SPECIFICUL OPERAŢIUNILOR DE COMERŢ INTERNAŢIONAL

Operaţiunile de comerţ internaţional presupun vânzări-cumpărări de mărfuri între întreprinderi din

ţări diferite, decontate în valută liber convertibilă sau în natură, în condiţiile în care funcţia de
comercializare externă este exercitată, fie direct de producători, prin structurile lor interne sau externe
(export direct), fie este transferată unor intermediari comerciali specializaţi sau unor societăţi de
intermediere (export indirect).
Operaţiunile de comerţ internaţional pot fi analizate din mai multe perspective:
- din perspectivă macroeconomică: operaţiuni comerciale, operaţiuni financiare sau de capital, operaţiuni
monetare;
- din perspectivă microeconomică: sistemul pieţelor libere şi sistemul pieţelor intra-firmă;
- din perspectivă managerială: procesul de internaţionalizare a firmelor.
Tranzacţiile de comerţ exterior sunt o formă a afacerilor internaţionale care au ca obiect
schimbul internaţional de mărfuri şi ca bază interdependenţa dintre ţări în sfera comercializării. Principala
formă de realizare o reprezintă operaţiunile de export-import, relaţii dintre părţi bazate pe interdependenţe
în sfera comercializării (aprovizionare din străinătate = import; desfacere în străinătate = export). În sfera
tranzacţiilor de comerţ exterior se includ şi alte operaţiuni internaţionale implicate în încheierea şi
derularea de contracte comerciale internaţionale: relaţiile cu agenţii şi distribuitorii, operaţiunile de
expediţie şi transport, asigurările internaţionale de mărfuri, vămuirea. Totodată, operaţiunile de comerţ
internaţional se derulează prin intermediul agenţilor economici din ţări diferite, alături de alţi actori din
mediul extern întreprinderii: băncile, expeditorii şi transportatorii, societăţile de asigurare, administraţiile
vamale şi fiscale din ţările partenerilor de afaceri.
Modalităţi de realizare a operaţiunilor de comerţ internaţional
În cadrul unei operaţiuni de export-import sunt implicate: părţile contractante; produsul (obiectul
tranzacţiei), plata (contravaloarea prestaţiei). Totodată, la derularea operaţiunii participă o serie de alte
firme care asigură transportul (cărăuşul), asigurarea mărfii (asiguratorul), plata preţului (băncile). Un rol
important în derularea tranzacţiei revine autorităţilor publice din ţările partenere: ministere sau
departamente cu atribuţii în domeniul activităţii de comerţ exterior, autoritatea vamală, Camere de comerţ.

Fig. 1 Mecanismul unei operaţiuni de export-import

(1)
(2)
Producător Firma de Importator
(8b)
comerţ exterior
(3a) (9b)
(7) (8a)
(3c)
(3b)
Banca Banca
(9a)
(6a) (4) exportatorului importatorului

Expediţionar

(5)

(6b) (6c) (10)

Marfa Cărăuş 1 Organe vamale
 Temeiul juridic al operaţiunii îl constituie contractul internaţional de vânzare-cumpărare, încheiat de firma de
comerţ exterior în nume propriu, dar în contul producătorului, cu un client extern (2). Firma acţionează ca un comisionar, în
baza contractului de intermediere semnat cu producătorul (1). Pentru efectuarea plăţii, clientul extern deschide un acreditiv,
plătibil la banca exportatorului (3a, b, c). Avizat de firma de comerţ exterior că acreditivul a fost deschis, furnizorul intern va
lua măsurile necesare pentru efectuarea livrării. În acest sens, firma de comerţ exterior contractează un expediţionar (4), care
se ocupă de toate activităţile şi formalităţile legate de transportul mărfurilor şi în primul rând de angajarea unui cărăuş
(transportator) (5), care urmează să asigure transferul fizic al mărfii din staţia de expediţie în cea de destinaţie (6a, b,c).
Totodată se procedează la asigurarea mărfii în trafic internaţional, prin încheierea unui contract cu o casă de asigurări, poliţa
de asigurare urmând să însoţească marfa pe parcurs extern, alături de celelalte documente de livrare: factura externă,
documentul de transport, dar şi certificatul de origine, certificatul de calitate, fito-sanitar. Aceleaşi documente fac parte din
setul ce urmează a fi depus la bancă de exportator pentru încasarea valorii exportului (7). Firma de comerţ exterior va încasa
suma în valută reprezentând valoarea livrării (8a) şi o va transfera în monedă naţională sau valută la producătorul intern, după
ce şi-a reţinut comisionul (8b). În urma efectuării plăţii (9a, b) importatorul va intra în posesia documentelor care-i permit
ridicarea mărfii ajunse la destinaţie. Dacă luăm în considerare un export CIF, formalităţile vamale intră în sarcina
importatorului (10).
Etapele derulării unei operaţiuni de export-import, din dublă perspectivă a operaţiunilor
logistice şi financiare, sunt:
1. Cererea pentru bunuri - Comanda

2. Primirea comenzii; producerea mărfurilor Verificarea bonităţii cumpărătorului

2a. Intermediarii contactează firmele de expediţie

3. Transport intern (pre-transport) A. Rutier B. Feroviar C. Aerian D. Maritim

4. Port/ Aeroport (de expediţie)

A. Depozitare B. Asigurare C. Vămuire D. Încărcare E. Controlul autorităţilor

5. Transport

6. Port/ Aeroport (de destinaţie)

A. Descărcare B. Controlul autorităţilor

7. Tranzacţii financiare
A. Banca importatorului primeşte documentul de transport
B. Creditarea contului firmei exportatoare

8. Intermediarii contactează comisionarul vamal

9. „Liberul de vamă la import”

10. Transport intern (post-transport) A. Rutier B. Feroviar C. Aerian D. Maritim

11. Importatorul primeşte mărfurile Import

A. Vânzare imediată
B. Depozitare Export
2
C. Prelucrarea mărfurilor importate
 Operaţiunile comerciale prin care bunurile şi/sau serviciile unei ţări sunt vândute în alte ţări
constituie operaţiuni de export. După modalitatea de organizare, operaţiunile de export îmbracă două
forme: operaţiuni de export direct şi operaţiuni de export indirect.
Exportul direct este o operaţiune comercială de vânzare de bunuri pe pieţele externe, organizată şi
desfăşurată de întreprinderile producătoare, în nume şi pe cont propriu, prin stabilirea unor relaţii
nemijlocite cu partenerii externi, riscul comercial fiind asumat exclusiv de exportatori.

Producător/ contract internaţional de

vânzare-cumpărare Client extern
Exportator

O întreprindere producătoare poate desfăşura operaţiuni de export direct prin compartimente

proprii sau prin crearea unor structuri externe - reprezentanţi în străinătate, birouri comerciale,
sucursale sau filiale.
Exportul indirect presupune ca o întreprindere producătoare, pentru a-şi desface produsele pe
pieţele externe, să recurgă la intermediari comerciali specializaţi sau la societăţi de intermediere.

Producător contract de Casa de comerţ contract Client extern

vânzare internaţional
de vânzare (în
numele şi pe
contul casei de
comerţ)

În cazul operaţiunilor de export indirect, întreprinderile producătoare pot recurge la intermediari

comerciali specializaţi – comisionari, agenţi reprezentanţi, reprezentanţi şi brokeri – ce acţionează în
nume propriu sau în numele clienţilor lor, însă întotdeauna în contul acestora din urmă sau la societăţi de
intermediere – case comerciale, întreprinderi en-gros, organizaţii cooperatiste – ce acţionează în nume
şi pe cont propriu.