Poiezii cu ocazia Nasterii Domnului Hristos

Mos Craciun…

Moş Craciun cu barba albă,

Care baţi iarna la uşi,
Nu-ţi mai cer ca altădată
Jucărele şi păpuşi;

Ci te-aş ruga să-mi faci ca dar

Un caiet şi un abecedar,
Le voi folosi cu drag
Căci acuma sunt şcolar.

De Craciun
Trimite Domnul neaua de Crăciun,
Ca tot ce este rău să-l facă bun,
Ca tot ce-i negru să devină alb,
Ca tot ce-i “rece” sa devină “cald”.
Trimite Domnul binecuvântare
Ca slabu-n bine să devină tare,
A fi greşitul căzut în păcat,
Prin Naşterea Divină curăţat.

Trimite Domnul astăzi graţiere

Că nu vrea nici un om a piere,
Trimite Domnul atâta iubire
Precum Îi e dumnezeeasca fire.

Trimite peste buni şi peste răi,

Pe îngeri, precum şi pe sfinţii săi,
Cum a trimis-o şi pe Maica Sa
S-aducă-n lume binele aşa;

Căci toate le face precum vrea.

Vine iar !
Vine iar ca să se nască
Pentru noi Pruncul Iisus!
Cât de mare bucurie
Pentru oameni a adus!
Nu-i mai mare fericire
Nici în cer, nici pe pământ
Decât să îl ai pe Domnul
În suflet şi-n al tău gând.

El ne este Ziditorul,
El pe lume ne-a adus
Şi ca nimeni ne iubeste
Numai El, Domnul Iisus.
O, de ar simţi aceasta
Şi cel puţin credincios
Să ne bucurăm cu toţii
La Praznicul lui Hristos.

Vis de iarna !
Zăpada albă şi pufoasă
Se-aşează-n linişte pe casă;
Totul în jur e uimitor,
Pătruns de-un tainic, sfânt fior.
Se lasă iară înserarea,
Natura parc-a adormit;
Doar luna-şi mai aruncă raze
Pe albul care-i nesfârşit.

E frig şi nimeni nu-i pe cale,

Pământul parcă-i amorţit;
În casă, lângă sobă stam
Şi-ndată, uşor am aţipit

Visam că-n lume era pace

Şi numai oameni buni şi sfinţi,
Era iubire-adevarată
Între copii şi-ntre părinţi.
În nea, jucam un joc,
Mai rar întâlnit,
Cel al iubirii sfinte
Ce nu are sfârşit.

Ură nu exista, nici răutate,

Ci numai dragoste cu-adevarat,;
Totul era curat si simplu,
De-un alb imaculat.

Iar oameni în veştminte albe,

Slăveau pe Fiul de-Împarat,
Ce-acum, deşi era în noapte,
Părea nespus de luminat.

Rugând, cu îndrăzneală multă,

Am început să strig mereu:
“-Iisuse Doamne, Fiu preadulce,
Cu Tine vreau să fiu şi eu!”
Mai vino iar în astă lume
Un strop de milă să aduci,
Să te mai naşti din nou în noapte;
E iarnă iar, ca şi atunci.

Vino in peştera din suflet,

Mi-o încălzeşte cu har sfânt,
Să aduci pacea Ta în lume
Şi fericirea pe pământ!

Nasterea ta Doamne!
Cad fulgi bogaţi din cer
În seara asta sfântă
Iar îngerii ne-ncântă
Cu vesel “leru-i ler”.

Căci s-a născut Iisus

În seara de Crăciun.
Un Sfânt Copil şi bun,
În ieslea cea de sus.

Iar Maica Lui, Maria,

Mereu Îl legăna
Şi-n braţe Îl purta,
Căci El este Mesia.

Prunc din Fecioara Sfanta !

Deschid Scriptura şi citesc vorba iubire,
Prunc din Fecioară Sfântă şi Dumnezeire.
În astă noapte, gerul muşcă din piatră crunt,
cerul seamănă argint pe brazde de pământ.

Seminţe poleite cad roiuri din stele

Peste naşterea Ta, Doamne, din colindele mele.

De două milenii, peste un colţ de lume,

ninge cu mai bine pentru vremi mai bune.

În astă noapte Te mai naşti o dată,

speranţă pentru o lume disperată.

Biserici, păsări cu piscul în nori,

despică bolta curbată cu rugi şi cântări.

Deschid Scriptura şi citesc vorba iubire,

Prunc din Fecioară, Dumnezeu şi mântuire.

Veniti cu bucurie !

Veniţi toţi, cu mic, cu mare,

La o sfântă Sărbătoare

Căci azi s-a născut Hristos,

Prunc smerit şi luminos.

Din Fecioara Preacurată,

Sfântă şi nevinovată.

Veniţi repede, nu staţi,

De El sunteţi aşteptaţi
În casa lui cea sfântă
La biserica gătită

Iar, în strai de sărbătoare

Cine poate lipsi oare?

Darurile-s pregătite;
La toţi vor fi împărţite.

Şi noi ne vom bucura;

Tot ce vrem ne poate da.

Căci astăzi e ziua Lui,

De naştere a Fiului

Domnului adevărat
Ce pe toate le-a creat.

Să-i cântăm şi noi voios

Un colind cu glas duios,

Să-i aducem gând curat

Şi suflet neîntinat

Să-L rugăm cu noi să fie

Astăzi, mâine, în vecie

Fericire să ne dea
În Împărăţia Sa !

Colind de Craciun !
Voi copii şi voi părinţi,
Ce pe Domnul îl iubiţi,
Haideţi toţi să-L lăudăm,
Cu drag Lui să ne-nchinăm!
La biserică veniţi
Pe Hristos să îl slăviţi,
Căci se naşte pe Pământ
Să ne-aducă Harul Sfânt.
Lumea să o mântuiască,
Raiul să ne dăruiască.
Chiar de sunteţi întristaţi
Şi de griji împovăraţi,
Din nou să ne bucurăm,
Împreună să cântăm!
Căci s-a născut prunc Iisus,
Copilaş prea blând, supus,
În ieslea din Betleem
Ca şi noi să îl vedem.
Iar Maria, maica sa,
Cu dragoste-l legăna.
Cum fecioară a născut
Pe cel fără de-nceput,
E o taină foarte mare,
N-o înţelege fiecare.
Când pe lume s-a născut
Stea pe cer a apărut,
Îngerii Îl lăudau,
Magii daruri aduceau.
Fericiţi că au găsit
Pe Mesia proorocit.
Şi noi să ne veselim
Şi ceva să-i dăruim:
Cuget şi suflet curat,
Gând smerit şi luminat.
Iar voi, copiii cuminţi,
Ca pruncul Iisus să fiţi:
De părinţi să ascultaţi,
Cât mai bine să-nvăţaţi!
Pe profesori respectaţi,
Note bune să luaţi.
Pe colegi să-i ajutaţi,
De greşesc, să îi iertaţi,
Rău cu bine răsplătiţi,
Dacă vreţi să fiţi iubiţi.
Anul Nou să vă aducă
Pace-n case, spor la muncă,
Sănătate, bucurii,
Frumoase prietenii!
La mulţi ani, Isteţi copii!

Fara Craciun ?

Fără să avem Crăciun

Nu ne-am bucura acum.
N-am fi an de an copii,
Moş Crăciun n-ar mai veni.

N-am trăi minunea sfântă,

Când colind inima cântă
Celui ce din Cer coboară
Şi se naşte din Fecioară.

Dacă n-am avea Crăciun

Cum ne-am mântui acum?
El s-a coborât din a Sa mărire
S-aducă pe pământ pace şi bunăvoire.

Dar Crăciunul vine an de an,

Domnul îşi urmează a mântuirii plan.
Vine iar in peştera săracă
Şi se naşte din Maica Preacurată.
Îngeri, oameni cântă împreună,
În miez de noapte colindele răsună
Steaua îşi urmează strălucitoare calea,
Păstoraşii aud de Sus chemarea.

Dacă n-ar mai fi Crăciun

Brazi nu am împodobi acum,
Inimi n-ar mai tresălta,
Lumea în întuneric ar umbla.

Dar El vine negreşit,

Cu magii de la răsărit,
Cu iubire vine iară,
Din Cerul Cel sfânt coboară.

Să-i cântăm colid pios,

Domnului Iisus Hristos.
Să-l rugăm, cu îndurare,
Ca şi-n peştera din suflet să coboare.

Colind !

Deschideţi oameni buni fereastra,

Cu sufletul curat căci s-a născut!
De bucurie acum Mariei
O lacrimă pe jos, ei i-a căzut.

Deschideţi oameni buni şi uşa,

Căci Domnul nostru Iisus ne va păzi,
Rugaţi-vă smerit la Domnul,
Lumină şi iubire noi vom fi!
Trei crai la răsărit se-arată,
Vestind că fericirea a venit
Şi Dumnezeul nostru tată,
Un fiu, cu chip de om, ne-a dăruit.

Priviţi în iesle cum el doarme,

Lumina vieţii noastre a venit,
Ne apără de rău în toate
Cu chipul său cel bun şi liniştit.

În ziua asta toţi îţi cerem:

Mai iartă-ne pre noi că ţi-am greşit,
În voia ta de-acum ne-ncredem
Şi tu de-a pururi vei fi cel iubit!

Sonet de Craciun

În orice staul Pruncul Sfânt se naşte

Pe fânul proaspăt, tainică zăbavă.
Se va alege grâul copt de pleavă
Şi-n jurul casei mielul blând va paşte.

Câte-un Irod va picura otravă,

Răpind iertarea adunată-n moaşte.
Supuşi ostaşi, meniţi spre-a-l recunoaşte,
Nu-l vor vedea în jur, de-atâta slavă.

Trei magi spre iesle blând îngenunchează,

Nădăjduind să frângă un blestem.
De-asupra noastră suie-n veci o rază,

Aprinde-n noi speranţa ce-o avem.

În gând curat un veşnic foc veghează
Şi fiecare sat e-un Betleem.

Colind cu zapada !

În lumina blândă, albă a amiezii

au venit în taină meşterii zăpezii
şi-au ţesut cu grijă un covor frumos
ca să-L veselească pe Pruncul Hristos.

Fulgi de nea îi vestesc sorţii

că El nu e robul morţii!

Şi-au ţesut cu grijă un frumos covor

ca să nu-şi rănească Pruncu-al Său picior
şi să nimerească magii mândrul loc
unde-au înflorit florile de foc.

Fulgi de nea îi vestesc sorţii

că El nu e robul morţii!

Ca să nimerească magii mândrul staul

şi să-I pună-n faţă florile de aur.
Să găsească ieslea unde a venit
Cel Ce ne-a salvat cu al Său colind.

Fulgi de nea îi vestesc sorţii

că El nu e robul morţii!