Chiroptere

Liliecii sunt mamifere din ordinul Chiroptera;[a] cu membrele anterioare adaptate ca aripi,
acestea sunt singurele mamifere capabile în mod natural de zbor real și susținut. Liliecii
manevrează mai abil decât păsările, zburând cu degetele lor foarte larg desfăcute, acoperite cu
o membrană subțire, sau patagiu. Cel mai mic liliac, și, fără îndoială, cel mai mic mamifer
existent, este liliacul-bondar (liliacul cu nas de porc)⁠(d), care are 29–34 milimetri lungime, 15
centimetri anvergura aripilor și o masă de 2–2,6 grame. Cei mai mari lilieci sunt vulpile
zburătoare⁠(d), anume liliacul regal din Filipine⁠(d), Acerodon jubatus, poate cântări 1,6 kilograme și
are o anvergura a aripilor de 1,7 metri.
Al doilea cel mai mare ordin de mamifere, chiropterele cuprind aproximativ 20% din toate speciile
de mamifere clasificate din lume, cu peste 1.200 de specii. Acestea au fost tradițional împărțite în
două subordine: megachiropterele⁠(d), care se hrănesc predominant cu fructe
și microchiropterele capabile de ecolocație. Dar dovezile mai recente susțin împărțirea ordinului
în Yinpterochiroptera⁠(d) și Yangochiroptera⁠(d), megachiropterele fiind toate membre ale primului,
împreună cu unele specii de microchiroptere. Mulți lilieci sunt insectivori, și majoritatea celorlalți
fiind frugivori⁠(d) (mâncători de fructe). Câteva specii se hrănesc pe seama altor animale decât
insectele; de exemplu, liliecii-vampir se hrănesc cu sânge⁠(d). Majoritatea liliecilor sunt animale
nocturne, și mulți se adăpostesc în peșteri sau alte locuri de refugiu; este incert dacă liliecii au
aceste comportamente pentru a scăpa de prădători. Liliecii sunt prezenți în întreaga lume, cu
excepția regiunilor extrem de reci. Ei sunt importanți în ecosistemele lor
pentru polenizarea⁠(d) florilor și dispersarea semințelor; multe plante tropicale depind în întregime
de lilieci pentru aceste servicii.
Liliecii oferă oamenilor unele beneficii, cu prețul câtorva amenințări. Excrementele de liliac sunt
extrase ca guano din peșteri și folosite ca îngrășământ. Liliecii consumă insecte dăunătoare,
reducând nevoia de pesticide. Ei sunt, uneori, destul de numeroși pentru a servi și ca atracții
turistice, și sunt utilizați ca hrană de-a lungul Asiei și Pacificului. Ei sunt rezervoare
naturale pentru mulți agenți patogeni, cum ar fi rabia; și, deoarece sunt extrem de mobili, sociali,
și cu viață lungă, pot ușor răspândi bolile. În multe culturi, liliecii sunt popular asociați cu
întunericul, reaua-voință, vrăjitoria și moartea.