Sunteți pe pagina 1din 1

Cafeaua "Marghiloman" pentru ora 17

Se spune că Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic, jurist,


lider conservator şi unul dintre cei mai mari moşieri ai ţării, era un
mare băutor de cafea. Într-o zi, când se afla la vânătoare, a cerut să i
se facă una. Nefiind pregătit cu toate cele trebuincioase unei cafele,
valetul a improvizat, punând, în loc de apă, coniac. Astfel s-a născut
"marghilomana".
După Primul Război Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi cereau "un
marghiloman", "două marghilomanuri" sau "o marghilomană". Tot în
acele vremuri, la Hanul lui Manuc, în "Sala Domnească", unde aveau
loc baluri mascate şi serate mondene, la care se serveau platouri cu
peşte sau cu felii de friptură rece de mistreţ, însoţite de vin alb sec şi
vin negru, cafeaua Marghiloman era la mare cinste.

"Marghilomana" este, de fapt, o cafea turcească, fiartă cu rom sau


coniac.
Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de
"filigeană". Cafeaua se fierbea în ibrice aşezate pe nisip încălzit cu
cărbuni. În filigeană, boierul Marghiloman adăuga un strop de rom
Jamaica sau de coniac foarte fin.

Astăzi, există mai multe feluri de a prepara această cafea, nelipsit din
toate fiind romul sau coniacul. La foc mic, se pun la fiert într-un ibric
100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în
clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea. Se trage ibricul, se acoperă
şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea
rezultată se pune într-o ceaşcă.

Un alt mod de preparare constă într-o ceaşcă cu apă, care se pune la


fiert, tot în ibric, cu o linguriţă de zahăr. Când apa dă în clocot, se
adaugă romul şi cafeaua. Se serveşte fierbinte, eventual cu un
trabuc, o data pe zi, la ora 17.