Verde imparat ii cere fratelui sau, Craiul, sa-i trimita pe cel mai viteaz dintre

cei trei fii, ca sa-i urmeze la tron, deoarece el avea numai fete. Pentru a-i pune
la incercare, Craiul se imbraca intr-o piele de urs si ii sperie pe cei doi fii mai
mari. Mezinul insa reuseste sa invinga proba si obtine incuviintarea de a pleca
spre imparatia lui Verde imparat. Povatuit de Sfanta Duminica, pe care o ajutase,
mezinul isi alege calul, armele si hainele, pe care le avusese tatal sau cand
fusese mire si pleaca la drum dupa ce primeste sfaturile craiului, intre care acela
de a se feri de omul span si de omul ros. Cu toate acestea, el este pacalit de
Span, care, prin viclesug, il face sluga. Sub amenintarea mortii, feciorul de crai
jura ca nu va spune nimanui cine este de fapt, pastrand taina "pana cand va muri si
iar va invia". Spanul ii da numele de Harap-Alb, care-1 slujeste cu credinta,
respectandu-si juramantul facut. Ajunsi la palatul imparatului Verde, Spanul se da
drept nepotul acestuia si, dintr-un nemasurat orgoliu, il supune pe Harap-Alb la
incercari primejdioase, cu speranta ca va scapa de el: sa-i aduca "salati din
gradina ursului"; pielea unui cerb fabulos, batuta in nestemate; sa i-o aduca pe
fata imparatului Ros, ca sa se insoare cu ea.Ajutat de Sf.Duminica, de furnici si
de albine si povatuit permanent de calul sau, Harap-Alb reuseste sa invinga toate
probele. Cei cinci prieteni fabulosi: Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila si Pasari-
Lati-Lungila il ajuta sa invinga piedicile ivite in incercarea de a o aduce pe
fiica imparatului Ros la curtea lui Verde-imparat. Aici sunt intampinati cu toate
onorurile, dar fata imparatului Ros il respinge pe Span si dezvaluie celor de fata
taina ca Harap-Alb este adevaratul nepot al lui Verde-imparat. Dat in vileag,
Spanul se repede si reteaza capul lui Harap-Alb, dar fata il inconjoara "cu cele
trei smicele de mar dulce", il stropeste cu apa vie si-1 invie, acesta trezindu-se
ca dupa un somn greu. Atunci, calul fermecat il apuca pe Span si "mi ti-1 azvarle
in inaltul cerului", de unde cade pe pamant si moare.

Verde-imparat il casatoreste pe Harap-Alb cu fata lui Rosu-imparat, iar la nunta

lor au fost poftiti toti prietenii care l-au ajutat in peripetiile sale sa treaca
probele si a fost veselie mare, "chiar si saracimea ospata si bea!". Veselia a
tinut ani intregi si mai tine si acum, iar "cine se duce acolo, be si mananca, iar
cine nu, se uita si rabda".

Analiza literara este un procedeu de interpretare scrisa a unei opere literare,

prin care se pun in evidenta partile componente, structura, semnificatiile,
eventuale analogii cu alte creatii literare. Analiza literara este, asadar, o
compunere al carei continut are urmatoarea desfasurare:

� incadrarea operei intr-o categorie superioara: in universul literar al

scriitorului intr-un context literar, istoric etc;

� integrarea operei in curentul, genul, specia din care face parte;� structura si
compozitia operei literare, cu accentuarea particularitatilor si caracteristicilor
care definesc originalitatea textului;

� identificarea temei, a continutului si a limbajului artistic.

� valoarea operei in contextul literaturii nationale si universale.

� exprimarea unei opinii personale cu privire la creatia si scriitorul respectiv.

in functie de opera literara pusa in discutie, analiza este diferita, respectand
specificul fiecarui tip de creatie:

� daca opera literara apartine genului epic, analiza va avea in vedere: povestirea
subiectului, eventual pe momentele naratiunii, caracterizarea personajelor,
modurile de expunere, limbajul artistic, precum si constructia "inchisa" sau
"deschisa" a textului.

- daca textul este liric, accentul se pune pe simboluri, motive, imagini artistice,
ipostazele eului liric, mijloace artistice, elemente prozodice.

- daca este opera dramatica, se analizeaza structura pe acte, scene, tablouri, se

subliniaza caracterul comic, dramatic, tragic al piesei de teatru, se identifica si
se argumenteaza trasaturile de caracter ale personajelor, insistandu-se asupra
dialogurilor si monologurilor.

Ca si analiza literara, comentariul literar are in vedere aceleasi aspecte, numai

ca prezentarea lor este mai succinta si nu atat de detaliata ca intr-o analiza
literara.