de lucru si implicit a pretului.
Unghii pictate cu liner pe baza de apa
Acest tip de unghii pictate se poate realiza pe unghii false cu gel sau
unghii false cu acril, dar se poate realiza deasemenea si pe unghii naturale. Cele
mai elaborate lucrari imbina mai multe culori de liner pe un fond deja pictat cu
geluri colorate sau acriluri si care la final au efecte 3D datorita straturilor separate
prin gel sau acril transparent.
Unghii pictate cu vopsea acrilica
Reprezinta cel mai versatil si complex mod de a crea unghii pictate.
Lucrarile sunt spectaculoase, culorile sunt foarte pigmentate si se imbina
in mod armonios, in special cu tehnica “One Stroke”. Se pot realiza lucrari realiste,
tablouri miniaturale, dar si picturi fantezie pe o tema data.
85
Unghii pictate cu geluri colorate

Este tipul de unghii pictate care s-a dezvoltat cel mai recent. A fost nevoie ca gelurile colorate sa ajunga la
o consistenta si un nivel de pigmentare optim pentru a usura tehnica de imbinare “pe ud” a gelurilor. In acest fel se
obtin lucrari spectaculoase, cu un nivel mediu de dificultate in lucru, iar paleta foarte mare de culori stimuleaza
creativitatea tehnicianului intr-un mod deosebit.
Unghii pictate cu culori combinate in apa
In urma acestui procedeu mai vechi rezulta unghii pictate in forma marmorata. Mai multe culori de oja se
combina pe suprafata apei dintr-un pahar cu ajutorul unui betisor pentru fiecare unghie in parte. Pentru transferul
lucrarii pe unghie se sigileaza degetul cu banda adeziva, pentru a nu lua contact cu apa. Inconvenientele acestei
metode sunt pe de-o parte numarul limitat de modele ce pot fi realizate si pe de alta parte timpul mai indelugat de
lucru, datorat faptului ca modelul fiecarei unghii se lucreaza individual si se transfera pe unghii unul cate unul.
Este indicat ca fiecare tehnician de unghii sa cunoasca cel putin una din metodele prezentate mai sus.
Indiferent de metoda aleasa de dumneavoastra, puteti realiza nenumarate modele de unghii, pe care le puteti
invata in seminarii specializate sau pe care le puteti crea, daca va dati frau liber imaginatiei.
Trebuie sa stiti ca tehnicile de a crea unghii pictate se invata destul de repede, dar trebuie sa aveti
materiale si pensule bune si trebuie exersat tot timpul, altfel se pierde exercitiul.
Unghii metalice
Un alt trend al anului 2011 in manichiura il reprezintă cel legat de unghii metalice. Look-ul poate fi obtinut
in mai multe feluri, fie cu foita de aur, fie cu oja metalica sau cu foitele colante speciale la celebra manichiura
Minx. Aceasta moda cu unghii metalice a pornit de fapt de la manichiura Minx afisata de Beyonce intr-un videoclip
in 2010.
Unghii minx
Pana nu de mult celebrele unghii Minx au fost rezervate doar star-urilor si se efectuau doar pe scara
restransa, dar incepand cu aceasta primavara, avand in vedere numeroasele cereri, au fost produse in serie foitele
colante. Aceste foite sunt alcatuite dintr-un strat metalic mult mai gros decat o foita de aur normala montata pe
un strat de adeziv special. Pentru a se mula perfect pe forma tubulara a unghiei, foita trebuie incalzita ianinte de
montare pentru cateva secunde. Astfel aceasta se lipeste perfect de unghie, rezistand mai mult decat o oja
obisnuita si protejand in acelasi timp unghia de agresiuni exterioare. Foitele pentru unghii Minx exista sub forma
simpla de metal lucios sau imprimate cu animalprint, romburi, careuri, buline, etc.
O alta variatiune pentru unghii metalice este reprezentata de folosirea foitelor argintii sau aurii pentru
nail art. Acest procedeu nu este nou, dar pana acum nu s-au folosit niciodata foitele pe toata unghia, ci numai in
puncte, de obicei pentru a creea un fond pentru o lucrare de nail art mai complexa. Aplicarea se face foarte simplu
pe un strat neuscat de lac. Se asteapta pana la uscarea lacului, dupa care se inlatura cu o perie surplusul de foita
sau partile care nu adera la unghie. Pe unghii false putem aplica foita si cu lipici, pentru o rezistenta indelungata.
Oja metalica
86
Cu ajutorul culorilor de oja metalica putem obtine cel mai usor unghii metalice. Chiar si cea mai
conservatoare doamna poate gasi o culoare de oja metalica care sa-i placa si poate obtine acest look trendy.
Majoritatea marilor producatori de oja au scos colectii noi de culori pentru unghii metalice, dar exista doar cateva
numitoare comune: auriu, bronz, mov si albastru.
MANICHIURA JAPONEZA
Manichiura Japoneza - nail art pe unghii false Termenul generic de manichiura japoneza este asociat unor
concepte foarte diferite si desemneaza atat un tip de manichiura clasica, despre care am scris in articolul
“manichiura japoneza“, cat si un gen de nail art pe aplicatie de unghii false. Particularitatea acestui tip de
manichiura o reprezinta decoratiunile de unghii folosite excesiv, rezultand o forma de nail art foarte incarcata.
Totul a inceput la mijlocul anilor ‘90, atunci cand a luat amploare moda strazii si cultura pop specifica
Japoniei. In mod neasteptat, manichiura japoneza a prins foarte bine, a supravietuit pana azi, cand este adoptata
de femeile de toate varstele si iata ca a depasit hotarele Japoniei. Manichiura stereoscopica, asa cum este numita
in Statele Unite manichiura japoneza a aparut ca serviciu incepand cu anul 2009, iar in Europa a inceput sa se ceara
abia din 2010. Datorita caracterului foarte extravagant, manichiura japoneza este apreciata de europencele in
general conservatoare, doar pe segmentul de varsta 15-23 si este asociata de obicei cu tinute de genul Sweet Lolita
( Hello Kitty) sau Sweet Punk (tinute de scena Gwen Stefani, Katty Perry sau Lady Gaga).
Manichiura japoneza se realizeaza pe o aplicatie de unghii false cu gel sau acril, care poate sa aiba fond
din culori intrepatrunse sau culori mate, care se aplica sub stratul de sigiliu. De asemenea fondul colorat se poate
realiza cu air brush . Pe suprafata rezultata se monteazacu lipici special multe decoratiuni, de toate formele:
pietricele, strass-uri, fundite, bilute, perle, fluturasi, floricele, pene, fructe, stelute, figurine fimo, etc..
Decoratiunile pot fi insotite si de abtibilduri, litere sau chiar picaturi de acrii colorat, dispuse astfel incat sa creeze
modele de unghii foarte originale si extrem de diversificate.
DECORATIUNI DE UNGHII
Unghii cu strass-uri laturi de manichiura moon si manichiura grafica pop art, anul acesta unul dintre
curentele importante din acest domeniu este reprezentat de manichiura infrumusetata cu diverse decoratiuni de
87
unghii. Acestea pot fi foarte variate, de diverse forme si marimi, colante sau nu, in forma de pietre, lucioase, mate,
etc.
Decoratiunile de unghii se folosesc de mult timp, insa in fiecare an exista decoratiuni de unghii trendy,
specifice pentru fiecare sezon.
Anul acesta la moda sunt decoratiuni de unghii de tip strass Swarovski, colorate, in forma de caro, din
care se aplica cate una pe unghie sau strass Swarovski clasic cu care se decoreaza unghia in totalitate, pe toata
suprafata, strass langa strass.
In acest sezon se foloseste in premiera pentru decorarea unghiilor sticla pisata, care confera un efect
glazurat si lucios, pentru un look foarte original. Daca urmati acest trend va trebui sa purtati unghii colorate
puternic, cu multe decoratiuni dispuse in degrade, sau daca sunteti mai conservatoare veti putea obtine un look
flashy care se incadreaza in acest curent prin folosirea unui lac de unghii cu bucati mari de gliter. Deasemenea
unghiile se pot decora cu ajutorul gelurilor colorate, combinate pe ud, combinând geluri mate cu geluri gliterate
(geluri cu sclipici), vopsea acrilica si strass-uri.
Exista modele de unghii care se pot realiza acasa cu ajutorul decoratiunilor colante, cu strass-uri sau lacuri
gliterate, dar cele mai complexe si mai reuşite modele de unghii trendy se realizeaza in salon, de către tehnicieni
care folosesc materiale profesionale.
MANICHIURA MOON
Manichiura moon este de fapt un come back al unui curent mai vechi specific anilor ’20 , ’30 si ’40. Cu
toate acestea beneficiaza de o abordare modernista prin prisma culorilor folosite si deasemenea prin colorarea
opţionala a vârfului in oglinda cu zona cuticulei. Acest tip de manichiura a fost inventat de o manichiurista de la
studiourile MGM la inceputul anilor ’20 si a venit mai mult ca o rezolvare a unei probleme. In aceeasi perioada s-a
inceput folosirea vopselei pentru masini la pictarea unghiilor, fara vreo modificare a formulei chimice, dar s-a
observat ca din cauza componentilor agresivi, aceasta ataca unghia, cu precadere in zona lunulei (semiluna
unghiei), care este si cea mai sensibila. In consecinta, ca rezolvare a acestei probleme, a aparut manichiura moon,
care implica atunci colorarea unghiei, cu exceptia zonei lunulei, adica zona de langa cuticula. Spre deosebire de
acea perioada, in zilele noastre nu poate fi vorba de necesitate, ci doar de estetica si manichiura moon poate fi
realizata din doua culori suprapuse pentru a crea un anumit efect optic. Exista unele culori specifice sezonului, cum
ar fi camel, cappuccino, vanilie si maro pentru primavara, iar pentru vara grej, vernil, lila, somon si bleu, care pot fi
toate combinate cu culori contrastante sau cu alb si negru.
88
Din pacate, manichiura moon e destul de greu de obtinut acasa, fiindcă trebuie folosite şabloane pentru
simetrie la toate unghiile si aceste şabloane nu sunt deocamdata disponibile decat in mediul profesionist din
saloane. Manichiura moon este in esenţa tot o forma de french, dar stilizat si pretabil in special pe o forma
rotunjită a unghiei. Se potriveşte segmentului de varsta 25-45 de ani, in general doamnelor elegante si cu o
anumita atitudine, care stiu sa poarte unghii alungite si rotunjite.
Manichiura Pop Art
Manichiura grafica Pop Art
Sunt importante forma si lungimea unghiilor. Acestea vor fi purtate relativ scurt si cu colturile usor
rotunjite, imitand forma de unghii naturale. In esenta, manichiura Pop Art reprezinta jocuri geometrice, orice
imprimeu Pop Art ori unghii cu animal print in culori oximoronice sau chiar alb si negru, care vor fi mereu in trend.
89
REALIZAREA PEDICHIURII OBISNUITE
OPERATII PREGATITOARE IN VEDEREA EXECUTARII PEDICHIURII PREGATIREA LOCULUI DE MUNCA

Piciorul nu se trateaza decat in cea mai perfecta stare de curatenie, cu unelte si instrumente dezinfectate,
cu o perfecta curatenie la locul de munca, iar lucratorul trebuie sa aibe trusa de pedichiura completa.De aceea
inaintea inceperii activitatii, lucratorul este obligat sa respecte urmatoarele:
1) Sa poarte haine de protectie (halat)
2) Sa aibe unghiile curate si igiena pusa la punct
3) Sa verifice curatenia bazinelor si a cabinei de lucru
4) înaintea inceperii lucrului si la terminarea acestuia sa se spele pe maini la fiecare client
La fiecare client sa schimbe prosopul, sa dezinfecteze instrumentele si sa spele bazinul de pedichiura.
90
PREGATIREA INSTRUMENTARULUI NECESAR

Pentru executarea pedichiurii se folosesc o serie de instrumente confecţionate din materiale de cea mai
bună calitate, rezistente în timp şi care să se comporte bine la sterilizări sau dezinfectări repetate. Instrumentele
necesită dezinfecţie şi sterilizare prin metode adecvate, înainte şi după fiecare client în parte. În acest fel se reduce
la minim posibilitatea de transmitere a bolilor, extrem de prezentă în salonul de pedichiură.
■ FORFECUŢA PENTRU UNGHII NR.1-are format mic, lame de tăiere ascuţite şi uşor curbate. Se foloseşte la
tăierea cuticulelor din şanţul periunghial.
■ FORFECUŢA PENTRU UNGHII NR.2-are format mic, lame de tăiere ascuţite şi drepte. Se foloseşte la tăierea
straturilor cornoase de la vârful falangei.
■ CLEŞTE PENTRU UNGHII
Cleşte mare-are două braţe, unul prevăzut cu un suport de sprijin care asigură stabilitatea. Se foloseşte la
tăierea unghiilor şi la scoaterea colţurilor foarte mari.Cleşte mic- asemănător ca formă cu cel mare dar de
dimensiuni mai reduse. Se foloseşte la scoaterea colţurilor foarte mici ale unghiilor şi la scoaterea şi curăţarea
bătăturilor de sub colţurile unghiilor încarnate.
BISTURIUL este o lamă din oţel inoxidabil, concavă pe una dintre suprafeţe şi ascuţită la vârf. Sunt de mai
multe mărimi:
NR.1 -se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de pe falange
NR.2 - are lama mai mare, se foloseşte la tăierea straturilor cornoase de pe talpa piciorului.
NR.3- are lama mai lată, se foloseşte numai pentru tăierea straturilor cornoase de pe călcâi.
NR.4 -asemănător cu nr.1 - este un bisturiu de rezervă (dacă celelalte s-au defectat)
NR.5- are lama dreaptă, ascuţit la vârf, se foloseşte la tăierea şi îndepărtarea unghiilor îngroşate, deformate şi
prost crescute.
■ CUŢITUL (dăltiţă)-un bisturiu foarte ascuţit cu vârful în formă de daltă, se foloseşte la scoaterea colţurilor
foarte mari ale unghiilor deformate.
■ CHIURETA este formată dintr-un singur corp, mânerul se continuă cu o tijă cilindrică, îngustă, cu vârful
rotunjit, iar pe una dintre suprafeţe lama este concavă.
In funcţie de tipul de lama se disting:
CHIURETA NR.1 - are tija cilindrică cea mai mică, se foloseşte la dezlipirea pieliţelor din şantul periunghial, la
aplicarea carminului, la scoaterea colţurilor sau a bătăturilor foarte mici situate sub colţul scos.
CHIURETA NR.2 - are tija cilindrică mai mare, se foloseşte la scoaterea colţurilor şi a bătăturilor mari de sub
colţul scos
CHIURETA NR.3 - are tija cilindrică mai mare decât chiureta nr.2, se foloseşte în cazuri speciale(la extragerea
unghiilor sau a colţurilor)
91
■ ROZETA - are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă ce se îngustează spre vârf şi lama se
rotunjeşte, se foloseşte la extracţia bătăturilor de pe şi dintre falange, de pe talpa piciorului sau de pe calcâi.
■ LANCEA(săgeata) - are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă care se îngustează la vârf si apoi se
lăţeşte (asemănătoare cu un romb cu colţuri), se foloseşte la extragerea bătăturilor adânci pe sau dintre falange.
■ PILA - lama de oţel are ambele suprafeţe cu striaţii foarte fine şi ascuţite,
se foloseşte la pilirea, formarea şi finisarea unghiilor şi în operaţia de scurtare
TIPURI DE PILE:
1. Diamant pentru unghiile dure
2. Şmirghel pentru unghiile moi, sensibile care se pot rupe
3. Pila pentru calcaie
APARATUL ELECTRIC PENTRU MANICHIURĂ PEDICHIURA
EXAMINAREA SI PREGATIREA CLIENTEI

Pedichiurista are obligaţia ca, inaintea inceperii lucrului, sa examineze foarte bine picioarele clientei.In
cazul in care se constata ca exista ciuperci, eczeme, bataturi cu puroi, negi, unghii incarnate, se va evita inceperea
lucrului, iar pedichiurista ii va reconamda clientei sa mearga sa consulte un medic dermatolog.
Inainte de a incepe pedichiura, se procedeaza la inmuierea picioarelor timp de 10-15 minute, in apa calda,
in care se poate adauga sapun lichid. Se pot adauga in apa 10g de bicarbonat de sodiu, care are insusirea de a
deschide porii, permitand apei sa intre mai usor in epiderma, inmuind tesuturile,descongestionand picioarele
umflate si obosite, regland circulatia.
In tratamente mai complexe, clienta poate fi lasata la inmuiat si 30 de minute. In cazul in care s-au produs
leziuni, dupa scoaterea bataturilor mai profunde, se dezinfecteaza cu spirt sau septol. Ranile care sangereaza pot fi
date cu apa oxigenata.Impotriva infectiilor poate fi folosit si rivanol sau penicilina sub forma de pulbere, sau
sulfamina.Pe toate ranile pe care s-au folosit medicamente se va pune un pansament steril. In cazul in care clienta
are varice, inainte de a efectua baia, se vor bandaja gambele pentru a contracara efectul apei calde care dilata
vasele de sange. Tot in acest caz, se va folosi apa ceva mai rece. Impotriva gadilatului se poate masa talpa
piciorului, pentru a atenua gadilatul. In cazul in care clienta are basici, se vor taia cu foarfecele (nu jupuite), in asa
fel incat sa curga lichidul si pielea sa ramana cat mai intacta. Se dezinfecteaza locul, se panseaza, impiedicand
92
infectarea. In cazul in care s-a format puroi, in urma extragerii unor bataturi sau a unei unghii incarnate, clienta va
fi trimisa la medic pentru a evita infectii mai grave, uneori fiind nevoie sa se scoata unghia in intregime.
In cazul in care clientul se plange de transpiratie abundenta se tin picioarele in apa calda la o temperatura
de 20-30 grade timp de 25-30 minute. Se lasa pielea sa se usuce de la sine dupa care pedichiuristul va aplica pe
talpi, degete si falange 10 g aci boric. Tratamentul se va repeta trei zile consecutiv.
TIPURI DE PEDICHIURA
Există diferite tipuri de pedichiura. Unele dintre cele mai comune tipuri sunt după cum urmează (nume şi
produse pot varia de la spa la spa):
Pedichiura Obişnuita: Acesta este un tratament simplu care include înmuierea piciorului, spălarea lui cu o
piatra ponce, taierea si modelarea unghiilor, masarea acestuia, hidratarea cu crema si lustruirea unghiilor.
Pedichiura Spa: Include o pedichiură obisnuita şi, în general, adaugă una dintre următoarele: baie cu parafina,
masti, noroi sau tratament cu alge marine.
Pedichiura cu parafina: Acesta este un tratament care include o pedichiura obisnuita, dar include, de
asemenea, utilizarea de parafină. Picioarele sunt acoperite cu straturi de parafină pentru a hidrata picioare.
Pedichiura cu pietre calde: Aceasta este de fapt un masaj la picioare, care implică utilizarea diferitelor
uleiuri esenţiale. Cu ajutorul pietrelor calde si a uleiurilor esentiale picioarele sunt masate intens.
Pedichiura franţuzeasca: Este o pedichiura obisnuita care implică utilizarea de oja alba pe vârfurile
unghiilor si a rozului pur pe baza.
93
Mini Pedichiura: Aceasta se concentrează în principal pe degetele de la picioare, umezindu-le rapid,

pilirea si aplicarea de oja, dar nu include masaj sau de îngrijire. Acesta este conceput pentru o întâlnire între
programarile regulate pentru picioare, în general, bine întreţinute.
Athletic Pedichiura: Aceasta este o pedichiura obisnuita pentru bărbaţi sau femei. Ea nu presupune
aplicarea de oja, ci doar aplicarea de lac de unghii. De obicei, aromele utilizate sunt racoritoare, precum menta,
castravetele sau eucaliptul.
Pedichiura cu ciocolata: O pedichiura obisnuita, care poate include inmuierea piciorului cu ciocolata,
masca de ciocolata sau loţiune hidratantă de ciocolata.
Ice Cream Pedichiura: O pedichiură obisnuita în cazul în care va alegeţi un dispozitiv de baie al picioarelor
sub forma de cupa de inghetata. Inmuierea este urmată de o frecare a picioarelor de obicei în vanilie, ciocolata sau
capsuni, aplicand deasupra o lotiune hidratanta (frisca), iar mai apoi aplicarea de oja Cherri- Red.
Pedichiura Margarita: Aceasta este o pedichiura obisnuita care include frectia cu sare, înmuierea in apa
cu lămâi proaspete, un masaj cu uleiuri pe baza de extract de lamaie si crema hidratanta.
Pedichiura cu şampanie sau vin: Acesta este o pedichiura obisnuita care utilizeaza, de obicei, un gomaj de
seminţe de struguri, masca de struguri iar in final ulei de seminţe de struguri sau de masaj hidratant.
REALIZAREA PEDICHIURII OBIŞNUITE - TEHNICA DE LUCRU

Dupa ce picioarele au stat in apa calda cu bicarbonat de sodiu atat cat a fost nevoie pentru inmuierea
tesuturilor ingrosate, se poate incepe realizarea pedichiurii. Cu ajutorul chiuretei se indeparteaza pielita din jurul
unghiilor si eventual de pe patul unghiei. Se curata santul de impuritati avand grija sa nu se irite sau sa se razuie
pielea. Cu chiureta sa impinge pielita spre radacina acesteia, apoi cu ajutorul forfecutei se taie doar daca clienta
solicita acest lucru in mod special. In caz contrar, se curata santul periunghial si se aplica gel dizolvant special
pentru cuticule si se maseaza pana la patrunderea acestuia completa in piele.
Scurtarea (taierea) unghiilor se face cu ajutorul clestelui. Se incepe cu degetul mare, scurtarea facandu-se
in asa fel incat prin atingerea lor cu pulpa degetelor sa se simta extremitatea libera a unghiei. Nu se recomanda
taierea colturilor unghiilor adanci, chiar daca clientii solicita acest lucru, deoarece unghia se incarneaza. Scoaterea
colturilor se face cu chiureta.
In continuare se pilesc unghiile pentru inlaturarea asperitatilor. Se recomanda verificarea operatiei de
pilire prin trecerea cu latul unghiei pe conturul exterior al unghiei si daca se simte o asperitate sau se produce
senzatia de agatare a unghiei, se rectifica cu atentie portiunea respectiva, pana cand unghia nu mai prezinta
asperitati. Acest lucru este foarte important mai ales ca ciorapii subtiri se pot agata foarte usor.
Se dezinfecteaza unghiile cu alcool si se aplica carminul (dezinfecteaza, rol estetic dar si de evidentiator
pentru eventualele defecte de pedichiura) si se lacuiesc. Lacul se aplica in doua etape, prin pensulare, numai dupa
ce au fost montate distantatoare pentru degete.
Tratamentul calcaielor
În anotimpul cald, picioarele sunt cele mai afectate. Călcâiele crăpate, pe lângă aspectul inestetic, creează
şi un disconfort fizic ce nu trebuie neglijat. Netratate, câlcâiele crăpate pot duce la apariţia unor probleme mult
94
mai grave. Prin adâncirea crăpăturilor, pielea va începe să sângereze, iar acest disconfort se va transforma în foarte
scurt timp în durere.
Ce determină uscarea şi crăparea călcâielor?
O primă cauză care determină uscarea şi crăparea călcâielor este dată de deficienţa de vitamine şi
minerale din organism. Alţi factori pot fi funcţionarea deficitară a glandelor sudoripare, problemele legate de
glanda tiroidă, obezitatea, statul în picioare prelungit, dar şi încălţămintea decupată la spate. Netratate la timp,
crăpăturile se adâncesc, ducând la apariţia durerilor în timpul mersului, a senzaţiilor neplăcute de mâncărime şi a
sângerărilor.Odată cu apariţia acestei afecţiuni, pielea capătă o culoare din ce în ce mai închisă, se îngroaşă, îşi
pierde din elasticitate, devenind extrem de aspră şi cu tendinţa de a se fisura.
Tratamentul călcâielor crăpate
Specialiştii susţin că prima măsură ce trebuie luată pentru evitarea unor astfel de neplăceri este
renunţarea la pantofii decupaţi la spate. Marginile acestui tip de încălţăminte îngroaşă călcâiele, dându-le un
aspect inestetic. De asemenea, trebuie evitate sandalele cu talpă subţire, preferată fiind încălţămintea sport,
nedecupată.
Tratamentul călcâielor crăpate trebuie să debuteze cu hidratarea acestei zone. Înainte de aplicarea unei
loţiuni hidratante, picioarele trebuie înmuiate în apă caldă. procedeul trebuie repetat zilnic, spun specialiştii.
Pentru refacerea ţesutului epidermei, medicii dermaltologi recomandă şi folosirea vitaminei A sau a uleiului de
măsline, în locul cremei hidratante. Pentru a reduce pielea îngroşată, este indicat, de asemenea, un tratament cu
cremă exfoliantă, ce trebuie aplicat de două sau trei ori pe săptămână. Băile calde şi curăţarea adecvată a
călcâielor cu ajutorul pietrei ponce sau cu o cremă exfoliantă sunt la fel de eficiente, contribuind la îndepărtarea
straturilor de piele moartă.
Tratamentul pentru călcâiele crăpate implică şi adoptarea unui regim alimentar bogat în calciu, fier, zinc,
vitamina A şi C. Pentru prevenirea acestei patologii, dermatologii indică evitarea, pe cât posibil, a mersului descuţ.
Extragerea bătăturilor
Calusurile si bataturile sunt zone de piele ingrosata, intarita, moarta. Ele se formeaza pentru a proteja
pielea si alte structuri de sub piele de presiune, frictiune sau traumatism. Pot avea o culoare galbuie sau spre gri,
pot fi mai putin sensibile la atingere decat pielea inconjuratoare si la contact pot avea un aspect rugos (neregulat).
95
Calusurile de pe maini si picioare la persoanele active sunt normale. Acestea devin o problema cand cresc suficient
de mult pentru a fi dureroase.
Bataturile se gasesc de obicei acolo unde degetele se freaca intre ele. Bataturile au o parte interna care
poate fi dura sau moale. O batatura moale se gaseste de obicei intre degetele de la picioare (de obicei intre
degetele 4 si 5), in tip ce o batatura tare se gaseste frecvent la suprafata unei parti osoase a degetului de la picior
(de obicei deasupra degetului 5).
Cauze - Calusurile si bataturile sunt cauzate de presiune si frecare repetata pe o zona a pielii, pe o
perioada mai mare de timp. Presiunea determina moartea pielii si formarea unei suprafete tari, protectoare.
O batatura moale se formeaza in acelasi fel, atunci cand transpiratia inmoaie centrul tare. Acest
fenomen are loc mai ales intre degetele de la picioare. Calusurile si bataturile nu sunt cauzate de un virus si nu
sunt contagioase. Calusurile si bataturile de pe picioare sunt cauzate de obicei de presiunea exercitata de
incaltaminte.Pantofii stramti exercita presiune asupra partilor laterale ale piciorului. Pantofii cu tocuri inalte
exercita presiune asupra partii din fata a piciorului.Pantofii prea largi cauzeaza alunecarea piciorului si frecarea
acestuia de pantof.Pantofii cu talpile prea subtiri creeaza o presiune marita asupra talpii, spre deosebire de
pantofii cu o talpa mai groasa. Purtarea sandalelor si a pantofilor fara sosete poate duce la o frecare mai mare.
Piciorul se poate freca de o cusatura sau de o intaritura din interiorul pantofului. Sosetele care nu se potrivesc poat
creea o presiune marita acolo unde soseta se aglomereaza.Mersul in picioarele goale creeaza de asemenea
calusuri.Calusurile si bataturile se dezvolta frecvent pe diformitati cauzate de artrita reumatoida, monturi, degetul
doi indreptat in jos sau degetele de la picioare in gheara. Calusurile si bataturile de la picioare pot fi cauzate si de
presiunea repetata datorata unei activitati sportive (cum ar fi calusul de la baza piciorului in piciorul de atlet), unui
mers anormal, unei structuri osoase anormale cum ar fi platfusul sau osteofitele (mici excrescente osoase care se
formeaza in regiunea articulara).
Simptome includ dureri la mers sau la purtarea pantofilor si dificultati la incaltare. Presarea si stoarcerea
calusurilor si bataturilor poate determina de asemenea durere.
Tratament
- reducerea marimii calusului prin inmuierea calusului sau a bataturii in apa calduta, iar apoi folosirea
pietrei ponce pentru a elimina cu delicatete pielea moarta: nu trebuie taiata batatura sau calusul de catre
pedichiurista, mai ales daca exista diabet, o arteriopatie periferica sau alte conditii clinice ce pot cauza probleme
circulatorii sau amorteala
- purtarea de pantofi incapatori si care se potrivesc bine, cu botul mai larg: acestia vor impiedica degetele
de la picioare sa stea aglomerate, scazand presiunea exercitata asupra bataturilor dure; talpile mai groase pot
scadea presiunea exercitata asupra calusurilor in timpul mersului
- folosirea de acid salicilic pentru inmuierea calusului sau a bataturii, care se poate indeparta mai apoi prin
folosirea pietrei ponce.Unii specilisti nu recomanda folosirea acidului salicilic, pentru ca acesta poate afecta si
pielea inconjuratoare. Daca se foloseste acidul salicilic, acesta trebuie aplicat numai pe suprafata calusului si nu si
pe pielea inconjuratoare.
Complicatii - Calusurile si bataturile netratate pot cauza dureri in timpul mersului sau la purtarea de
incaltaminte, modificari ale posturii sau ale mersului pentru a evita durerea, inflamatia structurii dintre piele si os
(bursita), aparitia de vezicule (basici), infectia osului (osteomielita), infectia bacteriana a articulatiei (artrita septica)
sau o ulceratie a pielii.
PEDICHIURA LA DOMICILIU
Pasul 1: si cel mai important prim pas în orice pedichiura este de a inmuia pielea intensiv. Există o varietate de
moduri în care puteţi face acest lucru cu uşurinţă. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este pur şi simplu
cufundarea picioarelor într-o cadă de apă caldă până se inmoaie pielea. Este cea mai simplă metodă, dar nu este
tocmai cea mai revigoranta.
Pasul 2: Urmeaza aplicarea cremei pentru cuticule din jurul zonei unghiilor şi se lasă să se hrănească şi să se
înmoaie cuticulele pentru câteva minute. Apoi, folosind un betisor, se împing uşor înapoi cuticulele în mişcări mici
circulare peste tot în jurul unghiilor. Fa acest lucru cu blandete!
96
Pasul 3: Acest pas implică modelarea unghiilor de la picioare. Trebuie să taiati unghiile la lungimea care vă
place, întotdeauna amintindu-va să păstrati partile laterale ale unghiei mai mari decat partea din mijloc pentru a
preveni incarnarea unghiilor. Va trebui apoi sa va piliti unghiile pentru a le aduce la forma corespunzătoare.
Pasul 4: Aplicaţi ulei de cuticula pentru a vă scăpa de cuticulele fisurate, care pot fi o problema.
Pasul 5: Folositi un tampon de bumbac înmuiat în acetone; stergeti usor surplusul de ulei de pe unghii. Înainte
de a aplica oja folositi un strat de bază de calitate. S-a convenit că elementul cel mai important în păstrarea
aspectului natural este aplicarea unui strat de bază de calitate, nu vă zgârciţi la acesta. Atunci când se aplică lacul
de unghii, amintiţi-vă de culorile mai uşoare, pasteluri şi nuanţe irizate care vor flata pielea bronzata. Culorile
inchise pot părea dure şi sunt mai greu de întreţinut.
Asadar, acestea sunt metode simple, la indemana tuturor, usor de pus in practica si totodata asigura
frumusetea si sanatatea picioarelor dumneavoastra.
RISCURILE PEDICHIURII
Pedichiura este un mod de a da picioarelor tale un bine-meritat rasfat si curatare profunda. Cei mai mulţi
oameni iubesc sa fie rasfatati sis a se simta relaxati in timpul pedichiurii. Cu toate acestea, pedichiura
dumneavoastra se poate transforma într-un coşmar, dacă dispozitivul de curatare al picioarelor nu este curăţat în
mod corespunzător. Când dispozitivele nu sunt curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător, bacteriile se pot
97
dezvolta la un nivel deosebit de ridicat. În cazul în care ustensilele sunt necorespunzător curăţate, acestea pot
conţine bacterii numite fortuitum Mycobacterium sau alte tipuri de ciuperci. .
Poate un Mycobacterium fortuitum sa fie tratat?Da. Infecţie pot fi tratate cu antibiotice şi ranile se vor
vindeca de la sine. Tratamentul poate dura cateva saptamani pana la finalizare. În funcţie de gravitate, tratamentul
poate include mai multe etape de tratare cu antibiotice, cu durată de până la câteva luni.
Se recomanda pedichiura pacientilor care isi doresc sa-si mentina atat sanatatea cat si aspectul sanatos al
picioarelor, dar trebuie sa aleaga cu grija salonul la care vor merge. In timp ce numarul saloanelor si statiunilor de
frumusete este in crestere, regulile lor de igiena, in schimb, nu sunt. Spre deosebire de spitale, industria cosmetica
nu este obligata sa efectueze proceduri cum ar fi sterilizarea. Cel mai mare factor de risc (in realizarea unei
pedichiuri) este infectia. Multe saloane nu dezinfecteaza corespunzator. Acest lucru este o problema majora:
expertii spun ca cel mai mare pericol al folosirii pedichiurii sunt infectiile ciupercoase cum ar fi piciorul atletului,
infectiile bacteriene cum ar fi stafilococul si (cel mai periculos dintre toate) negii, hepatita B si C. Dar nu trebuie sa
te feresti de pedichiura daca urmezi urmatoarele sfaturi:
1. Asteapta ca taieturile sa se vindece.
2. Cand ai de-a face cu muscaturi de insecte, taieturi si vanatai pe suprafata picioarelor tale, sari peste
pedichiura pana acestea se vindeca. Aceste abraziuni pot permite intrarea micro-orgasismelor direct din cadita de
picioare, cauzand infectii. Si asteapta si cu folosirea aparatului de ras, a cerii sau a cremei de indepartare a parului
inainte de pedichiura. Astfel poti preveni intrarea bacterii lor in piele.
3. Asigura-te ca acea cadita de picioare a fost dezinfectataCand esti la un restaurant, cu siguranta
observi daca farfuria sau paharul tau sunt murdare. Fii atenta in acelasi fel si in salonul sau statiunea de
frumusete.Caditele de picioare ar trebui curatate intre fiecare client, si ar trebui acordat suficient timp pentru ca
dezinfectantul sa-si faca efectul (din cauza sistemului lor de filtrare, caditele de picioare pot retine bacteriile si se
pot raspandi prin apa).
4. Simte-te libera sa intrebi pedichiurista cum sunt curatate caditele de pedichiura si cel mai important cat
de des. Trebuie sa fii la fel de atenta si la ustensilele folosite la pedichiura. Aceste mici instrumente ascund mii de
bacterii si ar trebui curatate si dezinfectate la fiecare folosinta. Care este cea mai buna varianta pentru a avea o
cadita si ustensile curate? Programeaza-ti sedinta de pedichiura la prima ora dimineata, astfel dezinfectantul va
avea timp sa actioneze (unii experti sugereaza sa-ti aduci propriile ustensile).
5. Asigura-te ca pedichiurista ta are mainile curate. Daca pedichiurista ta poarta manusi, asigura-te ca a luat
o pereche noua de manusi inainte sa-si puna mainile in apa. Daca pedichiurista a sarit peste etapa manusilor,
asigura-te ca s-a spalat pe maini inainte sa le puna in apa ta. Manusile si mainile murdare pot trasnmite bacteriile si
infectiile intre clienti.
6. Nu-ti taia cuticulele! Cuticulele tale sunt ca o bariera impotriva bacteriilor si a altor micro-orgasisme
care intra prin piele, asa ca doar impinge-le. Daca pedichiurista ta foloseste des ustensile ascutite in timpul
pedichiurii, fii atenta. Ar putea cu usurinta ciupi pielea si cauza o infectie.
7. Dupa cateva zile de la pedichiura, analizeaza-ti cu atentia pielea. Infectiile se pot dezvolta si pot deveni
grave in timp. Daca ai nelamuriri privind ranile deschise de pe pielea ta nu ezita sa-ti contactezi medicul.
Sfaturi utile!
■ Întrebaţi manichiuristul cat de des rebuie curatate ustensilele. Ustensilele ar trebui să fie curăţate cel
puţin o dată pe zi. Bacteriile sunt pretutindeni. Filtrul trebuie să fie curatat de resturi. Adresaţi-vă pentru a vedea
filtrul ca sa vă asigurati că este curat.
■ Întrebati manichiuristul despre modul in care este curăţat dispozitivul de spalare al picioarelor.
Aceste dispozitive ar trebui să fie curăţate cu o solutie de inalbitor pentru 15 minute.
Nu va epilati picioarele cu 24 de ore înainte de pedichiură. Iritatiile picioarelor cauzate de epilat pot
favoriza intrarea unor bacterii in piele. Asiguraţi-vă că salonul sterilizează echipamentul de metal între programari.
Unele saloane vă vor permite să va aduceti propriul echipament de metal. Asiguraţi-vă că salon a postat o licenţă
valabila din partea Consiliului de Cosmetică, precum şi un poster cu Consiliul Sanatatii si Sigurantei.
Asiguraţi-vă că pedichiuristul dvs. a postat licenţa.
Nu lasati pedichiuristul sa va taie cuticulele. Taierea cuticulelor favorizeaza aparitia bacteriilor.
98
În cazul în care bazinul pentru picioare pare murdar, cereti pedichiuristului dumneavoastră să spele şi sa
dezinfecteze bazinul şi echipamentul de metal. Daca aveti nelamuriri nu riscati!
5. NORMELE IGIENICE SPECIFICE SALONULUI DE MANICHIURĂ

Extras din OMSP nr. 1136/2007
Inaintea efectuarii procedurilor de manichiura sau pedichiura trebuie evaluata pielea din jurul unghiilor. In
cazul constatarii unor leziuni profunde, tratamentul trebuie amanat.
(5) Toate echipamentele, accesoriile si materialele refolosibile trebuie curatate si dezinfectate inainte de
utilizarea lor la un nou client.
(6) Pentru fiecare client se foloseste un burete nou, care se arunca dupa teminarea sedintei.
(7) Vasele pentru manichiura si pedichiura, instrumentele refolosibile se curata, se dezinfecteaza si se
sterilizeaza, conform prevederilor art. 2 alin. (1), dupa fiecare sedinta de manichiura.
(8) Baia de ceara parafinica trebuie curatata si dezinfectata dupa fiecare sedinta, inainte de a fi reumpluta cu
un nou continut.
(9) Clientii care solicita indepartarea unghiilor increscute trebuie indrumati catre un medic specialist.
(10) In timpul procedurilor de pedichiura esteticianul trebuie sa poarte manusi sterile, de unica folosinta,
pentru efectuarea tratamentului la clientii a caror piele de la nivelul picioarelor prezinta anumite dermatomicoze
cauzate de dermatofiti. Negii trebuie acoperiti in timpul procedurii. In aceasta situatie se folosesc numai
instrumente sterile, de unica folosinta, care vor fi aruncate dupa utilizare.
Este interzisa efectuarea tratamentului cu ceara in cazul clientului ale carui maini sau picioare prezinta
leziuni deschise.
ART. 12
(1) Inainte de inceperea procedurii de baie cu ceara parafinica, pielea clientului trebuie stearsa cu o solutie
antiseptica autorizata.
(2) Picioarele si mainile clientului trebuie spalate si dezinfectate cu un antiseptic autorizat, inainte de
inceperea procedurii de pedichiura, manichiura sau a baii picioarelor in parafina.
ART. 13
(1) In caz de sangerare in timpul tratamentului cu ceara, pielea trebuie stearsa imediat cu un produs
antiseptic autorizat pentru piele, inainte de a continua tratamentul.
(2) Clientul primeste de la estetician instructiuni verbale sau scrise referitoare la ingrijirea pielii dupa
tratament.
■ Pentru intarirea unghiilor foloseste din cand in cand ulei de masline caldut pentru a le inmuia, sau da-le cu
suc de lamaie.
■ Pentru unghii tari si sanatoase mananca mai multe cereale si lapte!
■ Nu folosi oja daca nu ai unghii ingrjite!
■ Daca porti bijuterii inele din argint sau aur alb, opteaza pentru o oja in culori vii! Arata foarte bine!
■ Alege culoarea ojei in functie de culoarea pielii tale!
■ Daca ai pielea deschisa la culoare opteaza pentru un roz pal, daca esti bruneta, un rosu cald este
recomandat .
■ Pentru a indeparta lacul de unghii fara a atinge cuticulele, inmoaie un betisor de urechi in dizolvant
■ Dizolvantul de unghii care contine acetona va sterge mai repede lacul de pe unghii, dar va deshidrata
cuticulele.
■ Dizolvantul fara acetona sterge lacul mult mai greu, dar usuca mai putin unghiile si cuticulele
■ Dizolvantul sub forma de gel are grija sanatatea unghiilor avand insa dezavantajul de a indeparta cu greu
lacul de pe unghii.
Cel mai recomandat este sa folosesti un dizolvant pe baza de acetona care sa contina ulei de lavanda sau
aloe vera pentru hidratare si pentru atenuarea mirosului puternic.
Frumusetea mainilor este la fel de importanta ca si frumusetea chipului, iar manichiura ta spune mai
multe despre tine decat ai vrea sa recunosti.
99
Protejeaza-le mereu cu un strat de lac protector.

Acesta ajuta la stoparea exfolierii si, in plus, in cazul in care faci curatenie, speli vase sau tii mainile in
detergent, lacul protector ajuta la mentinerea sanatatiii lor. Lasa-le sa mai respire. Cam 3- 5 zile / luna lasa-ti
unghiile sa respire. Nu le da cu oja, lac etc., altfel ele isi vor pierde culoarea natural ingalbenindu-se iar cu timpul si
luciul.
Evita unghiile false! Chiar daca frumusetea lor tenteaza, evita-le! Peste 1 luna de zile tragi pentru a-ti
reface unghiile dupa o perioada in care ai purtat unghii false. Se schimba pana si culoarea acestora si in plus risti sa
capete anumite pete rosiatice.Foloseste creme pe baza de silicon.
Asta mai ales daca te speli foarte des pe maini; pe langa faptul ca iti protejezi mainile, iti protejezi si
unghiile.Fa-ti timp pentru manichiura.
Este important sa ai unghii si maini ingrijite; fie ca sunt lungi si ingrijite sau scurte si curate. Orice persoana
cu care te intalnesti va da atentie mainilor tale. Saptamanal taie-le, pileste-le si aplica un lac protector.Foloseste
manusi!
Atunci cand faci curatenie sau folosesti substante puternice este bine sa porti manusi protectoare; pielea
mainilor si unghiile sunt destul de sensibile.
Atentie la dizolvant! Este bine sa optezi pentru un dizolvant de calitate, iar apoi sa aplici pe unghii o crema
hidratanta.Hraneste-ti unghiile!
Nu uita ca pentru a avea unghii frumoase trebuie sa consumi multa apa, fructe si legume crude (contin
enzime), morcovi in special, iar ca vitamine se recomanda: zinc, vitamina A, B complex si calciu.
SFATURI PENTRU SEZONUL CALD
Inainte de a va preocupa de stralucirea si coloritul unghiilor dumneavostra, atentia trebuie sa vi se
indrepte asupra ingrijirii lor. Fie ca le purtati scurte sau lungi igrijirea unghiilor incepe chiar odata cu spalatul pe
maini. In timp ce va stergeti cu prosopul, impingeti pielita unghiilor spre radacina, iar cand va ungeti cu crema,
faceti ca ea sa ajunga si sub unghii: manichiura este pe jumatate facuta! Cealalta jumatate se efectueaza o data pe
saptamana si nu va costa decat 30 de minute. Dupa o baie lunga, nici nu mai e nevoie sa va inmuiati degetele in
apa calda, pielitele fiind usor de degajat cu un betisor sau cu prosopul. Nu le ciupiti cu foarfeca, pentru ca se rup si
se pot infecta, ele fiind in fond "chitul" dintre pielea degetelor si unghii, bariera ce stavileste patrunderea
bacteriilor. In magazinele nostre se gasesc acum produse speciale cu tot felul de uleiuri, menite sa le asigure
elasticitatea.
Urmeaza apoi aplicarea unei creme pentru maini. Unghiile hidratate si suple, sunt usor de scurtat, fara sa
se despice. Pila nu se foloseste decat dupa ce v-ati clatit si v-ati sters din nou pe maini, si intotdeauna de la
margine spre mijlocul unghiei. Iar daca, in final, le masati cu o piele de caprioara, luciul este asigurat, chiar si fara
lac! Daca insa vreti sa le dati cu oja, aveti grija ca ele sa fie perfect uscate, oricat ar fi ea de buna. Lacul aplicat pe
unghiile umede sau unse se cojeste dupa cateva ceasuri.
Daca unghiile dumneavoastra sunt casante, cautati un intaritor si aplicati-l sub lacul de unghii sau in locul
acestuia. El contine, printre altele, cheratina - care in cateva saptamani intareste unghiile si le face mai elastice. Iar
daca unghiile continua, totusi, sa se rupa, inseamna ca ele au nevoie de o ingrijire speciala, cu uleiuri sau creme
destinate lor, care contin aminoacizi, ceramide si calciu. Dar cea mai buna protectie, mai alea daca folositi zilnic
detergenti pentru vase sau rufe v-o ofera manusile pentru menaj, chiar daca nu sunt deloc pe placul
dumneavoastra.
Aplicarea laculuii de unghii
Inainte de toate, scuturati sticluta, pentru ca pigmentii sa se amestece bine cu lacul. Apoi, scurgeti
pensula, caci stratul prea gros nu e bun de nimic. Incepeti cu mijlocul unghiei si continuati cu exteriorul. Daca
unghiile dumneavoastra nu au o forma ovala, aplicati oja doar pe mijloc si lasati laturile neacoperite. Pentru a
obtine o culoare unitara, aplicati doua sau trei straturi, dar faceti o pauza de circa 5 minute intre ele, fiindca altfel
lacul se cojeste imediat. Exista si lacuri care se usuca instantaneu, iar pentru luciu se poate aplica un ultim strat de
lac transparent. Daca nu sunteti prea indemanatice si va murdariti pe degete, petele se sterg usor cu un betisor cu
vata inmuiat in dizolvant.
Indepartarea lacului de unghii
100
Este foarte importanta pentru persoanele cu unghii sensibile,pentru ca dizolvantul, la fel ca oja, contine
solventi care provoaca uscarea excesiva a unghiilor. De aceea este bine sa nu agresam unghiile prea des. Iar in
timpul liber pentru intarirea si protectia unghiilor este indicat tratamentul cu ulei caldut de masline sau cu ulei de
ricin.
SFATURI UTILE SEZONUL RECE
Asadar, nu trebuie neglijate! In anotimpul rece, mainile si unghiile sunt foarte afectate de temperaturile
scazute, intrucat sunt cele mai expuse - chiar daca porti manusi. Da, stim ca ai grija de pielea ta, probabil folosesti
zilnic o crema hidratanta, pentru a preveni deshidratarea si descuamarea epidermei... dar la unghii te-ai gandit?
Ideal ar fi sa faci acest lucru la un salon specializat, unde poti beneficia de tratamentul optim. Specialistii
de la Perfect Nails ne spun ca unghia naturala poate fi ingrijita prin aplicarea unui strat protector de gel UV, rasina
acrilica sau cheratina. De asemenea, poti opta pentru o masca de regenerare a unghiei (credeai ca numai tenul
beneficiaza de asemenea rasfat?). Masca se mentine timp de 10-15 minute, iar dupa indepartarea ei, unghia este
revigorata si pregatita pentru "machiaj"!
Unghiile pot fi ingrijite si acasa - nu ai nevoie decat de cateva minute libere, de doua-trei ori pe
saptamana. Intr-un bol, amesteca 3-4 lingurite de ulei cald de masline, cu o jumatate de lingurita de zeama de
lamaie. Inmoaie unghiile si mentine-le aproximativ 10 minute, iar dupa aceea aplica un strat de lac protector.
Rezultatele vor fi vizibile in cateva zile. De asemenea, poti opta pentru un tratament cu vitamina A, solutie uleioasa
(o gasesti in orice farmacie). La fel ca in cazul tratamentului cu ulei si zeama de lamaie, mentine stratul de
substanta pe unghie timp de 10 pana la 15 minute si foloseste ulterior un lac de protectie.
Anotimul friguros are multe efecte negative asupra noastra, in special asupra buzelor si mainilor. Uneori lipsa
de hidratare a acestora duce la imbatranire, crapare si chiar rani ale pielii.
In cazul in care ai o piele normala , atunci poti folosi pentru maini aceleasi lotiuni hidratante ca si pentru
fata sau corp.In cazul in care ai mainile uscate si mai rigide, atunci trebuie sa apelezi la creme pe baza de glicerina
sau glicerol, care au proprietati emoliente si hidratante mai mari decat cele obisnuite. Iti propun un truc pentru
mainile uscate: tine-le timp de 10 minute intr-o infuzie de frunze de nuc sau salvie si lasa-le sa se usuce singure,
dupa care aplica o crema pe baza de. In cazul in care mainile nu sunt doar uscate ci si crapate, este bine sa tii
mainile intr-o infuzie de ceai de tataneasa (disponibil la orice Plafar), care contine substante destinate reinnoirii
tesuturilor pielii. Pentru maini crapate, crema cu galbenele este foarte buna, mai ales aplicata dupa spalare. Pentru
tratare este necesar sa efectuezi acest tratament de 3 ori/ saptamana. In concluzie, in special in timpul iernii,
trebuie folosite creme hidratante, emoliente zilnic, si chiar dupa fiecare spalare pentru a evita imbatranirea si
craparea mainilor.
Dintotdeauna mainile ne-au dezvaluit neconditionat varsta reala. Astfel ingrijirea mainilor in sezonul rece
trebuie sa devina o obisnuita pentru orice femeie. Cel mai bun mijloc de a ne proteja mainile de frig consta in
activarea circulatiei sangvine. Preventiv sau chiar curativ, in cazul persoanelor care sufera de o circulatie periferica
deficitara, se folosesc baile alternative reci-calde. Timp de un minut se tin mainile in apa rece si apoi in apa
fierbinte. In acest mod vasele sangvine devin mai elastice si pompeaza mai usor sangele. Daca insa sunteti mai
friguroase aceste exercitii sunt recomandate in orice sezon, nu neaparat iarna. Aceste bai se vor realiza zilnic timp
de cinci-zece minute.
Remedii pentru uz intern
Tot pentru activarea circulatiei sangvine se folosesc extractele din catina si macese. Luati un pumn de
fructe care se maruntesc si carora li se adauga putina apa si miere. Din acest extract se inghite de doua ori pe zi.
Alternativa o reprezinta infuzia de catina: la o cana de apa se foloseste o lingurita de planta. Dupa o cura de trei-
patru saptamani efectul nu va intarzia sa apara.
Hidratarea mainilor
Este indicat ca de fiecare data cand ne expunem mainile la frig sa le hidratam cu o crema grasa si sa
purtam intotdeauna manusi. Daca totusi ne-au inghetat mainile, cand intram la caldura primul lucru care trebuie
facut este sa punem mainile sub jetul de apa rece spre calduta, dar sa evitam incalzirea mainilor la calorifer.
101
Pentru uz extern se folosesc creme hidratante si bogate in uleiuri-de masline, migdale, creme ce contin
galbenele, coada-soricelului, dar si creme pe baza de vitamina E. Uleiurile de floarea-soarelui si de masline sunt
recunoscute pentru efectele lor hidratante foarte bune.
Trebuie doar sa le analizezi cu atentie! Unghiile iti pot indica foarte excat deficientele de vitamine si
minerale cu care se confrunta organismul tau.
Unghiile subtiri si cu pete albe - Corpul tau are nevoie de zinc.
Trebuie sa consumi: legume, fasole boabe, ciuperci, cereale integrale, drojdie de bere.
Unghiile deformate si zimtate - Corpul tau are nevoie de fier si vitamina A.
Trebuie sa consumi: legume verzi, morcovi, pepene, dovleac, carne rosie.
Unghiile fragile - Corpul tau are nevoie de biotina.
Trebuie sa consumi: ciuperci, grepfrut, pepene rosu, banane, capsune.
De asemenea, se prea poate sa ai nevoie si de fier, pe care-l poti obtine, consumand carne rosie, legume
verzi si morcovi.
Unghiile cu striatii verticale sau orizontale - Corpul tau are nevoie de vitamina B. Trebuie sa consumi:
morcovi, spanac, orez brun, pepene, nuci.
Unghiile care cresc foarte greu - Corpul tau are nevoie de zinc.
Pielitele descuamate - Corpul tau are nevoie de alimente bogate in acid folic.
Trebuie sa consumi: orz, tarate, legume, linte, ciuperci, portocale, guava, legume verzi.
De retinut! Este foarte important sa nu iei prea multe suplimente alimentare pentru a imbunatati
sanatatea unghiilor, deoarece o cantitate prea mare a unei vitamine poate face unghiile fragile si casante. In
schimb incearca sa-ti iei necesarul de vitamine si minerale din alimente.
Sfaturi / Lacul de unghii: chimicale care ataca unghia?
Daca optezi pentru un lac natural de unghii sau pentru unul artificial, produselele aplicate pentru a obtine
imaginea pe care ti-o doresti poate duce la iritarea pielii sau poate cauza chiar o reactie alergica.
Cu toate ca organizatiile sfatuiesc producatorii sa nu mai foloseasca anumite ingrediente, inca, poti avea
surprize neplacute, iar mainile tale vor avea de suferit.
Iata cateva dintre ingredientele periculoase:
1. Rasina de formaldehida
Aceasta se gaseste in lacul de unghii si poate cauza reactii alergice sau iritatii, mai ales daca vin in contact
cu pielea. Evita produsele care contin acest ingredient daca esti alergica la rasina de formaldehida.
2. Polimeri acrilici
Acestia sunt substante primare in lacurilor de unghii artificiale. Acest ingredient primar poate provoca
roseala, inflamare si durere la baza unghiei. Evita daca ai o asemenea sensibilitate.
3. Acid metacrilic
Este folosit la prepararea lacurilor de unghii pentru a ajuta polimerii acrilici sa se prinda de suprafata
unghiei. Acesta arde pielea din jurul unghiei. Ai grija cand il folosesti, mai ales acasa, unde sunt copii cu varste
fragede.
4. Toluen
Un solvent care se gaseste intr-o mare varietate de produse pentru ingrijirea unghiilor, cum sunt: lacul de
unghii, intaritorii sau acetona. Acesta nu prezinta niciun risc daca este intr-o concentratie mai mica de 50%.
Cum sa iti ingrijesti unghiile? Unii le ingnora, altii le acorda atentie maxima. Important este sa arate
ingrijite si sa eviti "factorii" care le pot dauna. Cateva sfaturi care te ajuta sa iti mentii unghiile sanatoase.
- Atentie la obiectele ascutite care pot cauza agatarea si ruperea unghiilor;
- Nu folosi unghiile pentru diverse intrebuintari precum desfacerea cutiilor, a scrisorilor, etc;
- Nu aplica intaritor sau acetona foarte des, deoarece acesti agenti pot decolora unghiile si le fac mai
fragile;
- Nu te deranja sa inlocuiesti beneficiile unei diete echilibrate cu suplimentele de calciu.
Nu are efecte pozitive asupra sanatatii unghiilor;
102
- Dupa ce ai indepartat oja cu acetona foloseste o crema hidratanta pentru a preveni posibilele iritatii
cauzate de acetona;
- Nu iti lasa unghiile sa creasca foarte lungi, deoarece este mult mai posibil sa se rupa;
- Nu impinge cuticulele pana la limita, ci taie numai partea cuticulei de peste unghie;
- Nu trage de pielitele din jurul unghiilor, ci taie-le cu o forfecuta si dezinfecteaza-le daca sangereaza;
- Evita sa folosesti instrumentele ascutite pentru curatarea unghiilor;
- Nu ignora unghiile care se ingroasa (poate fi semn de infectie fungica).
De patru milenii incoace, manichiura conteaza si face diferenta. In jurul mainilor s-a ridicat un adevarat
imperiu al frumusetii, iar celebritatile au facut din unghii un suport original de exprimare a personalitatii. Femeile si
nu numai, inainte de a-si face buzele rosii sau genele mai lungi, au cochetat cu unghiile.
Acum trei mii de ani, chinezii au inceput sa-si coloreze unghiile in functie de rang- un manuscris din timpul
Dinastiei Ming atesta ca mambrii familiei regale aveau unghiile negre sau rosii. Rosul era in Egipt simbolul celei mai
inalte clase, iar Cleopatra avea unghiile rosu-burgund.In concluzie va asteptam sa veniti sa incercati unghii false,
oja, strassuri, manichiuri si pedichiuri elegante si multe altele, care vor fi facute de o manichiurista experimentata
si foarte cautata de clientii nostri fideli.
Lucram numai cu materiale de calitate, respectiv cu OPY si NAIL CREATION si avem modele de picturi pe
unghii care pot fi efectuate la cerere.
Sfaturi pentru pedichiura de vara
Pentru a te bucura de cele mai frumoasa picioare in sezonul estival, trebuie sa acorzi mai multa atentie
pedichiurii, fata de lunile de iarna. Afla care sunt cele mai importante sfaturi pentru pedichiura de vara care de va
ajuta sa ai picioare frumoase, cu care sa te mandresti cat mai des.
Daca vrei ca picioarele tale sa fie in forma pe plaja sau la pisicina, trebuie sa tii cont de cele mai
importante reguli pentru pedichiura de vara. De la sfaturi de infrumusetare pana la recomandari pentru a-ti
mentine picioarele sanatoase, afla ce spun expertii despre ingrijirea picioarelor vara.
Indiferent ca alegi sa-ti ingrijesti picioarele acasa sau optezi pentru o pedichiura la salon, tine cont de
indicatiile specialistilor si te vei bucura de picioare frumoase toata vara.
Pedichiura de vara
Atunci cand vrei sa elimini bataturide pe calcai sau partile laterale ale piciorului, inmoaie-ti picioarele in
apa calda cel putin cinci minute inainte de a indeparta pielea in exces. Piatra ponce ramane cea mai recomandata
varianta, insa poti folosi cu succes si pilele pentru picioarele sau gelurile speciale pentru exfoliere.
Cand iti scurtezi unghiile, foloseste o unghiera cu marginea dreapta, pentru ca unghiile sa fie taiate cat
mai drept. Foarfecile speciale sau unghierele pentru maini sunt prea curbate si cresc riscul unghiilor incarnate, mai
ales in cazul degetelor mari de la picioare.
Pileste intotdeauna marginile unghiilor de la picioare, pentru a preveni zgarieturile ce pot duce la infectii.
Pileste delicat intr-o singura directie fara sa apesi prea tare, pentru a nu afecta suprafata unghiei. Daca vrei sa
impingi cuticulele inspre baza unghiei, foloseste intotdeauna un instrument special de cauciuc, nu folosi obiecte
metalice din trusa de pedichiura. Nu le impinge inspre baza prea des, deoarece acest lucru va duce la ingrosarea
lor in timp.
Hidratarea este foarte importanta, mai ales pe timpul verii, cand picioarele sunt expuse la temperaturi
ridicate si uscate de nisip. Acorda o atentie deosebita talpilor, care au tendinta de deshidratare cea mai mare pe
timpul verii.
Daca optezi pentru o pedichiura la salon de cosmetica, fa-ti o programare pentru prima ora, deoarece
recipientele in care faci baia la picioare sunt curatate de dimineata, iar riscul unei infectii scade. In cazul in care nu
vrei sa mergi de dimineata, asigura-te ca filtrele si recipientele sunt bine spalate si dezinfectate inainte de a fi
folosite de orice client.
Nu te jena sa vii cu ustensilele proprii de pedichiura de acasa. Din moment ce le folosesti doar tu, riscul de
a contacta o infectie sau o ciuperca este mult mai mic.
103
Contraindicatii pentru pedichiura de vara

- Nu iti face niciodata pedichiura imediat dupa epilare. Atat ceara de epilat, cat si lamele de ras, lasa pielea
vulnerabila in fata infectiilor bacteriene.
- Nu folosi aceleasi unelte pentru pedichiura si manichiura, fara o sterilizare corecta intre cele doua
procedee. Bacteriile si ciupercile se pot extinde astfel rapid.
- Evita folosirea lamelor pentru picioare la indepartarea pielii moarte. Folosite incorect, acestea pot lasa
cicatrici urate si pot expune pielea infectiilor.
- Dupa fiecare pedichiura, usuca-ti bine picioarele si nu lasa zonele dintre degete umede, deoarece acest
lucru creste riscul infectiilor.
Ingrijeste-ti cu atentie picioarele si urmeaza sfaturile pentru pedichiura daca vrei sa te bucuri de potentialul
maxim al picioarelor tale in aceasta vara.
EFECTUAREA LUCRARILOR ESTETICE SI DE INGRIJIRE FRIZERIE
1. Mustatile
Mustatile sunt de mai multe feluri deosebindu-se modelele de mustati scurte, lungi, subtiri, stufoase, late.
In functie de forma lor ele poarta anumite denumiri.
Cele mai frecvente modele sunt:
-mustata Douglas
-mustata randunica
-mustata musculita
-mustata mexicana
-mustata mare, intoarsa
Lucrarile de mustati se executa dupa barbierit. Lucrarile se incep
indiferent de modelul din partea dreapta imediat de sub nara se continua
dealungul conturului pana la comisura buzelor. Apoi se executa lucrarea in
partea stanga pastrandu-se simetria pt a nu dauna fizionomiei si expresiei fetei.
In functie de modelul mustatii se vor aranja partile laterale apoi cu foarfecele se
va taia parul de pe langa conturul buzei superioare degajand-o de firele mai
lungi.
104
Mustata Douglas
Se caracterizeaza printr-o linie tinereascsa ,ea nu depăşeşte prin lungimea sa comisura buzelor. In
portiunea superioara la contur aranjarea mustatiise face cu briciul care se va tine in pozitie dreapta pt a obtine o
margine precisa. In partile laterale se poate imprima parul fie o linie dreapta, formandu-se atunci o mustata
dreptunghiulara,fie o linie oblica formandu-se in acest caz o mustata ascutita .la cererea clientului se poate forma
cu briciul o carare subtire la mijlocul mustatii.
Mustata randunica
Pentru a executa aceasta mustata se vor scurta firele la circa 2-3 mm lungime,in cazul in care firele de par de la
mijlocul mustatiisunt foarte lungi ele se pot scurtacu masina numarul 1 .in timpul lucrului lama briciului aluneca
spre comisura buzelor intr-o linie arcuita asemanatoare cu aripa randunicii in zbor.
Mustata musculita
Este situata in gropita ce se afla pe portiuinea dintre nas si buza inferioara. Se curata cu briciul parul de pe
portiunea de deasupra buzei superioare, intai pe partea dreapta si apoi pe partea stanga pana in apropierea liniei
naturale a gropitei.
Se tund apoi firele de langa conturul buzei superioare si la urma cat mai marunt cele din partea de sus a
mustatii.
Mustata mexicana
Se caracterizeaza printr-o linie pronuntat arcuita asemanatoare unui semicerc. Mustata poate fi mai mult
sau mai putin subtiata in partea superioara. La comisura buzelor formeaza o linie arcuita care urmareste exact
conformatia gurii si coboara pana in dreptul buzei inferioare. Daca mustata este prea stufoasa se va subtia cu
foarfecele.
Mustata mare intoarsa
Se desparte parul printr-o carare mediana si se vor tunde doar firele mai lungi care depasesc grosul
mustatii. Se pastreaza lungimea celorlalte fire de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor pt a putea fi
intorse si rasucite in forma de spirala. Pe langa aceste modele mai sunt varfuri, mustati late si bombate si mustati
late cu firul de par scurt.
2. Lucrari de barbi
Asemeni mustatilor se disting mai multe modele de barbi:
-barba cioculet -barba format patrat scurta -barba format patrat lunga -barbarotunda semiscurta -barba
cubaneza.
La aranjarea unei barbi si mai ales la precizarea conturului si a formei sale este necesara o mare precizie in
taierea parului deoarece barba trebuie sa fie precis conturata, sa aiba o forma simetrica si sa fie aranjata cu
fizionomia.
Forma si conturul barbii se precizeaza concomitent cu barbieritul obrazului.
105
In cazul in care clientul poarta barba si solicita doar un barbierit se va tine seama in timpul barbieritului
sau nasului si conturul acesteia, iar daca este cazul se va aranja si barba.
In cazul in care clientul doreste sa-si lase barba este necesar ca in timp ce se barbierest obrazul sa se
traseze conturulgeneral al barbii si sa se dea forma dorita.
In mod obisnuit se barbieresc intai partile laterale a obrazului si apoi portiunea de sub barbie.In functie de
modelul barbii se lasa prelungiri de parti pe maxilare si nu se tund perciunii.
Barba cioculet
Acopera doar barba, nu se prelungeste pe maxilare si are parul scurt. Barba propriu-zisa se tunde cu
foarfecele si pieptanul dupa ce i sa trasat conturul general, dar se poate scurta si cu masina numarul 0 si 1 dar
luicrarea se va finisa tot cu foarfecele si pieptanele.
Barba format patrat scurta
Se traseaza conturul barbii cu briciul se va tunde parul de jur imprejurul conturului barbii subtiind gradat.
Se va peria cu o perie aspra barba astfel ca firele de par care depasesc conturul inferior sa iasa in evidenta si sa
poata fi scurtate egalate cu foarfecele. Aceasta barba este purtata cu o mustata care se uneste cu barba, sau cu o
mustata separata delimitata printr-o portiune rasa.
Barba format patrata lunga
Dupa ce se stabileste la barbierit conturul si formatul general, se va tunde si se va subtia parul din partile
laterale si d esub partile cu foarfecele si cu pieptanele. Totodata se vor feri perciunii care trebuie sa ramana intacti.
Se va peria barba pe toata suprafata ei imprimandu-se forma de patrat simetric.
Barba rotunda semiscurta
Se lucreaza la fel ca la barba patrata dar la inceput se lasa portiuni prelungite de par pe langa maxilar care
se subtiaza spre contur.
Barba cubaneza
La acest model se contureaza cu briciul linia respectiva nu se tund perciunii, iar firele de par de pe intreaga
suprafata a barbii se tund si se subtiaza.
INGRIJIRI FACIALE - ingrijirile faciale au drept scop mentinerea unui aspect placut al obrazului, combaterea
ridurilor etc . Ingrijirile faciale care le executa frizerulconstau din aplicare de comprese cat si executarea masajului
care poate fi manual sau electric . In principiu aceste ingrijiri se vor efectua in continuarea barberitului . Cand sunt
correct executate produc nu numai netezirea trasaturilor fetei ci si o destindere a intrgului organism , de aceea
este indicat sa fie recomandata de catre frizer persoanelor surmenate si cu trasaturi crispate de oboseala.
APLICAREA COMPRESELOR - inainte de inceperea operatiei frizerul se spala pe maini , aseaza un servet din
fata spre spate peste mantaua de protectie , spala fata clientului apoi cu apa rece si o sterge cu servetul . Aplica
apoi un strat de crema pe toata suprafata obrazului , crema va fi grasa daca pielea clientului este uscata si
semigrasa daca pielea este usor acneica sau grasa. Dupa aceasta operatie stergeti cu miscari usoare fata folosind
tampoane ( dischete) imbibate intr-o lotiune de fata (tonica) inlaturandu-se astfel toate impuritatile ce au astupat
pori si care ar fi anulat eficacitatea tratamentului . Se va aplica din nou un strat de crema pe obraz urmand apoi
aplicarea compreselor fierbinti care trebuie sa fie suportabile ( sa nu opareasca fata clientului) . Compresele
acopera fata exceptie facand nasul , ele se tin pe fata 2 - 3 min si se indeparteaza fiind inlocuite cu comprese
inmuiate in apa rece . In acest timp se produce o destindere a trasaturilor fetei , o activare a circulatiei sangelui .
Daca este nevoie se alterneaza de la 4 pana 6 ori comprese ferbinti cu cele reci pt a obtine efectul corespunzator :
relaxarea si netezirea trasaturilor.
MASAJUL FACIAL - se poate executa manual electric sau combinat , in orice caz se executa fie dupa
aplicarea compreselor fie dup ace a fost executat barberitul facial . In timpul masajului capul clientului trebuie sa
fie fixat pe tetiera intr-o pozitie cat mai comoda . Masajul manual consta din mai multe miscari ce se executa intr-o
succesiune precis stabilita
1 - se sprijina degetele mari de partea superioara a capului iar cu celelalte degete se executa miscari de
netezire semicirculare pe frunte incepand de la radacina nasului continuand pe deasupra sprancenelor si
terminand cu tamplele . Inainte de a ajunge aici se vor ridica degetele exceptie facand cele mici care vor continua
miscarea de netezire
106
2 - se vor aseza degetele strans unite de la ambele maini pe mijlocul fruntii de unde vor porni intr-o miscare
de netezire inspre tample , aceasta miscare se repeta de 4 -5 ori
3 - in jurul ochilor se va executa miscari denumite pianotari ( miscari asemanatoare unor ciocanituri usoare )
consecutive executate cu pulpa degetelor la intervale egale. Pianotarile incep de la coltul exterior al ochiului
continuand spre nas. Dupa fiecare pianotare executati si o miscare de netezire cu degetele aratator si mijlociu de la
radacina nasului inspre sprancene
4 - se cuprinde nasul intre degetul mare si mijlociu de la mana dreapta executand usoare miscari de rotatie
incepand de la radacina lui pana la nari. In dreptul narilor se unesc degetele si se executa o miscare dreapta in sens
invers deci in sus peste saua nasului .
5 - pe fata ( obraji) se vor executa miscari de netezire in semicerc de la barbie spre ochi si de la coltu gurii
spre tample in continuare se executa tapotari pe obraji ce constau din usoara lovire a pieleii la intervale scurte cu
pulpa degetelor adunate . Se va incepe de la milocul barbiei spre urechi , de la nas spre urechi repetand alternativ
aceste miscari de 4 -5 ori . In incheiere se vor executa miscari de netezire de la barbie spre ureche de fiecare parte
cand cu o mana cand cu cealalta.
6 - pe gat se vor executa de asemenea miscari de netezire incepand de la barbie apoi pe gat in joss pre
clavicula sfarsind cu miscarea de la barbie inspre ureche . Miscarile se repeta de 4 -5 ori in asa fel incat sa fie legate
continu una de alta. In continuare se va frectiona fata cu apa de colonie
BARBERITUL - rasul parului de pe fata constituia pana nu demult indeletnicirea de baza a barbierului .
Astazi datorita aparitiei si raspandirii in masa a aparatelor de ras manuale sau electrice foarte multi barbati se
barberesc singuri pt ca aceste aparate se manuiesc usor si nu cer o pregatire speciala de asemenea preferinta
clientelei masculine pt un aspect ingrijit a dus in general la disparitia barbilor si a mustatilor a caror ingrijire
necesita timp pretios . In present lucratorul este solicitat cu precadere sa execute frizuri ( tunsori si pieptanaturi)
de unde si denumirea de frizer . Cu toate acestea barberitul constituie o latura importanta a meseriei de frizer si
necesita o buna pregatire tehnico-profesionala ,multa atentie , rabdare si indemanare . Orice frizer bun trebuie sa
cunoasca bine tehnica corecta a barberitului . Barberitul consta in indepartarea parului de pe obraji (fata) aceasta
operatie efectuandu-se zilnic sau la doua zile in functie de crestera parului . Barberitul poate fi facial , la nivelul
fetei sau capilar la nivelul pielii capului . Barberitul capilar se executa la cerere mai ales vara sau la indicatia
medicului pentru a urma anumite tratamente sau in vederea unor interventii chirurgicale . Indiferent daca este
vorba de executarea barberitului fetei sau a capului se disting 2 etape importante
1 - sapunitul
2 - barberitul propriuzis
 aceste etape sunt precedate de o serie de pregatiri speciale
PREGATIREA CLIENTULUI - se va fixa tetiera la nivelul corespunzator staturii clientului dupa care se va
aplica hartia de protectie pe spatar . In cazul barberitului facial se va aseza un servet curat la gat ) hartie sau
bumbac) indoit putin pe partea care se va fixa de gulerul camasii scesta avand rolul de a proteja clientul de apa si
sapun . Daca executati barberit capilar puneti intai mantaua de tuns dupa care aplicati servetul . In timpul in care
se pregateste clientul ptbarberit , frizerul ii examineaza atent fata sau pielea capului pt a observa calitate frirului de
par : par aspru , moale , gros sau subtire , directia de crestere afirelor de par , vartejul eventuale leziuni , negi ,
alunite , comedoane (puncte negre) sau unele cicatrice . Totodata se observa daca clientul nu sufera de boli
contagioase de piele cum ar fi : tricofitie , pecingene sau unele eczeme. Inainte de a incepe sapunitul se va spala
pensula de ras si savoniera . In savoniera se va pune apa calda , frizerul se spala pe maini in fata clientului dandui
siguranta ca normele se igiena sunt aplicate Sapunitul - prin sapunire parul care urmeaza sa fie raiat ( ras) se
inmoaie si permite briciului sa alunece mai usor sis a taie firele de par fara a provoca dureri raniri sau usturimi , de
aceea la barberit vom avea grija sa ajunga la radacina pt a se inmuia cat mai bine . Sapunitul se va realiza cu sapun
de ras sau pasta de ras cu apa calda . Intai se va pensula bine fata cu pensula inmuiata in apa calda . Sapunul
(spuma) se aplica pe piele cu pensula , sapunirea se va incepe de la barbie continuand spre obraji la sfarsit
sapunindu-se buza superioara .Se va pensula pielea in continuare pana se va obtine o spuma consistenta . Spuma
de sapun are un rol important : nu permite apei sa se scurga de pe piele si mentine apa la radacina firului de par .
107
Totodata grasimea continuta de sapun ajuta la inmuierea parului de aceea prin pensulare se urmareste sa
se acopere toate pielea ce urmeaza a fi barberita cu spuma abundenta ferindu-se insa buzele urechile , eventualile
cicatrice, alunite etc. Pe partea stanga a fetei spuma trebuie sa fie in intr-o cantitate mai mare pt a se mentine
starea de umiditate timp cat mai indelungat . Apoi se va masa bine pielea cu pulpa degetelor aratator , mijlociu si
inelar de la mana dreapta timp de 2 -3 minute prin miscari circulare . Prin masaj parul devine moale si suplu . In
general durata sapunitului este in raport cu desimea barbii dar si de calitatea firelor de par , cu cat barba este mai
deasa cu atat firele de par sunt mai aspre si se va prelungi sapunitul . Dupa terminarea sapunitului se va indeparta
spuma de pe mana dreapta ramasa in urma masajului . Se vor clati mainile de resturile de sapun si se vor sterge cu
un prosop . Inainte de executarea operatiei de barberit propriuzis se va ascuti briciu pe curea sau se va schimba
lama. Briciul se ascute ori de cate ori este nevoie iar lama se schimba de cate ori este nevoie pe parcursul
barberitului . Se va alege un brici potrivit cu caracteristicile parului sau al pielii astfel : pentru parul aspru si des
este indicat un brici cu lama lata , pentru pielea neteda se va alege un brici cu lama ingusta . Inainte de
intrebuintare briciul se va dezinfecta . Alaturi de brici se aseaza servetul de hartie cu care se va sterge lama de
sapun.
Barberitul - barberitul se incepe de la tampla dreapta de sub perciune si se continua pana la jumatatea
barbiei dupa care pe gat , se va barberi apoi partea stanga pana la jumatatea barbiei apoi pe gat iar la urma
portiunea de deasupra buzei superioare . Pentru un rezultat cat mai bun barberitul se repeta dup ace fata a fost
din nou sapunita , taisul briciului urmareste directia de crestere a firului de par. Nu se va rade parul in contra
directiei de crestere . A doua oara se va tine seama de dorinta clientului de sensibilitate a pielii ori de unele
vartejuri , pe aceste zone parul se poate rade contra directiei sale de crestere . La parul de pe gat se acorda o
atentie deosebita deoarece aici se gasesc cele mai multe vartejuri ( fire de par ce cresc in directii diferite) pielea din
aceasta zona fiind foarte sensibila . In cazul in care clientul poarta mustata sau barba frizerul are in vedere in
timpul lucrului pastrarea modelului ( a formei ) a mustatii sau a barbii cat si a lungimii de par necesare .
FORMA SI LUNIGIMEA PERCIUNILOR -se vor stabili in functie de dorinta clientului dar mai ales de
fizionomia clientului si nu in ultimo rand de cerintele modei. Daca perciuni sunt lungi si stufosi ei se taie cu
foarfecele inainte de sapunit . Pentru a executa operatiunea de barberit cat mai usor fara a produce dureri , sau
raniri , se va intinde pielea intre degetul mare sic el mijlociu de la mana stanga , astfel ca aceasta sa nu aiba nici o
cuta . Prin acest procedeu se observa mai bine directia de crestere a firelor de par si pozitia lor in raport cu taisul
briciului . Cand se barbereste parul de pe barbie , mana care intinde pielea nu trebuie sa atinga sau sa apese nasul
iar degetele trebuie sa fie uscate pt a nu aluneca in . In timpul barberitului briciul se tine cat mai aplatizat pe piele
astfel lama taie cu usurinta parul fara dureri , daca lama briciului se tine vertical se poate intampla ca aceasta san u
taie firul de par ci sal smulga producand usturimi sangerari si chiar iritatii . Deosebit de important pentru reusita de
barberit este modul de manevrare a brciului . Acesta trebuie sa alunece lin pe suprafata pielii cu varful inainte . El
nu trebuie sa fie impins dar nici sa apese pielea de asemeni nu este permis sa se revina cu lama pe locul odata ras .
Parul se va barberi pe portiuni mici ( 2 - 4 cm) paralele procedeu prin care se evita ruperea firelor de par si iritatiile
. Daca pe portiunea care urmeaza a f barberita sa uscat spuma se va sapuni locul din nou sau se umezeste insa in
nici un caz nu se va intrebuinta spuma de pe degete sau lama briciului . In cazul in care se produc mici sangerarise
va tampona locul cu dezinfectant.
Dupa ce sa terminat barberitul propriuzis se va spala fata de sapun si par cu apa calda si rece. Apoi se suca
obrazul prin tamponare , apoi se va frectiona cu alcool dupa care se va frectiona fata . La cererea clientului sau la
persoanele cu fata uscata se va aplica un strat de crema hranitore ce va contribui la hranirea tesuturilor sau la
calmarea eventualelor usturimi . Se executa in continuare un sor masaj cu pulpa degetelor pentru a patrunde
crema in piele , apoi tot prin tamponare se va sterge surplusul de crema. In incheiere se pudreaza fata cu pudra de
talc cu acjutorul unui tampon de vata , pudra in acest caz are un rol protector astupand pori deschisi de pe pielea
proaspat barberita ferind-o astfel de microbi din aer . Se va sterge din nou surplusul de pudra cu coltul servetului
uscat iar in contiunare acolo unde este cazul se potriveste mustata cu foarfecele si pieptanele.
Manuirea briciului pe portiunile intinse- intinderea pielii se realizeaza pentru ca briciul sa poata aluneca
fara pericol pe ea. Barba poate fi rasa temeinic si fara durere numai daca : briciul va lucra intr-un anumit unghi cu
pielea iar pielea va fi intinsa uniform in sens invers celui de crestere a firului de par . Pielea trebuie intinsa pentru
108
ca sa se realizeze o suprafata de alunecare neteda si continua pentru brici astfel pericolul de ranire scade iar rasul
se va efectua nedureros . Pentru ras se va intrbuinta briciul ori SIFTERUL cu lama interschimbabila . Exista o
diversitate mare de aparate pentru ras.
INTINDEREA PIELII -
1 - intinderea intr-o directie - pentru intinderea obrazului in sus puneti degetul mare pe tampla si cu o
miscare usoara trageti pielea in sus , intindeti obrazul intr-o parte asezand doua degete in fata urechii si trageti
pielea in diagonala spre inapoi . Pentru intinderea pielii gatului in jos puneti un deget intins pe gat si trageti pielea
in jos
2 - intinderea pielii in doua directii - pe maxilarul inferior puneti degetul mare la circa 5 cm de degetul
mijlociu si intindeti pielea prin apasare si tragere usoara spre exterior . Aceiasi tehnica se aplica si la intinderea
pielii pentru barbie
MANEVRAREA BRICIULUI - luati in mana stanga briciul inchis si deschidetil cu ajutorul degetului mare si
aratator de la mana dreapta , degetul mijlociu sprijina deschiderea printr-o usoara apasare a carligului. Tineti
briciul cu degetul mare pe o parte a sa si cu aratatorul mijlociul si inelarul pe cealalta parte . Degetul mic sta pe
pinten (carlig ) si sprijina manerul . Executati cu ajutorul briciului din incheietura mainii o miscare semicirculara
spre stanga . Aveti grija sa nu se miste si antebratul. Rotiti briciul intre degetul mare si celelalte degete in asa fel
incat taisul sa fie orientat in sus , acum vetitine briciul in “priza “ cu dosul maini spre fata. Intoarceti mana pentru
ca taisul sa fie indreptat spre cealalta parte in jos , executati astfel din incheietura mainii miscari circulare spre
dreapta. Atentie toate miscarile destinate rasului se vor face din incheietura maini fara a se misca antebratul .
Fixarea unghiului fata de suprafata de ras - puneti o foaie de hartie pe marginea unei mese si tineti hartia
cu mana stanga , luati briciul deschis tinut cu mana dreapta in priza cu palma spre fata , conduceti lama in unghi
ascutit dealungul foii de hartie , incercati sa gasiti singuri unghiul in care lama aluneca pe suprafata de hartie lin si
razuitor insa fara a taia hartia. In acelasi scop puteti utilize un balon bine umflat. Intinderea pielii si manevrarea
briciului tinut in priza cu palma spre fata , puneti degetul mare al mainii stangi intins spre tampla dreapta , trageti
cu ajutorul lui pielea in sus . Puneti briciul in “priza” cu palma spre fata dar nu complet culcat , conduceti briciul din
incheietura mainii usor peste piele in jos, cu doua degete asezate in fata pielii , trageti pielea diagonal spre spate si
conduceti briciul asa cum sa aratat spre barbie .
Intinderea pielii si manevrarea bricului cu dosul palmei spre fata - puneti degetul mare al mainii stangi
intins spre tampla stanga si trageti pielea in sus , asezati briciul tinut in priza cu dosul palmei spre fata dar nu culcat
complet , conduceti briciul din incheietura maini fiind peste piele in jos . Intinderea pielii si manevrarea briciului
tinut in priza cu dosul palmei spre fata in sus . Intindeti pielea gatului diagonal in jos , asezati briciul tinut cu dosul
palmei spre piele deasupra degetului si conducetil pe piele pana la jumatatea gatului , repetati aceste exercitii
pana veti reusi sa coordonati miscarea simultana a ambelor maini ( o mana intinde pielea , cealalta manevreaza
briciul ) .
GRESELI CE TREBUIESC EVITATE
1 - nu sa fixat tetiera ( la o inaltime corespunzatoare ) - veti lucra incordat si nu veti putea manui briciul usor
iar pozitia gresita de lucru va duce la un effort fizic ridicat .
2 - pielea nu a fost intinsa sufficient : a) nu se va crea o suprafata neteda de ras ; b ) briciul nu va alunca pe
piele ; c) nu sunt excluse ranirile
- briciul este pozitionat prea vertical : a) briciul nu aluneca dealungul pielii
3 - briciul nu este condus lejer din incheietura mainii : a) rasul devine dureros si presiunea pe piele va fi prea
mare.
BARBERITUL CAPILAR
Pentru aceasta se va tuned intai parul daca este lung , fie cu masina de tuns cu nr 1 , fie cu foarfecul . Se
scoate mantaua de tuns , se scutura de parul taiat aplicand-o din nou in jurul gatului . La spate peste manta se va
aplica un prosop cu care se va sterge capul dupa barberit. Examinati cu atentie ca la barberitul facial pielea capului
, urmeaza sapunitul care va dura 3 -5 min executat pe toata pielea capului intocmai ca la barberitul facial. Ascutiti
briciul sau schimbati lama dupa care dezinfectatil. Barberitul se incepe de la mijlocul capului dinspre crestet spre
partea frontala , se vor barberi portiuni inguste incepand de la dreapta spre stanga capului . Dupa ce sa ras
109
jumatate de cap se ascute din nou briciul sau se schimba lama , se dezinfecteaza si si continua rasul pe a doua
jumatate a capului . In tot timpul lucrului frizerul manevreaza briciul dupa directia de crestere a firelor de par . In
cazul in care este necesar sau clientul solicita al doilea ras acesta se executa tot in directia de crestere al firului de
par . In caz de chelie pronuntata se va executa al doilea ras contra directiei de crestere al firului de par. Dupa
barberit se spala bine capul cu apa calda sau rece , se sterge cu prosopul apoi , se frectioneaza cu alcool cu pulpa
degetelor pe toata suprafata rasa
LUCRARI DE MUSTATI SI BARBI
- mustatile sunt de mai multe feluri deosebindu-se astfel modele de muststi scurte , lungi , subtiri , stufoase
(late) , in functie de forma lor poarta anumite denumiri . Cele mai frecvent purtate sunt: mustata , randunica
,mustata mexicana, mustata mare intoarsa , DOUGLAS .
Lucrarile de mustati se executa dupa barberit. Se va tuned parul ce afost ferit in timpul rasului in forma
ceruta de fizionomia clientului si conform cu dorinta acestuia . Lucrarea se incepe indifferent de model din partea
dreapta imediat de sub nara si se va continua dealungul conturului pana la comisura buzelor . Apoi se va lucra
partea stanga avand grija ca aceasta sa fie perfect simetrica si egala cu cealalta parte. Pentru a nu dauna
fizionomiei si expresiei in functie de modelul mustatii se aranjeaza partile laterale cu foarfecele si se va taia parul
pe langa conturul buzei superioare degajand-o de firele mai mici . In tot timpul lucrului se va acorda o atentie la
contur acesta trebuie sa aiba o linie precisa . Dupa terminarea lucrarii se va peria (pieptana) mustata in directia de
crestere a firelor de par pentru a imprima un aspect cat mai ordonat .
MUSTATA DOUGLAS - este o mustata caracterizata printr-o linie eleganta si tinereasca , ea este mai des
solicitata de tineri mai ales cei bruneti pentru nota sa contrastanta ce subliniaza expresia fetei . De obicei mustata
Douglas nu depaseste prin lungimea sa comisura buzelor . In portiunea superioara la contur aranjarea mustatii se
va face cu briciul , care va tinut intr-o pozitie dreapta pentru a obtine o margine curate si precisa . In partile
laterale se poate imprima parului fie o line dreapta , formandu-se astfel o mustata dreptunghiulara , fie o lini oblica
realizandu-se o mustata ascutita. La cererea clientului se poate forma cu briciul o carare subtire la mijloc
MUSTATA RANDUNICA - este o mustata preferata de persoanele ce au depasit 40 ani deoarece imprima
fizionomiei pe langa nota de eleganta si seriozitate . Pentru a executa acest tip de mustata se vor scurta firele de
par la circa 2 -3 mm lungime . In timpul lucrului lama briciului aluneca spre comisura buzelor intr-o linie arcuita
asemanatoare cu aripa unei randunici in zbor . In cazul in care firele de par de la mijlocul mustatii sunt foarte lungi
si vor scurta cu msina de tuns ( minicut). Aceasta operatie se efectueaza inainte de a se taia cu foarfecele firele de
par de langa conturul buzei superioare.
MUSTATA MUSCULITA - se va situa in gropita ce se afla pe portiunea dintr nas si buza superioara , se va
curate cu briciul parul de pe portiunea de deasupra buzei superioare ( intai in dreapta apoi in stanga) pana in
apropierea liniei naturale a gropitei. Se vor tuned apoi firele de par de langa conturul buzei superioare si la urma
cat mai marunt cele din partea de sus a mustatii.
MUSTATA MEXICANA - se va caracteriza printr-o linie pronuntata arcuita asemanatoare unui semicerc . La
cererea clientului mustata poate fi mai putin sau mai mult subtiata la partea superioara. Insa la comisura buzelor
formeaza o linie arcuita ce urmareste exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul buzei inferioare . In timp
ce se vor tuned firele de par de langa conturul buzei superioare se va urmari cu atentie ca linia inferioara a mustatii
sa corespunda din punct de vedere estetic cu linia superioara a buzei. In cazul in care mustata este prea stufoasa
se va subtia cu foarfecele.
MUSTATA MARE INTOARSA - pentru a obtine acest model de mustata prindeti inainte de barberit capetele
cu clipsuri pentru a nu fi rase . Despartiti apoi parulul mustatii fie folosind peria fie pieptanele printr-o carare
mediana ( mijloc ) si se vor tuned doar firele mai lungi ce depasesc grosul mustatii . In consecinta se vor tunede
primele doua sau trei randuri de fire de par de la conturul buzei superioare dar se va pastra lungimea celorlalte fire
de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor si sa se rasuceasca (semindoite) Pentru a obtine un effect
estetic mai mare finisati forma mustatii mai ales la firele de par de la comisura buzelor ce le veti rasuci cu ajutorul
unui fier incalzit in forma de spirala . Pe langa aceste modele de mustati mai sunt solicitate de uni clienti
urmatoarele tipuri :
110
 mustati mari stufoase dar fara varfuri

 mustati late si bombate
 mustata lata cu firul de par scurt
Tehnica de executie desi asemanatoare este adaptata bineinteles fiecarui model in parte astfel la
mustatile stufoase fara varfuri se va proceda la fel ca la mustatile stufoase cu varfuri lungi, scurtanduse cu
foarfecele perfect simetric doar varfurile . Pentru a obtine mustati late si bombate se vor tunede firele de par in
linie dreapta de pe marginea superioara si inferioara ale buzei dar si din partile laterale. La mustatile late dar cu
firul de par scurt , scurtati firele de par pana ajungeti la o lungime de 2-3 mm se subtiaza si se egaleaza partile
laterale si apoi se vor tuned firele de par pe langa conturul buzei superioare.
LUCRARI DE BARBI - sunt purtate in general de o clientele redusa asemeni mustatilor se disting mai multe
tipuri ( modele ) de barbi.
-barba cioculet
-barba format patrat scurta
-barba format patrat lunga
-barba rotunda -semiscurta si cubaneaza
La aranjarea unei barbi si mai ales la precizarea conturului si a formei sale sunt necesare o buna pregatire
profesionala. Multa precizie in taierea parului , simt artistic dezvoltat deoarece barba trebuie sa fie precis
conturata sa aiba o forma simetrica si armonizata cu fizionomia .
Forma si conturul barbii se precizeaza concomitant cu barberitul obrazului. In cazul in care clientul poarta
barba dar solicita un barberit se va tine seama in timpul rasului de forma si conturul acesteia si daca este cazul se
va aranja si barba. In cazul in care un client doreste sasi lase barba este necesar ca in timp ce se barbereste obrazul
sa se traseze si conturul general al barbii si sa I se dea forma dorita. In mod obinuit se vor barberi intai partile
laterale ale obrazului apoi portiunea de sub barbie . In functie de modelul barbii se lasa prelungiri de par pe
maxilare sin u se vor tunede perciuni . In continuare se procedeaza ca la barberit , se va spala obrazul cu apa rece ,
se dezinfecteaza iar apoi se va executa lucrarea propriuzisa efectuandu-se operatiile necesare modelului de barba
ales . La aranjarea si formarea barbilor de culoare deschisa (blonde sau albe) se va pune in jurul gatului un servet
de culoare neagra care are rolul de a scoate in evidenta barba usurand in consecinta munca frizerului . Uni clienti
poarta si barba si mustata de aceea concomitant cu aranjarea barbii se va aranja si mustata , nu trebuie insa
neglijat faptulca intre forma mustatii (dimensiune) si a barbii trebuie sa existe un acord estetic aproape tot atat de
important ca acordul estetic dintre fizionomie si forma mustatii sau a barbii.
BARBA CIOCULET -parul va fi intalnit numai pe barbie, nu se va lungi pe maxilare si are parul scurt , se
poarta impreuna cu mustata mica ingrijit tunsa . Barba propriuzis se va tuned cu foarfecele dupa ce s-a trasat
conturul. Parul poate fi scurtat si cu masina de tuns nr unu dar lucrarea se va finisa tot cu foarfecele si pieptenele.
In tot timpul tunsului se are in vedere ca parul sa se scurteze gradat si sa se piarda contur a carei linie trebuie sa fie
ingrjita si precisa
BARBA FORMAT PATRAT SCURTA - dupa ce sa conturat cu briciul forma barbii se va tuned parul de jur in
prejurul barbii subtiind gradat si pierzand pana la portiunea rasa . Se va peria barba cu o perie aspra astfel ca firele
ce depasesc conturul inferior sa iasa in evidenta si sa poata fi scurtate (egalate ) cu foarfecele . Aceasta faiba este
purtata adesea cu o mustata care se va uni cu barba sau o mustata separate delimitate printr-o mica portiune rasa.
BARBA FORMAT PATRAT LUNGA - dup ace sa stability la barberit conturul se va tuned si se va subtia parul
din partile laterale si de sub barbie cu foarfecele si pieptanele . Nu se va folosi briciul deoarece se va produce o
diferenta de desime a barbii, totodata se vor feri perciuni care trebuie sa ramana intacti. Periati apoi parul pe toata
latimea barbii de sus in jos si tundeti parul barbii imprimandui o forma de patrat simetrica.
BARBA ROTUNDA SEMISCURTA - la acest tip de barba se la lucra la fel ca la barba patrata doar de la
inceput se vor lasa portiuni prelungite de par pe linia maxilarelor care se subtiaza si se vor pierde usor spre contur.
La sfarsit periati bine parul si taiati simetric firele de par formand o linie simetrica rotunda .
111
BARBA CUBANEZA - la acest tip de barba se va contura cu briciul linia respective , nu se vor tunde perciunii
iar firele de par de pe intreaga suprafata a barbii se vor subtia si se vor taia daca este cazul . De jur imprejurul
barbiei se vor tunde intr-o linie rotunjita firele de par care au fost in prealabil periate cu o periuta aspra.
AJUSTATUL BARBII - barba poate fi scurtata si aranjata cu pieptanul si foarfeca sau masina de tuns .-
etapele scurtarii:
- tunsul perilor barbii
- taierea contururilo din zona buzei
- rasul resturilor suprafetei
FELUL DE BARBA
- barba poate sa acopere toata fata
- barbijonul
- favorite
- mustata
PREGATIREA CLIENTULUI - invitati clientul sa ia loc pe scaun si fixate tetiera la o inaltime corespunzatoare ,
apoi puneti un guler de protectie o pelerine si pentru protectie un servet. Incepeti sa scurtati barba fie folosind
masina de tuns fie cu foarfecele si pieptanele.
SCURTAREA BARBII CU MASINA DE TUNS - pt scurtarea barbii se va folosi o masina special ace poarta
numele de minicut cu piesele anexe.Fixati masina de tuns pe cea mai mare lungime de taiere sau folositi o piesa
anexa pentru a mari lungimea taierii . Puneti masina de tuns pe piele sub barba si sprijiniti-o din lateral pentru a
putea manevra lejer. Conduceti masina pe piele alunecand usor pana la limita superioara a barbii. In acest fel
scurtati barba la lungimea anterior stabilita . Repetati aceiasi procedura in stanga si in dreapta portiunii prelucrate
. In zona tamplelor ridicati usor masina alunecand dinspre cap astfel pregatiti trecerea spre parul mai lung al
capului . Continuati in acelasi mod in zona barbiei si a gurii scurtand astfel intreaga barba.
SCURTAREA SI ARANJARE PARULUI FOLOSIND FOARFECA SI PIEPTANELE - asezati pieptanul la limita
inferioara a barbii , rotiti pieptanul in asa fel incat marginea lui san u stea pe piele iar dinti pieptanului san u atinga
pielea . Asezati foarfeca si taiati parul care depaseste dinti pieptanului . Conduceti pieptanul incet si egal spre
partea superioara si ridicatil de pe piele conform cu lungimea dorita a barbii. Taiati si restul barbii in aceiasi
maniera , pieptanati apoi barba de mai multe ori pt a verifica scurtare . Prelucrati atent contururile barbii acolo
unde trecerea spre partea rasa a fetei nu prezinta o delimitare neta de barba .
CONTURAREA - taiatul conturului - taiati cu foarfeca parul de pe buza superioara conform conturului
dorita . In acest scop conduceti bratul inferior al foarfecii cu aratatorul mainii satangi , fiti atenti la precizia taieturii
pentru a evita ranirile.
RASUL - aplicati spuma de ras in afara contururilor , intindeti pielea si radeti in sensul de crestere al
parului si radeti tot parul ce nu apartine barbii . Rasul exterior se poate executa si fara spuma cu o masina de tuns
fina sau masina de ras.
GRESELI CE TREBUIESC EVITATE
- tetiera nu a fost bine potrivita - clientul sta incomod , gatul clientului nu poate fi lucrat
- sa lucrat cu masina folosind o anexa gresita (parul barbii va fi scurtat pra mult sau a ramas barba prea
lunga din cauza anexei gresit aleasa)
- masina de tuns nu a fost sprijinita cu degetul ( nu va putea fi manevrata lejer, lungimea barbii va fi inegala iar
clientul resimte neplacut lucrarea )
- pieptanul nu a fost manevrat la o distant corecta de piele ( lipseste zona de trecere iar barba va fi prea
lunga ori prea scurta)
- briciul a fost manevrat impotriva sensului de crestere a barbii ( rasul este dureros iar pielea ramane iritata)
Capodopere faciale - Stiluri bizare de aranjat barbi si mustati
Exista si au existat oameni pentru care parul de pe fata a insemnat o adevarata comoara, ei exprimandu-si
prin acestea mai mult decat o identitate proprie. Au dat un sens mult mai profund podoabei de par de pe fata, ei
creand adevarate capodopere faciale. Exista chiar si campionate mondiale ale mustaciosilor, unde sunt prezentate
112
cele mai spectaculoase coafuri de mustati si barbi. Aveti mai jos cele mai bizare coafuri de mustati si barbi care cu
siguranta va vor surprinde.... sunt adevarate opere de arta.
De curand chiar a avut loc in America, in statul Alaska, o competitie in care au fost premiate cele mai
rasucite mustati, cele mai lungi barbi sau cele mai bizare frizuri faciale. Marele castigator a fost chiar un american
pe nume David Traver, cu o frumos impletita barba, care masoara neimpletita 50 de centimetri.
COAFAREA PARULUI
CLASIC
1. Executarea ondulaţiei cu apă
Recunoaşterea tipurilor de ondulatie a parului
Pentru a realiza o coafura frumoasă, coaforul trebuie sa aibă multiple cunoştinte tehnice, nu este suficient
ca acesta să se rezume numai la punerea părului pe bigudiuri şi la o pieptănare obişnuită. Un bun coafor trebuie să
cunoasca toate procedeele tehnice încât să poată realiza coafuri din ondule simple cu bucle vaporoase, coafuri
practice de zi sau coafuri elegante de seară.
Ondularea părului se obţine prin mai multe procedee: unele permit o încreţire mai puternică, altele mai
slabă, mai suplă. În general, în toate procedeele intervine ca factor ajutător caldura.
Procedeele utilizate pentru încretirea firului de păr sunt:
• Ondulaţia cu apă;
• Ondulaţia cu fierul;
• Ondulaţia cu melci;
• Ondulaţia permanentă.
Există numeroase genuri de coafuri, unele mai simple altele mai complicate. În funcţie de tipul de coafură
sunt:
• coafuri de zi purtabile;
• coafuri de seară;
• coafuri estetice;
• coafuri de avangardă;
• coafuri de concurs.
Coafura se adaptează la fizionomia, silueta şi vârsta persoanei, îmbrăcămintea şi variaţiile modei. În
general, coaforul trebuie să fie la curent cu toate variaţiile modei pentru a alege şi executa clientelor cel mai
avantajos din punct de vedere estetic. În executarea unei coafuri nu este permisă neglijarea aspectului estetic
general al clientei.
Înainte de executarea coafurii se va examina cu atenţie conformaţia şi fizionomia clientei şi anume:
• rotundă;
• prelungită;
• triunghiulară.
Statura clientei:
• înaltă;
• scundă;
• mijlocie.
Silueta clientei:
• grasă;
• medie;
• slabă. profilul:
• nas mare;
• nas cârn;
• nas cu deviere de sept;
113
• bărbie;
• bărbie proeminentă;
• frunte îngustă;
• frunte lată;
• frunte bombată;
• gât subţire;
• gât lung;
• gât gras;
• gât scurt şi gras.
Aceste observaţii sunt foarte importante pentru coafor. Ele îl ajută să găsească coafura cea mai potrivită
care să atenueze, să mascheze defectele sau să sublinieze unele trăsături frumoase.
Astfel, unei persoane scunde i se va realiza o coafură cu volum amplasat în partea superioară a capului
fără a exagera doar pentru oferi prin coafură înalţime clientei. La o clientă înaltă căutam o coafură adaptată
înălţimii.
Prin coafură se pot obţine efecte optice care să ascundă defectele şi să evidenţieze părţile frumoase
oferind clientei coafura ideală.
Ondulaţia cu apă
Ondulaţia cu apă înseamnă modelarea coafurii cu ajutorul pieptenelui şi a degetelor. Se formează aşa
numitele cute directe. Aceste cute stau la baza celor mai elegante şi graţioase coafuri. Ele se execută încă din anii
‘20-'30 şi datorită aspectului deosebit sunt foarte cerute şi în zilele noastre. Procedeul de cutare a părului constă în
a forma ondule direct pe părul ud.
Aşezarea părului în ondule oferă următoarele avantaje:
• imită ondulele naturale;
• ondulele largi şi adânci conferă un aspect natural al părului;
• ondulele sunt lejere cu aspect vaporos.
Tehnica pieptănatului şi a periatului este foarte importantă pentru a obţine o coafură simplă bazată pe
ondule-cute directe. O coafură pe baza de ondule se poate executa cu sau fără cărare.
Tehnica executării ondulelor prin cutare directă:
• se spală părul;
• se piaptănă părul spre spate;
• se începe executarea ondulelor în partea mare de la cărare sau în direcţia de creştere a părului;
• se piaptănă în direcţia opusă şi se reţine părul cu degetele mâinii stângi (degetul mare arătător şi
mijlociul);
• se formează prima ondulă;
• se repetă penultima operaţie şi se vor forma pe rând următoarele ondule orientându-le spre stânga şi
spre dreapta;
• se usucă şi se piaptană părul.
Pentru a fi cât mai suple, mai durabile, aceste ondule pot fi fixate cu nişte piepteni mici iar cuta poate fi
prinsă în clame.
Coafura pieptănată în ondule directe se poate obţine cu ajutorul clipsurilor şi melcilor.
Aşezarea părului în bucle
Constituie o metodă moderna de ondulare a părului. Buclatul, rularea părului pe bigudiuri se face prin
rularea şuviţelor de păr în stare udă. Buclatul este o operaţie care constă în rularea şuviţelor de păr pe bigudiuri
mai mult sau mai puţin subţiri după felul coafurii: mai creaţă sau mai lejera. Buclatul dă o formă spiralată părului
atât în urma buclajului prin operaţia de bigudat cât şi după aşezarea părului în melci.
Avand în vedere acest principiu, se trece întâi la împărţirea corectă a părului şi în acest scop se ţine cont
de:
• Cantitatea de păr necesar coafurii în partea superioară, 1 a capului (volumul) (fig. 1 a);
• Cantitatea de păr necesar coafurii în părţile laterale 2 (fig.lb);
114
• Cantitatea de păr necesar coafurii pentru partea din spate 3 (fig.lc);

• Porţiunea de păr necesară terminaţiei coafurii la ceafa 4 (fig.lc).
Concepţia de bază privind aceasta împărţire a părului este corespunzătoare pentru orice linie de coafură.
2. Executarea ondulaţiei cu fierul

Generalităti
Ondulaţia cu fierul nu este prea solicitată, totuşi un bun coafor trebuie să cunoască modul de executare a
acestei ondulaţii. Fierul de coafat nu trebuie să lipsească din nicio unitate de coafura.
Sunt cazuri când după ce clienta iese de la casca de uscat să observă ca un bigudiu s-a desfăşurat şi şuviţa
de păr este complet întinsă. Pentru a evita umezirea din nou a părului şi uscarea la casca, şuviţa desfăcută se
ondulează cu fierul în acest fel se face economie de timp şi se continuă munca în bune condiţii.
Ondulaţia părului cu fierul se face prin două metode, obţinandu-se pe baza fiecareia din ele:
1. ondule (denumite şi ondulaţia Marcel);
2. bucle.
În trecut, pentru a se obţine o coafură care se baza pe ondule, era necesară răsucirea suviţelor de păr, în
bucle, luându-se şuviţa de la vârf spre rădăcină.
Pentru a se uşura obţinerea ondulelor cu fierul s-a ajuns la concluzia că este necesar, în primul rind, să se
execute bucle mai mari (tot de la vârf spre radacină), aceasta constituind prima fază a ondulaţiei.
Din acest motiv, este o operaţie foarte importantă. Buclarea dă părului o încreţire în spirală, creează
ridicături lângă rădăcină şi permite obţinerea valurilor suple şi adânci. Faza a doua, adică obţinerea ondulelor,
constă în netezirea părului, urmând a se obţine ondule cu fierul de coafat prin mişcarea fierului când la dreapta,
când la stânga.
Pentru executarea buclelor cu fierul, în prezent se procedează după următoarea metodă pentru obţinerea
unei coafuri cu fierul care urmăreşte obţinerea de:
1. bucle obişnuite, normale;
2. bucle în spirală.
3. Bucicle normale
Acestea se răsucesc de la radăcină spre vârf, când părul este scurt, procedându-se astfel: se alege şuviţa
de păr, se piaptănă în sus, orientându-se puţin în direcţia opusă în aşa fel ca după răsucire, când fierul a ajuns la
rădăcină, bucla să fie aşezată pe rădăcina proprie a şuviţei alese.
De la rădăcină, cu o mişcare înceată, se răsuceşte fierul până când între braţele fierului de coafat intră şi
vîrful şuviţei de păr.
Se scoate fierul de coafat şi se obţine o buclă ca şi cum ar fi fost pusă pe un bigudiu la ondulaţia cu apă în
acest fel se răsuceşte tot părul de pe cap, şuviţă cu şuviţă.
După această operaţie se trece la pieptanare, urmărindu-se obţinerea unei coafuri frumoase, suple, care
să corespundă cerinţelor modei.
4. Bucle în spirale (bucle franţuzeşti)
Această răsucire a părului este puţin mai dificilă decât cea anterioară. Se poate face pe păr scurt şi lung
obţinându-se o coafură modernă bazată fie pe ondule, fie pe bucle lejere sau zulufi. În acest scop se alege, în
primul rând, o şuviţă de păr care este pieptănată în sus.
Se introduce fierul de coafat la radăcină, urmând ca acesta să se răsucească pană când revine în poziţia
iniţială (când a fost introdus), iar şuviţa de păr ţinută în mână stângă este plasată în partea stangă a fierului de
coafat. Se va ţine astfel fierul câteva secunde, pentru a da prin căldura fierului rezistenţă ondulaţiei la rădăcina
şuviţei de păr răsucite.
În continuare se deschide puţin fierul, lăsandu-l să alunece uşor, aproximativ 4-5 cm, pe şuviţa de păr,
apoi se închide fierul.
Se răsuceşte fierul de coafat ţinut în mâna dreaptă;
115
O dată cu această şuviţa de par ţinută în mana stângă se va dirija în direcţia opusă (deci spre dreapta),
urmând ca fierul să revină în poziţia iniţiaiă de introducere. Este foarte important ca şuviţa de păr care se răsuceşte
să revină după răsucirea părului la mljlocul şuvitei alese.
În continuare se deschide fierul şi prin uşoara lui bătaie se răsuceşte spre rădăcină până când şi vârfurile
şuviţei de păr se pierd în înteriorul fierului de coafat.
În acest fel se răsuceşte părul în continuare până când se termină răsucirea tuturor şuviţelor de păr.
Pieptănarea se face la lel ca la ondulaţia cu apă, obţinându-se coafură bazată pe bucle spirală.
5. Executarea ondulatiel „Marcel"
Ondulaţia Marcel se realizează în două etape:
• formarea buclelor cu fierul;
• formarea ondulaţiei propriu-zise din bucle.
Formarea buclelor cu fierul
Se realizează în felul următor: în funcţie de coafura dorită se desparte părul, dacă este nevoie, printr-o
cărare, apoi se împarte în şuviţe egale de circa 3-7 cm.
Rularea părului se începe de lângă pielea capului (circa 1 cm distanţă) şi nu de la vârful şuviţei. Fierul se
întroduce deasupra, având partea scobită sub şuviţa de păr care se ridică cu mâna stîngă.
Se începe cu bucla de langă contur. Toate buclele se rulează în jos înspre pielea capului. În timpul rulării,
şuviţa de păr se ţine între degetele mâinii stângi.
Se execută mişcări de deschidere şi închidere (batăi) ale fierului, răsucind părul spirală în jurul lui. În
timpul „bătăii" fierul nu se închide strâns niciodată, el se lasă mereu uşor întredeschis, pentru a nu încreţi şuviţa.
Fierul se mai răsuceşte de câteva ori pană nu se mai simte vârful şuviţei între braţele acestuia, procedându- se în
general aşa cum s-a arătat la obţinerea buclelor cu fierul.
Înainte de a se elibera, fierul se mai ţine câteva clipe în păr pentru ca acesta să se încălzească bine, apoi se
execută o mişcare de retragere, eliberându-l astfel din păr.
Apoi cu mâna dreaptă se scoate fierul din păr, iar cu mâna stângă se ţine bucla care se fixează cu ajutorul
unui clips ca un melc plat (din această cauză, buclele se mai numesc şi melci).
Formarea ondulaţiei propriu-zise
Dacă se urmăreste obţinenea unei ondulaţii mai rezistente sau se ondulează un păr mai dificil, se
procedează în felul următor: se calcă uşor cu fierul pe urmele ondulaţiei rezultate din buclele executate anterior.
După ce pe toată suprafaţa capului s-au executat bucle, este mai uşoară executarea unei ondulaţii adânci
şi durabile. Pentru formarea ondulelor nu se mai întrebuinţează un fier înfierbântat, ci numai bine încălzit. Dacă
după despărţirea părului se marchează cu ajutorul pieptenului forma ondulelor, acestea se formează de la sine.
Pentru aspectul curat al unei coafuri este importantă executarea corectă a ondulei de la contur, a cărei
execuţie se obţine prin introducerea fierului cât mai aproape de rădăcina părului.
Se piaptănă părul ţinând pieptenele cu mâna dreaptă, iar cu stânga se marchează uşor locul ondulelor,
apoi fierul nu prea infierbântat se introduce cu partea scobită în păr cât mai aproape de pielea capului.
Se execută mişcări semicircuIare fără oprire pană se obţine adâncirea suficientă a ondulei. Mişcarea
următoare se face în sens invers, cu fierul întredeschis, care ajunge din nou cu şanţul în jos. Adâncitura ondulei mai
acentuate sau mai puţin accentuate depinde de calitatea părului.
Printr-o altă semiîntoarcere a fierului se formează cantul superior al ondulei (locul ei de demarcaţie).
Bătând fierul de repetate ori se adânceşte ondula. Când se ajunge la cantul ondulei se întredeschide fierul şi se
face o întoarcere completă a fierului. Prin aceasta se face pregătirea ondulei urmatoare.
Întrucât prin executarea anterioară a melcilor părul a fost dinainte preparat, pentru ca ondulele să fie cât
mai naturale se face o semirotire a fierului precedat de pieptene. Fierul se întredeschide şi se scoate usor din păr
printr-o alunecare fină, pentru a nu forma canturi accentuate ale omdulei.
Pentru a se prelucra mai bine, părul de la contur se ridică şi se prinde sus ondula executată,
introducânudu- se fierul ajutat de pieptene în părul de dedesubt. La această operaţie, pieptenul trebuie să susţină
părul de pe tâmple pentru a se putea obţine o ondulă suplă şi naturală deasupra urechii. Aici se va lucra mai mult
cu vârful fierului.
116
La executarea ondulei de la ureche se cere multă atenţie la prelucrarea vârfurilor părului care fiind
ondulate să nu se răsucească din nou în partea cealaltă. Ele se prind uşor şi se prelucrează cu fierul intredeschis.
Se ţine pieptenele înaintea fierului şi se rasucesc vârfurile părului cu ajutorul acestuia, aranajâdu-Ie în
forma dorită. Se desprinde suviţa pe care a fost fixată sus (fâşia gata ondulată), se piaptănă peste celelalte ondule
şi se face unificarea ei cu ondulele de deasupra. Astfel se încheie lucrarea din partea dreaptă.
Partea mai mica a coafurii (partea stangă) este, de obicei, mai dificilă de lucrat. Se începe de lângă contur
(lângă cărare), se introduce fierul intredeschis de mai multe ori în păr, răsucindu-l în direcţia săgetii, pentru ca tot
întredeschis să poată fi uşor scos din păr în direcţia ondulei. Lucrând astfel se obţine o ondulă suplă.
Se cere o mare atenţie la executarea ondule de deasupra urechii. În această fază nu se execută o
contraapărare-o marcare prea accentuată a ondulei, părul având o poziţie culcată peste fier.
Pentru a obţine o ondulaţie egală şi uniformă, ondulele se execută concomitent cu ajutorul fierului şi al
pieptenelui (fig.4h); este foarte important în special la executarea ondulei de la ureche.
Pentru formarea unei ondule frumoase se reia mişcarea anterioară, iar fierul se întredeschide, scoţându-
se astfel mai uşor din păr (fig.4 i). În continuare se reface îmbinarea ondulelor de pe toată suprafaţa capului,
lucrare la care ne servim tot de fier şi de pieptene. În fig.4 j este dată forma finală a coafurii.
Pentru a obţine un rezultat pozitiv la executarea ondulaţiei cu fierul, trebuie sa se respacte anumite
condiţii. Un păr prea uscat nu dă rezultate bune. De aceea se recomandă pentru părul uscat un spălat prealabil cu
o substanţă grasă, de exemplu o emulsie uleioasă sau, când părul este uscat la vârfuri, se recomandă o bună
periere a acestuia cu ulei sau cu o cremă. În cazul că părul este gras, nu se va mai administra niciun tratament
prealabil.
Pentru dobândirea unei abilităţi manuale la executarea ondulaţiei cu fierul şi mai ales a ondulelor se
recomandă exersarea cu fierul pe meşe.
Executarea melcilor
Executarea corectă a melcilor are, de asemenea, un rol foarte important pentru realizarea unei coafuri
frumoase şi reuşite. Pentru aceasta se vor respecta următoarele:
1. porţiunea de păr pe care se vor executa melci va fi mai întâi pieptănată în direcţia în care se execută
melicii;
2. primii melci executaţi vor fi plasaţi puţin mai în faţa rădăcinii şuviţei alese, urmând ca următorii melci sa
fie plasaţi pe radăcina melcului sau melcilor anterior executaţi;
3. la porţiunea de păr de la spate, respectiv ceafa, mai ales la un păr tuns scurt, se va ţine cont de felul
creşterii părului (vârtejuri, goluri etc.);
4. părul se piaptănă în aşa fel încât să beneficieze de avantajele unei direcţii deosebite de creştere a părului
(vârtej de păr);
5. printr-o pieptănare corectă se elimină eventualele goluri ori creşteri necorespunzătoare ale părulul;
6. este bine să se ţină cont de felul în care se va executa coafura la spate si la ceafă şi să se execute melcii în
aşa fel ca sa nu se strice linia pieptanăturii
Paralel cu folosirea de bigudiuri mai groase sau mai subţiri se execută şi melci de diferite forme.
Melcii plaţi
Se folosesc în mod curent la orice coafură. Execuţia acestui gen de melci este foarte uşoară. Se folosesc, în
general, în părţile laterale, în spate şi la ceafă. Pentru a se executa un melc corespunzător, important este ca şuviţa
de păr ce se va alege pentru executare sa fie pieptănată în direcţia dorită a liniei de pieptănătura.
Melcii semiplaţi
Aceşti melci se execută cand este necesară obţinerea unei linii de coafura cu un volum mai pronunţat.
Scopul este ca şuviţa care porneste de la rădăcină să fie aplatizată, iar terminaţia melcului (vârfurile) să fie ridicată;
aceasta reprezintă distanţarea şuviţei de păr de la radăcina şuviţei alese spre vârf.
Melci în relief
Aceşti melci se execută când se doreşte o coafură mai voluminoasă. Sunt cazuri când la alegerea şuviţelor
de păr ce sunt puse pe bigudiuri (corect) să rămână între două bigudiuri o mică şuviţă de păr care, din cauza locului
prea mic, nu se poate rula pe bigudiu.
117
În aceste cazuri se execută melci în relief, adică şuviţa de păr este rulată ca şi cum ar fi pusă pe bigudiuri.
Realizarea melcilor în relief este simplă. Se piaptăna şuviţa de par în sus, în direcţia opusă sensului rulării. Se
rasuceşte şuviţa de păr pana revine la rădăcina părului şi se va prinde cu un clips. Forma acestui melc trebuie să fie
identica cu şuviţa de pâr care ar fi fost pusă pe bigudiu.
Se folosesc în faţa la breton, spre tâmple şi ca legătură (o trecere) de la montarea părului la spate pe
bigudiuri la melcii plaţi.
Se realizeaza în felul următor: se piaptănă parul în direcţia rulării şuvitei de păr.
Se răsuceşte şuviţa pană revine la rădacină, se prinde cu un clips.
Pentru a se obţine o stabilitate se introduce în interiorul melcului de legătură puţină vata.
Melcul de legătură seamănă ou melcul in relief, dar este mai mare.
Melcii cu rădacină prelungită
Seamăna cu melicii plaţi, se execută asemănător, dar rotocolul este aşezat mult mai departe de rădăcina
suviţei din care s-a executat melcul; se utilizează la ondulaţii largi, suple.
În concluzie, realizarea (execuţia) corectă a diferitelor tipuri de melci este foarte importantă şi contribuie
la obţinerea diferitelor coafuri moderne.
În general, realizarea unei coafuri se bazează pe rularea corectă a părul pe bigudiuri. Destul de frecvent
însă, fără aportul melcilor nu se poate realiza o coafură modernă. De aceea este necesar să fie cunoscută în
principiu tehnica execuţiei corecte a rulării părulul pe bigudiuri şi executarea melcilor pentru a obţine în toate
cazurile o coafură frumoasă.
RULAREA PĂRULUI PE BIGUDIURI
Pentru rularea părului pe bigudiuri se vor respecta următoarele:

• se vor alege bigudiuri în funcţie de şuviţa de păr ce urmează a fi rulată;
• nu este admis ca şuviţa de păr aleasă să fie mai lungă decât limgimea bigudiului sau mai lată decat
diametrul acestuia;
• şuviţa de păr aleasă va fi bine pieptănată şi apoi ridicată în sus, aplecată puţin în direcţia opusă sensului
rulării bigudiului pentru ca după rulare şuviţa de păr aleasă să fie amplasata (fixată) exact pe rădăcina suviţei de
păr rulată pe bigudiu (indiferent de direcţia dată părului sau de locul de unde este aleasă şuviţa).
Derularea bigudiurilor se execută în sens invers rulării.
Uscarea părului
După montarea părului se aplică pe cap un fileu, ce se leagă cu atenţie ca să nu se mişte eventualele
bigudiuri sau melci şi să nu se deplaseze linia coafurii la spate, apoi se aşază clienita sub casca de uscat părul. Dar,
uscarea părului se poate combina şi cu formarea părului cu foehnului ajutaţi de o perie plată sau rotundă (oferă
volum părului).
În cazul uscării părului ajutaţi de perie se vor face mişcări în interiorul sau exteriorul volumului de păr.
Dimensiunea periei rotunde influenţează volumul coafurii: peria mare oferă un volum mai mare părului iar
peria mică realizează mai multi cârlionţi şi un volum mai mic părului. Cu cât părul este mai uscat cu atât coafura
devine mai voluminoasă.
Pentru uscare trebuie să fie separate şuviţe mici de păr: timpul de uscare scade iar părul dobândeşte o
mai mare elesticitate. Foehnul poate fi folosit cu sau fără duza plată care va îngusta jetul de aer.
Reglarea temperaturii de uscare este în strânsă legatură cu tipul firului de păr:
• Temperaturi mai joase pentru firul de păr subţire şi fin;
• Temperaturi mai ridicate pentru firul de păr mai gros.
Instrumente şi mijloace ajutătoare necesare:
1. Capul de exerciţiu sau un modeluman;
2. Prosopul;
3. Sticlă cu pulverizator de apă;
118
4. Perie plată şi multiple perii de diferite mărimi;

5. Foehn cu duza plată;
6. Lotţune de uscare.
Descrierea pas cu pas a activităţii de uscare a părului:
• Pregatiţi-vă instrumentele şi materialele ajutătoare;
• Repartizaţi loţiunea de foehnare pe părul spalat şi uscat cu prosopul după care piaptănaţi părul;
• Ridicaţi uşor şi purtaţi loţiunea în direcţia coafurii alese;
• Simultan, conduce-ţi foehnul cuplat pe cald dinspre rădăcina spre vârful paărului-mişcările periei şi
jetul de aer cald al foehnului trebuie să aibă aceeaşi directie. Este indicat să nu se ţină prea mult timp foehnul în
acelaşi loc;
• Periaţi şi foehnati părul numai în sens invers coafurii ulterioare pentru a oferi volum;
• Pieptănaţi părul din nou în direcţia intenţionată a coafurii. El este acum mai stabil şi mai plin, mai
voluminos;
• Mutaţi-vă în cealaltă parte şi apucaţi peria şi foehnul schimbând mâinile;
• Foehnaţi părul conform coafurii alese;
• Foehnaţi părul din partea frontală şi posterioară a capului;
• Foenati parul din zona cefei miscand incet peria spre interior;
• Aranjaţi părul cu degetele sau cu o perie efectuînd corecturile necesare;
• Partea superioară a capului va fi prelucrată cu o perie rotundă (de dimensiune medie) şi cu foehnul;
• Relaxaţi cu mâna părul spălat şi pieptănat şi uscaţi-l putin cu foehnul;
• Aşezaţi-vă lateral în spatele capului de exerciţiu;
• Luaţi într-o mână peria rotundă de dimensiune medie, iar în mâna dreaptă foehnul cu duză plată montată;
• Separaţi o şuviţă de păr mai îngustă şi mai subţire decât peria din partea superioară-spate a capului;
• Asezaţi peria la rădăcina şuviţei;
• Tensionaţi părul cu peria şi conduceţi foehnul cu peria spre vârful firelor de păr;
• Începând de la vârful firelor de păr începeţi să rotiţi peria şi rulaţi apoi şuviţa de păr spre pielea capului;
• Foehnaţi şuvitele până când acestea se usucă;
• La părul lung se repetă toata procedura pentru ca părul să fie uscat şi să dobândească elesticitate;
• Lasaţi părul să se răcească puţin pe perie;
• Scoateţi peria printr-o rotire uşoară;
• Foehnaţi în acest fel tot restul părului.
Greşeli care trebuie evitate:
• Tratamentul se face asupra părului ud -> uscarea durează mult prea mult;
• Se separă şuviţe de păr prea groase-> uscarea durează prea mult iar elasticitatea părului va fi mai redusă;
• Porţiunile de păr foehnate pot fi prea puţin ridicate-> volum redus;
• Foehnul nu este îndreptat spre vârful firelor de păr, părul foehnat va avea aspect ciufulit iar pielea capului
va fi prea intens încălzită;
• Temperatura curentului de aer este prea ridicată sau foehnul este ţinut pre aproape de păr-> părul şi
pielea capului pot fi vătămate;
• Porţiunea de păr este uscată prea puţin-> nu se va obţine forma dorită iar coafura nu va fi durabilă.
Există două tipuri de foehnare a părului:
1. Prin rulare spre interior;
2. Prin rulare spre exterior.
Instrumentele şi mijloace ajutătoare necesare:
1. Cap de exerciţiu sau model;
2. Perii de foehnare rotunde sau semirotunde;
3. Foehnare cu duză plată;
4. Pieptene universal;
5. Clame pentru prindere;
119
6. Loţiune de foehnare.
Parcurgeţi urmatorii paşi de început a exerciţiului:
1. Aplicaţi soluţia de foehnare pe părul spălat şi uscat cu prosopul;
2. Separaţi 7 câmpuri de aceeaşi dimensiune fiecare şi consolidaţi părul cu clame.
Foehnarea spre interior
Parcurgeţi următorii paşi:
• Asezaţi-vă în spatele capului de exerciţiu şi luaţi de la ceafă o porţiune subţire din părul delimitat;
• Ajutaţi de peria semirotundă trageţi peria rotind uşor spre interior plecând de la rădăcina părului spre
vârfuri;
• Cu foehnul cuplat pe cald actionaţi deasupra şuviţei-curentul de aer trebuie să însoţească mişcarea de
rotaţie a periei cu o jumătate de rotaţie spre interior;
• Repetaţi operaţiunile descrise până când părul din zona este uscat şi foehnat;
• Foenaţi părul din zona cefei în acelaşi fel: şuviţă cu şuviţă;
Foehnaţi în acelaşi fel şi părul din partea posterioară şi din dreapta a capului.
Foehnarea spre exterior
Parcurgeţi următorii paşi:
Separaţi porţiunea cea mai joasă din partea stângă a coafurii şi preluaţi această porţiune de păr pe laţimea
unei perii rotunde începând de sus;
Trageţi peria rotind-o spre vârfuri;
Tineţi foehnul sub porţiunea de păr-curentul de aer trebuie să însoţească mişcarea periei;
Rulaţi părul; cu o jumatate de rotaţie a periei spre exterior şi mai foehnaţi o dată părul;
Îndepărtaţi peria rotind-o cu atenţie;
Foehnaţi în acest mod porţiune cu porţiune întregul volum de păr de pe partea stângă.
Greşeli care trebuie evitate:
• Porţiunile separate sunt prea mari-> părul se usucă prea încet şi pierde din elasticitate iar rularea părului
(spre interior sau exterior) devine prea estompată;
• Perii periei sunt prea deşi iar părul nu cade neted şi în mod egal;
• Răsucirea părului pe perie nu s-a facut cu suficientă grijă-> vârfurile părului stau depărtate.
Pieptănarea părului
După ce parul a fost bine uscat se executa pieptanatui în felul următor:
• Se piaptana bine părul cu un pieptene cu dinţi rari;
• Se perie bine părul în toale direcţiile, pentru a fi compIet eliminate cărările despărţitoare de la rularea
părului pe bigudiuri;
• se piaptană părui din nou cu pieptenele în aşa fel încât să se imprime direcţia necesară în vederea
obţinerii coafurii alese;
• se trece la aranjarea coafurii (gândite şi concepute)—nu la voia întâmplării, executându-se o tapare acolo
unde este cazul, apoi se dă forma şi linia coafurii dorite. Pe parcursul pieptănarii se poate întrebuinţa lac fixati;
• după ce s-a pieptănat parul şi s-a obţinut coafura dorită, se pulverizează părul cu puţin lac fixativ (de la o
distanţă de cca 30 cm pentru a nu îngreuia coafura);
• se priveşte coafura în oglindă, executându-se ultimele retuşuri, adică se ridică părul cu pieptenele cu
codiţă sau se va aplatiza acolo unde este nevoie.
Taparea părului
Pentru a se obţine o coafură modernă, la pieptănat este absolut necesară taparea părului care crează în
aparenţă o cantitate de păr mai abundentă.
Totdeauna, taparea părului este nesar a fi executată în direcţia în care se urmăreşte realizarea coafurii
respective.
Taparea părului pentru o ooafură de zi se va executa de la caz la caz. Aceasta depinde de coafură. Taparea
părului se face în felul următor: se ridică şi se piaptănă fiecare şuviţă de păr, iar firele de păr mai scurte vor fi
împinse spre rădăcină cu ajutorul pieptenelui sau al periei, şuviţa având aspectul unui ghemotoc de păr încurcat.
120
Finisarea coafurii
Important este că după tapare este necesară finisarea pieptănăturii, respectiv pieptănarea şuviţei de păr.
În această situaţie, indiferent de locul unde se află şuviţa tapată, părul se va pieptăna numai pe deasupra, pentru a
nu se strica tapajuI executat anterior.
Sunt cazuri (depinde de coafură şi de tehnică) cand taparea se execută pe parcurs, la fiecare şuviţa de păr
ce se alege şi se finisează imediat sau cand taparea părului se executa pe întreaga suprafaţa a capului şi numai
după aceea intervine finisarea şi obţinerea liniei coafurii urmărite.
Pentru a se obţine o coafură de zi, de seară sau artistică, trebuie ca părul care se piaptănă se obţin prin
tapare supleţe şi volum. Acest lucru se va putea obţine prin taparea (încurcarea) părului la rădăcina mai mult şi mai
insistent şi continuând tapatul spre vârf. Totodată este foarte important ca taparea să fie executată în direcţia în
care se doreşte obţinerea liniei de coafură.
MODERN Ondulaţia părului
Un bun coafor trebuie să cunoască toate procedeele tehnice încât să poată realiza coafuri din ondulee
simple, coafuri din bucle vaporoase, coafuri de zi practice, purtabile şi coafuri elegante de seară. Ondulaţia părului
se obţine prin mai multe procedee. La ondulaţia permanentă intervin şi substanţele chimice specifice care modifică
structura firului de păr, ducând la încreţirea sa. Spre deosebire de celelalte procedee, ondualţia chimică e mai
rezistentă, având o durată mai lungă.
Ondulaţia cu apă - pentru obţinerea onduleelor se face de fapt un mulaj al părului care permite ca după
uscarea sa să se realizeze o coafură. Ea se practică pe păr suplu şi în stare udă. O coafură pe bază de ondulee se
poate realiza cu sau fără cărare. În primul rând se piaptănă tot părul spre spate. Execuţia onduleelor se începe din
partea mare de la cărare sau în direcţia pe care o indică implantaţia părului în cazul în care nu se face cărare. Prin
pieptănare şi reţinerea părului cu degetele mâini stângi (degetul mare, arătător şi mijlociu), se va pieptăna părul în
direcţia opusă formându-se ondula. Prin mişcări spre dreapta şi spre stânga se formează onduleele următoare. Se
usucă părul şi se piaptănă. Coafura pieptănată în ondulee directe se poate obţine cu ajutorul clipsurilor şi din
melci. Aşezarea părului în bucle se execută în două faze:
1. buclatul- rularea pe bigudiuri a părului prin rularea şuviţelor de păr în stare udă.
2. pieptănarea părului după uscarea sa pentru realizarea coafurilor.
Buclatul este o operaţie care consta în rularea şuviţelor de păr pe bigudiuri, mai mult sau mai puţin subţiri,
după felul coafurii urmărite (mai creţă sau mai lejeră). Se trece întâi la împărţirea corectă a părului şi în acest scop
se ţine seama de:
-cantitatea de păr necesară coafurii în partea superioră capului (pentru volum)
-cantitatea de păr necesară coafurii în părţile laterale -cantitatea de păr necesară coafurii pentru partea din
spate -porţiunea de păr necesară terminaţiei coafurii la ceafă La rularea părului pe bigudiuri se vor respecta
următoarele:
-se vor alege bigudiuri în funcţie de şuviţa de păr ce urmează a fi rulată
-nu este admis ca şuviţa de păr aleasă să fie mai lungă decât lungimea bigudiului sau mai lată decât diametrul
acestuia
-şuviţa de păr aleasă va fi bine pieptănată şi apoi ridicată în sus, aplecată puţin în direcţia opusă sensului de
rulare a bigudiului, pentru ca după rulare şuviţa de păr aleasă să fie amplasă exact pe rădăcina şuviţei de păr rulată
pe bigudiu (indiferent de direcţia dată părului sau de locul de unde este aleasă şuviţa)
Produse şi ustensile necesare
Produsele şi ustensilele necesare: Spumă de păr, fixativ, bigudiuri, clipsuri, plus manta şi guler.
Pentru finisare se mai poate utiliza pe lângă fixativ şi lacul de păr sau ceara Melcii
Executarea melcilor - are de asemenea un rol foarte important pentru realizarea unei coafuri frumoase şi
reuşite. Pentru acasta se vor respecta următoarele:
-porţiunea de păr pe care se va executa melci va fi mai întâi pieptănată în direcţia în care se execută melcii -
primii melci executaţi vor fi plasaţi puţin mai în faţa rădăcinii şuviţei alese, urmând ca următorii melci să fie plasaţi
pe rădăcina melcului anterior executat
121
- în porţiunea părului de la spate, respectiv ceafa, mai ales la un păr tuns scurt, se va ţine cont de felul creşterii
părului (vârtejuri, goluri)
- părul se piaptănă în aşa fel încât să beneficieze de avantajele unei direcţii deosebite de creştere a părului
(vârtej de păr)*
Paralel cu folosirea de bigudiuri mai groase sau mai subţiri se execută şi melci de diferite forme: melci
plaţi - se folosesc în părţile laterale, în spate şi la ceafă. Important este ca şuviţa de păr aleasă să fie pieptănată în
direcţia dorită a liniei de pieptănătură
Melci semiplaţi - se execută în obţinerea unei linii de coafură cu un volum mai pronunţat. Şuviţa care porneşte
de la rădăcină trebuie să fie aplatizată, iar terminaţia melcului să fie ridicată.
Melcii în relief - şuviţa de păr este rulată ca şi cum ar fi pusă pe bigudiuri. Se piaptănă şuviţa în sus, în direcţia
opusă sensului rulării. Se răsuceşte până revine la rădăcina părului şi se prinde cu clips. Forma acestui melc trebuie
să fie identică cu şuviţa de păr care ar fi fost pusă pe bigudiu
Melcii de legătură - se folosesc în faţă la breton, spre tâmple şi ca o legătură de la montarea părului la spate pe
bigudiuri la melcii plaţi. Se piaptănă părul în direcţia opusă rulării şuviţei de păr. Se răsuceşte şuviţa până revine la
rădăcină, se prinde cu un clips. Pentru a obţine o stabilitate se introduce în interiorul melcului de legătură puţină
vată. Melcul de legătură seamănă cu melcul în relief, dar este ceva mai mare.
Melcii cu rădăcină prelungită - seamănă cu melcii plaţi, dar rotocolul este aşezat mult mai departe de rădăcina
şuviţei din care s-a executat melcul.
Bigudiurile
Bigudiurile se fixează în aşa fel încât părul să nu fie strivit. Aceasta se întâmplă când se folosesc bigudiuri
cu elastic sau cu cleme de presare. Riscul este mai mic atunci când se fixează cu agrafe din plastic. Agrafele trebuie
înfipte întotdeauna contrar direcţiei de înfăşurare, capătul agrafei trebuie să prindă penultimul strat al bigudiului.
Înfăşurţi întotdeauna din faţă spre spate. La un păr lung separaţi şuviţe nu prea groase, altfel uscarea durează mult
timp. Părul fin (subţire) se umezeşte înainte de înfăşurare cu fixativ pentru a fi coafura mai stabilă. Obţinerea
buclelor sau valurilor este determinată de bigudiuri. Pentru buclele care trebuie să dureze mai mult timp sunt
necesare bigudiuri mai subţiri. Cu bigudiuri de mărime mijlocie şi păr de lungime medie se obţin valuri mari, iar
părul lung, tuns drept, cu aceleaşi bigudiuri se obţin valuri mai elastice. La părul scurt aceste bigudiuri conferă
părului un aspect voluminos şi pufos. Bigudiurile mici, elastice, aşa-zise papiote - dau părului o tensiune mare şi
realizează bucle şi valuri deosebit de pufoase. Părul uscat la cască trebuie răcit înainte de a scoate bigudiurile,
astfel încât keratina înmuiată din cauza căldurii să devină din nou dură şi capabilă să susţinută forma nouă a
părului. Dacă părul a fost înfăşurat pe bigudiuri subţiri, pentru a realiza bucle aspre, este bine să se întrebuinţeze
un pieptăne cu dinţi mari. Dacă se foloseşte pieptenele fin sau peria, se obţine o coafură cu aspect pufos.
Tehnica executării onduleurilor franţuzeşti
Onduleurile franţuzeşti se realizează manual. Ele se realizează ca şi ondulările normale manuale. Ele se
formează pe părul umed cu pieptănul şi degetele, formând canturi ondulate în unghi drept cu linia de pieptănare.
Prin cant al ondulaţiei înţelegem zona ridicată prin care un onduleu trece în alt onduleu alăturat.Ceea ce trebuie
avut în vedere este faptul că spre deosebire de onduleurile normale manuale, onduleurile franţuzeşti au o
perspectivă orizontală. Ca instrumente se pot utiliza clipsurile sau ace de fixare, pieptăn curbat pentru onduleuri
umedesau pieptăn de frizerie, o sticlă de pulverizator de apă, iar produsele utilizate sunt spuma de păr şi fixativul.
Pentru un aspect de ocazie se poate adăuga şi lacul de păr.
Ondulaţia chimica Ondulaţia permanentă
Ondulaţia permanentă este o încreţire a părului pe cale artificială cu ajutorul bigudiurilor, a căldurii şi a
unor soluţii speciale. Principiul ondulaţiei permanente constă în înmuierea keratinei conţinută în celulele firului de
păr. Sub influenţa apei, a călsurii sau a unor substanţe chimice, legăturile dintre lanţurile paralele care formează
keratine se rup şi apoi se grupează în alt mod permiţând firelor de păr să capete o altă formă. Pentru a executa un
permanent de calitate, trebuie să ţinem seama de calitatea părului, care poate fi: moale şi subţire, vopsit sau
decolorat, spongios, impropriu pentru permanent, păr normal.
Există mai multe tipuri de permanent: la cald (se folosea în trecut), la rece, melanj, spiralat,
antipermanentul.
122
Ondulaţia permanentă rece

Permanentul rece este obţinut prin două acţiuni:
• Acţiunea mecanică - constă în rularea părului, şuviţă cu şuviţă, pe bigudiuri din lemn sau
material plastic. Rularea şuviţelor de păr pe bigudiuri trebuie să fie corect executată. De
rularea şuviţelor pe bigudiuri va depinde forma ondulaţiei permanente şi chiar rezistenţa.
• Acţiunea chimică - constă în întrebuinţarea a două lichide:
1. soluţia de permanent pe bază de acid thioglycolic, sub influenţa căreia părul se înmoaie, se umflă,
îşi schimbă secţiunea, realizându-se încreţirea lui.
2. Soluţia de neutralizare, care este un oxidant, având drept scop neutralizarea soluţiei de permanent rece.
Neutralizatorul fixează ondulaţia permanentă, părul rămânând aşa cum a fost răsucit pe bigudiuri.
Tehnica executării permanentului la rece:
Pentru a obţine o ondulaţie permanentă la rece de bună calitate se va proceda după cum urmează:
-se va spăla bine părul cu un şampon nealcalin (fără a se limpezi cu oţet sau zeamă de lămâie şi nu se va spăla
cu săpu)
-se va executa o tunsoare adecvată.
Montarea se va face în funcţie de coafura dorită: peste cap, într-o parte, cu cărare sau la rădăcină. Fiecare
şuviţă de păr care urmează a fi rulată pe bigudiu va fi bine umezită cu soluţie de permanent. Se va rula corect
fiecare şuviţă de păr pe bigudiu. Nu se admite ca părul de pe bigudiu să fie prea lejer sau prea strâns rulat. Şuviţa
de păr aleasă trebuie rulată în aşa fel încât după ce s-a rulat bigudiul până la rădăcină, acesta trebuie să fie plasat
exact pe rădăcina şuviţei de păr aleasă. O atenţie deosebită trebuie săse acorde fixării bigudiului cu elasticul,
deoarece când elasticul este prea strâns pe bigudiu, peste păr, lasă urme pe şuviţă (constituind astfel o cauză de
nereuşită a permanentului). După ce tot părul a fost rulat corect pe bigudiuri, se face un control, adică se desfac
unul sau două bigudiuri dintre primele rulate pentru a aprecia timpul de acţiune necesar. După aceea se acoperă
capul cu o bonetă (capişon) de plastic şi cu un prosop uscat. Se va lăsa timpul necesar de acţiune al soluţiei în
vederea obţinerii ondulaţiei permanente. Coafeza trebuie să urmărească cu atenţie acest proces, verificând o dată
la 10-15 min., desfăcând bigudiul de control şi observând rezultatul de la rădăcina părului în partea sa cea mai
sănătoasă. În cazul unui păr vopsit, se va avea în vedere firul de păr pe toată lungimea lui.
Forma şi dimensiunea bigudiurilor sunt importante pentru că în funcţie de cât sunt ele de subţiri, atât vor
fi buclele mai mici, şi invers, cu cât sunt mai groase biguciurile, cu atât buclele sunt mai mari.
După expirarea timpului de acţiune, părul trebuie clătit (3-5 min) cu apă călduţă pentru a opri acţiunea
soluţiei de permanent şi pentru a o elimina pentru a nu veni în contact cu neutralizatorul. Dacă nu este clătit cum
trebuie, resturile de substanţe chimice îşi vor continua acţiunea. Urmarea va fi distrugerea părului şi instabilitatea
ondulării chimice. După clătire se trece la fixarea permanentului, adică neutralizarea. Ea va acţiona asupraa părului
pentru a conferi o stabilitate în plus. Deosebit de important este ca fixajul să se aplice pe toată suprafaţa părului cu
mare atenţie. Neutralizarea constă în 10 gr de perhidrol la 500 ml apă. Se va lăsa să acţioneze 10-15 min după care
se scot bigudiurile cu multă atenţie, pentru ca părul să rămână răsucit, iar şuviţele să-şi păstreze aspectul de buclă.
În continuare se va limpezi bine părul cu apă călduţă până se elimină complet neutralizatorul. Nici un alt procedeu
nu-i poate oferi unui păr sărăcăcios un aspect mai vaporos, dar în acelaşi timp nici o altă procedură nu dăunează
atât de mult, aceasta datorită faptului că orice ondulaţie chimică constituie un atac chimic puternic asupra
structurii părului, pe care, practic, nu există posibilitatea de a o reface. La ondularea chimică trebuie să se acorde
mare atenţie următoarelor aspecte: tipul, starea şi stilul de aranjare al coafurii. Înaintea efectuării acestei operaţii
trebuie să reflectaţi serios la ceea ce aţi dori - bucle strânse, zulufi mari, valuri adânci mari sau numai un aspect
vaporos.
Soluţia, care formează valurile, pătrunde în interiorul părului şi deschide acolo „papilele cenuşii”(structuri
chimice datorită cărora părul îşi păstrează stabilitatea). Datorită acestei substanţe, părul devine moale şi capabil să
capete forma dorită. Deosebit de important este ca soluţia folosită pentru formarea buclelor şi durata ei de
acţionare trebuie să corespundă strict calităţii părului. Stratul fibros muiat de soluţie se adaptează din ce în ce mai
mult modelării. Este foarte important de rreţinut faptul că orice coafură executată chimic face ca părul să devină
123
cu câţiva centimetri mai scurt, iar rezultatul ondulării chimice depinde foarte mult de tunsoare. Buclele strânse pot
fi obţinute numai dintr-unpăr tuns în scară, iar pentru valuri, trebuie să fie un păr tăiat drept, de aceeaşi lungime.
La un păr normal (nevopsit) - timpul de acţiune este de 20-60 min. La fiecare 10-15 min se va încerca un
bigudiu.
La un păr vopsit - se poate realiza pe păr spălat şi un pic umed. Timpul de execuţie va fi de 15-40 min.
La un păr murdar şi gras - se poate face la persoanele cu vopsiri repetate şi cu un păr foarte aspru.
La un păr uscat - se va spăla părul şi se va unge cu balsam. Se va dilua soluţia până la 50% cu apă.
Atenţie!
La un păr vopsit sau decolorat nu se pune capison. Dacă se face permanent pe un păr decolorat, el devine
gelatinos, se rupe şi are un aspect neplăcut. Se va încerca un bigudiu înainte, pe o şuviţă timp de 10 min.
Permanentul „Melanj”
Se execută cu bigudiuri groase şi cu soluţie mai diluată până la 50% cu apă.
Permanentul cu soluţie Wella sau Londa Este o soluţie specială, se găseşte pentru diferite tipuri de păr,
are un aspect lăptos şi un miros mai puţin pătrunzător. E o soluţie în care se găseşte balsam şi uleiuri vegetale. Ea
se foloseşte de obicei la părul vopsit, decolorat sau degradat.
Permanentul spiralat
Pentru acesta există şi bigudiuri speciale, mai lungi de 15-20 cm, de lemn, plastic sau textolid. Şuviţele se
răsucesc în formă de spirală. Soluţia nu se diluează. Timpul de execuţie este între 40-60 min după care se face
neutralizarea, la fel permanentul rece. La permanentul spiralat sunt două moduri de a face montarea - cea clasică
şi de la ceafă.
Antipermanentul (descreţirea părului)
Soluţia de permanent pe bază de acid tiohlycolic nu are numai posibilitatea de a încreţi părul ci şi de a
permite descreţirea lui. Descreţirea este o operaţie mult mai delicată deoarece soluţie fiind aplicată mai ales la
rădăcina părului, ea va fi în contact mai lung timp cu pielea capului, constituind o posibilă sursă de iritare.
Pentru a evita acest inconvenient, se pot lua câteva măsuri de protecţie a pielii. Rezultatele ce se pot
obţine prin această operaţie diferă după cazul tratat care poate fi clasificat în 3 categorii: -permanent prea creţ; -
păr ondulat; -păr creţ natural.
În primele două cazuri, descreţirea este posibilă, părul find complet sau parţial netezit. În ultimul caz se
poate obţine o uşoară netezire a părului creţ, acest tip de păr fiind cel mai rebel la operaţia de descreţire.
Pentru a evita orice iritare a pielii capului, operaţia de descreţire nu se va face decât pe păr nespălat.
Alegerea produsului se face ca la permanent în funcţie de starea părului. Se vor prefera soluţiile de permanent de
tratament, care sunt mai uşor de localizat la rădăcini. Eventual, se pot utiliza şi produsele obişnuite, corectând
fluiditatea lor prea mare, amestecându-le cu crema solubilă de regenerare de bună calitate. Produsul se va aplica
cât mai repede posibil pe tot capul, începând cu părţile cele mai creţe. În general acestea se situează în jurul feţei
şi în creştet. Produsul se aplică mai întâi la rădăcina părului, care se descreţeşte mai greu şi apoi se întinde pe toată
lungimea firului de păr. Se va lăsa să acţioneze 10 min apoi se va pieptăna bine părul şi să se prindă cu clipsuri (din
plastic), din loc în loc şi se va pune capişonul din plastic. După circa 30-40 min se va clăti şi se aplică neutralizantul.
În acest timp se va verifica mereu operaţia de descreţire.
Se poate întâmpla ca rezultatul descreţirii să nu fie cel dorit, sau vârfurile să devină prea rigide. Pentru a
corecta se rulează repede părul în bucle, se pune un fileu şi apoi se neutralizează.
Dacă este numai un exces de încreţire, pentru a face părul mai puţin creţ, se desfac repede bigudiurile şi
înainte de a neutraliza se piaptănă părul în toate sensurile, întinzând uşor părul încreţit. Îndată ce se obţine
onduleul dorit se înfăşoară vârfurile şi se neutralizează. Dacă se constată că părul de pe tâmple este foarte sensibil,
părând, în final, ca ars de soluţia de permanent, se vor scoate repede bigudiurile, se va pieptăna fiecare şuviţă şi se
va înfăşura din nou, pe un bigudiu mai gros, dar nu strâns. După câteva secunde se controlează şi apoi se
neutralizează.
Atunci când este vorba de un păr foarte fragil şi deosebit de poros (de ex. decolorat), trebuie să se ai
multe precauţii deoarece acest tip de păr absoarbe repede şi mult din soluţie, iar o penetrare rapidă şi masivă a
acesteia este periculoasă. Se recomandă utilizarea produselor foarte slabe. Pe lângă această situaţie, când tot
124
părul este fragil, există şi alte cazuri ca: vârfuri încă încreţite, mai fragile, păr ars de soare, care necesită precauţii
deosebite. Singura rezolvare este de a acoperi părul cu o substanţă de protecţie, care să întârzie acţiunea agenţilor
activi, împiedicând pătrunderea lor rapidă în structura părului.
Bigudiul de control
Se desface un bigudiu de control şi se verifică gradul de modelare al părului prin una până la două răsuciri
ale acestuia. După verificare se va fixa din nou, determinându-se timpul de acţionare corespunzător. Principalele
cauze de eşec ale unui pemanent:
1. dacă părul este puţin creţ: -soluţia slabă; -timp de expunere insuficient; -şuviţe prea groase; -
înfăşurarea prea slabă pe bigudiuri; -bigudiuri prea mari pentru calitatea părului.
2. dacă părul este prea creţ: -soluţia prea tare; -timp de expunere prea lung; -exces la întinderea părului
pe bigudiu; -bigudiuri pre mici pentru calitatea părului.
3. vârfuri creţe, rădăcini fără vigoare: -păr prea lung; -şuviţe prea groase; -vârfuri prea filate; -şuviţe prost
împărţite (păr scurt).
4. o bună încreţire generală dar vârfurile nu au vigoare: -vârfurile nu au fost filate înainte cu foarfeca; -
înfăşurare defectuoasă pe bigudiuri.
5. păr ca de creol (se observă la păr moale sau foarte fin): -soluţie prea tare; -înfăşurare pe bigudiuri prea
slabă; -timp de expunere insuficient.
6. onduleu satisfăcător dar vârfurile sunt drepte: -îmbibare imperfectă; -proastă neutralizare.
7. onduleul dispare la prima spălare: -transformarea insuficientă a structurii firului de păr; -proasta
neutralizare.
8. în timpul execuţiei se montează normal, dar onduleul dispare: -exces de expunere; -soluţie prea tare.
9. părul se rupe de la rădăcină: -proasta fixare a elasticului; -şuviţe prea groase; -soluţie prea tare (păr
decolorat).
Alte cauze ale unui permanent rece nereuşit:
 Spălarea necorespunzătoare a părului;
 Tunderea incorectă a părului;
 Alegerea necorespunzătoare şi umezirea superficială a şuviţelor de păr;
 Rularea necorespunzătoare a părului pe bigudiuri;
 Aprecierea necorespunzătoare a calităţii părului şi timpul de acţiune a soluţiei de permanent;
 Neutralizarea superficială;
 Derularea incorectă a bigudiurilor din păr;
 Soluţie de permanent de proastă calitate sau alterată;
 Folosirea de bigudiuri nespălate după ce au fost scoase de la prima neutralizare.
Bigudiurile nelimpezite după prima neutralizare, folosite la alte ondulaţii permanente pot să contribuie la
nereuşita unui permanent, deoarece în neutralizant există o cantitate de perhidrol care se depune pe acestea.
Ce ondulaţie chimică este mai bună? - cea acidă sau cea alcalină?
În trecut, prin ondulaţii acide se înţelegea o ondulaţie chimică moale. În prezent ceva s-a schimbat, atât în
compoziţia cât şi în acţiunea preparatelor, astfel că amândouă tipurile au şi avantajele şi dezavantajele lor.
Preparatele acide - avantaje: sunt mult mai protectoare faţă de păr.
 dezavantaje: prezintă un mare risc producând alergii.
Preparatele alcaline sau bazice - datorită unor adaosuri speciale nu mai sunt atât de agresive ca înainte.
De exemplu, clorofila, care susţine procesul de formare a valurilor. Aşa numitele substanţe nutritive şi panteonul
vindecă părul bolnav, astfel procesul de înfăşurare pe bigudiuri nu este atât de agresiv pentru păr. în prezent
trebuie să ne conducem după următoarele reguli: -aceste preparate prezintă avantaje - la părul greu modelabil şi
sănătos şi la coafuri care necesită executarea buclelor de dimensiuni medii şi cu stabilitatea mare, în timp ce
125
preparatele acide sunt optime pentru un permanent slab, la un păr lung deschis la culoare sau cele care păstrează
urmele unui permanent anterior.
Părul suportă în acelaşi timp şi ondularea chimică şi vopsirea?
Ondularea chimică şi vopsirea nu se exclud una pe cealaltă. Specialiştii recomandă mai întâi permanentul
şi după 2-3 săptămâni vopsitul. După ondularea chimică se poate face o tonalizare a părului. Dimpotrivă,
decolorarea conduce la rezultate îndoielnice. Dar părul care are o structură rezistentă poate să suporte, pe lângă
permanent şi vopsirea imediată. O a doua condiţie este ca părul să nu fie lung. O uşoară decolorare (un retuş al
rădăcinilor) este posibilă chiar la părul subţire, dar după ce s-a făcut permanentul.
Ondularea chimică asociată cu şuviţe - în acest caz şuviţele de păr sănătos, alternează cu cele care au fost
decolorate. Această variaţie a calităţii părului, obligă la tratamente diferenţiate (tratarea totală a părului cu
balsam).
Ce se poate face când părul cu permanent creşte? - la părul relativ scurt, aceasta se rezolvă prin tuns. La
părul lung problema este mai complicată. A doua ondulaţie chimică rezistă dar o a treia în nici un caz. În cazul
părului subţire, afectat, nici o a doua ondulare nu reuşeşte. Ondulaţia chimică pentru rădăcina părului se
recomandă în acele cazuri când se doreşte să se obţină o poziţie ridicată a părului.
Sfaturi pentru înteţinerea unui permanent:
Coafezele bune dau clienţilor la despărţire următoarele sfaturi:
1 în ziua ondulări permanente părul se lasă în perfectă linişte, fără pieptănă şi fără perie. Acest sfat trebuie
urmat întocmai, deoarece keratina părului este încă moale până când nu se închid toate „punţile”. În acest timp
este bine să nu se atingă părul.
2. părul se spală doar după a treia zi. Faptul este legat tot de interdicţia de pieptănare, pentru că părul,
după spălare, fiind încurcat, este foarte sensibil la pieptănat. Se recomandă ca în primele zile după permanent să
se evite pe cât posibil aplicare bigudiurilor, a clemelor şi a feonului. Cu cât vă purtaţi cu mai multă grijă cu părul
după primele zile de la permanent, cu atât va fi mai stabil permanentul.
3. nu este obligatoriu să se spele părul permanent în fiecare zi. Nu este nici necesar, nici folositor, pentru că
dăunează stratului solzos al firului de păr.
4. pentru ca părul să fie frumos, cu aspect degajat se piaptănă în stare umedă cu un pieptăn cu dinţi rari. Se
evită trasul părului prin mişcări brutale. Părul permanent uscat se piaptănă tot cu un pieptăne cu dinţi rari. Dinţii
trebuie să fie rotunjiţi la vârfuri.
5. se evită orice usucă mult părul (razele soarelui, apa sărată şi clorurată, vântul puternic). După baia sărată
este bine ca părul să fie clătit cu apă obişnuită. Părul trebuie să fie uscat la aer sau cu ajutorul duzelor speciale de
feon, care dispersează bine aerul.
După fiecare spălat se vor aplica soluţii cu preparate nutritive, pentru ca părul să alunece uşor, fără
piedici. Majoritatea acestor preparate se produc în mod special pentru părul permanent. Sunt recomandate în
mod special pentru părul subţire. Substanţele curative conţinute în aceste preparate întăresc rădăcina părului şi
structura firului de păr pentru ca buclele şi zulufii să cadă frumos, degajat.
Unelte, instrumente si aparate
Pentru exercitarea meseriei de coafor, se folosesc in timpul lucrului o serie de instrumente si aparate
concepute si construite pentru lucrarea respectiva.
Fiecare dintre ele necesita, pe langa o manipulare atenta, respectarea anumitori reguli tehnice menite sa
asigure reusita lucrarilor solicitate de clienti precum, si intretinerea lor in stare de curatenie si functionare.
Clasificarea ustensilelor.
Lenjeria:
Pelerina de coafat (poate fi de culoare deschisa):
 Pelerina pentru colorat, vopsit:
 Pelerina pentru permanent (poate fi grosa).
126
Pelerina
Protejeaza clienta de firele de par care cad in urma executarii tunsorilor, a vopsirii si aranjarii parului.
Prosopul (poate fi colorat):
Piepteni
 Pieptene mare rar pentru descalcire
 Pieptene cu codita, pt permanent, suvite, tapare
 Pieptene furculita pentru tapat
 Pieptene pentru tuns Perii
Pentru finisat la cocuri sau descalcire, de asemenea pentru eliminarea cararilor dupa montarea parului
pe bigudiuri:
 Perii plate;
 Din plastic;
 Din par natural;
 Sau mixte.
Pentru coafat:
 Perii rotunde din plastic
 Par mistret
 Sau combinate
Ustensile pentru TUNS:
1. Foarfeca pentru tuns normala. Este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor.
2. Foarfeca de filat: cu zimti pe o parte sau cu zimti pe ambele lame. Este folosită pentru filarea părului.
3. Lama de tuns.
4. Brici
5. Masina de tuns: marimi+contur
6. Peria de scuturat/pamatuf. Este folosita la indepartarea parului de pe fata.
7. Feonul. Este un aparat electric ce se foloseste pentru uscarea si aranjarea parului.
8. Fota. Protejeaza clienta de firele de par care cad in urma executarii tunsorilor.
Ustensile pentru ondulatia cu FIERUL :
 Ondulatorul. Se foloseste la aranjarea si ondularea parului.
 Drot si Placa
Ustensile pentru ondulatia cu APA :

 Bigudiuri de diferite masuri din plastic, metal, sarma circulara acoperita cu scai
 Clame si agrafe
 Ac in forma de scobitoare care fixeaza bigudiurile din sarma
 Clipsuri mici, care fixeaza bigudiurile si melcii
 Clipsurile mari, care ajuta la prindere.
Ustensile pentru efectuarea chimica a permanentului la RECE:
 Bigudiuri din lemn, plastic sau ebonita de diferite marimi
 Boneta/capison
 Vazon si manusi
Pensule pentru vopsitul si decoloratul parului:
Vazon din plastic sau sticla:
Se foloseste pentru mixat vopseaua.
127
Aparate pentru intretinerea PARULUI:

Casca pentru uscat parul:
Se foloseste la uscarea si aranjarea parului.
 Climazon:
 Scafa sau bazin cu scurgere:
Substante dezinfectante pentru distrugerea microbilor:
+ apa oxigenata, pt dezinfectarea ranilor si a ustensilelor, deoarece nu ataca metalul + hipermanganatul de potasiu
+ spirt medicinal + Alcool
+ acid boric (cristale fine albe, este un antisptic mai slab, nu este otravitor, nici oxidant, este folosit ca dezinfectant
sub forma de solutie 30 gr acod boric in 1 l apa incalzita)
+ bromocet 10 %se dizolva in apa fiarta.
Materiale si produse necesare la executarea anumitor lucrari de coafat:
Produse utilizate pentru igiena:
 vata
 sapun
 sampon, etc.
Produse utilizate cu scop antiseptic:
 alcool
 vata.
Produse utilizate in scop curativ:
 sampon pentru ingrijire
 lotiuni tonice
 creme tratament curative
 creme hranitoare.
Substante dezinfectante pt distrugerea microbilor:
 apa oxigenata, pentru dezinfectarea ranilor si a ustensilelor(nu ataca metalul)
 hipermanganatul de potasiu
 spirt medicinal
 alcool
 acid boric ( sub forma de cristale fine albe, este un antisptic mai slab, nu este otravitor, nici oxidant, este
folosit ca dezinfectant sub forma de solutie 30 gr acid boric in 1 l apa incalzita)
 bromocet se dizolva in apa fiarta.
Guleras pentru scurgere solutii Folie aluminiu Casca pentru suvite Croseta pentru scos suvite Ace pentru
coc
Preocuparea pentru client si discutia de consiliere.
Preocuparea individuala pentru client de la sosire pana la plecare se face prin :
1. discutie politicoasa cu folosirea a diferiti termeni de investigare
2. evidentierea situatiei initiale ca si a eventualelor probleme si dorinte ale clientului
3. o consiliere cu caracter individualizat cu luare in considerare a dorintelor, pentru a satisface necesitatea
de informare a clientului, pentru a oferi servicii si produse necesare si pentru extinderea posibilitatii ulterioare de
tratament
4. servire a clientului care sa contribuie la satisfacerea lui si la formarea unei inpresii pozitive.
CUNOSTINTE PRELIMINARE NECESARE:
Fiecare client trebuie sfatuit si servit individual, plecand de la premiza individului ca:
 aspect
 inaltime
128
 varsta
 imbracaminte
 prezenta fizica.
Prin modelul coafurii, genotipul clientului poate fi influentat si schimbat puternic, acest lucru este valabil in
legatura cu :
 forma capului
 fetei
 corpului si dimensiunii corporale.
Conditiile purtatoare unei discutii de consiliere:
 sa fiti capabil sa evaluati profesional parul si pielea capului
 sa posedati cunostinte despre substante componente esentiale si efectele prepraratelor
 sa aveti o privire generala asupra posibilitatii de modelare sa fiti la curent cu moda.
Este necesara cucerirea increderii clientului prin imaginea oferita de coafor:
 tinuta exterioara ingrijita
 un comportament politicos
 atentie si interes fata de dorintele clientului
 competenta concretizata in sfaturi profesionale detaliate, creative.
Comunicarea se realizeaza in cazul preocuparii pentru client:
 atat pe cale vorbita
 cat si prin limbajul corpului.
Discutiile de consiliere se pot face:
 inainte
 in timpul
 sau la incheierea oricarui tratament
 sau ca simpla informare.
Pentru ilustrare se vor folosi si elemente aiutatoare. ca: carti despre coafura imagini pe calculator tipărituri color.
Diferitele tehnici de interogare au o mare importanta in consiliere :
 intrebarile de informare va ajuta sa descoperiti dorinte si motive indica si creaza legaturi (intrebari libere)
 intrebarile de confirmare nu lasa spatiul raspunsului (intrebari inchise, cu raspuns DA sau NU). Aceasta
tehnica de investigare ar trebui aplicata numai in faza finala a discutiei avand ca scop inlaturarea neintelegerilor
intrebarile alternative conduc la un anumit rezultat prin oferta limitata de alternativa.
Discutia de consiliere se imparte in 4 faze :
 Faza de intampinare si contact
 Faza de informare
 Faza de consiliere
 Faza de incheiere si confirmare.
Tunsori de damă
1. Ustensile necesare
Ustensilele necesare sunt: guler, prosop, manta, foarfecă, foarfecă de filat, lamă, piepteni de diferite tipuri
(cu dinţii rari pentru descurcat părul şi cu dinţii normali pentru tuns), clipsuri sau clame.
2. Tehnici clasice de tuns
Pentru a putea realiza o tunsoare cu succes, trebuie mai întâi să cunoaştem instrumentul de bază:
foarfeca. Tehnicile de tuns clasice constau la bază din două mişcări: tunsul „pe degete” şi tunsul „în mână” sau „în
palmă”. Tunsul „pe degete” se realizează cel mai uşor: după ce s-a ales şuviţa, se ţine între degetul arătător şi cel
mijlociu al mâinii stângi, iar cu foarfeca în mâna dreaptă se tunde şuviţa. Tunsul „în mână” este puţin mai dificil şi
de obicei se realizează pentru părul de la ceafă sau pentru părul lung pentru a-l ţine dtrept vertical orintat în jos.
129
3. Tunsori clasice de damă

Câteva tuncsori clasice: garcon, demi-garcon, paj, sason, sovage, bross, pank, retro, carre, cu breton, cu
codiţă, cu calotă, asimetrică, tunsoarea cu figuri geometrice.
Bretoanele - când tundem un breton ne orientăm după ochi, frunte şi pomeţi. Bretoanele pot fi în unghi sau în „V”,
rotunde, în laţe, câteva fire, drept, breton într-o parte sau oblic.
Perciunii - la perciuni ne orientăm după forma urechii, a maxilarului, a pomeţilor şi diferite defecte (păr pe frunte şi
vârtejuri). Perciunii pot fi: în colţ, deasupra urechii, spaniol, spitz, peste ureche, la jumătatea urechii sau fără
perciuni (raşi). Ceafa - când tundem ceafa ne orientăm după urechi, gât, maxilar, umeri şi calitatea părului. Ceafa
poate fi: în laţe, în „V”, cu codiţă, filată bărbăteşte, rotundă, dreptunghiulară (cu bordură).
Tunsoarea „CARRE”
Se împarte părul în două părţi egale din faţă către ceafă. Se alege
prima ramă de la ceafă, restul părului se ridică şi se prinde în clipsuri, într-o
parte şi în cealaltă. Prima ramă se tunde mai scurt cu 1-2 cm. Dacă are păr
puţin sau subţire, prima ramă se filează, pentru a da volum coafurii.
Tipuri de carre: cu breton, cu unghi ascuţit,cu calotă, Mirelle Mathieu,
asimetric, cu codita.
Tunsoarea PAJ
Tipul de păr poate fi şi subţire şi tare, de preferat drept ca paiul.
Indiferent de lungime, părul (până la bărbie sau până la umăr)se tunde drept
pe şuviţe. La ceafă întotdeauna puţin mai scurt. Bretonul până la sprâncene se
tunde orizontal de la o tâmplă la alta.
Tunsoarea „GARCON”
Este cea mai veche tunsoare lansată de Coco Chanel între anii 1938-
1940. această tunsoare aduce foarte mult cu cea din zilele noastre: ceafa
scurtă, calota lungă, urechile acoperite (se face pe fir drept şi este dreaptă). Se
tunde pe păr spălat sau umed, se împarte părul în două, din faţă către spate,
se tund părţile drepte până la lobulurechii sau la jumătatea urechii (depinde
de preferinţe). Ceafa pierdută pe piepten şi un cm din partea de sus (calota)
pentru a nu rămâne dungă (ca la tunsoarea bross). Se ondulează cu bigudiuri,
clame sau melci.
Tunsoarea „DEMIGARCON”
Este aceaşi tunsoare, ceva mai lungă iar ceafa are 1-2 cm.
Tunsoarea „RETRO”
Este o tunsoare asemănătoare demi-garcon, doar că părul vine tuns în cascadă în partea de sus, iar în
partea de jos este drept. Se coafează cu feonul.
*aceste tunsori se recomandă pe fir drept
*aceste tunsori se potrivesc persoanelor cu barba ascuţită, urechi mari şi pomeţi
mari.
Tunsoarea „ASIMETRICĂ”
Se poate executa şi pe un păr cu un permanent „melanj”. Se împarte părul de
deasupra urechii spre gât, în jos. Restul părului se prinde în clipsuri. Tunsoarea se începe
de la perciunele descoperit pe care îl tundem frizereşte (filat foarte bine) şi cojntinuăm
către ceafă. Se desprinde părul, se piaptănă în direcţia de creştere, după care se tunde 1
cm deasupra urechii descoperite. Se merge în linie oblică către cealaltă ureche. Asimetria
poate fi mare, mijlocie sau mică. Bretonul se tunde tot oblic (dacă nu îşi poate pune
meşă).
130
Tunsoarea „BROSS”
Se alege calota făcând cărări de o parte şi de alta, de la o ureche la cealaltă. Se porneşte cu două cărări
laterale cam la 5 cm deasupra urechii, paralele, care se fragmentează, şi se aleg şuviţe cam de aceeaşi lungime.
Meşele sunt de aceeaşi mărime şi se prin în clipsuri. Perciunii şi ceafa se tund frizereşte pe piepten. Ei pot fi: raşi, în
colţ sau drepţi. Se desface părul prins, se piaptănă în sensul de creştere după care se tunde drept începând de la
spate, mergând către dreapta sau stânga. Se poate întâmpla ca terminaţia calotei să fie în „V” sau pe rotund. Când
calota este în „V” şi bretonul se face a fel, dar o formă mai îndulcită. Pe rotund, bretonul tunde tot pe rotund.
Tunsoarea „SASSON”
Părul trebuie să fie la lungimea de cel puţin 20 cm. Se împarte în
două ca şi la Carre. Bretonul se alege şi se piaptănă spre faţă. Tunsoarea
începe de la breton spre ureche, continuând pe forma ovală către cealaltă
ureche.
Tunsoarea „RAP”
Este o tunsoare bărbătească dar pe care o pot purta şi fetele. Deci u
se poate executa pe păr puţin sau moale. Se începe prin alegerea calotei la 4
degete deasupra urechii în formă dreptunghiulară şi se prinde în clipsuri. Se
începe tunsoarea de la ceafă, mergând către creştet, urmărind ca lungimea
părului să fie progresivă. Tot aşa se procedează şi la perciuni. Calota, înainte
s-o tundem trebuie dată cu spumă sau gel. Părul se piaptănă în sus şi se
tunde în formă dreptunghiulară perfect.
Tunsoarea „KELLY”
Se alege prima ramă şi se taie în funcţie de dorinţa clientei. Se mai tunde încă un rând de păr (2-3 cm
grosime), la acelaşi nivel cu cealaltă, apoi se alege o cărare începând din faţă de 2-3 cm d-a lungul căreia alege
părul de-o parte şi de alta a feţei şi se prinde în clipsuri. Restul părului se dă peste cap şi se alege şuviţe verticale,
începând de la mijlocul capului către urechi, de grosime medie, care se ridică perpendicular pe cap şi se taie oblic
(aveţi grijă la lungime). Lungime optimă este până unde începe ceafa. Această mişcare se face cu mare grijă, având
în vedere că spre urechi şuviţele trebuie să fie mai lungi (spre faţă). Se dau drumul şuviţelor care au fost prinse în
clipsuri. Se aleg şuviţele verticale care se ridică perpendicular pe cap şi se ciupesc (oblic), având grijă să fie cam de
aceeaşi lungime cu rama, apoi se franjurează. În final se controlează vârfurile.
Tunsoarea până la umeri
Se potriveşte tipului de păr sănătos, cu firul gros şi lucios. Părul de la cărarea laterală se piaptănă drept
spre toate direcţiile. Pentru breton se separă o bandă de păr luată de 1 cm şi se taie franjurat. Părţile laterale să fie
uşor cizelate, adică se prind şuviţele separate, se aplică oblică foarfeca deschisă în şuviţă la treimea de jos şi apoi
se trage încet în jos spre capătul părului.
Tunsoarea circulară
Corespunde femeilor cu faţa rotundă, cu gât puternic şi urechi nu prea elegante. Tipul de păr poate să fie
subţire sau chiar rar. Cărarea este situată foarte sus. Părul se tunde drept de jur împrejur cu o rotunjire uşoară. La
spate părul este la nivelul bărbiei, iar în faţă la nivelul vârfului nasului.
Tunsoarea în franjuri
Se potriveşte de la firul de păr normal la cel aspru. Partea de la ceafă şi părţile laterale se tund la aceeaşi
lungime. Contururile laterale, la fel ca şi moţul scurt se taie franjurat. Pentru ca marginile să nu fie drepte se
ajustează în final, prin ciupire cu foarfeca, având vârful în jos.
Tehnici moderne de tuns
Pe lângă tehnicile clasice de tuns mai este şi tehnica modernă de tuns, tehnica cut. Ea cuprinde mai multe
mişcări cum ar fi deep-point, slice, pivot-point etc. Ele sunt diferite prin metoda de tuns şi anume prin modalitatea
în care se ţine foarfeca faţă de şuviţă (vertical, în continuarea firelor de păr, oblic etc). Astfel, pornind de la
tunsorile clasice, cu ajutorul acestor metode de tuns se pot realiza noi tunsori moderne, se poate fila fără ajutorul
foarfecii de filat etc. Totuşi, această tehnică se recomandă a fi utilizată numai după ce tehnicile de tuns clasice sunt
131
stăpânite foarte bine din cauza pericolelor existente: rănirea clientei, tăierea degetelor şi deci o posibilă infectare
cu agenţi patogeni.
Utilizarea aparatelor electrice
 Aparatele electrice se utilizează cu atenţie, pentru evitarea supraîncălzirii.
 Defecţiunile care apar la aparatele electrice sunt anunţate persoanelor autorizate.
 Aparatele electrice se folosesc conform instrucţiunilor de utilizare.
Instrumente electrice folosite în salonul de coafură:
-maşină de tuns;
-aparat pentru uscarea părului;
-aparat electric pentru masaj;
-placa pentru intins parul;
-cască pentru uscat părul;
-uscatorul de par.
~MAŞINA DE TUNS~se foloseşte la executarea tunsorilor. Cu ajutorul ei se poatet executa scurtarea părului în
mod egal la diferite lungimi, prin folosirea dispozitivelor de diferite dimensiuni precum şi curăţirea fazonului şi a
cefei cu nr. 0, care poate îndepărta total părul de prisos din această zonă şi care înlocuieşte cu succes briciul în
cazul executării acestei operaţii.
Pentru o bună funcţionare, maşina de tuns trebuie atent întreţinută şi curăţată, dezinfectarea capului de
maşină se impune a se face după fiecare client.
~USCĂTORUL DE PAR~ este aparatul ce se foloseşte pentru uscatul şi aranjatul frizurilor după spălatul
părului. Este strict interzisă manipularea uscătorului de păr cu mâna udă.
~APARATUL ELECTRIC DE MASAJ~ se întrebuinţează pentru masajul facial, capilar şi corporal. Coafarea
este un proces care are o incarcatura emotionala prin faptul rezultatul sau este legat de aspectul, de imaginea
noastra, de impresia pe care ceilalti si-o formeaza despre noi. Totodata, aranjarea coafurii este o expresie a
imaginatiei si a personalitatii noastre. Asadar, printre motivele pentru care folosim produsele de coafat sunt:
 ma ajuta sa arat ingrijita / aranjata
 ma ajuta sa arat eleganta
 pot obtine look-ul pe care mi-l doresc
 ma ajuta sa ies in evidenta
 ma ajuta sa ma simt bine
 arat moderna
 ma simt atragatoare
 imi permit sa-mi controlez parul
132
 dau volum parului

 dau stralucire parului
 miros placut
Cele mai cunoscute produse de coafat sunt fixativul, spuma de par, gelul si ceara, insa exista si produse
care ofera beneficii speciale, cum sunt spuma modelatoare, fluidul pentru volum, crema elastica, etc.
Fixativul este un produs pe care se foloseste pentru a finisa coafura, fixand-o in forma dorita. Se
pulverizeaza uniform pe parul uscat, de la o distanta de aprox. 20 cm, protejand ochii. Pentru extra volum se
pulverizeaza fixativul la radacina firului in sensul invers de crestere al acestuia si apoi se da coafurii forma dorita.
Spuma de par se foloseste pentru a modela coafura si pentru a-i da volum. Daca parul este ondulat, cu
ajutorul spumei se pot defini foarte usor buclele. Spuma se aplica pe parul umed, se maseaza uniform cu palmele
pe tot parul, iar apoi se lasa parul sa se usuce natural sau se foloseste foehn-ul. Se poate aplica spuma si pe parul
uscat pentru improspatarea coafurii.
Gelul se foloseste pentru a da forma suvitelor, pentru a le defini, pentru a le modela, oferindu-le luciu si
aspectul de par umed. Se aplica in cantitati mici pe parul umed sau uscat cu varfurile degetelor, aranjandu-se dupa
dorinta coafura. Gelul se foloseste in special pe parul scurt, pentru a modela tepi sau pentru a aranja bretonul, dar
se pot defini usor suvitele si daca parul este mai lung.
Ceara este ideala pentru aranjarea varfurilor si realizarea efectelor stralucitoare, mai ales pentru coafurile
pe par scurt sau de lungime medie. Se aplica numai pe parul uscat, omogenizand o cantitate mica in palme si
modeland apoi varfurile suvitelor. Ceara protejeaza varfurile uscate si le da un aspect sanatos.
Produsele de coafat de buna calitate contin ingrediente alese astfel incat, pe langa efectul de aranjare, sa
protejeze, sa hraneasca sau hidrateze firele de par. Asadar parul nu se va deteriora daca se folosesc produse de
coafat de calitate, ci va avea un aspect ingrijit!
Un ondulator, o perie rotativa sau o placa de intins parul constituie o investitie buna pentru orice femeie.
Cand ai un program alert si nu iti permiti sa pierzi foarte mult timp, un asemenea aparat te ajuta sa te coafezi
singura in fata oglinzii, fara sa fii nevoita sa iti faci programare la coafor. Asadar, poti avea bucle mari, carlionti sau
un par perfect drept in numai cateva clipe chiar la tine acasa.
Ondulatorul
Buclele infrumuseteaza fata oricarei femei, fie ca este vorba despre onduleuri mari si bogate sau de unele
mici si spiralate. O astfel de coafura este o schimbare de look impresionanta si poate fi la indemana oricarei femei
care detine un astfel de aparat
Ondularea suvitelor dureaza intre 30 si 60 de minute, in functie de lungimea si desimea parului. Pe langa
ondulator, mai ai nevoie de spray fixativ sau ceara, cateva cleme si un ser pentru stralucire (acesta este insa un
produs optional).
Procesul de ondulare trebui sa aiba loc dupa ce parul a fost spalat, uscat si pieptanat. In functie de
densitatea suvitelor dorite iti poti imparti parul in mai multe parti. Astfel, daca iti doresti o coafura cu volum, cu
multe bucle, trebuie sa ondulezi cate o suvita subtire de par. Dupa ondularea fiecarei suvite aceasta se da cu putin
fixativ.
Parul des si gros se onduleaza mai repede si mai bine decat cel rar si moale.
Atentie! Nu iti pieptana suvitele ondulate. Eventual, daca vrei sa le separi si sa para mai dese, iti poti trece
degetele prin par.
Ondulator Philips
Acesta este prevazut cu un invelis ceramic care protejeaza firele de par. Poate fi comandat online.
Ondulator Remington
Acest model se incalzeste instant, are un diametru de 38 mm (pentru bucle naturale) si are invelisul din
ceramica si teflon. Ondulatorul are un control variabil al caldurii pentru toate tipurile de par.
Perie rotativa
133
Peria rotativa este un accesoriu foarte util pentru o coafare rapida. Aceasta este un aparat 2 in 1 pentru ca
indeplineste atat frunctia uscatorului clasic, cat si a periei de par. O poti folosi dupa fiecare spalare pentru a da
parului tau o forma lejera, sau pentru a-ti intoarce parul in interior sau in exterior.
Perie de coafat Rowenta
Acesta este un produs multifunctional, fiind o combinatie de uscator cu perie. Are doua reglaje de viteza,
pentru executie mai rapida.
Perie rotativa Braun
Aparatul este prevazut cu sistem de incalzire pe aburi si permite uscarea rapida a parului. Aceasta perie
este insotita de trei accesorii: o perie mare pentru bucle voluminoase, o perie mica pentru bucle medii si un
accesoriu care confera parului volum.
Placa de intins parul
Daca ai un par cret, ondulat sau pur si simplu „neascultator”, placa de intins parul este un ajutor de
nadejde. De cativa ani, parul drept este o coafura la moda in special adaptat tinutei office, deoarece inspira
eleganta si seriozitate. Tocmai de aceea si folosirea frecventa a acestui aparat a creat o serie de controverse:
dauneaza sau nu, parului? Astfel, pe piata a aparut o gama larga de modele din ce in ce mai performante pentru a
proteja sanatatea parului.
Aparatul vine, de obicei, insotit de alte accesorii destinate creponarii sau realizarii buclelor in valuri.
Totusi, este de evitat utilizarea acesteia in exces pentru ca poate dauna structurii firelor de par.
Placa de intins parul Rowenta
Aparatul are un termostat variabil de la 80 grade la 175 grade, cinci reglaje de temperatura, placi ceramice
si protectie de supraincalzire.
Placa de intins parul Philips
Contine perie de modelare, dispozitiv mare pentru coafat, dispozitiv mic pentru coafat, spirala, bucle.
Toate placile sunt din ceramica.
Uscator de par
Ultimul, dar nu cel din urma este feohnul sau uscatorul de par. Acesta are un rol foarte important in
coafarea parului. Desi este indicat ca aparatul sa fie utilizat doar ca este necesar (utilizarea frecventa distruge
calitatea firului de par), fiecare femeie ar trebui sa detina un feon.
Uscator de par Braun
Un aparat mic si compact, cu doua nivele de temperatura si doua viteze. Un aspect important al acestui
aparat este faptul ca datorita dimensiunilor sale reduse poate fi bagat cu usurinta in orice geanta de voiaj.
Uscator de par Rowenta
Un aparat puternic care poate usca rapid parul, indiferent de lungimea sau desimea lui. Acesta este
prevazut cu un difuzor de volum care iti va permite sa iti faci o coafura bogata in numai cateva clipe.
EFECTUAREA LUCRARILOR DE DECOLORARE SI VOPSIRE A PARULUI

Decolorarea părului
Principiul decolorări părului constă în a reduce sau a distruge materia colorantă (pigmentul) conţinută în
stratul pigmental al părului. Produsele întrebuinţate pentru decolorarea părului sunt:
1. apa oxigenată - care este un lichid incolor, fără miros şi se obţine prin amestecarea perhidrolului cu apă
distilată în proporţie variabilă, obţinând o concentraţie mai mare sau mai mică. Atunci când proporţia nue ste
bună, apa oxigenată degajă oxigen activ. Cantitatea de oxigen eliberată poate să contribuie la nereuşita unui
decolorat sau vopsit sau chiar să nu aibă loc decolorarea părului, neutralizarea permanentului rece. Ea trebuie
păstrată la rece şi întuneric şi se evită orice contact al acesteia cu metalele. Transformarea perhidrolului în apă
oxigenată se va face în concentraţia necesară lucrării ce urmează a fi executată.
2. pudra decolorantă - ca L’Oreal Platin sau Blondoran - care este un produs chimic, ce se amestecă cu apa
oxigenată, cu concentraţie de 6% (20 volume) şi 9% (30 volume). Pentru a nu dăuna părului nu trebuie niciodată ca
acesta să decoloreze prea puternic. Se pot executa grade diferite de decolorare, care ţin seama de caracteristicile
părului.
134
Se cunosc trei cazuri de decolorare a părului:

 decolorarea părului cu o nuanţă (o decolorare uşoară)
 decolorarea părului cu două nuanţe (se produce o decolorare accentuată)
 decolorarea părului cu 3 nuanţe (se produce o decolorare puternică)
Felul şi calitatea decolorării părului depind de mai mulţi factori:
 de natura părului
 de culoarea naturală a părului. De ex. un păr negru prin decolorare va deveni roşcat, un păr şaten prin
decolorare va deveni blond roşcat, iar un păr blond prin decolorare va deveni blond - deschis, roşcat sau blond -
deschis - gălbui
 de durata timpului în care se depune decoloratul
 de produsul întrebuinţat cât şi de concentraţia de apă oxigenată folosită
De ce nu este suficientă o singură decolorare?
De ex. - Dacă aţi dori să deveniţi blondă şi în loc să obţineţi o strălucire argintie apare o nuanţă gălbuie
urâtă. Cauza constă în faptul că orice culoare naturală se decolorează printr-un amestec din pigmenţi de culoare
castanie închisă cu pigmenţi roşcaţi. Prin oxidare, însă, se distrug doar pigmenţi de culoare castanie închisă iar
pigmenţii roşcaţi rezistă la oxidare şi strică tonul blond dorit. Corectarea este posibilă numai prin nuanţarea culorii
roşcate cu ajutorul tonalizării (cu timpul dispare prin spălare) sau se revopseşte printr-o tonalizare intensivă sau cu
un colorant din seria nuanţelor deschise.
În general, aplicarea decolorantului se face pe păr nespălat. În cazul în care perhidrolul nu se amestecă
corect cu apa, sau apa oxigenată este prea slabă ori prea concentrată şi pielea capăului nu o poate suporta,
decoloratul nu reuşeşte provocându-se uneori arsuri pe pielea capului.
Pentru a transforma perhidrolul în apă oxigenată se recurge la măsurători. Când se utilizează perhidrol cu
concentraţia de 30 vol., de ex., la obţinerea a 100g apă oxigenată de 9% se amestecă 30ml perhidrol+70ml apă
distilată iar pentru prepararea a 100g apă oxigenată de 6% amestecăm: 20ml perhidrol cu 80ml apă distilată.
Atenţie!
 dacă nu aveţi apă distilat folosiţi apa fiartă şi răcită.
 pentru culori închise folosiţi un tub de vopsea (de 60g) 60ml apă oxigenată de 6% (20 volume) pentru
culori deschise folosiţi un tub de vopsea (de 60g) 60ml apă oxigenată de 9% (30 volume).
Executarea decolorări părului
Pentru executarea decolorării părului este nevoie de:
-un vas de sticlă, porţelan sau plastic (nu din metal);
-o pensulă;
-mănuşi;
-pudră de decolorat (L’Oreal, Blondoran sau Blondor);
-apă oxigenată (de 20 volume şi 30 volume).
Apa oxigenată se amestecă cu pudră de decolorat până când preparatul devine ca o smântână slabă. Nu
este admis ca apa oxigenată să depăşească concentraţia maximă de 9% (cu excepţia decolorării şuviţelor - 12%).
Când se foloseşte o concentraţie mai mare, în scurt timp părul se întinde ca un elastic, devine gelatinos şi se rupe.
Pentru decolorarea părului la rădăcină se procedează în felul următor: se separă părul în patru, se face o
cărare de la frunte la ceafă şi una de la o ureche la cealaltă. Se depune decolorantul, începând de la spatele capului
pe rădăcinile crescute, coborând spre ceafă. După aceea se va decolora şi porţiunea din faţă prin trasarea de mici
şuviţe. Timpul de oxidare este între 10-60 min (de la caz la caz), după care se trece la spălarea părului, chiar dacă
nu s-a obţinut culoarea dorită, deoarece după acest timp produsul nu mai oxidează (nu mai lucrează). În primul
rând se îndepărtează prin limpezire cu apă călduţă (mai mult rece) întreaga cantitate de decolorant, după care se
spală părul foarte uşor, cu un şampon nealcalin, deoarece pielea capului, fiind foarte sensibilă, nu va putea suporta
un spălat dur.
Când se execută decolorarea pentru prima dată există trei posibilităţi:
135
-aplicarea decoloratului pe vârfurile şuviţelor;

-aplicarea decolorantului pe lungime şi vârfuri;
aplicarea decolorantului pe toată lungimea părului (vârfuri, lungime şi rădăcină).
La prima decolorare trebuie să se lucreze cu atenţie pentru a obţine o culoare uniformă. Se procedează
astfel: se face o cărare despărţitoare de la frunte la ceafă şi de la o ureche la cealaltă. Prin alegerea de mici şuviţe
se depune decolorantul pe lungimea şi vârfurile părului. Operaţia se începe de la spate acordând multă atenţie ca
decolorantul să nu atingă rădăcinile. Dacă decolorantul atinge rădăcinile ele se vor decolora mai repede (din cauza
căldurii capului) şi nu se va putea obţine o nuanţă uniformă. După aceea se decolorează porţiunea de păr din faţă.
Când s-a obţinut nuanţa dorită, se piaptănă părul şi prin alegerea de mici şuviţe se depune decolorantul şi la
rădăcină. Când culoarea părului s-a uniformizat şi s-a obţinut nuanţa dorită se trece la spălat.
Decolorarea părului înainte de vopsire
De multe ori se întâmplă ca înainte de vopsire să fie necesară o decolorare a părului. Aceasta se impune atunci
când se urmăreşte obţinerea unei nuanţe mai deschise decât nuanţa naturală. În acest caz, se va decolora
(rădăcina sau tot părul) şi când s-a obţinut prin decolorare nuanţată dorită se spală părul uşor şi se vopseşte în
nuanţa dorită.
Executarea şuviţelor
Şuviţele pot fi de mai multe tipuri. Pentru a executa vopsirea în două sau mai multe nuanţe, se va proceda
în felul următor:
-şuviţele realizate cu ajutorul bonetei: indiferent dacă părul este vopsit sau natural, se va pieptăna bine părul,
apoi se va pune o bonetă de plastic subţire. Cu un ac de croşetat se găureşte boneta şi se scot şuviţele de păr.
Aceste şuviţe se vopsesc sau se decolorează, aplicându-se preparatul ca la decolorat (cu o concentraţie maximă de
12%) şi se lasă să se acţioneze în funcţie de calitatea părulluişi de dorinţa clientei cca. 30 min. Este bine ca
preparatul să fie pregătit după ce s-a încheiat executarea (scoaterea) şuviţelor. După expirarea timpului de
execuţie se limpezeşte părul apoi se scoate boneta de plastic şi se spală bine părul cu şampon.
-şuviţele executate cu folie de aluminiu reprezintă o altă metodă de a realiza şuviţele. Avantajele faţă de cele
realizate cu boneta constau în faptul că, datorită acestei tehnici, se pot realiza şuviţe şi pe un păr lung fără riscul
încurcării lui, se pot alege diferite moduri de alegere a şuviţelor şi, în plus, se pot realiza cu mai multă uşurinţă
şuviţe de culori diferite concomitent, mai uşor. Dezavantajul este că trebuie avută o atenţie mărita faţă de
posibilitatea producerii de „insuliţe”.
Atenţie!
Preparatul nu trebuie lăsat neaplicat mai mult de 5 min. deoarece se oxidează şi-şi pierde din calităţi.
Nu se pune amoniac în pudra de decolorat şi este bine ca părul să nu fie spălat de prea curând.
În timp ce decolorăm, trebuie avut în vedere să nu facem „insuliţe”.
Timpul de acţionare se calculează după ce s-a terminat de aplicat preparatul pe ultima şuviţă de păr.
Decapatul
Prin decapat înţelegem scoaterea petelor de pe păr. Se poate executa cu pudra de decolorat şi cu apa
oxigenată de 30 de volume, sau cu vopsea (blondul ce l mai deschis din gama respectivă) cu apă oxigenată de 30 de
volume.
O clientă poate avea 2-3 culori pe păr. În acest caz, se începe decolorarea începând cu cea mai închisă
culoare, indiferent unde se află. Este bine să se înceapă cu vârfurile şi ultima dată cu rădăcina, care lucrează mult
mai repede. Materialele necesare sunt: manta, pensula de vopsit, mănuşi, vazonaş (din sticlă sau plastic), piepten
cu dinţii mari.
Vopsirea parului (definitie, tipuri, ustensile);
Ce trebuie să facem înainte de vopsit? Întotdeauna, coafeza/coaforul tre buie să facă testul de toleranţă a
vopselei asupra clientei; să se aleagă vopseaua împreună cu aceasta; să constate care este calitatea părului
clientei, gradul de degradare, procentul de fire albe, dacă a mai fost vopsită sau decolorată, pete de altă nuanţă,
culoarea naturală a părului clientei.
136
După aceste constatări şi după discuţia cu clienta, trebuie pregătite produsele şi ustensilele de
luvcru(vopseaua se pregăteşte întotdeauna în faţa clientei). Ustensilele pentru vopsit sunt aceleaşi ca şi pentru
decolorat: manta, pensulă de vopsit, mănuşi, vazonaş, piepten cu dinţii rari.
Vopseaua se poate aplica, de la caz la cz, fără operaţii prealabile ca decolorarea sau spălarea. În cazul unui
păr normal sau foarte gras se recomandă spălarea lui înainte - degresarea - şi aplicarea vopselei pe părul umed. În
cazul unui păr degradat şi usct se recomandă ca el să fie nespălat.
În cazul în care procentul de fire albe este de peste 50%, aplicarea se începe din faţă.
În cazul părului blond se poate face o repigmentare (vezi mai jos).
Înaintea vopsirii, coafeza are datoria de a executa un test de toleranţă aplicând o cantitate minimă de
vopsea în spatele urechii. Se va verifica după 24 de ore.
Culoarea cu care se va vopsi trebuie aleasă în funcţie şi de fizionomia şi personalitatea clientei.
Tehnica vopsirii:
La bază, se au în vedere trei metode: tonalizarea; colorarea; decolorarea.
1. La tonalizare, pigmenţii coloranţi înconjoară firul de păr acoperind numai suprafaţa exterioară a firului de
păr.
2. Prin colorare, pigmenţii pătrund şi în interiorul firului de păr.
3. Decolorarea distruge parţial sau total pigmenţii părului.
1. Produsele tonalizatoare se găsesc sub formă de spumă, lichide, creme şi se recunosc prin aceea că nu
conţin oxidant care să se amestece suplimentar în colorant. Preparatul se aplică pe părul umed aşa cum se prezintă
el în comerţ. Produsele de tonelizare conţin coloranţi direcţi care colorează pigmenţii sub formă definitivă. Ei
înconjoară firul de păr ca o peliculă, pătrunzând în cel mai bun caz doar în stratul de suprafaţă al firului de păr.
Produsul de tonalizare de culoare închisă întăreşte doar culoarea naturală a părului. Pigmenţii de aceeaşi
nuanţă cu cea a părului pot da numai reflexe, iar cei deschişi nu sunt vizibili pe un păr de culoare nazurală închisă,
ci numai pe o culoare a părului deschisă sau pe păr decolorat.
Avantajele tonelizării: nu atacă stratul de keratină; schimbarea culorii este reversibilă.
Dezavantajele tonalizării: nu se poate face părul mai deschis la culoare; părul cărunt poate fi doar nuanţat;
părul închis devine mai întunecat la culoare, dar nu pentru mult timp.
2. Vopsirea schimbă pentru mult timp culoarea părului.Produsele sunt uşor de recunoscut pentru că în
ambalajul acestora se găseşte oxidantul care trebuie amestecat în colorantul de bază. Vopseaua este constituită
din: colorantul de bază, care poate fi emulsie sau cremă, această substanţă fiind constituită din particule
microscopice care pătrund într-o primă etapă dincolo de stratul solzos al firului de păr; oxidant, care se leagă de
colorantul din prima etapă de pigmentare, mărind volumul pigmenţilor, astfel că aceştia se fixează în firul de păr.
Dezavantajele vopsirii: în funcţie de gradul de modificare al culorii se poate observa după vopsire părul
crescut la rădăcină.
Alergia: Dintre toate produsele cosmetice, coloranţii ocupă primele locuri din cauza reacţiilor alergice.
Eate bine ca orice clientă avem, în mod special dacă nu s-a mai vopsit niciodată, să-i facem testul. Acesta se
execută în felul următor: se aplică pe corp într-un loc mai puţin vizibil, un pic de vopsea, care se lăsa 24 ore
urmărindu-se reacţia evidentă prin colorarea pielii.
Culoarea părului
Ca şi în cazul culorii pielii, ea este dată de pigmenţi. Pigmentul colororant din firul de păr se află în epiteliul
foliculului şi este format din granule de melanină de culoare maron închis, neagră sau un roşu difuz.
Prin culoare se înţelege senzaţa vizuală prin care au loc două fenomene: senzaţia de culoare percepută de
ochiul uman şi proprietatea unui corp de a fi colorat. Cele două fenomene depind de lumină. Culorile se împart în
douăp categorii: culori uşoare, deschise şi culori grele, închise.
Cum se taie culorile?
-dacă părul este roşcat, se taie cu verde;
-dacă părul este galben, se taie cu violet;
-dacă părul este albastru, se taie cu violet; dacă părul este gri, se taie cu roşu pentru a ieşi bej.
137
Prepararea apei oxigenate pentru culorile de vopsea

-NEGRU şi BRUN - apa oxigenată poate fi cuprinsă între 5-10% ex.: 5%=5 ml perhidrol+95 ml apă distilată -
CASTANIU ÎNCHIS şi MEDIU - între10-20 %
-CASTANIU DESCHIS - 20%
-ROŞCAT - 20%
-BLOND - 20%
-BLOND MEDIU şi DESCHIS - 20-30%
-BLOND FOARTE DESCHIS şi PLATINAT - 30%
Repigmentarea;
Repigmentarea firelor de păr constă în vopsirea părului fără a adăuga oxidantul în vopsea. Timp de
acţionare: 15 min, după care se aplică restul de vopsea amestecată cu oxidant. Aplicarea vopselei se face exact ca
la decolorat cu următoarea excepţie: se începe din faţă, în cazul părului grizonat sau alb şi se insistă la fiecare meşă
de păr.
Modul de obtinere a diferitelor culori;
Pentru culorile castanii:dacă părul natural este mai închis decât nuanţa dorită, se decolorează părul
pentru a se obţine o culoare cu o nuanţă mai deschisă decât cea dorită şi apoi se aplică vopseaua; dacă părul
natural este o nuanţă mai deschisă decât cea dorită, se aplică nuanţa dorită directpe părul spălat sau nespălat (de
la caz la caz); iar dacă se urmăreşte a se obţine nuanţa de castaniu roşcat, se vor aplica în plus 2-3 picături de
amoniac pentru a da tenta de roşiatic.
Pentru culorile de BLOND,: dacă nuanţa părului naturală este mai închisă, se va decolora părul în prealabil
la o nuanţă mai descisă decât cea dorită, apoi se aplică vopseaua; pentru BLOND PLATINAT, indiferent de culoarea
naturală a părului, se va decolora în prealabil părul; pentru nuanţa de BLOND SUEDEZ se decolorează de asemenea
părul până la o nuanţă foarte deschisă; în cazul în care se urmăreşte obţinerea unei nuanţe de BLOND ROŞCAT
închis, mijlociu sau deschis, este indicată de asemenea decolorarea părului înainte de aplicarea vopselei. Această
ultimă nuanţă se poate obţine şi fără o decolorare prealabilă, însă trebuie avută o mare atenţie referitor la părul
natural: culoarea părului natural să fie uniformă.
Pentru culoarea TIZIAN (roşu aprins), indiferent de culoarea de bază a părului natural, se va face o
decolorare, apoi se va aplica nuanţa de vopsea de culoare roşu aprins.
Tipul de culoare in functie de anotimp;
Tipul primăvăratec - este dat de culoarea delicată, aproape transparentă a feţei, cu o tonalitatea
subcutanată bej-deschis şi cu îmbujorări de piersică. Deosebit de calde sunt toate tonurile nuanţelor de blond - de
la paiul gri luminos până la culoarea intensă de miere sau şuviţele luminoase în tonuri aurii. Este indicat să se
lumineze părul pentru a sublinia culoarea delicată a feţei.
Tipul văratec - este dat de culoarea rece a feţei, chiar palidă. Rumeneala obrazului, dacă există, are o
nuanţă roz-albăstrie. Deosebit de favorabile sunt toate culorile reci şi estompate. La seria de nuanţe blonde sunt
favorabile toate tonurile în afară de cele cu efect cald auriu, iar la secţia de roşu, tonurile roşcate albăstrui.
Tipul autumnal - este dat de pielea netedă, cu o culoare ca cea a fildeşului până la galben, adesea fără
obraji rumeni. Deosebit de favorabile sunt toate nuanţele de roşcat şi brun cu tendinţa spre auriu şi arămiu.
Trebuie să se evite nuanţa cea mai deschisă de blond deoarece face faţa să pară searbădă. De asemenea, trebuie
să se evite nuanţele de albastru-violet şi roşcat care dau feţei o culoare de gutuie. Se recomandă alegerea unor
nuanţe cât mai apropiate de părul natural.
Tipul hibernal - este dat de culoarea albă de lapte a feţei, fără rumeneală sau culoarea măslinie cu nuanţe
albăstrui. Deosebit de favorabile sunt tonurile brune care subliniază culoarea închisă, naturală a părului. Elegant
numai pentru tipul iernatic este părul negru-albăstrui. Din seria tonurilor roşcate sunt potrivite nuanţele intense de
violet-albăstrui. Evitaţi toate variantele de păr deschis şi cele castanii, cu tendinţa spre reflexe calde, arămii.
Acestea fac ca acest chip să arate obosit.
Culorile de par natural (grupa Koleston si grupa Londa)
138
Grupa KOLESTON:
1. negru;
2. brun;
3. castaniu închis;
4. castaniu;
5. castaniu deschis;
6. blond închis;
7. blond deschis;
8. blond roşcat;
9. blond nordic;
10. roşcat închis;
11. roşcat;
12. roşcat deschis.
Grupa KOLESTON - I.Grupa de bază:

300 - negru corbo;
302 - negru;
303 - castaniu închis;
305 - castaniu deschis;
306 - şaten închis;
307 - blond;
308 - blond deschis;
309 - blond foarte descis;
310 - ivoar (blond platnat).
Grupa MAT:
306/2 - blond mat deschis;
307/2 - blond mat;
308/2 - blond deschis;
309/2 - blond mat foarte descis;
310/2 - blond mat pastel;
0/2 - extra mat (culoare ajutătoare)
Culorile pastelate le vom întâlni numai la blond.
Grupa auriu-acaju:
304/5 - acaju închis;
305/5 - acaju;
307/5 acaju deschis.
Grupa roşu violet:
303/66 - mahon;
304/66 - roşu aprins (tizian);
305/66 - bordeau;
303/6 - ciclamen;
304/6 - roşu;
307/6 - roşu malaga
66 - nuanţe de violet la Koleston;
Culorile care au /66 pot fi şi culori ajutătoare.
139
Grupa cenuşiu:
306/1 - blond cenuşiu închis;
307/1 - blond cenuşiu;
308/1 - blond cenuşiu deschis;
309/1 - cenuşiu foarte deschis;
310/1 - cenuşiu pastel;
311/1 - blond cenuşiu special;
0/1 - grafit.
Toate aceste vopsele nu se pot folosi decât pe păr decolorat
Grupa auriu roşcat:
305/4 - castaniu acaju;
303/4 - brun castaniu închis;
0/4 - roşu aprins (culoare ajutătoare);
308/4 - auriu roşcat;
306/3 - moca;
307/3 - noazet (culoarea nucii sau alunei);
309/3 - blond auriu;
310/3 - auriu pastel; 0/3 – auriu
Grupa perla:
0/8 - albastru gri;
308/8 - blond nordic;
309/8 - argintiu;
310/8 - blond perla pastel;
0/9 - gri cenuşiu;
308/9 - blond cenuşiu deschis;
310/9 - blond cenuşiu pastel;
311/9 - blond special.
Coafura ca afacere
140
Primul pas după terminarea şcolii de specializare este acela de a alege calea pe care doriţi să o urmaţi. În
mod normal, primul lucru ar însemna angajarea. Pentru aceasta trebuie să fiţi informaţi cu privire la cerinţele
angajatorului care sunt de obicei: angajatul vine cu trusa personală; produsele cu care lucrează le cumpără firma,
dar le reţine salariatului, care este plătit procentual din totalul încasat (între 30 şi 50% din încasatul fără TVA al
angajatului; convorbirile telefonice sunt plătite de angajat, angajatorul plătind numai abonamentul.Pentru început
e bine să alegeţi un post formativ în care să acumulaţi experienţă de lucru. Contractul ar trebui să conţină şi o
anexă care să cuprindă sarcinile care îi revin specialistului, cum ar fi: obligativitatea întocmirii fişei clientei;
curăţenia la postul de lucru; curăţenia în general în salon etc.
În acest post puteţi rămâne între 1 şi 2 ani, după care ar trebui să reuşiţi să avansaţi. Următorul pas poate
fi realizat în momentul în care puteţi face o medie a clientelor fidele pe lună. Dacă acestea sunt în număr de 25-30,
atunci puteţi să treceţi la treapta următoare, şi anume cea de liber-profesionist, conform decretului 54. Astfel, dvs.
sunteţi cel/cea care vă calculaţi un venit aproximativ pe an, plătind astfel impozitul pe venit şi, în plus, angajatorul
are de câştigat prin faptul că este scutit de anumite taxe. În acest moment, dvs. Sunteţi considerat o firmă, şi deci,
contractul dintre dvs. Şi angajator va fi un contract de colaborare “între firme”.
Următorul pas este acela de a vă deschide unul sau mai multe saloane de înfrumuseţare şi să deveniţi
chiar dvs. angajator. Însă acum responsabilitatea dvs. a crescut, deoarece trebuie să găsiţi un loc potrivit pentru
deschiderea salonului şi de a lupta pentru ca acest salon să îndeplinească condiţiile de funcţionare adecvate. Este
bine să alegeţi un spaţiu stradal, la parter, pe cât posibil pe o arteră circulată, cu trotuar şi cu vitrina cu latura cea
mai întinsă la trotuar*. Spaţiul ales trebuie să cuprindă următoarele utilităţi: apă caldă şi rece (este necesar un
boiler obligatoriu); curent electric; prize individuale la fiecare post, întrerupător general la tablou; sifoane în
podea, încălzire centrală (aer condiţionat); podea (de preferat gresie) şi pereţi lavabili; grup sanitar (uşă între wc şi
lavoir); vestiar pentru salariaţi; loc amenajat pentru haine clientelă; chiuvetă în sală; minim 2-3 posturi; una sau
mai multe unităţi de spălare; scaune de coafură; ucenic; una sau mai multe căşti de coafură; sterilizator şi soluţii
dezinfectante.
UN EXEMPLU DE URMAT!
Cu o strategie bine pusa la punct, saloanele de infrumusetare au reusit sa reziste pe piata si in perioada
crizei. Cu investitii initiale de cateva mii sau zeci de mii de euro si cu preturi adaptate in functie de veniturile
clientilor, aceste centre capata notorietate in randul romancelor.
Simona Cosovanu a infiintat salonul de cosmetica si infrumusetare corporala Michelle din Suceava in
2003. Desi avea doar 28 de ani si nu avea experienta in domeniu, in acel moment a considerat ca sectorul
serviciilor va cunoaste o dezvoltare mult mai accentuata in viitor. "Inainte de a demara investitiile initiale am facut
o vizita de documentare la un salon al unei prietene, insa mai tarziu aveam sa aflam ca acea vizita nu ne-a ajutat
prea mult. Practic, tot ce am invatat a fost «pe banii nostri»", explica Simona Cosovanu.
Primii clienti ai salonului au aparut in urma unei minicampanii de promovare, prin care au fost anuntate
serviciile oferite, dar si preturile aferente. Strategia dupa care Simona Cosovanu s-a ghidat a fost "un client
multumit va reveni la noi si va aduce cu el un nou client", astfel ca salonul s-a specializat pe o anumita gama de
servicii pentru care se putea oferi o calitate superioara.
"Odata cu criza, strategia noastra s-a modificat, astfel ca am redus preturile", potrivit antreprenoarei.
Aceasta masura a fost completata de o campanie solida de promovare, prin utilizarea pliantelor, a SMS- urilor, dar
si a e-mail marketingului, alaturi de afisarea pe site-ul salonului a listei complete de preturi.
Totodata, a fost creat un forum care se doreste a fi un barometru al serviciilor si preturilor practicate de
saloanele din Suceava. "Scopul acestei actiuni a fost cresterea cotei de piata a afacerii noastre, profitul obtinut
fiind pe planul secund", spune Simona Cosoveanu.
Clientii platesc intre 15 si 1.000 de lei lunar
Media de varsta a clientilor salonului Michelle este de 25-35 de ani, acestia provenind din toate categoriile
sociale. Cei cu venituri reduse lasa la salon, in medie, 15-20 lei (3,7-5 euro), cei cu venituri medii, 35-100 de lei
(8,60-24,5 euro), in timp ce clientii cu venituri peste medie aleg salonul in special pentru serviciile exclusiviste
oferite si platesc in medie 750-1.000 de lei lunar (184 - 245 euro).
141
Salonul Michelle ofera o gama variata de servicii, de la modelare corporala (LPG Cellu M6, LPG Lift M6,
impachetari) pana la epila tratamente cosmetice, manichiura, pedichiura sau capsula SPA (Dermalife Spa Jet),
utilizata in tratamentele corporale.
Periodic, salonul Michelle pregateste promotii "fulger", prin care clientii pot beneficia timp de o
saptamana de unul sau mai multe servicii la preturi foarte mici.
Afacerea Simonei Cosovanu a pornit la drum cu un singur angajat, ce a fost recrutat in urma unui anunt
dat la mica publicitate. In prezent exista patru angajati. "O atentie deosebita am acordat-o resurselor umane. In
acest moment putem spune ca avem cei mai buni profesionisti, de care avem grija sa fie in permanenta multumiti
si mandri ca lucreaza la noi si cu noi. De asemenea, fetele din echipa noastra participa in mod regulat la training-uri
si seminarii de profil", afirma Simona Cosovanu.
Cu o strategie adaptata, ramai pe piata si pe timp de criza
Concurenta pe piata saloanelor de infrumusetare a fost destul de mare inca de la inceput, in conditiile in
care perioada de boom economic a condus la explozia numarului de saloane, majoritatea cu investitii reduse,
considera antreprenoarea suceveana. In prezent insa, multe dintre unitatile deschise in ultimii ani resimt foarte
puternic criza, pe de o parte din cauza reducerii numarului de clienti si, in consecinta, a cifrei de afaceri, iar pe de
alta parte, pe fondul absentei unei strategii optime, crede Cosovanu.
Suma initiala cu care salonul a pornit s-a situat la cateva mii de euro, iar in 2007 au fost realizate investitii
majore in renovarea spatiului in care se desfasoara activitatile, dar si in achizitia de aparatura.
Totodata, salonul a obtinut anul trecut finantare de la Uniunea Europeana, cu ajutorul careia au cumparat
un aparat performant de modelare corporala (LPG Cellu M6), o capsula Dermalife Spa Jet, un calculator, dar si un
soft specializat pentru saloanele cosmetice.
Valoarea totala a proiectului s-a ridicat la circa 50.000 de euro, din care 16.000 de euro sunt fonduri
europene. Salonul Michelle a inregistrat in 2009 o cifra de afaceri de 79.200 lei (aproape 20.000 de euro), in
crestere cu aproximativ 16% fata de anul precedent. "Acest lucru s-a datorat atat investitiilor realizate prin
fondurile europene, cat si strategiei noastre anticriza", explica Simona Cosovanu.
Investitia initiala este de cateva zeci de mii de euro
Georgiana Stavrositu a infiintat salonul de coafura, manichiura, pedichiura si cosmetica StagioStyle in anul
2007, cu o investitie de cateva zeci de mii de euro.
Totul a inceput din pasiune, "pentru ca imi place sa fac oamenii sa zambeasca si pentru ca nimic nu poate
fi mai frumos decat sa poti face asta cu mainile tale", povesteste ea.Cand a inceput sa lucreze in acest domeniu nu
avea decat 19 ani. Timpul a fost de partea ei si astfel a putut sa acumuleze experienta. Atunci cand a decis sa isi
deschida propria afacere avea 25 de ani si 6 ani de experienta, timp in care ajunsese sa stie ce inseamna sa fii
hairstylist. "Primul si cel mai important lucru pentru mine, atunci cand am hotarat sa incep acest bussiness, a fost
sa satisfac cerintele clientilor mei", isi aminteste Georgiana Stavrositu.
Pentru a pune bazele propriei afaceri, fondatoarea StagioStyle a trebuit sa parcurga mai multe etape
precum alegerea locului unde urma a se desfasura activitatea salonului, stabilirea segmentului de clienti tinta,
alegerea unui nume pentru business, formarea echipei si nu in ultimul rand solutionarea problemelor birocratice -
acte, documente.
Salonul de infrumusetare este acum deschis de trei ani si ofera, pe langa servicii de coafura si tratamente
cosmetice si corporale, si servicii de manichiura si pedichiura. Preturile variaza intre 30 lei si 500 lei, in
functie de ceea ce doreste clientul, spune fondatoarea.
Despre clientii salonului, Georgiana Stavrositu afirma ca sunt "cei care iubesc frumosul". Tot ea adauga ca
oamenii care vin la salon cumpara zambete. "Este incredibil cum poate un tuns sau un coafat, un serviciu de
colorare a parului sau un masaj sa aduca de la sine asta", povesteste fondatoarea.Cand a inceput aceasta afacere
avea alaturi cinci angajati care au ajutat-o sa porneasca la drum. Echipa a crescut intre timp si numara acum opt
oameni."Cand vine vorba de investitii, ma gandesc ca am investit in aparate profesionale, in produse profesionale,
insa nu in ultimul rand am investit in oamenii mei si in educatia lor profesionala", potrivit fondatoarei
StagioStyle.Ca planuri de viitor, ea isi doreste ca businessul sa creasca. "Imi doresc sa ajung sa detin un lant de
saloane de infrumusetare si sa am si o echipa mai mare", spune Georgiana Stavrositu.
142
Salonul Michelle:
 An infiintare: 2003
 Media de varsta a clientilor: 25-35 de ani
 Cifra de afaceri in 2009: aproape 20.000 de euro
 A primit fonduri europene de 16.000 euro
 Numar angajati: 4
StagioStyle
 An infiintare: 2007
 Obiect de activitate: salon de infrumusetare
 Servicii oferite: coafura, tratamente cosmetice, manichiura si pedichiura
 Preturi: 30 - 500 lei (7 - 123 euro)
CE FACE UN SALON PROFITABIL SI CE-L FACE O AFACERE PROASTA?
Deci ce face un salon sa fie profitabil?
Am sa continui acum concluziile pe care le-am tras in urma experientei mele de peste 5 ani in acest
domeniu. Subliniez, in prezent salonul Chic Salon este un business foarte bun. Practic daca acum ma las de orice
activitate si investitie salonul mi-ar putea garanta un venit intre 1000 si 3000 euro pe luna fara sa ma implic.
Evident nu-s genul, insa chiar aceasta e realitatea. Dar cum am ajuns aici? Am sa explic greselile pe care un
investitor intr-un salon le face in mod frecvent in momentul in care deschide un salon.
1. Nu-mi gestionez strategic bugetul de investitie.
Este un obicei foarte comun al celor care fac investii in salon sa se gindeasca la ziua de azi in detrimentul
zilei de maine. Ce inseamna asta? inseamna ca bugetul meu initial = bugetul investitiei initiale. Aceasta mentalitate
ma va pune pe mine in situatia critica sa am un business bine creat dar care are inca nevoie de bani ca sa
functioneze. Este un lucru care se invata la orice curs de investitii si management financiar.
O investitiei se compune din: investitia initiala si investitia ulterioara ce trebuie realizata pana cind
afacerea ajunge la la punctul 0. E greu de crezut ca orice business pus la punct, care are niste costuri fixe pe care le
plateste lunar, va deveni profitabil din prima zi de deschidere. Ca si exemplu, afaceri mari gen Connex, Dacia,
Orange etc, cind investesc isi estimeaza sa intre pe profit abia dupa 3-5 ani. Asta inseamna macar 2 ani in care se
investeste. Si deci nu se castiga.
Deci regula 1: planifica strategic bugetul tau de investitie ca sa nu te trezesti fara bani exact cind ai pornit
la drum.
2. Nu cunosc nimic despre domeniu!
Desi este a doua problema in lista mea, totusi este una dintre cele mai grave probleme pe care un
investitor nou in domeniu le face. Si a cunoaste domeniul nu inseamna a merge la un salon, ci a intelege ce
inseamna activitatea unui salon (chiar o sa va povestesc intr-un alt post ce inseamna afacerea de salon). Multe
persoane intra in acest domeniu fara cunostinte si invata afacerea pe foarte multi bani. Adica in loc sa ia directia
simpla, printr-un curs in domeniu, prefera sa deschida salonul apoi sa-si dea seamna ca a facut diverse greseli.
Recomand o discuţie cu dn-a dr. Manuela Ravescu, un foarte bun profesionist cu multa experienţa in
domeniu, managerul scolii de cosmetica Beauty One.E mult mai ieftin sa invat mai intii businessul din experienta
celorlalti decit sa o invat pe bani mei. Iar adesea pe linga cunostintele de business in domeniul estetic, adesea cei
care pronesc un salon, nu au cunostinte de business in general.
Concluzie: daca vreau sa am succes trebuie mai intii sa invat ce inseamna o afacere in general, ce
inseamna o afacere cu un salon de infrumusetare si trebuie sa invat cit mai mult despre fiecare serviciu pe care il
voi oferi in salon.
3. Mi-am luat tzeapa cu echipamentele!
Din pacate in activitatea mea am intilnit multe persoane care mi se pling ca au investit multi bani in
echipamente sau produse care nu isi scot banii, se strica, nu au rezultate, nu le vor clientii.E trist insa din pacate si
eu am trecut prin sentimente similare. Doar ca eu am stiut sa-mi folosesc abilitatile de marketing si promovare ca
143
sa depasesc acest impediment. In concluzie nu am dat faliment. Am supravietuit. Insa decizia de achizitionare al
echipamentelor nu e simpla si e usor sa dai gres. Am sa explic cu liniuta ce trabuie sa iei in calcul cind investesti.
Atentie, nu iau in calcul deloc pretul. Asta e ultima mea problema. O voi detalia ulterior.
 In primul rand ma intereseaza rezultatele. Adica poate sa fie ieftin sau scump daca nu are rezultate il
arunc la cos. Si ca sa fiu sigur de rezultate, in primul rand trebuie sa il testez. Exista doua metode de test: prima
este la cel care mi le vinde. Aici logic voi vedea tratamentul efectuat corect si voi avea rezultate in proporţie de
95% (mai sint si erori ©). Acest fapt in sine nu trebuie sa fie suficient. Daca vreau sa cumpar trebuie sa merg si la
un alt salon care are echipamentul, sa-l testez si sa fiu sigur/a ca rezultatele sint certe. E greu sa testezi multe
echipamente si in principiu costa, insa si banii si efortul merita pentru cit stres as putea avea ulterior daca iau o
decizie proasta.
 In al doilea rand ma intereseaza ce potential de clientela imi aduce numele echipamentului. Ideea e ca nu
trebuie sa ma bazez 100% pe brandul aparatului, dar daca el exista si-mi garanteaza o clientela e un cost de
oportunitate pe care nu trebuie sa-l neglijez. Doar scap de niste bani in plus pe marketing, nu? Insa e important ca
numele aparatului si ceea ce promoveaza acesta sa fie in concordanta cu punctul 1, pt ca degeaba imi iau un
aparat cu un nume foarte cunoscut daca nu are rezultate, sau are rezultate mediocre. E cea mai proasta reclama
pe care mi-o pot face. E ca atunci cind imi cumpar un mercedes frumos si scump, care merge incet si consuma
mult. Trist nu? Deci brandul conteaza doar atunci cind rezultatele sint in concordanta cu reclama. E pacat sa imi
stric businessul din cauza unui aparat ce nu ofera cea ce promite. Acest lucru se va rasfringe asupra imaginii
salonului meu.
 Am trecut de primele teste, si am decis asupra aparatului. Ceea ce in general nimeni nu se gindeste la
inceput este ceea ce va face in viitor. Orice echipament estetic necesita mentenanta si service. Pot sa am cel mai
bun, cel mai ieftin, cel mai scump cel mai frumos aparat, daca odata stricat ramane stricat. Sau in cel mai bun caz
stau cu el in service decit stau in salon. Asa ca ma intereseaza servicii post vanzare. Iar acestea includ: garantie,
service, mentenanta, timp de reparatie, unde se realizeaza reparatia (in Romania sau nu), piese de schimb,
consumabile, defecte de utilizare etc. Eu unul consider acest aspect mai important decit aparatul in sine. Degeaba
am cel mai frumos mercedes daca nu-l pot misca din loc. Acest lucru m-a determinat sa realizez ceva ce nimeni din
piata de beauty nu si-a dorit sa se intimple, si anume o divizie de service care realizeze reparatii, mentenanta si
garantii pentru orice echipament estetic indiferent de tara de provenienta, distribuitor sau marca. Va recomand cu
incredere Beauty One Service pentru orice problema tehnica cu un echipament.
 Gata, m-am decis ce iau. Doar ca primele 3 puncte nu sint suficiente daca nu iau in calcul si modul de
utilizare al acestuia. Desi majoritatea sint intuitive, exsita proceduri de tratament ce trebuie invatate pentru a avea
rezultate. Asa ca ma interesez acum despre programele educative si de training privind utilizarea echipamentului.
Educatia consider a fi principalul atuu al unui tehnician sau manager pentru a avea succes. Improvizatiile pot fi
uneori norocoase, insa din pacate adesea inseamna pierderi financiare. Asa un echipament indiferent de cost
trebuie sa ofere suport si training privind utilizarea si tratamentele. Atentie, nu neaparat gratuit. E ca la permisul
de conducere: ma costa odata masina apoi ma costa cursul de conducere. Deci un echipament trebuie sa aiba
disponibil atit training de utilizare cit si curs de formare disponibil in cazul in care doresc acest lucru. Eu va
recomand din nou o discutie cu dn-a dr. Manuela Ravescu, deoarece consider ca este una dintre putinele persoane
care cunoaste in detaliu toate aspectele utilizării echipamentelor si tratamentelor estetice prezente in Romania. Si
chiar mai mult
 Ok, acum ca stiu cum stau cu problemele direct legate de echipamentul meu, e necesar sa trec la cele care
tin de marketingul si financiarul meu. Orice cost pe care il fac intr-un business trebuie sa-mi genereze venituri, si
deci nu ma intereseaza cit investesc, ci cit profit obtin. Asa ca pot sa dau 15-17.000 de euro pe un echipament si
sa-i pierd sau pot sa dau 30-35.000 pe un altul si sa castig. Pretul nu conteaza intr-un business, ci profitul. Iar
profitul este cel care ma ghideaza in decizia de pret. Si partea frumoasa este ca asa am castigat eu. Am stiu sa
investesc sume ce pareau exorbitante in echipamente care mi-au adus profit. Si credeti-ma fac multi bani cu
echipamente scumpe. Desi e criza. Deci, incerc sa fac o investitie si nu sa cumpar un echipament. Calculul e simplu.
De principiu o investitie se amortizeaza in 3-5 ani (conform unor norme internationale). Sa zicem ca vreau untr-un
144
an deoarece asa e in Romania. Impart frumos suma investita la 12 luni (sa zicem 30.000/ 12 = 2500 Euro) si asta e
suma care trebuie sa-mi ramana mie in fiecare luna din exploatarea echipamentului. Apoi calculez frumos la media
de profit a unui tratament cam cite tratamente ar fi necesare pe luna ca sa imi ating acesta suma (sa zicem la profit
mediu de 50 euro vin 50 de tratamente pe luna). Atentie, ma intereseaza profitul din tratament, adica incasare
minus cheltuieli. Apoi impart frumos suma la 8-12 sedinte medii necesare realizarii unui tratament complet (in
cazul nostru 50/10 = 5 clienti) . Si asta e numarul de clienti pe care ii targetez lunar. Iar daca am cel putin un client
in plus pe luna fata de ceea ce am calculat, inseamna ca voi avea si profit si implicit voi recupera investitia mai
rapid. Ca sa va faceti o idee in cazul meu am 20 de clienti pe luna ©.
 Un alt aspect care tine de businesul de salon. Tot timpul te bazezi in primul rand pe clientela de
proximitate. Asta inseamna ca in primul rand potentialul maxim il atingi in zone in care sint persoane care nu
trebuie sa mearga mult pana la salonul iar programul tau de salon este potrivit timpului lor liber. Asa ca inainte de
a decide ce vrei sa cumperi gindeste-te unde vrei sa fie locatia. Si de aici deriva si urmaotarea problema care in
general falimenteaza un business de genul asta, anume cind decizi unde vrei sa-ti faci salonul, uita-te sa vezi ce
concurenta ai. Si ami ales ce echipamente si servicii sint in aceste saloane. Pt ca cel mai prost business e sa
concurezi un salon care deja functioneaza cu propiile avantaje ale acestuia. Asa ca in loc sa gindesti ca majoritatea
90% dintre cei din acest business (anume imi iau aceleasi echipari si pun pret mai mic) mai bine gindeste strategic
si anume sa fi unic si sa poti oferi ceva diferit. Si la un pret mai mare. Asa iti poti oferi un avantaj major. Ai ceva
nou, un pret mai mare inseamna o calitate mai mare, si tu targetezi clientela care cauta calitate si nu pret.
4. Imi atrag clienti cu pretul mic!

Aceasta decizie de business este cea mai paguboasa. In primul rand ca fiind la inceput beneficiezi de
avantajul unui lucru nou. Cu totii incercam un lucru nou cind il vedem. Daca decidem sa-l utilizam in continuare,
este deoarece ne place, nu pt ca este mai ieftin. Nu are sens sa intru in detalii, dar exemplific cu cola si pepsi. Pepsi
face promotii cu pret mai mic decit cola, cu toate astea nu renunti la cola pt pepsi, pt ca pur si simplu tie iti place
cola. Si cumperi cola atit timp cit raportul satisfactie/pret este decent. Asa e si cu salonul. Ceea ce te intereseaza
este in primul rand sa-ti faci o clientela fidela. Aceasta clientela te va ajuta sa supravietuiesti. Ei te prefera pe tine.
Punct. Si te prefera pt calitate. Daca maresti pretul, ei nu pleaca. Daca vecinul scade pretul, nu pleaca. Ei te prefera
pe tine. Asta e ceea ce cauti. Pe de alta parte clientii care cauta pret sint cei mai instabili. Ei cauta pret, nu pe tine.
Iar daca pretul tau creste cauta un alt salon unde pretul e mai mic. Asa ca pe acesti clienti ii targetezi doar in
momentul in care ai un numar de clienti fideli care iti acopera costurile fixe, iar costul tau marginal pentru clienti
noi este redus ceea ce iti permite sa faci o promotie pentru cei care cauta oportunitati.
In al doilea rand pretul mic inseamna profit mic. Ca sa mergi cu marja mica trebuie sa faci volum. Sa faci
volum inseamna sa ai multi angajati si multe costuri variabile/fixe mari. Apoi ai nevoie de foarte multa reclama, pe
care daca o scazi din profit s-ar putea sa nu se merite un pret mic. Asa ca atunci cind decizi sa scazi pretul,
gindeste-te la ce renunti si ce castigi. Mai exact citi clienti noi poti aduce in plus fata de cei pe care deja ii ai, in asa
fel incit sa fie profitabil pt tine scaderea de pret. O scadere pret intotdeauna e gindita ca sa iti aduca mai mult
profit, nu mai putin. iar clientii tai fideli nu apreciaza scaderile de pret. ei platesc constant preturile tale, asta
inseamna ca pana la scaderea de pret ei u platit mai mult.
Aceste considerente trebuie luate in calcul in momentul in care deschizi un salon nou sau chiar si atunci
cind ai un salon deja si vrei sa-l extinzi.
EDUCAŢIE GENERALA
Generalitati in marketing!
În accepţiunea generală, marketingul reprezintă "ştiinţa şi arta de a convinge clienţii să cumpere" . Philip
Kotler definea marketingul ca "un proces social şi managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obţin ceea ce
le este necesar şi doresc prin crearea, oferirea şi schimbul de produse şi servicii având o anumită valoare" .
Simplist, marketingul reprezintă "arta şi ştiinţa de a vinde".
145
Datorită caracteristicilor proceselor de marketing, modalităţilor de implementare a deciziilor de

marketing, acceptiunilor şi viziunilor noi asupra elementelor care compun o acţiune de marketing precum şi ca
urmare a nivelurilor diferite de percepţie şi abordare a acestei componente a economiei de piaţă, definitiile şi
explicaţiile aduse termenului de marketing sunt variate şi permanent adaptate noilor realităţi ale mediului
economic.
Prima definiţie oficială atribuită marketingului a apărut în 1935 şi a fost adoptată de National Association
of Marketing Teachers, predecesoare a American Marketing Association. Reconfirmată în 1960, definiţia primară a
marketingului a rezistat vreme de 50 de ani, până în 1985 când a fost înlocuită.Definiţia a fost din nou reviziuită în
2004 şi descrie marketingul ca o "o funcţie organizationala şi un set de procese menite a crea, comunica şi pune la
dispoziţia clienţilor a valorii şi menţinerii relaţiilor cu clienţii spre beneficiul companiei şi al proprietarilor acesteia".
Conform politicii oficiale a AMA, definiţia este reîmprospătată la fiecare 5 ani pentru a răspunde mai bine
realităţilor existente şi nevoilor pieţei. Cea mai recentă modificare, adoptată în Octombrie 2007 şi făcută publică în
Ianuarie 2008, defineşte marketingul astfel: "(marketing is) the activity, set of institutions, and processes for
creating, communicating, delivering, and exchanging offerings that have value for customers, clients, partners, and
society at large".
O alta definiţie, probabil mai simplă şi mai generală este: "Marketingul este un proces permanent prin
care oamenii sunt încurajaţi să ia o decizie de cumpărare, de folosire, de urmare sau de conformare a unui produs,
serviciu sau valori ale altei persoane. Simplu, daca nu facilitează "vânzarea" unui produs atunci nu este marketing.
Philip Kotler, în cărţile sale iniţiale, defineşte: "Marketing este o activitate menită să satisfacă nevoile şi
dorinţele prin procese de schimbare". Se poate adăuga la definiţiile lui Kotler şi Norris un răspuns al "Chartered
Institute of Marketing" (CIM). Definiţia asociaţiei afirmă că marketingul este "procesul managerial de anticipare,
identificare şi satisfacere a cerinţelor clienţilor într-un mod profitabil". De aceea, marketingul operativ include
procesele de analiză de marketing, dezvoltarea unui nou produs, administrarea ciclului de viaţă al unui produs,
stablirea preţului, administrarea canalului precum şi promoţiile.
Înainte de apariţia analizei de piaţă, majoritatea companiilor se concentrau pe produse, angajând echipe
de vânzători pentru a împinge produsele pe şi în piaţă, fără a lua în considerare nevoile reale ale pieţei. O
organizaţie orientată spre nevoile pieţei şi ale clienţilor mai întâi determină dorinţele poten ţialilor săi clienţi şi mai
apoi construieşte produsul sau serviciul. Teoria şi practica marketingului sunt justificate prin convingerea conform
căreia clienţii folosesc un produs/serviciu pentru că au o nevoie, sau pentru că produsul/serviciu aduce un
presupus beneficiu.
Două aspecte importante ale marketingului sunt recrutarea de noi clienţi (achiziţie) şi
menţinerea/impulsionarea relaţiilor cu clienţii existenţi (administrarea bazei de clienţi).
După ce un vânzător a trecut de faza de marketing de achiziţie prin faptul că l-a convins pe un potenţial
client să cumpere, marketingul administrării bazei de clienţi devine prevalent. Procesul de administrare a bazei de
clienţi începe să schimbe vânzătorul spre construirea unei relaţii, încurajând legăturile, şi dezvoltarea beneficiilor
care l-au determinat pe client să cumpere, şi îmbunătăţind produsul/serviciul pentru o continuă protejare a
afacerii de intervenţia competitorilor.
Metodele de marketing sunt clasificate de mulţi ca fiind ştiinţe sociale, în mod particular psihologie,
sociologie, şi economie. Antropologia are de asemenea o mică, dar în creştere, influenţă. Prin publicitate, se
înrudeşte cu multe arte creative.
Pentru ca un plan de marketing să aibă succes, combinaţia de cei patru "P" trebuie să reflecte dorinţele şi
nevoile consumatorilor din piaţa ţintă. Încercarea de a convinge un segment de piaţă să cumpere ceva ce nu îşi
doreşte este foarte costisitor şi nu are prea mult succes. Comercianţii depind de cercetarea de piaţă, atât formal
cât şi informal, pentru a determina ceea ce consumatorii au nevoie şi pentru ce ei sunt dispuşi să plătească.
Comercianţii speră ca acest proces să le ofere un avantaj competitiv solid. Oferta este de asemenea un lucru foarte
important care vine să completeze teoria 4P. O alternativă eficientă şi mai puţin costisitoare o constituie
cybermarketingul.
În cadrul unei organizaţii, marketingul este funcţia de creare, comunicare şi livrare către clienti a valorii
produsului de bază al companiei sprijinind, astfel, vânzarea. Marketingul are o zonă de actiune referitoare la
146
produs si o zonă de actiune referitoare la imagine. Marketingul de produs controlează produsul de la concepere,
lansare până la faza de sfârsit de viată si, eventual, înlocuite cu un alt produs, controlând produsul atât calitativ
(modificări aduse de-a lungul duratei de viată în functie de informatiile de pe piată), cât si cantitativ - market share.
Marketingul de imagine reprezintă acele activităti care creează notorietatea produsului prin brand sau marcă,
folosind actiuni de publicitate si PR.
Philip Kotler e de părere ca "marketingul este acea functiune a firmei care identifică nevoi si dorinte încă
nesatisfăcute, le defineste ca atare si le măsoară intensitatea si potentialul de profitabilitate, stabilette care sunt
pietele-tintă pe care le poate servi cel mai bine organizatia, decide asupra produselor, serviciilor si programelor
adecvate pentru servirea pietelor astfel selectate si le cere tuturor celor din organizatie să se gândească la client si
să-l servească." Tot acesta afirmă că “Marketingul este acea activitate umana directionata spre satisfacerea
nevoilor si dorintelor umane printr-un process de schimb”.
Popular, "marketing" reprezintă promovarea produselor, mai ales publicitatea si brandingul. Totusi, în
limbaj profesional termenul are un spectru mai mare de întelesuri care au ca element comun punerea în centrul
atentiei a clientilor. Produsele sunt dezvoltate pentru a satisface dorintele unor grupuri de clienti, si, în anumite
cazuri, chiar a unor clienti anume. McCarthy a împărtit marketingul în patru segmente de activitate. Topologia lui a
devenit universal recunoscută, iar setul lui de 4P a devenit un termen al limbajului.
Cei patru P sunt:

 Produs: Aspectele de Managementul produselor si Marketingul produselor se ocupă de specificatiile
bunului sau produsului în cauză, si la modul în care relationează la nevoile si dorintele utilizatorului final.
 Pret. Se referă la procesul de stabilire a pretului pentru un produs, inclusiv reducerile de pret.
 Promovare: Include reclama, relatiile publice, publicitatea si vânzările personale, si se referă la diferite
metode de promovare a unui produs, brand sau companie.
 Plasament sau distributie, se referă la modul în care produsul ajunge la client; spre exemplu, plasamentul
la locul vânzării sau desfacerii cu amănuntul. Acest al patrulea P face referintă la locul unde produsul sau serviciul
este vândut, exemplu regiune geografică sau ramura industrială, si segmentul căruia se adresează(tineri adulti,
familii, companii, oameni de afaceri, femei, bărbati, etc.).
Aceste patru elemente sunt de obicei numite marketing mix. Un comerciant poate folosi aceste valori pentru a
întocmi un plan de marketing. Modelul celor 4P este folositor mai ales când se foloseste pentru produse de o
valoare redusă. Produsele industriale, serviciile si produsele cu o valoare mare au nevoie de mici adaptări ale
acestui model. Marketingul serviciilor trebuie să aibă în vedere natura unicitătii serviciilor.
Relatia cu clientii
Secretul unei relatii bune cu clientii sta in comunicare. Prin comunicare va asigurati o vizibiliate clara si
distincta a organizatiei in fata clientilor si a concurentilor dumneavoastra. Orice actiune intreprindeti, va ajuta sa
va construiti imaginea unei companii serioase, de incredere, moderna, deschisa spre inovatii.O reputatie solida ii
determina pe partenerii dumneavoastra de afaceri sa doresca sa incheie o relatie de colaborare de tip win-win.
Totodata, ii convinge pe consumatori sa aiba incredere in marcile companiei dumneavoastra.
Pastrarea unor relatii cu clientii nu este optionala. Le veti avea mereu, chiar daca doriti sau nu acest lucru.
Tineti cont de urmatoarele strategii pentru a va pastra o relatie buna cu clientii'.
Ascultati ce are de spus clientul. Veti afla informatii interesante pentru a va imbunatati afacerea si
serviciile. Lasati-l sa spuna tot ce doreste, pastrati contactul vizual, zambiti-i cat mai des si multimiti-i pentru timpul
acordat. Daca doreste sa vorbeasca despre concurentii afacerii dumneavoastra nu il intrerupeti. Incurajati-l sa va
povesteasca despre punctele forte ale serviciilor dumneavoastra dar si despre punctele slabe daca banuiti ca
exista.
Puteti face rost de date (precum ziua de nastere a diferitor persoane) in urma unor concursuri unde
participantii si-au completat datele personale, pe diferite cupoane. Un client care va primi de ziua sa de nastere
sau de nume o felicitare semnata chiar de dumneavoastra, va ramane placut impresionat si sigur nu va va uita prea
usor.
147
Personalizati instrumentele de comunicare.

Daca trimiteti o felicitare sau o scrisoare, scrieti direct numele clientului.
Evitati formulari de genul:
Drag client
Stimate Domn/stimata Doamna Folositi.
Stimate Domn Popescu Stimata Doamna Ionescu
Oferiti-i clientului dumneavoastra posibilitatea de a va putea contacta oricand. Pentru aceasta, treceti-va
pe cartea de vizita numarul de telefon la care puteti fi gasit oricand. Si mai ales raspundeti la telefon.
Chiar daca simtiti ca sunteti sufocat de atatea apeluri, mai bine va creati o reputatie de persoana care
discuta cu oamenii. Asigurati un telefon automat pentru momentele in care un sunteti la birou. In acest mod,
persoana interesata sa ia legatura cu dumneavoastra va poate lasa un mesaj.
Evitati sa ii spuneti clientului dumneavoastra.
 Va voi suna eu sa va spun
 Trebuie sa verific
 Nu stiu...
 Sunati-ma mai tarziu
 Nu va pot ajuta
Raspundeti solicitarilor venite din partea clientilor cu aceeasi promptitudine. Nu lasati diferitele proceduri
standard din companie sa va impiedice in rezolvarea unei probleme. Un raspuns rapid spune clientului ca va pasa si
ca il considerati important pentru afacerea dumneavoastra.
Dezvoltarea personala inseamna sa devii conştient de abilitatile si competentele pe care le ai, pentru a
reuşi sa realizezi nu doar cerintele jobului, ci si propriile obiective. Aplicarea unui plan personal de performanta te
poate ajuta in cariera si in dezvoltarea personala.
Formula de succes in dezvoltarea personala are trei etape:
1. constientizeaza ca iti poti depasi limitele;
2. incearca sa te cunosti mai bine;
3. treci de la scopul personal la dezvoltarea competentelor.
Exista cativa pasi simpli care te pot ajuta sa obţii o dezvoltare personala
armonioasa:
1. Scopul personal: Cine sunt? Incotro ma indrept? Pentru ce traiesc?

Raspunsurile pe care le dai la aceste intrebari reflecta stilul tau de viata si iti pot da indicii despre:
+ cum arata cariera ta, dar si viata in afara jobului;
+ care ai vrea sa fie efectele in dezvoltarea personala;
+ cum ai putea evolua in viata si cariera.
2. Obiectivul personal: Ce rezultate (masurabile) doresc sa obtin pe termen scurt?
Stabilirea unui obiectiv este primul pas concret in dezvoltarea personala. Atat timp cat obiectivele stabilite
sunt realizabile si te motiveaza, succesul nu va intarzia sa apara.
3. Performanta: Cum as putea sa masor propriile rezultate?
Daca vei reusi sa iti cantaresti munca pe care o depui pentru dezvoltarea personala, iti vei da seama de rolul pe
care il joci in organizatie si de potentialul pe care il ai.
4. Actiuni de imbunatatire: Cum pot sa obtin performante?
Ceea ce trebuie sa faci se reflecta:
+ in viata profesionala - printr-o buna cunoastere a organizatiei din care faci parte, a scopului acesteia si a
cerintelor jobului;
+ in viata personala - prin identificarea mediului si a pasilor pe care ii ai de parcurs pana la dezvoltarea
personala.
148
5. Competente specifice postului. Ce aptitudini si ce comportament trebuie sa am pentru a ajunge la

dezvoltarea personala?
O buna autocunoastere si intelegerea cerintelor jobului, din punctul de vedere al carierei, te ajuta sa iti dai
seama de ce abilitati ai nevoie ca sa iti duci la indeplinire sarcinile. Competentele postului se refera la.
 nivelul de gandire;
 cunostinte - ce trebuie sa stii;
 abilitati - ce trebuie sa fii capabil sa faci;
 comportament - principii, norme si valori, atitudini necesare pentru a obtine dezvoltarea personala.
Drumul catre dezvoltarea personala si, implicit, catre succes este la indemana ta. Pe masura ce analizezi si
intelegi ceea ce ai, ceea ce doresti si poti obtine, rezultatele vor fi reale si cariera ta va urma o cale ascendenta.
Lucrul in echipa
S-au scris multe despre echipa care se formeaza la locul de munca L acea minunata notiune cu privire la
oameni lucrand cu bucurie impreuna si avand drept rezultat o productivitate sporita, spre binele firmei si al lor. Tot
ceea ce le trebuie. un alt fel de instruire, niste exercitii de sudare a colectivului, un scop comun si o serie de
obiective.
Dar chiar asa stau lucrurile? Chiar te poti astepta ca o mana de oameni sa se arunce intr-o atmosfera de
echipa si sa LinfloreascaL glorios? Tocmai in aceasta lume competitiva, in care a umbla cu dedesubturi pentru a-ti
intari pozitia si a-ti castiga promovarea e ceva la fel de obisnuit ca drumul spre locul de munca? Da, insa e vorba de
incredere. Ganditi-va. cat de bine va cunoasteti colegii de munca si cata incredere aveti in ei?
In cazul relatiilor personale, increderea se poate dezvolta in functie de timpul de cand cunoastem pe
cineva, de reactia instinctiva trezita de persoana in cauza, de felul cum am perceput-o cand am avut nevoie de ea.
Ii alegem pe cei cu care ne petrecem timpul intr-un mod personal, de obicei intr-o atmosfera relaxata, lipsita de
rivalitati si amenintari.Nu-i putem alege pe cei cu care lucram zilnic. Si L sa recunoastem L cele mai multe locuri de
munca sunt departe de a fi lipsite de animozitati intre angajati. Prin urmare, cum poti incuraja increderea intr-un
cadru in care nu tu ai ales participantii, iar nivelul stresului este ridicat?
Haideti sa vedem ce inseamna notiuni ca maturitate, responsabilitate reciproca, interdependenta,
controlul starii conflictuale, comunicare, incredere in capacitatea de a depasi obstacolele, asumarea riscurilor si
implicare.
1. Maturitatea - este cheia increderii care se cladeste odata cu echipa. Cel care apartine unei echipe trebuie
sa fie suficient de matur pentru a lua in considerare o parere sau o personalitate, in functie de cum aceasta
afecteaza colectivul; nu doar cum l-ar atinge pe fiecare. Maturii sunt capabili si sa discearna parerea echipei fata de
una dintre ideile lor, in paralel cu opinia echipei fata de ei personal. De asemenea, isi pot mentine parerea buna
despre sine chiar cand ceilalti sunt in dezacord cu ei si nici nu devin isterici, parandu- li-se ca echipa vrea sa-i
termine.
2. Responsabilitatea reciproca - nu este un lucru pe care am fost obisnuiti sa-l acceptam la locul de munca.
Pornind de pe bancile scolii si trecand prin mai multe locuri de munca, am fost recompensati pentru performantele
personale, si nu pentru realizarile grupului. Multor oameni le este greu sa recunoasca faptul ca reusita si avansarea
lor sunt L fie si partial L meritul celorlalti. Adesea, unii nu cred ca si colegii lor fac o munca serioasa ori de calitate.
3. Interdependenta L o alta trasatura care nu se gaseste Lde-a gataL in societatea noastra (cu exceptia
familiei, in unele cazuri). Suntem invatati sa ne ferim de LNumber OneL si sa nu fim surprinsi cand altii ne lasa de
izbeliste. Totusi, studiile au aratat ca doua (sau trei, sau patru, sau cinci) capete sunt mai bune decat unul singur.
Interdependenta este extrem de importanta pentru bunul mers al unei echipe, fiindca nici un membru al ei nu
valoreaza cat intreaga echipa.
4. Controlul starii conflictuale din pacate, prea des totul se preschimba intr-o incercare de evitare. Membrii
unei echipe isi dau seama ca este cu mult mai bine sa se ocupe din vreme de un conflict, atunci cand sta sa
izbucneasca, decat sa-l lase sa se umfle odata cu trecerea timpului. Putin disconfort care este resimtit acum este
149
minor fata de o izbucnire de mai tarziu. încrederea nu poate inflori intr-o atmosfera ostila. Intr-o echipa, fiecare
membru vine cu un stil diferit de a controla starea conflictuala. Este foarte important sa se stabileasca niste reguli
de baza pentru grup si cel mai important lucru va fi sa se tina sub control toate disputele intr-un mod cat se poate
de prompt. De fapt, lipsa unui acord de pareri este o componenta naturala si sanatoasa a procesului de constituire
a echipei, daca este controlata asa cum se cuvine.
5. Comunicarea iata piatra de temelie a oricarei intreprinderi reusite, incluzand incredere si alcatuirea unei
echipe. Desi este usor sa recunosti o comunicare sincera, deschisa, e greu sa o intemeiezi. Intr-o echipa, fiecare ar
trebui incurajat sa vorbeasca deschis intr-un mod constructiv si fara sa-i atace pe colegi, deoarece fiecare vine cu
propriul sau stil de a comunica. Iarasi, un lucru important este stabilirea unor reguli ca: Nimic nu iese din camera
asta, in afara de cele stabilite de comun acord si care nu sunt tabu. Increderea va creste mai repede daca fiecare
simte ca echipa este un forum pentru a-si dezvolta ideile si o fereastra pentru a vedea gandurile celorlalti.
6. Increderea in capacitatea de a depasi obstacolele aceasta credinta sau atitudine pozitiva este cruciala
pentru succesul unei echipe. Adesea, echipele se formeaza tocmai pentru a depasi obstacole si a rezolva probleme.
Trebuie sa existe o incredere reciproca in cadrul colectivului. Cine nu crede in notiunea de echipa va declansa o
stare negativa in ceilalti, care va sapa timpul si energia echipei. Mai ales daca i se pare ca ea este o pierdere de
vreme si ca nu va merge in veci.
7. Asumarea riscurilor ca afinitate e in stransa legatura cu cele de pana acum. Toate notiunile discutate
anterior implica si asumarea unui risc oarecare. Oamenii se pot impotrivi celor care risca, fie prin natura lor, fie
datorita unor experiente trecute. Pentru unii, asumarea riscurilor este dificila, existand teama sa nu le fie furate
ideile. Succesul si bunul mers al unei echipe consta in obisnuinta fiecarui membru de a-si asuma un anume risc,
pentru a lasa loc increderii sa se dezvolte.
8. Implicarea si preocuparea pentru alcatuirea unei echipe este la indemana oricui si este necesara la
consolidarea increderii. Daca lipseste macar un singur fir, manunchiul va avea de suferit. Toti trebuie sa fie
incredintati ca vin la lucru gata pregatiti si concentrati asupra problemelor de rezolvat.
In sfarsit, adevaratii lideri de echipa vor acorda mai multa atentie faptelor si mai putina spuselor. Nu poti
cladi incredere si buna reputatie din cutite si pahare, adica numai pe planuri. Sa nu uitam ca a consolida increderea
si structura unei echipe inseamna foarte mult, atat pentru fiecare individ in parte, cat si pentru binele intregii
firme.
150

Suport de Curs Tuns

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Tuns

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investeşte în oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

RESPECTAREA NORMELOR SSM SI PSI ................................................................................................................................ 5

RESPECTAREA NORMELOR SSM SI PSI

SISTEM DE MUNCA SI FACTORI DE RISC

Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu nu sunt incendii:

REGULI cu caracter general:

INSTRUMENTE Şl APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI

INSTRUMENTE ŞI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI:

Foarfecele de filat sunt de două tipuri:

Mânuirea foarfecei de tuns

 Instrumentele tăioase vor fi mânuite cu grijă pentru a nu produce

IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC

Utilizarea substantelor periculoase

Norme de protectia muncii

Noţiuni generale de transmitere şi prevenire a bolilor

Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:

Regimul deseurilor specifice serviciilor

ORGANIZAREA SALONULUI DE FRIZERIE-COAFURA-MANICHIURA-PEDICHIURA

Dotarea postului de lucru cu mijloace de destindere pentru client

Lucrări Mijloace de destindere

Armonizarea culorilor lenjeriei şi echipamentului de protecţie cu cele ale mediului ambiant

Lucrări Armonizarea culorilor

Pe ce se bazeaza profesiunea de coafor?

Descrierea salonului de coafura

 de alimentare cu apa si de canalizare

1. Reguli de comportament într-un salon

Unghiile operatorului vor fi tăiate scurt şi curate.

dermatologică, se interzice practicarea procedurii până la vindecarea acestora.

e) condiţiile de transport al instrumentarului sterilizat.

ADAPTAREA LUCRĂRILOR LA CARACTERISTICILE CLIENTULUI

1. Stabiliti caracteristicile prezentate de client de care depinde tunsul, de exemplu:

 epiderma - stratul de solzi;

Fiziologia firului de păr

Spălatul părului şi uscatul cu feonul Produse şi ustensile necesare

În funcţie de gradul de ondulare:

Ingrijirea parului si a pielii capului, in saloanele de Coafura.

Defecte ale capului - corectarea lor

Din punct de vedere al aspectului unghiei se cunosc 3 tipuri de unghii şi anume:

Miscari de masaj al degetelor:

FORMA UNGHIILOR IN FUNCTIE DE ASPECTUL MAINII

CELE MAI POPULARE FORME DE UNGHII

LUCRARI DE MUSTATI SI BARBI

Tunsori executate cu foarfeca

Notiuni preliminare necesare:

■ forma si parcursul contururilor

COAFURA TIP PAJ

EVITATI URMATOARELE GRESELI:

EFECTUAREA LUCRĂRILOR ESTETICE SI DE ÎNGRIJIRE IN MANICHIURA SI PEDICHIURA

Din punct de vedere al apectului unghiei se cunosc 3 tipuri de unghii şi anume:

Prezentăm în continuare unele metode de masaj al mâinii:

 un glue (lipici) pentru lipirea unghiilor

5. Reparaţia unghiilor false cu unghie falsă

VI. ÎNVELITORI PENTRU UNGHII

 aplicaţi uscătorul de adeziv

REPREZENTAREA GRAFICĂ A CONSTRUIRII ACRYLICULUI

2. Tehnica Fibre de sticlă

REUMPLEREA: fiecare 3 săptămâni 1 % luni

Unghiile care se exfoliaza

Unghiile subtiri si moi

Unghii pictate cu geluri colorate

REALIZAREA PEDICHIURII OBISNUITE

OPERATII PREGATITOARE IN VEDEREA EXECUTARII PEDICHIURII PREGATIREA LOCULUI DE MUNCA

PREGATIREA INSTRUMENTARULUI NECESAR