INFOTECHNIK #1/2017

Aspecte practice privind fisurarea

și contracțiile betonului
(material de informare tehnică generala)

Prezentul material reprezintă o sinteză din diverse surse bibliografice fiind destinată informării tehnice
generale. Contactați tehnic@heidelbergcement.ro pentru orice detaliu.
 Betonul prezinta o structura interna ce se modifica, intr-o anumita masura, lent și continuu,
teoretic pe intreaga durata de viata a elementului sau structurii in care este incorporat. Cele mai
importante transformari ale structurii acestuia se petrec in primele zile dupa punerea in opera, pe
masura trecerii timpului acestea diminuandu-se ca intensitate.
Contractia betonului este un fenomen normal și inevitabil care insa trebuie inteles și tinut sub
control dat fiind riscul de fisurare asociat. Aparitia contractiei betonului este in mod direct legata de
specificul reactiei dintre apa și ciment precum și de pierderea apei, in timp, din interiorul sau.
Gestionarea corecta a aspectelor legate de contractie este considerata de multi autori a fi
una din cele mai delicate probleme necesar a fi rezolvate la proiectarea și executarea lucrarilor din
beton. Contractia - de orice tip - poate determina fisuri care sa afecteze durabilitatea betonului,
poate pune in pericol structura sub aspectul stabilitatii iar in cazul betonului aparent poate genera
probleme estetice.
Fisurarea betonului din contractie devine uneori chiar motiv de disputa tehnica, in special in
primele zile de la turnare. Ca urmare riscurile asociate fisurarii betonului trebuie gestionate in mod
corespunzator.
Cel mai bine, fenomenul de contractie se explica
și se observa la imbracamintile rutiere din beton de
ciment (BcR) la care contractia se manifesta intr-un mod
simplu, previzibil. Cu toate acestea, rareori, insa chiar și
contractia relativ libera a betonului din dalele turnate pe o
suprafata plana1 poate deveni imprevizibila intrucat - din
diferite cauze - rosturile se pot deschide in mod exagerat
sau se pot bloca aparand o serie de probleme in Foto 1: Taierea unui rost de contractie la o
imbracaminte din beton de ciment.
exploatare. Taierea se face cu un disc specializat iar
frontul de lucru este continuu racit cu apa.
In mod normal, imbracamintile din beton de
ciment sunt puternic expuse fenomenului de contractie plastica și de uscare datorita faptului ca sunt
elemente subtiri (18...27cm), nearmate și care prezinta o suprafata mare expusa riscului de
pierdere prematura a apei. Pentru a se controla contractia imbracamintii din beton se prevede
taierea de rosturi, la scurt timp de la turnare, acestea nefiind altceva (avand o adancime suficienta)
decat concentratori de efort dispusi controlat in plan și avand o forma regulata (rectilinie) asa incat
sa fie permisa sigilarea ulterioara cu materiale specializate. Situatia in care taierea rosturilor
imbracamintilor rutiere se face la o perioada necorespunzatoare dupa turnare (“prea devreme” sau
“prea tarziu”) este in general cunoscuta prin consecintele nefavorabile, vizibile și functionale, pe

1
este situatia imbracamintilor rutiere vechi peste care se toarna o imbracaminte rutiera noua
care le are. Intotdeauna este necesara stabilirea și respectarea cu strictete a corelatiei dintre
momentul turnarii imbracamintii și perioada de timp favorabila taierii (“fereastra de taiere”) rosturilor.

Foto 2: Imbracaminte rutiera din beton de ciment de grosime 25cm. In stanga - rost de contractie taiat prea devreme
(are loc desprinderea granulelor de agregat din matrice). In mijloc – rost de contractie taiat in mod corespunzator, pe
o treime din grosimea dalei, continuat cu o fisura de contractie a carei aparitie este normala și dorita in acea pozitie.
In dreapta – rost de contractie taiat prea tarziu, imbracamintea practicandu-si propriul rost prin fisurare libera. Cand
rostul este taiat prea tarziu este posibil și ca taietura sa devina un concentrator de efort din care sa se initieze o fisura
de contractie in prelungirea sa, chiar in timpul taierii.

Desi fenomenul de contractie al betonului nu poate fi evitat, consecintele negative ale

acestuia pot fi limitate in mod eficient prin anumite masuri compozitionale (rețeta betonului) și
tehnologice, pe santier – la punerea acestuia in opera.
Neaplicarea masurilor reglementate de limitare a contractiei
betonului poate initia fisurarea acestuia care este un defect
cu mare potential evolutiv. Un element de beton fisurat poate
avea o durata de viata mai redusa precum și performante
incerte in exploatare.
Fisurarea poate fi prevenita daca efortul de intindere
produs de contractie este (intotdeauna) mai redus decat
Foto 3. Detaliu – colț de element prefabricat
rezistenta la intindere a betonului sau daca se practica subtire, pentru camasuiala tunel de metrou,
puternic fisurat (1988). Fisurarea
(preventiv, controlat și la timp) rosturi eficiente, care sa
aparuta imediat dupa decofrare a avut o
detensioneze structura. cauza neidentificata la momentul respectiv.

Primele modificari ale volumului elementului de beton apar imediat dupa ce priza cimentului
a avut loc, ele putand fi atat de contractie cat și de umflare functie de mediul in care se face
intarirea - uscat respectiv umed (beton imersat). Pastrarea betonului, alternativ, in aer respectiv in
apa, determina fenomene succesive de contractie și umflare insa, in final, piatra de ciment va
prezenta o contractie remanenta. Umflarea pietrei de ciment, insotita de o crestere a masei, este
cauzata de absorbtia apei de catre gel, moleculele de apa actionand impotriva fortelor de coeziune
și tinzand sa indeparteze particulele (de gel) intre ele. Absorbtia este deosebit de important de
gestionat pentru asigurarea durabilitatii betonului aflat in zone agresive dpdv. chimic, la elementele
submerse, greu vizitabile sau avand o durata de viata proiectata mare (lucrari de arta etc.). Ar trebui
acordata o atentie deosebita chiar și absorbtiei betonului uzual2 expus in stare saturata la atacul din
inghet-dezghet (clasele de expunere XF3 și XF4).
Pe ansamblu, intotdeauna și indiferent de compozitia betonului, potentialul sau de umflare
este insa mult mai redus comparativ cu cel de contractie.
Viteza de dezvoltare a contractiei este mai mare in primele zeci de ore de la turnare, pe
masura trecerii timpului aceasta diminuandu-se functie și de regimul de umiditate la care este supus
betonul. Ca valoare de referinta – caracteristica pentru durabilitatea unei compozitii - se considera
contractia betonului masurata la varsta de un an, in absenta fisurarii. Se estimeaza ca dupa aceasta
varsta valorile contractiilor cresc relativ putin in timp (pana la amortizarea completa a fenomenului)
și anume cu 10 .... 30% din contractia masurata dupa primul an, functie și de tipul cimentului.

Fisurarea betonului datorata segregarii, prezentei armaturilor sau tasarii diferentiate

Inainte de inceperea prizei betonului, cat acesta este inca fluid, granulele mari de agregat au
tendinta de a segrega, gravitational, coborand catre partea inferioara a elementului turnat. Astfel, la
suprafata elementului turnat – inainte ca betonul sa intre in stadiul plastic - exista riscul aparitiei
unor zone cu fisuri si/sau cu pierderi locale de nivel (tasari locale).
Tendinta de tasare („de cadere”) a agregatelor poate fi limitata sau intarziata de armaturi
(daca sunt suficient de dese) si/sau prin turnarea betonului in straturi de grosimi reduse. Un beton
cu tasare mare (prea „fluid”, cu raport mare A/C), insuficient malaxat, va avea o tendinta mare de
segregare, un potential mare de contractie precum și de aparitie a fisurilor din tasarea agregatelor.
Uneori aparitia fisurilor la suprafata orizontala a elementului turnat este determinata chiar de
prezenta armaturilor, devenind astfel usor de observat dispunerea acestora urmarind pur și simplu
traseul fisurilor.
Fig.1. Fisuri/tasari intr-un beton cu raport mare A/C datorate
prezentei armaturilor și granulelor mari de agregat. Tendinta
granulelor mari de agregat este sa coboare in masa lasand in urma
o tasare si/sau o zona a matricii de piatra de ciment slabita. Alte
fisuri urmaresc traseul armaturilor sau apar local, in zona granulelor
mari de agregat. Fisurile apar dupa inceperea prizei betonului.

Fig. 2. Fisuri datorate “tasarii diferentiate” – betonul are

o comportare diferita pe inaltime data fiind diferenta intre
grosimile straturilor turnate. Fisurile apar dupa inceperea
prizei betonului.

2
avand o durata de serviciu de 50 de ani, conform CP 012/1:2007
 In cazul betonului armat, marimea deschiderii fisurilor datorate prezentei armaturilor creste
(proportional) cu diametrul barelor, cu cresterea raportului A/C și scaderea grosimii stratului de
acoperire. Aparitia acestor fisuri poate fi favorizata de o vibrare insuficienta, de neetanseitatea
cofrajului (pierderea laptelui de ciment la partea inferioara sau in lateral) precum și de utilizarea
unor cofraje fara o rigiditate adecvata. Neconformitatea poate fi cauzata, in mod direct, de
adaugarea apei in cifa de beton, adica a majorarii necontrolate a raportului A/C.
Fisurarea datorata segregarii poate fi evitata prin folosirea unui amestec de beton mai vartos
(de clasa de tasare „S” cat mai redusa posibil), printr-o malaxare suficienta a betonului in statie,
printr-o compactare energica (insa nu excesiva) și prin evitarea turnarii intr-un ritm prea ridicat sau
de la o inaltime prea mare (care sa favorizeze segregarea).

Foto 4. Fisuri datorate segregarii locale (se recunoaste in stanga zona de descarcare a betonului din cifa intrucat
are o culoare diferita iar contractiile suprafetei acestuia devin mai mari prin segregare) precum și – in dreapta -
efectului prezentei armaturilor. In stanga o posibila cauza a fisurarii poate fi tasarea agregatelor mari pe fondul unui
beton prea fluid, cu raport mare A/C necontrolat. In dreapta se observa configuratia plasei de armare a planseului,
fisurarea fiind datorata unui beton necorespunzator (prea fluid, cu raport mare A/C) și (posibil) unei grosimi prea
mici de strat de acoperire (armaturi dispuse pea aproape de suprafata planseului).

Fisurarea din tasarea agregatelor este un fenomen care apare rar insa trebuie inteles faptul
ca ea reprezinta un semnal negativ, de care trebuie sa se tina seama și sa se treaca de urgenta la
identificarea și indepartarea cauzelor precum și la limitarea consecintelor negative, conform
reglementarilor in vigoare. Aparitia fisurilor in lungul armaturilor este un defect grav.

Contractiile betonului

Pe durata de serviciu a elementului / structurii din beton se pot intalni mai multe tipuri de
contractii, acestea fiind prezentate in continuare.
 Contractia endogena (interioara sau autogena)

Contractia endogena3 reprezinta acea modificare tridimensionala a matricii de piatra de

ciment care are loc fara transfer de umiditate intre aceasta și mediul inconjurator.
Contractia endogena are doua componente:
Contractia chimica si
Contractia datorata auto-uscarii
Contractia chimica apare efect al reactiilor specifice care au loc intre ciment și apa dupa
primele ore de la contact, acestea constand intr-o reducere interna de volum a compusilor rezultati
prin hidratarea - hidroliza cimentului, prin comparatie cu volumul initial de ciment și apa. Deoarece
contractia chimica se raporteaza la volumele compusilor initiali și finali (rezultati in urma reactiei) ea
poate fi cuantificata doar in baza diferentelor maselor moleculare ceea ce reprezinta un lucru dificil
dpdv practic. Fiind foarte greu sa se cunoasca volumul exact al diferitilor compusi rezultati in urma
hidratarii, acest tip de contractie, practic, nu poate fi masurata experimental.
Contractia datorata auto-uscarii se datoreaza uscarii locale a unor pori inchisi (interiori) pe
fondul continuarii reactiei de hidratare a cimentului, in timp, cu apa ramasa libera. Aceasta
componenta a contractiei este semnificativa ca pondere la rapoarte A/C reduse, respectiv la dozaje
ridicate de ciment, adica pentru betoane de inalta rezistenta care prezinta niveluri scazute de
hidratare a cimentului.
Dupa inceputul prizei cimentului, contractia endogena se datoreaza contractiei chimice. Pe
masura ce structura interioara a pietrei de ciment se formeaza, ponderea contractiei chimice devine
tot mai redusa și capata importanta celalalt tip de contractie, datorata auto-uscarii.
Marimea contractia endogene tinde sa creasca odata cu cresterea temperaturii, a dozajului
de ciment și a finetii de macinare a cimentului.

Contractia plastica
Acest tip de contractie - des intalnita in practica
(din pacate…) - se datoreaza pierderii prin evaporare a
apei de consistenta pe suprafata betonului aflat înca în
stare plastică ceea ce conduce la o reducere de volum,
adica la o reducere a distantei dintre partile solide ale
compozitiei. Foto 5. Aspectul caracteristic al unei fisurari din
contractie plastica intr-o imbracaminte din beton
simplu. Fisurile sunt aproximativ paralele și au
3
care se datorează unor cauze interioare (din interiorul elementului). aparut in scurt timp (ore) de la turnare. In acest
caz betonul a fost tratat prea tarziu dupa
punerea in opera.
 Intrucat masurile de remediere sunt costisitoare și relativ limitate ca și eficacitate trebuie
acordata o atentie deosebita prevenirii aparitiei fisurarii betonului datorate acestui tip de contractie.
Marimea contractiei plastice depinde mult de compozitia betonului (clasa, dozaj și tip de
ciment, A/C, continut de parte fina etc.), temperatura și umiditatea mediului înconjurător, viteza
vântului la suprafata expusă a elementului precum și marimea suprafetei expuse a acestuia.
Fiecare din acesti factori de influenta are un efect mai puternic sau mai redus, de la caz la
caz și de la santier la santier.
Fisurarea din
contractie plastica se
identifica prin faptul ca are
loc in prima perioada dupa
turnare4.
Fisurarea din
contractie plastica este
sesizata, insa, de cele mai
multe ori, cand betonul
este deja intarit iar cauza
cea mai frecventa o
reprezinta lipsa tratarii
(udarii) betonului in
conformitate cu
reglementarile in vigoare.
Fisurare din
contractie plastica poate
avea loc și prin o pierdere
a apei de consistenta in
urma absorbtiei de catre un
strat de agregat, balast
stabilizat, pamant sau
Fig. 3. Dependenta volum apa evaporata – viteza vantului (Va) – temperatura aerului
cofraj poros aflate sub (ta). Graficul de mai sus arata ca aproximativ 1 litru de apa se poate evapora intr-o
stratul de beton. ora dintr-un beton neprotejat ceea ce corespunde cantitatii totale de apa continute in
3
primii 0,5 cm ai unei dale de beton (cu 400kg/m ciment, A/C=0,5) de 1 metru patrat!
Acelasi fenomen
poate avea loc și la marginea dalei propaspat turnate cand cofrajul este necorespunzator (material
murdar de mortar etc.) și absoarbe laptele de ciment din compozitie.

4
la mai mult de 4…6 ore de la turnare, dupa inceperea prizei betonului (in perioada cand acesta este plastic);
 Atunci cand cantitatea de apa evaporata pe unitatea de suprafata este mare (mai mare de
1Kg/m2/ora) și depaseste cantitatea de apa migrata din interior spre suprafata exista risc5 de
fisurare din contractie plastica.
Pentru o aceeasi rata de evaporare a apei, riscul de contractie plastica este cu atat mai
mare cu cat este mai ridicat dozajul de parte fina6 din beton și cu cat mai ridicata este valoarea
raportului A/C (de exemplu datorita adaugarii de apa in cifa de beton).
Pentru un acelasi dozaj de ciment/m3 riscul de fisurare din contractie plastica al betonului
sporeste odata cu cresterea clasei de rezistenta a cimentului, utilizarea unor cimenturi de clase de
rezistenta superioare (42,5 și in special 52,5) trebuind sa fie insotita de masuri adecvate de control
compozitional al betonului.
Fisurile datorate contractiei plastice sunt (de regula) paralele intre ele și aflate la o distanta
variabila de 0,3....1…1,5m, putand avea adancimi considerabile functie de severitatea fenomenului.
In mod obisnuit fisurile de contractie plastica nu se extind catre colturile libere ale elementului.
Turnarea și finisarea rapida a betonului urmata de o protejare eficienta și suficienta a partilor
sale descoperite (scoaterea de sub influenta soarelui și vantului) asa incat sa fie prevenita
pierderea apei reprezinta masurile obisnuite, reglementate, de reducere a consecintelor negative
ale contractiei plastice. Cel mai mare risc de
fisurare din contractia plastica il prezinta planseele
(dalele) care expun suprafete considerabile riscului
de pierdere prematura a apei de consistenta din
beton.
Limitarea evaporarii apei de consistenta
imediat dupa turnare, prin masuri eficiente de
tratare a betonului, de pastrare umeda a suprafetei
sale (imediat cum devine posibil și o perioada
Foto 6. Aplicarea prin pulverizare a unui produs
suficienta de timp) diminueaza intr-o masura specializat de tratare a suprafetei betonului in stare
plastica pentru prevenirea pierderii accelerate a
importanta riscul de fisurare din contractie plastica apei de consistenta, respectiv impotriva aparitiei
fisurilor de contractie plastica (si uscarii premature).
și de uscare (prezentata in continuare). O alta
masura, foarte eficienta, o reprezinta pulverizarea pe suprafata betonului a unor produse
specializate care sa interzica pierderea prin evaporare a apei de consistenta a betonului in perioada
cat acesta este plastic și ulterior.

5
unele surse bibliografie indica faptul ca riscul de fisurare datorata contractiei plastice este diminuat dupa ce betonul a
atins rezistenta la compresiune de 1MPa.
6
dozajul de ciment și de granule de agregat cu diametru mai mic de 125µm (nisip fin).
 De multe ori fisurarea din contractie plastica (cand betonul este in stare plastica) se
asociaza cu fisurarea datorata uscarii accelerate a betonului (cand betonul a facut priza, fiind deja
intarit) in prima sa perioada de serviciu.

Contractia datorata uscarii

Acest tip de contractie apare dupa ce betonul s-a intarit și s-a consumat contractia din
stadiul plastic, adica (teoretic) dupa ce betonul a capatat o rezistenta de minim 1MPa, aceasta fiind
totusi … o limita conventionala.
Contractia datorata uscarii este consecinta reducerii de volum efect al pierderii apei ramase
libere in interiorul elementului, prin evaporare pe suprafata sa. Cu cat fenomenul este mai accentuat
iar betonul este mai „crud”7 cu atat este mai mare este riscul de fisurare din contractie datorata
uscarii.
In urma compactarii, o foarte redusa parte a
apei de consistenta a betonului poate aparea la
suprafata elementului, in compozitia laptelui de
ciment, fara ca acest lucru sa insemne „mustirea8
betonului” (care este un fenomen inacceptabil).
Foto 7. Prisma de beton pentru determinarea Odata evaporata aceasta apa, betonul –
marimii contractiei la uscare.
material poros - continua sa fie supus uscarii iar
apa nelegata din interiorul elementului migreaza din interior catre suprafata și se evapora formand
fisuri in stratul sau superficial, datorate eforturilor generate de suctiunea apei.
Contractia din uscare avanseaza foarte lent, de la suprafata elementului catre interior,
constatandu-se experimental faptul ca - in conditii de laborator - uscarea poate ajunge in timp de o
luna la adancimea de ~7,5cm iar dupa 10 ani la ~60cm.
Contractia endogena9 și de uscare continua teoretic pe toata durata de viata a unei structuri,
insa in primii 5 ani se consuma aproximativ 80% din potential. Experimental, contractia la uscare se
determina prin masuratori directe efectuate asupra unor prisme de mortar sau beton tinute in mediu
uscat, standardizat. Conventional, valoarea contractiei la termenul de 1 an caracterizeaza un beton
intrucat cea mai mare parte a contractiei sale s-a consumat insa și valorile la termene intermediare

7
aflat in primele zile de la turnare, dupa ce betonul iese din stadiul plastic.
8
„mustirea” betonului (aparitia unei pelicule de apa la suprafata elementului turnat) este un fenomen inacceptabil, datorat
in mare masura excesului de apa in compozitie asociat de cele mai multe ori cu un deficit de ciment, de parte fina etc.
9
contractia endogena are cauze interioare, ce tin de fenomene fizico-chimice specifice formarii in timp a structurii pietrei
de ciment. Contracţia endogenă este produsă de absorbţia apei din porii capilari pentru hidratarea cimentului încă
nehidratat și este semnificativă la betoane de înaltă rezistenţă, cu continut ridicat de ciment, crescand linear functie de
rezistenta la compresiune a betonului.
precum și dupa termenul de 1 an pentru cimenturi cu continut ridicat de adaos sunt importante sub
aspect practic.

Contractia termica
Hidratarea compusilor mineralogici ai cimenturilor fabricate din clinchere obisnuite
elibereaza, in mod obisnuit, o cantitate de caldura de peste 300 Jouli pentru fiecare gram de ciment.
Caldura generata in primele zile de la hidratarea cimentului conduce la o temperatura relativ mare
in interiorul elementului de beton (>50°C) și la o dilatare in consecinta a acestuia (o expansiune
termica). La racire, elementul de beton sufera insa o reducere de volum (o contractie termica).
Fenomenul de dilatare și contractie termica nu poate fi evitat și trebuie gestionat in special in
cazul constructiilor masive intrucat, in volume mari de beton10, căldura de hidratare nu se disipă cu
uşurinţă11 şi este posibil să apară diferenţe mari de temperatură între feţele libere ale betonului
turnat și interior. Riscul este de apariţie de fisuri de contracţie termică care sunt inacceptabile, de
exemplu, în elemente de beton cu rol de etanşare.
Riscul de contractie termica este, din pacate, de multe ori ignorat pe santier iar fisurile
datorate acesteia deseori sunt atribuite, in mod necorespunzator, altor cauze.
Cei doi componenti majori ai betonului (agregatele și piatra de ciment) au coeficienti de
dilatare termica usor diferiti. Aceasta diferenta de coeficienti de dilatare termica intre agregat și
piatra de ciment nu are obligatoriu efect negativ cuantificabil prin aparitia de fisuri din contractia
termica, daca ecartul de temperatura nu depaseste o anumita valoare critica. Coeficientul de
dilatare termica de ansamblu al betonului (luat in calcule) este o rezultanta (o medie ponderata) a
celor doua valori, a agregatelor și a piatrei de ciment.
Expansiunea termica nu este uniforma in toata masa elementului de beton – impiedicarea
expansiunii libere determina aparitia unor eforturi de compresiune in anumite zone (catre interior) și
de intindere in altele (catre exterior). Datorita faptului ca betonul are o conductivitate termica
redusa, dupa turnare diferenta de temperatura intre zona interioara (mai calda) și zonele exterioare
(mai reci) se pastreaza o perioada relativ indelungata. Daca efortul de intindere de la suprafata
betonului, determinat de dilatarea zonei interioare calde, depaseste rezistenta acestuia la intindere
are loc un proces de fisurare superficiala.
Din cele prezentate anterior rezulta cat de important este controlul temperaturii (a mediului
inconjurator, a interiorului elementului de beton etc.) fiind de preferat ca degajarea caldurii de
hidratare sa aiba loc lent, un aspect ce poate fi controlat prin optimizarea dozajului de ciment și prin
utilizarea unui ciment cu caldura de hidratare redusa („LH”). De asemenea trebuie urmarit ca

10
baraje, fundaţii tip radier de dimensiuni mari
11
betonul este izolator termic în acest caz
temperatura de la suprafata elementului de beton sa nu coboare sub o anumita valoare, respectiv
elementul de beton sa nu fie supus la socuri termice.
Contractia termica depinde mult de raportul in care se afla volumul (V) elementului și
suprafata (S) expusa intrucat forma elementului influenteaza de fapt distanta pe care caldura este
disipata din interiorul masivului. Este situatia barajelor, caracterizate prin raport V/S mare, in care
gestionarea risurilor legate de contractia termica este necesar sa fie facuta cu foarte mare atentie.
Elementele de beton care prezinta o suprafata mare de expunere12 insa o grosime mica
(imbracaminti rutiere / plansee etc.) sunt mai putin sensibile la fenomenul de contractie termica
deoarece transferul de caldura in mediul inconjurator se produce mult mai repede și mai usor. In
acest caz elementele de beton sunt, insa, mai sensibile la contractia plastica și de uscare intrucat
cantitatea de apa evaporata depinde mult de suprafata expusa, dupa cum s-a aratat.

Contractia din carbonatare

Contractia din carbonatare se produce in timp și pe o adancime redusa a betonului fiind
determinata de dizolvarea cristalelor de hidroxid de calciu - Ca(OH)2 - aflate sub un efort de
compresiune13 și precipitarea carbonatului de calciu - CaCO3 - in spatiile libere. Precipitarea
carbonatului de calciu CaCO3 determina o anumita colmatare a suprafetei porilor aflati la suprafata
elementului de beton.
Carbonatarea determina cresterea contractiei la umiditati intermediare insa nu și la extreme
(~25%, respectiv ~100%). La o umiditate de ~25% exista prea putina apa in porii pastei de ciment
hidratat pentru transformarea/dizolvarea CO2 in acid carbonic - H2CO3 - care este compusul
intermediar spre formarea carbonatului (CaCO3). Pe de alta parte, daca porii betonului sunt complet
umpluti cu apa, difuzia CO2 in piatra de ciment este foarte lenta iar fenomenul poate sa fie mult
intarziat.

Factori care influenteaza contractia

Pentru un anumit tip de ciment, contractia betonului este cu atat mai mare cu cat:
a) finetea cimentului este mai mare. Particulele de ciment de clasa redusa de rezistenta
(32,5) avand intr-un procent insemnat diametre mai mari de 50…75µm se hidrateaza mai
greu, aparand astfel un anumit efect de diminuare, de intarziere, a contractiei;

12
respectiv raport V/S mic
13
datorita contractiei de uscare
 b) dozajul de adaosuri din compozitia cimentului este mai important cantitativ. Pe
masura ce continutul de adaos creste in compozitia cimentului riscul de aparitie al fisurarii
din contractie trebuie compensat prin masuri adecvate, reglementate;
c) raportul A/C este mai mare. Adaugarea necontrolata de apa pe santier, in automalaxorul
de beton, sporeste mult riscul de fisurare din contractie plastica și de uscare;
d) dimensiunea maxima a agregatului utilizat este mai redusa. Folosirea unui sort cu
granule mari (16/22,4mm sau 16/31,5mm, de exemplu) va prezenta o contractie mai mica;
e) agregatul este mai putin spalat. Acoperirea granulelor de agregat cu argila sporeste riscul
de contractie intrucat aceasta este la randul sau este susceptibila la contractie in contact cu
apa;
f) umiditatea relativa a aerului este mai scazuta intrucat se poate pierde in mod accelerat
apa de constitutie a betonului putand aparea, initial, contractie plastica și ulterior contractie
la uscare;
g) tratarea betonului este mai deficitara. O tratare eficienta și suficienta a betonului corect
proiectat compozitional poate anula, in totalitate, riscul de fisurare datorat contractiei plastice
și de uscare.

Proiectarea compozitionala a betonului („rețeta”), punerea in opera, tratarea acestuia

precum și modul in care se face exploatarea elementului/structurii influenteaza mult aparitia și
dezvoltarea fisurarii datorate diferitelor tipuri de contractii.
REZULTATE EXPERIMENTALE

Contractia betoanelor preparate cu cimenturi cu adaos de zgura sau cenusa

Valori ale unor rezultate experimentale pe termen lung (1 an)

A. Sunt prezentate rezultate ale contractiei axiale obtinute pe betoane preparate cu CEM II/A-S
32.5R și CEM II/A-V 32.5R avand aceeasi sursa, la un dozaj de ciment de 400Kg/m3
(prisme de microbeton, 4x4x16cm, aparat de tip Graf, reprezinta media valorilor pe trei
prisme).

Contractia axiala [mm/m]

Dozaj
Tasare Cod
Tip ciment CEM A/C 14 21 28 56 90 180 360
[cm]
[Kg] zile zile zile zile zile zile zile
CEM II/A- D-A-
400 0,3522 10 0,0881 0,184 0,2235 0,2958 0,368 0,4799 0,651
S 32.5R S
CEM II/A- D-A-
400 0,376 11 0,1649 0,2122 0,2904 0,3762 0,442 0,5084 0,608
V 32.5R V

Contractia axiala [mm/m] pt diferite tipuri de cimenturi

0,7

0,6

0,5

0,4
mm/m

CEM II/A-V 32,5R

0,3

0,2
CEM II/A-S 32,5R

0,1

0
14 zile 21 zile 28 zile 56 zile 90 zile 180 zile 360 zile
D-A-S D-A-V timp
 B. Sunt prezentate rezultate ale contractiei axiale obtinute pe betoane preparate cu CEM II/A-S
32.5R și CEM II/B-S 32.5R avand aceeasi sursa, la un dozaj de ciment de 400Kg/m3
(prisme de microbeton, 4x4x16cm, aparat de tip Graf, reprezinta media valorilor pe trei
prisme).

Dozaj Cod Contractia axiala [mm/m]

Tasare
Tip ciment CEM A/C 90 180 360
[cm] 14 zile 21 zile 28 zile 56 zile
[Kg] zile zile zile
CEM II/A- F-A-
400 0,39 11 0,092 0,1513 0,158 0,1968 0,296 0,3489 0,513
S 32.5R S
CEM II/B- F-B-
400 0,363 11 0,0459 0,0853 0,1312 0,2231 0,308 0,3805 0,531
S 32.5R S

Contractia axiala [mm/m] pt diferite tipuri de cimenturi

0,6

0,5

0,4
mm/m

0,3
CEM II/A-S 32,5R
0,2

0,1
CEM II/B-S 32,5R
0
14 zile 21 zile 28 zile 56 zile 90 zile 180 zile 360 zile
F-A-S F-B-S timp

Bibliografie:
1. Dan Paul GEORGESCU - Indrumător de proiectare a durabilităţii betonului în conformitate cu anexa
naţională de aplicare a SR EN 206. Clase de durabilitate. Editura Everest 2001;
2. Nastasia SACA – Implicatii ale CaCO3 in intarirea și proprietatile materialelor compozite pe baza de liant
mineral. Teza de doctorat. Cond. Stiintific Prof. Dr. ing. Maria Georgescu, UPB;
3. A. M. NEVILLE – Proprietatile betonului, Editura Tehnica 2003;
4. Ion IONESCU, Traian ISPAS – Proprietatile și tehnologia betoanelor, Editura Tehnica, 1997
5. Determinari experimentale ale contractiilor / materiale interne ale HeidelbergCement Romania.
6. Fotografii colectia HeidelbergCement Romania.

ATENȚIE! Acest document nu conţine toate informaţiile referitoare la produsele noastre și posibilităţile de utilizare ale
acestora. Scopul său este de a oferi informații tehnice generale, care nu au valoare comercială și nu produc consecințe
juridice. Este obligația utilizatorului să consulte și să respecte toate reglementările tehnice în vigoare.
Contactați tehnic@heidelbergcement.ro pentru orice detaliu.