Ce este Prigoria?

Prigoriile, denumirea stințifică “Merops apiaster”, albinareii sau

mâncătoarele de albine sunt păsări migratoare din familia meropidelor.
Acestea reprezintă o familie de păsări din ordinul Coraciiformes, alcătuită
din 3 genuri și 26 de specii. Numele de gen – Merops – reprezintă
denumirea în greacă și latină a speciei. Numele de specie, apiaster, este tot
un nume latin al speciei, care etimologic provine din apis – albină.

Care este habitatul Prigoriei?

Prigoriile locuiesc în savană, păduri sau în regiuni deschise, în tufărișurile
din deșerturi și la malurile lutoase ale unor ape.
În România, Prigoria este oaspete de vară, venind din zona caldă la
începutul lunii mai și plecând în migrație spre sud începând cu a doua
jumătate a lunii august.
Prigoria europeană, cea care cuibărește vara la noi, iernează în Africa
tropicală, Alte rude de-ale ei sunt răspândite mai ales în regiunea tropicală și
subtropicală din Asia, Africa și Australia.

Cum arată?
Prigoria are un penaj multicolor. Pe creștetul capului penajul este maroniu,
în zona ochilor apare o dungă neagră orizontală. Pe părțile laterale ale
capului apar ochii mari, cu irisul de culoare maronie. Cioc lung, negru,
subțire si curbat. Aripi lungi și ascuțite, în nuanțe de verde și maro la
exterior și nuanțe de gri-cenușiu-gălbui la interior. Marginile aripilor sunt
negre, iar coada este verde maronie. Picioarele sunt scurte, subțiri, au
degete mici și gheare ascuțite. Potrivit Societății Ornitologice Române,
lungimea corpului la prigorie este de 25-29 de cm, anvergura aripilor este de
36 – 40 de cm, iar greutatea de 44 – 78 de grame.
Cu ce se hrănește Prigoria?
Aceasta vânează insectele, în special libelule precum și albine sau viespi
din zbor. Maestrele au stabilit și o tehnică specială prin care consumă
viespile și albinele: presează în cioc capetele inferioare și superioare ale
insectei pentru ca acul cu tot cu venin să sară din cauza presiunii. Altele
lovesc repetat insecta de o suprafață dură, pentru a îndepărta acul ca
urmare a șocului mecanic.
Abia după încheierea acestui ritual insecta este consumată. Predilecția
pentru albini i-a asigurat o reputație de dușman al apicultorilor. Se
estimează că o singură pasăre consumă vreo 100 de albini zilnic, iar acest
lucru, înmulțit la o întreagă colonii de prigorii, înseamnă un dezastru pe
capul apicultorului care are prin apropiere stupi. De fapt, numărul acesta
reprezintă un procent mic din totalitatea albinelor care alcătuiesc un roi
sănătos (în jur de 40000-80000 de lucrătoare și câteva sute de trântori).
Pe lângă acestea, păsările mai prind: tăuni, cărăbuși, fluturi, cosași,
lăcuste și gândaci.

Curiozități despre Prigorii

 Prigorie necesită 39 g de hrană zilnic și prinde între 200-400 insecte de
dimensiunea albinei melifere, o parte dintre ele fiind oferite puilor.
 Albinele sunt prinse de aripi de către prigorii și duse într-un loc unde
prigoria se așează și o mănâncă în liniște.
 Prigoria este una dintre puținele păsări care se pot uita drept înainte
cu ambii ochi, peste vârful ciocului.
 Prigoriile, la rândul lor, constituie sursă de hrană pentru păsările
răpitoare.
 Noaptea, progoriile dorm în șiruri, una lângă alta, cu corpul drept și
capul ținut vertical în sus și nu în penajul de pe umăr, cum obișnuiesc
celelalte păsări.
 Aceasta este o specie protejată de lege la nivel internațional.
 Își face cuib în maluri abrupte, unde roca este friabila; cuibul constă
dintr-un tunel de până la 1 m, ce se termină cu o cameră mai mare
unde femela depune 4-7 ouă, ce sunt clocite de ambii parteneri
aproximativ 20 zile.