Laborator 1 Tehnologii de montaj

Norme de tehnica securității muncii la montaj general

Surse https://www.rasfoiesc.com/business/protectia-muncii/Norme-de-protectia-
amuncii-in87.php https://e-pedia.ro/2012/02/19/norme-de-tehnica-a-securitatii-
muncii-laasamblarea-generala/

Norme de protectia a muncii in ateliere de montaj

In atelierele de montaj si intretinere se iau o serie de masuri in scopul protectiei

impotriva accidentarilor si pentru evitarea deteriorarii organelor de masini.

Printre aceste masuri putem enumera :

temperatura din interiorul atelierului trebuie sa fie optima

pentru desfasurarea activitatii(temperatura ridicata micsoreaza atentia si
perceptia,iar cea scazuta micsoreaza mobilitatea lucratorilor) ;

masuri de mecanizare si automatizare in special a operatiilor grele risc crescut

de accidentari ; curatarea aerului de gaze praf si aburi prin ventilatie ;

atelierele de reparatii si intretinere trebuie sa fie bine iluminate atat ziua cat si
noaptea ;

protejarea instalatiilor electrice impotriva electrocutarii si legarea aparatelor si

instalatiilor la pamant ; verificarea inainte de utilizare a instalatiilor de
ridicat(cabluri,lanturi,scripeti) ; ancorarea masinilor si a instalatiilor in timpul
transportului ; evitarea stationarii muncitorului in raza de actiune a macaralelor ;

mecanismele de ridicat si transportat sa fie manevrate numai de personalul

calificat in acest scop ;

respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevreaza substantele

necesare spalarii pieselor(manusi,masti de gaze,interzicerea folosirii flacarii
deschise ,departarea de locurile de sudare) ; verificarea starii utilajelor si a
dispozitivelor folosite ; indepartarea aschiilor de pe masnii; respectarea regulilor
de depozitare a pieselor.

Echipamentul individual de protectie reprezinta totalitatea mijloacelor cu care

este dotat fiecare participant in procesul de munca si constituie un element
foarte important in protejarea impotriva factorilor de risc.

Echipamentul se scorda obligatoriu si gratuit tuturor salariatilor,precum si altor

categorii participand la procesul muncii,in conformitate cu Normativa cadru de
acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie elaborat de
Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si a Familiei si aprobat prin Ordin
nr.225/1995.Pe baza acestuia angajatorul este obligat sa intocmeasca lista
interna de dotare cu EIP (Echipament Individual de Protectie)adecvat executari
sarcinilor de munca in conditii de securitate.

Alegerea echipamentului individual de protectie face in functie de riscuri

alegandu-se tipul,aplicanduse anumitestandarde si folosind anumite marcaje.

Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale se face prin

introducerea pe piata si doar pentru utilizarea acelor echipamente individuale de
protectie care mentin sanatatea si care asigura securitatea utilizatorilor fara a
afecta sanatatea sau securitatea altor persoane animale domestice ori bunuri
atunci cand sunt intretinute adecvat si utilizate conform scopului prevazut.

Utilizarea EIP este permisa daca : este conform

reglementarilor techice aplicabile ;

este corespunzator riscurilor pe care le prevede fara a induce el insusi un risc

suplimentar ; raspunde conditiilor existente la locul de munca

tine seama de cerintele ergonomice si de sanatatea ale angajatorului ; este

adaptat conformatiei purtatorului.

In cazul dereglarii sau degradarii normale a acestuia respectiv al piederii calitatii

de protectie se acorda obligatoriu un nou echipament.

Degradarea sau pierderea lui,inainte de termenul de utilizare prevazut din vina

purtatorului,atrage raspunderea acestuia prejudiciu cauzat,potrivit legii
(art.13,Legea nr.90/1996,republicata)
Reguli generale de protectia muncii si PSI pentru elevi,in activitatile din
laborator

1.Hainele folosite in timpul lucrarilor practice sa fie simple sa nu contina

materiale volante care sa poata incurca efectuarea lucrarii.In timpul lucrarilor
practice efectuate manual este dorit sa nu se poarte inel proeminent.Parul lung
trebuie sa fie legat.Purtarea halatlui alb in timpul lucrarilor practice este
obligatorie.

2.In laborator nu se abmite decat comportamentul civilizat,atentia fiind

indreptata asupra a caror functionare este bine cunoscuta.De asemenea este
interzisa folosirea altor instalatii decat cele destinate lucrarilor din ziua
respectiva.In toate cazurile cand prevederile lucarii practice o cers au atunci
cand apar orice fel de complicatii in timpul lucrarii,trebuie consultat profesorul.

3.Trebuie pastrata ordinea la punctul de lucru.Dupa fiecare etapa a

experimentului trebuie sa se faca ordine.Timpul folosirii instrumentelor
ascutite,a obiectelor de sticla etc,este necesara o atentie deosebita.

4.In timpul luracrilor practice se folosesc rareori substante corozive.In cazul

cand acestea ajung pe piele sau mucoase trebuie imediat inlaturate cu o carpa
moale si apoi spalate cu apa din abundenta.

5.Robinetele de gaz vor fi manipulate doar de catre profesor.

6.Sa nu se blocheze usile de iesire si nici caile de acces dintre mesele de

laborator,deoarece,in cazul unui incendiu,s-ar ingreuna evacuarea.In laborator
trebuie adus numai achipamentul necesar.Nu trebuie depozitate genti pe
mese,pentru ca ingreuneaza munca si pot fi distruse.

7.Conform regurilor de protectia a muncii,este obligatorie anuntarea imediata a

profesorului de orice accident produs in timpul lucrarii de laborator.

8.In cazul unui incendiu,trebuie anuntat imediat profesorul.

9.Primul ajutor poate fi acordat de catre asistent,respectiv de medicul

cabinetului scolar.

Acte normative

Actele normative care reglementeaza activitatea de Protectie a Muncii si P.S.I.

sunt :

-Legea Protectiei Muncii nr.90/1996 ;

-Norme Generale de Protectia Muncii -editia 2002 ; -Norme

Specifice de Protectia Muncii.

Aceste legi contin norme cu caracter general,aplicabile in toate sferele de

activitate.

Din Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006,publicata in M.Of. din

14.07.2006 , reproducem in cele ce urmeaza cateva articole,deosebit de
importante in activitatile practice desfasurate de catre elevi,in laborator.

Capitolul 1 - Dispozitii generale Art.1

Protectia muncii constituie un ansamblu de activitati institionalizate,avand cas

cop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de
munca,apararea vietii,integritatii corporale si sanatatii salariatilor si altor
persoane participante la procesul de munca.

Normele de protectie a muncii stabilite prin prezenta lege reprezinta un sistem

unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor participantilor la procesul de munca .

Activitatea de protectie a muncii asigura aplicarea criterilor ergonomice pentru

imbunatatirea conditiilor de munca adecvate pentru munca femeilor si a
tinerilor.

Art.3 Normele de protectie a muncii se aplica

salariatilor,membrilor cooperatori,persoanelor angajate cu conventii civile,cu
exceptia celor care au drept obiect activitati casnice,precum si ucenicilor,elevilor
si studentilor in perioada efectuarii practice profesionale .

Art.13

In sensul prezentei legi,echipamentul individual de protectie reprezinta

mijloacele cu care este dotat fiecare participant in procesul de munca pentru a fi
protejat impotriva factorilor de risc.

Echipamentul individual de protectie se acorda,obligatoriu si

gratuit,salariatilor,precum si altor categorii de persoane care desfasoara activitati
la persoanele juridice sau fizice prevazute la art.2,potrivit criteriilor stabilite in
Normativul-cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de
protectie,elaborat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
In cazul degradarii echipamentului individual de protectie,respectiv al pierderii
calitatilor de protectie,se acorda obligatoriu un nou echipament.

Degradarea sau pierderea echipamentului individual de protectie inainte de

termenul de utilizare prevazut,din vina purtatorului,atrage raspunderea acestuia
pentru prejudiciu cauzat,potrivit legii.

Art .14

(1) In sensul prezentei legi,echipamentul individual de lucru reprezinta

mijloacele pe care persoanele juridice si fizice le acorda unui salariat in vederea
utilizarii lor in timpul procesului de munca pentru a le proteja imbracamintea si
incaltamintea.

(2)Echipamentul individual de lucru se acorda de catre persoane juridice in

conditiile negociate prin contracte colective de munca.

(3)Cheltuielile necesare pentru achizitionarea echipamentului individual de

lucru sunt suportate in proportie de 50% de la capitolul ''Alte cheltuieli de
exploatare'' ale persoanelor juridice sau din sumele prevazute cu aceasta
destinatie in buget pentru unitatile finantate de la bugetul de stat ,respectiv din
bugetele locale,iar diferenta se suporta de catre beneficiari.

Capitolul VI - Raspunderea juridica

Art.34 Incalcarea dispozitiilor legale privitoare la protectia muncii atrage

raspunderea disciplinara,administrativa,materiala,civila sau penala ,dupa
caz ,potrivi legii.

Art.39 Neluarea vreunei dintre masurile prevazute de dispozitile legale

referitoare la protectia muncii,de catre persoana care are indatorirea de a lua
aceste masuri la locul de munca ,daca prin acestea se creeaza un pericol iminent
de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire
profesionala,constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la
2 ani sau cu amenda.

Laborator_2 TM (4 ore)
SCHEMA DE ASAMBLARE

Obiectivul lucrarii
Realizarea schemei de asamblare a ansamblului reazem multifunctional

Notiuni teoretice
În fig. 1 se dă un exemplu de schema de asamblare

Fig. 1

- arborele 1, care constituie piesa de bază;

- pana paralelă 2 (2 buc.);
- tamburul 3;
- capacul 4;
- stift de centrare 5;
- şaiba 6;
- şurubul 7.

Procesul tehnologic de asamblare

Pentru elaborarea procesului tehnologic de asamblare a unui produs sunt

necesare: - desenele de ansamblu, subansamblu şi de execuţie; - condiţiile
tehnice de recepţie; - mărimea seriei de fabricaţie; - utilajele, sculele şi
dispozitivele disponibile, etc.
Elaborarea propriu-zisă a procesului tehnologic de asamblare presupune
întocmirea următoarelor documente: - schema de asamblare;
- fişa tehnologică sau planurile de operaţii;
- ciclograma asamblării;
- instrucţiuni speciale.

Schema de asamblare

Schema de asamblare este reprezentarea grafică a succesiunii asamblării

pieselor şi unităţilor de asamblare. Întocmirea schemei de asamblare precede
întocmirea celorlalte documente care descriu procesul tehnologic de asamblare,
fiind absolut necesară întocmirii acestora.

Schema de asamblare cuprinde o linie orizontală (numită linia asamblării) ce

face legătura între dreptunghiul care reprezintă piesa de bază şi dreptunghiul
care reprezintă produsul finit. Fiecare piesă sau unitate de asamblare se
reprezintă printr-un dreptunghi în interiorul căruia se marchează (figura 2a): -
numărul reperului; - numărul de bucăţi din reperul respectiv; - denumirea pesei
sau unităţii de asamblare respective.

De o parte a liniei asamblării sosesc linii de la dreptunghiurile care reprezintă

piese, iar de cealaltă parte a liniei asamblării sosesc linii de la dreptunghiurile
care reprezintă unităţi de asamblare.
 Fig. 2a ; 2b

Fişa tehnologică şi planurile de operaţii

Având ca element de pornire schema de asamblare a produsului, se poate trece la stabilirea

operaţiilor de asamblare şi a fazelor acestora. De asemenea, se stabilesc utilajele, sculele,
dispozitivele şi verificatoarele necesare asamblării în condiţii optime de timp şi cost. Toate
aceste elemente sunt sintetizate în fişa tehnologică şi planurile de operaţii.

Fişa tehnologică este folosită la reprezentarea proceselor tehnologice de asamblare în

producţia de serie mică / unicat, indicându-se doar operaţiile de asamblare, fără defalcarea lor
pe faze. Planurile de operaţii sunt folosite la prezentarea detaliată a proceselor tehnologice de
asamblare în producţia de serie şi de masă, cuprinzând defalcarea pe faze de asamblare.

Ciclograma asamblării

Ciclograma asamblării este reprezentarea grafică a ciclului de asamblare a produsului.

Asamblarea unui produs se poate realiza după două metode: - asamblare succesivă
(ciclograma din figura 3a), operaţiile de asamblare realizându-se succesiv; - asamblare
paralel-succesivă
(ciclograma din figura 3b, pentru acelaşi produs), la care unele operaţii se execută simultan,
iar altele succesiv. Se observă că prin suprapunerea unor operaţii ciclul de asamblare se
reduce substanţial.
Figura 3. Ciclograma asamblării
Să se realizeze schemade asamblare a ansamblului reazem multifunctional
 Laborator 3 (4 ore)

Asamblarea dispozitivelor din elemente modulare

1. Scopul lucrării
Lucrarea are ca obiectiv cunoaşterea principalelor elemente şi structuri care compun
dispozitivele din elemente modulare (DEM), pentru orientarea şi fixarea semifabricatelor,
proiectarea, asamblarea şi utilizarea acestora în sistemele de fabricaţie.

2. Aspecte teoretice

2.1 Flexibilitatea sistemelor de fabricaţie

Dezvoltarea industriei construcţiilor de maşini impune o atitudine raţională faţă de

capacităţile şi sistemele de fabricaţie tradiţionale care trebuie să permită o modificare mult
mai rapidă şi eficientă a tehnologiilor şi echipamentului tehnologic, determinată de
necesitatea reducerii ciclurilor de asimilare ale unui produs nou [1 ].
În ultimii 25 de ani, flexibilitatea a devenit o caracteristică dominantă a sistemelor de
producţie, datorită diversificării tot mai accentuate a cererii de bunuri materiale şi a
exigenţelor de ordin tehnic şi economic impuse proceselor de fabricaţie [1,3,8,10].
Din aceste considerente flexibilitatea este definită ca fiind capacitatea sistemului de a
se adapta rapid şi economic la schimbările provenite din mediul exterior sau din interiorul
său, chimbări care pot fi predeterminate sau accidentale [ 1].

2.2. Structuri modulare pentru dispozitive de lucru şi control

Caracteristica definitorie a ingineriei tehnologice moderne este abordarea sistemică prin

unificare şi tipizare a problemelor legate de procesele şi echipamentele de fabricaţie.
Înlocuirea excesului de opţiuni cu selecţia riguroasă bazată pe optimizare şi tipizare
asigură echilibrul celor două tendinţe şi determină concepţia modulară si de tehnologie ca sistem.
Modulul este un element constructiv al unui sistem, care îndeplineşte o funcţie bine
stabilită, formează un obiect fizic distinct şi prezintă anumite caracteristici:
- caracterul său specific şi de a funcţiona independent; -
capacitatea de a-şi îndeplinii funcţia în diverse condiţii;
- posibilitatea de a se interconecta cu alte module în sisteme de rang
superior.
 Proiectarea unui sistem tehnologic S cu intrările şi ieşirile u şi y (fig. 1) se poate
rezolva prin realizarea unei structuri modulare cu un număr de subsisteme S1,S2...Sn
cunoscute
[1,4,5,7 ].

Fig. 1. Proiectarea unui sistem tehnologic S

Sistemul dispozitivelor modulare şi în general orice construcţie modulară trebuie să respecte o
lege constructiv-funcţională:
 legea de modularizare
 modelul constructiv
Legea de modularizare reprezintă relaţia care se realizează între module în vederea
îndeplinirii unor funcţii:
 funcţia de orientare în sistemul de coordonate al dispozitivului;
 funcţia de fixare între două sau mai multe module;
 funcţia morfofuncţională corespunzătoare fiecăreia din grupele organologice ale
dispozitivului.
Modulul constructiv reprezintă aplicaţia valorică a legii de modularizare şi este caracterizată
de :
• cifra-modul care stă la baza intercondiţionării modulelor: orice valoare dimensională
de intercondiţionare este egală cu cifra-modul, multipli sau submultipli ai acesteia;
• valorile funcţiei de orientare, care depind de soluţia teoretică şi de caracteristica
minimă de precizie;
• valorile funcţiei de legare-fixare, care sunt determinate de soluţia teoretică şi practică
aleasă;
• valorile funcţiei morfofuncţionale iau în considerare funcţionalitatea singulară dar şi
pe cea a mai multor grupe organologice în ideea universalităţii multifuncţionale.
Industria construcţiilor de maşini caracterizată prin discontinuitate şi diversificarea
fabricaţiei reclamă în mod obligatoriu dezvoltarea flexibilităţii, care presupune adaptarea
optimală a sistemului [ 1 ] la variaţia sarcinii de producţie.
În acest context, evoluţia sistemelor tehnologice este condiţionată de promovarea concepţiei
modulare, deoarece aceasta constituie soluţia cea mai simplă de a crea funcţiuni noi cu minimum
de elemente de noutate.

3. Dispozitive din elemente modulare (DEM)

 În toate procesele de fabricaţie dispozitivele se regăsesc ca o componentă importăntă a
sistemului tehnologic ce au o multitudine de caracteristici şi funcţiuni specifice tipului de
tehnologie după care se lucrează.
O realizare remarcabilă a reprezentat apariţia şi utilizarea dispozitivelor speciale demontabile
[1,4,8,10] sau modulare (dispozitive din elemente modulare, alcătuite din elemente modulare
tipizate, universal şi reutilizabile în proporţie de 100% pentru orice tip de piesă sau operaţii
tehnologice de prelucrare, asamblare sau control.
Cele mai cunoscute şi utilizate sisteme modulare sunt: Wharton (Anglia), Mauser VS-5000,
VUB, Halder (Germania), U.S.P. (Rusia), Nabeya (Japonia), SEM-64 (România), Norelem
(Franţa), TECMA (Italia), care se deosebesc între ele prin forma constructivă a elementelor
componente, sistemul de poziţionare şi fixare (de tip cu canaleşi pene sau cu bolţuri şi alezaje),
precizia acestora.
În general un sistem de elemente modulare are în compunerea sa mai multe grupe organologice
cu elemente de orientare, elemente şi mecanisme de orientare şi fixare, elemente şi mecanisme
de fixare, elemente de poziţionare a sculelor aşchietoare, elemente de legătură internă şi externă,
elemente de rigidizare, elemente de mecanizare şi automatizare.

3.1. Sistemul SEM – 64 (România)

Conceput şi realizat de colectivul de cercetare – proiectare DISROM din Universitatea

Politehnică Bucureşti pe baza unei metodologii originale de optimizare SEFA [4], care
aprofundează şi sistematizează problematica vastă şi complexă din domeniul dispozitivelor de
prelucrare, asamblare şi control, setul de elemente modulare a fost la F.D.M.S-Plopeni şi utilizat
în mai multe uzine din România.
După anul 1993 oparte din elementele acestui set au fost preluate, dezvoltate şi utilizate cu
rezultate tehnico-economice deosebite în fabricaţia automobilelor de teren din SC
AROCâmpulung Muscel.
Ulterior, din anul 2006, Departamentul de Fabricaţie şi Management Industrial al Facultăţii de
Mecanică şi Tehnologie al Universităţii din Piteşti, în colaborare cu Universitatea Politehnică
Bucureşti şi institute de cercetare recunoscute din ţară participă şi contribuie în mod semnificativ
la dezvoltarea şi modernizarea sistemului modular SEM-64 din proiectul CEEX-NOMATCOMP
în cadrul Programului Naţional al Cercetării de Excelenţă. Cercetările teoretice, experimentale şi
aplicaţiile industrial rezultate din acest proiect au condus la dezvoltarea unor soluţii originale de
structure modulare, care au făcut posibilă organizarea şi utilizarea unui Sistem Complex de
Echipamente Flexibile de Prelucrare, în actualul laborator de Maşini Unelte, destinat activităţilor
de cercetare, optimizării tehnologiilor de fabricaţie, instruirii studenţilor şi utilizării lor în
procesele de producţie. Concepţie
• funcţia de modularizare: pene de orientare, canale T şi canale de pană; fixare cu
şuruburi, prezoane, pene de orientare – fixare, pene de fixare şi piuliţe;
• mărimi de seturi: o singură mărime cu cifra modul de t = 64 mm;
 • precizie: 0,008…0,020 pentru elemente modulare de construcţie – orientare şi 0,1
pentru celelalte module; precizia de execuţie a semifabricatelor prelucrate  H7;
rugozitatea suprafeţelor active Ra = 0,4…0,8;
• organizare structurală: trei mărimi (normală, medie, redusă) cu şapte grupe
organologice (GO I … GO VII) şi 18000 de elemente pentru setul normal;
• materiale: oţeluri aliate tratate termic sau termochimic pentru module de orientare şi
de legătură şi oţeluri carbon de calitate pentru elemente organologice;
• variante de seturi: în trei variante din care se pot asambla simultan 6, 20 sau 50 de
dispozitive;
• dezvoltarea setului: permite includerea de elemente noi, subansambluri şi ansambluri
specializate, acţionări pneumatice şi hidraulice.
Realizare
 pe baza documentaţiei tehnice elaborate de colectivul de cercetare DISROM, s-a
dezvoltat fabricaţia specializată la F.D.S.M. – Plopeni.
Utilizare
 baze de închiriere la nivel republican;
 baze de montaj proprii pentru întreprinderile mari.
Principalele caracteristici tehnice ale sistemului SEM – 64 sunt prezentate în tab.1.

Tab.1
Variante
CARACTERISTICI TEHNICE SEM - 64
Normală Mijlocie Redusă
 Greutate set [daN]   2000  750
5500
 Nr. de elemente din componenţa variantei   6400  2300
18000
a) Modulul de bază [mm] 64
► Canale de ghidare 14 [H6]
 Nr. de dispozitive diferite posibil de realizat
 50  20 6
simultan
L 
600 l 
 Mărimi piese de prelucrat [mm]
300 h
 300
 Greutatea pieselor de prelucrat [daN]  50
 Precizia modulelor de orientare şi construcţie 0,008…0,020
 Timpi de montaj [ore/disp.]  2…12
 Găurire
Frezare Şeping
2. Tipuri de operaţii Rectificare plană Control
etc.

3. Număr mediu de dispozitive care se pot realiza

1800 600 150
într-un an
Fişa paşaport cu lista modulelor
4. Documentaţia de însoţire componente şi fotografia
dispozitivului

Funcţia de modularizare este de tip canal T, canal de pană cu pene de orientare şi pene de
orientare şi fixare.
Analiza structurală în vederea tipizării şi modularizării a condus la următoarele grupe
organologice:
 Grupa organologică I (GO I): elemente şi mecanisme de orientare;
 organologică II (GO II): elemente şi mecanisme
de orientare şi fixare;
 Grupa organologică III (GO III): elemente şi
mecanisme de fixare;

poziţionare a sculelor;
 Grupa organologică V (GO V): elemente de
legătură internă (corpi);
 Grupa organologică VI (GO VI): elemente de
legătură externă (cu M.U.);
 Grupa organologică VII (GO VII): elemente
de mecanizare, automatiza re, echilibrare
În Anexa 1 sunt prezentate preciziile
dimensionale şi de poziţie relativă ale unor
elemente reprezentative ale setului iar în fig.2,
 Grupa
 Grupa organologică IV (GO IV): elemente de

fig.3 şi fig.4 sunt prezentate câteva montaje tipice ale modulelor din componenţa setului:

Fig. 2

Fig. 3
fig. 4

DA

DS
Cele mai importante elemente şi structuri modulare pentru construcţia dispozitivelor sunt
prezentate în Anexa 2, cu elemente modulare şi reazeme multifuncţionale.
În Anexa 3 sunt prezentate modele fizice ale dispozitivelor de orientare şi fixare modulare
pentru o diversitate de semifabricate şi operaţii de prelucrare.

3.2. Domenii de utilizare

În funcţie de mărimea seriei de fabricaţie, literatura de specialitate [1,4,10 ] recomandă
utilizarea anumitor tipuri de dispozitive evidenţiate în fig. 5.

Sistem
de disp.

Legendă: PU – producţie de unicate PSM – producţie de serie mare

PSfmE – producţie de serie f. mică şi experim. PSFm – producţie de serie f. mare
PSm – producţie de serie mică PM – producţie de masă
PSmj – producţie de serie mijlocie
Fig. 5

Consacrarea conceptului de flexibilitate a sistemelor moderne de fabricaţie justifică progresul

tehnologic înregistrat de ţările puternic industrializate şi oferă posibilitatea de a identifica
domeniile de utilizare a sistemului DEM prezentate în tab.2.
 Tab.2
Cazul tipic SISTEMUL DE
FABRICAŢIE
DOMENII DE UTILIZARE DEM
1 Unicat Pentru realizarea prototipurilor
2 Pentru realizarea unicatelor
3 Pentru model experimental
4 Pentru realizarea seriei zero
Serie foarte mică
5 Pentru serie experimentală
6 Pentru serie test
7 Pentru fabricaţia pieselor de schimb
8 Serie mică cu grad de Pentru prelucrare, control, asamblare
repetabilitate aleator
9 Serie mică cu grad de Uşor remontabil la reluarea fabricaţiei
repetabilitate ciclu
(ordonat)
10 Pentru fabricaţie – reducerea cheltuielilor de schimb cu
S.D.V.-uri
11 Serie mică Uşor adaptabile sau schimbabile la modificări de
tehnologie, utilaje etc.
12 Permit lucrul în sistemul tehnologiei de grup sau de cod
13 Pentru echiparea M.U.C.N. şi centre de prelucrare
14 Pentru înlocuirea dispozitivelor defecte în fluxul de
fabricaţie
15 Pentru înlocuire S.D.V. –uri la modificări de tehnologie
sau constructive
16 Serie mijlocie Pentru dublarea locurilor înguste
17 Dispozitive de control

18 Pentru punerea în funcţiune a fabricaţiei până la

Serie terminarea echipării cu dispozitive clasice
(convenţionale)
19 Dubluri pentru dispozitive din linia de fabricaţie pentru
evitarea stagnărilor accidentale
Serie mare
20 Intervenţie în cazuri de deteriorare, uzură, recondiţionare
ale dispozitivelor clasice din linia de fabricaţie
Avantajele acestor echipamente (DEM), în afara nivelului maxim de flexibilitate pe care
îl conferă sistemului tehnologic (convenţional sau flexibil), sunt evidenţiate, la nivelul tuturor
stadiilor de existenţă ale unui dispozitiv, în fig.6 şi lucrarea [BRĂ 96].
 Fig. 6
Aplicaţie

4. Metodologia de proiectare şi construcţie a Dispozitivelor din Elemente Modulare

Realizarea ansamblului pentru un Dispozitiv din Elemente Modulare nu implică proiectarea

acestuia ei doar, foarte rar, este necesară proiectarea şi execuţia unor elemente simple specifice
piesei de prelucrat care nu sunt în setulsistemului modular.
Configurarea dispozitivelor modulare trebuie să respecte principiile generale care stau la baza
construcţiei dispozitivelor de orientare şi fixare a semifabricatelor, prezentate în literatura de
specialitate [ ], atât ca structură, funcţiuni şi mod de exploatare. În compunerea lor vor fi
următoarele grupe funcţionale de elemente:
- elemente sau subansambluri de orientare, cu rol de a determina poziţia piesei faţă de sculă;
- elemente sau subansambluri de reazem suplimentar, cu rol de rigidizare a unor părţi ale piesei
de prelucrat sau de creştere a stabilităţii acesteia pe reazeme; ele reazemă piesa după ce
aceasta are poziţia corectă pe elementele de orientare, pe reazemele principale;
- elemente sau subansambluri de fixare, cu rol de fixare a piesei pe reazeme pentru a o
imobiliza în poziţia respectivă în timpul lucrului;
- elemente de reglare şi ghidare a sculelor cu rol de a regla sculele la cotă şi respectiv de a le
determina poziţia şi a le ghida în timpul lucrului;
- elemente de legătură cu maşina-unealtă, cu rol de a orienta şi fixa dispozitivul pe axul
principal al maşinii-unelte sau pe masa acesteia după caz;
- elemente sau subansambluri de mecanizare sau automatizare a orientării şi fixării pieselor;
- elemente de asamblare a părţilor componente din structura dispozitivului;
- elemente care formează corpul dispozitivului cu rol principal de a susţine toate celelalte
elemente;
- elemente sau subansambluri cu rol de divizare, antrenare, preghidare a pieselor la
introducerea în dispozitiv, etc.
Unele grupele menţionate pot să lipsească în cazul unor dispozitive simple sau funcţiilor lor
să fie preluate de elementele altei grupe.

În cadrul aplicaţiei se vor parcurge etapele de proiectare, construcţie-configurare şi montaj ale

unui Dispozitiv din Elemente Modulare.

E01. - Schiţa operaţiei

Pentru piesa semifabricat se prezintă în fig. 7 schiţa operaţiei în care sunt precizate
schema de orientare şi fixare optimă (SOF-O), suprafeţele care vor fi prelucrate, poziţia şi
direcţia de lucru a sculelor şi a dispozitivului pe masa maşinii-unelte.

Fig. 7
E02. – Schiţa dispozitivului

Se elaborează o schiţă de mână a dispozitivului pe care se ataşează elemente modulare

pentru orientare, fixare, orientare-fixare, corpi intermediari, elemente de rigidizare, elemente de
ghidare a sculelor, elemente de poziţionare şi fixare a structurilor între ele, pe placa de bază şi
masa maşinii-unelte.
În această etapă se va consulta catalogul cu elementele setului modular şi existenţa lor fizică în
Baza de Optimizare şi Montaj fără a stabili pe schiţă dimensiuni şi gabarite definitive.
Dispunerea elementelor de construcţie a dispozitivului se face începând cu reazemele de
orientare în contact cu piesa de prelucrat şi apoi celelalte componente, de la nivelul piesei către
exterior, în toate direcţiile, pînă la placa de bază şi masa maşinii-unelte.

E03. Construcţia dispozitivului modular

Pe baza schiţei elaborate se poate realiza construcţia dispozitivului în două variante:

V1- Varianta simplificată, când se aleg direct structurile modulare şi se configurează rapid
dispozitivul care trebuie să asigure precizia şi productivitatea impusă.
V2- Varianta optimizată din punct de vedere al construcţiei şi configurării-reconfigurării tuturor
structurilor, stabilită pe baza unui modelmatematic şi a unui program de calculator, permite să
obţinem maximum de performanţe privind precizia, productivitatea, flexibilitatea şi o reducere
semnificativă a costurilor de realizare şi exploatare.
• Pentru optimizarea construcţiei dispozitivului, elementele modulare necesare, parţial sau
total, se aleg după METODA DE OPTIMIZARE A CONSTRUCŢIEI
DISPOZITIVELOR DE ORIENTARE ŞI FIXARE descrisă în lucrarea [1 ].
• Pentru a vizualiza cea mai bună soluţie constructivă a dispozitivului modular se va utiliza
METODA DE CONFIGURARE INTERACTIVĂ SAU AUTOMATĂ A
DISPOZITIVELOR cu ajutorul calculatorului, descrisă în lucrarea [2 ].
În oricare din cele două variante de construcţie a dispozitivului modular fazele necesare
configurării şi montajului acestuia sunt:
Fig. 8
F01. Identificarea şi montajul elementelor şi structurilor modulare necesare, stabilite în
schiţa dispozitivului, din baza de date 8cataloage, desene de ansamblu şi execuţie, fişe de
utilizare şi fişe de paşaport) şi din Baza de Optimizare şi Montaj unde sunt disponibile fizic pe
grupe organologice şi tipodimensiuni. Se aleg acele tipodimensiuni care asigură cel mai bine
condiţiile impuse prelucrării şi corespund soluţiei constructive adoptate din varianta V1 sau V2.
Elementele şi subansamblurile modulare vor fi preluate din set ţinînd cont de tipodimensiunile
necesare, funcţiunile lor, precizia dimensională şi de montaj dar şi ca posibilităţi de
configurarereconfigurare şi integrare în sistem.
Ordinea de montaj este inversă decât la eleborarea schiţei dispozitivului:
A01. Se alege placa de bază, ca dimensiuni şi număr de canal, care asigură un montaj corect al
structurilor şi toate funcţiunile dispozitivului pentru operaţia de prelucrare analizată şi
maşinaunealtă aleasă. Uneori placa de bază (dar şi alte structuri), necesită o extensie prin
adăugare (poziţionarea şi fixarea) altor module configurate în mod convenabil.
  Pentru dispozitivul modular care face obiectul acestei apicaţii din fig. 8, se alege o placă
de bază poz. 1 de tip PBD 036 cu 3x6 canale T şi dimensiunea de 204x408
A02. Se aleg modulele intermediare poz.2 care susţin prismele de orientare (2 buc.).
 Corpul intermediar îngust este de tip CIT 001 64x38x86
A03. Se aleg prismele scurte de orientare poz. a semifabricatului (2 buc.).
 Prismă scurtă îngustă de tip PFI 064 şi dimensiunea de 64x38x48
A04. Se aleg, se poziţionează şi se fixează structurile modulare menţionate, cu elemente de
legătură-poziţionare şi fixare:
- pene de ghidare şi fixare T poz. 9 , cod PDI 020-037
- pene scurte de ghidare poz. 16, cod POS-010
- prezon M12x122, poz. 8, cod PSE 122
A05. Se alege reazemul mobil cu capete schimbabile de tip con scurt, cu autoaşezare şi
blocare ulterioară, varianta cu talpă poz. 7
 Reazem mobil multifuncţional, cu autoaşezare şi blocare, varianta cu talpă, cod RMA-
BT, 1 buc.
A06. Se aleg, se poziţionează şi se fixează reazemul mobil multifuncţional, cu elementele de
legătură-poziţionare şi fixare: - Pană poz. 9.
- Şurub M12
A07. Se aleg structurile pentru sistemul de reglaj al grupului de
freze: - Modul intermediar poz. 11, cod CSI -002, 1 buc. -
Element de ghidare special poz. 12, (desen de execuţie)
- Paleta de reglare, (cale din set sau desen)
A08. Se aleg, se poziţionează şi se fixează sistemul de reglaj al grupului de freze cu următoarele
elemente:
- Pene, poz. 9
- Prezon, poz. 8
A09. Se aleg urechile de fixare poz. ale dispozitivului pe masa maşinii-unelte
 Ureche de fixare cu legături, cod UFP 003, 2 buc.
A10. Se aleg, se poziţionează şi se fixează urechile de fixare cu trei şuruburi
 M12x30

F02 Se verifică montajul realizat ca precizie de poziţionare, rigiditate şi din punct de vedere
funcţional.
F03 Se execută 10 piese de probă pe maşina-unealtă conform planului de operaţii elaborat
conform planului de operaţii elaborat şi se întocmeşte Fişa de Măsurători pentru piesele de
probă.
F04 Se întocmeşte FIŞA DE PAŞAPORT A DISPOZITIVULUI MODULAR în care sunt
menţionate:
- Schiţa operaţiei;
- Tipodimensiunile şi numărul elementelor şi subansamblurilor modulare care compun
dispozitivul;
 - Fotografia dispozitivului modular ca ansamblu final;
- Numărul de piese prelucrate cu acel dispozitiv.

5 Modul de lucru

După studiul şi analiza dispozitivului din această lucrare studenţii se organizează în grupe de 2-4
persoane şi vor primi câte un dispozitiv modular din cele existente în Laboratorul de Dispozitive
pentru realizarea următoarelor activităţi:
a.schiţa operaţiei;
b. schiţa dispozitivului modular;
c. poziţia dispozitivului pe maşina-unealtă;
d. precizarea simbolizării informaţionale asociate construcţiei dispozitivului;
e. identificarea elementelor modulare din compunerea dispozitivului analizat;
f. demontarea şi montarea elementelor modulare sau a unor subansambluri pentru identificarea
elementelor de legătură (poziţionare şi fixare) de tip pană, pană T, şuruburi, prezoane, ştifturi;
g. descrierea funcţionării dispozitivului din perspectiva operatorului care execută prelucrarea pe
maşini-unelte;
h. observaţii şi propuneri pentru îmbunătăţirea soluţiei constructive a dispozitivului analizat.
Anexa 1

Nr. Schiţa Precizie Simbol Obs.

Denumire piesă

Simbol abatere

Grupa
crt. orientare

I II III

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

1 TFr V VI VII GO Ra=0,8

canal pană

I
TFp
Canal T şi

A H5 H6 H7

2 A V VI VII GO Ra=0,4…
de orientare

Pană îngustă

0,8
I

h5 h6 h7

3 TFl IV V VI GO Ra=0,4…
Prismă

TFp I 0,8

TFs
 TPl

TPd

TPi 10” 15” 25”

TPs 0,00 0,01 0,02

8 0 0

A…D JS4…JS7
Elemente modulare Anexa 2

Fig. 1 Dispozitiv de orientare şi fixare a porfuzetelor pe o placă de bază

Fig.1 strungului normal
ataşată pe căruciorul
 Fig.2
Dispozitiv modular pentru prelucrarea găurilor unei băi de ulei cu ajutorul unui Cap multiax
reglabil modularizat
 Fig. 3 Dispozitiv modular rotativ cu patru posturi de lucru

Fig. 4 Organizarea unei baze de optimizare şi montaj a dispozitivelor modulare

 Fig. 5 Placă de bază dreptunghiulară 3x5 canale T

Fig. 6 Corpi intermediari pentru construcţia dispozitivelor modulare

Fig. 7 Corpi intermediari pentru construcţia dispozitivelor modulare

Fig. 8 Corpi intermediari pentru construcţia dispozitivelor modulare

 Fig. 9 Cale plane pentru orientarea semifabricatelor

Fig.10 Centraje pentru bolţuri de orientare

Fig. 11 Elemente de orientare de tip prismă

 Fig. 12 Elemente de legătură ţi de rigidizare a structurilor modulare

Fig. 13 Vincluri de construcţie, orientare şi rigidizare a structurilor modulare

Fig. 14 Suporţi de tip bridă port bucşe pentru orientarea multiplă a sculelor
Fig. 16 Elemente rabatabile de tip balama pentru susţinerea bridelor port bucşe
 Fig. 17 Bucşe de ghidare a sculelor

Fig. 18 Bride de fixare a semifabricatelor sau a structurilor modulare

Fig.19 Elemente de fixare cu şurub sau camă
 Fig. 20 Pene de fixare, pene de ghidare-fixare şi pene scurte de orientare

Reazeme multifuncţionale

Fig. 21 Reazem mobil cu autoaşezare şi blocare cu talpă şi capete schimbabile (cap sferic)
 )
Fig. 22 Reazem mobil cu autoaşezare şi blocare cu flaşă şi capete schimbabile (cap conic

Fig. 23 Reazem mobil cu autoaşezare şi blocare cu flaşă şi element mobil schimbabil

Fig.24Elemente şi subansambluri componente ale reazemului mobil cu autoaşezare şi blocare cu flanşă

Fig. 25 Elemente componente ale reazemului mobil cu autoaşezare şi blocare cu

talpă
Fig. 26 Capete schimbabile pentru bolţul mobil
reazemului
al mobil cu autoaşezare şi blocare

Fig. 27 Sistem de fixare modularizat de tip bridă L

Fig. 28 Subansamblu modularizat cu reazem plan oscilant şi bridă L orientabilă de fixare

 Fig. 29 Elementele componente ale sistemului de orientare şi fixare cu bridă L

Fig. 30 Subansamblu modularizat de orientare şi fixare cu prismă fixă şi bridă L de fixare orientabilă
Modele fizice ale dispozitivelor de orientare şi fixare modulare Anexa 3

Fig. 31Dispozitiv modular pentru operaţii de găurire, lărgire, alezare a pieselor de tip furcă CV

Fig. 32 Dispozitiv modular pentru găurire, lărgire

-alezarea unei piese de tip articulaţie
Fig. 33 Dispozitiv modular multifuncţional pentru operaţia de găurire şi frezare bosaj braţ portfuzetă faţă

Fig. 34 Dispozitiv de orientare şi fixare a semifabricatelor cu placă rabatabilă, reconfigurabilă şi suporţi

reglabili bidirecţional pentru bucşele de ghidare a sculelor
Fig. 35 Dispozitiv modular de orientare şi fixare a portfuzetei faţă pentru operaţia de frezare şi
găurire bosaj braţ

Fig. 36 Dispozitiv modular cu suporţi bridă port-bucşe de ghidare pentru găurire capac pompă de
vacuum
Bibliografie

 Aurel COSTEA, Nicoleta RACHIERU, Flexibilitatea şi performanţele echipamentelor de

prelucrare- Optimizarea Proiectării Dispozitivelor-, Editura BREN, Bucureşti, 2005.
  Babă, A., Contribuţii privind proiectarea asistată de calculator a elementelor de reazem din
sistemul organologic al dispozitivelor de orientare şi fixare a semifabricatelor, teză de doctorat,
Bucureşti, 2008
 Brăgaru, A., Proiectarea Dispozitivelor. Teoria şi practica proiectării schemelor de orientare
şi fixare. Editura Tehnică, Bucureşti,1998.
 Brăgaru, A., Picoş, C., Ivan, N.V., optimizarea proceselor şi echipamentelor tehnologice,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
 COSTEA Aurel, GEORGESCU Tatiana, BABĂ Alexandru, Constructive-functional optimization
for modular structure configuration, Trans Tech Publications, Switzerland, 2014
 Daniela Monica IORDACHE, Ion UNGUREANU, Dispozitive Tehnologice, Editura
Universităţii din Piteşti, 2010.
 Niţu Eduard, Babă Alexandru, Iordache Monica, Costea Aurel, Iacomi Doina, Mathematical

model and algorithm to optimize the construction of adjustable multi-axis heads, Applied
Mechanics and Materials Vol. 371 (2013) pp 617-621
© (2013) Trans Tech Publications, Switzerland
doi:10.4028/www.scientific.net/AMM.371.617 https://hds.hebis.de/ubks/EBSCO/Search?
lookfor=Costea%2C+S.&type=author&filter%5B%
5D=addfacetfilter(SourceType%3AConference%20Materials)
 N. V. Ivan, T. Păunescu, R Udroiu, M. C. Ivan, C. Găvruş, R. Pescaru, Machine Building
Technology – Theory and innovative approaches (Tehnologia Construcţiilor de Maşini –
Teorie şi abordări inovative), vol. I, Transilvania University of Braşov Publishing, Braşov,
2010.
 Ion UNGUREANU, Monica IORDACHE, DISPOZITIVE DE FABRICARE 1, Lucrări de
laborator., Editura Universităţii din Piteşti, 2002.
 T. Păunescu, H. Bulea, R. Păunescu, Dispozitive modulare, Construcţie exploatare,
Vol. I, Editura Universităţii “Transilvania”, Braşov, 2006.