Ştiinţele comportamentului uman

(modulul psihosocial)

4. Psihoterapia
(partea a 2-a)*

* partea I: v. curs anul 1

1
Premize

- competenţa profesională și emoţională a terapeutului;

- contractul terapeutic / alianţa terapeutică): presupune obligaţii pentru
terapeut și client (să fie activ, motivat);
- regularitatea întâlnirilor;
- catharsis;
- insight (introspecţie, iluminare);
- scop: rezolvarea problemei, dar și autonomia clientului.

2
 1. Analiza tranzacţională

2. Psihoterapia de grup

3. Terapia de familie

4. Art-terapia

5. Psihoterapia de scurtă durată

centrată pe obiectiv

6. Terapia narativă

3
1. Analiza tranzacţională

- promotor: Eric Berne;

- este o teorie a personalităţii şi a acţiunii sociale, dar şi o metodă
clinică bazată pe analiza tranzacţiilor ȋntre oameni, pe baza stărilor
Eului.

Termeni folosiţi:
Stările Eului : elemente constitutive ale personalităţii = ansambluri de
sentimente, gȃnduri, comportamente (Părinte, Adult, Copil);
Poziţia de viaţă: modul ȋn care se aşază copilul, de timpuriu, ȋn raport
cu sine şi cu ceilalţi;
Scenariul de viaţă: povestea de viaţă modelată ȋn copilărie pe care
adultul şi-o repovesteşte şi o urmează inconştient;
Tranzacţia : mesajul (comunicarea) ȋntre oameni;
Semnalul de recunoaştere: un tip particular de mesaj schimbat ȋn
timpul tranzacţiei.
4
 Stările Eului
- analiza structurală -

Domeniul ȋnvăţării
Părinte comportamente, gȃnduri, sentimente
reproduse de la figuri parentale

Domeniul gȃndirii
Adult comportamente, gȃnduri, sentimente
ca reacţie la “aici şi acum”

Domeniul sentimentelor
Copil comportamente, gȃnduri, sentimente
“resuscitate” din copilărie

5
 Stările Eu-lui
- analiza funcţională -

Pozitiv : asertiv, hotărȃt, Pozitiv: demn de ȋncredere,

puternic, franc Părinte Părinte util, ȋncurajator, ȋnţelegător
Negativ: dominator, cu Normativ Grijuliu Negativ: prea permisiv,
prejudecăţi, (PN) (PG) nerealist, se autoneglijează
exigent, suspicios

Eficient, logic, reflexiv, obţine

informaţii necesare rezolvării
problemelor, estimează Adult
posibiltăţile de acţiune
adecvate situaţiei

Pozitiv: conformist, Pozitiv: curios, spontan,

supus, ascultător Copil Copil creativ
Negativ: timid, anxios, Adaptat Liber Negativ: impulsiv,
manipulativ, impulsiv, (CA) (CL) necenzurat, egoist, agresiv
ȋncăpăţȃnat

6
Poziţiile de viaţă Scenariile de viaţă

1. „Eu sunt OK, tu ești OK“  scenariu normal: empatic, deschis;

2. „Eu sunt OK, tu nu ești OK“  scenariu de tip paranoid: în război

cu lumea, agresiv, critic;

3. „Eu nu sunt OK, tu ești OK“  scenariu depresiv: perdant, cu

temător, prezintă vinovăţie, face uz
de victimizare;

4. „Eu nu sunt OK, tu nu ești OK“  scenariu fără speranţă: are

sentimente de inutilitate, poate
trece la acte (auto)agresive.
7
Contrainterdicţii

- interdicţii ce au sursa în starea de Părinte a părintelui;

- ex. „Nu ai voie să....!”; „Fii perfect!”, „Fii puternic!”, „Lucrează din
greu!”

Interdicţii

- vin din starea de Copil a părintelui;

- sunt mai nocive, traumatizante,
fiind adesea implicite / nu explicite;

- ex. „Nu crește!”, „Nu fi fericit!”

8
Tipuri de tranzacţii

- directe (complementare) – pe aceeași direcţie;

- încrucișate – mesajul e pe o direcţie, răspunsul e pe altă direcţie;
- ascunse – stările reale nu ies la lumină.

Tranzacţii în relaţia medic - pacient

- pot fi ascunse, mai frecvent la pacienţii manipulatori, cu tulburări
de personalitate;
- pot duce la transfer / contratransfer negativ.

Utilitatea analizei tranzacţionale:

- psihoterapie individuală;
- terapia de familie / cuplu;
- organizaţii: ex. pentru a construi
în mod optim o echipă.
9
Se poate aplica la:

- persoane normale (facilitarea dezvoltării personale);

- persoane care fac faţă unui stress psihic marcat;
- pacienţi incurabili sau cronici;
- persoane dependente de un viciu (alcoolici, fumători, consumatori de
droguri);
- pacienţi nevrotici sau cu tulburări de personalitate (facilitează
resocializarea, adaptarea);
- pacienţi cu handicap mental sau de altă natură (facilitează inserţia
socială, recuperarea abilităţilor pierdute, folosirea optimă a capacităţilor
restante).

10
2. Psihoterapia de grup (PTG)

Beneficii:

1. Furnizarea de speranţă - ȋn boli cronice, cu recăderi frecvente;

- efecte: creşterea complianţei terapeutice
şi ȋmbunătăţirea prognosticului;

2. Percepţia solidarităţii
- participantul la grup nu mai are convingerea (nerealistă) că
este singurul cu această problemă;

3. Furnizarea de informaţii
- permite dezvoltarea de către pacient a unor strategii de
coping;
- informaţiile au mai multă credibilitate;
11
4. Altruismul
- posibilitatea de a ieşi din rolul de bolnav şi de a fi de ajutor
pentru alţii;

5. Rolul de familie substitutivă

- oferă empatie, alinare, ȋntelegere, siguranţă emoţională;

6. Îmbunătăţirea abilităţilor sociale

- este un efect implicit al socializării ȋn cadrul grupului;

7. Modellingul
- decondiţionarea unor comportamente indezirabile;
- adoptarea unor comportamente utile;

12
8. Învăţarea interpersonală
- permite pacientului sa cunoască o situaţie din perspective
diferite;

9. Coeziunea de grup
- pacienţii se simt acceptaţi, ȋnţeleşi (mai ales dacă boala este
asociată cu stigmatizare sau sancţionare);

10. Catharsisul
- este mult mai intens ȋn terapia de grup;

11. Furnizarea de sens

-necesară cȃnd membrii grupului se confruntă cu realităţi dure
ale vieţii (izolarea, pierderea, moartea)

13
 Domenii generale de aplicare a PTG
Public-ţintă Exemple
Persoane normale Pentru facilitarea dezvoltării personale şi a maturizării
emoţionale
Persoane care fac faţă unui Grupuri pentru victime ale violului, ale accidentelor de
stress psihic marcat circulaţie, rudele persoanelor decedate ȋn accidente,
atacuri teroriste

Pacienţi incurabili sau Grupuri pentru pacienţii cu cancer sau cu dureri

cronici cronice
Persoane cu comportament Grupuri pentru persoane cu probleme de control al
antisocial sau dependente impulsului, alcoolici, fumători, consumatori de droguri
de un viciu

Pacienţi nevrotici sau cu Grupuri ce facilitează resocializarea, adaptarea

tulburări de personalitate
Pacienţi cu handicap Grupuri ce facilitează inserţia socială, recuperarea
mental sau de altă natură abilităţilor pierdute, folosirea optimă a capacităţilor
restante 14
Aplicaţii ale PTG ȋn patologie
În bolile somatice: - cancer;
- reabilitarea cardiacă;
- afecţiuni dermatologice cronice;
- fibromialgie;
- sindromul de colon iritabil;
- diabet zaharat;
- astm;
În bolile psihice: - schizofrenie;
- depresie;
- fobie socială;
În alcoolism;
În dependenţa de fumat.

15
3. Terapia de familie (TF)

Definiţie:
- formă specială de psihoterapie de grup, centrată pe ȋmbunătăţirea
relaţiilor interpersonale, ȋn special de comunicare, ȋn interiorul unei
familii sau cuplu.

Tipuri

Terapia transgeneraţională
- punctul de plecare: modelul trangeneraţional (disfuncţiile familiale
sunt rezultatul unor patternuri care se permanentizează şi care trec
de la o generaţie la alta);
- obiectivul: desprinderea de sistemul emoţional familial şi accelerarea
individuării emoţionale a membrilor familiei, fără a genera tensiuni
sau o separare ȋn interiorul acesteia;
16
Terapia familială strategică

- utilizează strategii specifice de abordare a problemelor familiale, ȋn

care elementul-cheie este schimbarea;
- este centrată pe prezent şi pe modul ȋn care familia poate ajunge la
un viitor dezirabil;

Terapia familială structurală

- familia este văzută ca un ȋntreg, ca un sistem deschis şi viu, expus la

influenţa mediului şi aflat ȋntr-o continuă schimbare;
- structura familiei este esenţială pentru a ȋnţelege felul ȋn care au
apărut şi s-au dezvoltat simptomele intrafamiliale.

17
Indicaţii ale TF:

- existenţa conflictelor deschise, generatoare de distress, ȋn interiorul

unei familii;
- problemele familiale care conduc la un comportament disfuncţional al
unuia / mai multora dintre membrii familiei;
- continuarea şi escaladarea unui conflict intrafamilial preexistent;
- tulburări psihiatrice majore apărute ȋn interiorul unei familii;
- manifestări ale unor tulburări de personalitate ȋn context familial.

18
4. Art-terapia

- vizează diferite aspecte ale

personalităţii, utilizȃnd mijloace artistice;
- scop: de a aduce la lumină şi valorifica
potenţialul personal, utilizat pentru
dezvoltarea armonioasă a individului.

Faze:
-etapa creativă - pacientul ȋncearcă să ȋşi
reprezinte sentimentele ȋntr-o formă de artă;
- etapa discuţiei şi analizei - permite
pacientului să ȋşi ȋnţeleagă propriile
sentimente şi să le utilizeze ȋntr-o manieră
constructivă.

19
Forme ale terapiei prin artă

A. Terapii care utilizează imaginea

A.1. Terapia prin desen / pictură

- mod de comunicare codificată a stărilor sufletești (Enăchescu, 2006);

- crearea unei imagini (desen) implică:

- stimularea lobilor temporali și extragerea unor amintiri latente,

emoţii și senzaţii;

- stimularea ambelor emisfere cerebrale (via corpul calos).

20
 Desenul ȋn terapie

Desenul terapeutic Desenul ȋn diagnostic Desenul ȋn prognostic

(exprimarea unor (ex. testul arborelui, testul (evoluție ȋn timp)
sentimente, gânduri pe familiei, testul “Draw a
care clientul nu le poate person”)
exprima verbal)

21
 Utilizare

- tulburări de personalitate (schizoidă, obsesiv-compulsivă, narcisică);

- tulburări afective (manie, depresie);
- psihoze (schizofrenie);
- abuz de substanţe;
- epilepsie;
- traume.

22
A.2. Terapia prin fotografie
- proces terapeutic şi diagnostic care utilizează
interpretarea psihologică a unor imagini
fotografice;

A.3. Terapia prin colaj

- proces terapeutic realizat prin lipirea / ataşarea
de materiale variate, pe pȃnză sau hȃrtie, pentru
a exprima gȃnduri şi sentimente;

A.4. Terapia sandplay

- terapie non-verbală prin realizarea unor imagini
inspirate din viaţa pacientului, utilizȃnd nisipul.

23
B. Terapii care utilizează sunetul

B.1. Muzicoterapia

- utilizarea muzicii sau a elementelor muzicale de către un

muzicoterapeut cu un client sau cu un grup de clienţi;
- scop: de a creşte potenţialul persoanei şi / sau de a restabili funcţiile
individuale, astfel ȋncȃt subiectul să beneficieze de o mai bună
integrare intra- şi interpersonală.

Moduri de realizare:

- variante expresive - variante receptive

24
Efectele muzicoterapiei

- relaxare psihică - catharsis emoţional (via secreţia de endorfine);

- stimulare psihică – creşterea randamentului cognitiv, ideaţiei,

memoriei, ȋncrederii ȋn sine, a voinţei şi iniţiativei;

- efect de facilitare a expresivităţii verbale (rol pozitiv ȋn abordarea

pacienţilor alexitimici);

- efect de evocare a unor trăiri pozitive şi / sau de sugerare

(facilitează identificarea ascultătorului cu un anumit conţinut
emoţional);

- efect imunostimulant (via secreţia de endorfine).

25
Muzicoterapia ȋn practica medicală

- specialităţi chirurgicale: ameliorarea durerii, scăderea anxietăţii,

menţinerea alurii ventriculare şi tensiunii arteriale cȃt mai aproape
de nivelul bazal, relaxare musculară;

- oncologie: ameliorarea stării de anxietate şi depresie, controlul durerii,

ȋmbunătăţirea complianţei terapeutice;

- anestezie: scăderea necesarului de medicamente;

- psihiatrie: scăderea anxietăţii, control mai bun al depresiei;

- neurologie: ajută la recuperarea post-AVC, reduce intensitatea,

frecvenţa şi durata migrenelor, reduce frecvenţa crizelor epileptice.

26
B.2. Terapia prin dans

- proces terapeutic prin care mişcarea şi dansul sunt utilizate pt. a

ameliora afectările emoţionale, cognitive, sociale şi fizice;
- terapie expresivă bazată pe faptul că ȋntre emoţiile şi mişcările unui
individ există o relaţie directă.

Aplicabilitate ȋn:
- autism;
- retard mintal;
- surditate;
- boala Parkinson;
- tulburări de nutriţie.

27
C.Terapii care utilizează jocul

C.1.Psihodrama
- proces terapeutic prin care tehnici
teatrale sunt utilizate pentru:
- explorarea problemelor şi
aspiraţiilor individuale;
- ȋmbunătăţirea relaţiilor interumane şȋ
a comunicării;
- implică realizarea unor scenete ȋn
care actorii sunt subiecţii şi care
simbolizează o situaţie conflictuală reală;

Scop: de a ȋi ajuta pe subiecţi să ȋşi

ȋmbunătăţească modul de interacţiune
cu cei din jur ȋn astfel de circumstanţe.
28
C.2.Terapia prin joc

- proces terapeutic ȋn care jocul este utilizat ca element terapeutic şi

diagnostic, ȋn scopul obţinerii unei mai bune adaptabilităţi sociale a
pacientului;
- aplicabilitate: copii cu probleme de adaptare sau cu handicapuri
fizice sau psihice.

29
5. Psihoterapia de scurtă durată centrată pe obiectiv
(centrată pe soluţii practice)
Este o abordare de tip colaborare
între terapeut și client, în scopul
obținerii unui rezultat la o
problemă.
Este limitată de timp.
Scopul terapeutului: să fie eficient
în a atinge obiectivele într-o
perioadă scurtă de timp, mai mult
decât a produce o schimbare
profundă a personalității
Fundamente teoretice
- pot exista mai multe „adevăruri”
privind realitatea (toată lumea
observă un lucru, dar vede /
înțelege acel lucru în mod diferit)
(Watzlawick, 1967).
- deși cauzele problemelor unei
persoane pot fi complexe, soluția
poate să fie una foarte simplă (de
Schazer & Berg, 1997)
- se pune accentul pe încurajarea
clientului, i se recunoaște acestuia
calitatea de “expert în rezolvarea
propriei probleme”.
30
Metode

Formularea obiectivului terapeutic:

a) în termenii gândirii pozitive:

- dacă pacientul își reprezintă obiectivul în termeni negativi atenţia
sa se va concentra pe aspectul negativ;
b) în termeni procesuali, nu ca imagine statică;
c) în termeni actuali, “aici și acum”;
d) în termeni cât mai concreţi;
e) acţiunea trebuie iniţiată și menţinută de pacient;
f) în termenii pacientului (nu în termenii pe care terapeutul
presupune că ar trebui să îi dorească pacientul).

31
 Concentrarea atenţiei asupra aspectelor pozitive, asupra soluţiei,
asupra viitorului
- accentul trebuie pus pe aspectele constructive (“ce se poate
face”), nu pe ruminarea cauzelor care au generat
problema;

Soluția la probleme este de multe ori găsită într-o „excepție” din

perspectiva comportamentului obișnuit al pacientului, care apare în acele
momente în care persoana nu se confruntă cu problema, respectiv nu
întreprinde ceva pentru a o rezolva:
- excepţiile pot reprezenta o “temelie” pe care se poate
construi soluţia psihoterapeutică;
- excepţiile trebuie evidenţiate și chiar create de
psihoterapeut.

32
Terapeutul va formula:

- întrebări privind excepţiile folositoare;

- întrebări privind mecanismele de coping;

Identificarea modului în care familia a reușit să facă față

problemelor permite membrilor acesteia să descopere
succesele lor din trecut și din prezent + o mai bună abordare a
problemei și atingerea obiectivelor propuse.

- complimente, încurajări, feedback pozitiv:

- sublinierea aspectelor pozitive în comportamentul pacientului;
- evidențierea progreselor obținute în cadrul psihoterapiei.

Pacientul nu va fi evaluat critic şi va fi efectiv susţinut pentru a

depăși teama de schimbare.
33
Indicații ale psihoterapiei de scurtă durată centrată pe obiectiv

- probleme de comportament (copii și adolescenți);

- depresie;
- anxietate;
- Probleme de restabilire a unui coping adecvat (pacienți cu
consum nociv de alcool, cu dependență de nicotină, tulburări
de alimentație), boala Crohn, întârzierea mentală;
- în schizofrenie – scop: îmbunătățirea aderenței, copingului cu
simptomele, interrelațiilor cu familia.

34
6. Terapia narativă
- abordare terapeutică elaborată de White & Epston (1990);
- se bazează pe înţelegerea poveștilor pe care oamenii le folosesc pentru a
descrie vieţile lor;
- consideră problemele ca fiind separate de oameni;
- îi ajută să recunoască o serie de abilităţi :
- pe care le au deja și le-au folosit cu succes;
- pe care le pot utiliza în confruntarea cu problemele din
vieţile lor;
- pune accent pe identificarea punctelor forte.

35
Strategii și tehnici terapeutice

Înţelegerea vieţii prin intermediul poveștilor

Conversaţii externalizatoare: numirea problemei

- numirea problemei și separarea de persoană;
- investigarea istoriei problemei;
- evaluarea efectelor problemei;

Situarea problemei în context: deconstrucţia

- schimbarea cadrului de referinţă;
- separarea de ideea dominantă.

Descoperirea rezultatelor unice (excepţionale)

- descoperirea și explorarea unor povești într-un fel unic care pot
reprezenta deschideri către povești noi și diferite;

Conversaţii de realocare a statutului de membru

- oamenii se alătură persoanelor semnificative din viaţa lor, în jurul
valorilor, preferinţelor, contribuind la construcţia unor povești alternative;
- reconsiderarea calităţii de membru  excluderea unor persoane din
clubul vieţii proprii. 36
Indicaţii

- entităţi psihiatrice: - tulburarea de stress post-traumatic;

- simptome depresive;
- anorexia nervoasă;
- fobia socială;
- ADHD.

- probleme sistemice familiale: probleme de cuplu, doliul;

- contexte particulare profesionale: sindromul burnout;

- situaţii ce afectează o comunitate: relocare geografică, mix cultural,

atitudini discriminatorii ale grupului majoritar.

37