Curs ARTS INGINER

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE

Cod COR: 215222
2018
2010
Bucureşti
Reproducerea integrală sau parţială a acestui material de curs
se poate face numai cu acceptul scris al autorilor
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE

BUCUREŞTI Sector 6
Splaiul Independenţei 319
O.B. 12 Etaj 1
www.arts.org.ro
CUPRINS
1 SECURITATEA INFORMAŢIILOR - NECESITATE, EVALUARE, 5

IMPLEMENTARE
Mielu Măru RĂCEALĂ
2 SECURITATEA - NECESITATE, EVALUARE, IMPLEMENTARE 31

Adrian ROŞCA
3 CLASIFICAREA INFORMAŢIILOR 57
Gheorghe ILIE
4 ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR. 72

SISTEME DE SECURITATE LA INCENDIU. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI
George SORESCU
5 PRINCIPII, CONCEPTE ŞI APLICAŢII PRACTICE ALE TEORIEI FOCULUI 77

Cristian ŞORICUŢ / Carol ŞAMU
6 REGLEMENTAREA DOMENIULUI SISTEMELOR DE ALARMARE 127

ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI ÎN LEGEA NR. 333/2003 ŞI HG 301/2012
Aurel CATRINOIU
7 CAZUISTICĂ PE LINIA SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA 136

EFRACŢIEI
Aurel CATRINOIU
8 REGULI DE PROIECTARE A SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA 141

EFRACŢIEI. CONŢINUTUL PROIECTELOR DE EXECUŢIE A APLICAŢIILOR
Laurenţiu POPESCU
9 SISTEME DE SECURITATE ANTIEFRACŢIE ŞI PROTECŢIE PERIMETRALĂ 143

Laurenţiu POPESCU
10 TELEVIZIUNE CU CIRCUIT ÎNCHIS 167

Viorel TULEŞ
11 CONTROL ACCES 204

Viorel TULEŞ
12 STANDARDIZARE NAŢIONALĂ, EUROPEANĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ. 226

STANDARDE PENTRU EXECUTAREA SISTEMELOR DE ALARMĂ
ANTIEFRACŢIE
Teodor STĂTESCU
13 SISTEME DE MONITORIZARE A ECHIPAMENTELOR DE DETECŢIE A 295

ALARMELOR
Silviu CLEP
14 STRUCTURA SISTEMULUI LEGISLATIV ROMÂN PRIVIND RELAŢIILE DE 316
MUNCĂ ŞI SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCP
Constantin BUJOR
15 NOŢIUNI DE SECURITATE MECANICĂ 347

Mihai BĂNULEASA
16 NOŢIUNI DE MANAGEMENTUL CALITĂŢII - PROCEDURI ŞI 377

INSTRUCŢIUNI
Adrian VASU
SECURITATEA INFORMAŢIILOR – NECESITATE, EVALUARE,
IMPLEMENTARE
Întocmit
Lector Ing. Mielu Măru RĂCEALĂ
1. Noţiuni introductive
1.1. Conceptul de securitate a informaţiilor (definiţie, elemente fundamentale)

Informaţia este un activ (bun) al unei organizaţii, care prezintă importanţă pentru mediul de
afaceri şi, în consecinţă, necesită o protecţie adecvată.
Informaţiile pot exista sub diferite forme. Ele pot fi tipărite sau scrise pe hârtie, stocate
electronic, transmise prin poştă sau prin echipamente electronice, prezentate pe filme sau comunicate
în cadrul unor conversaţii. Orice formă ar avea informaţiile, ele trebuie să fie întotdeauna protejate
corespunzător.
Asigurarea securităţii informaţiei presupune, în realitate, asigurarea securităţii tuturor
resurselor informaţionale suport, prin care informaţia: se editează; este manipulată; circulă; se
păstrează; se stochează; se valorifică. Aceste active suport pot include: echipamente de calcul şi
de comunicaţii; aplicaţii software; servicii; oameni; active intangibile; procese ale afacerii, set de
activităţi, set date/biblioraft-uri, locaţii, birouri, fișete etc.
Securitatea informaţiilor îşi propune să asigure confidenţialitatea, integritatea,
disponibilitatea şi nerepudierea informaţiilor, prin protejarea acestora de o gamă largă de ameninţări şi
vulnerabilităţi, având ca obiectiv continuitatea activităţii, minimalizarea riscurilor afacerii şi maximalizarea
reinvestiţiei şi oportunităţilor afacerii.
Semnificaţiile componentelor securităţii informaţiilor sunt următoarele:
Confidenţialitatea asigură că informaţia este accesibilă doar acelor persoane din organizație
care sunt autorizaţi să aibă acces la această resursă. Pentru asigurarea confidenţialităţii trebuie
identificate toate informaţiile şi proprietarul acestora, precum și alte persoane care trebuie să aibă
acces la ele. Asigurarea confidenţialităţii implică o serie de măsuri standardizate de protecţie împotriva
accesului neautorizat la date şi informaţii.
Integritatea îşi propune protejarea corectitudinii şi caracterului complet al informaţiei şi
metodelor de procesare. Asigurarea integrităţii datelor şi informaţiilor presupune implementarea unui
set de măsuri adecvate care să nu permită alterarea/modificarea sau distrugerea informaţiilor de către
persoane rău intenţionate. Măsurile de control instituite trebuie să definească utilizatorii care au drept
de acces şi de modificare asupra informaţiilor, precum şi metodele şi mijloacele de recuperare a
informaţiilor în cazul distrugerii sau pierderii acestora ca urmare a unei erori hardware, software,
erori umane sau a unei erori a sistemelor de securitate.
Disponibilitatea îşi propune asigurarea că utilizatorii autorizaţi au acces la informaţii şi la
bunurile asociate atunci când le sunt necesare.
Nerepudierea este o componentă mai nouă a securităţii informaţiilor care îşi propune să
confirme destinatarului unui mesaj electronic faptul că acest mesaj este scris şi trimis de o anumită
persoană, care nu poate nega emiterea acestuia.
Securitatea informaţiilor este obţinută prin implementarea unui set diversificat de măsuri
de securitate, care pot fi: politici, proceduri, măsuri fizice sau tehnice, măsuri administrative și
organizaţionale, măsuri detective sau de semnalizare, măsuri de descurajare, măsuri corective,
măsuri de recuperare. Aceste măsuri de securitate trebuie stabilite, implementate, monitorizate,
analizate şi îmbunătăţite, pentru a se asigura atingerea obiectivelor specifice de securitate ale organizaţiei.
5
1.2. Ameninţări, vulnerabilităţi, riscuri
Indiferent de nivelele de secretizare a informaţiilor (date secrete de stat, informaţii

interne confidenţiale sau secrete de serviciu, informaţii critice sau confidenţiale, date publice),
informaţiile și resursele informaționale suport trebuie protejate în mod corespunzător împotriva unor
ameninţări care sunt surse accidentale sau voite de evenimente ce pot crea un efect advers potențial
sau o incertitudine privind obținerea rezultatelor dorite, ori pot produce un impact negativ asupra
îndeplinirii obiectivelor.
Întotdeauna ameninţările exploatează vulnerabilităţi, care constituie slăbiciuni asociate
resurselor (asociate mediului fizic, personalului, managementului, administraţiei, resurselor hardware
și software, comunicaţiilor etc.).
Fără a lua măsuri de protejare împotriva ameninţărilor, companiile se pot confrunta cu breşe
de securitate importante, care pot deveni cauza unor importante deteriorări sau pierderi ale datelor şi
informaţiilor, rezultatul final putând fi scăderi ale profiturilor sau, mult mai grav, pierderea capacităţii
de recuperare şi de continuare a activităţii.
În general, ameninţările la adresa informaţiilor sunt generate de cauze umane (furt,
distrugeri, hacking, cracking, software maliţios, sabotaj, spionaj, terorism etc.), sunt legate de costuri
(procese inadecvate, soluţii ieftine, testări insuficiente etc.), de cauze tehnice (hardware, software),
de cauze externe (dezastre naturale - foc, apă, cutremur, incidente, accidente, terorism etc.). Ele pot
fi accidentale sau intenţionate.
Ameninţările accidentale sunt acele ameninţări care se realizează fără o intenţie

premeditată. Exemple de ameninţări accidentale sunt disfuncţionalităţile sistemului, programele cu
erori şi operările greşite.
Ameninţările intenţionate, dacă sunt realizate atunci ele sunt considerate “atacuri” şi pot
merge până la atacuri sofisticate, folosind cunoştinţele extinse referitoare la un sistem.
Funcţie de locul de manifestare, ameninţările pot fi grupate în interne şi externe.
Ameninţările interne vin din partea propriilor angajaţi ori sunt cauzate de disfuncţii ori neconformităţi
în funcţionarea sistemelor, iar ameninţările externe vin din partea mai multor categorii, şi anume:
foşti angajaţi; agenţi de spionaj; terorişti; hackeri, crackeri etc..
Întotdeauna o ameninţare exploatează o vulnerabilitate existentă la nivelul unei resurse
informaţionale.
Exemple concrete de ameninţări: incendiu; atac cu bombă; cutremur; contaminare mediu;
inundaţie; fulger; furt; perturbaţii industriale; vandalism; defecţiune aer condiţionat; atac cu bombă;
contaminare; cădere alimentare; deranjament hardware; eroare de întreţinere; software dăunător;
accesarea reţelei de persoane neautorizate; eroare de utilizator.
La modul general, vulnerabilităţile unui sistem pot fi:
• vulnerabilităţi de proiectare, cauzate de slăbiciunile de proiectare ale sistemului;
• vulnerabilităţi evitabile, cauzate de o proprietate fundamentală a sistemului şi care pot fi
protejate complet printr-o anumită caracteristică de securitate;
• vulnerabilităţi inevitabile, cauzate de către o funcţie sensibilă a sistemului şi pentru care
nu se poate găsi o caracteristică de securitate.
• vulnerabilităţi forţate, cauzate de restricţii sau cerinţe externe sistemului, cum ar fi
cerinţele pentru interceptarea legală a comunicaţiilor şi pentru protecţia datelor cu
caracter personal.
Exemple concrete de vulnerabilităţi: linii de comunicaţie neprotejate, (vulnerabilitate ce
poate fi exploatată de ameninţarea de interceptarea comunicaţiilor); puncte de conexiune neprotejate
(infiltrare comunicaţii); lipsa mecanismelor de identificare şi autentificare (substituire de identitate);
transferul parolelor în clar (accesare reţea de utilizatori neautorizaţi); linii dial-up (accesare reţea de
utilizatori neautorizaţi); administrare reţea neadecvată (supraîncărcare trafic); interfaţă de utilizator
complicată (eroare de utilizator); lipsa unei proceduri de ştergere a mediilor de stocare înainte de
6
SECURITATEA INFORMAŢIILOR
reutilizare (utilizare neautorizată software); lipsa unui control adecvat al modificărilor (defecţiuni
software); administrare defectuoasă a parolelor (substituire identitate).
Exploatarea unei vulnerabilităţi de către o ameninţare conduce la un risc, care reprezintă
o pagubă (pierdere) potenţială pentru organizaţie în situaţia când o ameninţare exploatează o
vulnerabilitate.
1.3. Necesitatea asigurării securităţii informaţiilor (obiectivă, legală, contractuală)

Securitatea informatiilor este necesară pentru prevenirea sau controlul unor situaţii de
insecuritate, cum ar fi:
• diseminarea neautorizată a unor informaţii/date/fotografii;
• tranzacţii frauduloase realizate cu ajutorul calculatorului;
• sabotaje ale instalaţiilor şi echipamentelor;
• dezvăluirea informaţiilor despre angajaţi şi pierderea angajaţilor de valoare;
• furtul echipamentelor, valorilor sau a altor bunuri;
• fenomene naturale cutremur, inundaţii, foc;
• virusarea sistemelor IT;
• blocaje ale sistemelor de operare și bazelor de date;
• căderea sistemelor hardware;
• supraîncărcarea sistemelor;
• întreruperea comunicaţiilor;
• greşeli ale angajaţilor (utilizarea defectuoasă a sistemelor software, operaţiuni care
conduc la ştergerea sau coruperea datelor) etc..
Consecințele lipsei de securitate a resurselor informaţionale pot fi:

• procese şi servicii blocate;
• pierdere comenzi şi contracte;
• întârzieri ale procesului de aprovizionare;
• plata unor penalizări;
• litigii cu caracter comercial, civil;
• alocarea unor importante resurse financiare suplimentare pentru a se redresa;
• pierderea încrederii clienţilor;
• pierderea controlului managementului asupra organizaţiei;
• competitorii câştigă avans.
Definirea, realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea securităţii resurselor informaţionale pot fi

esenţiale pentru menţinerea competitivităţii, a profitabilităţii şi a fluxului de numerar, a legalităţii şi a
imaginii comerciale.
Securitatea informaţiilor este importantă atât pentru sectorul public, cât şi pentru cel privat.
În ambele sectoare securitatea informaţiilor funcţionează ca un factor care permite desfăşurarea în
siguranţă a proceselor, precum şi evitarea sau reducerea riscurilor. Interconectarea reţelelor publice cu
cele private şi folosirea în comun a resurselor informaţionale sporesc dificultatea realizării unui control
adecvat al resurselor. Tendinţa de a se apela la sisteme distribuite de calcul a diminuat eficacitatea unui
control centralizat şi specializat. Multe sisteme informatice nu au fost proiectate pentru a fi sigure.
Securitatea care poate fi obţinută prin metode tehnice este limitată şi ar trebui să fie susţinută de
un management şi proceduri adecvate. Identificarea măsurilor de securitate care ar trebui implementate
presupune o planificare atentă şi atenţie la detalii. O cerinţă minimală pentru asigurarea managementului
securităţii informaţiilor o reprezintă participarea tuturor angajaţilor organizaţiei. De asemenea, se poate
impune participarea acţionarilor, furnizorilor, terţilor, clienţilor sau a altor părţi externe.
Legea impune ca informaţiile clasificate ca fiind secrete de stat să fie protejate. În anumite
organizaţii (militare, administraţia centrală, bănci etc.) există reguli de acces la informaţii strict
reglementate, iar sistemele sunt protejate prin măsuri de control performante. Cadrul legal s-a
7
diversificat şi dezvoltat foarte mult în domenii în care semnificaţia juridică a informaţiilor a căpătat
o importanţă tot mai evidentă, cum ar fi documentele electronice de plată şi asigurarea evidenţei
riguroase a oricăror servicii informaţionale. În aceste domenii cadrul legal impune respectarea strictă
a reglementărilor existente şi înregistrării accesului la informaţii.
Organizaţiile (firmele) care au ca scop maximizarea profitului alocă bani pentru asigurarea
securităţii informaţiilor pentru a se proteja împotriva ameninţărilor ce pot conduce la pierderi ori
urmare a unor prevederi contractuale în relaţiile cu clienţii şi furnizorii.
Nu se poate discuta de o securitatea a informaţiilor perfectă, indiferent câte măsuri de
securitate vor fi luate. Oricând se poate manifesta o vulnerabilitate (neavută în vedere sau apărută în
timp) la nivelul sistemelor şi proceselor funcţionale care să fie exploatată de o ameninţare. În general,
se poate afirma că nivelul de securitate este proporţional cu obiectivele şi măsurile implementate
care asigură nivelul de protecţie dorit şi definit la un moment dat. Din acest motiv, obiectivele de
securitate şi în general eficacitatea unui sistem implementat trebuie reevaluate şi redefinite
periodic, prin reevaluarea riscurilor de securitate.
Literatura de specialitate arată că asigurarea securităţii informaţiilor este dependentă de posibilităţile
financiare ale organizaţiei în a investi în asigurarea securităţii şi este influenţată, în bună măsură, de cultura
de securitate a organizaţiei, respectiv de nivelul de conştientizare a riscurilor de securitate.
Un rol important în abordarea securităţii informaţiilor îl are expertiza necesară, respectiv
existenţa personalului calificat care să proiecteze şi implementeze măsurile de securitate care se impun.
Acestea sunt câteva motive care impun ca abordarea obiectivelor şi liniilor generale privind
protecţia resurselor informaţionale critice ale unei organizaţiei să se facă într-o abordare strategică,
adică printr-o gândire planificată pe termen lung, bine fundamentată şi adaptată resurselor financiare
disponibile. Strategia trebuie fundamentată şi exprimată clar de către management, prin exprimarea
interesului acestuia de a asigura un nivel adecvat de securitate angajaţilor, resurselor informaţionale
şi mediului înconjurător.
Securitatea informaţiilor este un proces integrat afacerii şi prin urmare trebuie planificat şi
dezvoltat împreună cu strategia afacerii, pentru obţinerea de eficienţă şi eficacitate maxime ale proceselor.
În general, factorii care influenţează conceperea, elaborarea şi implementarea cu succes a unei
strategii de securitate sunt: mărimea organizaţiei şi complexitatea proceselor; cerinţele de securitate
(interconectarea sistemelor, spionajul corporativ, terorismul cibernetic, conştientizarea angajaţilor);
volumul informaţiilor sensibile/critice; profilul activităţii, nevoile şi obiectivele organizaţiei;
ameninţările şi vulnerabilităţile prezente la adresa informaţiilor prelucrate, stocate şi / sau transmise;
gradul de securitate a sistemelor informatice folosite; gradul de interconectare a sistemelor şi
serviciilor; interconectarea reţelelor interne cu cele publice (Internet) sau private; volumul resurselor
(umane şi financiare) disponibile; nivelul de cultură şi tradiţie în domeniul securităţii informaţiei;
fundamentarea strategiei şi a obiectivelor de securitate; sprijinul şi angajamentul ferme din partea
conducerii; o bună înţelegere a cerinţelor de securitate; o evaluare şi administrare adecvate ale
riscurilor; asigurarea instruirii şi pregătirii continue a angajaţilor în domeniul securităţii; un sistem
cuprinzător şi echilibrat de măsuri care este folosit pentru a evalua performanţa managementului
securităţii informaţiilor.
1.4. Cadrul normativ al securităţii informaţiei

Standarde
• ISO 27001/2013 – Sisteme de management al securităţii informaţiilor – Specificaţii şi
instrucţiuni de aplicare
• ISO 27002/2013 Tehnologia informaţiei - Ghid practic pentru managementul securităţii
informaţiilor
• ISO/IEC 31000/2010 Managementul riscului. Principii și linii directoare.
• SR EN ISO 31010:2011 – “Managementul riscului. Tehnici de evaluare a riscurilor”
• SR EN ISO 9001/2015 - Sisteme de Management al Calităţii. Cerințe.
• SR EN ISO 19011:2011, Ghid pentru auditarea sistemelor de management
8
Reglementări legale
• Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
• HG 585/2002 pentru aprobarea standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor
clasificate în România
• HG 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu.
• OG 124/2001 pentru completarea cadrului juridic privind drepturile de autor şi drepturile
conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniul audio şi video,
precum şi a programelor pentru calculator
• Legea 455/2001 privind semnătura electronică
• Legea 544/2001 privind accesul la informaţii publice
• Legea 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date
• Legea 365/2002 privind comerţul electronic
2. Sisteme de management al securităţii informaţiilor (SMSI – abordarea Standardului ISO

27001:2013)
2.1. Definiţia SMSI
Sistemul de Management al Securităţii Informaţiei (SMSI) constituie un element al

sistemului general de management al unei organizaţii utilizat pentru stabilirea, implementarea,
operarea, monitorizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea securităţii informaţiilor.
Domeniul de aplicare al unui SMSI poate include întreaga organizaţie sau numai o parte a
sa. Cuprinde activele relevante, sistemele, aplicaţiile, serviciile şi reţelele, precum şi tehnologiile
utilizate pentru procesarea, stocarea şi comunicarea informaţiilor.
Sub aspect evolutiv securitatea informaţiei cunoaşte mai multe stadii evolutive, aplicabile
atât la nivel de organizaţie cât şi la nivel de piaţă:
• securitatea privită ca un joc (adoptarea unor tehnici şi instrumente de securitate ale
căror funcţii sunt descoperite mai degrabă empiric decât în urma apelării la literatura de
specialitate)
• conştientizarea nevoii de securitate (a apărut atunci când organizaţiile au realizat că
informaţiile pe care le deţin merită a fi protejate, prin proceduri minimale. Foarte puţine
au trecut însă la documentarea adecvată a sistemului)
• achiziţionarea unor soluţii sigure de securitate (o parte din bugetul departamentului IT
este dedicată soluţiilor de securitate, iar organizaţia cercetează serios metode moderne şi
sigure de a-şi securiza comunicaţiile şi a se proteja împotriva atacurilor)
• securitatea informaţiei este tratată ca o necesitate prioritară, respectiv ca un sistem de
management (o securitate a informaţiei puternică a devenit un avantaj în cadrul competiţiei
în afaceri iar bugetul alocat securităţii este separat de cel al departamentului IT).
2.2. Organizarea securităţii informaţiei
2.2.1. Înțelegerea contextului intern și extern al organizației

Înțelegerea contextului intern și extern al organizației este o etapă importantă pentru
identificarea aspectelor interne şi externe relevante pentru scopul şi direcţiile sale strategice ale
securităţii informaţiei, cum ar fi:
• procesele interne și cele externalizate, precum și interdependenţele dintre ele;
• obligațiile de conformare ale organizației (legislație aplicabilă, norme și reglementări
interne, protocoale, contracte, programe, constrângeri contractuale);
• resursele şi competenţele, cultura organizațională în domeniul securităţii (capital, termene,
persoane, procese, sisteme și tehnologii);
9
• activităţile care necesită competenţe specifice/cheie pentru toate procesele (licenţe,
autorizaţii, acreditări, certificări, specializări, management de proiect, infrastructura
adecvată etc.);
• toate părţile interesate pentru organizație (clienţi interni și externi, furnizori externi de
servicii, autorităţi, organisme de reglementare, organisme de certificare, institute, etc.),
precum şi cerinţele relevante ale acestora;
• forma și anvegura relaţiilor contractuale cu furnizorii de servicii;
• obiectivele şi indicatorii de performanţă privind evaluarea stadiului implementării
strategiilor și programelor specifice;
• fluxurile informaţionale și factorii externi a căror influenţă, disponibilitate şi integritate
sunt relevante și determinante pentru buna funcţionare a proceselor;
• caracteristicile/inventarul cerințelor speciale de mediu ale organizaţiei (în halele de
producție, în depozite, în centrele de date, privind disponibilitatea resurselor, deșeurile
specifice rezultate);
• factorii externi politici, economici, sociali, tehnologici, legali şi de reglementare,
financiari, culturali, în plan naţional, regional sau local, care pot afecta organizaţia;
• direcții strategice, competențe specifice, cultura organizaţională necesare asigurării
business-ului.
Identificarea contextului organizaţional este determinantă pentru identificarea cerințelor de
securitate, pentru managementul riscurilor și pentru documentarea corectă și completă a securității
proceselor specifice, a limitelor și aplicabilităţii opțiunilor/măsurilor de securitate necesare controlului
riscurilor și al oportunităților.
2.2.2. Elaborarea și aprobarea politicii în domeniul securității

Declanșarea unui proiect privind realizarea și implementare unui SMSI la nivelul unei
organizații trebuie să fie asociată întotdeauna cu definirea și aprobarea de către Top management a
unei politici/strategii de securitate care să definească cadrul general al securității și etapele pentru
realizarea unui astfel de sistem.
2.2.3. Crearea cadrului organizatoric al managementului securităţii organizaţiei

Definirea şi crearea cadrului organizatoric de operare al managementului securităţii în
cadrul organizaţiei este o decizie strategică care implică:
• stabilirea obiectivelor SMSI;
• integrarea procesului de securitate cu cele de business, mediu, securitatea ocupaţională, etc);
• definirea atribuţiilor şi responsabilităţilor aferente securităţii;
• stabilirea cadrului de coordonare a modului de implementare şi funcţionare a securităţii
în organizaţie;
• dacă este necesar, va fi desemnat un consilier/consultant specializat (persoană fizică sau
juridică) în securitatea informaţiilor;
• stabilirea şi menţinerea unor contacte cu specialişti externi în securitate, inclusiv cu
autorităţi de resort, pentru a fi în permanenţă la curent cu tendinţele domeniului, pentru a
monitoriza standardele şi metodele de calcul şi a asigura elemente de legătură adecvate).
Determinant pentru proiectarea şi implementarea SMSI este angajamentul leadership-ului în

privinţa securităţii informaţiilor, care se exprimă prin:
• dispoziţii clare, angajament efectiv, demonstrat, atribuţii explicite şi însuşirea efectivă a
responsabilităţilor legate de securitatea informaţiilor;
• asigurarea identificării obiectivelor de securitate care să conducă la satisfacerea cerinţelor
organizaţiei şi integrarea lor în procese relevante;
• analizarea modului efectiv de implementare a politicii de securitate a informaţiilor;
10
• furnizarea de dispoziţii clare şi sprijin managerial vizibil pentru iniţiativele de securitate;
• asigurarea resurselor necesare securităţii;
• aprobarea atribuirii, în cadrul organizaţiei, a rolurilor şi responsabilităţilor specifice în
privinţa securităţii;
• iniţierea unor planuri şi programe de menţinere a nivelului de conştientizare în privinţa
securităţii organizaţiei;
• asigurarea că implementarea măsurilor de securitate a informaţiilor este coordonată la
nivelul întregii organizaţii;
• identificarea necesităţilor interne şi externe pentru consilieri specializaţi în securitatea
informaţiilor, analizarea şi coordonarea rezultatelor consilierii în organizaţie.
Cadrul organizatoric de acţiune pentru un SMSI nu poate exista fără o coordonare a

securităţii informaţiei la nivelul organizaţiei, un element foarte important care are următoarele
trăsături specifice:
• trebuie realizată de reprezentanţi ai managementului, cu roluri şi funcţii relevante
din diverse sectoare ale organizaţiei (reprezentantul managemenului pentru calitate,
mediu, SSO, Sec. Inf).
• implică cooperarea şi colaborarea tuturor managerilor, utilizatorilor, administratorilor,
proiectanţilor de aplicaţii, auditorilor şi personalului de securitate, precum şi a
specialiştilor în domenii ca asigurări, probleme juridice, resurse umane, IT sau
managementul riscurilor.
• coordonarea are rolul: să asigure executarea activităţilor de securitate în conformitate
cu strategia de securitate şi politicile aprobate; să identifice modul de tratare a
neconformităţilor de sistem şi de produs; să aprobe metodologiile şi procesele legate
de securitatea organizaţiei (de exemplu calcularea riscurilor, clasificarea informaţiilor);
să identifice schimbările semnificative ale ameninţărilor şi expunerea la ameninţări a
resurselor; să estimeze gradul de adecvare a măsurilor de securitate şi să coordoneze
implementarea lor; să promoveze eficient educaţia, instruirea şi conştientizarea referitor la
securitatea organizaţiei; să evalueze informaţiile primite de la activităţile de monitorizare
şi analiză a incidentelor de securitate şi să recomande acţiuni adecvate ca răspuns la
incidentele evidenţiate de securitate.
O cerinţă importantă o constituie existenţa unui proces de autorizare de către management a

tuturor mijloacelor de procesare a informaţiilor cu următoarele scopuri: resursele noi trebuie să dispună
de autorizarea corespunzătoare din partea managementului utilizatorului, vizând destinaţia şi utilizarea
lor (trebuie obţinută o autorizare şi din partea managerului responsabil cu mentenanţa sistemului local
de securitate, în aşa fel încât să fie îndeplinite toate politicile şi cerinţele relevante de securitate); dacă
este cazul, se verifică dacă noile resurse sunt compatibile cu celelalte componente ale sistemului de
securitate; pentru utilizarea echipamentelor personale (laptop-urile, computerele personale, fax-uri sau
dispozitivele portabile) trebuie identificate şi implementate măsurile de securitate.
Funcţionarea eficientă a SMSI şi în conformitate cu prevederile standardului nu se poate

realiza fără menţinerea unor contacte corespunzătoare cu autorităţile de resort. În acest sens
trebuie să existe formalizată o procedură care specifică:
• când şi prin cine trebuie contactate autorităţile (de exemplu organe poliţieneşti, pompieri,
organe de control);
• cum trebuie raportate la timp incidentele identificate de securitate, dacă există suspiciunea
că a fost încălcată legea;
• la un atac prin intermediul Internet-ului pot avea nevoie de sprijinul unor terţi (de ex.
un furnizor de servicii Internet - Provider sau un operator de telecomunicaţii) pentru a
acţiona împotriva sursei de atac.
11
• contactele cu organismele de reglementare, utile pentru anticiparea şi pregătirea în
vederea schimbărilor viitoare în materie de legislaţie sau reglementări;
• contactele cu furnizorii de utilităţi, serviciile de urgenţă, sănătate şi siguranţă (de exemplu
pompierii - legat de continuitatea afacerii);
• contacte cu furnizorii de servicii de telecomunicaţii (legat de routing şi disponibilitate)
• contacte cu furnizorii de apă (legat de mijloacele de răcire a echipamentelor).
De asemenea, pentru îmbunătăţirea permanentă a sistemului şi măsurilor de securitate

trebuie create şi menţinute legături cu grupurile cu interese speciale sau alte forumuri şi asociaţii
profesionale specializate de securitate, având ca scop:
• îmbunătăţirea cunoştinţelor privind cele mai bune practici şi a informaţiilor relevante în
materie de securitate;
• asigurarea că nivelul de înţelegere a mediului de securitate a organizaţiei este actualizat
şi complet;
• primirea din timp a avertizărilor de alertă, recomandărilor şi rapoartelor privind atacurile
şi vulnerabilităţile;
• obţinerea accesului la consultanţă de specialitate privind securitatea informaţiilor;
• acces la noile tehnologii, produse, ameninţări sau vulnerabilităţi şi schimb de informaţii
în acest sens;
• crearea de puncte adecvate de legătură pentru rezolvarea incidentelor de securitate a
informaţiilor;
• îmbunătăţirea cooperării şi a coordonării problemelor de securitate. Aceste lucru se poate
realiza prin încheierea de acorduri care trebuie să evidenţieze cerinţele privind protecţia
informaţiilor sensibile.
Cadrul de operare al SMSI trebuie să permită ca strategia de securitate şi modul de

implementare a acesteia (respectiv obiectivele de control, măsurile de securitate, politicile, procesele
şi procedurile de securitate) să fie analizate şi revizuite periodic în mod independent, la intervale
prestabilite sau atunci când intervin schimbări semnificative în implementarea securităţii, cele mai
bune practici fiind următoarele:
• analiza trebuie făcută de top management;
• trebuie să cuprindă estimarea oportunităţilor de îmbunătăţire şi a nevoii de modificare
a modului de abordare a securităţii, inclusiv a politicii şi obiectivelor privind măsurile
de securitate;
• revizuirea trebuie realizată de către persoane independente de zona analizată (de exemplu
auditor intern, un director independent sau o organizaţie terţă specializată în astfel de analize);
• persoanele care efectuează aceste analize trebuie să dispună de calificare şi experienţă
corespunzătoare ;
• rezultatele analizei independente trebuie înregistrate şi raportate conducerii care a iniţiat
analiza. Înregistrările se păstrează;
• dacă analiza evidenţiază că strategia de securitate este neadecvată sau nu este în
conformitate cu direcţiile privind securitatea organizaţiei, stabilite prin politici de
securitate, managementul trebuie să aibă în vedere acţiuni corective.
2.2.4. Alocarea responsabilităţilor privind securitatea informaţiilor

Proiectarea, implementarea şi menţinerea securităţii informaţiilor trebuie să revină
unui personal calificat, specializat. Unele organizaţii derulează procese de pregătire a personalului
în domeniul securităţii, însă această activitate este, în general, limitată numai la nivelul facilităţilor
oferite de produsele hardware şi software utilizate, mai puțin cu referire la soluţii, sisteme şi măsuri
eficiente de securitate. Cele mai multe organizaţii folosesc pentru securitatea informaţiilor personal
care nu are pregătire specifică domeniului, prin cumul cu alte atribuţii de bază.
12
Cerinţele standardului impun ca personalul care se ocupă cu securitatea trebuie să fie separat.
Stabilirea unei strategii de securitate începe întotdeauna cu definirea responsabilităţilor pentru
personalul responsabil cu securitatea informaţiilor, astfel:
Leadership-ul are prima şi cea mai mare responsabilitate de supervizare a tuturor aspectelor
de securitate a informaţiei la nivelul organizaţiei şi îi revin o serie de responsabilităţi importante cum
ar fi: aprobă scopul SMSI, angajamentul, obiectivele, politica de securitate a informaţiilor şi toate
documentele aferente SMSI; emite decizii pentru numirea comitetului de securitate şi a responsabilului
cu securitatea; aprobă declaraţia de aplicabilitate a SMSI şi deciziile de tratare a fiecărui risc
în parte; aprobă planul de tratare a riscurilor şi toate acţiunile manageriale suplimentare pentru
monitorizarea, evaluarea şi îmbunătăţirea eficienţei măsurilor de securitate; aprobă planurile de
auditare a SMSI; efectuează analiza de management pentru SMSI şi aprobă procesele verbale ale
şedinţelor de analiză, precum şi acţiunile corective şi preventive necesare îmbunătăţirii SMSI; aprobă
resursele necesare pentru proiectarea, menţinerea şi îmbunătăţirea SMSI.
Responsabilul cu securitatea (RS) la nivelul firmei este însărcinat de managerul general

cu definirea politicii de securitate a informaţiilor, a procedurilor şi măsurilor de securitate. Alte
responsabilităţi importante ale RS sunt:
• definirea şi obţinerea aprobărilor pentru responsabilităţile de securitate (tabel de securitate,
document aprobat de managerul general);
• strângerea de informaţii despre politicile de securitate existente (ce funcţionează şi ce nu;
cum se comunică riscurile; cum se stabilesc priorităţile proiectelor; cum sunt structurate
procesele de securitate);
• crearea, implementarea şi urmărirea eficientă a politicilor de securitate;
• dezvoltarea, implementarea şi îmbunătăţirea măsurilor în domeniul securităţii
informaţiilor;
• supravegherea tuturor proceselor de securitate din firmă;
• managementul incidentelor de securitate şi răspunsul adecvat pentru utilizatori, clienţi,
acţionari şi media;
• coordonarea procesului de conştientizare şi pregătire al personalului în domeniu SI;
• derularea procesele de evaluare a riscurilor;
• orientarea proprietarilor resurselor (PR) în toate problemele ce ţin de SI.
Procesul de evaluare a riscurilor este cel mai important întrucât de el depinde robusteţea
şi eficienţa SMSI. RS trebuie să investigheze, împreună cu proprietarul resurselor informaţionale
(PR) toate cerinţele de securitate, toate sursele potenţiale de ameninţare care nu sunt în mod curent
contracarate în totalitate de măsuri de securitate şi să fundamenteze planurile de tratare a riscurilor,
respectiv investiţiile adiţionale de securitate.
La organizaţiile mari, pentru succesul implementării unui SMSI este indicată numirea câte
unui responsabil cu securitatea informaţiilor la nivelul fiecărui departament.
Managerul de securitate fizică

• răspunde de gestiunea tuturor elementelor de control al accesului fizic (situaţia perimetrelor
protejate; liste de acces în perimetrele de acces; sisteme de supraveghere; sisteme de
control al accesului fizic; ecusoane/carduri de acces; registre de acces vizitatori etc.);
• elaborează şi actualizează procedurile şi instrucţiunile specifice privitoare la asigurarea
securităţii fizice, respectiv a securităţii fizice a dispozitivelor și echipamentelor;
• investighează incidentele de securitate din domeniul securităţii fizice;
• anunță și ține legătura cu autorităţile competente pentru rezolvarea incidentelor de
securitate şi actualizează datele şi procedurile de contact cu aceste instituții;
13
• informează colaboratorii organizaţiei cu privire la regulile de acces în locaţii;
• asigură verificarea activităţii de firmelor de pază, supraveghere şi răspuns la incidente de
securitate fizică sau situatii de urgență;
• monitorizează prestaţia personalului de pază;
• auditează modul de respectare a politicilor şi procedurilor din domeniul securităţii fizice.
Proprietarul resurselor (PR) răspunde de activele date în responsabilitate (de exemplu

tipuri de active: informaţii; software; echipamente de calcul şi de comunicaţii; aplicaţii; servicii;
oameni; active intangibile; proprietatea poate fi atribuită unui proces al afacerii, unui set de activităţi,
unei aplicaţii sau unui set stabilit de date).
Împreună cu RS, PR răspunde de:
• identificarea cerinţelor de securitate ale afacerii;
• asigurarea clasificării corespunzătoare a informaţiilor şi resurselor critice;
• revizuirea permanentă a ghidurilor de clasificare a informaţiilor;
• definirea şi supunerea aprobării managerului general, a drepturilor de acces la informaţii pentru
toţi utilizatorii resurselor informaţionale sau ale reţelei necesare acestora pentru a-şi îndeplini
sarcinile de serviciu (procesul de administrare a utilizatorului - AU), precum şi modul/metoda
de rezolvare a excepţiilor de la regulile generale stabilite pentru aceste permisiuni.
Managerul de proces
• răspunde de implementarea prevederilor sistemului de management al securităţii
informaţiei în activităţile pe care le conduc.
• participă la identificarea cauzelor ce determină apariţia neconformităţilor al securităţii
informaţiei în sfera proprie de activitate şi propune acţiuni corective.
• coordonează şi răspunde de instruirea personalului din subordine.
• are responsabilitatea protecţiei resurselor informaţionale asociate procesului, se implică
în procesul de management al riscurilor şi asigură aplicarea cerinţelor de securitate în
aria de responsabilitate.
Administratorul de sistem – este specialistul care implementează şi asigură mentenanţa tuturor

resurselor informaţionale ce asigură prelucrarea, transmiterea şi stocarea informaţiilor (de exemplu
servere, staţii de lucru, sisteme de gestiune baze de date, software de bază şi de aplicaţie etc.).
Administratorul de reţea – este specialistul care răspunde de implementarea şi mentenanţa

reţelelor locale de calculatoare, a utilităţilor suport pentru realizarea comunicaţiilor la nivelul reţelei,
respectiv a dispozitivelor şi echipamentelor care asigură protecţia reţelei.
3. Planificarea acțiunilor privind controlul riscurilor și al oportunităților (cerința/clauza 6 a

Standardului ISO 27001:2013)

3.1. Integrarea procesului de management al riscului în celelalte procese organizaţionale
Procesul de control al riscurilor şi al oportunităţilor este un proces care trebuie să fie integrat
în toate practicile şi procesele organizaţiei într-un mod relevant, eficace şi eficient, fiind în prezent o
cerință a tuturor sistemelor de management (calitate, mediu, sănătate şi securitate ocupaţională).
Astfel, procesul de management al riscului este parte integrantă a următoarelor procese
organizaţionale:
• managementul strategic;
• procesele operaţionale cheie ale afacerii;
• managementul securităţii informaţiei;
• securitatea fizică;
• managementul resurselor umane;
14
• managementul continuităţii activităţii;
• managementul mediului;
• managementul sănătăţii şi securităţii ocupaţionale;
• managementul schimbării.
Pentru funcţionarea corectă a procesului de control al riscurilor si oportunităților este

necesară implementarea unor mecanisme de comunicare internă şi externă, pentru a susţine şi încuraja
răspunderea şi asumarea proprietăţii asupra riscului. Aceste mecanisme asigură:
• comunicarea corectă a componentelor cheie ale cadrului organizaţional și metodologic al
managementului riscului şi orice modificări ulterioare;
• raportarea internă adecvată cu privire la cadrul organizaţional, eficacitatea şi rezultatele
acestuia;
• disponibilitatea informaţiilor relevante rezultate din aplicarea managementului riscului la
nivelurile şi momentele corespunzătoare;
• existenţa unor procese de consultare cu părţile interesate interne.
• implicarea părţilor interesate externe şi asigurarea unui schimb efectiv de informaţii;
• raportarea externă pentru respectarea cerinţelor legale, de reglementare şi de conducere;
• furnizarea feedback-ului şi raportarea privind comunicarea şi consultarea;
• utilizarea comunicării pentru construirea încrederii în organizaţie;
• comunicarea cu părţile interesate în eventualitatea unei crize sau a unei situaţii neprevăzute.
Aceste mecanisme includ, acolo unde este cazul, procese referitoare la informaţii despre riscul
consolidat provenit din mai multe surse şi trebuie să ia în considerare criticitatea/sensibilitatea informaţiilor.
3.2. Identificarea riscurilor (Standardul ISO/IEC 31000/2010 Managementul riscului. Principii

și linii directoare)
Principalele sarcini ale managementului riscului sunt următoarele:

• Stabilirea politicii/procedurii de management al riscului
• Dimensionarea proiectului pentru identificarea şi măsurarea riscului (definirea scopului,
mediului, constrângerilor, obiectivelor, responsabilităţilor, modului de abordare, suportul
conducerii organizaţiei);
• Identificarea şi evaluarea bunurilor (resurselor informaţionale)

Proprietarii proceselor, asistaţi de RS, identifică resursele din cadrul proceselor pe care
le coordonează şi le documentează, în Registrul activelor. Registrul activelor face referire la
documente de referinţe care detaliază toate informaţiile necesare pentru recuperare în urma unui
dezastru, inclusiv tipul activului, formatul, amplasamentul, informaţiile de rezervă, informaţii
privind licenţa, valoarea comercială.
Evaluarea Resurselor se face pe baza impactului potenţial pe care îl poate avea pierderea
Confidenţialităţii, Integrităţii sau Disponibilităţii resursei asupra organizaţiei, în termeni de: încălcări
ale legilor, reglementărilor sau clauzelor contractuale; accidente fizice; afectarea capacităţii de
furnizare a serviciului de măsurare; pierderi financiare; afectarea imaginii/reputaţiei organizaţiei.
Pe baza criteriilor de impact mai sus menţionate, pentru fiecare din atributele de securitate ale
resursei informaţionale – Confidenţialitate / Integritate / Disponibilitate, se acordă un scor.
• Identificarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor asociate fiecărei resurse

Pentru fiecare resursă inclusă în inventarul activelor, proprietarul de proces, împreună cu RS
identifică ameninţările şi vulnerabilităţile care pot afecta activul respectiv şi implicit activitatea de
bază a organizaţiei.
15
Pentru a avea o cuprindere cât mai exactă a ameninţărilor, riscurile de securitate sunt
identificate cu ajutorul elementelor ce le compun: ameninţarea, vulnerabilitatea pe care ameninţarea
respectivă o poate exploata şi impactul pe care îl poate avea fructificarea ameninţării.
Identificarea ameninţărilor se face pornind de la identificarea agentului ameninţării.
Agentul ameninţării este asociat cu tipul ameninţării (de natură umană, naturală, tehnologică)
şi categoriile de ameninţări (interne, externe, asociate, foc, apă, vibraţii, violenţă, biologice, de
infrastructură, de sistem etc.).
Impactul este evenimentul nedorit cauzat de ameninţare. Evenimentul este considerat nedorit
pentru că el se produce asupra unui bun protejat şi poate conduce la distrugerea unui echipament,
divulgarea unei informaţii sensibile, indisponibilitatea resurselor. Evenimentele nedorite pot fi
structurate funcţie de tipul lor (sănătate, expunere fizică, expunere logică etc.) şi de nivelul lor de
gravitate, conform grilei de punctaj.
Analiza detaliată a riscurilor constă în identificarea ameninţărilor şi a vulnerabilităţilor ce pot
fi exploatate de acestea.
Pentru fiecare pereche Ameninţare-Vulnerabilitate (Scenariu de Risc) se identifică impactul
estimat asupra unuia sau mai mulţi din parametrii de securitate (Confidenţialitate/Integritate/
Disponibilitate).
Riscurile identificate în urma analizei de Risc sunt centralizate într-un Registru de Riscuri.
• Calcularea şi evaluarea riscurilor

Calcularea riscurilor are ca scop identificarea, cuantificarea şi prioritizarea nivelului riscurilor
prin prisma criteriilor de risc acceptabil şi a obiectivelor relevante pentru organizaţie. Acţiunile de
management şi priorităţile adecvate pentru managementul riscurilor de securitate a informaţiilor şi
pentru implementarea măsurilor de securitate selecţionate pentru protecţia împotriva riscurilor trebuie
orientate şi stabilite pe baza acestor rezultate. S-ar putea să fie necesar ca procesul de calculare a
riscurilor şi de selecţie a măsurilor de securitate să fie reluat de câteva ori pentru a fi acoperite diverse
zone ale organizaţiei sau sisteme de informaţii individuale.
Calcularea riscurilor trebuie să cuprindă abordarea sistematică a aprecierii nivelului riscului
(analiza de risc) şi procesul de comparare a riscurilor estimate faţă de criteriile de risc, pentru stabilirea
semnificaţiei riscurilor (evaluarea riscurilor).
Evaluările de risc trebuie efectuate periodic pentru a răspunde schimbărilor înregistrate
de cerinţele de securitate şi de situaţiile de risc, spre exemplu în privinţa activelor, ameninţărilor,
vulnerabilităţilor, impacturilor, evaluării riscurilor, precum şi în cazul unor schimbări semnificative.
Aceste calcule de risc trebuie realizate într-o manieră metodică capabilă să producă rezultate
comparabile şi reproductibile.
Calcularea riscurilor privind securitatea informaţiilor trebuie să vizeze un domeniu precis
pentru a fi eficientă şi trebuie să cuprindă legături cu estimările de risc din alte domenii, dacă este cazul.
Există mai multe metode de abordare a calculului şi evaluării riscurilor de securitate ale
organizaţiei, cea mai facilă şi cea mai utilizată fiind metoda de analiză calitativă.
Metoda de analiză calitativă a riscului de securitate are la bază calcularea riscului

asociat fiecărui activ/bun pe baza unei matrice de scoruri în care input-urile sunt valoarea bunului,
impactul ameninţării şi probabilitatea de producere a evenimentului.
Pentru fiecare activ identificat pe baza valorii, a impactului ameninţării şi a probabilităţii
acesteia se va calcula nivelul de risc conform matricei:
16
Impactul
Inesemnificativ Isemnificativ Imajor
RISC
ameninţării
Probabilitatea
Pn Ps Pm Pn Ps Pm Pn Ps Pm
ameninţării
1 1 1 2 2 3 4 4 5 5
Valoarea
2 1 2 3 3 4 4 5 5 5
Activului
3 2 2 3 3 4 5 5 5 5
Semnificația valorilor:
5 = risc foarte mare,
4 = major,
3 = semnificativ,
2 = redus,
1 = nesemnificativ.
3.3. Stabilirea criteriilor de acceptare sau reducere a riscurilor
Înainte de a aborda tratamentul unui anumit risc, organizaţia trebuie să stabilească criterii
pe baza cărora să decidă dacă riscurile pot fi acceptate sau nu. Riscurile pot fi acceptate dacă se
estimează, de exemplu, că riscul este scăzut sau că tratamentul nu este eficient pentru organizaţie din
punct de vedere al costului. Astfel de decizii trebuie înregistrate.
Pentru fiecare dintre riscurile identificate prin evaluarea de risc este necesară o decizie privind
tratamentul riscului. Opţiunile posibile pentru tratamentul riscului cuprind:
• aplicarea măsurilor adecvate de securitate pentru reducerea riscurilor;
• acceptarea conştientă şi obiectivă a riscurilor cu condiţia ca acestea să fie conforme
politicii şi criteriilor organizaţiei privind acceptarea riscurilor;
• evitarea riscurilor prin interzicerea acţiunilor care ar putea cauza apariţia riscurilor;
• transferul riscurilor asociate către terţe părţi, spre exemplu asiguratori sau furnizori.
În cazul riscurilor pentru tratamentul cărora s-a luat decizia de aplicare a măsurilor de
securitate adecvate, respectivele măsuri trebuie selectate şi implementate pentru a răspunde cerinţelor
identificate prin estimarea riscurilor. Măsurile trebuie să asigure reducerea riscurilor la un nivel
acceptabil ţinând cont de:
• cerinţele şi constrângerile reglementărilor şi legislaţiei internaţionale;
• obiectivele organizaţiei;
• cerinţele şi constrângerile operaţionale;
• costul implementării şi funcţionării în raport cu riscurile care se reduc, păstrându-se
proporţionalitatea faţă de cerinţele şi limitările specifice organizaţiei;
• necesitatea de realizare a unui echilibru între investiţia în implementarea şi operarea
măsurilor de securitate şi pagubele probabile de pe urma breşelor de securitate;
3.4. Selecţia măsurilor de contracarare şi analiza reducerii riscurilor
Măsurile de securitate pot fi selectate din standardul de bune practici ISO 27002:2013 sau din
alte seturi de măsuri corespunzătoare nevoilor specifice ale organizaţiei. Este necesar să se recunoască
faptul că s-ar putea ca unele măsuri de securitate să nu fie aplicabile oricărui sistem informaţional şi
să nu poată fi practicate de orice organizaţie.
Trebuie reţinut faptul că nici un set de măsuri de securitate nu poate realiza o securitate totală
şi că sunt necesare acţiuni manageriale suplimentare pentru monitorizarea, evaluarea şi îmbunătăţirea
eficienţei măsurilor de securitate în sprijinul ţelurilor organizaţiei.
17
Domeniile, obiectivele și măsurile de securitate a informaţiilor trebuie avute în vedere în faza
de proiectare a cerinţelor sistemelor şi proiectelor. În caz contrar se pot înregistra costuri suplimentare
şi soluţii mai puţin eficiente şi, în cel mai rău caz, se ajunge la incapacitatea de realizare a unei
securităţi adecvate. Aceste domenii, obiective și măsuri de securitate se includ în DECLARAȚIA DE
APLICABILITATE a SMSI, care conţine toate domeniile, obiectivele şi măsurile de securitate
a informaţiilor aplicabile, împreună cu justificarea deciziei de implementare sau de neimplementare
a fiecărei măsuri de securitate în parte, pe baza analizei de risc. Un exemplu de Declaraţie de
aplicabilitate a Standardului ISO 27001:2013 este următorul:
A.5.1 Strategia managementului pentru securitatea informației

Obiectiv: Asigurarea de îndrumări și suport managerial privind securitatea informațiilor, în
conformitate cu cerințele afacerii, legile și reglementarile relevante.
Element Măsura de securitate Aplicabilă? Justificare Referințe

Politici pentru securitatea
A.5.1.1 Da
informațiilor
Revizuirea politicilor de
A.5.1.2 Da
securitatea informațiilor
A.6 Organizarea securității informației
A.6.1 Organizarea internă

Obiectiv: Realizarea cadrului de management pentru a iniția și controla securitatea informațiilor în
cadrul organizației.

Roluri și responsabilități pentru
A.6.1.1 Da
SI
A.6.1.2 Segregarea atribuțiilor Da
A.6.1.3. Contactul cu autoritățile Da
Contactul cu grupuri de interese

A.6.1.4. Da
speciale
Securitatea informațiilor în
A.6.1.5 Da
managementul proiectelor
A.6.2. Dispozitive mobile și teleworking

Obiective: Asigurarea securității informațiilor în cazul utilizării mijloacelor mobile de procesare și
de lucru la domiciliu.
Politica privind dispozitivele

A.6.2.1 Da
mobile
A.6.2.2 Lucrul de la distanță Da
A.7 Securitatea resurselor umane
A.7.1 Înainte de angajare

Obiectiv: Asigurarea că angajații și contractorii înțeleg responsabilitățile lor și sunt potriviți pentru
rolurile/funcțiile pentru care au fost avuți în vedere
18
A.7.1.1 Selecționare Da
A.7.1.2 Termeni și condiții de angajare Da
A.7.2 Pe durata angajării

Obiectiv: Asigurarea faptului că angajații și contractorii sunt conștienți de responsabilitățile și
obligațiile ce le revin în domeniul securității informațiilor și le îndeplinesc în totalitate.

Responsabilitățile
A.7.2.1 Da
managementului
Conștientizare, educare și
A.7.2.2 instruire în domeniul securității Da
informațiilor
A.7.2.3 Procesul disciplinar Da
A.7.3 Încetarea și schimbarea angajării

Obiectiv: Protejarea interesele organizației în cazul schimbării sau terminării relațiilor de muncă

Terminarea sau schimbarea
A.7.3.1 Da
responsabilităților angajatului
A.8 Securitatea activelor
A.8.1 Responsabilitatea pentru resurse

Obiectiv: Identificarea resurselor organizației și definirea responsabilităților de protecție
corespunzătoare a acestora

A.8.1.1 Inventarierea resurselor Da
A.8.1.2 Proprietatea resurselor Da
A.8.1.3 Utilizarea raționala a resurselor Da
A.8.1.4. Returnarea resurselor Da
A.8.2 Clasificarea informațiilor

Obiectiv: Asigurarea că informațiile dispun de un nivel de protecție corespunzător în concordanță
cu importanța lor pentru organizație.

A.8.2.1 Clasificarea informațiilor Da
A.8.2.2 Etichetarea informațiilor Da
A.8.2.3. Manipularea informațiilor Da
A.8.3 Utilizarea mediilor de stocare

Obiectiv: Prevenirea divulgării neautorizate, modificării, sustragerii sau distrugerii informațiilor
stocate pe medii de stocare
Managementul mediilor de
A.8.3.1 Da
stocare amovibile
Casarea mediilor de stocare
A.8.3.2 Da
amovibile
Securitatea mediilor de stocare
A.8.3.3 Da
aflate în tranzit
19
A.9 Controlul accesului
A.9.1 Cerințe de business pentru controlul accesului

Obiectiv: Limitarea accesului la informații și facilitățile de prelucrare a informațiilor.
A.9.1.1 Politica de control a accesului Da
Accesul la rețele și la serviciile

A.9.1.2. Da
de rețea
A.9.2 Managementul accesului utilizatorilor

Obiectiv: Asigurarea accesului utilizatorului autorizat și prevenirea accesului neautorizat la
sisteme și servicii.
Înregistrarea utilizatorului și
A.9.2.1 Da
dezactivarea
Managementul drepturilor de
A.9.2.2 Da
acces
Managementul drepturilor de
A.9.2.3 Da
acces privilegiate
Managementul informațiilor
A.9.2.4 Da
confidențiale de autentificare
Analiza drepturilor de acces ale
A.9.2.5 Da
utilizatorului
A.9.2.6 Revocarea drepturilor de acces Da
A.9.3 Responsabilitățile utilizatorului

Obiectiv: Determinarea utilizatorilor să fie responsabili pentru păstrarea în siguranță a informațiilor
de autentificare.
Utilizarea informațiilor secrete

A.9.3.1 Da
de autentificare
A.9.4. Controlul accesului la aplicație și informații
Obiectiv: Prevenirea accesului neautorizat la informațiile existente în sistemele de aplicații.
Restricționarea accesului la
A.9.4.1 Da
informații
Proceduri de conectare
A.9.4.2 Da
securizată
Sistem de management al
A.9.4.3 Da
parolei
A.9.4.4 Folosirea utilitarelor de sistem Da
Controlul accesului la codul

A.9.4.5 Da
sursă al programului
20
A.10 Criptografie
A.10.1 Măsuri de securitate criptografice

Obiectiv: Protejarea confidențialității, autenticității sau integrității informațiilor prin mijloace
criptografice.

Politica privind utilizarea Controalele criptografice nu sunt
A.10.1.1 NU
controalelor criptografice folosite în organizație
Controalele criptografice nu sunt
A.10.1.2 Managementul cheii de criptare NU -
folosite în organizație
A.11. Securitatea fizică și a mediului
A.11.1 Arii securizate

Obiectiv: Prevenirea accesului fizic neautorizat, a pagubelor și interferențelor în
informațiile organizației și facilitățile de procesare a informațiilor.

A.11.1.1 Perimetrul de securitate fizică Da
A.11.1.2 Măsuri de securitate pentru accesul fizic Da
Securizarea birourilor, încăperilor și

A.11.1.3 Da
dotărilor
Protecția împotriva amenințărilor externe
A.11.1.4 Da
și de mediu
A.11.1.5 Lucrul în zone securizate Da
Zonele de acces ale publicului, de livrare
A.11.1.6 Da
și încărcare
A.11.2 Securitatea echipamentelor

Obiectiv: Prevenirea pierderii, distrugerii, furtului ori periclitării resurselor și a
întreruperii activităților organizației.

A.11.2.1 Amplasarea și protejarea echipamentului Da
A.11.2.2 Utilități suport Da
A.11.2.3 Securitatea cablării Da
A.11.2.4 Mentenanța echipamentului Da
A.11.2.5 Schimbarea proprietății Da
Securitatea echipamentului scos în afara
A.11.2.6 Da
locației
Casarea sau reutilizarea securizată a
A.11.2.7 Da
echipamentului
Echipamentul nesupravegheat al
A.11.2.8 Da
utilizatorului
Politica referitoare la birou și ecranul
A.11.2.9 Da
curate
21
A.12 Securitatea operațiilor
A.12.1 Proceduri și responsabilități operaționale

Obiectiv: Asigurarea operării corecte și securizate a mijloacelor de procesare a
informațiilor.
A.12.1.1 Proceduri operaționale documentate Da
A.12.1.2 Managementul schimbării Da
A.12.1.3 Managementul capacității Da
Separarea mijloacelor de dezvoltare, de
A.12.1.4 Da
testare și operaționale
A.12.2 Protejarea împotriva codului delictual și mobil
Obiectiv: Protejarea integrității software-ului și a informațiilor
A.12.2.1 Măsuri de securitate împotriva malware Da
A.12.3 Backup
Obiectiv: Menținerea integrității și disponibilității informațiilor și a mijloacelor de
procesare a informațiilor.

A.12.3.1 Copia de siguranță a informațiilor Da
A.12.4 Loging și monitorizare
Obiectiv: Inregistrarea evenimentelor și generarea evidenței acestora.
A.12.4.1 Înregistrarea evenimentelor Da
A.12.4.2 Protejarea informațiilor din jurnal Da
Jurnalele administratorului și
A.12.4.3 Da
operatorului
A.12.4.4 Sincronizarea ceasului Da
A.12.5. Securitatea software-ului operațional
Obiectiv: Asigurarea integrității sistemelor operaționale
Instalarea software-ului pe sistemele
A.12.5.1 Da
operaționale
A.12.6 Managementul vulnerabilității tehnice
Obiectiv: Prevenirea exploatării vulnerabilităților tehnice
A.12.6.1 Managementul vulnerabilităților tehnice Da
A.12.6.2. Restricționări ale instalărilor de software Da
A.12.7 Considerații privind auditul sistemelor informatice
Obiectiv: Minimizarea impactului activităţilor de audit asupra sistemelor operaționale.
Măsuri de securitate privind auditul
A.12.7.1 Da
sistemelor informatice
22
A.13 Securitatea comunicațiilor
A.13.1 Managementul securității rețelei

Obiectiv: Asigurarea protecției informației în rețele și protejarea infrastructurii aferente.

A.13.1.1 Măsuri de securitate specifice rețelei Da
A.13.1.2 Securitatea serviciilor de rețea Da
A.13.1.3 Separarea rețelelor Da
A.13.2 Transferul informațiilor

Obiectiv: Menținerea securității informațiilor și software-lui schimbate în cadrul unei
organizații și cu orice entitate externă.

Politici și proceduri privind transferul de
A.13.2.1 Da
informații
A.13.2.2 Acorduri pentru transferul informațiilor Da
A.13.2.3 Mesajeria electronică Da
A.13.2.4 Acorduri de confidențialitate și nedivulgare Da
A.14 Achiziția, dezvoltarea și mentenanța sistemelor informatice
A.14.1 Cerințe de securitate pentru sistemele informaționale

Obiectiv: Asigurarea faptului că securitatea este parte integrantă a sistemelor informatice pe
întreg ciclul de viață. Aceasta include cerințele de securitate pentru sistemele informaționale
care furnizează servicii peste rețele publice de date

Analiza și specificarea cerințelor de
A.14.1.1 Da
securitate
Securizarea serviciilor de aplicații
A.14.1.2 Da
funcționale pe rețele publice
Protecția tranzacțiilor efectuate de
A.14.1.3 Da
aplicații
A.14.2 Securitatea proceselor de dezvoltare si suport

Obiectiv: Asigurarea ca securitatea este proiectat si implementata prin procesele de
dezvoltare.

A.14.2.1 Politica de dezvoltare securizată Da
Proceduri privind controlul modificărilor
A.14.2.2 Da
sistemelor
Analiza tehnică a aplicațiilor după
A.14.2.3 Da
schimbări în sistemul de operare
Restricționarea modificării pachetelor
A.14.2.4 Da
software
23
Principii pentru ingineria securizării
A.14.2.5 Da
sistemelor
A.14.2.6 Mediul de dezvoltare securizată
A.14.2.7 Dezvoltarea externalizată de software Da
A.14.2.8 Testarea securității sistemelor Da
A.14.2.9 Testarea acceptării sistemelor Da
A.14.3 Datele de test

Obiectiv: Asigurarea securității datelor de test.

A.14.3.1 Protecția datelor de testare a sistemului Da
A.15. Securitatea relațiilor cu furnizorii
A.15.1 Securitatea informațiilor în relațiile cu furnizorii

Obiectiv: Asigurarea securității bunurilor care sunt accesibile de către furnizori

Politica de securitate a informației în raport cu
A.15.1.1 Da
furnizorii
A.15.1.2 Tratarea securității în relațiile cu furnizorii Da
A.15.1.3 Lanțul de aprovizionare cu tehnologie IT&C Da
A.15.2 Managementul serviciilor furnizate de furnizori

Obiectiv: Implementarea și menținerea nivelului adecvat al securității informațiilor și de
furnizare a serviciului, conform acordurile încheiate cu furnizorii
A.15.2.1 Monitorizarea și analiza serviciilor furnizorului Da

Administrarea schimbărilor în serviciile
A.15.2.2 Da
furnizorului
A.16 Managementul incidentelor de securitate a informațiilor
A.16.1 Managementul incidentelor de securitate a informațiilor și îmbunătăţirilor

Obiectiv: Asigură o abordare consistentă și eficientă a managementului incidentelor
de securitatea informațiilor, incluzând comuicarea evenimentelor de securitate și a
slăbiciunilor.
A.16.1.1 Responsabilități și proceduri Da
Raportarea evenimentelor de securitate a
A.16.1.2 Da
informațiilor
A.16.1.3 Raportarea slăbiciunilor de securitate Da
Evaluarea și luarea deciziei asupra
A.16.1.4 Da
evenimentelor raportate
A.16.1.5 Răspunsul la incidentele de securitate Da
Învățăminte din incidentele de securitate a
A.16.1.6 Da
informațiilor
A.16.1.7 Strângerea probatoriului Da
24
A.17 Aspecte de securitatea informației în managementul continuității afacerii
A.17.1 Continuitatea securității informației

Obiectiv: Incuderea securității informației în sistemul de management al continuității activității la
nivelul organizației.
Planificarea continuității
A.17.1.1 Da
securității informației
Implementarea continuității
A.17.1.2 Da
securității informației
Verificarea, revizuirea și
A.17.1.2 evaluarea continuității securității Da
informației
A.17.2 Redundanțe
Obiectiv: Asigurarea disponibilității facilităților de procesare a informației
Disponibilitatea facilităților de
A.17.2.1 Da
procesare a informațiilor
A.18 Conformitate
A.18.1 Conformitatea cu cerințele legale și contractuale

Obiectiv: Evitarea încălcării oricăror legi, statute, reglementări sau obligații contractuale, cât și a
oricăror cerințe de securitate.
Identificarea legislației aplicabile și a

A.18.1.1 Da
cerințelor contractuale
A.18.1.2 Drepturile de proprietate intelectuală Da

A.18.1.3 Protejarea înregistrărilor organizației Da
Protejarea datelor și a confidențialității

A.18.1.4 Da
informațiilor personale
Controalele criptografice
Reglementări privind măsurile de securitate
A.18.1.5 NU nu sunt folosite în
criptografice
organizație
A.18.2 Analiza securității informaţiilor

Obiectiv: Asigurarea că securitatea informațiilor este implementată și operată în acord cu politicile
și procedurile aprobate.
Revizuirea independentă a securității

A.18.2.1 Da
informațiilor
Conformitate cu politicile și standardele de

A.18.2.2 Da
securitate
A.18.2.3 Analiza conformității tehnice Da
25
3.5. Plan de implementare şi montorizare a măsurilor de securitate
Transpunerea în practică a măsurilor de securitate selectate se face în baza unui Plan de

implementare şi monitorizare care face referire, în principal, la modul de tratare a fiecărui risc
neacceptabil, pentru care se decide iniţierea unor măsuri de reducere. Planul de implementare trebuie
să specifice pentru fiecare scenariu de risc, cauzele, procesele afectate, indicatorii specifici identificaţi
în faza de evaluare (probabilitatea, impactul, indexul de risc, decizia de tratare), măsurile de control
selectate, resursele necesare, termenele şi responsabilităţile de aplicare a măsurilor.
Riscurile rezolvate, riscurile nerezolvate şi implementarea măsurilor de control asociate sunt
monitorizate de către RS, prin procedura de Audit Intern şi prin procedurile de monitorizare şi de
răspuns la incidentele de securitate şi de raportare a vulnerabilităţilor implementate la nivelul SMSI.
4. Proiectarea, implementarea, monitorizarea şi îmbunătăţirea SMSI
4.1. Proiectarea/planificarea unui SMSI
În conformitate cu prevederile standardului, organizaţia trebuie să execute o serie de activităţi

premergătoare implementării unui SMSI, astfel:
• să definească întinderea/scopul, domeniul de aplicare şi limitele SMSI în raport cu
caracteristicile afacerii, business-ul, locaţia, resursele şi tehnologiile folosite, inclusiv
detaliile şi justificarea pentru orice excludere din acest domeniu;
• să definească politica de securitate a informaţiei în raport cu caracteristicile afacerii
(Politica include: cadru de lucru pentru stabilirea obiectivelor; orientarea generală
şi principiile de acţiune cu privire la securitatea informaţiei; contextul strategic al
managementului riscului al organizaţiei în care va avea loc stabilirea şi menţinerea SMSI;
criteriile pe baza care să fie avute în vedere la evaluarea riscului;
• să stabilească abordarea pe care o adoptă organizaţia pentru managementul riscului
(elaborarea metodologiei de determinare a riscului care este potrivită pentru SMSI;
cerinţele de securitate a informaţiei, cerinţe legale şi regulatorii; criteriile pentru acceptarea
riscului şi să identifice nivelurile de risc acceptabile ). Metodologia de evaluare a riscului
aleasă trebuie să asigure că analizele de risc generează rezultate comparabile şi care pot
fi reproduse.
• să identifice riscurile (identificarea resurselor din cadrul SMSI şi deţinătorii acestor
resurse; analiza ameninţărilor asupra resurselor; identificarea vulnerabilităţilor care pot fi
exploatate de aceste ameninţări; calcularea impactului pe care pierderea confidenţialităţii,
integrităţii şi disponibilităţii îl poate avea asupra resurselor);
• să analizeze şi să evalueze riscul (evaluarea impactului asupra afacerii asupra
organizaţiei care poate rezulta în urma unor incidente de securitate, ţinându-se cont
de consecinţele pierderii confidenţialităţii, integrităţii sau disponibilităţii resurselor;
evaluarea probabilităţii realiste de apariţie a problemelor de securitate luând în considerare
ameninţările şi vulnerabilităţile predominante, impactul asociat asupra resurselor şi
controalele implementate în prezent; estimarea nivelurilor de risc; determinarea riscurile
care sunt acceptabile şi a celor care necesită tratarea lor, folosind pentru aceasta criteriile
de acceptare a riscului stabilite;
• să stabilească opţiunile pentru tratarea riscului (aplicarea unor controale
corespunzătoare; acceptarea conştientă şi obiectivă a riscurilor, cu condiţia ca acestea să
satisfacă în mod clar politicile şi criteriile de acceptare a riscurilor din cadrul organizaţiei;
evitarea riscurilor; transferarea riscurilor asociate afacerilor către alte părţi);
• să redacteze documentele care stau la baza SMSI: manualul de politici de securitate,
manualul de proceduri şi instrucţiuni.
26
• să stabilească măsurile pentru tratarea riscurilor. Obiectivele de control şi măsurile
trebuie selectate şi implementate pentru a îndeplini cerinţele identificate în urma analizei
de risc şi a procesului de tratare a riscului. Această selecţie trebuie să ţină seama de
criteriile de acceptare a riscului precum şi de cerinţele legale, regulatorii şi contractuale);
• obţinerea aprobării conducerii pentru riscurile reziduale propuse;
• să obţină aprobarea conducerii pentru implementarea şi funcţionarea SMSI, prin
Declaraţia de Aplicabilitate (declarația de aplicabilitate include: obiectivele de control
şi măsurile selectate; obiectivele de control şi măsurile implementate la momentul actual;
excluderea oricăror obiective de control şi justificarea pentru excluderea lor).
Pentru eficientizarea procesului de stabilire a SMSI este recomandat să se efectueze anterior

evaluarea stadiului securităţii informaţiei în organizaţie, respectiv un preaudit de securitate a
informatiilor.
Această etapă este esenţială pentru o bună planificare a implementării SMSI, precum și
pentru evaluarea eforturilor necesare acestui proces. În cadrul acestei etape se va face o inventariere
a ansamblului proceselor, resurselor informaţionale, ameninţărilor, vulnerabilităţilor şi a măsurilor
de securitate deja implementate, pe baza cărora va putea fi redactat un raport cu acţiuni recomandate
pentru implementarea SMSI.
Această analiză va fi structurată pe două direcţii: analiza organizaţională şi a măsurilor
de management şi analiză tehnică a sistemului informatic. Analiza organizaţională a securităţii
informaţiei urmareşte identificarea proceselor principale, catalogarea bunurilor informaționale, a
vulnerabilităţilor şi ameninţărilor respective într-o maniera cuprinzatoare şi relevantă. Analiza tehnică
a securităţii informaţiei identifică componentele sistemului informatic, principalele vulnerabilităţi ale
sistemului şi necesarul de măsuri tehnice care vor trebui implementate pentru susţinerea SMSI.
4.2. Implementarea şi mentenanţa unui SMSI
Implementarea măsurilor de securitate în cadrul organizaţiei necesită luarea unor decizii în

ceea ce priveşte investiţiile în securitatea informaţiilor. Cadrul organizatoric şi cel tehnologic sunt
două componente importante care contribuie în bună măsură la stabilirea unui mediu de securitate
securizat. Există şi un al treilea aspect care nu trebuie omis: procesul. Procesele de securitate definesc
felul în care deciziile sunt luate şi modalitatea în care acţiunile sunt duse la bun sfârsit, precum şi
modul în care interacţionează factorii responsabili în executarea sarcinilor.
Implementarea şi mentenanţa unui program de securitate presupune cinci paşi: stabilirea
personalului responsabil cu asigurarea securităţii; etapizarea procesului de asigurare a securităţii;
definirea cerinţelor pentru îmbunătăţirea securităţii; informarea personalului despre măsurile de
securitate impuse; auditul şi monitorizarea securităţii.
Concret, personalul responsabil cu securitatea (RS) execută următoarele activităţi privitor la
implementarea şi mentenanţa unui SMSI:
• formulează planul de tratare a riscurilor în care se identifică acţiunile corespunzătoare
ce trebuie întreprinse de management, resursele, responsabilităţile şi priorităţile pentru
administrarea riscurilor de securitate a informaţiei;
• implementează planul de tratare a riscului pentru a obţine obiectivele de control
identificate care includ finanţarea şi alocarea rolurilor şi responsabilităţilor;
• defineşte modul de măsurare a eficienţei pentru măsurile selectate sau pentru grupurile
de măsuri şi specifică cum urmează să fie folosite aceste măsuri pentru a evalua eficienţa
sistemului de securitate şi pentru a produce rezultate comparabile şi reproductibile;
• implementează programe de instructaj şi de conştientizare;
• gestionează funcţionarea SMSI;
27
• administrează resursele alocate SMSI;
• implementează procedurile şi alte măsuri capabile să permită detectarea promptă a
evenimentelor de securitate şi răspunsul la incidente de securitate.
• verifică procedurile şi controalele pentru: detectarea promptă a erorilor din rezultatele
procesării; identificarea promptă atât a tentativelor cât şi a încercărilor reuşite de penetrare
a sistemului de securitate; a da posibilitatea conducerii de a determina dacă activităţile
de securitate delegate personalului sau implementate prin tehnologia informaţiei se
desfăşoară conform aşteptărilor; a ajuta la detectarea evenimentelor de securitate şi
prin acestea să le prevină; a determina dacă acţiunile luate pentru a rezolva o breşă de
securitate au fost eficiente.
• evaluează eficiența SMSI (incluzând îndeplinirea politicii şi obiectivelor SMSI şi
evaluarea măsurilor de securitate) luând în considerare rezultatele auditurilor de securitate,
incidentelor, rezultatele măsurărilor de eficienţă, sugestii şi feedback din partea tuturor
părţilor interesate;
• revizuieşte analiza de risc la intervalele planificate, luând în considerare schimbările
privind organizaţia, tehnologia, obiectivele afacerii, procesele, ameninţările identificate,
eficienţa măsurilor implementate, evenimente externe, precum schimbările legate
de mediul legal şi reglementări, obligaţiile contractuale modificate şi schimbările în
climatul social;
• efectuează audituri interne ale SMSI la intervalele planificate;
• iniţiază revizuiri manageriale regulate ale SMSI pentru a se asigura că domeniul de
aplicabilitate rămâne adecvat şi sunt identificate îmbunătăţirile proceselor SMSI;
• actualizează planurile de securitate pentru a lua în considerare rezultatele activităţilor
de monitorizare şi evaluare;
• înregistrează acţiunile şi evenimentele care pot avea un impact asupra eficienţei sau
performanţelor SMSI .
Programul de implementare presupune o comunicare permanenta între RS și PR sau forurile

superioare cu privire la eforturile şi succesele obţinute în menţinerea la un nivel acceptabil a securităţii
firmei. Securitatea poate fi considerată drept o sursă de costuri şi nu un beneficiu în afaceri, deci este
vital ca managerii să înţeleagă beneficiile şi procesele de securitate.
Informarea personalului din cadrul firmei asupra măsurilor de securitate impuse trebuie să
vizeze cu precadere două direcţii: conștientizarea personalului privind necesitatea adoptării de măsuri
de securitate a datelor în cadrul firmei şi informarea acestora asupra (noilor) restricţii care se impun.
În paralel cu aceasta trebuie făcute şi programe de pregătire a utilizatorilor pentru a se evita
pierderile de date cauzate de folosirea improprie a tehnicii de calcul de către angajat.
În unele cazuri, angajaţii pot fi nemultumiţi de adoptarea unor măsuri de securitate, cum ar
fi limitarea accesului la Internet sau restricţionarea unor drepturi (transfer de fişiere între utilizatori,
configurare dupa bunul-plac a programelor etc.).
4.3. Monitorizarea şi îmbunătăţirea continuă a SMSI
Organizaţia trebuie, în mod regulat, să asigure măsurile conforme cu cele cuprinse în

standardul de referinţă care să conducă la monitorizarea şi îmbunătăţirea continuă a SMSI, astfel:
• să implementeze îmbunătăţirile identificate ale SMSI.
• să ia măsuri corective şi preventive corespunzătoare, inclusiv prin promovarea
bunelor practici rezultate din experienţele de securitate ale altor organizaţii şi cele ale
propriei organizaţii.
• să comunice măsurile şi îmbunătăţirile tuturor părţilor interesate ţinând cont de detaliile
corespunzătoare circumstanţelor şi, în funcţie de relevanţă, să cadă de acord cu acestea
asupra modului în care trebuie să se procedeze.
• să se asigure că îmbunătăţirile îşi ating obiectivele planificate.
28
Auditul și monitorizarea procesului de securitate presupune testarea continuă a programului
de securitate al firmei. Aceste procese vor ajuta firma să prevină stagnarea, să se doteze cu cele mai
recente instrumente şi tehnici şi, în felul acesta, să pregătească afacerea periodic pentru schimbări
relevante. Procesul de audit şi monitorizare trebuie să prevadă într-o prima fază controlul şi evaluarea
configuraţiei hardware, controlul şi evaluarea software, iar apoi monitorizarea intruziunilor, scanarea
vulnerabilităţilor şi răspunsul la intruziuni.
Controlul anumitor opţiuni de configurare hardware ale fiecărui calculator din firmă trebuie
să permită o mai bună securitate. Închiderea de către un utilizator sau administrator de reţea a unei
funcţii de securitate fără ca acest lucru să fie sesizat va face ca toate celelalte măsuri de securitate
luate să fie limitate sau inutile.
RS trebuie să stabilească politici care să definească configuraţiile de securitate adecvate, iar
monitorizarea frecventă a realizării acestor politici este absolut necesară.
Dotarea firmei cu software care să satisfacă politicile de securitate impuse reprezintă o altă
cerinţă care nu trebuie ignorată. Degeaba componenta hardware satisface cerinţele de securitate dacă
programele au nevoie de regulă de patch-uri şi fix-uri. Cele două componente, sistemele de operare
şi programele de aplicaţii, trebuie să fie în aşa fel alese încât să asigure o securitate sporită. Iar
dacă acest lucru nu este posibil, poate din motive financiare, atunci măcar să fie complementare în
asigurarea securităţii.
Monitorizarea intruziunilor şi scanarea vulnerabilităţilor în reţelele de calculatoare sau chiar
la calculatoarele neconectate reprezintă un proces continuu şi uneori laborios, însă instrumentele
care realizează această monitorizare pot oferi informaţii importante despre comportamentul
necorespunzator sau încercările de acces neautorizat. Scanerele de vulnerabilitate desfaşoară teste
din afara reţelei firmei pentru a identifica calculatoarele expuse riscurilor înainte ca hackerii să poată
descoperi acele vulnerabilităţi. Aceste scanări trebuie făcute de către persoane care au ca sarcină
acest lucru în cadrul firmei sau care sunt din exteriorul firmei, dar care sunt angajate să facă acest
lucru. Instalarea, configurarea şi utilizarea acestor instrumente presupune o continuă monitorizare
a serviciilor şi mai ales raportarea incidentelor. Responsabilul cu securitatea trebuie să fie informat
permanent despre incidentele apărute pentru a putea să ia în timp util măsurile care se impun. De
asemenea, trebuie informată şi conducerea firmei despre incidente şi rezolvarea acestora.
O încercare de intruziune într-un calculator al firmei trebuie să fie urmată de măsuri de răspuns
la aceasta, respectiv de un proces prin care incidentele sunt abordate şi rezolvate.
Periodic trebuie efectuate măsurători şi teste pentru a verifica performanţa serviciilor de
securitate. Aceste măsurători şi teste pot include numărul de incidente, nivelul la care au ajuns în
procesul de extindere şi anumite tipuri de cuantificare a costurilor asociate cu programul de securitate
şi atacurile curente. În prezent, nu există standarde recunoscute internaţional pentru măsurători de
securitate. De asemenea, odată descoperită o intruziune şi găsit făptaşul trebuie culese dovezi solide
pentru ca acesta să poată fi acţionat în justitie. Scopul principal nu este însă cel de a pedepsi vinovaţii,
ci de a descoperi cum a fost posibil atacul şi de a se acoperi golul de securitate pentru ca acest tip de
atac să nu mai aibă loc.
4.4. Certificarea unui SMSI
Certificarea SMSI constă în evaluarea, de către un organism de certificare acreditat, printr-un

audit de terţă parte, a conformităţii SMSI cu cerinţele de securitate definite, respectiv dacă sistemul
a fost creat, implementat şi funcţionează în conformitate cu cerinţele standardului de referinţă ISO
27001:2013.
Etapele certificării sunt: contactarea unui organism de certificare acreditat; iniţierea certificării
SMSI; semnarea contractului; stabilirea echipei de audit şi a unui plan de audit în vederea cerificării;
efectuarea auditul de evaluare a documentaţiei sistemului şi a proceselor de securitate; eliberarea
certificatului de conformitate; supravegerea organizaţiei certificate.
29
Obţinerea unui certificat de conformitate pentru SMSI oferă o serie de avantaje pentru
organizaţie, cum ar fi: conferă încredere că SMSI elaborat şi implementat de organizaţie corespunde
standardelor în vigoare; oferă suport pentru menţinerea şi îmbunătăţirea permanentă a SMSI; conferă
partenerilor de afaceri, colaboratorilor, administraţiei, garanţii referitoare la managementul securităţii
informaţiilor în organizaţia certificată.
Bibliografie:
1. Handbook of Information Security Management, Micki Krause, Harold F. Tipton, Auerbach
Publications, ISBN: 0849399475
2. “Protecţia şi securitatea sistemelor informaţionale” Oprea Dumitru - Ed. Polirom Iaşi
3. ISO 27002:2013, Cod de practică pentru managementul securităţii informaţiilor
4. ISO 27001:2013, Information Security Systems - Specification with guidance for
5. ISO/IEC 31000/2010 Managementul riscului. Principii și linii directoare.
ba
30
SECURITATEA-NECESITATE, EVALUARE, IMPLEMENTARE
Întocmit: Ing. Adrian ROŞCA
CUPRINS
Partea I (2 ore)
1. Noţiuni ntroductive privind activitatea de protecţie a obiectivelor, bunurilor, informaţiilor
1.1. Legislația în materie

1.2. Ameninţări, vulnerabilități, risc
1.3. Conceptul de securitate
1.4. Necesitatea asigurării securităţii
2. Managementul riscului
2.1. Concepte privind managementul riscului

2.2. Stabilirea strategiei de securitate
2.3. Elaborarea planurilor de asigurare a securităţii
3. Implementarea securității
3.1. Cerinţe (documentul privind necesitatea investiţiei, documentul cu cerinţele operaţionale )

3.2. Implementarea
3.3. Testarea-evaluarea
3.4. Tratarea incidentelor de securitate
3.5. Raportul factor uman-sistem tehnic
3.6. Ciclul de viaţă al produsului
Partea a II-a (1 oră)
4. Sistemul Integrat de Securitate
4.1. Structura (security and safety)

4.2. Caracteristici generale ale unui Sistem Integrat de Securitate
4.3. Obiective specifice protejate ( bănci, centre comerciale, aeroporturi, porturi, depozite, instituţii centrale,
obiective de importanţă naţională, unităţi militare, penitenciare, conducte magistrale petroliere, transport
valori, alte categorii )
5. Funcţiile specifice ale subsistemelor de securitate componente
5.1. Subsistem de securitate perimetrală

5.2. Subsistem de control al accesului
5.3. Subsistem de detecţie şi alarmare la efracţie
5.4. Subsistem de supraveghere prin TVCI
5.5. Subsistem de detecţie şi semnalizare la incendii, inundaţii, CO2, CH4, substanţe toxice, explozive,
droguri, din categoria CBRN, ş.a.
5.6. Subsistem de comunicaţii de securitate
5.7. Subsistem DISPECERAT
5.8. Subsistemul de ELECTROALIMENTARE
5.9. Alte categorii de subsisteme integrabile
6. Consideraţii finale
7. Bibliografie
31
Adrian ROŞCA
1. Noţiuni introductive privind activitatea de protecţie a obiectivelor, bunurilor, valorilor,
informaţiilor
1.1 Legislaţia în materie
Principalele reglementări privind această activitate sunt cuprinse în următoarele acte normative:
• Legea 10/1995 , legea calităţii în construcţii, actualizata cu legea 177/2015
• Legea 333/2003 , privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor ;
actualizată prin Legea 40/ 2010 .
• HG 301/2012 , privind condiţiile tehnice de aplicare a prevederilor legii 333
• Legea 307/2006 , privind apărarea împotriva incendiilor
• Legea 182 /2002, privind protecţia informaţiilor clasificate
• HG 585/2002 , Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România
• HG 781/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate „secret de serviciu”
1.2 Ameninţări, vulnerabilităţi, risc
Obiectivele şi procesele, fiinţele umane, pot fi supuse unor acţiuni interne sau externe, de
diferite naturi, care, dacă nu sunt luate în considerare şi contracarate prin măsuri adecvate, pot
conduce la evenimente nedorite, unele cu consecinţe foarte grave pentru integritatea şi desfăşurarea
lor, determinând alterarea caracteristicilor lor, constructiv-funcţionale şi chiar distrugeri.
Deci, prin ameninţare, se înţelege un pericol potenţial, ce trebuie evidenţiat funcţie de
natura procesului care trebuie protejat şi de caracteristicile mediului din care acesta face parte şi
care, dacă se concretizează, poate produce consecinţe dezastruoase. Evaluarea ameninţării se face
printr-un studiu al intenţiilor şi capabilităţilor adversarilor potenţiali.
Vulnerabilitatea reprezintă fie o zonă a acţiunii invocate având un grad de ameninţare vizibil
sau ridicat, fie un mediu favorabil neglijenţei sau, în general, criminalităţii, care, dacă este exploatată
de un potenţial duşman, poate conduce, de asemenea, la consecinţe dezastruoase.
Întrucât ameninţarea şi vulnerabilitatea caracterizează orice acţiune, se poate concluziona că
ducerea la îndeplinire a acţiunii respective, funcţionalitatea ei presupun asumarea unui risc din partea
celui care o întreprinde.
Prin risc se înţelege, aşadar, probabilitatea de a se produce şi capabilitatea de a înfrunta un
pericol, o situaţie neprevăzută sau de a suporta o pagubă, un eşec în acţiunea întreprinsă. Sau,
altfel spus, riscul poate fi considerat o evaluare a probabilităţii ca o ameninţare să folosească cu
succes o vulnerabilitate şi să producă o consecinţă dezastruoasă.
Riscul raţional sau riscul acceptat constituie modalitatea de acţiune bazată pe perceperea
în cunoştinţă de cauză a gradului de ameninţare şi de vulnerabilitate, capabilă să contracareze
pericolul prin măsuri preventive şi/sau să identifice şi să adopte o variantă de atenuare a situaţiei
de criză. O variantă de apreciere calitativă a riscului este cea a raportului între eficacitatea variantei
optime de desfăşurare a acţiunii şi eficacitatea variantei alese. Ca urmare, se poate aprecia că riscul
se minimizează în măsura în care alegerea variantei de contracarare a pericolului se optimizează.
Valorile de risc se pot ierarhiza ca în Fig. 1 / pg.33.
Atribuirea unei valori de risc pentru o acţiune, un eveniment este condiţionată de doi factori
importanţi: probabilitatea de apariţie a pericolului şi consecinţele apariţiei acestuia (Fig. 2),
transpusă formal în relaţia:
R = P x C,
sau, în termeni ai teoriei mulţimilor :
RISC = PROBABILITATE ∩ CONSECINŢE
32
SECURITATEA - NECESITATE, EVALUARE, IMPLEMENTARE
Fig. 1. Ierarhizarea valorilor de risc
Din această relaţie rezultă că riscul poate fi ridicat atunci când, fie probabilitatea de producere a
pericolului este mare, fie când, în cazul producerii unui pericol, consecinţele sunt pronunţat negative,
dar este sigur ridicat când ambii factori sunt mari.
Fig. 2. Corelaţia risc, probabilitatea de producere a pericolului şi consecinţele producerii
Asociind valori discrete celor două mulţimi ce se intersectează, rezultă nivelurile de risc astfel:
Tabelul 1
Probabilitatea (P)
Estimarea Frecvenţa de apariţie a
Nivelul
probabilitatii evenimentului
Aproape
1 1 ev. la 10.000 zile
improbabil
2 Puţin probabil 1 ev. la 1000 zile
3 Probabil 1 ev. la 100 zile
4 Frecvent 1 ev. la 10 zile
5 Permanent 1 eveniment/zi
Nivelul Consecinţele
5 Dezastruoase
4 Foarte mari
3 Mari
2 Moderate
1 Neglijabile
33
Adrian ROŞCA
Rezultatul Valoare
Clasificare risc
conjuncţiei risc
20 – 25 5 Dezastru
10 – 19 4 Major
5–9 3 Mediu
2–4 2 Minor
1 1 Neglijabil
La fundamentarea analizei de risc se va avea în vedere realizarea unei corespondenţe între

valorile de risc obţinute şi gradul de acceptabilitate al acestuia, corespondenţă de care depinde politica
de securitate ce va fi adoptată de factorii de decizie (Fig. 3). Analizând corespondenţa din figură se
poate trage concluzia că pot fi adoptate 3 categorii de atitudini faţă de risc:
• acceptarea (tolerarea): se poate adopta faţă de riscurile neglijabile şi de o mică parte a
celor minore, care, dacă s-ar produce, ar determina pagube suportabile
• reducerea selectivă: se poate adopta faţă de riscurile minore, medii şi o mică parte a
celor majore şi ar consta în adoptarea unor măsuri preventive care să reducă posibilitatea
producerii evenimentelor nedorite şi utilizarea unor tehnici şi proceduri adecvate de
reducere a consecinţelor acestora
• asigurarea: se adoptă obligatoriu faţă de riscurile dezastruoase şi o parte a celor majore,
pentru care măsurile de securitate proprii ar fi prea costisitoare sau prea complexe şi din
aceste cauze aceste riscuri sunt inacceptabile.
1.3 Conceptul de securitate (definiţie, elemente fundamentale)
Într-o lume în care insecuritatea (nesiguranţa şi instabilitatea) atinge numeroase aspecte ale
vieţii cotidiene (sociale, economice, politice, militare ş.a.), acţiunile practice pentru obţinerea regimului
normal de funcţionare au fost asociate cu eforturi teoretice, susţinute, pentru definirea şi implementarea
unor noi concepte în materie. Ca element de caracterizare a calităţii unui sistem, securitatea este
capacitatea sistemului de a-şi conserva caracteristicile constructiv-funcţionale sub acţiunea unor
factori distructivi care ar putea să-l transforme în pericol pentru mediul înconjurător şi viaţa
oamenilor aflaţi în zona de risc, ori să provoace pagube materiale, informaţionale sau morale.
Fig. 3. Atitudinea faţă de risc
Securitatea este singurul concept care poate răspunde dezideratelor de siguranţă şi stabilitate
necesitate de buna funcţionare a sistemelor în actualele condiţii, de multiplicare aproape exponenţială
a riscurilor (Fig. 4).
34
Fig. 4. Dezideratele securităţii
Ca proces în devenire, securitatea are ca principal obiectiv stabilitatea sistemelor. Ea are o

legislaţie specifică, un suport tehnologic avansat şi se bazează pe strategii, norme, metodologii, procedee,
acţiuni şi instituţii specializate, capabile să ofere servicii de siguranţă, protecţie, supraveghere şi condiţii
pentru viabilitatea sistemelor şi a utilizatorilor acestora. În consecinţă, securitatea este un parametru
principal de calitate al tuturor proceselor şi sistemelor, fără de care eficienţa nu este posibilă.
Practic, noţiunea de securitate poate fi echivalată cu sintagma “absenţa pericolului”, chiar
dacă pericolul în sine există, dar nu poate acţiona împotriva sistemului protejat, iar noţiunea opusă,
de insecuritate poate fi echivalată cu sintagma “prezenţa pericolului”, care, de data aceasta găseşte
în sistemul insuficient protejat terenul propice de acţiune. Cu alte cuvinte, unei securităţi ridicate îi
corespunde un risc scăzut, iar unei securităţi scăzute îi corespunde un risc ridicat (Fig. 5).
Un alt unghi din care poate fi privită securitatea este acela al raportului dintre cele 3 elemente
fundamentale ale sale: protecţia, descurajarea şi prelucrarea evenimentului nedorit. (Fig. 6).
Protecţia poate fi de două feluri: apriori şi aposteriori.
Prin protecţie apriori înţelegem capacitatea de a împiedica sau întârzia producerea unui
eveniment nedorit.
Fig. 5. Dependenţa dintre securitate şi risc
Prin protecţie aposteriori se înţelege posibilitatea reluării cât mai rapid a activităţii de bază
într-un obiectiv (sistem) după producerea unui eveniment nedorit, care n-a putut fi împiedicat prin
protecţia apriori.
Fig. 6. Raporturile
dintre securitate,
protecţie,
descurajare şi
evenimentul nedorit
35
Adrian ROŞCA
Descurajarea este capacitatea sistemului de securitate de a determina un eventual infractor
să se abţină de la comiterea atacului. Descurajarea se poate realiza fie prin măsurile de protecţie luate
“la vedere”, prin “demonstraţii de forţă”, în cazul unor exerciţii, fie prin mediatizarea unui caz real,
în care se demonstrează că sistemul de securitate a funcţionat corect, făcând faţă pericolului real. Ca
şi protecţia, şi descurajarea este de două feluri: psihologică şi în fapt.
Descurajarea psihologică se bazează pe măsurile de protecţie “la vedere”, luate într-un
obiectiv (garduri speciale, bariere, camere de luat vederi, blocatoare de cale etc.) şi pe folosirea unei
aparaturi noi, cu parametri eventual necunoscuţi de infractor, ca şi pe păstrarea secretului asupra
structurii sistemului de securitate, care poate constitui pentru infractor elementul surpriză de care
acesta se poate teme.
Descurajarea de fapt este constituită din dotarea reală cu echipamente a sistemului de
securitate şi din organizarea acestuia.
Prelucrarea evenimentului nedorit constă în calificarea evenimentului, contracararea
atacului şi asigurarea condiţiilor pentru reluarea activităţii după producerea acestuia.
1.4 Necesitatea asigurării securităţii (obiectivă, legală, contractuală)
Din cele expuse pana acum se poate aprecia ca avem un raspuns clar la intrebarea de ce ne
protejam ?: pentru ca exista amenintari, evaluate prin alocarea unei anumite valori riscului, deci
motivarea obiectiva . Un argument suplimentar il reprezinta reglementarile la nivel national sau cele
la nivel european , derivate din statutul actual al Romaniei .
La aceasta data , pe plan intern, cadrul legal de asigurare a protectiei obiectivelor, si a
informatiilor clasificate, este stabilit prin reglementarile continute in Legea 333/2003, Legea 182
/2002, HG 585/2002 si HG 781/2002 , in care se precizeaza cerintele de realizare a securitatii, atat
cele legale, cat si cadrul de relatii contractuale intre detinatorii de bunuri, valori, informatii clasificate
si partenerii care deruleaza activitati ce presupun accesul la acestea .
Pentru a da un exemplu imediat se poate spune că securitatea industrială este determinată , atât
de condiţionări legale , cât şi de existenţa unor cerinţe contractuale exprese.
2. Managementul riscului
2.1. Concepte privind managementul riscului
Așa cum am prezentat la capitolul de definire a notiunilor introductive se pune problema

de protectie a obiectivelor si bunurilor de orice fel, a asigurarii continuitatii proceselor tehnice ,
tehnologice sau de afaceri , cu un termen generic- active, in conditiile evitarii problemelor si
minimizarii consecintelor negative.
Amenintarea reprezinta actiunea unor factori interni sau externi , care are ca rezultat
afectarea activelor.
O trecere rapida in revista a amenintarilor evidentiaza cateva categorii :
• amenințări cauzate de factorul uman :
o cadru organizational necorespunzator obiectivului sau procesului de protejat
o eroare, neglijenta
o furt
o sabotaj
o spionaj
o hacking, cracking, malware
o terorism
36
• cauze complexe tehnice :
o procese inadecvate , in domeniul : dezvoltare, productie, servicii,etc
o hardware si software necorespunzator
o testare insuficienta
• cauze externe, forta majora :
o accidente (inundatii, incendii, degajari de gaze toxice, etc)
o dezastre naturale (trasnet, foc, inundatii pe arie larga, cutremur , alunecari de teren,
eruptii vulcanice )
o incidente social-politice ( revolte, revolutii, razboaie )
o terorism .
De ce se produc efecte nedorite datorita amenintarilor ? –pentru ca exista slabiciuni/brese in

structura sau componenta activelor , caracteristica cunoscuta sub numele de vulnerabilitati . Acestea
pot apare in domenii diverse de activitate sau corespund unei categorii largi de active:
• protectie fizica slaba a obiectivelor
• sisteme tehnice neperformante ( surse de alimentare, unitati de procesare, servere de baze
de date , software necontrolat , etc)
• protectie informationala inadecvata :
o algoritmi de criptare invechiti
o protectie insuficienta a traseelor de cabluri purtatoare de informatii sensibile
o comunicatii de date neprotejate
o alocarea incorecta a drepturilor de acces
o lipsa unor dispozitive hard si soft de protectie
• masuri organizationale incomplete (recrutare, pregatire, operare, verificare ).
Posibilitatea de materializare a amenintarilor , prin exploatarea vulnerabilitatilor activelor

determina riscul . Actiunea de control al riscurilor, activitate complexa, desfasurata de la nivelul
factorilor de conducere , pana la nivelul intregului personal, este denumita managementul riscului .
Cunoasterea riscului duce la alegerea atitudinii corespunzatoare: tolerare (acceptare partiala)

, reducere necesara, dar solutia recomandabila este controlul riscului .
Principalele etape ale managementului sunt :

• identificarea riscului
• evaluarea riscului
• tratarea riscului .
De mare importanta in aceasta operatie complexa este atribuirea rolurilor si asumarea

responsabilitatilor specifice .In acest sens mentionez , generic, functiile din organizatie , care trebuie
sa fie implicate in management :
• factorul executiv ( investitor, proprietar , director general , etc)
• responsabilul de obiectiv (proces, bun , care trebuie protejat ), care va furniza toate
caracteristicile constructive si functionale
• responsabilul cu managementul riscului
• echipa de management al riscului
• responsabili cu implementarea solutiilor de control pentru managementul riscului
• alte parti interesate (departamente de resurse umane, financiar-contabil, relatii publice s.a.)
37
Adrian ROŞCA
2.1.1. Identificarea riscului
Aceasta activitate, cunoscuta si sub numele de analiza de risc, presupune insusirea completa
a caracteristicilor constructive si functionale ale obiectivului sau procesului de protejat si utilizarea
sistematica a datelor si informatiilor culese in scopul inventarierii activelor si recunoasterea
amenintarilor specifice .Procesul consta in transpunerea în practică a metodologiei de analiza a
riscului, care este adecvata obiectivului sau procesului de protejat , precum si precizarea cerintelor
obiective si legale de securitate:
• identificarea resurselor
o fizice:
 obiective
 valori (inclusiv „imaginea „ proprietarului )
 bunuri
 tehnica de calcul
 echipamente de comunicatii
 medii de stocare a informatiilor
 infrastructura
o servicii
 de calcul si comunicatii
 comert electronic
 utilitati generale
o informationale (sisteme de operare, aplicatii software, utilitare, instrumente de
dezvoltare )
• identificarea amenintarilor la resurse
• cunoasterea vulnerabilitatilor care pot conduce la „succesul” amenintarilor
• identificarea impactului pe care alterarea atributelor specifice informatiilor il poate avea
asupra resurselor :
o daune potentiale
 valoare intrinseca
 divulgare
 modificare sau distrugere
 afectarea continuitatii derularii afacerii (procesului )
o categorii de daune :
 financiare
 pierderi de profit
 reducerea cotei de piata
 afectarea imaginii
 costuri directe
 costuri asociate
Se vor lua în considerare cerintelor de securitate specifice :

o legale
o contractuale
o caracteristice business-ului .
Spre exemplu, pentru identificarea resurselor din domeniul tehnicii de calcul, o metoda
consacrata este IT Baseline Protection Manual , care realizeaza modelarea sistemului pe 5 niveluri :
• aspecte organizationale
• securitatea infrastructurii
• securitatea sistemelor IT
• seuritatea retelei de calculatoare
• securitatea aplicatiilor ,
38
si care este recomandata in situatia cand resursele de natura informationala predomina in organizatie
(obiectiv).
Analiza de risc poate fi:

• calitativa , cand nu se aloca valori financiare resurselor, iar finalitatea consta in incadrarea
pe o scala de valori
• cantitativa, cand predomina factorul cost ( valoarea resursei pentru organizatie , impactul
financiar imediat si costul asociat ) .
Analiza de risc cantitativa are in vedere indicatori clari , precum :

• SLE (Single Loss Expectancy ) , care reprezinta pierderea generata de exploatarea unei
vulnerabilitati ; concret , SLE =AV * EF , adica produsul intre valoarea bunului (AV) si
factorul de expunere (EF)
• ARO (Annual Rate of Occurence ) , care se refera la volumul de experienta detinut, date
statistice , raportul risc-asigurari
• ALE (Annual Lost Expectancy ) , calculata prin formula ALE=ARO *SLE
• ROSI (Return on Security Investment ) ,
ROSI=(ALEinitial)-(ALE dupa masuri) –(cost anual masuri) , un parametru legat de ciclul de viata
al sistemului de securitate .
O consecință a parcurgerii acestui capitol este faptul ca , in aceasta faza , se recomanda

identificarea tuturor riscurilor.
2.1.2. Evaluarea riscului
Este un proces specific, complex, care consta in estimarea urmatoarelor elemente :

• prejudiciul, care poate rezulta datorita producerii unui eveniment de securitate, cu
consecinte potentiale de pagube materiale, pierderea atributelor specifice informatiilor
(ce constituie valori pentru detinator ); costurile insecurităţii se exprimă prin însumarea
cheltuielilor primare (directe ) cu costurile adiacente ( de înlocuire, reparare , inclusiv
refacerea imaginii obiectivului )
• probabilitatea cat mai reala de aparitie a unui incident , generat de amenintarile si
vulnerabilitatile asociate resurselor
• mijloacele tehnice si procedurile de protectie existente
• nivelul riscului
• gradul de acceptabilitate si necesarul de masuri de tratare a riscului .
Ca metode practice, frecvente, de analiza a riscului mentionez :

• metoda matricilor de risc
• metoda interdependentelor functionale
• metoda chestionarului
• metoda arborilor de defectari .
În acelasi timp, mentionez ca exista, pe plan international, metode si instrumente deja

consacrate in domeniu, alegerea lor fiind o chestiune de adaptare cat mai exacta la caracteristicile si
mediul specifice obiectului de protejat .
Evaluarea riscului poate fi calificata pe doua niveluri:

• simpla, in care se desfasoara operatiile :
39
Adrian ROŞCA
Etape Activitati
Identificare bunuri si • listarea bunurilor asociate
valori • identificarea valorii asociate , pe baza unei scari simple
Identificare si evaluare • identificarea cerintelor de securitate, pe baza unei scari
cerinte de securitate simple
Calculul riscurilor schema de calcul simpla
Tratarea riscurilor alegerea modalitatii adecvate de tratare a fiecarui risc
• asocierea la fiecare bun a scopului si masurii de reducere

Reducerea si acceptarea adecvata
riscurilor • asigurarea ca aplicarea masurii reduce riscul la un nivel
acceptabil
și
• detaliata , care asigura o abordare completa , pe detalii constructive ale obiectivului si faze
constitutive ale procesului de protejat .
Evaluarea detaliata asigura un nivel adecvat de protectie , pe baza identificarii si evaluarii in

detaliu a bunurilor si cerintelor de securitate ale organizatiei . Se recomanda pentru entitati cu cerinte
ridicate de securitate .Exista instrumente dedicate , in acest sens, de evaluare a riscurilor .
Ca avantaje se pot enumera :

• se obtine o analiza completa si precisa a riscurilor
• schimbarile pe durata ciclului de viata al sistemului pot fi evaluate tinand cont de toti
factorii care pot afecta procesul (obiectivul) .
In contrapartida, aplicarea acestei variante de evaluare , prezinta dezavantajele urmatoare :

• consum de timp si resurse considerabile
• poate fi facuta, de regula, numai de personal de specialitate .
2.1.3. Tratarea riscurilor
Consta in urmatoarele operatii :

• alegerea si aplicarea masurilor de reducere a riscurilor, adecvate situatiei relevate in
obiectiv
• tolerarea unor riscuri minore
• eliminarea riscurilor
• transferarea riscurilor unor alte parti .
Principalele considerente avute in vedere in tratarea riscurilor sunt :

• cerinte legale si de reglementare (in afara celor mentionate la Cap. 1):
o proprietatea intelectuala
o protejarea inregistrarilor organizatiei
o confidentialitatea informatiilor personale
o utilizarea masurilor criptografice
o pastrarea dovezilor obiective
o asigurarea functiei „istoric „
• cerinte din partea clientilor (contractuale ) :
o protejarea securitatii
o acces restrictionat
o perimetre fizice de securitate
40
o pastrarea datelor
o mijloace specifice de asigurare a confidentialitatii datelor si informatiilor
• gradul de asigurare :
o ponderea riscurilor tratate si riscurile reziduale
• nivelul de securitate :
o ce nivel de securitate necesita obiectivul abordat ?
• costul :
o constrangeri bugetare
o raportul dintre costurile directe si asociate ale securitatii
• optiuni de implementare :
o mediul permite implementarea masurilor de control ?
o cat dureaza ?
o cu ce costuri ?
• mentenanta :
o disponibilitatea echipamentelor
o exista , din faza de proiect, facilitati de actualizare si dezvoltare ?
o capacitati de mentenanta/service si dispunerea acestora
• aplicarea masurilor de control :
o exista disponibilitati pentru implementarea si dezvoltarea masurilor de control ?
2.1.4. Metode pentru managementul riscurilor
Exista o gama larga de documentatii si instrumente practice destinate efectuarii activitatilor

specifice de asigurare a managementului riscurilor, din care mentionez :
A. IT Baseline Protection Manual

Metoda furnizeaza instrumente practice pentru :
• identificarea riscurilor (lista de amenintari, grupate pe 5 categorii)
• analiza riscurilor
• evaluarea riscurilor
• selectarea masurilor de securitate, pe tipuri de resurse
B. NIST 800-30
Este un document, elaborat de NIST (Institutul National pentru Standarde si Tehnologie –
SUA).
Reprezinta un set de recomandari pentru dezvoltarea unui program de realizare a
managementului riscurilor , continand definitiile si indrumarile practice necesare pentru evaluarea si
reducerea riscurilor, identificate in sistemele IT .Nu este un instrument de lucru .
Furnizeaza informatii asupra selectiei si costurilor masurilor de securitate . Acestea pot fi
utilizate pentru a reduce riscul si o mai buna protectie a informatiilor din categoria „mission critical”
si a sistemelor IT care proceseaza, pastreaza si vehiculeaza aceste informatii .
Ghidul contine un set de 6 anexe :
• Anexa A : exemple de intrebari utile in cadrul interviurilor de identificare a riscurilor
• Anexa B : este un rezumat util in documentarea rezultatelor evaluarii riscului
• Anexa C : exemple de formate pentru planul de implementare a protectiei
• Anexa D : lista de acronime
• Anexa E : glosar de termeni
• Anexa F : referinte .
41
Adrian ROŞCA
C. Metoda OCTAVE
Metoda OCTAVE (Operationally Critical Threat, Asset, and Vulnerability EvaluationSM )
defineste evaluarea strategica bazata pe risc si planificarea tehnica in scopul realizarii securitatii
obiectivului de protejat . OCTAVE-S este o versiune adaptata organizatiilor mici , avand pana la 100
de persoane . Pentru implementarea metodei este necesar sa lucreze o echipa de 3-5 specialisti , care
se vor ocupa cu culegerea de date , analiza informatiilor obtinute, elaborarea strategiei de protectie si
a planurilor de reducere a riscurilor identificate.
Activitatea este organizata in cadrul a 3 faze.
Faza 1 consta in definirea criteriilor de evaluare a impactului, relevarea bunurilor organizatiei,
a practicilor curente de securitate, precum si in identificarea amenintarilor la valorile critice , conform
tabelului de mai jos :
Faza 1: Procese si activitati

Faza Procesul Activitatea
S1.1 Stabilirea criteriilor de evaluare a impactului
Proces S1: Identificarea S1.2 Identificarea valorilor organizatiei
informatiilor organizatiei
Faza 1: Construirea S1.3 Evaluarea practicilor de securitate ale
profilului amenintarii organizatiei
pe baza valorilor S2.1 Selectarea valorilor critice
existente.
Proces S2: Stabilirea S2.2 Identificarea cerintelor de securitate pentru
profilurilor amenintarilor valorile critice
S2.3 Identificarea amenintarilor la valorile critice
Pe durata Fazei 2 se analizeaza reteaua de calculatoare din punctul de vedere al valorilor critice:

Faza 2: Identificarea Procesul S3: Examinarea S3.1 Examineaza caile de acces

vulnerabilitatilor infrastructurii de calcul in relatie S3.2 Analizeaza technologiile
infrastructurii cu valorile critice corespunzatoare procesului
In cadrul Fazei 3 echipa de analiza identifica riscurile privind valorile critice ale organizatiei
si decide ceea ce este de facut:

S4.1 Evalueaza impactul amenintarilor
S4.2 Stabileste probabilitatea pentru
Proces S4: Identificarea si criteriile de evaluare
analiza riscurilor
S4.3 Evalueaza probabilitatile
amenintarilor
Faza 3: Dezvoltarea S5.1 Descrie strategia curenta de protectie
strategiei si planurilor
de securitate S5.2 Selecteaza conceptiile de reducere
Proces S5: Dezvoltarea strategiei S5.3 Dezvolta planurile de reducere a

de protectie si a planurilor de riscurilor
reducere a riscurilor S5.4 Identifica schimbarile in strategia de
protectie
S5.5 Identifica pasii urmatori
42
D. Metoda MEHARI
Este o metoda de analiza si de management al riscului, care evalueaza, cantitativ si calitativ,
factorii de risc . In setul de instrumente al metodei exista o baza de cunostinte referitoare la situatiile
de risc, sustinuta de o aplicatie software , ce permite calcule, simulari si optimizari .
Schema globala a analizei de risc contine pasii urmatori :
• evaluarea expunerii naturale se face pe baza unei grile combinate , care contine nivelurile
expunerii (expunere foarte slaba, slaba, medie , ridicata ) si in functie de care se face
evaluarea a patru capitole de amenintari:
o accidente (foc, inundatii, caderi ale energiei electrice, deranjamente de echipamente IT
sau telefonice, pierderi accidentale de date si fisiere, pierderi de personal important s.a.)
o actiuni rauvoitoare (vandalism, terorism, alterare intentionata de date si fisiere,
furturi de date si componente IT, configurare gresita intentionata a software-ului de
retea, spionaj industrial sau de stat etc.)
o actiuni intentionate, dar fara intentie rauvoitoare (absenta sau greva personalului
IT, plecarea sau demisia unor functionari cheie, utilizare ilegala de software licentiat)
o erori (degradarea performantelor ca urmare a neaplicarii mentenantei periodice,
stergere neintentionata de programe, ca urmare a unor erori umane, bug-uri in programe
aplicative , erori la introducerea datelor de intrare etc.)
• evaluarea factorilor de descurajare si prevenire
• evaluarea potentialitatii
• evaluarea impactului direct are ca punct de plecare o grila ale carei capitole trateaza :
o date si informatii
o infrastructura (telecomunicatii si sisteme)
o infrastructura generala
o disponibilitatea personalului
o conformitatea cu reglementarile si procedurile in materie
In cadrul acestei anexe se evidentiaza atributele afectate (Disponibilitatea informatiilor,

Integritatea si Confidentialitatea acestora ) in functie de elementul specific component .
• evaluarea factorilor de protectie , compensare si recuperare ; exista un set de 5 categorii de
masuri de reducere a riscului :
o descurajare , cu o scara de 4 niveluri (slab, mediu, important, foarte important )
o prevenire, cu o scara de 4 niveluri (slab, mediu, important, foarte important )
o protectie , cu o scara de 4 niveluri (slab, mediu, important, foarte important )
o compensare, cu o scara de 4 niveluri (slab, mediu, important, foarte important )
o recuperare, cu o scara de 4 niveluri (slab, mediu, important, foarte important )
• evaluarea reducerii impactului
• evaluarea globala a riscului .
In scopul evaluarii factorilor ce concura la definirea si calcularea riscului se utilizeaza un set

de grile standard (grile STATUS-P, axate pe scenarii de tip accident, eroare, actiune voluntara si
grile STATUS-RI, axate pe scenarii de tip Disponibilitate, Integritate, Confidentialitate ) , care fac
parte din baza de cunostinte MEHARI .
Faza initiala de inspectie in obiectiv (site survey ) este sustinuta de un set de chestionare , care
servesc la relevarea caracteristicilor amanuntite ale componentelor obiectivului :
• organizatia
• locatia
• incintele
• functionarea extinsa a retelei
• functionarea retelei locale
43
Adrian ROŞCA
• operatii in retea
• securitatea arhitecturii de sistem
• operationalitatea resurselor IT
• aplicatiile principale
• securitatea aplicatiilor si adezvoltarii de proiecte
• mediul de lucru
• reglementarile in functiune , interne si nationale .
Pe durata predarii cursului se vor face exercitii practice de aplicare a unor elemente concrete
specifice celor doua metode, sustinute cu formulare de calcul .
2.2. Stabilirea strategiei de securitate
In esenta, managementul riscului reprezinta “teoria”, in timp ce caile de reducere a riscurilor

identificate revin managementului securitatii, adica “practicii”.Structural, acesta consta dintr-un
complex de masuri juridice, organizatorice, economice, fizico-tehnologice si informationale capabile
sa preintampine actiunea factorilor distructivi pentru a le diminua sau anihila consecintele.In functie
de riscul calculat si costurile asumate de institutie, se alege strategia de securitate, care se poate situa
pe urmatoarele trepte:
• minimala, risc asumat de circa (12-15)% ;
• suficienta, risc asumat de circa (8-12)%;
• acoperitoare, risc asumat de circa (5-8)%;
• sigura, risc asumat de circa (3-5)%.
In functie de gradul de acoperire a domeniului de activitate a institutiei strategiile sunt de 2 categorii:

• globale (omogene sau ierarhice);
• partiale.
Costurile strategiilor globale sunt mari, calea de urmat depinde de importanta functionala a
componentei protejate in sistem si de nivelurile de risc acceptate.
Un document cu caracter practic in acest sens este reprezentat de Declaratia de aplicabilitate
care statueaza asa-numitele clauze , de fapt domenii ale aplicarii viitoarelor controale de securitate:
• politica de securitate
• organizarea securitatii informatiilor
• managementul resurselor (activelor)
• securitatea resurselor umane
• securitatea fizica si a mediului
• managementul comunicatiilor si operatiilor
• controlul accesului
• achizitia, dezvoltarea si mentenanta sistemelor informationale
• managementul incidentelor de securitate
• managementul continuitatii activitatilor
• conformitatea cu cerintele legale .
2.3. Elaborarea planurilor de asigurare a securităţii
Corespunzator clauzelor mentionate la pct. 2.2, in literatura de specialitate (ISO 27002 ) , sunt
definite masurile de control aferente :
• documentatia continand politica de securitate a informatiei
• organizarea interna si identificarea riscurilor provenite de la terte parti
• definirea responsabilitatilor pentru resurse si clasificarea informatiilor
• masuri de evaluare a securitatii resurselor umane, inainte, pe durata angajarii si la incheierea
activitatii in organizatie
44
• masuri de stabilire a securitatii perimetrului si a echipamentelor
• securitatea serviciilor de retea, schimburi de informatii, servicii de comert electronic si
monitorizare
• managementul controlului accesului, responsabilitatile utilizatorilor, controlul accesului la
retea, controlul accesului la sistemul de operare, controlul accesului la aplicatii, utilizarea
computerelor mobile
• masuri de securitate privitor la aplicatii, masuri criptografice, managementul cheilor,
securitatea in procesul de dezvoltare si suport
• raportarea evenimentelor de securitate
• managementul incidentelor de securitate
• aspecte de securitate a informatiilor in managementul continuitatii aplicatiilor
• masuri de conformitate cu cerintele legale, cu politicile si standardele de securitate, auditul
sistemelor de securitate
3. Implementarea securităţii
3.1. Cerinţe de securitate specifice obiectivului
Pentru a-si indeplini misiunile, obiectivului trebuie sa i se asigure functionalitatea continua,

in siguranta si stabilitate, atat pentru elementele intrinseci, cat si pentru interconectarile operative,
ceea ce impune:
• protectie fizica complexa si operativa ;
• protectie la acces neautorizat ;
• protectie la incendiu ;
• securitatea informatiilor ;
• protectia la supraveghere si radiatie elecromagnetica ;
• posibilitatea organizarii unei riposte eficiente;
• supravegherea permanenta a cailor de acces si a zonelor vitale.
Sistemul de securitate va fi conceput avand in vedere urmatoarele obiective principale:

• prevenirea accesului persoanelor neautorizate in perimetrul obiectivului si in zone stabilite
in interiorul acestuia
• detectia si evaluarea incercarilor de patrundere in forta sau pe ascuns la nivelul perimetrului
exterior, precum si in zone stabilite din interiorul acestuia
• evaluarea gradului de amenintare in cazul unui atac
• detectia si semnalizarea inceputurilor de incendiu
• detectia si semnalizarea inundatiilor
• detectia de substante din categoria CBRN si semnalizarea acestora .
Pentru realizarea primelor trei obiective care tin de protectia fizica a obiectivului, in urma
studiului terenului si a modului de organizare si desfasurare a activitatii in obiectiv, se vor defini
zonele de securitate ale acestuia, ierarhizate dupa cum urmeaza:
ZONA DESCRIERE
1 Perimetrul exterior, inclusiv punctele de acces
2 Curte
3 Perimetrul cladirilor, inclusiv punctele de acces
4 Zona interioara a cladirilor, de circulatie comuna
5 Perimetrul unui compartiment, inclusiv punctele de acces
6 Zona interioara compartimentului, de circulatie comuna
7 Perimetrul sectoarelor de importanta deosebita, inclusiv puncte de acces
8 Zona interioara a sectoarelor de importanta deosebita
45
Adrian ROŞCA
Dupa cum se vede , aceasta zonare aplica conceptul de “protectie in adancime”, de tip “cutie
in cutie”, realizandu-se inele de securitate in jurul sectoarelor de importanta deosebita.
Mediul de securitate este un concept multidimensional, avand, ca principale, componentele:

• fizica , capabila sa asigure contracararea vulnerabilitatilor si amenintarilor fizice ;
• functionala , capabila sa faca fata amenintarilor si pericolelor de destabilizare sau
nefunctionalitate;
• informationala , capabila sa faca fata pericolelor de disimulare si scurgeri de informatii
sau de blocari informationale;
• de personal , capabila sa contracareze amenintarile provocate, atat de persoanele din
interiorul sistemului, cat si de altele din afara acestuia, concomitent cu protectia propriului
personal.
La aceste componente majore se adauga procedurile juridice si specifice de actiune integrata,

intr-un sistem mixt (tip om - masina) armonizat fizic, functional si informational.
Dintre cele patru componente ale securitatii, accente noi, dramatice, a capatat componenta
informationala, datorita dublarii, in ultimii cinci ani, a numarului infractiunilor specifice (asupra
calculatorului si cu ajutorul calculatorului), a diversitatii si inventivitatii atacurilor, vulnerabilitatii
intrinseci a informatiilor si a proceselor de culegere, stocare, procesare, modificare si afisare a acestora,
precum si a tratarii cu insuficienta atentie a fenomenului de vulnerabiltate informationala in sine.
Din punctul de vedere al importantei, componenta informationala reprezinta o consistenta contributie
decizionala, fiind pricipalul suport procedural-tehnologic si de comunicatii si singurul element de
“liant” al mecanismului om-masina, bazat numai si numai pe informatii.
Din pacate insa, in dinamica dezvoltarii , informatizarea proceselor (cibernetizarea actiunilor)
este insotita de vulnerabilitati deosebite, din care le semnalam pe cele vizand : semantica informatiilor,
suportii de procesare si comunicare, fluxurile de informatii, precum si beneficiarii si purtatorii umani
de informatii.
3.2. Implementarea
Dupa definitivarea cerintelor de securitate si stabilirea strategiei de securitate, urmeaza faza de

proiectare . Necesitatea ei nu mai trebuie mentionata, intrucat se stipuleaza , conform legii 10/1995 (legea
calitatii in constructii ) , ca nu se admite trecerea la executie fara proiect ; in plus, legea 333 precizeaza
faptul ca , in cea mai mare parte a obiectivelor , proiectul trebuie aprobat de serviciul specializat al
Politiei. Exista anumite exceptii, pentru beneficiarii din sectorul de aparare si alte categorii.
Implementarea practica trebuie sa respecte in totalitate prevederile proiectului, precum si pe
cele ale normativelor si standardelor in materie.
3.3. Testarea-evaluarea
Testarea-evaluarea sistemelor de securitate instalate se face avand ca punct de plecare cerintele

de securitate si proiectul sistemului.
Aceasta activitate se executa de catre personalul realizatorului, impreuna cu reprezentanti
ai beneficiarului . Subliniez faptul ca obiectul ei il constituie verificarea functionarii componentelor
montate , precum si a intercorelarilor prevazute in sistem . Este cu totul alta problema testarea-
evaluarea operationala , care constituie apanajul exclusiv al beneficiarului si in care se verifica, atat
functionarea sistemului tehnic , cat si respectarea procedurilor de catre personalul de operare si cel
46
de interventie , pe baza unor scenarii special concepute . Aceasta se va face conform prevederilor
Planului de paza si aparare , care este clasificat „secret de serviciu „ .
Testarea-evaluarea reprezinta o masura cantitativa, partiala a sistemului instalat.
Aceasta operatie si rezultatul ei nu inlocuiesc activitatea de receptie , care este prevazuta de
reglementari.
3.4. Tratarea incidentelor de securitate
In cadrul functionarii unui sistem de securitate o activitate insemnata este reprezentata de

tratarea incidentelor. Ea consta dintr-un sir de operatii, astfel:
• inregistrarea obiectiva a elementelor caracteristice ale evenimentului de securitate (ora,
data, loc, participanti ,etc )
• raportarea evenimentelor de securitate
• colectarea dovezilor
• evidentierea slabiciunilor de securitate (tehnice sau operationale )
• revizuirea responsabilitatilor si a procedurilor
• relevarea concluziilor si invatamintelor din producerea evenimentelor.
3.5. Raportul factor uman-sistem tehnic
În raporturile acţionale faţă de mecanismul (sistemul) de securitate, factorul uman se află în

următoarele ipostaze:
• creator al conceptului, strategiei şi mecanismului de securitate
• coordonator al procesului central de funcţionare
• operator în diferite puncte de funcţionare
• component al echipei de întreţinere şi dezvoltare
• component al echipelor de intervenţie
• creator şi executant al scenariilor de antrenare
• autoritate de avizare, omologare şi autorizare
• beneficiar al comportamentului şi funcţionalităţii sistemului
• subiect de drept al acţiunii sistemului, fiind principalul generator al aspectelor negative,
producătoare de insecuritate .
3.6. Ciclul de viaţă al produsului
Realizarea si functionarea unui sistem integrat de securitate pun in evidenta caracterul ciclic,
permanent , al activitatilor , in principal cele care reprezinta scopul pentru care a fost implementat , precum
si alte categorii de masuri care concura la asigurarea finalitatii sistemului si stabilitatii in functionare.
Principalele etape sunt :

• planificarea (care contine, in principal analiza de risc) - PLAN
• derularea functiei principale a sistemului (tratarea riscurilor) - DO
• controlul riscurilor (functionarea sistemului) - CHECK
• imbunatatirea functionarii - ACT
Evident ultima etapa presupune schimbarea unor elemente ale sistemului , tehnice sau
operationale, adica revenirea la planificare si reluarea ciclului .
47
Adrian ROŞCA
4. Sistemul Integrat de Securitate (SIS)
4.1. Structura
SIS reprezintă un ansamblu de echipamente tehnice, resurse umane şi proceduri operaţionale

destinat prevenirii, detecţiei şi avertizării încercărilor de intruziune în zonele cu acces limitat, precum
şi supravegherii accesului în acestea.
Componenta unui sistem de securitate , integrat, care raspunde cerintelor de securitate si
obiectivelor propuse, poate fi urmatoarea:
• Subsistem de securitate perimetrală
• Subsistem de control al accesului
• Subsistem de detecţie şi alarmare la efracţie
• Subsistem de supraveghere prin TVCI
• Subsistem de detecţie şi semnalizare la incendii, inundaţii, CO2, CH4, substanţe toxice,
explozive, droguri, din categoria CBRN, ş.a.
• Subsistem de comunicaţii de securitate
• Subsistem DISPECERAT
• Subsistem de ELECTROALIMENTARE
• Alte categorii de subsisteme integrabile
 subsisteme de sonorizare si adresare publica
 posta pneumatica
 detectia si alarmarea la incercari de furt in centrele comerciale
 sisteme de management in cladiri „inteligente „
 subsisteme de protectie la scurgerea informatiilor prin radiatii parazite
 subsisteme de protectie a retelelor interne de date ale organizatiilor fata de accesul
neautorizat (prin INTERNET ) sau incercari de introducere de software cu continut
insidios ( virusi, viermi, malware , etc )
 sisteme de securitate de tip „antitero” .
Din punctul de vedere al specificului componentelor , SIS conţine două părţi fundamentale :
• partea hardware (echipamente, dispozitive, instalaţii, cabluri, mobilier, etc)
• partea software ( programe interne încorporate în dispozitive, echipamente şi aplicaţiile
software , dedicate, de securitate ) .
4.2. Caracteristici generale ale unui Sistem Integrat de Securitate
Obiectivul principal al unui SIS este implementarea unui ansamblu de măsuri de protecţie şi
reglementări în cadrul obiectivului, care asigură:
• interzicerea accesului neautorizat, clandestin sau prin forţă la informaţiile clasificate
gestionate
• controlul accesului la informaţiile clasificate, numai pe baza principiului „nevoia de a
cunoaşte”
• siguranţa bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu
• siguranta si sanatatea intregului personal din cadrul obiectivului
• prevenirea oricăror alte situaţii, împrejurări sau fapte intenţionate sau neintenţionate,
de natură să afecteze informaţiile clasificate, bunurile şi valorile deţinute, precum şi
capabilităţile obiectivului
• asigurarea ,prin integrare hardware si softawre, a caracteristicii de sistem unitar
• asigurarea controlului si comenzii unice in sistem
48
Pentru îndeplinirea obiectivului sau, SIS trebuie sa aiba la baza un concept deosebit , precum
si caracteristici constructiv-functionale , dintre care mentionez :
• sa respecte principiile de realizare ale unui sistem din categoria C3I (comanda-control-
comunicatii si informatii )
• arhitectura de sistem sa fie de tip deschis , adica sa permita dezvoltari ulterioare , fara
modificari ale interfetelor existente
• sistemul sa fie construit modular , pentru a facilita operatiile de mentenanta si service
• structura sistemului sa respecte principiul inelelor de securitate concentrice si al protectiei
in adancime
• pentru asigurarea tratarii complete a tuturor amenintarilor identificate în obiectiv se vor
aborda , in aceeasi conceptie si elementele de protectie a integritatii corporale, a vietii
persoanelor si sanatatii acestora
• sistemul sa asigure integrarea unitara a componentelor hardware si software , precum si
a factorului uman ( personal cu atributii in domeniul securitatii, personalul neimplicat al
obiectivului, vizitatori , etc )
• asigurarea corelarii activitatilor de monitorizare cu masurile de avertizare si evacuare
personalului din obiectiv, in situatiile de urgenta
• aplicarea masurilor de monitorizare , asigurand, in acelasi timp, neintruziunea in viata
privata si respectarea confidentialitatii datelor personale
• asigurarea redundantei componentelor si conexiunilor cu roluri deosebit de insemnate in
functionarea sistemului
• efectuarea operatiilor de back-up asupra bazelor de date operationale
Preluând unele elemente ce ţin de practica şi teoria militară, se evidenţiază concepte de bază
ale unui sistem de securitate, ca fiind:
• protecţia în adâncime
• redundanţa elementelor vitale
• dispersarea lor în obiectiv .
4.3. Obiective specifice protejate (bănci, centre comerciale, aeroporturi, porturi, depozite,
instituţii centrale, obiective de importanţă naţională, unităţi militare, penitenciare,
conducte magistrale petroliere, transport valori, alte categorii )
Una din caracteristicile particulare ale unui sistem de securitate este faptul ca, desi foloseste
scheme uzuale, generale, de interconectare ale echipamentelor si sistemelor componente, ca si o
gama repetabila de dispozitive (senzori, detectoare, cititoare de cartele, camere video , etc ) , fiecare
sistem este unic . Aceasta unicitate este determinata de faptul ca obiectivul , bunul protejat , este , de
fiecare data, diferit , chiar daca cerintele de securitate pot fi similare .
In functie de apartenenta la diverse categorii de obiective , se pot identifica cerinte de
securitate specifice:
• la obiective din sectorul bancar :
 necesitatea protejarii , in mod deosebit , a tezaurului bancii
 asigurarea caracterului de spatiu public si a unei semitransparente fata de clienti
 efectuarea transportului de valori in conditii de siguranta
 functionarea permanenta a automatelor bancare, prin accesul liber al clientilor, in
conditii de securitate a banilor
• la centre comerciale:
 separarea zonelor administrative fata de spatiile publice, dedicate vanzarilor
 supravegherea video a operatiilor de la casele de marcat
 supravegherea video a raioanelor cu marfuri de valori ridicate
 dotarea cu subsisteme de detectie si stingere incendii , pe spatii extinse
49
Adrian ROŞCA
 asigurarea cu echipamente de sonorizare si adresare publica
 alarmarea publicului in caz de urgenta (incendiu, cutremur ) , deblocarea cailor de
acces si a iesirilor de siguranta
• la obiective aeroportuare :
 asigurarea fluxurilor reglementare de circulatie ale publicului
 cooperarea cu fortele antitero
 pastrarea , in siguranta, a bunurilor de valoare
 supravegherea video a fluxurilor de circulatie
 supravegherea mijloacelor de transport specifice (aeronave, nave fluviale si maritime )
 cooperarea cu serviciile vamale
• la depozite :
 detectia timpurie a incercarilor de intruziune in perimetru
 asigurarea dispozitivelor de blocare a accesului neautorizat cu mijloace adecvate
posibilelor incercari de fortare (road blocker, tyre killer, turnicheti , etc), corespunzator
cu amenintarile identificate
 dotarea fortelor interne de interventie, in functie de dimensiunile si caracteristicile
terenului, cu mijloace auto de deplasare (autovehicule de teren, ATV-uri , etc )
 implementarea de subsisteme de detectie si alarmare la efractie , pentru spatiile de
depozitare
 asigurarea cu subsistem de securitate a comunicatiilor , in conditii de confidentialitate
si integritate
• la obiective de importanta nationala :
 corelarea cerintelor de securitate reiesite din analiza de risc cu cerintele de indeplinire
a reglementarilor legale in materie, privitor la zonele de securitate
 implementarea masurilor de securitate pentru protectia retelelor de date din obiectiv
 asigurarea masurilor de comunicatii cu alte centre similare si cu fortele publice de
interventie (jandarmeria )
• la unitati militare :
 corelarea cerintelor de securitate reiesite din analiza de risc cu cerintele de indeplinire
a reglementarilor legale in materie, privitor la zonele de securitate
 asigurarea comunicatiilor cu esalonul superior si unitatile subordonate
 detectia incercarilor de acces neautorizat in obiectiv
 implementarea circulatiei personalului in obiectiv, conform drepturilor de acces,
ordonate de beneficiar
• la penitenciare :
 dotarea cu dispozitive de blocare a accesului neautorizat , corespunzatoare cu rezistenta
elementelor de constructie existente
 dotarea cu echipamente de control al persoanelor si bagajelor in scopul detectarii de
arme, substante periculoase, droguri etc.
 proiectarea fluxurilor de circulatie a persoanelor in locatie, in acord cu procedurile
interne si pentru asigurarea evacuarii controlate a detinutilor , in situatii de urgenta
 alegerea dispozitivelor plasate in obiectiv (filtre de acces, camere video, etc ) din
categoria „antivandal„
• la conducte magistrale petroliere sau de gaze:
 identificarea segmentului de conducte unde s-a produs o incercare de furt sau distrugere
 amplasarea punctelor unde stationeaza fortele de interventie , in mod distribuit pe
toata lungimea de supravegheat , pentru asigurarea unui timp redus de deplasare la
locul atacului
 mascarea si protejarea elementelor de detectie si comunicatie , atat la factorii de mediu,
cat si fata de eventualele incercari de distrugere
50
• in cazul transporturilor de valori :
 monitorizarea permanenta a pozitiei vehiculului , precum si a parametrilor de
functionare a acestuia
 asigurarea continua a comunicatiilor cu personalul din vehicul, in conditii de
confidentialitate si integritate a transmisiilor
 protejarea comunicatiilor fata de incercari de perturbare a acestora .
5. Funcţiile specifice ale subsistemelor de securitate componente
5.1. Subsistem de securitate perimetrală
Functiile subsistemului de detectie perimetrala sunt:

• detectia incercarilor de patrundere sau iesire frauduloasa in/din perimetru
• asigurarea continuitatii protectiei perimetrului , inclusiv a punctelor de control din
perimetru
• anuntarea operatorilor cu privire la tentativele de efractie la nivelul perimetral, cu indicarea
zonei in care au loc acestea
• alarmarea sistemului de televiziune in scopul atentionarii operatorilor, identificarii
elementelor specifice intruziuniii si comutarii la afisare pe monitoare a camerelor video de
pe zona de perimetru in care s-a produs evenimentul de securitate
• transmiterea de semnale de alarma sau sabotaj, pe zone, catre sistemul DISPECERAT
• transmiterea catre aplicatia software de management al securitatii a semnalelor de alarma
sau sabotaj, oferind acestuia controlul activarii si dezactivarii zonelor de perimetru si
posibilitatea confirmarii primirii semnalelor de alarma
• dezactivarea individuala a zonelor de detectie perimetrala pentru permiterea accesului
legal in perimetru, cu comanda locala de la punctul de control sau din DISPECERAT
• dezactivarea individuala a zonelor de detectie perimetrala in cazul in care este necesara
efectuarea de lucrari care ar duce la generarea de alarme false.
5.2. Subsistem de control al accesului
Functiile subsistemului de control acces sunt:

• implementarea drepturilor de acces, stabilite pe baza Fişei postului şi cu respectarea
principiului „necesităţii de acunoaşte „
• interzicerea accesului neautorizat al persoanelor si vehiculelor in zonele de securitate ale
obiectivului
• implementarea functiei „anti-passback „ , la obiectivele cu un nivel ridicat al protectiei
• anuntarea operatorilor cu privire la tentativele de patrundere neautorizata la nivelul inelelor
de securitate, cu indicarea filtrului (punctului de control acces ) unde au loc acestea
• alarmarea subsistemului de televiziune in scopul atentionarii operatorilor si comutarii la
afisare pe monitoare a camerelor video care supravegheaza filtrul violat
• transmiterea de semnale de alarma sau sabotaj, provenite de la filtre, catre sistemul
DISPECERAT
• transmiterea catre aplicatia software de management al securitatii a datelor privind
accesele valide si invalide, a semnalelor de alarma sau sabotaj
• facilitarea obtinerii de situatii si rapoarte privind prezenta, circulatia si raspandirea
personalului in zonele de securitate ale obiectivului
• dezactivarea automata a filtrelor de control acces la aparitia de situatii de urgenta,
confirmate in sistemul de detectie a incendiilor
• dezactivarea manuala a filtrelor de control acces in situatii de urgenta.
51
Adrian ROŞCA
5.3. Subsistem de detecţie şi alarmare la efracţie
Functiile subsistemului de detectie si alarmare la efractie sunt:

• detectia incercarilor de intruziune in zonele de securitate, sau in incintele protejate
• semnalizarea operatorilor cu privire la tentativele de efractie la nivelul zonelor de securitate,
cu indicarea zonei in care au loc acestea
• alarmarea sistemului de televiziune in scopul atentionarii operatorilor si comutarii la afisare
pe monitoare a camerelor video din zona de securitate in care se produce evenimentul
• transmiterea catre aplicatia software de management al securitatii a semnalelor de
alarma sau sabotaj, pentru a comanda activarea sau dezactivarea zonelor de securitate si
posibilitatea confirmarii primirii semnalelor de alarma
• dezactivarea individuala a zonelor de securitate pentru permiterea accesului autorizat in
zona, cu comanda locala de armare/dezarmare sau din DISPECERAT
• posibilitatea de programare / reprogramare din DISPECERAT a codurilor de acces in
vederea armarii / dezarmarii locale, de la unitatile locale amplasate linga incintele protejate
• dezactivarea individuala a zonelor de securitate in cazul in care este necesara efectuarea
de lucrari care ar duce la generarea de alarme false.
5.4. Subsistem de supraveghere prin TVCI
Functiile subsistemului de televiziune cu circuit inchis sunt:

• supravegherea perimetrului obiectivului
• detectia incercarilor de intruziune la nivelul perimetrului obiectivului, prin utilizarea
functiei VMD
• supravegherea zonelor interioare perimetrului (curtea )
• supravegherea punctelor de control acces
• supravegherea zonelor (intrarilor ) de securitate
• urmarirea intrusilor in interiorul perimetrului
• supravegherea unor zone importante din interiorul cladirii (spatii cu risc crescut de
producere a incendiilor sau alte evenimente deosebite )
• evaluarea alarmelor date de sistemul de efractie, alertelor de control acces sau a
evenimentelor critice
• inregistrarea de imagini video pentru analiza post-eveniment
• redarea , la cerere, a imaginilor inregistrate , pe baza functiilor de inregistrare indexata .
5.5. Subsistem de detecţie şi semnalizare la incendii, inundaţii, CO2, CH4, substanţe toxice,
explozive, droguri, din categoria CBRN, ş.a.
Conceptul general de protectie la foc pentru orice cladire are ca scop urmatoarele obiective:
• protectia vietii oamenilor
• protectia bunurilor materiale
• prevenirea intreruperii activitatii.
Riscurile la foc sunt definite intr-un concept multinivel de protectie la foc care defineste
obiective de protectie specifice. Aceasta inseamna ca fiecare incinta trebuie protejata prin masuri
adecvate astfel incat nici-un foc incipient sa nu se dezvolte intr-un incendiu serios.
Masurile de protectie la foc se pot imparti in doua grupe:
• masuri de protectie pasive (de natura constructiva )
• masuri de protectie active (monitorizarea spatiilor de risc, detectarea incipienta,
semnalizarea, stingerea ).
52
Pentru sistemele de detectie incendiu, gradul de supraveghere se defineste ca fiind aria
supravegheata de un echipament automat, raportata la aria totala utila a cladirii. Exista mai multe
concepte:
• supraveghere partiala, selectiva, numai pentru anumite compartimente sau zone,
mentionate la constructie prin asa-numitul scenariu de foc
• supraveghere totala , care include toate spatiile circulate, incintele, casa scarilor, zone
pentru canale de cabluri , s.a.
Functiile sistemului de detectie si semnalizare incendiu, inundatii sunt:

• detectarea incipienta a incendiilor prin identificarea unuia sau mai multor fenomene tipice
focului, cum ar fi produsii de combustie, fum, flacari sau caldura
• anuntarea operatorilor cu privire la aparitia unui incendiu sau a unei alarme tehnice, cu
indicarea zonei in care s-a produs acesta
• alarmarea sistemului de televiziune in scopul verificarii alarmei si evaluarii evenimentului
• transmiterea catre aplicatia software-ul de management a securitatii, a semnalelor de
alarma de incendiu sau tehnice, oferind acesteia controlul activarii si dezactivarii zonelor
de detectie incendiu
• dezactivarea individuala a zonelor de detectie incendiu, in cazul in care este necesara
efectuarea de lucrari care ar duce la generarea de alarme false
• testarea integrala sau pe zone a sistemului de detectie
• semnalizarea aparitiei unui incendiu prin dispozitivele de alarmare locale (hupe, lampi ,
mesaje sonore preinregistrate )
• comanda echipamentelor de stingere (pompe de incendiu, rezervoare de agenti de stingere,
etc ) si a altor componente : instalatia de ventilare, instalatia de evacuare mecanica a
fumului, usi antifoc, etc
• alertarea automata a fortelor de interventie, conform cu algoritmul prevazut in Planul de
aparare al obiectivului impotriva incendiilor
• detectarea aparitiei inundatiilor si alertarea echipelor de interventie
• detectarea existentei radiatiilor periculoase si/sau a substantelor toxice
• detectia gazelor toxice si semnalizarea acesteia
• instiintarea personalului prin sistemul de adresare publica .
5.6. Subsistem de comunicaţii de securitate
Solutia propusa pentru subsistemul de comunicatii de securitate este o solutie complexa, menita
sa asigure un nivel de securitate informational ridicat, eficient si flexibil. In elaborarea solutiei s-au
avut in vedere mai multe elemente importante :
• securitatea transmisiilor de voce , pentru asigurarea protectiei acestora, intre utilizatorii
sistemului ( factori de conducere, personal de supraveghere , forta de interventie locala si
elementele de interventie externa )
• securitatea comunicatiilor radio (de regula , in interiorul obiectivului )
• securitatea retelelor de calculatoare care vehiculeaza date si elemente care se refera la
starea de securitate din obiectiv .
In functie de complexitatea obiectivului si de importanta bunurilor si informatiilor de protejat
se vor lua masuri speciale pentru asigurarea confidentialitatii si integritatii comunicatiilor . In acest
sens se poate avea in vedere aplicarea unor tehnici de protectie, prin implementarea de aplicatii
criptografice.
53
Adrian ROŞCA
5.7. Subsistem DISPECERAT
Asa cum s-a evidentiat pana acum exista o varietate de subsisteme tehnice care au componente
diferite si indeplinesc functii specifice de asigurare a securitatii obiectivului. In cazul obiectivelor
mari, asociate si cu personal numeros , se pune problema comenzii unice si a controlului complet
, ceea ce nu se poate obtine decat prin concentrarea intr-un singur spatiu si corelarea functionarii
tuturor echipamentelor instalate. Se impune ca necesitate stringenta integrarea fizica (hardware) si
inteligenta (software) a subsistemelor de securitate componente .
Acest deziderat se poate realiza prin implementarea subsistemului denumit DISPECERAT .
Funcţiile de bază ale DISPECERATULUI sunt :
• concentrarea tuturor semnalelor de la senzori şi a comunicaţiilor de securitate catre
unitatile centrale de procesare
• monitorizarea permanentă a stării de securitate a obiectivului
• generarea şi distributia dintr-un punct central (camera de comanda-control sau
DISPECERAT) a comenzilor catre elementele de executie ( dispozitive de blocare ale
punctelor de control acces, camere video mobile , sirene de alarmare , etc).
Integrarea la nivel software are rolul de a asigura , pe de o parte , conexiuni logice ,redundante
fata de legaturile fizice si , cel mai important rol, acela de a permite factorului uman comanda
si controlul complet asupra sistemului. Prin aceasta functie se pot realiza interactiuni intre diverse
subsisteme si componente , cum ar fi :
• asocierea unei alarme provenite de la subsistemul de control acces, de detectie la efractie
sau de detectie perimetrala cu afisarea pe monitoare a zonei unde s-a semnalat evenimentul,
precum si afisarea imaginii video a zonei (in situatia cand exista instalate camere video)
• asocierea unei alarme provenite de la subsistemul de detectie incendiu cu afisarea imaginii
video a zonei unde s-a semnalat fum
• asocierea unei alarme provenite de la subsistemul de detectie perimetrala cu comanda
urmaririi intrusilor in obiectiv prin camerele video specializate (tracking )
• transmiterea de comunicari sonore in vederea evacuarii controlate a personalului din
zonele afectate de incendiu
• dezactivarea selectiva a dispozitivelor de blocare apartinand subsistemului de control
acces in cazul situatiilor de urgenta
• realizarea eficienta a instruirii personalului operativ, prin simulari de evenimente de
securitate.
5.8. Subsistemul de electroalimentare
Subsistemul are ca misiune principala asigurarea unor conditii de electroalimentare specifice

pentru echipamentele de securitate :
• continuitatea furnizarii de energie electrica pentru toate echipamentele componente
• protectia tablourilor si circuitelor fata de deconectari intamplatoare sau rauvoitoare
• alimentarea cu energie electrica a unor subsisteme ( control acces, antiefractie, detectie
la incendiu ) din surse proprii (acumulatori ), pe durate predeterminate de timp , in cazul
intreruperii furnizarii din cauze externe (caderi accidentale ale retelei nationale de energie
electrica )
• asigurarea cu energie electrica, cu precadere, a componentelor vitale ale sistemului de
securitate ( echipamentele de TVCI ) .
5.9. Alte categorii de subsisteme integrabile
Asa cum se precizeaza in legislatie ca obiecte ale protectiei pot fi nu numai perimetre, cladiri,
instalatii tehnologice (echipamente de tehnica de calcul, retele de calculatoare, telefoane mobile de
54
ultima generatie, s.a.) , valori materiale, etc, ci si informatii, sub forme din cele mai diverse, un
volum imens si divers de informatii procesate sau arhivate , care, pe langa functiile performante si
rolul lor de neinlocuit in viata noastra personala si activitatea sociala la ora actuala, introduc si o
serie de vulnerabilitati, atat pentru persoanele fizice, cat si pentru entitatile preocupate de protejarea
patrimoniului pe care il detin . Din aceasta categorie extrem de vasta mentionez :
• informatii bancare
• date financiar-contabile
• baze de date
• retete de produse
• solutii tehnice moderne
• substante speciale
• proiecte, prototipuri, produse noi
• procese tehnologice noi
• date privind comertul electronic
• date personale ,
precum si alte categorii de informatii .
In acest sens se impun masuri si echipamente speciale pentru asigurarea conditiilor de
securitate necesare, atat pentru protectia lor directa fata de divulgarea neautorizata, pierderea, furtul ,
manipularea , cat si pentru respectarea reglementarilor in materie (protectia datelor personale , a vietii
si intimitatii persoanelor ) .
Obiectivele definitorii urmarite prin care se asigura protectia generala a datelor si informatiilor
se indreapta catre asigurarea atributelor :
• confidentialitate
• integritate
• autenticitate
• non-repudiere
• disponibilitate ,
specifice acestui domeniu .
Intrucat domeniul este extrem de vast si de complex voi mentiona numai cateva subsisteme
care isi propun protejarea datelor procesate in sistemele de calcul si retelele de calculatoare :
• sistem de protectie fata de scurgerile de informatii utile prin radiatii parazite
• sistem de protectie a retelelor private de calculatoare fata de conectarea la INTERNET
• metode si tehnici de protectie a comunicatiilor de date la distanta .
6. Consideraţii finale
In loc de concluzii propun listarea etapelor principale , care trebuie parcurse , pentru obtinerea
scopului propus –asigurarea securitatii prin conceperea si implementarea unui sistem integrat de
securitate:
a. Elaborarea deciziei de asigurare a protectiei obiectivului
b. Inspectia in obiectiv
c. Analiza de risc :
• identificarea amenintarilor
• evaluarea riscului
• tratarea riscului
d. Alegerea strategiei de securitate :
• minimala
• suficienta
• acoperitoare
55
e. Redactarea Planului de masuri de aplicabilitate
f. Proiectarea SIS
g. Implementarea SIS
h. Testarea-evaluarea SIS
i. Instruirea personalului de exploatare
j. FUNCTIONAREA SIS
k. Punct de decizie : Apar schimbari in obiectiv sau evenimente de securitate?
l. Daca raspunsul e afirmativ, se reia ciclul de la pozitia b)
m. Daca raspunsul este negativ, se continua functionarea la parametrii de la punctul j)
7. Bibliografie
7.1. Tiberiu Urdareanu, Gheorghe Ilie, Mircea Blaha: Securitatea Institutiilor Financiar Bancare,
Editura UTI , 1998
7.2. Dr. Ing. Gheorghe Ilie, ing. Tiberiu Urdareanu : Securitatea deplina, editura UTI , 2001
7.3. Dr. Ing. Gheorghe Ilie : Securitatea mediului de afaceri, Editura UTI Press, 2006
7.4. Standardele ISO 27001, iso 27002, iso 27005
7.5. standardul bs 17799
7.6. Ghidul NIST 800-30
7.7. Documentatie OCTAVE-S
7.8. Documentatie MEHARI
7.9. Gheorghe Ilie, Stelian Ardeleanu : Suport de curs pentru tehnicieni în domeniul securităţii –
noţiuni de bază şi securitate industrială , UTI Systems , 2007
ba
56

-

-
-

-
-
-

43
43 57
Gheorghe ILIE

-
-

-
-
-
-

-

-

-
-
-
-

-
-

-
-

-
-

-
-
-

-

44
58 44
CLASIFICAREA INFORMAŢIILOR

-

-

-

-

45
45
45
59
Gheorghe ILIE

-

-

-

-

v

60 46
46
46

o

o

o

v

-

-

-
-

-

-
-

-

47
47 61
47
Gheorghe ILIE

4848
48
62

-

4949
49
63
Gheorghe ILIE

-

-

o
o

-
-

-
-

-

-

-
-
-
-
-

64 50
50
50

51
51
51
65
Gheorghe ILIE

52
52
52
66

53
53 67
53
Gheorghe ILIE

a)

b)

68 54
54
54

a)
b)
-

-

-

55
55 69
55
Gheorghe ILIE

-

-
-
-
-

-

70 56
56
56

a)

b)

c)

d)

e)

v

v

v

57
57 71
57
George SORESCU

-

-

-

-
-

-

-

-

-

-

-

58
58
72
58
LEGILAŢIE I.G.S.U.

59
59
73
59
George SORESCU

-

-

-

-

-

-

74 60
60
60
LEGILAŢIE I.G.S.U.

61
61 75
61

76 62
62
62














































63 77
63

¡
¡¡ ¡¢
¡

64
64
78
TEORIA FOCULUI











    



65
65
79
65





































80 66
66
66
TEORIA FOCULUI












 














































67
67 81
67

























































82 68
68
68
TEORIA FOCULUI



























 83
69

























































84 70
70
70
TEORIA FOCULUI







































71
71 85
71
A C
E F
D J K
G H
SCHEMA INSTALATIE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR


86 7272
72
TEORIA FOCULUI

 
 
 
 
 
 
 
 




E F K
C A
H
L
C
G









87
7373
















  
























88 74
74
TEORIA FOCULUI

















































75
75 89
75

























- 
- 
- 








7676
90 76
TEORIA FOCULUI
    

 
 
 
 
 















 Fascicul



 Alarma
 Emitator


Receptor Receptor









77 77
77
91
























































92 78
78
78
TEORIA FOCULUI



























































7979
93
79













































8080
94 80
TEORIA FOCULUI





   












81 95
81
81
 





































8282
82
96
TEORIA FOCULUI

















































83
83 97
83































8484
84
98
TEORIA FOCULUI















8585 99
85


    
   
    
    
    
    
    
    
    
    
































86
86
86
100
TEORIA FOCULUI










































87
87 101
87





































8888
88
102
TEORIA FOCULUI



























































89
89 103
89
















    

       

 
     
     
     
     
     












104 9090
90
TEORIA FOCULUI




















91 105
91
91



































106
92
TEORIA FOCULUI



























































107
93
93
93




 
 
 
 
 

 




 
 
 
 
 



- 
- 
- 
- 

























108
94
94
94
TEORIA FOCULUI



 

 





9595
95
109
















110 96 96
96
TEORIA FOCULUI































97 111
97
97
BUCLA
ANALOGICA
ARHITECTURI UZUALE CENTRALE SEMNALIZARE ANALOGIC

ADRESABILA – CAI DE TRANSMISIE CABLATE












98 98
98
112
TEORIA FOCULUI























 ARHITECTURA UZUAL CENTRALE SEMNALIZARE ANALOGIC
 ADRESABILA – CAI DE TRANSMISIE RADIO

































 113
99 99










 
 
 
 
 



 
 
 



















100
100
114
100
TEORIA FOCULUI














































- 
- 
- 
- 
- 
- 







101
101 115
101


 
      

      
 
      
  

      

      


 
      






 











 
 
 
 








 






102
102
102
116
TEORIA FOCULUI






















































117
103103
103


























































 104
118 104
104
TEORIA FOCULUI





































105
105
119
105



























































106106
106
120
TEORIA FOCULUI




























 

 


 

 























107
107
107 121















 































122 108
108
108
TEORIA FOCULUI







109109
109
123
























110110
110
124
TEORIA FOCULUI









































111111
111
125





































112112
112
126
REGLEMENTAREA
DOMENIULUI SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI
Lector formator: Col (r) ing. Catrinoiu Aurel
BIBLIOGRAFIE:
• Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor,
republicată în 2014;
• H.G. nr.301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
proiectului Legii, modificată şi completată de HG nr.1002/2015.
Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanei
reglementează şi domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei.
Astfel, dispoziţiile legale stabilesc rolul şi scopul acestor mijloace specifice, în asigurarea
siguranţei obiectivelor şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul
de proprietate, respectiv care pot periclita viaţa ori integritatea fizică a acestora.
Totodată, în partea generală a actului normativ, sunt prevederi care stabilesc necesitatea
acestor mijloacelor specifice în obiectivele unde nu este posibilă1 realizarea unui dispozitiv de pază
fizică, fiind una dintre componentele esenţiale ale măsurilor adoptate, care asigură semnalizarea stării
de pericol ori sesizarea pătrunderii neautorizate.
Dispoziţiile prevăzute de CAPITOLUL IV – “Sisteme tehnice de protecţie şi de alarmare

împotriva efracţiei”, prin cele trei secţiuni, respectiv nouă articole, reglementează acest domeniu,
după cum urmează:
Mijloace de protecţie şi alarmare împotriva

Secţiunea I
efracţiei
Licenţierea societăţilor specializate în sisteme
Secţiunea a - II a
de alarmare împotriva efracţiei
Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de
Secţiunea a - III –
alarmare.
În Secţiunea I, la art. 27 alin. (1), este stipulată obligaţia conducătorilor de unităţi care deţin
bunuri, valori şi suporturi de stocare a documentelor ori date şi informaţii cu caracter secret de stat,
de a-şi asigura paza, mijloacele de protecţie mecano-fizice şi sistemele de alarmare împotriva
efracţiei în locurile de păstrare, depozitare şi manipulare a acestora, respectiv în zona unde se
desfăşoară activităţi cu caracter clasificat (zona documentelor clasificate)2.
Din interpretarea reglementării, rezultă că această obligaţie, rezidă în aplicarea de măsuri
punctuale pe zonele asimilate cu activităţile de păstrare, depozitare sau manipulare.
Deficienţa reglementării o reprezintă faptul că dispoziţiile legale respective, nu asigură o
claritate în ceea ce priveşte modul de asociere a măsurilor enunţate ori locurile de instituire a acestora,
lăsând loc astfel interpretărilor diverse şi generând multe controverse în general, între autoritate şi
conducator unitate. Această divergenţă a fost rezolvată odată cu apariţia HG nr.301/2012, care a
instituit conceptul de analiză de risc la securitatea fizică.
Astfel, la art.2 se precizează: Adoptarea măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor şi
valorilor prevăzute de lege se realizează pe baza unei analize de risc la securitate fizică.
(2) Elaborarea analizei de risc la securitate fizică se face potrivit instrucţiunilor emise de ministrul
administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
1 Indiferent din ce motive: financiar, organizatoric

2 Acest domeniu are reglementare specială -Legea nr.182/2002
127
Aurel CATRINOIU
Alineatul (2) stabileşte competenţa Poliţiei de avizare a proiectelor de instalare a sistemelor
de protecţie şi alarmare împotriva efracţiei şi cerinţa de conformitate în cadrul procedurii de avizare.
Potrivit dispoziţiilor menţionate, competenţa de avizare a poliţiei este teritorială, fiind dată de locul
obiectivului unde are loc instalarea echipamentelor. Demersurile pentru obţinerea avizului se fac la
inspectoratele de poliţie judeţene - serviciile de ordine publică, pe raza căruia este situat obiectivul.
Pentru emiterea avizului de specialitate, poliţia verifică respectarea cerinţelor minimale
prevăzute de normele metodologice.
Dispoziţiile art. 68 din norme, precizează entităţile care necesită avizarea proiectelor:
a) unităţi de interes strategic (baraje, centrale electrice de transformare..)
b) unităţi sau instituţii de interes public (sedii primării, trezorerie, taxe şi impozite, şcoli,
spitale..). Pentru a stabili încadrarea în această prevedere este necesar să se consulte legea
de organizare şi funcţionare a respectivei entităţi.
c) instituţii de creditare, unităţi poştale, puncte de schimb valutar, case de amanet, unităţi
profilate pe activităţi cu bijuterii din metale sau pietre preţioase;
d) magazine de arme şi muniţii;
e) staţii de comercializare a carburanţilor/combustibililor (inclusiv GPL);
f) săli de exploatare a jocurilor de noroc (pariuri sportive)
g) centre de procesare (numerar);
h) casierii furnizori şi servicii de utilităţi, puncte de colectare şi de depozitare numerar cu
plafon de peste 10.000 euro sau echivalent;
i) depozite, în care se află bunuri cu o valoare mai mare de 10.000 euro sau echivalent.
Alin. (3) precizează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească elementele de protecţie

mecano-fizice folosite în zona de păstrare, depozitare sau manipulare a valorilor, respectiv să deţină
certificate care să ateste că prezintă rezistenţă la efracţie, corespunzător gradului de siguranţă impus
de caracteristicile obiectivului păzit, potrivit normelor.
Pentru conformitate, este necesar să se utilizeze produse care deţin certificate sau agremente
care atestă clasa de rezistenţă la efracţie.
La alin. (4) sunt definite elementele de protecţie mecano-fizică, fiind enumerate unele produse,
respectiv: ziduri, plase, blindaje, case de fier, seifuri, dulapuri metalice, tezaur, geamuri şi folie de
protecţie, grilaje, uşi şi încuietori. Trebuie dedus faptul că această enumerare nu este exhaustivă,
putând exista şi alte produse gen: obloane, bariere, etc.
În alin. (5) se defineşte sintagma „sistem de alarmare împotriva efracţiei”.

“Prin sistem de alarmă împotriva efracţiei se înţelege ansamblul de echipamente electronice compus
din centrală de comandă şi semnalizare optică şi acustică, detectoare de prezenţă, antişoc şi acustice,
butoane şi pedale de panică, control acces şi televiziune cu circuit închis, cu posibilităţi de înregistrare
şi stocare a imaginilor şi datelor de natură să asigure o protecţie corespunzătoare obiectivelor şi
persoanelor”.
Trebuie să evidenţiem faptul că prevederea juridică nu se pliază cu cea tehnică din punctul d
evedere al standardelor europene care tartează distinct instalaţiile destinate sistemelor antiefracţie şi
cele de supraceghere video (TVCI).
Alin. (6) stabileşte responsabilităţile poliţiei privind controlul în procesul de punere în operă,
puner în funcţiune sau de modificare ulterioară a instalaţiilor. de instalare a sistemelor de alarmare
după avizarea proiectelor şi controlul poliţiei în executarea instalaţiilor şi punerea în funcţiune.
Dispoziţia stabileşte parcurgerea procedurii de avizare înainte de instalarea echipamentelor.
128
LEGISLAŢIE I.G.P.R.
Ultimul alineat, respectiv alin. (7) precizează obligativitatea de întocmire a proiectelor
pentru sistemele supuse avizării Poliţiei. Prin deducţie, rezultă că pentru celelalte, nu este obligatorie
întocmirea proiectelor, însă din punct de vedere profesional este recomandabil ca fiecare lucrare să fie
executată pe bază de proiect tehnic.
La art. 28, se stabileşte obligaţia de prevedere a mijloacelor de protecţie mecano-fizice şi
sistemelor de alarmare împotriva efracţiei în faza de proiectare a execuţiei sau de modificare a
clădirilor destinate producerii, păstrării sau depozitării unor bunuri sau valori.
În ultima perioadă de timp a apărut o specializare în arhitectură astfel încât proiectele să fie
concepute să răspundă şi nevoilor de prevenire a infracţionalităţii, rezultând spaţii dedicate activităţilor
şi configurări care ajută şi simplifică măsurile de securitate fizică.
Dispoziţiile art. 29 instituie cerinţa legală privind păstrarea confidenţialitatea informaţiilor

referitoare la sistemele instalate sau avute în întreţinere, atât pe zona electronică cât şi pe pentru
mijloacele mecano-fizice.
În ultimul articol din secţiune, respectiv art. 30, sunt precizate condiţiile de clasificare
a sistemelor de alarmare în raport cu importanţa bunurilor şi a valorilor ce urmează a fi apărate
şi categoria de importanţă a construcţiei, competenţa de clasificare fiind acordată societăţilor de
asigurări. Această prevedere nu a fost pusă în aplicare până în prezent, cu toate că are o importanţă
covârşitoare din punct de evedere al nivelului de securitate rezultat din această clasificare.
Exemplific standardul VDS german, emis de un institut finantat de asociatia asigurătorilor,
care are clase pe categorii de entităţi. ex. Clasa C pentru bănci si entităţi financiare.
Secţiunea a – II –a - Licenţierea societăţilor specializate în sisteme de alarmare împotriva efracţiei
În art. 31 alin. (1) se reglementează modalitatea privind desfăşurarea activităţilor de

proiectare, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei numai în baza licenţei
Inspectoratului General al Poliţiei Române şi avizului prealabil al Serviciului Român de
Informaţii. Licenţa se eliberează pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire. Demersurile de
reinnoire se fac cu 90 de zile înainde de scadenţa datei de valabilitate.
La alin. (2), se stabileşte obligaţia conducerii firmelor licenţiate de a face cunoscute organului
de poliţie (inspectoratului de poliţie judeţean- serviciul de ordine publica) modificările survenite
în structura şi organizarea activităţii. Modificările se referă în principal, la numirea unui nou
administrator3 , modificaea denumirii sau a sediului de funcţionare.
În alin. (3), se stabileşte obligaţia legală privind avizarea conducătorului4 societăţii şi a

personalului tehnic (proiectant, inginer, tehnician) care activează în acest domeniu. Personalul abilitat
dobândeşte avizul nominal de la Poliţie, acesta fiind documentul care acordă dreptul de a profesa
legal activitaea specifică.
La alin. (4), se transpune Directiva europeană privind Serviciile în Piaţa Internă, stabilindu-se
că persoanele licenţiate sau autorizate într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale
Spaţiului Economic European pot desfăşura activităţile prevăzute la alin. (1) şi (3) după notificarea
Inspectoratului General al Poliţiei Române. Prin aceasta se extinde dreptul naţional dobândit de o
firmă abilitată de a presta servicii şi în alte ţări, fără a relua demersuri administrative. Conţinutul
notificării şi data de transmitere sunt stabilite în normele metodologice.
3 Este necesar să se obţină avizul înainte de înscrierea în registrul comerţului

4 În accepţiunea normelor, administratorul societăţii
129
Aurel CATRINOIU
Totodată, normele prevăd: Art. 78. - (1) Societăţile comerciale licenţiate sau autorizate să
desfăşoare activităţi în domeniul sistemelor electronice de securitate într-un stat membru al Uniunii
Europene sau al Spaţiului Economic European au obligaţia notificării Inspectoratului General al
Poliţiei Române la semnarea contractului cu derulare în totalitate sau în parte pe teritoriul României,
iar începerea execuţiei se face după obţinerea acordului autorităţii.
(2) În cazul în care societatea comercială prevazută la alin. (1) nu deţine licenţă sau autorizaţia
prevazută la alin. (1), aceasta trebuie să urmeze procedurile de licenţiere prevăzute de legislaţia din
România.
(3) Documentaţia de notificare cuprinde: datele de identificare ale persoanei juridice şi ale
conducătorului societăţii comerciale prevăzute la alin. (1), autorizaţia sau licenţa deţinută, autoritatea
emitentă care să facă dovada abilitării.
Prin art. 32 alin. (1), este stabilită interdicţia de culegere a informaţiilor, înregistrărilor audio
sau video care exced obiectului de activitate pentru care li s-a acordat licenţă, precum şi instalarea
de echipamente care să le permită executarea acestor activităţi. În aceste prevederi se pot regăsi
instalarea unor echipamentele disimulate care asigură înregistrare audio sau video.
În alin. (2) este stabilită obligaţia conducătorului societăţilor specializate în sisteme de

alarmare privind asigurarea respectării prevederilor legale şi a regulamentelor proprii de organizare
şi funcţionare aprobate cu ocazia licenţierii. Consecinţele nerespectării acestora sunt precizate la
capitolul de răspunderi şi sancţiuni, unele fapte având repercusiuni asupra activităţii societăţii, în
sensul că pot fi dispuse măsuri privind suspendarea activităţii sau anularea licenţei de funcţionare.
La alin. (3), se reglementează asocierea societăţilor specializate cu firme străine de profil. De

asemenea, normele metodologice, prevăd la art.74-87, documentele necesare demersului de obţinere
a licenţei şi procedura respectivă, iar în continuarea articolelor demersul de reînnoire a licenţei.
Art. 74. - Societăţile specializate în sisteme de alarmare împotriva efracţiei sunt societăţi
comerciale care au înscris ca obiect de activitate unul sau mai multe dintre următoarele coduri
CAEN: 4321, 7112 sau 8020, au un sediu înregistrat şi autorizat pentru organizarea administrativă şi
coordonarea operativă a personalului angajat şi au dobândit dreptul de a presta serviciile prevăzute de
Lege, conform licenţei acordate de Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Secţiunea a – III - a - Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare
Dispoziţiile articolului 33, stabilesc entităţile care au dreptul de a organiza dispecerate de zonă
pentru monitorizarea sistemelor de alarmare împotriva efracţiei.
Astfel, unităţile de jandarmi, poliţia locală, societăţile specializate de pază şi cele din domeniul
sistemelor tehnice de alarmă pot înfiinţa dispecerate de monitorizare. Aceste entităţi pot presta pentru
terţi, servicii de monitorizare şi intervenţie, însă există şi posibilitatea de operaţionalizare în regim
intern, a monitorizării sistemelor de alarmare proprii5.
Alin. (2) “Înfiinţarea dispeceratelor de zonă se face numai după avizarea regulamentului de
organizare şi funcţionare de către Inspectoratul General al Poliţiei Române. Fac excepţie unităţile de
jandarmi, pentru dispeceratele proprii”. Astfel, este necesar demersul de solicitare a avizului pentru
funcţionarea dispeceratului de monitorizare, premergător conectării clienţilor.
5 Prevedere stabilită în normele metodologice
130
La alin. (3), se stabileşte obligaţia existenţei contractelor încheiate cu beneficiarii conectaţi la
dispecerat, ca şi condiţie funcţională. Este necesară stabilirea clauzelor privind obligaţiile contractuale
ale părţilor, inclusiv timpul de răspuns al echipajelor de intervenţie, care se deplasează la obiectiv
pentru verificarea alarmelor recepţionate în centrul de monitorizare.
Alin. (4) stabileşte persoanele care au dreptul legal de a efectua intervenţii la obiectivele care
au generat semnalul de alarmă, pentru aceasta fiind abilitat doar personalul calificat din jandarmerie,
poliţia locală şi societăţile specializate de pază. Legiuitorul a instituit regula prin care desemnează
personal calificat şi atestat să exercite această activitate, care presupune o pregătire prealabilă şi
capacitatea să acţioneze cu mijloacele din dotare pentru prinderea în flagrant a persoanelor suspecte
de comiterea unei infracţiuni în obiectiv.
La alin. (5) se reglementează procedura de intervenţie şi măsurile ce se impun, în funcţie
de situaţie. Astfel, în situaţiile în care intervenţia este confirmată şi forţele proprii sunt depăşite de
amploarea evenimentelor, prin operatoul dispecer se anunţă unitatea de poliţie competentă, în vederea
prinderii suspecţilor şi a cercetării locului faptei. În celelalte cazuri, după prinderea suspecţilor, aceştia
vor fi predaţi de îndată unităţilor de poliţie competente teritorial. Aceasta nu presupune deplasarea
suspecţilor cu autovehiculul la secţia de poliţie.
În ultimul alineat – (6), este stipulată obligativitatea menţionării în planul de pază a faptului
că obiectivul respectiv este conectat la un dispecerat de monitorizare.
Anexa nr.1 la normele metodologice:

Cerinţe minimale de securitate, pe zone funcţionale şi categorii de unităţi
Art. 1. - (1) Conducătorii unităţilor deţinătoare de bunuri şi valori au obligaţia de a identifica

şi stabili zonele funcţionale, corespunzător activităţii desfăşurate, şi de a adopta măsuri necesare
asigurării protecţiei vieţii, integrităţii persoanelor şi siguranţei valorilor.
(2) Zonele funcţionale pentru care este necesară adoptarea unor măsuri de securitate sunt:
a) zona de acces în unitate şi zona perimetrală;
b) zona de tranzacţionare;
c) zona de depozitare;
d) zona de expunere;
e) zona de transfer;
f) zona de procesare;
g) zona echipamentelor de securitate;
h) zona de tranzacţii cu automate bancare,
i) alte zone cu regim de securitate ridicat.
Începând cu art. 8 sunt definite cerinţele speciale pe categorii de unităţi.
Exemplificăm:
Art. 9. - (1) Din punctul de vedere al măsurilor de siguranţă, instituţiile de creditare din
categoria băncilor trebuie să respecte prezentele cerinţe minimale de securitate.
(2) Subsistemul de detecţie a efracţiei trebuie să asigure protejarea căilor de acces în unitate,
suprafeţelor vitrate exterioare, camerei tehnice şi a spaţiilor cu valori şi să asigure semnalarea
stărilor de pericol în zonele de lucru cu clienţii şi în spaţiile cu valori.
(3) Subsistemul de detecţie a efracţiei se programează cu partiţii (arii virtuale) distincte
pentru spaţiile cu valori, pentru a permite activarea inclusiv pe timpul programului şi utilizarea
numai de către personalul autorizat al unităţii.
(4) În situaţia existenţei pazei umane permanente, se programează partiţii pentru efectuarea
serviciului de pază: uşa de acces, traseele de patrulare interioare şi accesul la grupul sanitar.
131
Aurel CATRINOIU
(5) În cazul în care nu există pază fizică permanentă, sistemul de alarmare se conectează la
un dispecerat de monitorizare şi intervenţie.
(6) Zonele de depozitare se protejează prin folosirea detectorilor cu principii diferite de
funcţionare.
(7) Personalul de conducere şi cel din zonele de tranzacţionare trebuie să dispună de elemente
de semnalare a stării de pericol la ameninţare, care transmit alarma în mod silentios.
(8) Pentru situaţiile de jaf se prevede un buton de panică, conectat pe zona programată cu
avertizare sonoră, care se va acţiona imediat după părăsirea locului faptei de către autor şi realizează
semnalizarea optică în exteriorul unităţii a stadiului producerii evenimentului.
(9) Sistemele de alarmare la efracţie aferente spaţiilor de depozitare a valorilor monetare
trebuie să asigure dezactivarea temporizată şi folosirea codurilor de armare/dezarmare cu semnalarea
stării de pericol la distanţă în caz de ameninţare. Intervalele pentru dezactivarea temporizată se
stabilesc de beneficiar. Întârzierea pătrunderii în aceste spaţii se poate realiza şi prin intermediul
sistemului de control acces.
(10) Subsistemul de control al accesului trebuie să asigure restricţionarea accesului
neautorizat cel puţin în spaţiile de manipulare a valorilor şi echipamentelor de securitate.
Art. 16. - (1) În sălile şi incintele de exploatare a jocurilor de noroc cu achitarea premiilor pe
loc, exceptând spaţiile în care funcţionează mai puţin de 3 aparate slot-machine sau cele pentru bingo
în sistem TV, precum şi în spaţiile în care se desfăşoară activităţi conexe, care presupun încasarea
taxelor de joc, achitarea premiilor sau depozitarea fondurilor de câştiguri, se asigură prezentele
cerinţe minimale de securitate.
(2) Prin subsistemul de alarmare la efracţie trebuie să se asigure sesizarea stărilor de pericol
la adresa persoanelor şi protejarea spaţiilor cu valori.
(3) Echipamentele de televiziune cu circuit închis trebuie să asigure preluarea de imagini
din zonele de casierie, de depozitare a valorilor şi exteriorul intrării în unitate, asigurând stocarea
imaginilor pe o perioada de 20 de zile. Imaginile înregistrate trebuie să aibă calitatea necesară
pentru recunoaşterea persoanelor care acced în spaţiul respectiv.
(4) Valorile monetare sau de altă natură se depozitează în seifuri certificate, cu clasă de
rezistenţă la efracţie determinată, ancorate conform instrucţiunilor producătorului.
(5) În situaţia în care obiectivele din această gamă nu au pază fizică permanentă, sistemul de
alarmare împotriva efracţiei se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor şi intervenţie.
Anexa nr.7 - la normele metodologice

Norme tehnice privind proiectarea, instalarea, modificarea,monitorizarea, întreţinerea şi
utilizarea sistemelor dealarmare împotriva efracţiei
Prezentele norme tehnice se aplică cu ocazia proiectării, instalării, modificării, monitorizării

şi întreţinerii sistemelor de alarmare împotriva efracţiei de către personalul societăţilor licenţiate şi pe
timpul utilizării de către beneficiar.
Configuraţia sistemelor de protecţie mecanofizice şi de alarmare împotriva efracţiei se
stabileşte în baza analizei de risc şi a cerinţelor minimale de securitate prevăzute în anexa nr. 1 la
normele metodologice.
Proiectarea aplicaţiilor cu sisteme de alarmare împotriva efracţiei se realizează în scopul
asigurării detecţiei şi semnalizării pătrunderii neautorizate, restricţionării accesului, supravegherii
video şi înregistrării imaginilor din zonele de interes, precum şi al transmiterii semnalelor către
dispeceratele de monitorizare.
132
Pentru obţinerea avizului poliţiei, beneficiarul va depune cererea şi proiectul sistemului
tehnic la unitatea de poliţie competentă.(2) Cererea de solicitare a beneficiarului va cuprinde adresa
obiectivului vizat, numărul de telefon/fax, obiectul de activitate, termenul de realizare şi societatea
care execută lucrarea.
Proiectul instalaţiei sistemului de alarmare în caz de efracţie se elaborează cu respectarea

normativelor pentru instalaţiile de curenţi slabi şi a structurii-cadru prevăzute în prezentele norme tehnice,
urmărindu-se ca din caracteristicile proiectării, instalării, funcţionării şi întreţinerii sistemelor de alarmă în
caz de efracţie să rezulte aplicaţii cu sisteme care generează un număr minim de alarme false.
Aplicaţiile cu sisteme de alarmare împotriva efracţiei se prevăd în funcţie de natura şi
caracteristicile spaţiului în care se realizează instalarea şi de obligaţia de a fi conectate sau neconectate
la un dispecerat de monitorizare, cu respectarea standardelor europene şi naţionale de profil ori a altor
reglementări tehnice din statele membre ale Uniunii Europene, Turcia sau state membre ale Asociaţiei
Europene a Liberului Schimb care oferă un nivel echivalent de siguranţă.
Executarea instalaţiilor cu sisteme de alarmare împotriva efracţiei se face cu respectarea

proiectelor avizate de poliţie.
La punerea în funcţiune, instalatorul are obligaţia asigurării suportului tehnic şi a instruirii
persoanelor desemnate de beneficiar pentru utilizarea corectă a sistemului, aspect materializat prin
încheierea unui document.
După punerea în funcţiune a subsistemului de televiziune cu circuit închis, beneficiarul are
obligaţia păstrării software-ului necesar funcţionării pe toată durata de viaţă a echipamentului şi/sau
perioada de arhivare a imaginilor.
La finalizarea sistemului de alarmare împotriva efracţiei, firma executantă predă în mod
obligatoriu beneficiarului utilizator următoarele documente:
a) proiectul şi avizul poliţiei;
b) instrucţiunile de utilizare a sistemului de alarmare;
c) software-ul necesar funcţionării fiecărui echipament instalat şi documentele care atestă
instruirea personalului utilizator desemnat de beneficiar;
d) jurnalul de service al sistemului de alarmare împotriva efracţiei.
Personalul tehnic implicat în activitatea de proiectare, instalare, modificare sau întreţinere

a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei înştiinţează beneficiarul despre eventualele vicii de
funcţionare.
Societăţile specializate în sisteme de alarmare împotriva efracţiei cu obligaţii contractuale
de asigurare a întreţinerii sau a garanţiei sistemelor trebuie să dispună de un serviciu tehnic adecvat
pentru a remedia defecţiunile semnalate în cel mult 24 de ore de la primirea sesizării beneficiarului.
Răspunderi şi sancţiuni:
Potrivit art. 55: “Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea
civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.
Raspunderea penală este stabilită de dispoziţiile art. 56, în sensul că: “Desfăşurarea în scop
comercial de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a
sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără atestat sau fără licenţa
de funcţionare prevăzută de lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
3 ani.”
133
Aurel CATRINOIU
Răspunderea contravenţională:
Art.58 lit.g: “nerespectarea prevederilor ......, art. 31 alin. (2), ............., se sancţionează cu
amendă de la 5.000-10.000 lei;6
Art.58 lit. h) “instalarea de sisteme tehnice de alarmă împotriva efracţiei sau de componente
ale acestora cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. (6) şi (7), precum şi nerespectarea prevederilor
art. 28;” se sancţionează cu amendă de la 5.000- 10.000 lei.”.7
Art.62- Săvârşirea într-un interval de 3 luni a cel puţin două dintre contravenţiile prevăzute
la art. 58 lit. g) şi h), atrage suspendarea, pe o perioadă de la o lună la 3 luni, a dreptului societăţii
sancţionate de a încheia noi contracte şi de a angaja personal.
Depăşirea limitelor obiectului de activitate al societăţii specializate se sancţionează cu amendă de la

5.000-10.000 lei şi anularea autorizaţiei.8
Măsura de anulare a licenţei:

În conformitate cu art. 60, licenţa de funcţionare a societăţilor se anulează în următoarele
cazuri:
a) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 58 lit. i) - k), dacă făptuitorul are
calitatea de conducător al societăţii care are ca obiect de activitate paza şi/sau protecţia,
precum şi a contravenţiilor prevăzute la art. 58 lit. l) şi m)9;
a) la repetarea, în interval de un an, a faptelor care atrag măsura suspendării;
a) la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 5710;
a) la săvârşirea de către conducătorii societăţilor specializate de pază şi protecţie, ai celor
licenţiate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei ori al componentelor
acestora sau al celor de monitorizare a sistemelor de alarmare a unor infracţiuni în legătură
cu activitatea acestor societăţi.
6 Art.31 alin (2) se referă la: “Persoanele fizice sau juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate ca, în termen de 15
zile, să comunice în scris unităţii de poliţie competente orice modificare intervenită în structura şi organizarea activităţii
pentru care a fost eliberată licenţa”.
7 Acestea cuprind: “(6) Instalarea, modificarea, inclusiv punerea în funcţiune a sistemelor de alarmare împotriva
efracţiei, se avizează şi se controlează potrivit prevederilor alin. (2); (7) Proiectele sistemelor de alarmare împotriva
efracţiei se întocmesc în conformitate cu normele tehnice stabilite prin hotărâre a Guvernului. Art.28, În proiectele de
execuţie a construcţiilor destinate producerii, păstrării sau deţinerii unor bunuri ori valori importante sau a lucrărilor de
modernizare, modificare şi transformare a acestora trebuie să se prevadă construirea sau introducerea mijloacelor de
protecţie mecano-fizice şi instalarea sistemelor tehnice de pază şi alarmare împotriva efracţiei.
8 ART. 35- (1) “Societăţilor specializate în domeniul sistemelor de alarmare le sunt interzise culegerea de
informaţii, înregistrările audio sau video care excedează obiectului de activitate pentru care li s-a acordat licenţă, precum
şi instalarea de echipamente disimulate care să le permită executarea acestor activităţi.”
9 “i) refuzul de a asigura accesul reprezentanţilor autorităţilor publice aflaţi în exerciţiul funcţiunii, al personalului
poliţiei sau al jandarmeriei, special desemnat pentru exercitarea atribuţiilor legale de control, pentru luarea măsurilor de
prevenire în obiectivele păzite sau asistate prin mijloace tehnice antiefracţie şi în organizarea activităţii de gardă de corp;
j) depăşirea limitelor obiectului de activitate al societăţii specializate sau al corpurilor gardienilor publici;
k) refuzul de a furniza datele, informaţiile sau documentele solicitate de către reprezentanţii autorităţilor publice
competente, potrivit legii, aflaţi în exerciţiul funcţiunii;
l) executarea, în fapt, a atribuţiilor de organizare şi funcţionare a activităţii societăţilor specializate de către
persoane care au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;
m) nerespectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării licenţei de funcţionare.”
10 ART. 57- Implicarea conducătorilor unităţilor cu pază proprie sau a personalului societăţilor specializate de pază
şi protecţie în desfăşurarea de acţiuni de forţă, executări silite, recuperări de debite, conflicte de muncă ori de opunere la
desfăşurarea acţiunilor de restabilire a ordinii de drept de către autorităţile publice competente, precum şi nerespectarea
dispoziţiilor art. 20 se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune
mai gravă.
134
(2) Anularea licenţei de funcţionare se dispune de către Inspectoratul General al Poliţiei
Române sau, după caz, de către instanţa de judecată şi se comunică oficiului registrului comerţului
pe raza căruia funcţionează societatea specializată de pază şi protecţie, în termen de 10 zile de la data
rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a
respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie.
Este de precizat faptul că şi normele metodologice cuprind fapte contravenţionale, după cum
urmează:
21. nerespectarea dispoziţiilor referitoare la proiectarea şi modificarea sistemelor de alarmare
împotriva efracţiei prevăzute la art. 70 din anexă11;
22. nerespectarea de către persoana care a încetat raporturile de muncă cu o societate
specializată în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din
anexă12;
23. nerespectarea de către societăţile specializate în sisteme de alarmare a obligaţiilor prevăzute
la art. 86 din anexă13.
În cadrul cursului14 este alocat timp pentru dezbaterea întrebărilor adresate de participanţi.
ba
11 Art. 70. - (1) Proiectele sistemelor de alarmare se elaborează de personalul tehnic al societăţilor specializate în
domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, cu competenţe profesionale specifice, cu respectarea cerinţelor din
prezentele norme metodologice şi a normativelor tehnice specifice. (2) La întocmirea proiectului, personalul tehnic de
specialitate este obligat să prevadă doar componente ale sistemelor de alarmare care sunt certificate în conformitate cu
standardele naţionale sau europene de profil şi în concordanţă cu gradul de siguranţă impus de caracteristicile obiectivului
protejat. (3) Proiectantul sistemului de securitate răspunde pentru respectarea prezentelor norme metodologice în faza de
proiect, iar societatea care instalează sistemul de securitate este răspunzătoare de implementarea şi respectarea proiectului
de execuţie. (4) Orice modificare în faza de instalare a sistemului de securitate se face după consultarea proiectantului
sistemului de securitate, iar ulterior punerii în funcţiune a sistemului, după consultarea unui proiectant autorizat.
12 1) Conducătorii şi personalul tehnic al societăţilor specializate în domeniul sistemelor de alarmare şi al

mijloacelor de protecţie mecanofizice sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor referitoare la sistemele
instalate sau avute în întreţinere.
13 La solicitarea beneficiarului, după îndeplinirea clauzelor contractuale, conducerea societăţii instalatoare a

sistemului de alarmare împotriva efracţiei sau care a asigurat mentenanţa acestuia are obligaţia predării în termen de 15
zile a tuturor codurilor valabile, a software-ului şi a documentaţiei aferente, pe bază de proces-verbal.
14 actualizare la: 26.02.2018.
135
Aurel CATRINOIU
CAZUISTICĂ PE LINIA SISTEMELOR DE ALARMARE
ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI
Lector formator: Col (r) ing. Catrinoiu Aurel
Eficienţa sistemelor de alarmare este dată de modul de proiectare şi executare a instalaţiilor,

lipsa unor componente crează puncte vulnerabile care măreşte gradul de risc al producerii de
evenimente negative.
Cele mai multe spargeri înregistrate în obiective protejate cu sistem au fost produse cu
anihilarea (distrugerea) echipamentelor componente, dislocarea sirenelor exterioare şi scufundarea în
apă, umplerea cu spumă poliuretanică ori distrugerea unităţilor centrale.
Concepţia sistemelor de alarmă reprezintă segmentul care poate prevede în bună măsură
asigurarea unei protecţii eficiente, însă în cadrul acestei activităţi se constată greşeli din partea
personalului firmelor specializate, respectiv, alegerea de soluţii neadecvate (echipamente
subdimensionate ca zone şi partiţii, principii de funcţionare etc.), lipsuri în structura sistemului,
nesupravegherea căilor de acces şi a tuturor zonelor vulnerabile.
De asemenea, în cadrul activităţilor de instalare a echipamentelor se comit o mulţime de
greşeli. Cele mai frecvente sunt de montare necorespunzătoare prin amplasare neadecvată ori cu
nerespectarea caracteristicilor tehnice ale echipamentelor - centrala de alarmă în zona de intrare în
obiectiv, detectori la înălţime mare, sirena de exterior la mică înălţime ori în zone uşor accesibile,
neorientarea detectorilor.
Alte greşeli sunt cele de programare a centralei prin stabilirea unor timpi de temporizare la
intrare mari, ceea ce facilitează acţiunile de anihilare a sistemului în această perioadă de timp.
Nemascarea traseelor cablurilor de conexiuni între echipamente la lucrările executate aparent
permite descoperirea cu uşurinţă a elementelor sistemului, reuşindu-se obţinerea de date despre sistem
ceea ce poate ajuta persoanele interesate care pregătesc un atac asupra obiectivului să-l anihileze
Activitatea de mentenanţă a echipamentelor cu toate că în multe cazuri este neglijată, prezintă
importanţă în depistarea componentelor defecte, acoperite, deplasate, murdare (zugrăvite), lovite,
etc., ceea ce presupune o revizie periodică a sistemului şi o testare a bunei funcţionări.
Şi în utilizarea sistemelor sunt întâlnite o serie de greşeli, datorate în special lipsei de instruire
a beneficiarului. În mod frecvent au fost constatate cazuri de nefolosire a sistemului prin nearmarea
acestuia la plecarea din unitate, cazuri în care codurile nu erau personalizate, fiind folosit acelaşi cod
de către tot personalul utilizator, coduri formate din datele de naştere ori numerele de telefon ale
posesorilor, neschimbarea codurilor periodic sau ori de către ori s-a întâmplat spionarea codului de
către alte persoane.
Sistemul nu se testează periodic, mergându-se pe premiza că acesta este funcţional şi nu se
analizează periodic memoria jurnal a evenimentelor din centrala de alarmă pentru a se verifica modul
de efectuare a serviciului de către personalul de pază.
Pentru eliminarea acestor neajunsuri organele de poliţie prin maiştrii militari electronişti din serviciile
de ordine publică trebuie să coordoneze şi controleze permanent toate segmentele de activităţi
menţionate.
Astfel, începând cu activitatea de proiectare prin verificările efectuate cu ocazia avizării
trebuie să analizeze structura sistemului din aplicaţia ce urmează a fi executată pentru a se vedea
modul de supraveghere a obiectivului şi acoperirea punctelor vulnerabile.
În timpul activităţii de instalare a echipamentelor verificările în teren sunt necesare pentru a
se urmări respectarea proiectului şi în mod special locul de amplasare a componentelor sistemului.
De asemenea, modul de utilizare al sistemului trebuie controlat periodic pentru a se verifica
dacă acesta este exploatat în mod corespunzător şi este în perfectă stare de funcţionare.
Trebuie remarcat că numai în aceste condiţii sistemul de alarmă poate prezenta o
eficienţă sporită şi poate aduce un aport substanţial sistemului de pază al obiectivului protejat.
Toate acestea conducând la înregistrări de fapte cu anihilări de sisteme ori eludarea acestora.
136
CAZUISTICĂ LA EFRACŢIE
Exemplificăm, cazul de la Braşov, unde la Banca Românească în seara zilei de 08.04.2001,
paznicul JINGA CONSTANTIN, de 21 ani, salariatul SC APS VALAHIA SRL Bucureşti, ce efectua
serviciul de pază la sediul băncii a dispărut cu armamentul din dotare, sustrăgând din bancă suma de
7.600 dolari USA, 400 DM şi 2.000.000 lei.
Verificările au reliefat că cel în cauză, după prezentarea la serviciu, la ora 1922, a scos caseta
video de la sistemul de televiziune cu circuit închis, după care, cunoscând codul, a dezarmat sistemul
de alarmă, a pătruns în antetezaurul băncii şi a deschis o casă de bani, cu cheile găsite într-un sertar,
de unde a sustras sumele menţionate.
Evenimentul s-a produs pe fondul lipsei de control asupra sistemului de pază şi a gravelor
neglijenţe manifestate de personalul băncii, care l-a folosit anterior pe agentul de pază la transportul
unor saci de bani, în acest fel observând codul de acces ce se folosea.
Pentru evitarea unor asemenea evenimente este necesar ca echipamentul de înregistrare să fie
protejat şi asigurat într-un spaţiu cu acces numai pentru factorii de conducere.
De asemenea, în noaptea de 23/24.04.2000 autori necunoscuţi au pătruns în sediul societăţii
Liberty Oradea – punct de lucru Cluj Napoca după tăierea firelor telefonice ale întregii clădiri, aceştia
au reuşit să sustragă cca. 500 milioane lei păstraţi într-un dulap. Sistemul de alarmă cu toate că era
monitorizat pe linie telefonică, dispeceratul nu a recepţionat semnalul de alarmă, iar din componenţa
acestuia lipsea sirena de exterior care ar fi avertizat locatarii despre spargere.
Montarea necorespunzătoare a unităţii centrale a creat posibilitatea ca multe spargeri să nu fie
semnalate în timp util, autorii reuşind cu rapiditate să anihileze unitatea centrală şi respectiv sistemul
de alarmare.
La data de 16.08.2002, autori necunoscuţi, prin tăierea încuietorii de la uşa de acces şi la
folosirea de chei potrivite au pătruns în două puncte de schimb valutar din Bucureşti aparţinând SC
ADRIATICA EXCANGE SRL, de unde au sustras suma de 160 milioane lei.
Cu ocazia verificărilor în teren s-au constatat următoarele:
Punctele de schimb valutar sunt în spaţii separate, primul funcţionează la parterul unui imobil
de locuinţe, în incinta unui spaţiu comercial cu destinaţie de curăţătorie chimică cu intrarea principală
din stradă, iar cea secundară prin spatele imobilului, iar cel de-al doilea într-un spaţiu propriu la o
distanţă de 10 metrii de primul, cu acces din stradă.
Spaţiul aferent primului punct de schimb este compartimentat faţă de restul unităţii şi faţă de
clienţi cu material din carton presat pe o înălţime de 2 metrii, fără a avea parte superioară şi tavan.
Accesul se realizează printr-o uşă confecţionată din acelaşi material asigurată cu o încuietoare tip
yală. Cel de-al doilea are compartimentare din sticlă normală vopsită, iar către exterior (stradă) vitrină
din tâmplărie metalică cu geam termopan. Uşa de acces este din acelaşi material fiind asigurată cu
două încuietori tip yală.
Valorile primului punct de schimb erau păstrate într-o casă de bani, de mărime 50 x 50 x 60
cm, încastrată în pardoseală şi zidită de pereţii laterali, respectiv casă tip HESPER de aproximativ 800
kg.
Pătrunderea în unitate s-a realizat pe uşa de acces principală prin tăierea inelului de asigurare
cu lacăt, cu toate că exista clopot de protecţie a încuietorii, a escaladat peretele punctului de schimb
valutar şi cu ajutorul unor chei potrivite a deschis casa de bani, de unde au sustras valorile existente,
părăsind zona pe uşa din spatele clădirii.
Punctul de schimb valutar era prevăzută cu sistem de alarmă, care se compunea dintr-o
centrală, doi senzori de prezenţă, un buton de panică, tastatură de comandă şi sirenă de exterior,
echipamentele fiind instalate la deschiderea casei de schimb de o firmă specializată. Sistemul de
alarmă supraveghează numai spaţiul punctului de schimb, restul încăperii nefiind protejat, acesta fiind
monitorizat pe linie telefonică la un dispecerat de zonă.
La orele 700 şi 7 02 la centrul de monitorizare s-au primit semnale de efracţie de la cele două
puncte de schimb, dispecerul de serviciu trimiţând echipa de intervenţie care însă a ajuns după ce
autorii spargerii au părăsit zona. Din documentele existente echipa de intervenţie a sosit la obiectivul
alarmat în aproximativ 5 minute.
137
Aurel CATRINOIU
La nivelul biroului de ordine publică al Secţiei 8 poliţie, urmează a se verifica activităţile
desfăşurate de poliţişti pe această linie.
În perioada 21-22 decembrie 2002, autori necunoscuţi, prin tăierea încuietorii de la uşa de acces al
magazinului UNISEM şi decuparea peretelui despărţitor, au pătruns în spaţiul punctului de schimb
valutar din Bucureşti aparţinând SC THE BEST EXCHANGE SRL, de unde au sustras suma de 720
milioane lei şi 300 euro.
Punctul de schimb valutar funcţionează la parterul unui imobil de locuinţe, într-un spaţiu
închiriat de la SC UNISEM SRL. Compartimentarea spaţiului faţă de magazinul de seminţe este
totală şi realizată cu PAL melaminat de 2 cm, accesul în punctul de schimb făcându-se direct din
Calea Moşilor printr-un spaţiu în care funcţionează un magazin de telefoane GSM.
Valorile punctului de schimb sunt păstrate într-o casă de bani cu două uşi, de mărime 90 x 50
x 60 cm, încastrată în zid.
Sistemul de alarmă este comun cu cel al magazinului de telefoane GSM, fiind compus dintr-o
centrală, doi detectori de prezenţă, unul montat în spaţiul casei de schimb şi celălalt la intrare în
spaţiul magazinului de telefoane şi o sirenă de exterior. Acesta este monitorizat prin sistem radio de o
firma specializată
Pătrunderea în spaţiul punctului s-a realizat prin tăierea lacătului şi forţarea încuietorii de la
uşa magazinului UNISEM, care nu este protejat cu sistem de alarmă şi decuparea peretelui despărţitor
realizat din pal melaminat de 2,5 cm pe o porţiune de 1m x 45 cm. Decuparea s-a realizat în zona de
amplasare a casei de bani, permiţând accesul necesar deschiderii uşilor casei de bani prin tăiere cu
scule aşchietoare.
Detectorul de prezentă care supraveghează spaţiul punctului de schimb este orientat spre uşa
de acces, fără să acopere zona de amplasare a casei de bani, fapt ce a favorizat pătrunderea şi forţarea
seifului fără ca sistemul de alarmă să sesizeze aceasta.
Nu a putut fi contactat administratorul casei de schimb pentru a se stabili cine a instalat
sistemul de alarmă fără să existe avizul poliţiei pe proiectul sistemului.
Conform listingului de evenimente în perioada 21-23.12.ac. la dispeceratul societăţii nu s-a recepţionat
semnal de alarmă de la punctul de schimb, fiind efectuate două teste de probă în zilele de 21 şi 22
în jurul orelor 1850, la care s-a confirmat funcţionarea sistemului local, iar la verificare efectuată de
poliţiştii aflaţi la cercetarea la faţa locului (orele 1306) s-a stabilit că sistemul funcţionează.
În noaptea 09/10 ianuarie 2003, autori necunoscuţi, au pătruns în casa de schimb amplasată în incinta
magazinului AUTO CROS SRL din Bucureşti, prin forţarea casei de bani, au furat din interiorul
acesteia lei şi valută în valoare totală de circa 2.000 dolari USA.
Punctul de schimb valutar funcţionează la parterul unui imobil de locuinţe, în incinta
magazinului de covoare al SC AUTO CROS SRL, într-o compartimentare tip cabină realizată din
tâmplărie de aluminiu cu geam normal.
Valorile punctului de schimb sunt păstrate într-o casă de bani cu o uşă tip Salamandra, de
mărime 500 x 50 x 50 cm, încastrată în pardoseală.
Spaţiul magazinului de covoare şi cel al punctului de schimb valutar au fost protejate prin
sisteme de alarmă independente, care au fost distruse prin lovire cu corpuri contondente, cu toate că
centrala de alarmă a magazinului era montată la o înălţime foarte mare, folosindu-se pentru aceasta
de un stativ de covoare. Nici un dintre sisteme nu avea prevăzută sirenă de exterior ori comunicator
de transmitere la distanţă a semnalului de alarmă şi nu erau avizate de poliţie.
Pătrunderea în spaţiul punctului s-a realizat prin tăierea lacătelor de la uşa
magazinului de covoare şi descuierea yalei uşii cabinei punctului de schimb. Prin decupare cu ajutorul
unor scule tăietoare au fost practicate două orificii de aproximativ 7x7 cm în uşa casei de bani,
reuşind deschiderea uşii şi devalizarea valorilor monetare, autorii părăsind încăperea pe uşa din
spatele imobilului.
Cu ocazia verificărilor nu a putut fi contactat administratorul casei de schimb pentru a se
stabili cine a instalat sistemul de alarmă fără să existe avizul poliţiei pe proiectul sistemului.
138
CAZUISTICĂ LA EFRACŢIE
La data de 16.01.2003, ofiţerul de serviciul al Secţiei 15 poliţie a fost sesizat de dispeceratul
IDM cu privire la faptul că în jurul orelor 2015 , un individ necunoscut a furat din incinta punctului de
schimb valutar 8.860.163 lei, 2350 dolari USA şi 150 euro.
Punctul de schimb valutar funcţionează la parterul unui imobil de locuinţe, având intrarea
direct din bulevard, cu vecini, magazin de mobilă la stânga şi agenţie Loto Prono la dreapta.
Spaţiul punctului de schimb a fost realizat prin compartimentare din magazinul de mobilă,
având pereţii comuni realizaţi din material tip PAL, protejaţi cu tablă de fier de aproximativ 5 mm şi
grilaj metalic la plafon (pe exterior), fiind creat spaţiu separat pentru lucrător şi clienţi. Delimitarea
spaţiului este totală fiind realizată din acelaşi material, având ghişeul de tranzacţii monetare din sticlă
securizată şi uşă de acces care poate fi blocată din interior cu ajutorul a două zăvoare.
Valorile punctului de schimb sunt păstrate într-o casă de bani cu două compartimente de
mărime 1200 x 60 x 60 cm, încastrată în pardoseală.
Punctul de schimb valutar este protejat cu sistem de alarmă compus dintr-o centrală tip DSC,
doi senzori PIR, în hol clienţi şi lucrător, contact magnetic la uşa exterioară şi două sirene, interioară
şi exterioară.
De asemenea, punctul este supravegheat de o cameră video cu înregistrare pe casetă video,
cu pornire la apariţia mişcării în zona gestionarului, instalaţie realizată artizanal care asigura o
înregistrare secvenţială. Camera video este amplasată în spaţiul lucrătorului şi supraveghea în mod
special activitatea acestuia, cuprinzând şi puţin zona clientului de la ghişeu, limitarea fiind determinată
de afişele lipite pe sticla ghişeului.
În jurul orelor, 20 15, după ora de închidere a unităţii, în momentul în care gestionarul de
serviciu HAGIU GABRIELA de 32 de ani a vrut să iasă din punctul valutar, un individ de aproximativ
1,70 m, slab, îmbrăcat cu o geacă de culoare de culoare închisă, cu fes pe cap şi pulover cu gât ridicat
la nivelul bărbiei, a împins-o în interior şi prin ameninţare verbală a determinat-o să se aşeze cu faţa
la pardoseală, i-a luat cheile şi a descuiat casa de bani de unde a luat 8.860.163 lei, 2350 dolari USA
şi 150 euro, deşi în casa de bani se mai aflau 70.254.00 lei, 172 dolari, 16 euro şi 5 lire englezeşti.
Înainte de a pleca autorul a legat-o pe Hagiu Gabriela la gură, mâini şi picioare cu bandă de
scoch pentru ambalaj, a scos caseta din videorecorder prin forţarea cutiei unde acesta este asigurat,
însă a aceasta a fost găsită pe casa de bani.
După vizionarea casetei video a rezultat că momentul producerii evenimentului nu a fost
surprins de camera video.
Cu ocazia cercetării efectuate la faţa locului au fost ridicate mai multe urme papilare, cercetările
fiind continuate de poliţiştii Secţiei 15.
Un caz în care autorii au acţionat cu mult profesionalism, îl constituie cel comis la
01.11.2002, în Bucureşti la casa de schimb valutar aparţinând SC PARIS EXCHANGE SRL, când
autori necunoscuţi au pătruns în spaţiul punctului de schimb prin subsolul imobilului, secţionând
şi înlăturând o ţeavă de plastic destinată scurgerii apei menajere, apoi realizând spargerea peretelui
despărţitor al încăperii unde se afla seiful cu valori. Acesta avea o grosime de circa 3 cm, fiind
confecţionat din beton cu plasă de sârmă. S-a reuşit forţarea casei de bani şi sustragerea a 12.500
dolari USA, 760 Euro şi 500.000 lei. Spaţiul punctului de schimb era prevăzut cu sistem de alarmare,
însă în încăperea unde era casa de bani nu exista detector de prezenţă.
În acest caz, rezultă clar că autorii au făcut în prealabil o documentare amănunţită cu
privire la spaţiul, vecinătăţile şi dotările punctului de schimb.
Poliţia Secţiei 19 a fost sesizată telefonic că în noaptea de 17-18 octombrie a.c. în jurul orelor
2 , autori necunoscuţi prin ameninţare cu o armă au solicitat vânzătoarei de la barul aflat în incinta
45
staţiei de benzină OMV situată pe şoseaua Alexandriei, banii proveniţi din încasări.
În urma negocierilor cu aceştia şi arătându-le că au fost filmaţi de camerele de supraveghere,
autorii au renunţat la acţiune, fiind identificaţi în persoana numiţilor Ioniţă George de 26 ani, Costache
George Ştefan, 21 ani, ambii din Bucureşti şi Hodoroagă Cristian Alexandru, 18 ani din comuna
Botoroagă, jud.Teleorman.
139
În incinta staţiei de benzină este amenajat un bar şi un magazin de produse, pentru deservirea
acestora fiind prevăzut un lucrător în afara celui care deserveşte staţia de benzină.
Pentru asigurarea securităţii staţiei există prevăzut un post de pază pe trei schimburi, neînarmat,
încadrat cu personal de la o societate specializată, conform planului de pază aprobat.
De asemenea, firma menţionată a instalat un sistem electronic de securitate format din instalaţia
de supraveghere video şi antiefracţie, care este monitorizat pe linie telefonică la dispeceratul aceleaşi
societăţi.
Instalaţia de televiziune cu circuit închis este compusă din 10 camere de luat vederi care
supraveghează zonele celor 4 pompe de benzină, cele două case de marcat ale încasărilor, zona
barului şi exteriorul magazinului (partea din spate), spălătoriei. Imaginile preluate sunt prelucrate
şi înregistrate cu sistemul digital Matrix pe un computer cu o autonomie la înregistrare de 72 ore.
Sistemul antiefracţie cuprinde unitatea centrală şi 3 butoane de panică, montate la casele de marcat
şi în biroul şefului de staţie.
Valorile monetare sunt păstrate într-un seif tip Hesper cu trapă, fixat în perete, cu acces pentru
depunerea banilor din magazin. Valorile din seif pot fi ridicate numai din biroul şefului de staţie unde
sunt situate şi uşile seifului.
În noaptea de 17/18 oct. a.c. în serviciu se aflau două persoane, una la bar şi casiera de la staţia
de benzină.
În timpul atacului, casiera de serviciu a avut prezenţa de spirit de a atrage atenţia agresorilor
asupra camerelor de luat vederi spunându-le că sunt filmaţi şi astfel vor fi foarte uşor identificaţi de
poliţie, fără a acţiona butonul de panică, motiv pentru care aceştia au renunţat la intenţia lor, fiind
identificaţi ulterior pe baza înregistrărilor sistemului de TVCI.
În urma percheziţiei efectuate la locuinţa numitului Costache George Ştefan a fost găsită o
puşcă cu aer comprimat tip “Gamo” cal.4,5 mm, două pistoale cu aer comprimat, două lunete pentru
armă, o bâtă de base-ball, un lanţ, mai multe cuţite de vânătoare şi alice de plumb pentru puşcă şi
pistoale, precum şi un binoclu marca “Practica- 10x25S”.
Cercetările sunt continuate cu primii doi în stare de reţinere, luându-se măsuri de depistare şi
prindere a celui de-al treilea autor care este dispărut de la domiciliu, pentru tentativă la infracţiunea
de tâlhărie şi complicitate la tentativă de tâlhărie.
Deşi staţia de benzină este asigurată cu un post de pază permanent, în timpul atacului, agentul
de pază aflat în serviciu nu era de faţă întrucât se afla în vestiar unde dormea.
Verificându-se documentele aflate în obiectiv s-a constatat că nu s-a consemnat evenimentul în
registrul special destinat, nu s-a întocmit de fiecare dată proces verbal de predare primire a serviciului
şi nu s-au efectuat controale de noapte din partea conducerii societăţii de pază.
Imaginile cu evenimentul au fost copiate pe un CD şi predate Secţiei 19 poliţie pentru
continuarea cercetărilor.
Au mai fost cazuri de nepăstrare a confidenţialităţii codurilor de acces, neglijenţă a personalului
propriu care a mascat zona de supraveghere a detectorului ori a acoperit obiectivul camerei video.

Cu ocazia analizelor de caz efectuate au rezultat următoarele aspecte:
• echipamentele sistemelor de alarmare nu sunt instalate profesional ori sunt incomplete,
neprezentând astfel, eficienţa scontată în detectarea pătrunderilor în spaţiile supravegheate şi
alarmarea personalului abilitat ori a autorităţilor;
• nu sunt protejate spaţiile prin alegerea mai multor soluţii tehnice;
• nu sunt respectate condiţiile de fixare mecanică a echipamentelor;
• utilizatorii nu folosesc toate facilităţile sistemelor şi nu respectă regulile tehnic privind testarea
periodică a funcţionării.
ba
140
         













               





                 



              


           





 


              
                
              

  



  

                

                 

 
           

120
120
141
120
Laurenţiu POPESCU
 
             

                  

 
               




  

              

               




 
 

 
 


































142 121
121
121
ANTIEFRACŢIE ŞI PROTECŢIE PERIMETRALĂ






 

 

 

 

 

 
 
 

 

 
 
 

 

 
 




 




 

 
 


 

 
 
 


 

 


 

122
122 143
122
Laurenţiu POPESCU
 

 
 
 


























 
 
 
 





 

 
 

 

 

 

 







144 123
123
123













• 


• 

• 

• 



• 


• 



















 










145
124
124
124
Laurenţiu POPESCU




• Magnet
• Contact magnetic propriu-zis

(releu reed)
• Elemente distantiere si
protectoare a terminalelor






















 






146 125
125
125










    





126
126
126
147
Laurenţiu POPESCU
 

































 













               





127
127
148
127









 




      


















 




128
128
149
128
Laurenţiu POPESCU
                












 



150 129
129
129

 












 


• 
• 
• 


















130
130 151
130
Laurenţiu POPESCU

 






































131
131
152 131
















• 


• 






• 

• 











• 
• 
• 
• 














132
132 153
132
Laurenţiu POPESCU








 
 
  





 


• 
• 
• 
• 

  

  

   
















• 


133
133
133
154





 

 

 




















• 
• 
• 
• 
• 
• 

• 
• 
• 
• 



• 

• 
• 

• 

• 

• 

• 

134
134 155
134
Laurenţiu POPESCU
• 
• 
• 



• 










• 

• 
• 




• 

• 























• 
• 
• 
• 


135
156 135
135






 
 













• 
• 
• 








• 

• 

• 
• 
• 

• 

• 

• 













136
136
157
136
Laurenţiu POPESCU










































• 
• 
• 
• 












137
158 137
137















• 
• 

• 
• 











• 
• 
• 
• 
• 

• 




138
138
159
138
Laurenţiu POPESCU



• 
• 


• 


• 








• 
• 
• 
• 
• 
• 











160
139
139
139
















140
140 161
140
Laurenţiu POPESCU



















162 141
141
141












T – transmitator (emitator IR)
R – receptor IR















142
142
142 163
Laurenţiu POPESCU

















143
164 143
143

























144
144
144 165














 
 
 
 
 
 
 
 
 
 




145
166 145
145
Sisteme de supraveghere video1
Cuprins:
1. Introducere. Prezentare generala
2. Structura sistemelor de supraveghere video

2.1. Lumina in sistemele de supraveghere video
2.2. Camera video
2.3. Obiectivul
2.4. Tipuri de camere
2.5. Echipamente auxiliare
3. Specificatii de sisteme video

3.1. Rezolutii video
3.2. Compresia video
4. Sisteme video IP
4.1. Specificatii de retea video IP
4.2. Notiuni de sistem video IO
4.3. Elemente componente
1 Revizuit februarie 2018
167
Viorel TULEŞ
1. Introducere. Prezentare generala
Sistemele de supraveghere video au devenit, cu timpul, o componente cheie pentru asigurarea

sigurantei si securitatii pentru foarte multe organizatii. Odata cu cresterea riscurilor de securitate,
nevoia de monitorizare si de inregistrare a evenimentelor video a devenit din ce in ce mai importanta.
Ca rezultat multe organizatii implementeaza astfel de sisteme pentu o gama larga de aplicatii si nu
doar in domeniul strict al sistemelor de securitate. Trebuie spus de la inceput ca aceste sisteme vin sa
completeze sistemele de securitate si siguranta : detectie efractie, control acces, detectie incendiu, etc.,
sistemele de supraveghere video functionand corelat cu acestea, asigurand functia de monitorizare
video in timp real si posibilitatea de vizualizare post-eveniment precum si inregistrarea, afisarea si
transmisia informatiei video catre diversi beneficiari ai acesteia.
Industria securitatii evolueaza odata cu celelate industrii, in special cu industria IT, astfel incat
sistemele de supraveghere video au devenit din ce in ce mai sofisticate, complexe si inter-conectate.
Sistemele de supraveghere video preiau concepte si componente care sunt utilizate ca standard in
industria IT, aducand industriei securitatii avantajele tehnologice care ii permite acestei industrii sa
evolueze, sa integreze sisteme diferite, sa raspunda noilor provocarii de securitate, dar si sa asigure
beneficii in termeni financiari dar si de operare unor categorii de utilizatori diversi cu nevoi complexe.
Sistemele de supraveghere video au devenit, practic, sistemele cu cea mai larga rata de dezvoltare si
adoptare a noilor tehnologii, dintre toate sistemele de securitate. Daca pentru celelate sisteme evolutia
nu este atat de rapida, se constata insa ca sistemele de supraveghere video se apropie din ce in ce
mai mult de industria sistemelor IT, multi producatori din industria IT dar mai ales producatorii
de echipamente de sisteme video abordand acest segment al industriei de supraveghere video cu
concepte utilizate in industria IT: conectare in retea/cloud, streaming video, calitate marita a imagini
(HD, 4K, etc.), mobilitate si acces instantaneu la date (video), aplicatii software de management
si analiza video, securitate IT pentru sistemele video, livrarea sistemul video ca serviciu „Video
system as a Service”, etc. Toate aceste tehnologii au schimbat industria sistemelor de supraveghere
fundamental, comparativ cu vechile tehnologii analogice.
Etapele de dezvoltare a sistemelor de supraveghere video se pot identifica prin prisma evolutiilor
tehnologice, ca fiind grupate in patru generatii de sisteme de supraveghere video :
Sistem complet analog : Prima generatie de sisteme de supraveghere a fost in intregime analogica.
Camerele transmit semnalul in format analogic, care apoi este comutat si inregistrat folosind
echipamente analogice precum matricea video analogica si VCR-ul (Video Cassettte Recorder sau
TLR-Time Lapse Recorder). Inregistrarea semnalului video se facea pe suport analogic (caseta
video) in format multiplexat in timp. Acest tip de sistem permitea operatii de baza, de monitorizare
si inregistrare. Dezavantajele acestor sisteme erau datorate faptului ca nu se facilita inregistrarea
si playback-ul simultan pe acelasi echipament, pentru playback fiind necesar un echipament VCR
suplimentar sau oprirea inregistrari pe timpul perioadei de vizualizare. Mai mult, procesul de
inregistrare era susceptibil de greseli datorate operarii dificile a mediilor de stocare (casetelor) si a
stoparii/repornirii procesului de inregistrare care se facea manual.
Sistem analog cu inregistrare digitala : un prim pas in evolutia sistemelor de supraveghere analogice a
fost inlocuire sistemului de inregistrare cu unul digital. In continuare semnalul analogic de la camera
este transmis folosind cablul coaxial sau fibra optica iar comutarea si afisarea semnalelor se face
168
SISTEME TVCI
analog (matrice video, quad, multiplexor, distribuitor/amplificator video, afisarea pe monitoare CRT)
dar sistemul de inregistrare a fost inlocuita cu un sistem digital ce foloseste hard-disk-ul. Digital Video
Recorder-ul (DVR), inregistratorul video digital, a inlocuit sistemul analogic VCR. Acest echipament
de inregistrare primeste semnalele analogice pe care le converteste in format digital, le compreseaza
si apoi stocheaza pe hard disk-ul intern sau pe un mediu de stocare extern. Urmator pas al evolutiei
sistemelor video a constat in introducerea functiilor de multiplexare in functiile de baza ale DVR-
ului astfel incat, in acest moment DVR-ul a devenit un echipament care poate executa in acelasi timp
functii precum: vizualizare imagini in timp real, inregistrare, playback, arhivare, conectare prin retea
a unui software client, etc. functiile acestor echipamente au devenit din ce in ce mai variate si au
evoluat in timp.
Sistem hibrid - analog/digital (IP): urmatorul pas in dezvoltarea sistemelor de supraveghere video
a constat in introducerea componetelor cu conectare in retea (IP) in structura sistemelor analogice,
acest lucru ducand la aparitia sitemelor hibride Aceste elemente de retea sunt : camere IP, encodere
(video server), decodere, DVR-uri hibride (accepta semnale analogice cat si stream-uri de date de la
camere IP sau encodere). Aceasta etapa a fost una intermediara, vazuta ca un mijloc economic viabil
de trecere la generatia a patra de sisteme, cele complet digitale (IP). In aceste moment exista pe piata
o multitudine de echipamente hibride, care permit conectarea atata a camerelor « clasice« analogice,
cat si a celor analogice cu rezolutie HD dar si a camerelor IP.
Sistem complet digital (IP) : sistemul complet digital (IP) este sistemul din generatia a patra, bazat pe
tehnologii de retea si pe suita de protocoale TCP/IP. In acest tip de sistem conversia analog/digitala se
face la nivelul camerei, « semnalul » de iesire din camera fiind, de fapt, un stream de date, un sir de
pachete IP. In acest moment se poate vorbi de “matricea virtuala”, acelasi stream de date fiind transmis
catre mai multe destinatii in acelasi timp sau succesiv, afisat, inregistrat, vizualizat, exportat. Aceasta
categorie a devenit baza sistemelor de supraveghere video actuale desi pe piata exista si categorii de
sisteme ce permite transmisia si inregistrarea de semnale analogice/imagini de la camere cu rezolutii
HD/megapixel, folosind vechiul concept al sistemelor analogice/digitale («HD-over coax»: HD-SDI,
HD-TVI, HD-CVI, AHD, etc.).
Sistemele de supraveghere video au depasit sfera securitatii astfel incat le gasim specificate, instalate
si utilizate in scopuri care nu au legatura cu securitatea fizica, dar care in final folosesc acelasi elemente
componente, metode de transmisie, inregistrare si utilizare ca si aplicatiile de securitate.
Un avantaj major al noilor tehnologii de supraveghere video IP il constitue faptul ca folosesc produse
standard IT (echipamente de retea-routere, switch-uri, infrastructura de retea-, echipamente de
stocare si procesare - servere, statii de lucru, storage-uri, etc.) precum si protocoale si interfete de
comunicatie in locul produselor proprietare. Standardizarea reprezinta un avantaj major al acestor
tipuri de sisteme, acest lucru permitand clientilor sa-si aleaga de pe piata exact produsele dorite, nu
neaparat acelea de la un singur producator, ci pe acelea care indeplinesc specificatiilor lor.
Fig. Tranzitie de la sistem video analog la sistem video IP
169
Viorel TULEŞ
2. Structura sistemelor de supraveghere video
Intr-un sistem de supraveghere video destinat asigurarii securitatii au loc o serie de procese
care permit preluare si stocarea imaginilor din scenele supravegheate, imagininile sunt utilizate
in scopul asigurarii securitatii unui obiectiv fizic. Procesele principale ce au loc intr-un sistem de
supraveghere video sunt:
• procesul de achizitie a imaginii si de producere a imaginilor video
• procesul de transmisie a imaginilor, folosind diverse medii de transmisie
• procesul de procesare video (inregistrare, conversie, distributie/transfer, stocarea si afisare a
imaginilor)
Intr-un sistem de supraveghere video se pot distinge, conform cu procesele mentionate anterior
urmatoarele elemente componente:
• echipamente de achizitie a imaginii : camera video dotata cu obiectiv (lentila)
• echipamente de transmisie a imaginilor : cablul coaxial, perechea torsadata, fibra optica,
cablul de retea, switch-uri, routere, media convertoare, etc.
• echipamente de achizitie, procesare video (stocare, transcodare, etc.), management si afisare
a imaginilor : Digital Video Recorder, Network Video Recorder, Software de gestiune video,
aplicatii de analiza video inteligenta, etc.
Aceasta structura a sistemelor de supraveghere video permite ca aceste procese sa se realizeze

independent si simultan, desi pot fi sisteme video in care anumite componente nu sunt necesare.
2.1. Lumina in sistemele de supravegherea video
Principiul de functionare al unei camere video consta in transformarea luminii reflectate de catre
« scena » supravegheata in semnal electric. La baza acestui proces sta senzorul de imagine. Senzorul
de imagine este un circuit integrat specializat care are rolul de a transforma « informatia » luminoasa
in semnal electric. Acest semnal electric este apoi prelucrat de circuitele de procesare digitala a
semnalului (DSP-Digital Signal Processor).
Pentru a « produce » imagini orice camera video se bazeaza pe senzorul de imagine pentru a transforma
lumina in semnale electrice, aceasta este functia de transfer a senzorului de imagine. Prin urmare
lumina este un factor determinant al supravegherii video. Folosirea luminii este, practic, un element
cheie in implementarea oricarui sistem video acest lucru influentand in mod direct calitatea imagini
preluate, afiasate si/sau inregistrate. Lumina este o forma de energie formata din sapte componente
de baza. Aceste componente formeaza un spectru, din care ochiul uman poate percepe doar o
portiune cuprinsa intre aprox. 400nm si 700 nm. Aceata lumina este folosita pentru « sensibilizarea »
elementelor fotosensibile (senzorul de imagine). Mai jos se poate vedea gama de radiatii, in care se
incadreaza radiatia vizibila si cea infrarosie:
170
Fig. Spectrul radiatiilor
SISTEME TVCI
Radiatia de tip infrarosu se situeaza in afara spectrului vizibil. Acest tip de radiatie este emisa
de catre toate obiectele, oameni, animale, etc. Obiectele « calde » apar evidentiate pe un fundal
«rece» in conditii slabe de iluminat, de exemplu noaptea. Orice camera video poate sa functioneze in
spectru vizibil, dar doar anumite camere pot functiona si in spectru IR (numi aceste camere ca fiind
de tip Day/Night). Unitatea de masura a lumini este lux-ul. Mai jos sunt date cateva valori tipice ale
fluxului luminos in diferite conditii de iluminat. Aceste valori trebuie avute in vedere atunci cand,
pentru anumite conditii de mediu, se alege un anumit tip de camera si lentila, care trebuie sa se
conformeze conditiilor diverse si variabile de iluminat. Aceste valori pot fi folosite atunci cand se
doreste alegerea unei camere cu o anumita sensibilitate pentru un anumit mediu de instalare. Tabel
cu valori de iluminat tipice:
Tip de iluminat Valoare (Lux)

Soare puternic 100.000
Soare cu nori 70000
Birouri 100-1000
Apus/rasarit 500
Lumina stradala 1-10
Luna plina 0.2
Luna acoperita 0.007
Cer noros noapte 0.00005
Performanta unui sistem de supraveghere video depinde nu doar de performanta elementelor

componente – lentile, camere, echipamente de transmisie, de procesare si afisare – dar depinde in mare
masura de cantitatea, calitatea si distributia luminii in mediul in care camerele video vor functiona.
2.2. Camera video
Camera video este principalul element al unui sistem de supraveghere video, aceasta
producand semnalul video sau stream-ul video pe care il transmite catre un echipament de gestiune
(fie el echipament de afisare, stocare sau alt tip de procesare).
Fig. Camera video
Senzorul de imagine al camerei

Majoritatea camerelor utilizate in industria sistemelor de supraveghere video folosesc
« chip set«-uri specializate, care ofera facilitati si optiuni ce permit o preluare mult mai corecta
chiar si in conditii de iluminat scazut, avand ca rezultatul final o calitatea imaginii/grad de utilizare
a imaginii, mult mai bun decat precedentele generatii de camere video (camere analogice, camerele
IP de rezolutie standard).
Senzorul de imagine este format dintr-o « matrice » de elemente fotosensibile numite elemente de
imagine sau pixeli. Pixel-ul este elementul de baza al imaginii, care transforma lumina cazuta pe el in
171
Viorel TULEŞ
semnal electric, intensitatea acestui semnal electrci este direct proportionala cu cantitatea de lumina
care ajunge pe elementul de imagine. Principalele tehnologii de senzori utilizati in camere video sunt :
• CMOS - Complementary Metal-Oxide Semiconductor
• CCD – Charge-Coupled Device
1 2 3
Fig. Senzor CMOS (1), Senzor CCD (2), Matricea de pixeli a unui senzor de imagine (3)
Senzorul de imagine tip CCD (Charged Coupled Device) : Tehnologia senzorilor tip CCD este una
dezvoltata special pentru industria camerelor video. Principalul avantaj, comparativ cu tehnologia
CMOS, consta in sensibilitatea mai ridicata in conditii de iluminare scazuta ceea ce inseamna
imagini de calitate mai buna pentru conditii de iluminat scazut. Tehnologia CCD presupune un
proces mai complex de producere si incorporare in camerele video, seznorii fiind mai scumpi de
produs decat cei CMOS.
Senzorul de imagine tip CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor) : Tehnologia CMOS
este una mult mai larg raspandita. Senzorii tip CMOS pot fi produsi in dimensiuni variabile, pentru
camere miniaturale pana la camere tip megapixel. Diferenta intre cele doua tipuri de tehnologii,
in ceaa ce priveste calitatea imaginii, s-a redus, astfel incat calitatea imagini se apropie de cea a
sensorilor CCD. Principalul dezavantaj al acestui tip de senzor de imagine (CMOS) este sensibilitatea
mai scazuta, pentru conditii de iluminat scazut. In conditii de iluminat constant acest lucru nu este
o problema dar in conditii de iluminat scazut imaginea rezultata este intunecata sau de calitate slaba
(perturbata de « zgomot »). Totusi, senzorii de tip CMOS sunt mai ieftin de produs si prin urmare ii
intalnim in aproape toate tipurile de camere.
Formate de senzor de imagine (formatul camerei)

Standardele de imagine folosit in industria supravegheri video sunt 4:3 si 16:9 (H :V). Acest
parametru se defineste ca «aspect ratio » (raport de afisare) si are corespondent in noile tehnologii
de afisare. Raportul de 16:9 corespunde standardelor de afisare actuale, iar ce de 4 :3 este specific
vechilor tipuri de monitoare (CRT). Cele mai des intalnite formate pentru senzorii de imagine CCTV
sunt urmatoarele : 1’’, 2/3’’, 1/2’’, 1/3’’, 1/4’’. Cu cat dimensiunea senzorului este mai mare cu atat
imaginea rezultata va avea o calitate mai buna. Totusi, din motive economice, cele mai des folosite
sunt cele de 1/3’’ si 1/4’’, precum si variatii ale acestor pentru raportul de 16:9.
Fig. Formate de senzori de imagine. Senzor de imagine

172
SISTEME TVCI
Caracteristici generale ale camerelor video
Rezolutia. Rezolutia este una dintre principalele caracteristici ale oricarei camere video ea
fiind o masura foarte importanta a calitatii imaginii pe care acea camera o poate reda. Rezolutia unei
camere reflecta capacitatea acelei camere de a reda detaliile unei scenei. Pentru camerele analogice
rezolutia este exprimata in numar de linii TV orizontale iar pentru cele digitale in numar de pixeli
(orizontala x verticala). La fel de bine se poate definii rezolutia ca nivelul de detaliu pe care il are o
imagine afisata sau inregistrata. Pentru senzorul de imagine rezolutia se exprima in pixeli, astfel incat
cu cat numarul de pixeli ai unui senzor este mai mare, dimensiunea senzorului ramanand acceaasi,
cu atat dimensiunea (suprafata) unui pixel devine mai mica, deci necesitand mai multa lumina sa se
acumuleze pe suprafata sa pentru a produce un semnal electric, ducand, la nivelul intregului senzor,
la scaderea sensibilitati.
Rezolutii camere analogice (linii TV orizontale)
Tip camera Rezolutie standard Rezolutie medie Rezolutie inalta Rezolutie ultra-inalta
Color 330 480 540 570
Monocrom 380 520 570 600
Rezolutii camere IP/megapixel/HD analogic
1080p (Full
VGA SVGA WSVGA 720p (HD) 2MP 3MP 5MP 4K 7K
HD)
Latime (H) 640 800 1024 1280 1920 1600 2048 2592 3840 7360
Inaltime (V) 480 600 600 720 1080 1200 1538 1944 2160 4128
Fig. Rezolutii si formate de senzor
Sensibilitatea: sensibilitatea unei camere este o masura a performantei camerei in conditii slabe de
iluminat, se mai intalneste in specificatii ca fiind iluminarea minima. Acest parametru este influentat
de mai multi factori, printre acestia se includ, apertura (deschiderea) irisului, calitatea obectivului,
dimensiunea si calitatea senzorului de imagine, functia de amplificare a camerei, timpul de expunere,
modalitate de procesare a semnalelor produse de senzorul de imagine. Sensibilitatea mai poate fi
descrisa ca fiind iluminarea minima necesara, la o deschidere data a lentilei, pentru a produce o
imagine utilizabila (acceptabila). Masura acestei valori este exprimata ca fiind « cantitatea » de lumina
necesara in anumite conditii, raportata la apertura irisului (pentru o distanta focala fixa). De exemplu :
0.1lux@f1.2 (unde f1.2 se numeste f-stop). Aceasta valoare exprima cantitatea minima de lumina
necesara pentru a produce un semnal util/o imagine utilizabila. In capitolul dedicat obiectivului
va fi explicata semnificatia marimii f-stop. Cu cat valoarea exprimata in lux este mai mica, cu atat
173
Viorel TULEŞ
sensibilitatea camerei este mai buna (poate sa performeze in conditii de iluminat scazut). Cu cat mai
multa lumina exista in scena sau pe obiectul supravegherii cu atat calitatea imaginii este mai buna. Cu
putina lumina in scena focalizarea va fi mai dificila si imaginea va fi mai intunecata sau cu zgomot.
Raportul Semnal Zgomot (Signal Noise Raport - SNR) : Este un parametru care descrie, din punct de
vedere dinamic, comportamentul camerei si capacitatea ei de a compensa influenta perturbatoare a
« zgomotului », a semnalului parazit, care se suprapune peste semnalul util. Nicio camera nu poate
rejecta acest « zgomot«, influenta acestuia putand fi doar redusa. Masura acestui parametru este data
in decibeli (dB). O camera cu un raport semnal zgomt cat mai mare are o capacitate mai mare de a
reduce « zgomotul« si de a furniza imaginii de calitate mai buna, decat o camera cu SNR mai mic.
Timpul de expunere: Este timpul necesar acumularii de lumina pe senzorul de imagine. Daca in scena
supravegheata exista suficienta lumina, atunci camera va avea nevoie de un timp de expunere mic. Pentru
scene mai intunecate este necesar, evident, de un timp mai mare. Totusi, un timp mai mare de expunere
poate sa insemne imagini mai neclare datorita miscarii din scena dar si sa duca la reducerea numarul de
cadre (frame) pe care le poate furniza camera. Shutter-ul are rolul de a controla timpul de expunere a
senzorului la lumina. Un shutter cu viteza mare (adica cu timp redus de expunere) este recomandat pentru
redarea imaginilor in care avem obiecte in miscare rapida. Totusi un shutter rapid inseamna un timp de
expunere mic, adica mai putina lumina ajunge pe senzorul de imagine si are ca rezultat o imagine mai
intunecata. Daca este necesar un shutter rapid atunci trebuie sa ne asiguram ca avem suficienta lumina.
Valoarea shutter-ului poate fi setata manual sau poate fi lasata pe regimul automat.
Fig. Efectul shutter-ului asupra imaginilor in miscare
Compensarea Luminii din Spate (Back Light Compensation - BLC): Aceasta functie are un rol major in
situatiile in care obiectul supravegherii se afla pe un fundal luminos, ori cand cea mai mare parte a luminii
vine din spatele obiectului. Sistemul de expunere al camerei se seteaza automat pentru o medie a cantitatii
de lumina din scena. Daca in scena apare o cantitate mai mare de lumina, atunci sistemul de expunere
reactioneaza la aceasta prin ajustarea (inchiderea) irisului (sau a irisului electronic) acest lucru avand ca
efect o imagine mai intunecata. Pentru a compensa acest efect, prin activarea functiei BLC, camera va
calcula timpul de expunere bazandu-se pe nivelul de iluminare doar dintr-o parte a imaginii, uzual in
centrul imaginii, care este de interes pentru vizualizare. Orice modificare a iluminatului in afara acestei
ferestre este ignorata de catre sistemul de expunere.
174
SISTEME TVCI
Fig. Influenta BLC asupra imaginii
Comportament in Regim Dinamic (Wide Dynamic Range) : Regimul dinamic se refera la prezenta, in
aceeasi scena de supraveghere a camerei, a unor zone cu iluminat diferit, unele iluminate mai puternic decat
altele. Aceasta este o problema pentru camerele care nu stiu sa gestioneze aceste zone cu iluminat diferit,
obiectele/tintele din zonele intunecate neputand fi vizibile, sau foarte putin vizibile. O camera care are un
comportament dinamic bun (WDR mare) va putea sa faca vizibile obiectele/tintele din zonele intunecate.
O camera care are un WDR bun este una in care, de obicei, senzorul de imagine lucreaza in modul « dubla
expunere », in care se foloseste un timp de expunere mic pentru zonele iluminate mai puternic si un timp de
expunere mare pentru zonele cu iluminat scazut. Cele doua imagini astfel obtinute sunt combinate pentru a
produce o imagine de calitate, in care obiectele din zonele intunecate pot fi observate, vizualizate.
Fig. WDR mare WDR mic
Balanta de Culori: este un parametru care se refera la capacitatea camerelor de a reda in mod cat mai
natural culorile in conditii de iluminat diferite. Acesta functie devine vizibila atunci cand folosim o camera
atat pentru conditii de exterior cat si pentru interior, la trecerea de la o sursa de iluminat la alta (iluminat
natural, iluminat artificial) se vede cum exista o variatie a nuantelor culorilor, care este compensata de catre
camera astfel incat culorile sa fie redate la fel pentru ambele tipuri de iluminat.
2.3. Obiectivul (lentila)
Alegerea obiectivului este una din alegerile care influenteaza in mod direct performanta unei
camere, ce anume va «vedea» acea camera, cat anume din scena pe care o supravegheaza camera va
fi preluat si « transformat« in imagine. Acesta alegere depinde de mai multi factori, ca de exemplu
: pozitia fizica a camerei fata de tinta/obiectul supravegherii, nivelul de iluminare al scenei, cerinte
privind nivelul de detaliu al imagini dorite (identificare, recunoastere, detectie, monitorizare), ce
anume se doreste a se monitoriza, identifica, (tipul tintei), tipul camerei, etc. Obiectivul camerei este
175
Viorel TULEŞ
esential pentru preluarea imaginilor si determina calitatea acestora imagini. Obiectivul este un element
optic, dar si electronic si mecanic, ce se ataseaza camerei, prin intermediul caruia se realizeaza functia
de preluare si focalizare a luminii pe senzorul de imagine, controland in acelasi timp cantitatea de
lumina ce ajunge pe senzorul de imagine.
Punctul de pe axa lentilei unde se focalizeaza (converg) razele luminoase se numeste punct focal.
Distanta de la acest punct la planul de formare a imaginii se numeste distanta focala. Distanta
focala determina campul de vizualizare « field of view » sau unghiul de vizualizare, la o distanta
data, adica ceea ce “vede” acea camera. Cu cat distanta focala este mai mare cu atat campul de
vizualizare devine mai ingust. O distanta focala mica inseamna ca acea lentila « vede » o arie mai
mare (larga) atat in plan orizontal cat si in plan vertical, din acest motiv obiectele din campul vizual
apar departate si de dimensiuni mici.
Fig. Campul de vizualizare, punctul de focalizare si distanta focala (f)
In figura de mai jos este reprezentata schematic relatia dintre distanta focala si dimensiunea in plan
orizontal/vertical a scenei/ariei supravegheate.
Fig. Relatia dintre distanta focala si campul de vizualizare
De exemplu : Care va fi dimensiunea orizontala (Horizontal Field of View) a unui obiect supravegheat
cu o camera avand senzorul de ½ “, daca distanta focala este de 12.5mm iar distanta de la locul de
montaj al camerei pana la obiectul/tinta supravegheri este de 5 m ?
Pentru un obiectiv cu dimensiunea de 1/2‘’ conform figurii ce reprezinta formatul senzorilor
pentru diverse valori, dimensiunea orizontala a senzorului de imagine este de w=6.4mm. Asadar
dimensiunea obiectului va fi de W = 6.4 mm x (5000 mm/12.5mm) = 2560 mm. In mod invers, daca
176
SISTEME TVCI
stim ce dimensiuni are obiectul/tinta pe care vrem sa-l supraveghem putem deduce distanta focala
necesara pentru lentila. In mod obisnuit producatorii de sisteme video asigura instrumente de calcul
pentru distanta focala si campul de vizualizare, astfel incat sa putem alege de la inceput tipul de
lentila necesara unei aplicatii.
Fig. Exemplu de calcul al distantei focale si a campului de vizualizare
Se poate observa ca, pe langa distanta focala si dimensiunile campului de vizualizare, aplicatiile
software de proiectare sisteme video permit si alegerea altor caracteristici esentiale pentru o camera
video si pentru un sistem in ansamblu :
• in ce condtii de montaj trebuie instalata o camera pentru a obtine rezultatul dorit
• care este nivelul de detaliu obtinut cu o camera, la diverse distante fata de locul de montaj al
camerei
• ce tip de lentila trebuie aleasa pentru a ajunge la o anumita densitate de pixel/m la o anumita
distanta
• ce format de senzor si rezolutie pentru camera, pentru a obtine anumite rezultate in anumite
conditii
Fig. Relatia intre distanta focala si campul de vizualizare
Campurile de vizualizare/lentilele se impart in :

• camp de vizualizare normal – similar cu cel dat de ochiul uman
• camp de vizualizare de tip telefoto – este un camp vizual ingust, care permite extragerea de
detalii mult mai fine din scena, decat ar putea reda ochiul uman. Se foloseste o lentila telefoto
atunci cand obiectul supravegherii este foarte mic sau este situat la distanta mare fata de
camera. O lentila telefoto are in general o capacitate mai redusa de a acumula lumina.
177
Viorel TULEŞ
• camp de vizualizare de tip wide-angle – este un camp de vizualizare larg, ce reda mai putine
detalii decat o lentila normala. Aceasta asigura o adancime bunaa campului de vizualizare si
are o capcitate buna de preluare a lumini.
Fig. Exemplu de imagine pentru cele 3 tipuri de lentile
Din punctul de vedere al distantei focale obiectivele se impart in :

• obiective cu distanta focala fixa
• obiective cu distanta focala variabila – varifocale
• obiective cu zoom motorizat
Obiectivele cu distanta focal fixa sunt folosite din considerente de economie dar, avand distanta focala
fixa, atunci si campul de vizualizare este fix, acest lucru presupune ca trebuie luate in calcul inca de
la inceput cotele de montaj (distanta pana la tina, inaltimea de montaj) precum si marimea obiectelor
supravegheate pentru a putea alege lentila cu distanta focala corecta. Orice schimbare a cerintelor
aplicatiei presupune, de cele mai multe ori schimbarea lentilei ori a locului de amplasare a camerei.
Obiectivele varifocale: au avantajul de a putea fi folosite intr-o gama extrem de larga de aplicatii, mai
ales atunci cand nu stim de la inceput care sunt cerintele aplicatiei, in termeni de camp de vizualizare,
cerinte de identificare, etc. Acest tip de lentila permite reglarea distantei focale intr-o gama fixa,
relativ mica (de ex : 3.5 – 8 mm, 5 – 50 mm, etc). Fixarea distantei focale se face la instalarea camerei,
in mod manual, folosind controlul Wide/Tele aflat pe lentila.
Obiectivele cu zoom motorizat sunt un pas inainte in ceea ce priveste obiectivele varifocale, oferind
cea mai mare functionalitate. Aceste obiective sunt comandate de la distanta prin modificarea
distantei focale si, implicit, a campului de vizualizare, realizandu-se focalizarea automata (autofocus)
sau manuala. Astfel se permite operatorului sa examineze amanuntit anumite detalii ale scenei. Prin
modificarea distantei focale se modifica si adancimea campului de focalizare. Uzual aceste lentile se
folosesc pentru camerele de tip Pan&Tilt&Zoom si cele de tip Speed-Dome, dar sunt si camere fixe
care au acest tip de lentila. Pentru a descrie calitatile acestui tip de obiectiv se foloseste raportul dintre
distanta focala maxima si cea minima (Zoom Ratio – raportul de zoom sau zoom optic). De exemplu
pentru un obiectiv avand distanta focala intre 10 mm si 100 mm acest raport este de 10X, iar pentru
un obiectiv care are distanta focala intre 18 mm si 144 mm raportul de zoom este de 8X. De observat
ca un zoom optic mare nu inseamna o distanta focala mare, in exemplul de mai sus o camera cu
obiectivul avand zoom optic 8X poate sa « vada » mult mai departe decat cea cu zoom optic de 10X.
Formatul obiectivului. Ca si pentru senzorul de imagine al camerei, obiectivele au formate similare :

1’’,2/3’’,1/2’’,1/3’’,1/4’’, aceste fiind rezultate din diametrul lentilei, raportat la dimensiunile imginii
produse. Practica uzuala este de a folosi acelasi format atat pentru lentila cat si pentru senzorul de
imagine al camerei, dar este posibil sa se foloseasca si obiective cu format mai mare pe camere
178
SISTEME TVCI
cu senzor de imagine mai mic decat al lentilei (de exmplu se poate folosii o lentila de ½’’ pe un
senzor de 1/3’’). Ca principiu, se alege o lentila care poate furniza o imagine mai mare decat cea
a senzorului camerei. Daca se alege o lentila cu un format mai mic decat al senzorului atunci
imaginea rezultata va avea colturile negre, daca se va alege o lentila cu un format mai mare atunci
nu toata energia luminoasa ajunge pe senzor, iar o parte din unghiul de vizualizare (o parte din
campul de vizualizare) se va pierde. In imaginile urmatoare se poate vedea efectul alegerii unei
format diferit pentru obiectiv si senzorul de imagine.
Fig. Exemplu de combinatie lentila cu o camera cu senzor de imagine 1/3’’
Formatele mari de lentila ofera cateva avantaje comparativ cu cele mici : o mai mare adancime a
campului de focalizare si imagini cu mai putine efecte de distorsionare la margini.
Montura obiectivului. Din punctul de vedere al montarii obiectivului pe camera exista doua tipuri
de obiective : C- mount si CS-mount. Ambele au acelasi diametru de 1’’ dar ce difera este distanta
dintre lentila si senzorul de imagine atunci cand lentila este montata pe camera. Pentru obiectivul
tip C-mount distanta este de 17.5 mm iar pentru obiectivul tip CS-mount distanta este de 12.5
mm. Standardul initial a fost C-mount, folosit in camere cu CCD de 1’’ sau 2/3’’, dar, odata cu
procesul de miniaturizare a senzorilor (1/3’’ si 1/4‘’) s-a trecut la standardul CS-mount. Astazi
aproape toate camerele video folosesc standardul CS. Totusi, pentru obiectivele tip C-mount
exista un adaptor care le permite montarea pe camere tip CS-mount. Obiectivele CS-mount nu se
pot monta pe camere C-mount.
Fig. Tipuri de montura pentru obiective
Irisul (Diafragma) obiectivului

Cantitatea de lumina care cade pe senzorul de imagine trebuie sa fie intre anumite limite pentru
o performanta optima a camerei. Prea multa lumina duce la fenomenul de supraexpunere sau
albire, prea putina lumina inseamna o imagine mai intunecata si pierderea detaliilor in zonele
aflate in umbra. Irisul (sau diafragma) are rolul de a controla cantitatea de lumina ce ajunge pe
senzorul de imagine. Irisul consta dintr-un numar de pale metalice aranjate astfel incat produc o
deschidere circulara in centrul lor. Deschiderea (apertura irisului) se poate mari sau micsora in
incremente numite f-stops.
179
Viorel TULEŞ
Fig. Irisul
Un alt rol al irisului, in afara controlului lumini ce ajunge pe senzor, este acela de a controla adancimea
campului de focalizare. Practic irisul este cel mai bine definit de F-stop (Numarul F sau F.No). Acest
parametru este o masura a « luminozitatii » obiectivului. Valoarea acestui numar se calculeaza cu
formula F.No = f/D (f-distanta focala a lentilei si D-diametrul irisului). Cu cat F.No este mai mare cu
atat mai putina lumina ajunge pe senzorul de imagine. O valoare mica a numarului F.No inseamna
mai multa lumina care ajunge pe senzor. Acest parametru este luat in calcul la masurarea sensibilitatii
camerei (de exemplu 0.1lux@F1.2). In tabelul de mai jos sunt date cateva valori privind procentul de
lumina ce ajunge pe CCD pentru diverse valori ale numarului F.
F. No F1.0 F1.2 F1.4 F1.7 F2.8 F4.0 F5.6

% din lumina ajunsa pe senzor 20 14.14 10 7.07 2.5 1.25 0.625
O clasificare a tipurilor de obiective in functie de iris este urmatoarea:

• obiectiv cu iris fix
• obiectiv cu iris manual
• obiective cu iris automat (autoiris)
Obiectivul cu iris fix este un tip de iris care nu poate sa se adapteze la conditiile variabile de iluminat,
deschiderea acestuia ramanand constanta. Obiectivul cu acest tip de iris este recomandat doar pentru
conditii de interior unde nivelul de iluminat ramane constant. Parte din functiile irisului sunt realizate
de camera prin folosirea functiilor Electronic Iris si Automatic Gain Control.
Obiectivul cu iris manual permite reglarea deschiderii irisului la momentul instalarii, astfel incat sa
corespunda conditiilor de iluminat existente, totusi, la fel ca si la obiectivele cu irisul fix, conditiile
de iluminat trebuie sa fie relativ constante pentru a avea o imagine buna. Pentru astfel de obiective se
recomanda gasirea unei valori “medii” care sa corespunda cat mai multor variatii ale luminii.
Obiectivul cu autoiris este, practic, cel mai folosit si cel mai util pentru marea varietate de aplicatii in
care conditiile de iluminat nu sunt constante, in special pentru aplicatiile de exterior unde conditiile
de iluminat se schimba continuu. Acest tip de obiectiv, cu autoiris, este controlat in mod automat
si constant de catre camera pentru obtinerea unui nivel de iluminare optim pe senzorul de imagine.
Controlul iris-ului se poate face prin mai multe metode. Astfel, obiectivele cu iris automat se pot
clasifica in mai multe tipuri.
Video Drive Iris. Acest tip de obiectiv contine toata partea electronica de analiza a semnalului video
obtinut de la camera. Un semnal video de referinta se preia de la camera iar lentila incearca sa mentina
acesta valoarea de tensiune la 1Vpp prin inchiderea sau deschiderea diafragmei. De exemplu daca
nivelul de iluminare incepe sa scada atunci si valoarea semnalului video va scadea, in acel moment
circuitul de analiza a semnalului va da o comanda catre servo-motorul inglobat de deschidere a
diafragmei, pana cand se atinge din nou valoarea optima de 1V p-p a semnalului de referinta.
180
SISTEME TVCI
Direct Drive Iris. Pe masura ce circuitele de analiza a semnalelor TV si de comanda au fost incorporate
pe scara din ce in ce mai larga direct in camerele de supraveghere video, au aparut din ce in ce mai
mult obiective mai mici si mai ieftine – numite Direct Drive. Aceste obiective controleaza diferit iris-
ul printr-un procedeu numit – galvanic drive. Obiectivele Direct Drive nu contin circuite de analiza
a semnalului ele fiind comandate direct de catre camera video prin doua semnale : drive signal si
damping signal. Drive signal este semnalul de control al lentilei iar damping signal este folosit pentru
prevenirea situatiilor cand lentila reactioneaza prea repede la schimbarile de iluminat din campul
vizual. Acest semnale sunt furnizate de catre camerele video care accepta acest tip de lentile.
P-Iris. Un tip de lentila cu auto-iris dar care are, in plus, un control « precis » al acestuia. Comparativ
cu o lentila normala, acest tip de lentila permite un control optim al irisului si nu doar ajustarea fluxul
luminos prin lentila. In acest fel se asigure o calitatea mai buna a imaginii, prin setarea irisului la un
anunmit f-stop, astfel incat lentila sa sa fi pozitionata in acel punct unde erorile optice sunt reduse si
calitatea imaginii sa fie maxima.
Tinand cont de tipul de iluminat cu care camera va functiona lentilele pot fi clasificate in:
• lentile fara corectie IR: recomandate pentru camerele color standard
• lentile cu corectie IR: recomandate pentru camerele monocrome si cele de tip day/night
• lentile asferice: lentile ce pot prelua mai multa lumina si au un comportament mai bun in
conditii de iluminat scazut;
• lentile cu corectie de culoare: lentile ce permit o focalizare in acelasi punct a intregului spectru
de lumina vizibila, nu se pot folosii cu lumina IR;
Corectia IR se aplica pentru a elimina efectul de defocalizare specific lentilelor fara corectie IR,
atunci cand pe lentila ajunge lumina IR. Aceasta anomalie apare din cauza diferentelor de lungime de
unda ale celor tipuri de radiatie.
Fig, Lentila fara corectie IR Fig. Lentila cu corectie IR
Fig. Tipuri de lentile:

1-tip fish-eye, 2-lentila varifocala, 3-lentila tip zoom-motorizat, 4-lentila cu corectie IR
Adancimea campului de Focalizare
Este momentul sa vorbim acum despre un parametru important al lentilelor si anume adancimea
campului de focalizare. Uzual o lentila se focalizeaza, la o anumita distanta, pe un obiect. Acel obiect
va aparea in imagine foarte clar, totusi, pe o anumita distanta in fata si in spatele lui si celelalte
181
Viorel TULEŞ
obiecte vor aparea, la fel, foarte clar. Impreuna formeaza asa numitul « camp de focalizare ». Suma
acestor doua distante, din fata si din spatele obiectului, se numeste adancimea campului de focalizare.
Obiectele care nu sunt in acest « camp de focalizare », pe toata adancimea lui, vor pierde din claritate.
Adancimea campului de focalizare depinde de numarul F.No (« luminozitatea » lentilei, care depinde
invers proportional de deschiderea irisului). Asadar, adancimea campului de focalizare depinde invers
proportional de deschidera irisului. Pe masura ce irisul se inchide adancimea campului de focalizare
va creste, ceea ce inseamna ca mai multe obiecte vor intra in campul de focalizare, adica vor aparea
mai clar in imagine. Un dezavantaj al cresterii acestei adancimi prin inchiderea irisului este ca pe
senzorul de imagine va ajunge mai putina lumina, iar imaginea va fi mai intunecata.
Fig. Relatia dintre Iris si adancimea campul de focalizare
Adancimea campului de focalizare este dependenta de distanta de focalizare, obiectivele « wide

angle », cele care au unghiul de vizualizare mare - adica distanta focala mica- vor avea o adancime
mai mare decat cele de tip « telefoto » - adica cele cu o distanta focala mare. Obiectivele autoiris, prin
natura lor putand sa-si modifice deschiderea irisului, vor face ca si adancimea campului de focalizare
sa se modifice.
Fig. Irisul si Adancimea de Focalizare
Un exemplu de functionare este urmatorul : o camera de tip day/night dotata cu un obiectiv autoiris.
Pe parcursul zilei cand lumina ambientala este suficient de puternica irisul va fi mai inchis pentru a
reduce cantitatea de lumina ce ajunge pe senzorul de imagine. In aceste condtiii adancimea campului
de focalizare este buna. Pe masura scaderii luminii irisul va incerca sa compenseze lipsa luminii prin
deschiderea diafragmei si deci prin reducerea adancimii campului de focalizare, care va deveni mai
redus. Acest lucru trebuie luat in calcul pentru ca adancimea campului de focalizare este un factor
important in performanta unei camere.
182
SISTEME TVCI
2.4. Tipuri de camere
O clasificare a tipurilor de camere se poate face dupa mai multe criterii :

• mobilitatea : camere fixe, camere mobile
• tipul de aplicatie : camere de interior, de exterior, pentru conditii extreme sau speciale, nivelul
de protectie si rezistenta la factorii de mediu, gradul de protectie anti-vandal, etc.
• tipul de imagine furnizat : camere color, de tip day/night, termice
• forma camerei : camere box, dome, bullet, etc.
Fiecare dintre camere se poate afla in una sa mai multe categorii, factorii de alegere ai camerei
video pentru o anumita aplicatie sunt impusi de : conditiile de mediu in care va functiona camera
(temperatura, umiditate, factori contaminanti, etc.), iluminatul (tipul de lumina folosit de camera),
tipul de tinta si viteza acesteia, cantitatea de detalii necesare la nivelul tintei/obiectului supravegherii,
distanta pana la tinta, etc.
In continuare vom descrie cateva tipuri uzuale de camere folosite in sistemele de supraveghere video.
Camere fixe. Camere care isi mentin unghiul de vizualizare constant, astfel incat in orice moment
de timp supravegheaza aceeasi scena, campul de vizualizare ramane constant, neputand fi deplasat.
Acestea pot fi in diverse forme (dome, box, bullet, pinhole, etc), cu sau fara iluminat incorporat
(LED-uri IR) pentru diverse conditii de mediu.
Fig. Exemple camere fixe : pinhole camera, pachet camera, dome camera cu IR si fara,
box camera incinta si fara, bullet.
Camere fixe panoramice. Constituie o categorie de camere care aduc o serie de avantaje pentru
utilizatori, prin acoperirea unei arii largi doar cu o singura camera. Camerele panoramice pot sa
aiba lentila tip fish-eye sau pot fi de tip multi-senzor (un singur dispozitiv dotat cu 4 sau 8 lentile) cu
accoperire 180, 270 sau 360 de grade. Operatorul poate alege una sau mai multe tipuri de imagine produse
de camera, putand executa inclusiv operatii de tip E-Zoom (zoom la nivel digital, nu optic).
Fig. Exemple camere fixe: camera panoramica cu lentila tip fish-eye,

tip multi-senzor si cu lentila panomorfica
Imaginea produsa de o astfel de camera este una circulara care apare distorsionata (warped), din
cauza tehnologiei lentilei, iar pentru a putea vedea acele imagini in mod natural aplicatiile de video
management aplica o procedura numita de-warped.
183
Viorel TULEŞ
Fig. Tipuri de imagine de la o camera panoramica.
Camere mobile. Camerele mobile (de tip PTZ sau de tip Speed-dome) constituie o categorie de
camere pentru care unghiul de vizualizare poate fi modificat de la distanta, dar in acelasi timp si
pozitia acestui, adica deplasarea sus-jos/stanga-dreapta. Aceste camere sunt folosite intr-o gama larga
de aplicatii in care exista cerinte de supraveghere deosebite :
• arii mari de supravegheat unde este necesara urmarirea unor tinte aflate in miscare
• se cere preluarea unor imagini de la distante mari
• se cere interconectarea cu alte sisteme (control acces, efractie, etc.)
• controlarea de catre operatori, in functie de cerinte speciale de supraveghere
• costuri reduse, pentru supravegherea unor suprafete mari, unde ar fi necesar un numar mai
mare de camere fixe
O camera de tip PTZ (pan-tilt -zoom) este compusa dintr-o camera video, in general de mare rezolutie,
cu obiectiv auto-iris, zoom motorizat si autofocus, actionata de un set servo-motoare, comandate de
un echipament de control. Toate aceste componente se afla intr-o carcasa comuna. Modalitatile de
montaj sunt multiple : tavan, perete, stalp, coltul unei cladiri, in atarnare de diversi suporti, etc. Aceste
camere au cateva caracteristici deosebite dintre care enumeram :
• zoom optic mare (30X, 36X), lentila autofocala
• rotatie in plan orizontal de 360 grade si in plan vertical de aprox. 180 grade, inclusiv electronic-
flip
• prepozitii (presets) care pot fi memorate, posibilitatea de executie a tururilor
• intrari de alarma (care pot declansa tur-uri sau “sarirea” la prepozitii), iesiri de alarma pentru
activarea unor echipamente auxiliare
• zone/arii de mascare
• functia de auto-tracking- urmarirea unei tinte. Aceasta functie este utila pentru spatii care, in
general, nu au obiecte in miscare si cand se doreste urmarirea oricarei miscari in acel loc.
Camerele de tip PTZ pot functiona total autonom, independent de operatorii sistemului de supraveghere.
Camerele pot fi programate sa execute automat tururi sau pot fi interfatate cu alte sisteme de la
care sa primeasca comenzi. De exemplu o astfel de camera poate folosita intr-un sistem de detectie
perimetrala si poate primi, in caz de alarma pe un anumit segment, comanda de comutare la o anumita
prepozitie care este memorata in camera, acea prepozitie fiind alocata segmentului respectiv.
184
SISTEME TVCI
Fig. Camere mobile
O categorie speciala de camere mobile o constituie camerele integrate cu detectie radar. Tehnologia
radar de distanta mica a devenit o tehnologie din ce in ce mai folosita inclusiv in supravegherea
video si detectia perimetrala, combinatia celeor doua tehnologii permite ca identitificarea tintei sa
fie facuta de radar care comuta/comanda camera mobila (in spectru vizibil si/sau termic) catre tinta
astfel detectata.
Fig. Camere mobile integrate cu tehnologie radar.

Aplicatie VMS cu radar si camere video mobile
Pentru aplicatii in retail exista o categorie de camere mobile numite tube/rail camera ce permit o
deplasare fizica a camerei PTZ pe un support de rulare (sine) in interiorul unui tub de protectie, care
mascheaza prezenta camerei.
Fig. Exemplu de utilizare pentru camera tip rail
185
Viorel TULEŞ
Camere termice. Camerele termice sunt un tip special de camere, destinate aplicatiilor de supraveghere
pentru distante si arii mari, in conditii de lipsa de iluminat vizibil si in conditii de mediu dificile (ploaia
puternica, ninsoare, ceata, fum etc.). Camera termala este des folosita in aplicatii de paza perimetrala
ca o tehnologie suplimentara de detectie, de la mare distanta – pre-alarma, ce permite operatorilor un
timp suficient de reactie la o potentiala intruziune. Camerele termice se bazeaza pe radiatia termica
preluata de la obiecte/tinte.
Fig. Spectrul radiatiei
Aceasta radiatie este emisa de toate obiectele, iar cu cat diferenta de temperatura intre tinta si mediul
in care se afla este mai mare, cu atat imaginile obtinute vor fi mai bune. Imaginile obtinute de la o astfel
de camera sunt de fapt nuante de gri dar acestea pot fi colorate artificial pentru o mai buna redare a
nuantelor. O camera termica foloseste tehnologii speciale, atat pentru lentila prin care radiatia ajunge
la senzorul de imagine, cat si pentru senzorul propriu-zis. De obicei lentila este facuta din germaniu
pentru a permite radiatiei termice sa ajunga pe senzor. Senzorul poate fi din doua categorii : fara racire si
cu racire. Senzorii fara racire (de obicei se bazeaza pe senzorul de tip microbolometric) functioneza in
apropierea temeperaturii ambientale si folosesc radiatia din spectrul 8-14 micrometri. Acestia senzori
sunt mai mici si mai ieftini decat cei cu racire si prin urmare si camerele respective sunt mai ieftine,
dar au o durata de viata mai lunga. Senzorii cu racire functioneaza intr-o incinta inchisa ermetic la o
temperatura de apx. -210 grade Celsius pentru a reduce zgomotul generat de propria radiatie termica
la temperaturi inalte. Functioneaza in banda 3-5 micrometrii si pot distinge diferente de temperatura
mai mici, deci furnizand imagini mai clare, de rezolutie mai buna. Dezavantajul acestor senzori este
ca sunt scump de produs, consuma mai multa energie si necesita revizie (re-built) la fiecare 8.000-
10.000 ore de functionare. Sensibilitatea unei camere termice la radiatia infrarosie se masoara in
NETD (Noise Equivalent Temperature Difference). Cu cat acesta este mai mic cu atat camera este
mai sensibila. Camerele termice sunt produse si in combinatie cu senzori in spectru vizibil, astfel
incat camera sa poata furniza ambele tipuri de imagini, in functie de tipul de radiatie existent/folosit
(camere hibride).
Fig. Exemple de camere termice
186
SISTEME TVCI
2.5. Echipamente auxiliare
Camera video si obiectivul sunt elementele principale ale procesului de achizitie de imagine, dar
acestea trebuie montate in conformitate cu mediul in care vor functiona si pentru aplicatia specifica
pentru care au fost alese. Pentru a isi indeplinii rolul, camerele au nevoie de echipamente auxiliare
pentru a functiona corect in toate conditiile de mediu (umiditate, temperatura, agenti corozivi,
protectie la impact mecanic, etc.)
Echipamentelor auxiliare folosite in sistemele de securitate video includ :

• Incinte, carcase de montaj camere
• Suporti de montaj, stalpi
• Surse de alimentare, doze de conexiuni, iluminatoare
• Elemente anti-sabotaj
• Echipamente de distributie, amplificare, conversie (media convertoare)
• Echipamente de comanda : joystick, keyboard
Fig. Suporti de montaj pentru diverse tipuri de instalare:

perete, colt, in atarnare, pe stalp sau parapet
Fig. Incinte pentru camere video
Incintele (carcasele) camerelor trebuie sa permita utilizarea acestora in medii diferite, depinzand
de aplicatia pentru care au fost proiectate. De exemplu pentru medii cu pericol exploziv trebuie
folosite echipamente cu certificare ATEX, nu doar pentru camera ci si pentru doze, cabluri si orice alt
echipament auxiliar.
Fig. Exemple de certificari
Pentru protectia antivandal avem standardul EN 62262 care introduce asa numita gradatia IK.Acesta numerotatie,
cod, ofera o masura a nivelului de protectie a carcaselor echipamentelor electrice impotriva impactului mecanic
extern. Codarea IK are o scala de la 0 la 10, unde IK10 este gradul cel mai mare de protectie.
187
Viorel TULEŞ
Fig. Iluminatoare IR, lumina vizibila, hibride, IP
Fig. Elemente de protectie
Elementele de protectie sunt folosite acolo nivelul de risc este unul ridicat, unde este foarte probabil
ca echipamentele video sa fie sabotate si scoase din uz.
Fig. Doze de jonctiuni, surse de alimentare, UPS-uri tower si rack mount
Echipamentele de transmisie si alimentare sunt parte integrata din orice sistem de supraveghere video.
Ele preia, convertesc, transmit, distribuie semnale (video, audio, alimentare, etc.) pe diferite medii,
asigura necesarul de energie si comanda pentru echipamentele video.
Fig. Echipamente de conversie, distributie si comanda
188
SISTEME TVCI
3. Specificatii de sistem video
3.1. Rezolutii video
Una dintre cele mai importante, daca nu cea mai importanta, cerinta impusa oricarui sistem de
supraveghere video este cea privind calitatea imaginii obtinute, inregistrate si afisate. Cat de multa
informatie utila se poate obtine din aceaste imagini? Ce putem detecta, recunoaste identifica din
imagini? Efectul practic al acestei cerinte se reflecta in alegerea camerei, a campului de vizualizare
al camerei, a rezolutie si a conditiilor de instalare. Un parametru prin care se poate definii calitatea
unei imagini este numarul de pixeli la nivelul obiectului / tintei supravegherii (pixel-per-metru), sau
densitatea de pixeli Se pune intrebarea: cati pixel-per-metru trebuie sa avem la nivelul unei tinte pentru
a obtine cat mai multe detalii din acea imagine? Notiune de pixel-per-metru (PPM) este intuitiva si
permite o apreciere mult mai exact a calitatii imaginii obtinute de la un sistem de supraveghere/
camera video. Fundamental acest parametru este dat de numarul de pixeli pe orizontala ai camerei
divizati la lungimea orizontala a campului de vizualizare (HFOV- Horizontal Field Of View). Un
exemplu de imagine este cel din figura de mai jos:
Fig. Relatia dintre PPM si HFOV
Aceasta imagine a fost preluata cu o camera IP megapixel. Numarul de pixeli (rezolutia camerei)
este acelasi in toate cele 4 imagini. Se observa ca marirea campului de vizualizare duce la o scadere
a raportului Pixel-per-metru (Px/m) si deci a capacitatii de detaliere a obiectelor din scena. Pentru
a putea face o identificare trebuie sa avem minim 250Px/m in imaginea afisata/ inregistrata. Prin
urmare exista un raport invers proportional intre nivelul de detalierea dintr-o imagine si campul de
vizualizare. Camerele megapixel aduc un nivel marit de detaliere, la acelasi unghi de vizualizare,
comparativ cu o camera analogica de exemplu.
Standardul EN-62676-4 specifica urmatoarele nivele de detaliu pentru o aplicatie/sistem video:

• monitorizare (M) – permite observarea numarului de persoane, a directie si a vitezei de
deplasare pe o arie larga - (12.5 px/m)
• detectie (D) – detectarea unei activitati/prezente in scena de vizualizare (25 px/m)
• observare (O) – capacitatea de a determina ce se intampla in scena (62.5 px/m)
• recunoastere (R) -recunosterea unei persoane sau obiect cunoscut (125 px/m)
• identificare (I) – identificarea unei persoane/obiect necunoscut(e) (250 px/m)
189
Viorel TULEŞ
Fig. Relatia Pixel-per-Metru si nivelele de detaliu conform standard EN 62676
Acest criteriu de detaliere a calitatii imagini este cunoscuta ca si criteriul DORI. In practica cerintele
impuse unei zone de supraveghere pot fi atinse doar daca combinatia obiectiv-camera duce la valorile
exprimate in standard. Aceste conditii sunt necesare dar nu si suficiente, ele trebuie corelate si cu
celelate conditii de iluminat, sensibilitate, WDR, BLC, de montaj efectele mediului (vant puternic,
ploaie, ceata, etc.).
3.2. Compresia video
Odata cu dezvoltarea noilor tipuri de senzori, cu cresterea rezolutiilor acestora, s-a impus
devoltarea tehnicilor de compresie pentru ca fluxurile video sa poate fi transmise si stocate in conditiile
in care latimea de banda si spatiul de stocare sunt resurse limitate. Pentru a reduce necesarul de latime
de banda si spatiu de stocare se impune ca imaginile produse la nivelul camerei IP, encoder-ului
video, DVR-ului, in forma lor originala, sa fie comprimate astfel incat dimensiunea finala a imaginii
compresate sa permita procesarea, transmiterea si stocarea acesteia. In acest moment pe piata exista
atat tehnologii de compresie standard cat si tehnologii proprietare. Avantajul celor standard este ca
permit inter-operabilitatea intre diversi producatori. La sursa, echipamentul de compresie foloseste o
tehnica de codare a imaginilor iar la destinatie se foloseste o tehnica de decodare a imaginilor, adica
este necesar un codec (algoritm de compresie-decompresie, care functioneaza in pereche). Orice
echipament care vrea sa preia si sa afiseze un stream codat cu un anumit algoritm are nevoide de
codec-ul aferent acelui algoritm pentru acest lucru.
Compresia poate fi facuta in doua moduri: cu pierdere de informatie sau fara pierdere de
informatie. In compresia fara pierderi, dupa decompresie se obtine o imagine identica cu cea initiala,
pretul platit consta in rata de compresie foarte mica, adica compresia este destul de mica. Acest
lucru inseamna valori mari de transmis si stocat. Un format cunoscut de compresie fara pierderi este
GIF. Compresia cu pierderi functioneaza pe principiul eliminarii din imagine a elementelor invizibile
ochiului uman. Prin aceasta metoda se creste rata de compresie foarte mult, astfel incat se obtin
informatii ce pot fi transferate si stocate in conditii optime. In supravegherea video se folosesc tehnici
de compresie cu pierdere de informatii.
Un parametru important folosit in toate tehnicile de compresie este rata de compresie. Rata
de compresie este definita ca fiind raportul dintre dimensiunea imaginii inainte de compresie si
dimensiunea imaginii dupa compresie. Cu cat rata de compresie este mai mare cu atat imaginea este
mai comprimata (dimensiuni mici) dar si calitatea este mai scazuta. In cazul transmisiei o rata de
190
SISTEME TVCI
compresie mai mare inseamna o latime de banda consumata mai redusa.
Tehnicile de compresie pot fi impartite in doua categorii:

• compresia de imagine
• compresia video
Compresia de imagine. Aceasta tehnica de compresie se aplica unei singure imagini la un moment
dat. Principiul de functionare consta in utilizarea de similaritati in reprezentarea imaginii – pixeli
apropiati, de nuante diferite ale aceleeasi culori, sunt “comasati” la o valoare medie comuna. Aceast
valoare este folosita la decompresie unde imaginea rezultat va avea pixeli de aceeasi nuanta. Cea
mai folosita metoda este compresia jPEG. Compresia JPEG este o metoda de compresie de imagine
care poate fi facuta folosind diverse nivele de compresie selectate de utilizatori. Nivelul de compresie
selectat are relatie directa cu calitatea imaginii rezultate. In afara de nivelul de compresie selectat
un impact major asupra ratei de compresie este dat de continutul imaginii. O scena in care avem, de
exemplu, un zid alb ce ocupa mare parte din imagine va avea o rata de compresie mult mai mare si un
rezultat de dimensiuni mai mici decat o scena in care avem o multime de culori si forme geometrice
complicate.
Compresia video. Se aplica unei secvente de imagini si nu doar unei singure imagini. Cele mai utilizate
tehnici de compresie de imagini sunt : MJPEG, MPEG4, H.264, H.265.
Compresia Motion JPEG – MJPEG. Aceasta tehnica de compresie se aplica pentru secvente video ca
succesiuni de imagini independente compresate JPEG. Fiecare imagine este compresata independent
de celelalte. Are avantajul ca fiecare imagine din secventa are aceeasi calitate a imaginii. Practic
aceasta tehnica este o tehnica de compresie de imagini aplicat succesiv unui sir de imagini.
O abordare diferita o constituie tehnica MPEG. Spre deosebire de compresia de imagine care face uz
de similaritati in imagine, compresia video MPEG face uz de similaritati in succesiunea de imagini.
Compresia MPEG. Prinicipiul de baza al acestei tehnici de compresie este de a compara doua imagini
succesive ce urmeaza a fi transmise/inregistrate si, folosind prima imagine ca imagine de referinta
(I-frame), se transmit din a doua imagine doar diferentele fata de imaginea de referinta (B-frame
sau P-frame). La destinatie, pentru vizualizare, se vor reface imaginile bazandu-se pe “imaginea
de referinta” si pe diferentele din cadrele B sau P. Exista si alte functii mai complexe gen predictia
miscarii intr-o scena sau identificarea unor obiecte. Cu costul unui algoritm mai complex se transmit
mai putine date decat in tehnica M-JPEG.
Fig. Tehnica de compresie MPEG
In mod concret, continutul imaginii are un impact puternic asupra bittrate-ului rezultat. Daca
diferentele dintre cadrele I si cadrele P si B sunt mari (adica atunci cand avem miscare mare in scena
de exemplu) atunci si bitrate-ul camerei va fi mai mare si spatiul de stocare necesar va fi mai mare.
191
Viorel TULEŞ
Standarde de compresie video
MPEG-1. Aparut in 1992. Standard dezvoltat cu scopul de a stoca informatii video pe CD-uri. Are ca
obiectiv pastrarea unui bitrate relativ constant de 1.5Mbit/s la rezolutie CIF chiar daca imaginea are
o calitate diferita (comparabila cu VHS). Frame rate-ul este fix de 25fps (PAL).
MPEG-2 (ITU-TH.261). Aparut in 1994. Standard dezvoltat ca o imbunatatire a lui MPEG-1 destinat
pentru stocare/transmisie de continut video pe DVD, digital high-definition TV, digital broadcast
video si Cable TV. Extinde tehnica de compresie MPEG-1 pentru a asigura imagini mai mari si la o
calitate mare cu pretul unei rate de compresii mai mici si cu bit-rate mai mare. Frame rate-ul este fix
de 25fps (PAL).
MPEG-4. Aparut in 2000 MPEG-4 este un standard care aduce o dezovoltare majora fata de MPEG-
2. Nu are o destinatie clara precum MPEG-1 sau MPEG-2, poate fi folosit pentru transmisii video de
la aplicatii pentru telefoane celulare, aplicatii de securitate video, monitorizari video, pana la aplicatii
de studio unde nu sunt limitari de spatiu si latime de banda. In acest set de standarde se introduc
termeni noi precum : profile, nivele, short header si long header, constant bit-rate (CBR) si variable
bit-rate (VBR).
H.264 (MPEG-4 Part 10 – Advanced Video Coding) aceasta metoda de compresie este o dezvoltare
a standardului MPEG-4, prin adaugarea de functii si tool-uri noi si mai sofisticate care duc, in final,
la o compresie mai buna, in conditii de pastrare a calitatii imagini. Aceste tool-uri sunt implementate
folosind notiunea de profil. In acelasi profil sunt implementate functii specifice unui tip de aplicatie.
Exista 4 tipuri de profile: de baza, extins, principal si inalt.
H.265 High Efficiency Video Coding (HEVC) este noul standard in compresia video ce permite o
eficientizare a compresiei video de pana la doua ori mai buna fata de precedentaul standard H.264-
AVC. Cu toate ca eficientizarea compresiei depinde de continutul imaginii si de setarile circuitului de
compresie, in mod normal H.265 HVEC este capabil sa asigure, la acelasi nivel de calitate vizuala,
o compresie la jumatatea dimensiunii fisierului rezultat fata de H.264-AVC. Acest nou standard de
compresie este in deja implementat de diversi producatori in camerele si aplicatiile VMS.
4. Sisteme video IP
In prezent pe piata sistemelor de supraveghere video exista 3 categorii de sisteme:

• Sisteme analogice: transmsie de semnale video analogice compozite pe medii cablate (cablu
coaxial, pereche torsadata), cu rezolutii masurate in liniii TV (apx.0.4Mpx). Acesta tehnologie
reprezinta trecutul sistemelor video.
• Sisteme analogice cu rezolutii HD: transmsie de semnale video analogice compozite pe medii
cablate (cablu coaxial, pereche torsadata), cu rezolutii megapixel. Aici intalnim o serie de
tehnologii proprietare: HD-CVI, HD-TVI, HD-AHD. Fieare producator are propriul set de
camere & DVR pentru tehnologia respectiva, dar exista si DVR-uri hibride, care accepta
toate tehnologiile. Aceste tehnologii reprezinta o varianta ieftina de migrare de la vechiul
sistem analogic la noile cerinte de calitate a imaginii (rezolutii marite) dar care pastreaza
infrastructura existenta (cabluri coaxiale, UTP, fibra optica).
• Sistem video IP: bazate pe camere si echipamente de retea IP, folosind standardul Ethernet
de transmisie si suita de protocoale TCP/IP. Rezolutiile acestor camere IP sunt diverse,
ajungand la valori de 7K si chiar mai sus. Sistemele video IP sunt in acest moment sistemele
192
SISTEME TVCI
cu expansiunea cea mai mare, avand de partea lor o multitudine de producatori de camere,
echipamente si aplicatii dar si standarde preluate din industria IT si standarde specifice
industriei video.
4.1. Specificatii de retea
Sistemele video IP se bazeaza pe arhitecturi de reta de tip LAN sau WAN, Standardul tehnologic
al acestor retele este Ethernet (exista si alte tehnologii de retea: FDDI, Token Ring, MPLS). O retea
Ethernet este compusa din echipamente active si pasive de retea: switch-uri, routere, cabluri CU si FO,
wireless, conectica, etc. Topologiile de reta pot fi diverse, de la cele simple pana la cele redundante.
O clasificare in functie de latimea de banda a retelelor este:

• retea Fast Ethernet: 100Mbps
• retea Gigabit Ethernet: 1.000Mbps =1 Gbps
• retea 10-Gigabit Ethernet: 10.000Mbps = 10 Gbps
Majoritatea retelelor actuale sunt Gigabit dar cu backbone de 10-Gigabit pentru a asigura un flux
marit de date intre elementele principale de retea. Printe principalele avantaje ale unui sistem video
IP se numara:
• flexibilitatea
• scalabilitatea
• redundanta si disponibilitatea sistemului
• management unitar al echipamentelor
• standardizarea
Structura de transmisie in sistemele video IP este una tipica pentru retele de date, folosind aceleasi
principii, mijloace, metode, protocoale si echipamente. Ca medii fizice se folosesc: cabluri de retea
(FTP, STP), fibra optica, retea radio-wireless. Sistemul video IP este unul descentralizat, avand o
topologie de retea distribuita, permitand o scalabilitate marita. Pentru acest tip de sisteme se recomanda
un calcul al latimii de banda disponibile, pentru eliminarea efectelor de tip “gatuire”-bottleneck.
Fig. Exemplu sistem video IP
193
Viorel TULEŞ
Fig. Exemplu de sistem video IP
Echipamente de retea:
• Infrastructura de retea, echipamente pasive: rack-uri, patch-panel-uri, cabluri UTP, FTP, SFTP
fibra optica multimode sau singlemode, etc.
• Switch-uri cu management si fara management, media convertoare, access point-uri, routere,
firewall-uri, etc.
• Echipamente de alimentare: UPS-uri, injectoare POE
Printre factorii determinanti de proiectare si utilizare intr-o retea IP se afla:

• Adresarea IP: IPv4 & IPv6
• QoS – Quality of service – nivelul de calitate al serviciului permite prioritizarea traficului
intr-o retea de date, cu conditia ca toate echipamentele sa suporte acest serviciu
Fig. Exemplu de folosire QoS
• VLAN – separarea logica a grupurilor de elemente si a traficului video intr-o retea
Fig. Exemplu de organizare in VLAN-uri
• Routing, NAT-are, Port forwarding – functii de rutare catre alte retele

• Protocoale si porturi utilizate: IPv4, IPv6, UDP, TCP, HTTP, HTTPS, RTP/RTCP, IGMP V2/
V3, ICMP, ICMPv6, RTSP, FTP, Telnet, ARP, DHCP, SNTP, SNMP (V1, MIBII), 802.1x,
DNS, DNSv6, DDNS, SMTP, iSCSI, UPnP (SSDP), DiffServ (QoS), LLDP, SOAP, Dropbox,
etc.
• Securitate de retea. A devenit o cerinta de baza a retelelor si a sistemelor video IP de a asigura
functii de securitate incepand de la camera pana la switch/router/firewall. Cateva dintre
tehnicile utilizate: autentificare user/password, port security, filtrare adrese IP, suport pentru
IEE802.1X.
194
SISTEME TVCI
• VPN – retea virtuala privata, permite accesul securizat la retele aflate la distanta
• Standard POE – permite alimentarea echipamentelor (camerelor) folosind acelasi cablu de
date
POE- Power over Etherent – este standardul ce permite aiimentarea unui echipament pe acelasi cablu
pe care se face si transmisia de date. Evident exista o limita de distanta si putere pe care trebuie sa le
respecte pentru a beneficia de acest standard. Aproape toate camerere video IP suporta acest standard
astfel incat un sistem video IP se bazeaza aproape intordeauna pe alimentarea POE a camerelor,
folosind, in consecinta, switch-uri cu porturi POE sau injectoare POE. Acest standard este unul definit
de IEEE si include cateva tipuri si clase ce trebuie luate in considerare atunci cand se utilizeaza acest
tip de alimentarea a camerelor. In tabelul de mai jos sunt date tipurile/clasele si puterea maxima
aferenta fiecaruia tip/clasa.
Max Watts at Max Watts at Camera

PoE Type/Class Security Uses
Source (PSE) (PD) @100m
802.3af (Class 0) 15.4 W 0.44 - 12.95 W Indoor / Outdoor Cams
802.3af (Class 1) 4.0 W 0.44 - 3.84 W Uncommon
802.3af (Class 2) 7.0 W 3.84 - 6.49 W Uncommon
802.3af (Class 3) 15.4 W 6.49 - 12.95 W Most Device
802.3af (Class 4) PoE+, High PoE 30 W 12.95 - 25.5 W PTZs, High Power Heaters
Fig. Tabel standard POE
Daca nu se specifica decat 802.3af atunci este posibil ca orice valoare intre 4W si 15.4W sa fie
disponibila la sursa, dar, daca se specifica si clasa, de exemplu Clasa 2, atunci la sursa avem maxim
7.0W. Limitarea de distanta este data de standardul Ethernet (100m), dar exista echipamente de
extensie a acestei distante. Uzual POE este asigurat printr-un switch, injector POE sau NVR cu switch
POE integrat.
4.2. Notiuni de sistem video IP
Deoarece un sistem de supraveghere este unul in care se transfera mari volume de date sunt
necesare calcule pentru optimizarea solutiei de retea in vedera alegerii corespunztoare a echipamentelor.
Bit-rate : parametru care specifica numarul de biti pe secunda pe care camera ii produce/transmfera
in retea, Acest parametru este influentat de diversi factori: rezolutia camerei, FPS (frame rate per
second), complexitatea scenei si rata de compresie. Uzual se masoara in Kbps sau Mbps. Cu cat acest
bit rate este mai mare cu atat si calitatea imaginii este mai mare.
Latimea de banda: latimea de banda se refera la capacitatea de transmisie canalului de data, masurata
tot in biti pe secunda.
195
Viorel TULEŞ
Resolution Pixels Frame Rate Bit Rate (kb/s)
1.0 MP* 1280 x 720 (720p) 7 fps** 900 to 1800

15 fps 1600 to 3100
30 fps 3100 to 6200
1.3 MP 1280 x 960 7 fps 1200 to 2400

15 fps 2100 to 4100
30 fps 4100 to 8200
2.0 MP 1920 x 1080 (1080 p) 7 fps 1500 to 3000

15 fps 2600 to 5200
30 fps 5200 to 10,300
3.0 MP 2048 x 1536 7 fps 2400 to 4400

15 fps 4100 to 7700
30 fps 8200 to 15,400
5.0 MP 2560 x 1920 7 fps 3500 to 5700

15 fps 6100 to 10,100
30 fps 12,100 to 16,400
Fig. Exemplu de relatia dintre rezolutie, FPS si bit rate
Controlul frame rate-ului este o masura de optimizare a utilizarii latimii de banda. Se pot transmite
stream-uri cu rezolutie si numar de frame/secunda diferite la destinatii diferite, tinandu-se cont de
latimea de banda disponibila pentru fiecare destinatie.
Constant Bit Rate (CBR), Variable Bit Rate (VBR), Maximum Bit Rate (MBR). Pentru a controla latimea
de banda pe care o foloseste o camera este posibil de ales dintre 3 moduri de functionare : constant
bit-rate, variable bit-rate sau maximum bit rate. Alegerea depinde de tipul de aplicatie si cerintele de
calitate a imaginii dar si de latimea de banda disponibila. Daca se alege CBR se garanteaza un anumit
bit-rate - se impune o limita peste care nu se poate trece, de exemplu 4 Mbps - dar calitatea imaginii
nu va fi constanta. Calitatea imaginii este relativ mare daca nu este miscare in cadru si scade odata cu
cresterea miscarii in cadru. Aceasta setare este recomandabila cand avem diponibila o latime de banda
mica. Daca se alege VBR - se va pastra aceeasi calitate a imaginii indiferent daca este sau nu miscare
in cadru, pretul este cresterea bit-rate-ului si, deci, a necesarului de latime de banda. Acest mod este
necesar in aplicatii de supraveghere unde se doreste o identificare chiar in conditiile unei mari miscari
in cadru. In termeni de calitate a imaginii modul VBR este superior modului CBR. Modul MBR - este
o combinatie de CBR si VBR, adica se pune o limita maxim modului VBR de transmisie, in acest fel
MBR devine cea mai buna alegere.
Spatiul de stocare: este unul dintre cele mai importanti parametrii care trebuie calculati pentru un
sistem/storage/NVR. Parametrii de care se tine cont in acest calcul sunt: numarul de camere, rezolutia
fiecarei camere, FPS-ul, calitatea imaginii, tipul de inregistrare, durata necesara de stocare. Uzual se
folosesc aplicatii de calcul al spatiului de stocare ca in exemplul de mai jos:
196
SISTEME TVCI
Fig. Exemplu de calcula spatiului de stocare
4.3. Elemente componente sistem video IP
Elementele componente ale unui sistem de supraveghere video IP includ, pe langa

reteaua propriu-zisa:
• Camera video IP si/sau Encoder-ul Video IP
• Echipamente de stocare
• Sistem de video management
Camera video IP. O camera video de retea (IP) extinde de fapt functiile standard ale unei camere la
cele ale unui minicalculator, avand toate circuitele interne comandate de un procesor si ruland un
firmware care executa toate functiile. Camera are un senzor de imagine si circuite de prelucrare a
semnalelor dar si circuite integrate specifice precum cel de compresie. La acestea se adauga functiile
de « computer », de prelucrare a imaginilor, de analiza, de comunicatie in retea, de stocare, etc.
Fig. Schema bloc camera video IP
Cum am descris anterior, orice camera are un set de parametri ce ii permit sa activeze in anumite
conditii de mediu, de iluminat, sa furnizeze imagini cu anumite rezolutii si sa execute functii diverse.
Functiile principale ale unei camere sunt :
• achizitia/producerea de imagini : camera poate sa furnizeze un numar de stream-uri video
codate cu unul sau mai multe tipuri de codec-uri (standarde de compresie) – multi-streaming.
Fiecare stream este caracterizat de rezolutie, FPS si calitate a imagini, transmisia in retea se
face cu un anumit bit-rate, consumand o latime de banda a retelei in care este conectata
• conectivitatea in retea si alimentarea PoE : orice camera IP are un webserver ce permite
accesarea parametrilor si setarea acestora
• gestiunea alarmelor si evenimentelor : detectie de miscare, detectie sabotaj, porturi I/O, etc.
• edge-storage: stocare locala a imaginilor folosind memory-card-uri SD/SDXC/SDHC
197
Viorel TULEŞ
• audio management : daca are porturi de intrare si iesire audio
• analiza video inteligenta : detectia fetei, trecerea unei linii continuee, obiecte uitate, obiecte
mutate, etc.
• asigura support/integare pentru aplicatii VMS si standarde deschise (ONVIF)
ONVIF (Open Network Video Interface Forum) este standardul folosit in sistemele de supraveghere
video pentru interconectarea produselor de la camere pana la software. Scopul acestuia a fost de
permite diversilor producatori de camere video si aplicatii de management video sa-si integreze
produsele fara a dezvolta drivere/codec-uri special pentru un anumit produs. Acest standard este unul
deschis si a fost gandit ca un standard in evolutie cu dezvoltarile tehnologice, dar care sa asigure si
compatibilitatea cu produsele anterioare. De aici si evolutia lui in etape si aparitia profilelor (S, G,
Q) si a implementarii in etape a acestora de catre diversi producatori. In practica inca exista diferente
intre producatori in implementarea acestor profile, deci pot exista probleme de incompatibiliate la
diverse nivele.
Encoder Video. Este un echipament ce permite tranzitia de la vechile camere/sisteme analogice la

actualele sisteme IP. Acest echipament are rolul de a prelua un semnal analogic de la o camera (sau
mai multe) si sa « digitizeze » acest semnal in vederea inglobarii intr-un sistem IP. Din punct de vedere
functional un encoder are aceleasi functii cu cele ale camerelor IP (exceptand partea de achizitie
video). Pe langa acestea se adauga si functii de : comunicatie seriala cu camere mobile folosind
porturi dedicate RS-232/RS-485, interfatare cu elemente de inregistrare (hard-disk-uri USB, memory
card-uri), canale audio bidirectionale, intrari/iesiri digitale.
Fig. Encoder video IP de 4 canale
Echipamente de stocare. Gama echipamentelor de stocare in supravegherea video este una foarte
extinsa, mergand de la echipamente dedicate pana la unitati de stocare standard IT care indeplinesc si
rolul de echipament de stocare video.
Network Video Recorded – Inregistrator Video de Retea – este cel mai larg utilizat tip de echipament.
Acest echipament poate fi un echipament dedicat, produs specific pentru acest rol, sau poate fi un
echipament standard IT (un server, un PC) pe care se instaleaza o aplicatie de management video.
Principalul rol al acestor echipamente este cel de stocare a stream-urilor video primite de la camerele
video. O scurta clasificare a acestor echipamente este urmatoarea :
NVR stand-alone : Se folosesc in sisteme mici (cu pana la 16-32 de camere).
• sistem de operare de tip embedded (variante de Linux)
• numar de camere/rezolutie/FPS maxim specificat
• tipuri de camere integrate sau standarde deschise (ONVIF)
• numar de HDD-uri limitat, fara functii speciale de configurare RAID
• o singura sursa de alimentare, cu/fara switch POE inclus
• gestionat de o aplicatie de tip CMS - Centralized Management Software
• de obicei indeplineste si rolul de recorder dar si de statie de vizualizare (iesire video direct pe
monitoare, mouse & keyboard direct conectate la NVR)
198
SISTEME TVCI
Fig. NVR stand-alone cu switch POE incorporat
NVR pentru sisteme medii-mari (peste 100 de camere) : este de obicei un echipament dedicat care,
spre deosebire de cel stand-alone, are specificatii mult mai ridicate si nu este folosit decat pe post de
recorder si nu ca si statie de vizualizare / management. Printre specificatiile acestuia gasim :
• surse duale sau triple, hot-spare
• multiple configuratii RAID disponibile : RAIDO-0, RAID-1, RAID-5, RAID-6 si RAID-10
• support pentru HDD-uri de tip hot-spare
• support pentru functii de tip fail-over
• rata de procesare mare (troughput)
• numar mare de camere licentiate, integrate
• suporta aplicatii de tip VMS si standarde deschise de integrare
• poate fi cu sistem de operare dedicat sau bazat pe Windows pentru a putea instala aplicatii
VMS diverse
• nu include switch, dar are mai multe porturi Ethernet pentru conectare simultana in mai multe
retele (una pentru camere, alta pentru acces local, alta pentru acces remote)
Fig. NVR pentru sistem medii-mari
De mentionat ca un astfel de NVR poate fi de fapt o masina de tip server dar dotata cu hard-disk-uri
specializate pentru supraveghere video. De fapt in toate aceste NVR-uri se gasesc astfel de hard-disk-
uri specializate, care sunt fabricate specific pentru acest mod de functionare (multe scrieri, relativ
putine citiri). Hard-disk-urile specializate sunt optimizate pentru functionare 24x7 si sunt proiectate
pentru scrieri intensive avand un buffer cache mult mai mare care permite reducerea numarului de
scrieri pe hard-disk prin secventierea acestora astfel incat sa reduca numarul miscarilor capului de
citire/scriere fizica pe hard-disk intre stream-urile de date, ducand la o fiabiliate crescuta. Capacitatile
actuale ale acestor HDD-uri sunt de pana la 10TB. In supravegherea video se mai folosesc si alte
tipuri de unitati de stocare precum:
• NAS-network attached storage : unitati de stocare in retea, care se ataseaza logic unui NVR
pentru a extinde capacitate acestuia de stocare.
• SAN – Storage Area Network- o retea de echipamente ce folosesc o serie de protocoale
specifice pentru a asigura o capacitate extinsa de stocare la viteze foarte mari.
• iSCSI Disk Array - unitati de stocare cu conectare in retea, care pot primi automat streamurile
video din retea folosind protocolul iSCSI.
199
Viorel TULEŞ
Fig. NAS iSCSI Disk Arrea Storage
Virtualizare. VsaaS (Video survillance as a Service). Ca o consecinta a convergentei supravegherii

video cu industria IT multi producatori ofera solutii de gestiune video pe platforme de virtualizare
si in cloud Inclusiv integratorii de sisteme pot oferii un sistem de supraveghere video ca un serviciu
nu ca un sistem + servicii de instalare. Cele mai multe platforme de gestiune video pot rula acum pe
platforme de virtualizare (VMware®, Citrix®, Microsoft® Hyper-V™, etc.).
Sistem de video management
Un sistem video de management este o aplicatie software ce permite gestionarea unui numar de
echipamente de supraveghere video (camere, encodere, NVR-uri) dar care asigura si functiile esentiale
oricariui sistem de supraveghere video:
• afisarea imginilor in timp real
• inregistrarea stream-urilor video
• cautarea si redarea (playback-ul) inregistrarilor video
• exportul inregistrarilor
• gestiunea utilizatorilor sistemului
• functii avansate de gestiune alarme si evenimente, inclusiv functii de analiza video inteligenta
Alegera unui sistem de management video depinde de tipul de aplicatie, de numarul de camere din
sistem, de cerintele operationale ale clientului, de cerintele de interconectare cu alte sisteme, etc.
Aplicatiile unui sistem video pot fi foarte diverse, de la sectorul financiar-bancar, retail, IT, logistic,
transport, guvernamental, medical pana la cel rezidential. Fiecare dintre aceste tipuri de aplicatie
poate sa fie gestionat in moduri diferite avand cerinte diferite. O clasificare generala a sistemelor de
gestiune video include:
Solutie VMS de sistem mic – bazat pe un numar relativ mic de camere (32-64), poate sa foloseasca
pe unul sau mai multe NVR-uri de tip stand-alone/dedicate, conectate eventual la unul sau mai multe
monitoare locale. Sistemul de gestiune in acest caz este aplicatia de VMS/CMS inclusa care permite
conectarea direct la acele NVR uri si afisarea pe unul sau mai multe monitoare. Optional poate sa
existe o statie video de tip client cu aplicatia o aplicatie CMS/VMS instalata, pentru accesul din retea,
la fel, optional, se poate accesa remote fiecare NVR in parte.
Fig Sistem mic centralizat

200
SISTEME TVCI
Solutie de sistem mare – centralizat – este bazat pe numar relativ mare de camere (100-1000) care sunt
parte a unei retele de tip LAN complexe, cu un dispecerat centralizat si NVR-uri specializate ruland
o aplicatie de tip VMS in care rolurile sunt complet separate intre echipamente: avem echipamente
de inregistrare (NVR, iSCSI, etc.), server de management, server de baza de date, statii client de
vizualizare, monitoare/video-wall de afisare, etc.
Fig . Sistem mare - centralizat
Solutie de sistem descentralizat – este o solutie in care fiecare locatie in parte are propriul sistem
video (camere IP, storage, echipamente de retea, etc.) totusi toate aceste sistem sunt conectate intr-un
„super sistem” care le unifica, astfel incat fiecare dintre sistem poate fi accesat dintr-o alt punct, de
obicei un centru de monitorizare care poate gestiona fiecare dintre sistemele locale.
Fig. Sistem descentralizat
Printre cele mai des folosite specificatii ale unei platforme VMS sunt:
• numarul de camere si servere de inregistare (NVR uri) pe care le suporta
• suport pentru produse integrate prin ONVIF sau direct
• numarul de sisteme pe care le poate suporta (single sau multi-site system)
• scalabilitate: capacitatea de a se extinde cu camere, servere, sisteme, functii
• capacitatea de a executa functii de analiza sau de a prelua informatii de tip meta-data de la
camere care executa functii de analiza on-board
• capacitatea de asigura functii de rezilienta si redundanta (fail-over)
• capacitatea de gestiona inregistrari stocate la nivelul camerei video (edge storage)
• management unificat pentru echipamente si operatori
201
Viorel TULEŞ
Fig. Exemple de aplicatii client VMS
Fig. Exemplu Centru de monitorizare cu video wall
Analiza Video inteligenta
De multi ani majoritatea producatorilor de sisteme video (camere, software) prezinta produse si
solutii pentru diverse aplicatii de analiza inteligenta a supravegherii video. Este vorba de functii pe
care operatorul uman nu mai trebuie/nu mai poate sa le execute iar aplicatiile softaware preiau o parte
din munca operatorilor. Deoarece acum aplicatia software este cea care de fapt prelucreaza date, o
serie de algoritmi au putut fi implementati direct la nivelul camerei si nu doar la nivelul central al
aplicatie. Functiile de analiza video inteligenta se pot executa :
• In camera video sau encoder (analytics on the edge)
• In aplicatia de video management
• Intr-o combinatie intre cele doua
Avantajele analizei video in camera constau in faptul ca nu se consuma latimea de banda cu transmisia
de stream-uri video catre aplicatia de management, iar la nivel central nu se consuma din puterea de
procesare a serverului. Cativa dintre algoritmii cei mai uzuali implementati in sistemele video sunt :
• Trecerea liniei continue
• Obiecte abandonate/uitate/mutate
• Clasificare de obiecte
202
SISTEME TVCI
• Detectia sensului de miscare
• Autotracking, urmarirea tintelor
• Citirea numarului de inmatriculare
• Recunoasterea faciala
• Detectia aglomeratiei
• Detectie audio
• Sabotaj camera
• Contorizarea de persoane
Fig. Analiza video inteligenta
ba
203
Viorel TULEŞ










 













  





















204 181
181
181
CONTROL ACCES




           


 
                 




              

             
               


              
                 



- 
- 
- 
- 
- 
- 
- 




              



             
              

               
            

                

                
                 
             

182
182 205
182
Viorel TULEŞ






               










- 
- 
- 
               











  
       

     
   
   

       

       
     

       
 








183
206 183
183
CONTROL ACCES



            
              




                

                

                



- 
              

- 








- 

- 
            
               

-                
              



-                







                




184
184 207
184
Viorel TULEŞ





- 
- 
             

             
                




              
                


                  

               
             









                  





             



                   


                






185
208 185
185
CONTROL ACCES



            





               


                

                 


              
               
             

                   
               




             
               
         


 


-                

- 





             

              
               





186
186 209
186
Viorel TULEŞ
             








             






                



               





           
                 
              
               




187
210 187
187
CONTROL ACCES



              
           

- 

- 
- 










           
              













                

              




                 

                   








188
188 211
188
Viorel TULEŞ






                
                
                





               
              

                


             






               
                  












- 

- 
- 
- 
                




             

189
212 189
189
CONTROL ACCES
                 


                  





              


                


                  







- 


-             
                  

- 




                 



           








- 
- 
- 



190
190 213
190
Viorel TULEŞ
              

              











              




 



                




   
   
   
   
  
  
       
  

   
   

   
   











191
191
214 191
CONTROL ACCES

            


            

               


             

               

                   
               

                  



- 
- 
- 
- 
- 
- 

                 


                
               


             






               

• 
• 
• 
• 
• 

                



192
192 215
192
Viorel TULEŞ


             
                  


                  



- 
- 



              
 
               


-                



- 


              











              
              

- 
- 

- 
- 
193
216 193
193
CONTROL ACCES



















                






             

194
194 217
194
Viorel TULEŞ

- 
- 
- 
- 
- 


                






               
              
                 

             




               
                  


                







- 



- 
- 
- 
- 






-             
        

195
195
218
195
CONTROL ACCES
- 
- 

- 

              


- 
- 
- 
- 
- 
- 
- 
              

 
              

           
           

 
 
 
 
 


- 
- 

- 
- 
- 


             

             






- 
- 
- 
- 
- 
196
196 219
196
Viorel TULEŞ
              


 

                 


                  
              
                









- 


                 

- 

                

-                 




197
197
220 197
CONTROL ACCES
              

- 

- 

             
              
                  




             





              
              
               



               


               
              
           







              




            









198
198
221
198
Viorel TULEŞ



- 




- 







- 





- 


- 

222 199
199
199
CONTROL ACCES










200 223
200
200
Viorel TULEŞ





           


• 
• 
• 
• 
• 

 





           
            








              

              




                 



             

                 








201
201
224 201
CONTROL ACCES




                

            



               




              




-            

-            

- 
- 
- 

- 
                 

-               








                 

                 

                



202
202 225
202
Teodor STĂTESCU
STANDARDE PENTRU SISTEMELE DE ALARMĂ
Ing. Teodor STĂTESCU
CUPRINS
1. Introducere
2. Ce este standardul? Ce este standardizarea?
2.1. Standard
2.2. Diferenţa dintre standarde şi reglementări
2.3. Standardizare
2.4. Consens
2.5. Organisme și organizații de standardizare recunoscute
2.5.1. Organisme naţionale de standardizare
2.5.2. Organizaţii europene de standardizare
2.5.3. Organizaţii internaţionale de standardizare
2.6. Aplicare voluntară
3. Beneficiile standardizării
3.1. Avantajele utilizării standardelor
3.2. Rolul standardelor în susţinerea creşterii competitivităţii
4. Tipuri de standarde
5. Standardizarea în România
5.1. Scurt istoric
5.2. Organismul național de standardizare
5.3. Obiectivele standardizării naționale
5.4. Principiile de bază ale standardizării naționale
5.5. Standarde metodologice
5.6. Elaborarea standardelor române originale
5.7. Examinarea periodică a standardelor române
5.8. Structura şi forma de prezentare a standardelor române
5.9. Indicativul standardelor române
5.10. Indicarea referirilor la standarde
5.11. Adoptarea standardelor europene ca standarde române
5.12. Adoptarea standardelor internaţionale ca standarde române
5.13. Noțiuni privind modul de redactare al standardelor
5.14. Redactarea standardelor în IMM-uri
5.15. Copyright
6. Comitete tehnice de standardizare
6.1. Structură organizatorică
6.2. Mod de lucru
6.3. Avantajele participării ca membri în comitetele tehnice
7. Activități de standardizare europeană şi internaţională
7.1. Elaborarea standardelor europene
7.2. Identificarea standardelor europene
7.3. Elaborarea standardelor internaționale
7.4. Participarea specialiștilor români la elaborarea standardelor europene şi
internaţionale
8. Standarde pentru sistemele de alarmă
8.1. Comitete tehnice naționale pentru sistemele de alarmă și domenii asociate
8.2. Serii de standarde pentru sistemele de alarmă
226
8.3. Cerinţe generale pentru sistemele de alarmă
8.4. Sisteme de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat
8.5. Sisteme de supraveghere video
8.6. Sisteme de control al accesului
8.7. Sisteme de alarmă socială
8.8. Sisteme şi echipamente de transmisie a alarmei
8.9. Centre de supraveghere şi recepţie a alarmei
8.10. Sisteme de alarmă combinate și integrate
8.11. Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu
8.12. Standarde privind prevenirea infracționalității prin urbanism
8.13. Alte standarde europene privind sistemele de alarmă elaborate de organizaţiile
europene de standardizare
8.14. Alte standarde internaţionale privind sistemele de alarmă elaborate de Comisia
Electrotehnică Internaţională (IEC)
9. Directivele europene şi sistemele de alarmă
9.1. Standarde armonizate
9.2. Directive „Noua Abordare”
9.3. „Noua Abordare” şi sistemele de alarmă
10. Marcajul CE
10.1. Ce este marcajul CE?
10.2. Ce este anexa ZA?
11. Certificare
12. Surse de informare privind standardele şi standardizarea
12.1. ICS - Clasificarea internațională a standardelor
12.2. Cum caut un standard român?
12.3. Ce este InfoStandard WEB?
12.4. Ce este InfoStandard CLOUD?
12.5. Cum caut un standard european?
12.6. Cum caut un standard internațional?
12.7. Buletinul standardizării
12.8. Achiziționarea standardelor
13. Abrevieri
14. Bibliografie
15. Anexă – Clasificarea Internaţională a Standardelor
227
Teodor STĂTESCU
1. Introducere
Preocupările privind standardizarea par a fi vechi de când lumea. Sunt numeroase exemplele
de standardizare (mai ales în ceea ce privește unitățile de măsură și tehnicile de fabricație), datând
din cele mai vechi timpuri și transmise, la început, pe cale orală. Un astfel de caz ar putea fi exemplul
vaselor din ceramică de utilizare curentă (pentru păstrarea și gătitul produselor), realizate respectând
anumite modele bine definite, încă din epoca neolitică.
Dacă în exemplul menționat mai sus este vorba despre o standardizare spontană, în alte cazuri
standardizarea a fost impusă prin decizii politice. Astfel în timpul domniei împăratului chinez Shi
Huangdi (dinastia Qin, 260 î.Hr. – 210 î.Hr.), care a realizat unificarea teritoriului chinez sub o singură
autoritate, a fost impusă și unificarea sistemelor de măsuri și greutăți. Totodată, pentru stimularea
economiei și schimburilor de mărfuri, pentru circulația pe noile rute construite, a fost definit și impus
un ecartament al roților carelor.
În secolul XVII, în Franța, sub regele Ludovic al XV-lea, Jean-Baptiste Vaquette de Gribeauval
(1715 - 1789), inspector general de artilerie, a standardizat și a redus numărul de calibre ale tunurilor,
asigurând interschimbabilitatea și în acest fel o netă superioritate tehnică față de celelalte armate din
Europa.
Relevantă din punct de vedere al standardizării este și adoptarea ecartamentului căilor ferate.
Cel mai răspândit ecartament (cca. 60% din rețelele feroviare ale lumii) este de 1435 mm și a fost
adoptat inițial în Marea Britanie în anii revoluției industriale. Acest ecartament este practic un
standard, care n-a fost impus dar care s-a răspândit natural odată cu dezvoltarea economică și care
este foarte dificil de schimbat.
Există însă și exemple în care standardizarea a întârziat. Acesta este și cazul standardizării
frecvenței curentului electric alternativ. Caracteristicile generatoarelor, transformatoarelor,
motoarelor, iluminatului și liniilor de transport sunt influențate de frecvența curentului. În cele mai
multe țări frecvența curentului este de 50 Hz (în Europa, Asia și Africa), dar este de 60 Hz în America
de Nord. Explicația este aceea că, electricienii americani au considerat că aceasta ar trebui să fie
60 Hz (argumentul fiind că frecvența, inversul perioadei, este în relație cu timpul și deci trebuie sa
se integreze în sistemul de diviziune a timpului: 60 secunde într-un minut, 60 minute într-o oră), iar
cei europeni 50Hz (argumentul fiind că sistemul sexagesimal a fost abandonat în favoarea sistemului
zecimal și au ales o valoare rotundă: 50)
Standardele sunt prezente în viața de zi cu zi, chiar dacă nu ne dăm seama de aceasta. Deși cel
mai adesea când ne referim la standarde, avem în vedere doar dimensiunea, caracteristicile tehnice
etc., uneori standardizarea poate fi exprimată și în alți termeni, cum ar fi limbajul folosit. De exemplu,
în vorbirea curentă, pentru o persoană, „rece” poate însemna „foarte rece” sau „cald” în funcție de
zona climatică în care trăiește. Tot astfel, în funcție de cine privește un obiect acesta poate fi „mic”,
„mare” sau „mai mare”.
Dimensiunile colii de hârtie A4 (297 mm x 210 mm) sunt un alt exemplu de standardizare
întâlnit în viața de zi cu zi, fără să conștientizăm acest lucru. Dimensiunile colilor de hârtie au fost
pentru prima dată standardizate în Germania, în anul 1922, de DIN (Deutsches Institut für Normung).
În prezent este în vigoare standardul ISO 216:2007 (adoptat ca standard român SR ISO 216:2008).
Cardul bancar este un alt exemplu sugestiv de standardizare și universal recunoscut. Desigur
nimeni nu poate împiedica o bancă să emită un card de alte dimensiuni sau, de exemplu, dotat cu mai
multe cip-uri. Dar unde ar putea utiliza clienții acestei bănci aceste carduri nestandardizate?
Fie și numai exemplele de mai sus arată clar că standardele fac viaţa mai uşoară atât
consumatorilor, cât şi producătorilor, fără să împiedice în același timp evoluția tehnică, iar
standardizarea poate oferi beneficii imense comerțului.
Cu toate acestea, la fel ca şi în cazul cardurilor de credit, nimeni nu este obligat să respecte
standardele, cu condiţia ca produsele să fie sigure şi potrivite scopului lor. Deși standardele nu sunt
obligatorii, producătorii care nu le respectă trebuie să se aștepte la o acceptare dificilă a produselor
lor de către consumatori.
228
Utilizarea standardelor în domeniul sistemelor de alarmă nu face excepție. Dacă firmele
producătoare de sisteme de alarmă sunt în cea mai mare parte conştiente de utilizarea standardelor,
cei care doresc să-şi instaleze astfel de sisteme îşi dau seama de necesitatea lor abia atunci când încep
să-şi pună problema condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească acestea pentru a funcţiona corect,
sigur şi eficient, indiferent de condiţiile locale.
Alegerea unui sistem de alarmă mai mult sau mai puţin eficient, mai scump sau mai ieftin, în
funcţie de valorile ce trebuie protejate este doar primul pas. Cel de-al doilea pas este acela de a fi sigur
că soluţiile ce ţi se oferă de una sau mai multe firme producătoare îndeplinesc prescripţiile tehnice
necesare pentru o funcţionare corectă.
În mod cert, standardele răspund în primul rând unei necesități privind caracteristicile
produselor și definirea lor cât mai precisă dar acestea trebuie să fie acceptate atât de furnizor cât și
de distribuitori, dar mai ales de către clienți. Această necesitate este întărită de o realitate a zilelor
noastre: concurența. Atunci când clientul are de ales între două produse asemănătoare, trebuie să aibă
posibilitatea de a le compara. Standardele sunt instrumentele care asigură o concurență loială.
Schimburile economice de astăzi se realizează în cadrul unui context complex de mondializare.
Toți operatorii economici caută să utilizeze cele mai bune metode de efectuare a unor tranzacții foarte
clare cu partenerii săi și să ofere consumatorilor produse și servicii sigure și de calitate. Atingerea
acestor obiective, la nivel național, european și internațional poate fi realizată cu ajutorul standardelor.
Principalele scopuri ale standardele din ziua de azi sunt stabilirea condițiilor tehnice care
trebuie îndeplinite de un produs, condițiile și metodele în care acesta este fabricat, încercările la care
trebuie supus sau calitatea serviciilor. Standardele sunt documentele de referință care reflectă stadiul
de dezvoltare al tehnicii și științei, la un moment dat.
Nevoia continuă de siguranță și securitate precum și preocuparea constantă privind creșterea
ratei criminalității și a terorismului sunt principalii factori de dezvoltare a pieței sistemelor de alarmă.
În ultimele decenii, sistemele de alarmă au fost tot mai mult utilizate împotriva efracției, a jafului
armat, la detectarea incendiilor și la evacuarea în caz de urgență. În același timp, datorită apariției
unor necesități noi, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, dar și ca urmare a progreselor tehnologice în
domeniul electronic, care permit o gamă mai largă de aplicaţii, sistemele de alarmă au devenit foarte
utilizate în supravegherea video şi ca sisteme de alarmă socială. În plus faţă de pieţele tradiţionale, cum
ar fi în afaceri sau în clădiri guvernamentale, extinderea de control acces si sisteme de supraveghere
video este o consecinţă a unei nevoi tot mai mare pentru mai multă siguranţă şi securitate în locuri
rezidenţiale, cum ar fi case, hoteluri, spitale şi şcoli.
Şi atunci urmează alte întrebări. Ce standarde tehnice trebuie să respecte? Există astfel de
standarde? Firmele ofertante de sisteme de alarmă le respectă? În cele ce urmează sunt prezentate
informații privind:
- standardele și activitatea de standardizare (organisme și organizații de standardizare,
beneficiile standardizării, tipuri de standarde, comitete tehnice de standardizare privind
sistemele de alarmă, elaborarea standardelor, standarde europene și internaționale),
- indicarea referințelor la standarde în documente,
- standardele din domeniul sistemelor de alarmă (cerințe generale, sisteme de alarmă
împotriva efracției și jafului armat, supraveghere video, controlul accesului, alarme
sociale, sisteme și echipamente de transmisie a alarmei, centre de supraveghere și recepție
a alarmei, sisteme de alarmă combinate sau integrate, sisteme de detectare și de alarmă
la incendiu, standarde privind prevenirea infracționalității prin urbanism, alte standarde
privind sistemele de alarmă),
- directivele europene și marcajul CE,
- certificarea voluntară (mărcile SR și Keymark),
- sursele de informare privind standardele române, europene și internaționale.
229
Teodor STĂTESCU
2. Ce este Ce este standardul? Ce este standardizarea?
2.1 Standard
Standardul este un document care stabilește cerințele pentru un anumit produs, material,
component, sistem sau serviciu sau descrie o metodă de încercare sau o procedură care trebuie
urmată. Standardele furnizează persoanelor fizice sau juridice o bază comună de înțelegere reciprocă.
Prin asigurarea compatibilității și interoperabilității componentelor, produselor și serviciilor,
standardele aduc beneficii importante atât producătorilor cât și utilizatorilor în special prin reducerea
costurilor, îmbunătățirea performanțelor și securității produselor. Prin natura lor, standardele stabilesc
un compromis între dezvoltarea tehnologică la un moment dat şi cerințele economice. Standardul
reprezintă tehnologie şi „ştiinţa de a face”.
În conformitate cu standardul european EN 45020:2006 (care a fost adoptat ca standard
român SR EN 45020:20071, „standardul este un document, stabilit prin consens şi aprobat de un
organism recunoscut, care furnizează, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare sau
caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un
context dat”. Această definiție este identică cu definiția adoptată pe plan internațional în Ghidul ISO/
IEC 2:2004 și este practic preluată de către toate organismele naționale de standardizare.
Prin definiție standardul este un document accesibil și disponibil pentru toți factorii interesați
care doresc să-l utilizeze. Pentru aceasta organismele și organizațiile de standardizare publică și vând
standardele elaborate.
Standardele se elaborează întotdeauna prin asigurarea unui consens al tuturor factorilor
interesați în domeniul de aplicare al standardului.
Conform aceleiași definiții, un document devine standard atunci când este aprobat de un
organism recunoscut. Organisme recunoscute sunt organismele naționale de standardizare (unul
singur în fiecare țară), organizațiile regionale de standardizare (de exemplu cele europene) sau
organizațiile internaționale de standardizare.
Standardele sunt voluntare, ceea ce înseamnă că producătorii și/sau utilizatorii nu sunt
obligați din punct de vedere legal să le aplice.
2.2 Diferenţa dintre standarde şi reglementări

Standardele nu trebuie confundate cu reglementările tehnice, care sunt adoptate de către
autorităţi (nu de organismele de standardizare) şi conţin reguli cu caracter obligatoriu (nu voluntare),
uneori chiar prin referire la standardele voluntare. Reglementările tehnice pot prevedea fie direct
condiţii tehnice (ca într-un standard), fie prin referire la un standard.
2.3 Standardizare
Pornind de la definiția standardului, menționată mai sus, standardizarea este întreaga activitate
care are ca rezultat un standard, începând cu elaborarea și terminând cu aplicarea sa.
În România activitatea de standardizare este stabilită prin Legea nr. 163/2015 care a fost
elaborată cu respectarea dispoziţiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului
European. Legea menţionează că standardizarea este o „activitate specifică desfășurata de un
organism recunoscut, prin care sunt elaborate, aprobate, revizuite, modificate, adoptate şi anulate
standarde şi alte documente de standardizare, destinate unei utilizări comune şi repetate”.
Standardizarea poate avea unul sau mai multe obiective specifice, în special de a asigura
aptitudinea de utilizare a unui produs, proces sau serviciu. Astfel de obiective pot fi, printre altele,
controlul varietăţii, comoditatea de utilizare, compatibilitatea, interschimbabilitatea, sănătatea,
securitatea, protecţia mediului, protecţia unui produs, înţelegerea mutuală, performanţele economice,
comerţul. Pot exista şi suprapuneri ale acestor obiective.
1 R EN 45020:2007, Standardizare şi activităţi conexe. Vocabular general (textul integral al acestui standard este
disponibil pe www.asro.ro ).
230
Principalul avantaj al standardizării este obţinerea unei mai bune adaptări a produselor,
proceselor şi serviciilor la scopurile cărora le sunt destinate, prin prevenirea barierelor din calea
comerţului şi prin uşurarea cooperării tehnologice internaţionale.
Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 menționează că ”obiectivul principal al standardizării
îl constituie definirea unor specificații voluntare de ordin tehnic sau calitativ care să poată fi
respectate de produsele, procesele de producție sau serviciile actuale sau viitoare. Standardizarea
poate viza diferite aspecte, precum standardizarea diferitelor clase sau dimensiuni ale unui anumit
produs sau specificațiile tehnice de pe piețele de produse sau servicii pentru care compatibilitatea și
interoperabilitatea cu alte produse sau sisteme sunt esențiale”.
2.4 Consens
Un document, poate conține cerințe pentru un produs sau pentru un serviciu, în ceea ce
privește dimensiunile, încercările, condițiile de securitate, terminologie, simboluri, ambalaj, marcaj
etc., fără ca acesta să fie un standard. Un astfel de document poate fi o reglementare tehnică elaborată,
de exemplu, de o autoritate publică, care însă nu are obligația de a consulta sau de a cădea de acord
asupra conținutului cu partenerii social-economici.
Altfel stau însă lucrurile în cazul standardelor în care consultarea și acordul asupra conținutului
este obligatoriu. Stabilirea prin consens a conținutului unui standard are în vedere asigurarea unui
“acord general caracterizat prin absenţa unei opoziţii susţinute faţă de un aspect esenţial al unui
subiect, din partea unei părţi importante a celor interesaţi şi printr-un proces care implică luarea în
considerare a punctelor de vedere ale tuturor părţilor interesate şi apropierea eventualelor poziţii
divergente”2. Consensul nu implică neapărat unanimitatea și este ceva greu de explicat şi încă şi mai
greu de realizat. De aceea organismele și organizațiile de standardizare nu publică un standard decât
atunci când reușește să asigure consensul asupra textului, printr-o anchetă publică, cu scopul de a
avea acceptul, pe cât posibil, tuturor factorilor interesați, și nu numai a celor care au participat efectiv
la elaborare. De abia la sfârșitul acestei perioade de anchetă publică, organismul de standardizare
poate publica standardul.
Lucrările de standardizare se desfășoară în cadrul unor comitete tehnice cu activitate bine
stabilită pentru un anumit domeniu, din care pot face parte toți factorii interesați și în care hotărârile
se iau prin consens (spre deosebire de elaborarea reglementărilor, standardelor profesionale sau
standardelor de firmă, care se elaborează în cadrul unui grup restrâns, care nu reprezintă decât
propriile interese, la nivel de asociație sau de firmă). Dacă unanimitatea nu este posibilă, președintele
comitetului tehnic va căuta întotdeauna obținerea consensului.
Pe plan regional și internațional, deschiderea şi transparenţa presupun ca toate ţările respective
să poată participa la procesul de elaborare şi ca toate părţile interesate să poată face comentarii, cu
asigurarea faptului că acele comentarii vor fi luate în considerare în mod corespunzător. Echilibrul
înseamnă reconcilierea necesităţilor şi priorităţilor diferitelor ţări, ale firmelor mari şi mici, ale
legiuitorilor, ale universităţilor, ale utilizatorilor, ale consumatorilor şi ale publicului în general.
Experţii dintr‑un comitet tehnic de standardizare sunt vârful unui aisberg. În spatele lor se află o
reţea de comitete tehnice naţionale „oglindă”, ale căror membri fac parte din foarte multe grupuri de
interese, pe care ei le reprezintă. Această reţea mondială este sprijinită de o infrastructură, atât la nivel
central în ISO, IEC, CEN, CENELEC sau ETSI, cât şi la nivel naţional, de către membrii acestor
organizaţii internaţionale sau europene.
2.5 Organisme şi organizaţii de standardizare recunoscute

Pornind de la definiția standardului, pentru ca un document să fie considerat standard el trebuie
să fie întotdeauna aprobat de un organism recunoscut. Organismele recunoscute sunt:
- organismele naţionale de standardizare,
- organizaţiile regionale de standardizare şi
- organizaţiile internaţionale de standardizare.
2 SR EN 45020:2007, Standardizare şi activităţi conexe. Vocabular general (textul integral al acestui standard
este disponibil pe www.asro.ro).
231
Teodor STĂTESCU
2.5.1 Organisme naţionale de standardizare
În fiecare ţară există un singur „organism recunoscut” care gestionează activitatea de
standardizare. Menţionăm cu titlul de exemplu: AFNOR (Association Française de Normalisation, în
Franţa), BSI (British Standards Institute, în Marea Britanie), DIN (Deutsches Institut für Normung,
în Germania), PKN (Polski Komitet Normalizacyjny, în Polonia) sau AENOR (Asociación Espańola
de Normalización y Certificación, în Spania).
Organismele naționale de standardizare trebuie să fie recunoscute de către autoritățile publice
(de exemplu printr-o lege sau alt act normativ). Organismele naționale de standardizare sunt membre
ale organizațiilor regionale și internaționale de standardizare.
În țara noastră „organismul recunoscut”, prin HG nr. 985/2004, este Asociaţia de Standardizare
din România (ASRO).
2.5.2 Organizaţii europene de standardizare

Organizarea standardizării europene are la bază principiile recunoscute de Organizația
Mondială a Comerțului în domeniul standardizării, și anume principiile coerenței, transparenței,
deschiderii, consensului, aplicării voluntare, eficienței și independenței față de interese particulare.
Standardizarea europeană este organizată, fie pe baza reprezentării naționale, așa cum sunt
CEN (Comitetul European de Standardizare) și CENELEC (Comitetul European de Standardizare
pentru Electrotehnică), fie pe baza participării directe, cum este ETSI (Institutul European de
Standardizare pentru Telecomunicaţii).
Deși elaborează standarde în domenii distincte, CEN, CENELEC și ETSI cooperează în mai
multe domenii de interes comun. Un exemplu este domeniul tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor.
Standardizarea europeană și-a propus să contribuie la sporirea competitivității întreprinderilor,
facilitând în special libera circulație a bunurilor și serviciilor, interoperabilitatea rețelelor, mijloacele
de comunicare, progresul tehnologic și inovarea, astfel ca, prin intermediul standardelor să genereze
o creștere a concurenței și o scădere a costurilor de producție și de vânzare, ceea ce reprezintă un
beneficiu pentru economia europeană în ansamblu și mai ales pentru consumatori.
Practic, unul și același standard adoptat la nivel european, înlocuiește 34 de standarde
naționale.
Încă de la înființare, standardizarea europeană și-a propus să consolideze competitivitatea
industriei europene, în special prin coordonarea activităților cu organizațiile internaționale de
standardizare, respectiv Organizația Internațională de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnică
Internațională (IEC) și Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU).
Principalele activități desfășurate de organizațiile europene de standardizare sunt:
• promovarea aplicării standardelor în țările membre;
• armonizarea standardelor naționale;
• elaborarea de noi standarde europene în cazul în care nu există standarde naționale;
• elaborarea și aplicarea procedurilor de recunoaștere reciprocă în ceea ce privește
rezultatele încercărilor și certificatele emise;
• cooperarea cu organizațiile economice, științifice și tehnice la nivel european și
internațional;
• eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului.
CEN, Comitetul European de Standardizare, (www.cen.eu) a fost fondat în

anul 1961 de către organismele naţionale de standardizare care făceau parte din
Comunitatea Economică Europeană şi ţările Asociaţiei Europene a Liberului Schimb.
CEN este organizaţie tehnică nonprofit, organizată în conformitate cu legile belgiene.
Sediul CEN este la Bruxelles. Principala sa activitate este coordonarea elaborării de
standarde europene din toate sectoarele economice cu excepţia ingineriei electrice
(domeniu acoperit de CENELEC) şi telecomunicaţiilor (domeniu acoperit de ETSI). CEN are o
strânsă colaborare, cu Organizația Internațională de Standardizare (ISO).
232
Prin Ghidurile CEN/CENELEC sunt stabilite trei categorii de membri ai organizaţiilor
europene de standardizare: membri cu drepturi depline, membri afiliaţi şi parteneri în standardizare.
Membrii cu drepturi depline ai CEN sunt organismele naţionale de standardizare din 34
de țări (Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda,
3
Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România,
Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia, Ungaria). Standardele europene elaborate de către
CEN trebuie acceptate și recunoscute de către toate aceste țări iar standardele naționale conflictuale
trebuie anulate.
Membrii afiliați ai CEN sunt ţări care au relaţii strânse cu Uniunea Europeană şi care sunt
formal recunoscute ca posibile viitoare ţări membre ale Uniunii Europene. Acestea fac eforturi vizibile
pentru adoptarea standardelor europene şi au o contribuţie semnificativă în activitatea comitetelor
tehnice de standardizare. În această situaţie sunt 11 țări din estul Europei (Azerbaidjan, Moldova,
Belarus, Ucraina, Georgia), din Balcani (Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Albania), și din Orientul
Mijlociu (Egipt, Iordania, Liban).
În categoria partenerilor în standardizare sunt incluse ţările care este puţin probabil să devină
membri cu drepturi depline sau membri afiliaţi fie din motive politice fie din raţiuni geografice. În
această categorie intră Israelul, Libia, Marocul şi Tunisia. Acestea pot participa la procesul elaborării
standardelor europene, pot adopta standardele europene ca standarde naţionale dar nu au drept de vot.
Membru al CEN nu poate fi decât un singur organism național de standardizare din fiecare
țară. România este membru cu drepturi depline al CEN din anul 2006 (membru afiliat din anul 1991).
CENELEC, Comitetul European de Standardizare pentru

Electrotehnică (www.cenelec.eu), a fost fondat în anul 1973 şi este o
organizaţie nonprofit, organizată în conformitate cu legile belgiene. Sediul
CENELEC este la Bruxelles. Principala sa activitate este coordonarea
elaborării de standarde europene din domeniul electrotehnicii şi electronicii.
CENELEC are o strânsă colaborare, bazată pe Acordul de la Dresda, cu
Comisia Electrotehnică Internațională (IEC).
Misiunea CENELEC este elaborarea standardelor voluntare din domeniul electrotehnic pentru
a ajuta la dezvoltarea spațiului economic european pentru bunuri electrice şi electronice şi servicii, la
eliminarea barierelor în calea comerţului, crearea de noi pieţe şi reducerea costurilor de conformitate.
Membrii cu drepturi depline și membrii afiliați ai CENELEC sunt organismele naționale
însărcinate cu standardizarea în domeniul electrotehnic din aceleași țări menționate mai sus la CEN.
Standardele europene elaborate de către CENELEC trebuie acceptate și recunoscute de către toate
aceste țări iar standardele naționale conflictuale trebuie anulate. Ca şi în cazul CEN, membru al
CENELEC nu poate fi decât un singur organism național de standardizare din fiecare țară. România
este membru cu drepturi depline al CENELEC din anul 2006 (membru afiliat din anul 1991).
ETSI, Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii

(www.etsi.org) a fost fondat în anul 1988, în conformitate cu legile franceze,
ca organizaţie nonprofit. Sediul ETSI este în sudul Franţei, la Sophia
Antipolis. Principala sa activitate este coordonarea elaborării de standarde
în domeniul informațiilor și telecomunicațiilor (inclusiv internet, aeronautică, radio etc.).
Iniţial, ETSI a fost creat pentru a elabora standarde europene și are încă un rol special ca
organizație europeană de standardizare. Dar în prezent elaborează standarde cu utilizare internaţională
şi colaborează cu numeroase entităţi din toată lumea.
Spre deosebire de CEN şi CENELEC, în care membri sunt numai organismele naţionale de
standardizare, membri ETSI sunt toţi factorii interesaţi din domeniul tehnologiei informațiilor și
comunicațiilor, inclusiv micile companii și organismele guvernamentale şi de reglementare. Sistemul
de organizare al ETSI este deci diferit de al celorlalte două organizații europene de standardizare
(CEN și CENELEC).Astăzi ETSI reuneşte peste 800 de membri din 65 de ţări (din Europa şi din
3 La data de 1 ianuarie 2018

233
Teodor STĂTESCU
afara Europei), incluzând administraţiile, organisme naţionale de standardizare, operatori de reţele,
producători, utilizatori, furnizori de servicii, organisme de cercetare, universităţi, firme de consultanţă
etc.. Spre deosebire de CEN și CENELEC, numărul membrilor sau observatorilor dintr-o singură țară
nu este limitat la ETSI. La data elaborării acestui curs, România este reprezentată de 3 membri (2
operatori din domeniul telecomunicațiilor, Orange şi Vodafone şi un producător, Samsung Electronics
Romania) și Asociaţia de Standardizare din România (ASRO, din 1991).
2.5.3 Organizaţii internaţionale de standardizare

Organizaţiile internaţionale de standardizare, ISO, CEI şi ITU şi-au propus ca, prin activitatea
lor să ofere avantaje atât din punct de vedere tehnic cât şi economic şi social. Similar organizaţiilor
europene de standadizare, acestea îşi propun să contribuie, dar la nivel internaţional, armonizarea
specificaţiilor tehnice ale produselor şi serviciilor şi astfel să permită eliminarea obstacolelor din
comerţul internaţional.
ISO, Organizaţia Internaţională de Standardizare, (www.iso.org) a fost

fondată în anul 1947. Organizaţia Internaţională de Standardizare nu este OIS...
ci ISO, şi aşa este denumită şi în limba engleză sau în limba franceză! Căci „ISO”
nu este un acronim ci provine din cuvântul grecesc isos, adică „egal”. Legătura
s-a făcut imediat: de la egalitate... la comparaţie... la referinţă... la standard până
la botezarea organizaţiei.
ISO este o organizaţie nonprofit cu sediul la Geneva. Principala sa activitate este
coordonarea elaborării de standarde internaţionale din toate sectoarele economice
cu excepţia electrotehnicii, electronicii şi telecomunicaţiilor.
Membrii ISO sunt organismele naţionale de standardizare din 163 de ţări. Fiecare ţară este
reprezentată de un singur organism de standardizare. România este membru al ISO din anul 1950.
CEI, Comisia Electrotehnică Internaţională, (www.iec.ch) a fost fondată în anul

1906. CEI este o organizaţie nonprofit cu sediul la Geneva. Principala sa activitate
este coordonarea elaborării de standarde internaţionale în domeniile ingineriei
electrice (aceasta include electronica, electroacustica, producerea şi distribuţia
energiei electrice, compatibilitatea electromagnetică, aptitudinile şi securitatea în
funcţionare etc.).
Membrii CEI sunt comitetele naţionale din 82 de ţări (60 membri şi 22 membri
asociaţi). România este membru al CEI din anul 1927.
ITU, Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii, (www.itu.int) este o organizaţie

specializată în domeniu, cu trei componente principale: radiocomunicaţii (ITU-R),
standardizare (ITU‑T) şi dezvoltare (ITU-D). Actuala denumire a organizaţiei
datează din anul 1934 (a fost fondată în anul 1865 şi este cea mai veche organizaţie
internaţională din familia Organizaţiei Naţiunilor Unite - ONU) . Sediul ITU este la
Geneva.
Membrii ITU pot fi atât ţările cât şi companiile private. La această dată, România
este reprezentată de Ministerul pentru Societatea Informaţională, Autoritatea Naţională pentru
Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, TELEKOM România şi Societatea Naţională de
Radiocomunicaţii.
2.6 Aplicare voluntară

Aplicarea obligatorie a standardelor duce în general la împiedicarea progresului
tehnic. De aceea, pentru evitarea barierelor tehnice din calea comerțului dar și pentru păstrarea unui
ritm rezonabil între progresul tehnic şi includerea acestuia în standarde s-a adoptat conceptul privind
faptul că standardele trebuie să fie documente cu aplicare voluntară.
234
Noţiunea de „voluntar” presupune asumarea pe propria răspundere a aplicării standardelor, fapt
ce determină responsabilizarea actelor de concepţie, proiectare, fabricare şi comercializare a produselor.
Respectarea standardelor deschide, după caz, uşile pieţei naţionale, europene sau internaţionale.
În mod cert, standardizarea nu poate fi impusă. Un standard este elaborat numai atunci
când există un interes al pieței pentru acesta. Un produs de calitate trebuie să corespundă nevoilor
consumatorilor dar nu trebuie să pună în pericol sănătatea sau viaţa oamenilor, a animalelor şi
mediului. Standardele au rolul de a ne asigura că aparatura electrică pe care o utilizăm este sigură, că
hrana pe care o consumăm nu ne afectează sănătatea, că jucăriile copiilor noştri nu-i vor accidenta etc.
De asemenea, standardele pot recomanda soluţii pentru protecţia mediului ambiant.
Aplicarea voluntară a unui standard este o deosebire esențială în comparație cu reglementările
și are rădăcinile în metodele de elaborare a standardelor (participarea voluntară a specialiștilor la
elaborare, adoptarea prin consens și procedura de vot). În acest context, se poate spune ca în ceea ce
privește aplicarea standardelor, tot ce nu este interzis este permis.
Standardele reflectă experienţa şi cunoştinţele specialiștilor dintr-un anumit domeniu
iar acestea sunt întărite de consultarea tuturor factorilor interesați. De aceea, chiar dacă aplicarea
standardelor este voluntară, prin definirea clară și precisă a condițiilor tehnice, metodelor de încercare
etc. standardele sunt puncte de referință în documentațiile tehnice și/sau documentele de atribuire.
Sunt însă cazuri în care standardele pot deveni obligatorii, cum ar fi, de exemplu, contractele
încheiate între părţi. Standardele pot deveni de asemenea referenţiale în reglementări tehnice sau
prevederi legale şi administrative (inclusiv achiziţii publice). În general, o astfel de măsură, poate
deveni necesară din considerente de ordin public, de protecţie a vieţii, a sănătăţii, a securităţii
persoanelor fizice, a mediului şi de apărare a intereselor consumatorilor4.
3. Beneficiile standardizării
În condiţiile în care pe piaţa mondială concurenţa este din ce în ce mai puternică, standardizarea
constituie un factor important în menţinerea pe piaţă şi acapararea de noi segmente ale acesteia.
Standardele reprezintă o parte importantă a cerinţelor pieţei şi deci, fără utilizarea şi recurgerea la
acestea, cu greu se poate imagina derularea unor afaceri, indiferent de piaţă.
Standardele constituie cea mai importantă poziţie în relaţia care se stabileşte între o firmă şi
clienţii săi. Deşi prin lege standardele sunt voluntare, aplicarea poate deveni obligatorie prin referirile
care se fac la ele în clauzele contractuale.
Sunt cazuri când pentru anumite produse nu există standarde naţionale, europene sau
internaţionale. În acest cazuri, operatorii economici au de ales între a aştepta până când alţii vor
elabora un standard în domeniul respectiv sau a încerca să influenţeze procesul de standardizare prin
elaborarea de documente tehnico-economice la nivel de firmă care ulterior să fie transformate în
standarde naţionale, europene sau internaţionale.
Totuşi, trebuie recunoscut că majoritatea operatorilor economici nu sunt în măsură să
influenţeze procesul de standardizare, ei având doar opţiunea de a recurge sau nu la utilizarea unor
standarde, care în marea majoritate a cazurilor este o alegere între consolidarea sau diminuarea
poziţiei lor pe piaţă. Rezultă deci că standardele de produs sunt cele mai importante şi prin utilizarea
lor orice operator economic îşi poate crea propriile avantaje cu privire la relaţiile cu proprii furnizori.
Produsele şi serviciile pot deveni competitive fie pe piaţa europeană fie pe cea internaţională
numai prin îmbunătăţirea calităţii produselor. Acest deziderat se obţine prin prevederea unor
caracteristici şi metode de încercare unice, recunoscute la nivel naţional, european şi internaţional, pe
baza unei evaluări a conformităţii produselor.
Odată cu deschiderea pieţelor şi în actualul context concurenţial, pentru a alege corect un
furnizor şi a obţine astfel un produs sau un serviciu de bună calitate, cumpărătorul are tot interesul de
a face apel la standarde.
4 Legea 355/2002 privind standardizarea naţională

235
Teodor STĂTESCU
3.1 Avantajele utilizării standardelor
Indiferent de categoria de beneficiari ai standardelor în care ne situăm (consumatori,
producători, clienți etc.) utilizarea lor are nenumărate avantaje.
Pentru noi toţi, standardele contribuie la calitatea vieţii în general, asigurând securitatea
produselor şi serviciilor pe care le utilizăm.
Pentru producători, utilizarea pe scară largă a standardelor (naţionale, europene sau
internaţionale) înseamnă dezvoltarea şi oferirea de produse şi servicii cu o largă recunoaştere în
domeniile lor de activitate. Prin urmare, respectând standardele pot concura pe orice piaţă din lume.
Pentru clienţi, compatibilitatea la nivel mondial a tehnologiilor, care este obţinută atunci
când produsele şi serviciile sunt bazate pe standarde, permite o alegere diversificată de oferte. De
asemenea, ei beneficiază de efectele concurenţei între furnizori.
Pentru comercianţi, standardele creează un mediu de egalitate pentru toţi concurenţii care
activează pe piaţă. Existenţa unor divergențe între standarde naţionale sau regionale pot crea bariere
tehnice în calea comerţului. În nenumărate cazuri, standardele sunt singurele mijloacele tehnice prin
care acordurile comerciale politice pot fi puse în practică.
Pentru consumatori, conformitatea produselor şi serviciilor cu standardele furnizează o asigurare
cu privire la calitatea, securitatea şi fiabilitatea lor. Utilizarea standardelor este un factor important care
determină îmbunătățirea continuă a calității produselor și serviciilor oferite consumatorilor.
Pentru inventatori, creatori de noi tehnologii, aspectele din standarde cum sunt terminologia,
compatibilitatea şi securitatea accelerează diseminarea inovaţiilor şi utilizarea lor în fabricaţia produselor.
Pentru guverne, standardele oferă bazele tehnologice şi ştiinţifice care susţin legislaţia în
domeniile sănătăţii, securităţii şi legislaţiei de mediu.
Pentru ţările în curs de dezvoltare, standardele, care reprezintă un consens privind
tehnologia la un moment dat, constituie o sursă importantă pentru „ştiinţa de a face”. Prin definirea
caracteristicilor pe care produsele şi serviciile trebuie să le îndeplinească pentru a putea exporta,
standardele sunt o bază care permite ţărilor în curs de dezvoltare de a lua decizii corecte atunci când
investesc resurse limitate şi pentru a evita risipirea lor.
Standardele privind calitatea aerului, calitatea apei şi a solului, privind emisiile de gaze şi radiaţiile
şi aspectele de mediu ale produselor pot contribui la eforturile generale de protecție a mediului.
3.2 Rolul standardelor în susţinerea creşterii competitivităţii

Utilizarea standardelor înseamnă introducerea pe piaţă a produselor şi serviciilor sigure şi
competitive. Din experienţa organizaţiilor de consumatori, se cunoaşte că unii operatori economici
nu acţionează în mod serios pentru introducerea pe piaţă numai a produselor sigure şi deci, implicit,
nu aplică prevederile standardelor.
Din datele deţinute de organismele şi organizaţiile de standardizare reiese că, în general,
operatorii economici nu sunt întotdeauna conştienţi de semnificaţia strategică a standardizării şi de
rolul crucial al aplicării standardelor în susţinerea competitivităţii produselor şi serviciilor.
Informaţia necorespunzătoare sau incompletă privind rolul standardizării face ca potenţialul
strategic al standardelor să nu fie apreciat la justa valoare, iar decizia de a participa la procesul de
standardizare este luată numai pe baza analizei costului şi consumului de timp.
Când standardele naţionale sunt adoptate ca standarde europene sau internaţionale, participarea
la activitatea de standardizare are ca rezultat avantaje referitoare la costuri şi competitivitate.
Standardul este un document de referinţă pe care se bazează majoritatea contractelor comerciale
și ocupă un rol din ce în ce mai important în jurisprudenţă. Standardele au rolul de a simplifica şi
clarifica relaţiile comerciale dintre partenerii economici.
Referirea la standarde în schimburile comerciale, publice sau private, atât pe plan național,
cât și european sau internațional, determină accesul la piețele de desfacere. Ca instrument al
schimburilor comerciale standardizarea facilitează libera circulație a mărfurilor și permite:
236
• dezvoltarea pieţelor comerciale prin armonizarea regulilor si practicilor şi reducerea
restricţiilor tehnice;
• claritatea tranzacţiilor prin ajutorul dat la definirea cerinţelor, prin optimizarea relaţiilor
clienţi-furnizori, prin furnizarea unui referenţial tehnic al produselor şi serviciilor, prin
reducerea costurilor încercărilor suplimentare.
Standardizarea este un și instrument pentru dezvoltarea economică permițând:

• raţionalizarea producţiei prin stăpânirea caracteristicilor tehnice ale produselor, satisfacţia
clienţilor, validarea metodelor de producţie şi obţinerea de creşteri ale productivităţii,
garanţia privind securitatea operatorilor şi instalatorilor;
• transferul noilor tehnologii în domenii de interes pentru firme sau colectivităţi (materiale
noi, sisteme de informare, tehnologii de supraveghere, etc.).
Pentru utilizatori, standardizarea este un instrument de transparenţă şi progres deoarece

contribuie:
• la informarea sa, ajutându-l să aleagă produse ale căror aptitudini de funcţionare sunt în
conformitate cu ceea ce doreşte;
• la protecţia sa, standardizarea garantând proiectarea şi fabricarea unor produse sigure.
Standardizarea este un instrument strategic pentru agenţii economici care participă la

activitatea de standardizare deoarece le permite:
• să inoveze, să anticipeze şi să realizeze produse proprii din ce în ce mai evoluate;
• să fie competitivi, să aibă cele mai bune arme pentru cucerirea de noi pieţe, să cunoască
pieţele şi tendinţele lor.
4. Tipuri de standarde
Standardele pot fi clasificate fie după aria geografică în care se aplică fie după conținutul lor.
Din punct de vedere al ariei geografice de aplicare a unui standard, aceste standarde pot fi:
• standarde internaţionale: standarde care sunt elaborate şi adoptate de către o organizaţie
internaţională de standardizare (ISO, IEC şi ITU);
• standarde regionale: standarde care sunt elaborate şi adoptate de către o organizaţie
regională de standardizare (în Europa, CEN, CENELEC şi ETSI);
• standarde naţionale: standarde care sunt elaborate şi adoptate de către un organism
naţional de standardizare (în România - ASRO, în Germania - DIN, în Franţa - AFNOR,
în Marea Britanie - BSI etc.).
O altă clasificare a standardelor este după conţinutul lor. Aceste tipuri de standarde (după
conținut) nu se exclud mutual; de exemplu, un standard de produs, poate fi considerat în acelaşi
timp şi un standard de încercare dacă el prevede metode de încercare referitoare la caracteristicile
produsului respectiv. Pot fi deci menţionate următoarele tipuri de standarde5:
• standarde de bază: standarde care conţin prevederi generale sau care au o aplicare
generală pentru un anumit domeniu; aceste standarde pot fi utilizate fie ca standarde cu
aplicare directă fie ca bază pentru alte standarde;
• standarde de terminologie: standarde care specifică, termenii utilizați într-un anumit
domeniu. În cele mai multe cazuri, termenii sunt prezentați împreună cu definiţiile lor şi
uneori sunt însoțiți de note explicative, simboluri, figuri, exemple etc.;
5 Conform SR EN 45020:2007, Standardizare şi activităţi conexe. Vocabular general (textul integral al acestui
standard este disponibil pe www.asro.ro).
237
Teodor STĂTESCU
• standarde de încercare: standarde care specifică metode de încercare destinate verificării
unui produs sau unui material. Uneori aceste standarde conțin și alte prevederi referitoare
la încercări, cum ar fi: ordinea încercărilor, eşantionarea sau utilizarea metodelor statistice;
• standarde de produs: standarde care specifică din condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească un produs sau o grupă de produse pentru a asigura aptitudinea de funcționare
a acestuia/acestora. Un standard de produs poate să conţină, în afară de condiţiile
privind aptitudinea de funcționare, fie în mod direct, fie prin referiri, elemente privind
terminologia, eşantionarea, încercarea, ambalarea, etichetarea şi uneori condiţii privind
tehnologia. Un standard de produs poate să conțină toate condiţiile necesare sau numai o
parte a lor (de exemplu: standarde de dimensiuni, standarde pentru materiale sau standarde
pentru condiţii de livrare). În unele cazuri, standardele de produs sunt caracterizate ca
fiind “standarde orizontale” pentru ca acestea se referă la caracteristicile generale comune
ale unui mare număr de produse;
• standarde de proces: standarde care specifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
un proces pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia;
• standarde pentru serviciu: standarde care specifică toate sau numai o parte din condiţiile
pe care trebuie să le îndeplinească un serviciu pentru a asigura aptitudinea de utilizare
a acestuia. Aceste standarde cuprind o descriere detaliată a caracteristicilor serviciului
precum și criteriile de acceptabilitate. Standardele pentru serviciu pot fi elaborate în domenii
ca, de exemplu: curăţătorii, service-uri auto, administrarea hotelurilor, transporturi, ,
telecomunicaţii, asigurări, bănci sau comerţ;
• standarde de interfaţă: standarde care specifică condiţii referitoare la compatibilitatea
produselor sau a sistemelor unele cu altele.
5. Standardizarea în România
5.1 Scurt istoric

Se poate spune că primele preocupări privind standardizarea în România au apărut încă de la
sfârșitul secolului XIX, în cadrul societății civile prin „Societatea Politehnică”, fiind un rezultat firesc
al avântului ingineriei naționale din acea perioadă. Necesitatea activității de standardizare pentru
industrie, comerț, transporturi etc. a fost dezbătută la primul Congres al Inginerilor din anul 1921.
Documente ale AGIR (Asociaţia Generală a Inginerilor din România), menționează că la data
de 4 ianuarie 1927, s-a constituit Comitetul Electrotehnic Român sub conducerea Prof. Dragomir
Hurmuzescu. Tot în anul 1927, România a devenit membru al IEC (Comisia Electrotehnică Internaţională).
Documentele AGIR menționează și faptul că în anul 1928 s-a înființat Comisiunea Normelor
Industriei Române, care întocmește și proiectul primei metodologii de standardizare. În anul 1930
devine Oficiul de Raționalizare și Normalizare.
După cel de-al doilea război mondial, prin includerea României în blocul comunist și naţionalizarea
mijloacelor de producţie, prin Decretul 334 din noiembrie 1948, activitatea de standardizare a fost
preluată de Comisiunea de Standardizare, în subordinea Consiliului de Miniştri. În anul 1955 activitatea
de standardizare a fost trecută în cadrul Oficiului de Stat pentru Standarde şi Invenţii.
În anul 1970 a fost înființat Institutul Român de Standardizare (IRS), ca organ al administraţiei
publice centrale, în subordinea Consiliului Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică, funcționând sub
această denumire până în anul 1998.
Ordonanţa Guvernului României nr. 39/1998 privind activitatea de
standardizare naţională în România a pus bazele standardizării voluntare
în România. De la data de 31 octombrie 1998, organismul naţional de
standardizare se numeşte Asociaţia de Standardizare din România (ASRO).
Ordonanţa a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 355/2002. În prezent activitatea de
standardizare naţională este reglementată Legea nr. 163/2015.
238
5.2 Organismul naţional de standardizare
În conformitate cu Ordonanța nr. 39/1998 (aprobată prin Legea nr. 355/2002 şi apoi prin Legea
163/2015), organismul național de standardizare în țara noastră este Asociația de Standardizare din
România (ASRO). ASRO este persoană juridică de drept privat, de interes public general, având
statut de asociaţie fără scop patrimonial în coordonarea Ministerului Economiei, Comerţului şi
Turismului. În conformitate cu Legea 163/2015, principale atribuții ale ASRO sunt:
• participarea la activitatea de standardizare europeană și internațională;
• elaborarea, aprobarea și publicarea standardelor române;
• examinarea, modificarea, revizuirea, reconfirmarea și anularea standardelor române;
• adoptarea standardelor europene și internaționale (sau altor documente de standardizare)
ca standarde române;
• stabilirea metodologiei de standardizare națională şi asigurarea cadrului metodologic
pentru participarea la standardizarea europeană și internațională a părților interesate;
• asigurarea informării publice prin publicarea și difuzarea standardelor române și a altor
publicații relevante privind standardizarea națională.
5.3 Obiectivele standardizării naţionale

Principalele obiective urmărite de standardizare din România, menționate în Legea
nr. 163/2015, sunt următoarele
• creșterea competitivității economiei naționale;
• înlăturarea barierelor tehnice din calea comerțului;
• buna aplicare a reglementărilor şi a politicilor publice;
• promovarea rezultatelor cercetării-dezvoltării şi inovării;
• protecția intereselor consumatorilor şi a mediului;
• utilizarea durabilă a resurselor;
• reprezentarea intereselor naționale în activitatea de standardizare internațională şi
europeană.
5.4 Principiile de bază ale standardizării naţionale

Principiile de bază ale standardizării în România sunt stabilite prin Legea nr. 163/2015 și sunt
următoarele:
• elaborarea și adoptarea standardelor române pe bază de consens al părților interesate;
• transparența, coerența și disponibilitatea publică;
• participarea tuturor părților interesate;
• caracterul voluntar al aplicării standardelor române;
• independența față de orice posibil interes predominant;
• respectarea regulilor standardizării europene și internaționale;
• corelarea standardelor române cu evoluția legislației;
• reprezentarea intereselor naționale în activitatea de standardizare internațională și
europeană.
5.5 Standarde metodologice

Activitatea de standardizare în România este ea însăși realizată respectând standarde.
Standardele privind principiile şi metodologia standardizării, elaborate de ASRO şi aflate în vigoare
la această dată, sunt următoarele:
Principiile şi metodologia standardizării. Partea 3: Reguli privind

SR 10000-3:2016
organizarea şi activitatea comitetelor tehnice
SR 10000-4:2012 Principiile şi metodologia standardizării. Partea 4: Forma de
SR 10000-4:2012/A91:2015 prezentare a standardelor române
239
Teodor STĂTESCU
Principiile şi metodologia standardizării. Partea 6: Reguli de
SR 10000-6:2004
redactare a standardelor
SR 10000-8:2006 Principiile şi metodologia standardizării. Partea 8: Adoptarea
SR 10000-8:2006/A91:2009 standardelor internaţionale şi a altor documente internaţionale
SR 10000-8:2006/A92:2016 (altele decât standardele internaţionale) ca standarde române
SR 10000-9:2007
Principiile şi metodologia standardizării. Partea 9: Adoptarea şi
SR 10000-9:2007/A91:2009
redactarea documentelor europene ca standarde române
SR 10000-9:2007/A92:2016
Principiile şi metodologia standardizării. Partea 10: Adoptarea
SR 10000-10:2004
standardelor europene pentru telecomunicaţii ca standarde
SR 10000-10:2004/A91:2016
române
SR EN 45020:2007 Standardizarea şi activităţi conexe. Vocabular general
5.5 Elaborarea standardelor române originale

Standardele române originale (care nu sunt adoptări de standarde europene sau internaţionale)
sunt elaborate în cadrul comitetelor tehnice naţionale de standardizare6.
Necesitatea elaborării unui standard român rezultă ca urmare a identificării unor cerințe ale
pieței, în general la solicitarea factorilor interesați. Urmare a acestor cereri, sunt analizate atât utilitatea
standardului cât și mijloacele financiare necesare, urmate de includerea în programul național de
standardizare.
Orice elaborare de standard român original trebuie notificată organizațiilor europene de
standardizare pentru consultarea celorlalte organisme naționale de standardizare membre. Elaborarea
standardelor române originale se poate realiza numai dacă nu există preocupări similare în celelalte
țări ale Uniunii Europene.
Principalele faze de elaborare ale unui standard român sunt:
anteproiect În cele mai multe cazuri, anteproiectul se elaborează de către unul

din membrii comitetului tehnic şi se transmite de către secretar
membrilor comitetului tehnic pentru examinare şi transmiterea
observaţiilor. După primirea acestora, secretarul stabileşte o şedinţă
de discutare a observaţiilor.
proiect pentru Pe baza hotărârilor stabilite în şedinţa, anteproiectul este transmis
comitet ca „proiect pentru comitet” tuturor membrilor comitetului tehnic.
Dacă membrii comitetului au observaţii, ciclul se repetă până când
se obţine consensul asupra proiectului respectiv.
proiect pentru
anchetă publică Proiectul pentru comitet asupra căruia s-a ajuns la un consens în
cadrul comitetului tehnic este supus de către ASRO unei anchete
publice care, de regulă, durează două luni. În acest scop, titlul
proiectului şi termenul până la care se pot transmite observaţii
se publică în Buletinul Standardizării. Orice persoană fizică sau
juridică poate face observații la proiect, până la termenul stabilit.
Textul proiectului poate fi obținut de la ASRO.
6 Conform SR 10000-3:2016, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 3: Reguli privind organizarea şi

activitatea comitetelor tehnice (textul acestui standard este disponibil pe www.asro.ro ).
240
proiect de
standard
Proiectul pentru comitet care a fost supus anchetei publice şi la
care nu s-au primit observaţii este considerat „proiect de standard”
şi se supune Directorului General al ASRO pentru aprobare.
publicarea
Standardul aprobat este publicat de ASRO și pus la dispoziția
standardului
factorilor interesați.
În scopul constituirii unui consens cât mai larg, organismul național de standardizare supune
proiectul (elaborat prin consensul membrilor comitetului tehnic) unei anchete publice pe parcursul
căreia pot lua cunoștință de conținutul viitorului standard și eventuali alți factori interesați care nu
sunt membri ai comitetului tehnic. Titlul viitorului standard este publicat în Buletinul standardizării,
menţionându-se şi data până la care se pot transmite observaţii. Comentariile primite sunt analizate
de membri comitetului tehnic și stabilesc forma finală a standardului. Proiectele standardelor aflate în
anchetă publică (http://www.asro.ro/?page_id=1211) pot fi solicitate şi obţinute de la ASRO utilizând
adresa standarde@asro.ro.
Toate documentele rezultate pe parcursul procesului de elaborare (cu excepția formei finale
care se publică) sunt disponibile și sunt difuzate de secretarul comitetului tehnic, de regulă în format
electronic, atât membrilor cât şi preşedintelui. Documentele sunt adresate nominal şi nu pot fi făcute
publice sau utilizate în alte scopuri decât pentru lucrările comitetului tehnic respectiv.
5.7 Examinarea periodică a standardelor române

Standardele române sunt revizuite cu regularitate pentru a se asigura conformitatea cu stadiul
actual al tehnicii. În acest sens, organismele naţionale de standardizare şi organizaţiile europene şi
internaţionale de standardizare au prevăzut analizarea standardelor cel puţin o dată la cinci ani.
Examinarea periodică a unui standard român poate duce la:
• confirmarea standardului (standardul este considerat corespunzător și rămâne în vigoare),
sau
• modificarea standardului (atunci când sunt necesare schimbări editoriale sau ale
conţinutului tehnic; în acest caz sunt elaborate și publicate amendamente notate cu A1,
A2 etc.), sau
• revizuirea standardului (atunci când sunt necesare modificări importante care conduc la
elaborarea unei noi ediții a standardului), sau
• anularea standardului (atunci când standardul nu mai este considerat corespunzător).
5.8 Structura şi forma de prezentare a standardelor române

Structura generală a unui standard cuprinde următoarele elemente:
• titlul – care trebuie să fie concis, clar, exact și fără ambiguități,
• preambulul - care trebuie să prezinte, în vederea aplicării în mod corespunzător, toate
informaţiile necesare pentru înţelegerea standardului; preambulul nu trebuie să cuprindă
condiţii, figuri sau tabele,
• cuprinsul – care ușurează consultarea standardului,
• introducerea – care poate prezenta informații particulare sau explicații privind conținutul
tehnic al standardului; introducerea nu trebuie să conțină condiții tehnice,
• domeniul de aplicare – care trebuie să definească subiectul tratat, aria și limitele de
aplicare,
• standardele de referință – care trebuie să conțină lista documentelor normative la care
se face referire în standard (alte standarde), care sunt indispensabile pentru aplicarea
standardului,
241
Teodor STĂTESCU
• termenii și definițiile,
• principalele prevederi – condiții, metode de încercare etc.,
• anexe normative sau informative – anexele normative conțin prevederi suplimentare celor
din cuprinsul standardului; anexele informative, nu trebuie să conțină condiții tehnice ci
doar informații suplimentare destinate să ușureze înțelegerea sau utilizarea standardului.
• bibliografie.
Forma de prezentare a standardelor române este următoarea:

• coperta (pagina de titlu)
• contracoperta (aici este inclus un preambul național, care poate cuprinde, de exemplu,
după caz, informații privind corespondenţa dintre standardele europene sau internaţionale
cu standardele române, informaţii privind data intrării în vigoare a standardului, informaţii
legate de standardele citate la referinţe, informaţii privind standardele anulate sau
înlocuite, informații privind conţinutul tehnic al standardului cu precizarea modificărilor
tehnice majore faţă de ediția anterioară, informaţii privind persoanele care au participat la
elaborare etc.);
• textul standardului (textul standardului român original, sau textul standardului european/
internațional în cazul adoptării acestuia ca standard român);
• ultima pagină (include informaţii privind organismul naţional de standardizare, drepturile
de autor şi datele de contact ale ASRO)
Forma grafică și conținutul coperții (pagina de titlu) s-au schimbat în decursul timpului.
Astăzi este în vigoare forma grafică precizată în standardul SR 10000‑4:2012 (a se vedea în figura de
mai jos)7. În această figură este prezentată (în scop didactic) un exemplu de copertă a unui standard
român, care a adoptat un standard european. În acest exemplu se pot observa informațiile pe care
le poate include coperta unui standard român. Cu mici diferențe, coperta este similară și pentru
amendamentele la standardele române.
De menţionat că standardele aprobate şi tipărite până la apariţia acestui standard rămân
valabile, chiar dacă au o altă formă grafică şi alt conţinut, până la anularea lor.
7 SR 10000-4:2012, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 4: Forma de prezentare a standardelor

române, (textul este disponibil pe www.asro.ro ).
242
Semnificația câmpurilor de pe coperta standardelor române este următoarea:
1 ICS, Clasificarea Internațională a Standardelor (în colțul din dreapta sus)

2 Indicativul standardului român (care include sigla și numărul de referință)
3 Luna și anul publicării standardului
4 Titlul standardului în limba română
5 Titlul standardului în limba engleză
6 Titlul standardului în limba franceză
7 APROBARE (cine a aprobat standardul și data aprobării)
Alte informații privind aprobarea (dacă este cazul), de exemplu:
• „standardul european (sau internaţional)... are statutul unui standard român”
8 • indicarea eventualelor standarde înlocuite (de exemplu „Înlocuiește SR EN 50132‑5:1999”)
• data publicării versiunii române (data de la care a fost disponibilă versiunea română a
standardului european sau internațional)
CORESPONDENȚĂ - corespondența standardului român cu standarde europene, internaționale
9
sau ale altor țări
10 Informații referitoare la ASRO
11 Semnul pentru copyright, sigla ASRO și textul tip privind drepturile de autor
Referința (este modul corect în care trebuie indicat standardul în proiecte, documente, cataloage
12
etc.), în colțul din stânga jos (de exemplu Ref.: SR EN 50132-5:2004)
13 Ediția standardului (de exemplu Ediția 3 – o ediție nouă care înlocuiește o ediție anterioară)
243
Teodor STĂTESCU
În exemplul de mai sus, standardul european EN 50132-5:2001, care a fost disponibil în anul
2001, a fost adoptat ca standard român (dar netradus) la 6 septembrie 2004 (SR EN 50132-5:2004) și
a fost disponibil ca standard român, în limba română, la 30 septembrie 2007.
5.9 Indicativul standardelor române

Indicativul complet al standardelor române originale este format din sigla standardelor
române SR (Standard Român), urmată de numărul standardului și, după două puncte, de anul
aprobării (de exemplu SR 10000-3:2016, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 3: Reguli
privind organizarea şi activitatea comitetelor tehnice).
În general, fiecare subiect de standardizare, finalizat cu un standard, primeşte un număr şi
este publicat ca atare. Din raţiuni practice, în unele cazuri (de exemplu dacă părţi ale standardului
interesează utilizatori diferiţi sau prezintă aspecte particulare), se elaborează „părţi” ale aceluiaşi
număr de standard şi care sunt publicate separat. Numărul standardului, în acest caz, este urmat de o
liniuţă şi de numărul părţii (partea 1, partea 2 etc.).
În cazul adoptării unui standard european sau internațional, anul care urmează după cele două
puncte este anul adoptării standardului european sau internaţional ca standard român.
Până în 1992 sigla standardelor române a fost STAS (de la STandard de Stat). De atunci o
mare parte a standardelor mai vechi, cu această siglă, au fost anulate sau înlocuite. Sigla era urmată de
numărul standardului şi de anul aprobării acestuia (de exemplu STAS 6665-83, Ţesături din bumbac
şi tip bumbac. Lăţimi). De menționat că aceste standarde, cu indicativul SR, dacă nu au fost anulate,
sunt în vigoare și pot fi utilizate.
Atunci când standardul român a adoptat un standard european sau internaţional, sigla
standardului român (SR) este urmată de sigla standardului european sau internaţional, de numărul
acestuia și de anul adoptării ca standard român. Mai jos sunt prezentate tipuri de indicative de astfel
de standarde și semnificația lor:
• SR EN, standardele care au adoptat standarde europene CEN,CENELEC sau ETSI (de
exemplu SR EN 50131-1:2007);
• SR HD, standarde române care au adoptat un document de armonizare european
(Harmonization Document, de exemplu SR HD 60364-7-722:2012)
• SR CLC/TS, standardele care au adoptat specificaţii tehnice CENELEC (de exemplu
SR CLC/TS 50136-7:2007);
• SR CEN/TS, standardele care au adoptat specificaţii tehnice CEN (de exemplu SR CEN/
TS 54-14:2011);
• SR CLC/TR, standardele care au adoptat rapoarte tehnice CENELEC (de exemplu
SR CLC/TR 50456:2012);
• SR CEN/TR, standardele care au adoptat rapoarte tehnice CEN;
• SR CWA, standardele care au adoptat acord de grup de lucru (CEN/CENELEC
Workshop Agreement – CWA, de exemplu SR CEN/TR 13201-1:2011);
• SR ENV, standardele care au adoptat prestandarde europene (de exemplu
SR ENV 13481‑6:2002);
• SR ETSI TS, standardele care au adoptat standarde europene ETSI cu statutul de
specificație tehnică (de exemplu SR ETSI TS 101 733 V1.7.3:2007);
• SR ETSI TBR, standardele care au adoptat standarde europene ETSI cu statutul de
reglementări tehnice (Technical Basis for Regulation)
• SR EN ISO, standardele care au adoptat standarde europene, care la rândul lor au
adoptat standarde internaţionale ISO (de exemplu SR EN ISO 389-3:2002);
• SR IEC, standardele care au adoptat standarde internaţionale IEC (de exemplu
SR IEC 60839‑10-1:2001);
• SR IEC/TR, standardele care au adoptat standarde internaţionale IEC cu statutul de
raport tehnic (de exemplu, SR IEC/TR 61439-0:2013)
244
• SR ISO, standardele care au adoptat standarde internaţionale ISO (de exemplu
SR ISO 4:2000);
• SR ISO/TR, standardele care au adoptat standarde internaţionale ISO cu statutul de
raport tehnic (de exemplu SR ISO/TR 10013:2003);
• SR ISO/IEC, standardele care au adoptat standarde internaţionale comune ale ISO şi
IEC (de exemplu, în domeniul tehnologiei informaţiei, JTC1, SR ISO/IEC 27000:2012).
În cazul în care unui standard român deja publicat i se aduc modificări, adăugări sau eliminări
de text, acestea se publică într-un document separat, cu denumirea de amendament. Notarea sa se
face specificând indicativul standardului urmat de o linie oblică, litera A, numărul de amendamentului
și anul aprobării amendamentului (de exemplu SR EN 50131-1:2007/A1:2010).
Eliminarea unor erori tipografice, de ordin lingvistic sau erori similare dintr-un standard deja
publicat se face prin publicarea unui document separat denumit erată. Notarea se face specificând
indicativul standardului urmat de o linie oblică, litera C (corrigendum), numărul eratei și anul aprobării
(de exemplu SR EN 60870-5-4:1998/C1:1999).
5.10 Indicarea referirilor la standarde

Modul în care sunt indicate referirile la standarde în documente și reglementări este deosebit
de important. Indicarea precisă a standardului și data publicării sale are în vedere securitatea juridică
a utilizatorilor săi. Ori de câte ori este necesară referirea la un standard într-un document (de exemplu
un contract) aceasta trebuie făcută corect pentru a nu crea confuzii, contestații sau reclamații în ceea
ce privește prevederile tehnice pe care acestea le conțin.
Referirile la un standard pot fi datate (când se precizează atât indicativul cât și anul aprobării
standardului) sau nedatate (când se precizează numai indicativul standardului).
În cazul când referirea la standard este datată, are semnificația că se are în vedere numai ediția
menționată a standardului (chiar dacă a existat o ediție mai veche sau a apărut o ediție mai nouă).
Referirea la un standard se face așa cum este indicat în colțul din stânga jos al coperții fiecărui standard
(de exemplu „Ref.: SR EN 50132-6:2004”). În particular este importantă indicarea anului publicării
standardului în cazul citării unui articol sau paragraf al standardului, deoarece numerotarea articolelor
și paragrafelor se poate schimba la edițiile ulterioare. Această identificare permite, în funcție de data
fabricației produsului, de a cunoaște, mai presus de orice îndoială, care este versiunea de referință
din momentul fabricării produsului și, în consecință, care sunt, de exemplu, caracteristicile tehnice
ale produsului. Indicarea datei este deci un element esențial atât din punct de vedere al vizibilității și
trasabilității verificărilor efectuate înaintea punerii produsului pe piață, cât și din punct de vedere al
verificării calității după punerea pe piață.
În cazul când referirea la standard este nedatată, are semnificația că se poate aplica orice ediție
a standardului (nu este necesară actualizarea documentului odată cu evoluția tehnicii în domeniu).
Acest tip de referire are semnificația aplicării automate a noii ediții a standardului, imediat ce acesta
este publicat. Dacă o referire nedatată are în vedere la toate părţile unui standard, numărul publicaţiei
trebuie urmat de indicaţia «toate părţile», de exemplu SR EN 54 (toate părţile). Dacă o referire nedatată
se referă doar la o parte a unui standard, aceasta este precizată în indicativ, de exemplu SR EN 54-23.
Acest mod de referire la un standard ar trebui evitat deoarece revizuirile ulterioare ale standardului
s-ar putea să nu mai corespundă intențiilor inițiale.
Referirea la standarde sub forma „conform standardelor în vigoare” nu este indicată deoarece
poate determina incertitudini juridice privind pertinența și corectitudinea standardelor utilizate. Prin
această formulare nu sunt indicate precis standardele care se aplică produselor sau serviciilor avute în
vedere sarcina identificări lor revenind producătorilor sau utilizatorilor.
Referirea la standardele anulate nu este recomandată deoarece este foarte posibil ca acestea
să nu mai corespundă stadiului tehnicii. În cele mai multe cazuri standardele anulate sunt înlocuite de
ediții noi sau revizuite.
245
Teodor STĂTESCU
Referirea la standardele romane în acte normative trebuie să fie astfel formulată încât aceasta
să nu fie cu caracter obligatoriu (fac excepție referirile care țin de protecția vieții, a sănătății, a mediului
și similare). În funcție de situație, se utilizează formulări cum ar fi: ”se recomandă prevederile din
standardul / standardele …” sau ”… se recomandă să se efectueze în conformitate cu standardul
/ standardele …”. Trimiterile se fac numai la standarde române în vigoare (originale sau care au
adoptat standarde europene / internaționale).
Indiferent de tipul documentului în care se face referire la un standard, aceasta trebuie să
precizeze indicativul standardului român (de exemplu SR EN 50131‑8:2010) şi nu direct indicativul
standardului european sau internațional (de exemplu EN 50131-8:2009). Trimiterile directe la
indicativele standardelor europene, internaţionale sau naţionale ale altor ţări sunt incorecte deoarece
acestea nu au caracterul unor documente tehnice recunoscute şi aplicabile în România decât dacă sunt
adoptate ca standarde române.
5.11 Adoptarea standardelor europene ca standarde române

În vederea consolidării pieţei unice europene, standardele europene au un rol determinant
în armonizarea condiţiilor tehnice pe pieţele naţionale ale statelor membre. Principalul beneficiu al
standardelor europene constă în adoptarea lor ca standarde naţionale în 33 de țări din zona europeană,
concomitent cu anularea standardelor naţionale conflictuale. Acest lucru permite înlăturarea barierelor
tehnice şi facilitarea liberei circulaţii a produselor şi a serviciilor pe întreg spaţiul european. Utilizarea
standardelor europene elimină obstacolele tehnice nejustificate şi creează premisele pentru asigurarea
accesului tuturor operatorilor economici interesaţi din statele membre.
Rolul deosebit de important al standardelor europene este foarte bine exemplificat de
standardele europene armonizate care asigură prezumpția de conformitate a produselor cu cerințele
esențiale stabilite în directivele europene.
Standardele europene nu au, ele însăși, statutul de standarde. Pentru a primi acest statut, acestea
trebuie adoptate ca standarde naționale de către organismele naționale de standardizare (ASRO în
cazul României). În conformitate cu reglementările organizațiilor europene de standardizare (CEN,
CENELEC, ETSI), adoptarea este obligatorie și obligația trebuie îndeplinită în termenul prescris.
Ca stat membru al Uniunii Europene, România are obligaţia de a adopta toate standardele
europene (notate cu EN). Standardele europene sunt puse în aplicare în România numai prin adoptarea
lor ca standarde române (notate cu SR EN). Standardele europene adoptate de ASRO, au acelaşi statut
ca şi versiunile oficiale şi sunt publicate cu permisiunea organizațiilor europene de standardizare.
Adoptarea se poate face prin una din următoarele metode:
• confirmarea adoptării;
• publicarea prin reproducere a unei versiuni oficiale (engleză, franceză sau germană);
• publicarea versiunii române.
Metoda de adoptare a unui standard european prin confirmare se face prin simpla publicare
în Buletinul Standardizării (publicație oficială a organismului național de standardizare), a unei note
de confirmare a adoptării, care cuprinde indicativul, anul adoptării, titlul standardului român (în limba
română), declaraţia conform căreia standardul european are statutul unui standard român şi data de
la care acest statut este acordat.
Standardele europene pot fi adoptate ca standarde române, fără a fi traduse, prin metoda
publicării prin reproducere a versiunii oficiale. În acest caz standardul român cuprinde coperta,
contracoperta și ultima pagină în limba română iar textul standardului european rămâne într-una din
limbile oficiale (engleză, franceză sau germană).
Prin metoda publicării versiunii române, întreg conținutul standardul european este tradus
în limba română. Textul versiunii române a unui standard european reprezintă preluarea integrală
(inclusiv pagina de titlu, cuprinsul, preambulul, introducerea, notele de subsol, tabelele, figurile
246
şi figurile şi anexele), fără
modificări, prin traducere, a uneia
din versiunile oficiale (engleză,
franceză sau germană) ale
standardului european, conţinutul
tehnic şi prezentarea fiind aceleaşi
în ambele documente. Versiunea
în limba romana a standardelor
europene, adoptată de ASRO este
recunoscută în toată Europa, şi are
acelaşi statut ca versiunile oficiale
(engleză, franceză, germană).
Structura tipică a unui
standard român prin care se
adoptă un standard european,
printr-una din primele două
metode este ilustrată în figura de
mai sus.
Odată cu adoptarea unui
standard european, organismul
național de standardizare trebuie
să asigure retragerea tuturor standardelor naționale existente care conțin prescripții contradictorii.
5.12 Adoptarea standardelor internaţionale ca standarde române

Spre deosebire de standardele europene, pentru care există obligativitatea adoptării,
standardele internaţionale se adoptă ca standarde române doar atunci când operatorii economici sau
autorităţile solicită adoptarea lor ca standarde române, având grijă ca adoptarea acestora să nu vină
în contradicție cu prevederile standardelor europene. Hotărârea adoptării unui standard internațional
ca standard român se face după încheierea unei proceduri de consultare și acord al țărilor membre ale
organizațiilor europene de standardizare.
Adoptarea standardelor internaţionale se face fie prin traducere (metodă recomandată) fie
prin reproducerea versiunii originale (în limba engleză sau franceză, în mod similar cu adoptarea
standardelor europene).
Forma de prezentare a standardelor române care adoptă standarde internaționale este similară
cu cea în cazul adoptării standardelor europene (a se vedea figura de mai sus).
5.13 Noţiuni privind modul de redactare al standardelor

Structura și modul de redactare al standardelor române sunt similare (până la identitate) cu
structura și modul de redactare ale standardelor europene și internaționale. Acestea sunt prezentate
pe larg în standardul român SR 10000-6:2004, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 6:
Reguli de redactare a standardelor, care menționează că prevederile trebuie să fie clare și precise,
fără ambiguități, în vederea ușurării comunicării și schimburilor de produse și servicii.
Din punct de vedere al conținutului unui standard, acesta trebuie să se refere la un singur
subiect. Din rațiuni practice (de exemplu standarde voluminoase), în unele cazuri standardul este
divizat în părți, cu același titlu dar cu subtitluri diferite. Divizarea poate fi de asemenea utilă în cazul
revizuirilor, când revizuirea putând fi făcută doar la o singură parte.
Standardul menționat în primul paragraf cuprinde precizări amănunțite privind modul de
redactare al fiecărei părți a standardului (preambul, introducere, domeniu de aplicare, referințe
normative, etc.). Deși un standard nu are caracter obligatoriu, el poate deveni prin legislație sau prin
contractul între părți și de aceea acesta trebuie astfel redactat încât să fie clar identificate condițiile
care trebuie respectate.
247
Teodor STĂTESCU
Formele verbale utilizate pentru prevederi sunt întotdeauna imperative: „trebuie” sau „nu
trebuie” (alte expresii echivalente se admit numai atunci când, din rațiuni lingvistice, forma verbală
menționată nu poate fi utilizată; se înlocuiește, de exemplu, cu „se impune ca”). Dacă prevederea
din standard are caracter de recomandare, forma verbală corectă de includere a acesteia este „se
recomandă ca” sau „nu este recomandat ca”.
Prescripțiile din standarde trebuie enunțate fără ambiguități, în termeni logici și preciși și mai
ales nu trebuie utilizate:
• expresii ca: „suficient de puternic”, „adecvat”, „condiții extreme”;
• adjective calificative și substantive care pot avea un sens absolut (de exemplu:
„impermeabil”, „incasabil”, „plat”, ”sigur”, …);
• adjective calificative și substantive care descriu o proprietate măsurabilă (de exemplu:
„mare”, „puternic”, „transparent”, „exact”, …).
În cazul în care prescripțiile unui standard pot servi ca bază pentru certificare, acestea trebuie
să fie măsurabile.
Structura și modul de prezentare ale standardelor române poate servi de exemplu pentru
redactarea standardelor de firmă.
5.14 Redactarea standardelor în IMM-uri

Având în vedere ponderea mare pe care o au în economia Uniunii Europene microîntreprinderile,
întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), şi pentru a veni în sprijinul lor, organizaţiile europene de
standardizare CEN şi CENELEC au întocmit un ghid, preluat şi în standardizarea din România,
respectiv SR Ghid CEN/CLC 17:2012 „Ghid de redactare a standardelor, luând în considerare
necesităţile microîntreprinderilor şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM).
Ghidul menţionează aspectele care prezintă importanţă pentru IMM la elaborarea standardelor
şi încearcă astfel să suplinească o eventuală lipsă de implicare a IMM-urilor în activitatea de
standardizare.
5.15 Copyright
În mod eronat se crede că standardele, fiind documente publice, pot fi utilizate și diseminate fără
niciun fel de restricții. În realitate, standardele sunt supuse dreptului de autor, iar utilizarea lor trebuie
să respecte regulile privind protecția drepturilor de autor. Standardele sunt rezultatele unei munci
colective a experților (membri ai comitetelor tehnice de profil) sub responsabilitatea organismului de
standardizare, care de altfel le şi publică.
Organismul naţional de standardizare (în România, ASRO) este titularul drepturilor de autor
pentru standardele române. El este singurul autorizat să distribuie, prin vânzare, standarde naţionale,
europene şi internaţionale şi să urmărească respectarea drepturilor de autor asupra acestora.
Organismele şi organizaţiile de standardizare încurajează utilizarea cât mai largă a standardelor,
dar aceasta trebuie făcută cu respectarea drepturilor de autor. Orice reproducere neautorizată sau
creare a unei opere derivate, fără acordul scris prealabil al organismului de standardizare reprezintă
o încălcare a drepturilor de autor.
În România, standardele sunt protejate împotriva reproducerilor, traducerilor şi difuzărilor
neautorizate prin legea 8/19968. Respectarea drepturilor de autor asupra standardelor nu afectează
însă libera lor utilizare şi aplicare.
Se admite reproducerea ori utilizarea integrală sau parţială a standardelor române numai dacă
există în prealabil acordul scris al ASRO. Acordul însă nu este necesar atunci când se face referire
doar la articolele, paragrafele, anexele, tabelele, etc. din standarde, fără reproducerea acestora.
De observat că în partea de jos a primei pagini a fiecărui standard român este inserat un text
tip, privind drepturile de proprietate intelectuală, ca în exemplul de mai jos:
8 Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe

248
Organismul naţional de standardizare este responsabil de respectarea drepturilor de proprietate

intelectuală. Organizaţiile europene de standardizare transferă în mod exclusiv şi în totalitate drepturile
de exploatare a standardelor europene către membrii săi (organismele naționale de standardizare din
fiecare ţară; în cazul României către ASRO). Organizaţiile internaţionale de standardizare autorizează
de asemenea organismele naţionale de standardizare să fie singurele distribuitoare (pe teritoriul lor)
a standardelor internaţionale.
6. Comitete tehnice de standardizare
Elaboratorii standardelor sunt specialişti care reprezintă factorii interesați din fiecare domeniu
de activitate. Ei provin din rândul producătorilor (inclusiv servicii), consumatorilor, centrelor de
cercetare, universităţilor, laboratoarelor, autorităţilor publice (centrale și locale), distribuitorilor,
asociațiilor profesionale, sindicatelor etc. Specialiştii se reunesc în cadrul comitetelor tehnice,
organizate pe domenii de activitate.
Comitete tehnice sunt structuri fără personalitate juridică, organizate de organismul naţional
de standardizare, ASRO. Operatorii economici se pot implica în activitatea de standardizare prin
participarea ca membri în cadrul acelor comitete tehnice (CT) care reprezintă interes pentru domeniul
lor de activitate.
Activitatea de standardizare din cadrul comitetelor tehnice se desfăşoară atât pe plan naţional
(pentru elaborarea de standarde române originale) cât şi pe plan european şi internaţional (prin
participarea la elaborarea standardelor europene şi internaţionale care înlocuiesc din ce în ce mai
mult standardele naţionale originale). Lista comitetelor tehnice poate fi consultată la pe site-ul ASRO
la www.asro.ro>Standardizare>Comitete Tehnice (http://www.asro.ro/?page_id=499).
Participarea la activitatea de standardizare înseamnă adoptarea soluţiilor din viitoarele
standarde în domeniul de competenţă al companiei cu mai mult timp înainte decât concurenţa.
Soluţiile astfel adoptate pot evita problemele privind drepturile de proprietate care implică achiziţia
de echipamente de la un singur producător, cel ce deţine brevetul, şi care astfel şi-ar putea impune
nestingherit condiţii comerciale costisitoare.
În majoritatea cazurilor, când un organism de reglementare impune o anumită cerinţă,
acesta face referire frecvent la standarde. Dacă o companie s-a implicat activ în elaborarea acestor
standarde, ea poate aplica standardul înainte de a deveni lege, evitând costurile care ar putea apărea
într-un stadiu ulterior. Studiile efectuate de unele organisme naţionale de standardizare, relevă faptul
că operatorii economici care sunt implicaţi activ în lucrările de standardizare obţin mai frecvent
beneficii pe termen scurt, mediu şi lung referitoare la costuri şi competitivitate, decât cei care nu
participă. Operatorii economici care participă la activitatea de standardizare au mai mult de spus
în adoptarea unui standard naţional ca standard european ori internaţional. În acest caz, operatorul
economic câştigă pe planul competitivităţii, deoarece el nu va mai trebui să facă modificări mari
pentru a fi conform cu un standard european sau internaţional.
249
Teodor STĂTESCU
6.1 Structură organizatorică
Componenţa unui comitet tehnic trebuie să asigure reprezentarea echilibrată a factorilor
interesaţi în domeniu, respectiv, după caz: producători (de produse şi/sau servicii), utilizatori,
asociaţii sau organizaţii profesionale sau cele reprezentând consumatorii, sindicate, reprezentanţi ai
administraţiei publice centrale şi/sau locale, laboratoare de încercări, centre de cercetare etc.
Structura comitetelor tehnice române este similară celei a comitetelor tehnice ale organizaţiilor
europene de standardizare (CEN, CENELEC şi ETSI) şi a comitetelor tehnice ale organizaţiilor
internaţionale de standardizare (ISO şi IEC). Fiecărui comitet tehnic european sau internaţional la
care România participă îi corespunde un comitet tehnic român „în oglindă”. Un comitet tehnic român
poate să corespundă unuia sau mai multor comitete tehnice europene şi/sau internaţionale.
Reprezentarea în comitetul tehnic a fiecărui factor interesat se face de un singur specialist
(denumit membru al comitetului tehnic), împuternicit ca reprezentant al factorului interesat. Membrii
comitetelor tehnice de standardizare pot participa la ședințele comitelui tehnic (în țară și străinătate),
îşi pot susţine punctele de vedere, pot face schimburi de idei cu principalii actori ai pieţei din domeniu
putând astfel anticipa direcţia evoluţiei standardizării naţionale, europene şi internaţionale.
Preşedintele comitetului tehnic este ales prin vot de către majoritatea simplă a membrilor
comitetului tehnic. Persoana numită ca preşedinte trebuie să aibă experienţă în activitatea de
standardizare, să cunoască procedurile de standardizare naţionale, ale organizaţiilor europene şi ale
celor internaţionale precum şi aspectele legale ale activităţii de standardizare. Preşedintele conduce
şedinţele comitetului tehnic şi trebuie să dea dovadă de o strictă imparţialitate, încercând să obţină
consensul. El nu are drept de vot.
Secretariatul comitetului tehnic este asigurat de regulă de către experţii ASRO. În mod
excepţional acesta poate fi atribuit, prin decizia ASRO, unei unităţi interesată să deţină secretariatul
şi considerată de ASRO, pe baza unei evaluări, că are capacitatea tehnică şi organizatorică pentru
realizarea lucrărilor de secretariat în bune condiţii. Secretarul lucrează în strânsă legătură cu
preşedintele comitetului şi răspunde în principal de organizarea şi modul de lucru, de pregătirea
şi transmiterea documentelor, convocarea şedinţelor şi aducerea la îndeplinire a hotărârilor luate,
respectarea termenelor, coordonarea cu domeniile înrudite, respectarea metodologiei etc. Secretarul
nu are drept de vot şi trebuie să adopte o poziţie imparţială.
6.2 Mod de lucru

Lucrările comitetului tehnic trebuie să asigure respectarea interesului naţional, să ţină seama
de toate punctele de vedere importante şi să asigure, prin anchetele efectuate, ca fiecare standard
român, precum şi toate celelalte lucrări elaborate să se bazeze pe un ansamblu de opinii de autoritate.
Comitetele tehnice, prin membrii săi, răspund de proiectele de standard şi de toate celelalte lucrări
elaborate (programe de standardizare, examinarea periodică a standardelor, lucrări de standardizare
europeană şi internaţională etc.). Ele trebuie să ţină seama de toate lucrările de standardizare din
domeniul lor de activitate desfăşurate atât pe plan european cât şi pe plan internaţional.
Comitetele tehnice asigură examinarea proiectelor de standarde în general prin corespondenţă
electronică şi dacă este necesar, pentru obţinerea consensului, în cadrul şedinţelor.
Structura şi modul de lucru al comitetelor tehnice este prezentată pe larg în standardul
metodologic SR 10000‑3:2016.
6.3 Avantajele participării ca membri în comitetele tehnice

Participarea operatorilor economici la activitatea de standardizare se realizează prin implicarea
lor în lucrările comitetelor tehnice de standardizare naţionale, în scopul de a influenţa standardizarea
naţională, europeană şi internaţională; totodată îi ajută să anticipeze noua legislaţie, scăzându-şi în
acest mod costurile.
Participarea la activitatea de standardizare în cadrul comitetelor tehnice are, de asemenea, un
rol important în creşterea competitivităţii operatorilor economici implicaţi.
Câteva din avantajele participării active la elaborarea standardelor prin intermediul comitetelor
tehnice:
250
• accesul preferenţial, în „avanpremieră”, la informaţiile din proiectele viitoarelor
standarde şi cunoaşterea problemelor critice cu care se confruntă un domeniu sau altul;
• posibilitatea de a susţine, în cadrul dezbaterilor comitetului tehnic, a punctului de vedere
al firmei pe care o reprezintă şi informarea acesteia privind evoluţia;
• posibilitatea iniţierii de propuneri privind elaborarea de standarde noi sau revizuirea de
standarde existente;
• participarea regulată şi activă la activitatea de standardizare (naţională, europeană sau
internaţională) fie prin corespondenţă, fie la şedinţe;
• posibilitatea îmbunătăţirii continue a calităţii produselor, participanţii la standardizare
fiind mai bine informaţi de schimbările preconizate şi având astfel şansa de a-şi
actualiza anticipat producţia;
• posibilitatea de a întâlni experţi, din ţară şi străinătate, pe subiecte de interes şi de a face
schimb de informaţii şi chiar de a demara colaborări în domenii comune de interes;
• accesul rapid la noile standarde şi astfel avantajul competitivităţii pe piaţă;
• reducerea costurilor de certificare a produselor în condiţiile aplicării unui standard
recunoscut, de exemplu european, astfel încât produsele ajung mai rapid pe piaţă.
• minimizarea riscurilor de a iniţia activităţi de cercetare şi dezvoltare în direcţii care nu
sunt cerute de piaţă, ştiut fiind că iniţierea elaborării de noi standarde este, în general, o
urmare a cerinţei pieţei;
• posibilitatea de a interacţiona cu potenţiali clienţi, datorită faptului că din comitetele
tehnice fac parte atât reprezentanţi ai producătorilor şi autorităţilor cât şi ai utilizatorilor
şi consumatorilor.
7. Activităţi de standardizare europeană şi internaţională
Activitățile de standardizare sunt organizată atât la nivel naţional cât şi la nivel regional
şi internaţional. În figura de mai jos sunt prezentate, la fiecare nivel, prin sigle, organizaţiile
internaţionale de standardizare (ISO, IEC şi ITU), organizaţiile europene de standardizare (CEN,
CENELEC şi ETSI) și organismul național de standardizare din România (ASRO).

Între organizaţiile internaţionale şi europene de standardizare există o colaborare permanentă
atât la acelaşi nivel cât şi la niveluri diferite. În multe cazuri standardele internaţionale sunt elaborate
în colaborare cu structurile europene de standardizare (anchetă publică simultană), acestea devenind
ulterior standarde europene şi mai apoi standarde naţionale.
Fiecare din organizaţiile naţionale de standardizare (ASRO, în cazul României) colaborează
atât cu organizaţiile internaţionale de standardizare cât şi cu organizaţiile europene de standardizare.
251
Teodor STĂTESCU
7.1 Elaborarea standardelor europene
Organizațiile europene de standardizare elaborează mai multe tipuri de documente de
standardizare. Principalele documente de standardizare elaborate de către CEN și CENELEC sunt
standardele europene (EN), specificațiile tehnice (TS), rapoartele tehnice (TR) și acordurile de grup
de lucru (CWA).
Standardele europene (EN) sunt documente care trebuie adoptate obligatoriu, până la un
termen limită, de organismele naționale de standardizare. Pentru acest tip de standarde se stabilește
un termen până la care trebuie anulate toate standardele naționale conflictuale.
Specificațiile tehnice (TS) sunt documente de standardizare cu aplicabilitate provizorie (trei
ani, cu posibilitate de prelungire o singură dată încă trei ani) care au datele necesare transformării
în viitor în standarde europene (EN). Statutul de specificație se datorează în cele mai multe cazuri
fie pentru că subiectul este, din punct de vedere tehnic, în curs de dezvoltare, fie datorită lipsei
consensului. Adoptarea lor ca standarde naționale este facultativă.
Rapoartele tehnice (TR) sunt documente de standardizare care conțin de exemplu informații
tehnice provenind de alte organizații europene, studii ale organismelor naționale de standardizare,
glosare de termeni dintr-un domeniu, ghiduri tehnice etc. Aprobarea lor se face în cadrul comitetelor
tehnice europene de standardizare prin majoritate simplă iar adoptarea lor ca standarde naționale este
facultativă.
Acordurile de grup de lucru (CWA – CEN/CENELEC Workshops Agreement) fac parte
dintr-o procedură rapidă de elaborare a unui document de standardizare, de către un grup de experți
sau organizații care își asumă responsabilitatea pentru conținut. Grupurile sunt înființate prin hotărâri
ale CEN și/sau CENELEC. Adoptarea acestor documente ca standarde naționale este facultativă.
La elaborarea documentelor europene de standardizare participă specialiști din țările membre
și țările afiliate organizațiilor europene de standardizare.
Standardele europene sunt elaborate în cadrul CEN și CENELEC printr-o procedură care
implică organismele naţionale de standardizare. Principalele faze de elaborare ale unui standard
european (EN) sunt prezentate în tabelul de mai jos:
propunere de O propunere de standard european se înscrie în programul de lucru

standard al unui comitet tehnic existent (sau unul nou, creat în mod special,
pentru un nou domeniu), la propunerea unui organism naţional de
standardizare. Includerea în program se realizează dacă 71% din
voturi (vot ponderat*) este pozitiv şi cel puţin 5 membri sunt de
acord să participe activ la lucrările de elaborare.
elaborare proiect Proiectul de standard european este elaborat de un grup de lucru,
de standard format din experţi nominalizaţi de către organismele naţionale de
standardizare şi aprobat de către comitetul de standardizare stabilit.
anchetă publică Proiectul standard este supus unei anchete publice, prin intermediul
organismelor naţionale de standardizare, factorilor interesaţi din
fiecare ţară membră sau afiliată, timp de 5 luni.
vot formal Textul final al standardului european, disponibil în cele 3 limbi

oficiale (engleză, franceză şi germană), este supus, în decurs de 2
luni, votului formal al ţărilor membre. Standardul este aprobat ca
standard european cu 71% din voturi (vot ponderat*).
252
adoptare la nivel Odată adoptate, standardele europene trebuie să capete statutul

naţional de standard naţional, fie prin publicarea unui text identic, fie prin
confirmarea adoptării, până la un anumit termen stabilit, iar toate
standardele naţionale conflictuale trebuie să fie retrase, de asemenea
până la un termen stabilit.
examinare Fiecare standard european este, la un interval de 5 ani, reexaminat

periodică în vederea reconfirmării, revizuirii sau anulării.
* Procedură prin care fiecărei ţări îi este acordat un coeficient
de vot de ponderare de la 3 (Islanda, Malta) până la 29 (Franţa,
Marea Britanie, Germania, Italia). România are stabilit un
coeficient de ponderare 14.
Una din cele mai importante faze de elaborare a standardelor europene este faza anchetei
publice, fază în care organismele naționale de standardizare (ASRO în cazul României) pun la
dispoziția factorilor interesați din propria țară proiectul standardului în curs de elaborare (http://www.
asro.ro/?page_id=1242). Comentariile primite de ASRO în această fază sunt analizate de comitetul
tehnic din domeniu care stabilește astfel poziția României privind forma finală a standardului european.
Aceasta etapă ține cont de punctul de vedere al viitorilor utilizatori ai standardului. Participarea activă
a specialiștilor români în această fază le permite:
• să ia cunoștință în avanpremieră de conținutul unui viitor standard european,
• să-și spună punctul de vedere asupra unui standard care va influența evoluția pieței,
• să anticipeze viitoarele reglementări economice, industriale sau sociale ale acestei piețe,
• să fie înaintea concurenței naționale, europene sau internaționale,
• să facă schimb de informați cu specialiști din domeniu din alte țări.
Punctul de vedere național astfel obținut este susținut apoi la nivel european (CEN sau
CENELEC) de ASRO.
În domeniul telecomunicațiilor, principalele documente de standardizare elaborate de către
ETSI sunt standardele europene (EN), standardele ETSI (ES), rapoartele speciale (SR), specificațiile
tehnice (TS), rapoartele tehnice (TR) și specificațiile de grup (GS).
Desfășurarea activității de standardizare la nivel european se realizează în cadrul organizatoric
al comitetelor tehnice europene de standardizare (TC), organizate pe domenii de activitate, înființate
de organizațiile europene de standardizare CEN, CENELEC și ETSI. Fiecărui comitet tehnic european
de standardizare (TC) îi corespunde la nivel național un comitet tehnic român de standardizare (CT).
7.2 Identificarea standardelor europene

Standardele europene (EN) se identifică prin titlu şi printr-un indicativ atribuit de către
secretariatele CEN, CENELEC sau ETSI. Indicativul atribuit constă din literele majuscule EN urmate
de un spațiu și de cifre arabice (fără spațiu între ele), de exemplu EN 50518.
Atunci când un standard european este adoptat de un organism naţional de standardizare,
indicativul european este precedat de un prefix naţional care diferă de la o ţară la alta (SR în cazul
României, NF în cazul Franţei, DIN în cazul Germaniei etc.). De exemplu standardul european
EN 50518 are indicativul SR EN 50518 în România, BS EN 50518 în Marea Britanie, DIN EN 50518
în Germania, UNE EN 50518 în Spania, SS EN 50518 în Suedia etc. Indicativul european (în exemplul
dat EN 50518) se păstrează în toate țările.
La nivel european s-a adoptat un sistem de numerotare al standardelor europene (EN) elaborate
de CEN, CENELEC și ETSI, după cum urmează:
253
Teodor STĂTESCU
EN 1 ... EN 1999 şi Standarde europene originale CEN
EN 12000 ... EN 19999
EN 2000 ... EN 9999 Standarde europene CEN din domeniul aeronautic
EN 10000 ... EN 11999 Standarde europene CEN din domeniul siderurgic
EN ISO [urmat de numărul Standarde europene CEN care au adoptat standarde
standardului ISO] internaţionale ISO
Standarde comune CEN/CENELEC din domeniul
EN 40000 ... EN 44999 tehnologiei informaţiei
Standarde comune CEN/CENELEC din alte domenii
EN 45000 ... EN 49999 decât tehnologia informaţiei
EN 50000 ... EN 59999 Standarde europene originale CENELEC
Standarde europene CENELEC care au adoptat fără
EN 60000 ... EN 69999 modificări standarde internaţionale CEI
Standarde europene care au adoptat standarde
EN 80000… EN 99999 internaţionale comune ISO/CEI
EN >100000 Standarde europene elaborate de ETSI
Cifrele arabe pot fi urmate de o liniuță și alte cifre arabe care reprezintă părți ale aceluiași
standard (partea 1, partea 2 etc.). De exemplu EN 50518-1, EN 50518-2, EN 50518-3.
Celelalte documente europene de standardizare, specificațiile tehnice, rapoartele tehnice și
acordurile de grup de lucru se identifică prin literele majuscule TS, TR sau CWA, după caz, urmate
de un spațiu și de cifre arabe.
7.3 Elaborarea standardelor internaţionale

Procesul de elaborare al standardelor internaționale ISO și IEC se realizează similar cu
elaborarea standardelor europene. De menționat că în acest caz, la elaborare participă specialiști din
întreaga lume.
Propunerile de elaborare ale unui standard internațional (ISO sau IEC) sunt repartizate
comitetelor tehnice de standardizare de profil, care stabilesc grupuri de lucru din specialiști din toate
țările pentru realizarea proiectului de standard. Proiectul de standard internațional este transmis apoi
organismelor naționale de standardizare pentru o anchetă publică pentru o perioadă de 5 luni (http://
www.asro.ro/?page_id=1258). Această fază este urmată de elaborarea unui text final care este supus
votului (sunt necesare cel puțin 2/3 din voturi favorabile). Odată la 5 ani se face o analiză a textului
standardului internațional urmată fie de reconfirmarea standardului, fie de revizuire, fie de anulare.
Spre deosebire de adoptarea standardelor europene, care este obligatorie, adoptarea standardelor
internaționale ISO și IEC de către țările membre, ca standarde naționale, nu este obligatorie.
În afară de standarde internaționale (ISO), Organizația Internațională de Standardizare mai
elaborează specificații disponibile public (ISO/PAS), specificații tehnice (ISO/TS) și rapoarte tehnice
(ISO/TR).
În mod similar, Comisia Internațională pentru Electrotehnică elaborează, în afara standardelor
internaționale (IEC), specificații tehnice (IEC/TS), specificații disponibile public (IEC/PAS), file de
interpretare (IEC/IS) și rapoarte tehnice (IEC/TR).
7.4 Participarea specialiştilor români la elaborarea standardelor europene şi internaţionale

Cea mai mare parte a activității propriu-zise de standardizare se desfășoară, atât la nivel
european cât și internațional, în cadrul comitetelor tehnice de standardizare organizate pe domenii de
activitate. Fiecare comitet își stabilește un program de lucru anual cu teme și termene limită.
Fiecărui comitet tehnic european/internațional (TC) îi corespunde un comitet tehnic român
(CT). Specialiştii români, membri ai comitetelor tehnice naţionale de standardizare, pot participa,
prin intermediul ASRO, la activitatea de elaborare a standardelor europene şi internaţionale.
254
Membrii comitetelor tehnice române de standardizare pot participa astfel la elaborarea
standardelor europene/internaționale prin: propuneri de standarde, elaborarea proiectelor (în cadrul
grupurilor de lucru care se constituie) și susținerea punctelor de vedere în cadrul anchetei publice.
În comitetele tehnice europene şi internaţionale pot fi desemnaţi specialişti care să participe
direct la elaborarea standardelor europene şi internaţionale în cadrul grupurilor de lucru. Desemnarea
unui specialist român (membru național) în grupurile de lucru ale comitetelor tehnice europene
sau internaţionale se face la propunerea comitetelor tehnice naţionale înființate de ASRO. Odată
desemnaţi, specialiştii pot susţine propriul punct de vedere asupra problemelor tehnice care conduc la
elaborarea primei redactări a standardului european sau internaţional.
Membrii comitetelor tehnice naţionale pot participa la reuniunile comitetelor tehnice europene
şi internaţionale. În calitate de delegaţi ei trebuie să susţină punctul de vedere naţional cu care sunt
mandataţi de către comitetul tehnic naţional şi nu propriul punct de vedere.
8. Standarde pentru sistemele de alarmă
Unanim cunoscute, sistemele de alarmă sunt utilizate în foarte multe situații de exemplu
pentru prevenirea efracției și jafului armat, supravegherea cu video în clădiri sau exteriorul acestora,
controlul accesului, alarme sociale, detectarea și evacuarea în caz de incendiu etc. În funcție de
situație, aceste sisteme pot fi operate atât de persoane obișnuite cât și de personal calificat. Pe scurt,
de aici necesitatea elaborării de standarde în acest domeniu.
Controlul accesului şi supravegherea video sunt consecinţe ale necesităţii pentru mai multă
securitate în clădiri, în jurul clădirilor cu spaţii de cazare (de exemplu locuinţe, hoteluri, spitale, aziluri,
cazărmi, etc.), sau alte clădiri rezidenţiale sau nerezidențiale (de exemplu, birouri, centre comerciale,
şcoli şi universităţi, administraţii şi bănci, divertisment si turism, infrastructuri, transporturi şi
industrie, etc.).
Alarma socială este o consecinţă a îmbătrânirii populaţiei care necesită asistenţă la domiciliu,
asistență de la distanţă și asistență în caz de urgenţă. Aceasta poate fi de ajutor atât pentru bătrâni cât
şi pentru persoanele cu handicap.
Progresul din ultimii ani ai tehnologiei informației au o deosebită influență asupra dezvoltării
noilor sisteme de alarmă. Aceasta face ca astăzi să fie mai ușor, mai puțin costisitor și mai rapid pentru
a înregistra și a transmite semnale de alarmă spre centrul de recepție a alarmelor.
Deşi sistemele de alarmă au la bază o concepţie electronică sofisticată, acestea sunt destul de
diferite de alte sisteme electronice pentru că ele trebuie sa fie capabile să funcţioneze sigur în cazul de
o situaţiilor de urgentă. În plus, acestea trebuie să fie în aşa fel proiectate încât să declanşeze alarma
dacă cineva „interferează” cu sistemul.
Pentru o mai mare eficiență și pentru a acoperi cât mai multe tipuri de pericole, diferitele
tipuri de sisteme de alarmă sunt de cele mai multe ori combinate între ele. Ca urmare, în domeniul
sistemelor de alarmă, standardizarea are loc atât la nivel de produs cât și pentru cazurile combinației
între diferite sisteme.
Principalele elemente care stau la baza hotărârii de a elabora standarde în domeniul sistemelor
de alarmă sunt cerințele pieței, interferențele cu alte echipamente, problemele ecologice și abordarea
globală.
Cerințele pieței - În ultimii ani, dezvoltarea rapidă a tehnologiei informaţiei are o

puternică influenţă asupra concepţiei sistemelor de alarmă. Este acum mai uşor, mai ieftin şi mai rapid
decât înainte să înregistrezi şi să transmiţi semnale de alarmă, informaţii sau date, inclusiv sunete,
fotografii şi înregistrări video prin sisteme de comunicare la un centru de recepţie a alarmelor. Clienţii
unor astfel de sisteme nu numai că se aşteaptă la un sistem fiabil dar ei vor şi un răspuns corespunzător
şi/sau un serviciu care se succede imediat după alarmă. Acest aspect are multe consecinţe pentru
sistemele de alarmă:
255
Teodor STĂTESCU
• în primul rând, un sistem de alarmă modern trebuie să fie capabil să transmită alarma
prin intermediul unui sistem de comunicare fiabil. Comunicarea a fost făcută timp de
mai mulţi ani prin reţeaua telefonică, dar astăzi sunt disponibile şi alte reţele cum sunt
internetul, televiziunea prin cablu sau sistemele de comunicaţii prin radio inclusiv
telefonul mobil. O consecinţă a acestora este nevoia standardizare pentru procedurile
de transmisie şi protocoalele de comunicare între componentele instalate între locul
supravegheat şi centrul de recepţie al alarmei;
• în al doilea rând, centrul de recepţie a alarmei nu ar trebui doar să primească mesajul
sau informaţiile ci ar trebui să fie capabil şi să verifice şi să înregistreze alarma, să
monitorizeze comunicaţia şi echipamentele. Pentru sistemele de alarmă socială, este
adesea necesar un dialog direct între centrul de recepţie al alarmelor şi utilizator;
• în sfârşit, echipamentul necesar instalat în localuri sau locuri sub supraveghere ar trebui
nu numai să fie uşor de utilizat dar ar trebui să ofere şi un răspuns pe măsură pentru
utilizator. Este necesar un calculator cu mare putere de analiză şi verificare automată
pentru a se evita alarmele nedorite.
Având în vedere cele de mai sus rezultă că exista o cerere pentru sisteme fiabile de detecţie şi
de transmisie. Departamentele guvernamentale, serviciile publice, utilizatorii, producătorii,
organisme de certificare, laboratoarele etc., trebuie să aibă la dispoziţie standarde privind
controlul accesului, supravegherea video şi protocoale de comunicaţie. Sunt necesare de
asemenea standarde pentru proceduri de comunicaţie între sistemul de alarmă local şi centrul
de recepţie al alarmelor.

Tendinţe - În domeniul sistemelor de alarmă cerinţele din punct de vedere al compatibilităţii
electromagnetice sunt extrem de importante din punct de vedere al fiabilităţii. Echipamentele
electronice sunt mai multe şi mai sensibile la interferenţe datorate altor echipamente. De exemplu,
unele componente utilizate în sistemele de alarmă pot să se comporte ca antene şi ar putea influenţa
fie mediul înconjurător fie ar putea fi influenţate de câmpurile electromagnetice externe. Acesta este
un alt domeniu în care standardele ar trebui să fie utile.
Probleme ecologice - Un număr crescut de baterii şi alte componente, care ar trebui să fie
reciclate, sunt utilizate în sisteme de alarmă. Utilizatorii se aşteaptă la produse sigure şi la un mediu
curat, iar reglementărilor şi legilor privind poluarea sunt tot mai severe. Ar fi deci util dacă standardele
pentru sistemele de alarmă ar putea sa anticipeze această tendinţă.
Abordare globală - Abordarea ca sistem este un subiect-cheie în elaborarea standardelor
din domeniu deoarece dispozitivele de alarmă sunt inutile dacă nu sunt conectate şi combinate în
cadrul unui sistem complet ale căror componente să fie repartizate în mai multe zone sau clădiri. De
exemplu, în spaţiile din exterior, supravegherea unui detector de pre-alarmă poate fi combinată cu o
cameră video din cadrul unui sistem de supraveghere video şi cu un sistem de control al accesului.
Totalitatea sistemelor locale sunt la rândul lor părţi ale unui şi mai mare sistem care cuprinde
conectarea şi transmisia către unul sau mai multe centre aflate la distanţă care au responsabilitatea de
a înregistra informaţiile, de a verifica situaţia locală şi de a avertiza compania de pază.
Această abordare globală necesită standardizarea individuală a dispozitivelor pentru fiecare
sistem (CCTV, controlul accesului, efracţia, alarma socială…), dar şi standardizarea sistemelor
combinate, inclusiv centrul de la distanţă forţa de intervenţie sau de supraveghere.
Particularitatea standardizării în cazul sistemelor de alarmă constă într-o regionalizare istorică
a proiectării şi instalării: există o puternică „cultură naţională” proprie fiecărei ţări. Din această cauză,
o standardizare globală, la nivel internaţional sau european, a fost dificil de pus în practică în ultimii
ani, fiecare ţară dispunând de propriile standarde sau norme specifice. Cu toate acestea, standardele,
în special cele europene sunt din ce în ce mai mult utilizate.
256
8.1 Comitete tehnice naţionale pentru sistemele de alarmă şi domenii asociate
Aşa cum s-a menţionat mai sus, activitatea naţională de standardizare se desfăşoară în cadrul
comitetelor tehnice organizate pe domenii de activitate. Pentru aceasta, în legătură cu domeniul sistemelor
de alarmă, ASRO a înfiinţat câteva comitete tehnice de standardizare naţionale (CT) specifice:
CT 27 Sisteme de alarmă
CT 216 Echipamente de protecţie contra incendiilor
CT 217 Securitatea la incendiu în construcţii
CT 318 Uși, ferestre, elemente de închidere și accesorii pentru construcţii
CT 336 Depozitarea sigură a banilor, valorilor și documentelor
Comitetul tehnic CT 27 „Sisteme de alarmă” elaborează standarde pentru toate sistemele

electrice şi electronice, de detecţie, de supraveghere, de alarmă şi de control pentru protecţia persoanelor,
bunurilor precum şi pentru componentele utilizate în aceste sisteme cu excepţia sistemelor de alarmă
la incendiu, care fac obiectul altui comitet tehnic. Standardele elaborate se referă de asemenea la
încercările necesare ale sistemelor privind funcţionarea, mediul şi compatibilitatea electromagnetică.
În prezent, principalele teme abordate sunt:
• sisteme de alarmă împotriva efracţiei
• dispozitive de detecţie
• echipamente de control şi de avertizare
• sisteme de alarmă socială
• echipamente de transmisie a alarmei
• dispozitive de avertizare
• sisteme de supraveghere video
• sisteme de control al accesului
• încercări la mediu
• detectoare de fum pentru sisteme de alarmă împotriva efracţiei
• interconectări locale
• reţele de transmisie a alarmei
• sisteme combinate sau integrate
• centre de monitorizare a alarmei
• echipamente audio şi video pentru uşi
Standardele elaborate de acest comitet tehnic se referă atât la aplicaţiile rezidențiale cât şi la
cele nerezidenţiale (birouri, şcoli, universităţi, centre comerciale, bănci, transporturi, industrie etc.).
Activitatea acestui comitet tehnic este strâns legată de comitetele tehnice corespondente
(comitete tehnice „oglindă”) pe plan european și internațional, respectiv, comitetul tehnic CENELEC
TC 79 „Alarm systems”, comitetul tehnic comun, nou înființat, CEN/CENELEC TC 4 ”Services for fire
safety and security systems” și comitetul tehnic IEC TC 79 „Alarm and electronic security systems”.
CT 27 - Sisteme de alarmă
TC 79 - Alarm systems
CEN/CLC TC 4 - Services for fire safety and security

systems
TC 79 - Alarm and electronic security systems
257
Teodor STĂTESCU
Standardele române din acest domeniu provin din adoptarea standardelor europene elaborate
în cadrul comitetului tehnic european de standardizare CENELEC TC 79 și fac parte din câteva serii
de standarde europene (fiecare serie cuprinde mai multe standarde), după cum urmează:
Seria SR EN 50130 Cerinţe generale pentru sistemele de alarmă

Seria SR EN 50131 Sisteme de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat
Seria SR EN 50133 Sisteme de control al accesului
Seria SR EN 50134 Sisteme de alarmă socială
Seria SR EN 50136 Sisteme şi echipamente de transmisie a alarmei
Seria SR EN 50398 Sisteme de alarmă combinate sau integrate
Seria SR EN 50518 Centre de monitorizare şi recepţie a alarmelor
Sisteme de alarmă şi de securitate electronică
Seria SR EN 60839 (standardele din această serie au adoptat standarde
internaţionale din seria IEC 60839)
Sisteme de supraveghere video utilizate în aplicaţii de
Seria SR EN 62676 securitate (standardele din această serie au adoptat
standarde internaţionale din seria IEC 62676)
Sisteme de interfon pentru clădiri (standardele din
Seria SR EN 62820 această serie au adoptat standarde internaţionale din
seria IEC 62820)
Domeniul de activitate al comitetului tehnic internațional de standardizare IEC/TC 79 este în

cea mai mare parte similar cu domeniul de activitate al comitetului tehnic european de standardizare.
O parte a standardelor internaționale IEC privind sistemele de alarmă au la bază standardele
europene corespondente. De asemenea o parte a standardelor europene au fost adoptate ca standarde
internaționale. De menționat că adoptarea standardelor internaționale ca standarde române nu este
obligatorie. La această dată, la nivel internațional, au fost elaborate standarde din următoarele serii
de standarde:
Seria IEC 60839 Sisteme de alarmă şi de securitate electronică

Seria IEC 62599 Cerinţe generale pentru sistemele de alarmă
Seria IEC 62642 Sisteme de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat
Seria IEC 62676 Sisteme de supraveghere video
Seria IEC 62851 Sisteme de alarmă socială

O noutate în acest domeniu este hotărârea luată de către organizațiile europene de standardizare
CEN și CENELEC, pentru înființarea unui comitet tehnic comun CEN/CLC/JTC 4 „Services for
fire safety systems and security systems” care a elaborat, pentru început, un singur standard adoptat
şi ca standard român, SR EN 16763 Servicii pentru sisteme de securitate la incendiu şi sisteme de
securitate.
Comitetul tehnic național de standardizare CT 216 „Echipamente de protecţie contra

incendiilor” este „oglinda” a patru comitete tehnice de standardizare europene CEN (TC 70, TC 72,
TC 191 și TC 192) și a unui comitet tehnic de standardizare internațional ISO (TC 21).
258
CT 216 - Echipamente de protecţie contra incendiilor
TC 70 - Manual means of fire fighting equipment
TC 72 - Fire detection and fire alarm systems
TC 191 - Fixed firefighting systems
TC 192 - Fire service equipment
TC 21 - Equipment for fire protection and fire fighting
În cadrul comitetului tehnic național de standardizare CT 216 sunt elaborate standarde din
domeniul protecţiei împotriva incendiului şi standardizarea aparatelor şi echipamentelor de luptă
inclusiv mijloacele fixe şi mobile precum şi echipamentele de protecţie pentru personal. Patrimoniul
acestui comitet tehnic cuprinde mai multe standarde și serii de standarde. În strânsă legătură cu
sistemele de alarmă este seria de standarde SR EN 54 „Sisteme de detectare şi de alarmare la
incendiu”. Celelalte standarde și serii de standarde din acest domeniu se referă la sistemele fixe de
luptă împotriva incendiilor și componentele acestora, extinctoarele de incendiu portabile, instalațiile
de stingere cu gaze, sistemele cu sprinklere și cu apă pulverizată, agenți de stingere a incendiilor,
pompele utilizate în incendii etc. În ceea ce privește sistemele de detectare și de alarmare la incendiu,
comitetul tehnic are în vedere sistemele utilizate atât în interiorul cât și în exteriorul clădirilor,
metodele de încercare și cerințele pentru componente, combinații ale componentelor în sisteme,
concepția, proiectarea, instalarea, punerea în funcțiune, utilizarea și întreținerea acestora, conectarea
și funcționarea cu/în alte sisteme.
Comitetul tehnic național de standardizare CT 217 „ Securitatea la incendiu în construcții”
este „oglinda” comitetului tehnic de standardizare european CEN (TC 127) și a comitetului tehnic de
standardizare internațional ISO (TC 92).
CT 217 - Securitatea la incendiu în construcţii
TC 127 - Fire safety in buildings
TC 92 - Fire safety
Domeniul de activitate al acestui comitet este standardizarea metodelor de evaluare a

pericolelor și riscurilor generate de incendii asupra vieții și bunurilor precum și a încercărilor la foc
efectuate asupra materialelor de construcție, elementelor de construcție și construcțiilor.
Majoritatea standardelor europene din acest domeniu au adoptat standardele internaționale
elaborate de către comitetul tehnic ISO/TC 92.
Dintre seriile de standarde elaborate în cadrul CT 217 menționăm, seria SR EN 13501
„Clasificarea la foc a produselor şi elementelor de construcţie” seria SR EN 1366 „Securitatea la
incendiu. Încercări de rezistenţă la foc a instalaţiilor” și seria SR EN 13381 (inclusiv ENV 13381)
„Metode de încercare pentru determinarea contribuţiei la rezistenţa la foc a elementelor de structură”.
Terminologia utilizată în acest domeniu este prezentată în standardul SR EN ISO 13943:2011
„Siguranţa la foc. Vocabular”.
259
Teodor STĂTESCU
Comitetul tehnic național de standardizare CT 318 „Uşi, ferestre, elemente de închidere şi
accesorii pentru construcţii” este „oglinda” comitetului tehnic de standardizare european CEN (TC
33) și a comitetului tehnic de standardizare internațional ISO (TC 162).
CT 318 - Uși, ferestre, elemente de închidere

și accesorii pentru construcţii
TC 33 - Doors, windows, shutters, building hardware
and curtain walling
TC 162 - Doors and windows
Printre standardele elaborate în cadrul acestui comitet tehnic trebuie menționate standardele
SR EN 1627, SR EN 1628, SR EN 1629 și SR EN 1630, care se referă la condițiile tehnice, clasificarea
și metodele de încercare în ceea ce privește rezistența la efracție a ușilor pentru pietoni, ferestrelor,
pereților cortină, grilajelor și obloanelor.
Comitetul tehnic național de standardizare CT 336 „ Depozitarea sigură a banilor, valorilor

și documentelor” este „oglinda” comitetului tehnic de standardizare european CEN (TC 263).
CT 336 - Depozitarea sigură a banilor,

valorilor și documentelor
TC 263 - Secure storage of cash, valuables and data
media
Domeniul de activitate al acestui comitet tehnic este elaborarea de standarde în domeniul

securităţii fizice a unităților de depozitare de securitate care asigură depozitarea banilor, valorilor
și altor tipuri de date, în ceea ce privește rezistenţa la infracţiuni şi la foc, inclusiv încuietori de
înaltă securitate. Printre standardele elaborate în cadrul acestui comitet tehnic trebuie menționate
standardele SR EN 1143 (seifuri, seifuri pentru ATM, uşi de tezaur şi camere de tezaur), SR EN 1047
(camere şi containere pentru date), EN 14450 (dulapuri de securitate) și SR EN 15713 (distrugerea
sigură a documentelor confidenţiale).
8.2 Serii de standarde pentru sistemele de alarmă

Seriile de standarde reunesc standardele dintr-un domeniu de standardizare şi se caracterizează
prin uniformitatea structurii, stilului și terminologiei utilizate. În cadrul seriei prevederile analoge
sunt redactate analog iar pentru desemnarea unei noțiuni se utilizează același termen.
Standardele din domeniul sistemelor de alarmă pot fi grupate în câteva serii de standarde,
după cum urmează:
• Cerinţe generale pentru sistemele de alarmă
• Sisteme de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat
• Sisteme de supraveghere video
• Sisteme de control al accesului
• Sisteme de alarmă socială
• Sisteme şi echipamente de transmisie a alarmei
• Centre de supraveghere şi recepţie a alarmei
• Sisteme de alarmă combinate și integrate
• Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu
• Prevenirea infracționalității prin urbanism
260
În paragrafele următoare sunt prezentate, pe scurt, seriile de standarde în vigoare la data
elaborării acestui curs şi standardele componente. Pentru o informare la zi trebuie întotdeauna
consultate site-urile oficiale ale organismelor naţionale de standardizare sau ale organizaţiilor
europene şi internaţionale de standardizare.
8.3 Cerinţe generale pentru sistemele de alarmă

Cerinţele generale pe care trebuie să le îndeplinească sistemele de alarmă în relația cu mediul
înconjurător sunt prezentate în seria de standarde europene EN 50130. Scopul încercărilor de mediu
este de a demonstra că echipamentele care compun sistemele de alarmă pot funcţiona în mediul
înconjurător şi vor continua să facă acest lucru într-o perioadă rezonabilă de timp. Cu toate acestea,
deoarece sistemele de alarmă sunt instalate în medii foarte diverse, este practic imposibil de a le
încerca din punct de vedere al fiecărui aspect care se referă la condiţiile de mediu și care să corespundă
inclusiv la condiţii extreme.
Până la această dată, au fost elaborate standarde care se referă la compatibilitatea
electromagnetică și la încercările de mediu, respectiv
SR EN 50130-4:2012 Sisteme de alarmă. Partea 4: Compatibilitate

SR EN 50130-4:2012/A1:2015 electromagnetică. Standard familie de
produse: Prescripţii referitoare la imunitatea
componentelor din sistemele de alarmă la
incendiu, efracţie şi jaf armat, de TVCI, de
control al accesului şi de alarmă socială
Sisteme de alarmă. Partea 5: Metode pentru

SR EN 50130-5:2012
încercări de mediu
Standardul SR EN 50130-4:2012 se referă la cerinţele de imunitate care se aplică componentelor

utilizate în toate tipurile de sisteme de alarmă (control acces, supraveghere video, detecție și alarmă la
incendiu, transmisia alarmei, antiefracție, alarma socială etc.). Sunt prezentate metodele de încercare
și/sau cerințele privind variația tensiunilor de alimentare, căderile de tensiune și întreruperile de scurtă
durată ale alimentării principale, descărcările electrostatice, câmpurile electromagnetice radiate și
perturbaţiile dirijate induse prin câmpurile electromagnetice. Standardul se aplică atât sistemelor
concepute a fi utilizate în interiorul cât și în jurul clădirilor (rezidențiale, comerciale și industriale).
Standardul SR EN 50130-5:2012 stabilește metodele de încercare de mediu care trebuie
utilizate pentru verificarea componentelor sistemelor de alarmă destinate a fi utilizate în interiorul
sau în jurul clădirilor, în funcție de clasele de mediu I, II, III sau IV. Standardul specifică procedurile
de încercare (funcționale și/sau de anduranță) la căldură uscată, căldură umedă, frig, pătrunderea
apei, anhidridă sulfuroasă, ceață salină, șocuri, cădere liberă, vibrații sinusoidale, radiație solară și
rezistență la praf.
La nivel internațional sunt în vigoare standardele din seria IEC 62599, respectiv
IEC 62599-1:2010 Alarm systems - Part 1: Environmental test methods

IEC 62599-2:2010 Alarm systems - Part 2: Electromagnetic compatibility - Immunity
requirements for components of fire and security alarm systems
În acest caz, aceste standarde internaţionale, au la bază standardele europene EN 50130-4,

respectiv EN 50130-5, menționate mai sus, în cadrul acestui paragraf.
261
Teodor STĂTESCU
8.4 Sisteme de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat
Scopul unui sistem de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat este de a îmbunătăţi securitatea
locurilor protejate. Pentru a avea o eficienţă maximă, trebuie ca sistemul de alarmă împotriva efracţiei
şi jafului armat să fie integrat dispozitivelor de securitate fizică şi procedurilor corespunzătoare.
Aceasta are o importanţă particulară pentru sistemele de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat cu
grad ridicat de securitate.
Standardele din seria SR EN 50131, sunt destinate să ajute asiguratorii, societăţile de alarmă
împotriva efracţiei, contractanţii de service şi poliţia, în realizarea unor specificaţii complete şi precise
a protecţiei cerute de fiecare loc în parte. Toate recomandările cu privire la cerinţele sistemelor de
alarmă la efracţie constituie prescripţii minimale şi trebuie ca proiectanţii acestor sisteme de alarmă la
efracţie să ţină seamă de natura locurilor protejate, de valoarea conţinutului lor, de nivelul de risc de
efracţie şi de oricare alt factor care poate influenţa alegerea unui grad de securitate, cât şi configuraţia
sistemului de alarmă la efracţie.
La data elaborării acestui curs, sunt în vigoare următoarele standarde române privind sistemele
de alarmă împotriva efracției și jafului armat:
SR EN 50131-1:2007 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă împotriva

SR EN 50131-1:2007/A1:2010 efracţiei şi jafului armat. Partea 1: Prescripţii generale
SR EN 50131-1:2007/IS2:2012*
SR EN 50131-1:2007/A2:2017
SR EN 50131-2-2:2008 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă împotriva
efracţiei şi jafului armat. Partea 2-2: Detectoare
împotriva efracţiei. Detectoare pasive în infraroşu
efracţiei şi jafului armat. Partea 2-3: Cerinţe pentru
detectoare cu microunde
detectoare combinate pasive în infraroşu şi microunde
detectoare combinate pasive în infraroşu şi ultrasonice
efracţiei şi jafului armat. Partea 2-6: Detectoare de
deschidere cu contact (magnetic)
SR EN 50131-2-7-1:2013 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă la efracţie şi jaf
SR EN 50131-2-7-1:2013/A1:2014 armat. Partea 2-7-1: Detectoare de efracţie. Detectoare
SR EN 50131-2-7-1:2013/A2:2017 de spargere geam (acustice)
SR EN 50131-2-7-2:2013/A2:2017 de spargere geam (pasive)
SR EN 50131-2-7-3:2013/A2:2017 de spargere geam (active)
SR EN 50131-2-8:2017 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă la efracţie şi jaf
armat. Partea 2-8: Detectoare de efracţie. Detectoare
de şocuri
262
SR EN 50131-3:2009/AC:2014 efracţiei şi jafului armat. Partea 3: Echipament de
control şi afişare
efracţiei şi jafului armat. Partea 4: Dispozitive de
avertizare
SR EN 50131-5-3:2017 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă la efracţie.
Cerinţe pentru echipamentele de interconectare care
utilizează tehnici de radiofrecvenţă
SR EN 50131-6:2008/A1:2015 efracţiei şi jafului armat. Partea 6: Alimentare
SR CLC/TS 50131-7:2014 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă la efracţie şi jaf
armat. Partea 7: Linii directoare pentru aplicaţii
efracţiei şi jafului armat. Partea 8: Dispozitive/sisteme
generatoare de fum
SR CLC/TS 50131-9:2015 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă la efracţie şi
jaf armat. Partea 9: Verificarea alarmei. Metode şi
principii
EN 50131-10:2015 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă la efracţie şi jaf
armat. Partea 10: Cerinţe de aplicaţie specifice pentru
emiţător-receptorul spaţiului supravegheat
*) ghid pentru interpretarea standardului SR EN 50131-1:2007
Din aceeași serie de standarde fac parte și următoarele specificații tehnice (TS), elaborate de
CENELEC, neadoptate la această dată ca standarde române, respectiv:
CLC/TS 50131-2-10:2014 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 2-10:
Intrusion detectors - Lock state contacts (magnetic)
Intrusion detectors - ALDDR
System compatibility testing for I&HAS equipments located in
supervised premises
CLC/TS 50131-11:2012 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 11: Hold-
up devices
Partea 1 a aceste serii de standarde (50131-1), se referă la cerințele impuse sistemelor de alarmă
împotriva efracţiei şi jafului armat instalate în imobile, care utilizează legături cablate sau legături fără
fir cum ar fi: cerințele funcționale, gradele de securitate, cerințele pentru componentele sistemului,
cerințele pentru sursele de alimentare, cerințele de securitate dar și cerințele pentru documentația
sistemului și componentele sale. Sunt specificate cerințele pentru componentele sistemelor de alarmă
împotriva efracţiei şi jafului armat conform clasificării de mediu.
Partea 2 a acestei serii (50131-2) cuprinde mai multe standarde care se referă la cerințele
ce trebuie îndeplinite de detectoarele utilizate într-un sistem de alarmă instalate în clădiri, cablate
specific sau nespecific sau fără fir şi prevăzute pentru cele patru grade de securitate și care utilizează
263
Teodor STĂTESCU
clasele de mediu de la I la IV (detectoare pasive în infraroșu, detectoare cu microunde, detectoare
combinate pasive în infraroșu și cu microunde, detectoare pasive în infraroșu și ultrasonice, detectoare
de spargere geam, detectoare de deschidere cu contact).
Cerințele, criteriile de performanță și metodele de încercare pentru echipamentele de control
și afișare destinate a fi utilizate în sistemele de alarmă împotriva efracției și jafului armat instalate în
clădiri sunt specificate în partea 3 a seriei de standarde (50131-3).
Partea 4 a seriei (50131-4) prezintă cerințele pentru dispozitivele de avertizare utilizate pentru
notificare în sistemele de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat instalate în clădiri. Sunt descrise
patru tipuri de dispozitive de avertizare, corespunzător celor patru grade de securitate. Sunt prezentate
de asemenea cerințele pentru cele patru clase de mediu.
Din partea 5 a acestei serii de standarde (50131-5) a fost elaborat, până la această dată,
un singur standard care se referă la echipamentele de interconectare care utilizează tehnici de
radiofrecvenţă instalate în clădiri. Standardul definește terminologia utilizată în domeniu și cerințele
pentru astfel de echipamente. Standardul nu se referă la transmisiile radio pe distanță lungă.
Partea 6 a seriei (50131-6) precizează cerinţele, criteriile de performanţă şi procedurile de
încercare pentru alimentările sistemelor de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat. Alimentările
sunt fie parte integrantă din componentele sistemului, fie de sine stătătoare. Funcţiile de control ale
alimentării pot fi încorporate ca parte a dispozitivului de alimentare fie pot fi furnizate de către o altă
componentă a sistemului. Sunt precizate cerințele atât pentru cele patru grade de securitate cat și
pentru cele patru clase de mediu.
Ghidul de aplicare privind concepţia, planificarea, utilizarea, instalarea şi mentenanţa
sistemelor de alarmă împotriva efracţiei şi jafului armat este acoperit de partea 7 a seriei (50131-7).
Partea 8 a seriei de standarde (50131-8) precizează cerințele și metodele de încercare privind
sistemele generatoare de fum în cadrul unui sistem de alarmă împotriva efracției și jafului armat.
Standardul oferă de asemenea îndrumări pentru proiectarea, instalarea, operarea şi întreţinerea unor
astfel de sisteme.
Partea 9 a seriei (50131-9) include standarde privind verificarea sistemelor de alarmă la
efracţie şi jaf armat instalate în conformitate cu prima parte a standardului (50131-1).
Partea 10 a seriei (50131-10) precizează cerințele aplicate SPT (Supervised Premises
Transceiver) utilizate în sistemele de alarmă împotriva efracției și jafului armat pentru a transmite
alarmele și alte mesaje la distanță de locul supravegheat.
Cerințele și metodele de încercare pentru dispozitivele utilizate în sistemele de alarmă
împotriva efracției și jafului armat instalate în clădiri sunt precizate în partea 11 a seriei (50131-11).
Din această serie, la această dată face parte un singur standard în care sunt specificate patru grade de
securitate și patru clase de mediu.
Informativ, trebuie menţionat că la nivel internațional sunt în vigoare standarde IEC care
au la bază standardele europene (de exemplu standardul internaţional IEC 62642‑1:2010 are la bază
standardul european EN 50131-1:2006 şi amendamentul A1:2009).
IEC 62642-1:2010 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 1: System
requirements
IEC 62642-2-2:2010 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 2-2: Intrusion
detectors - Passive infrared detectors
detectors - Microwave detectors
detectors - Combined passive infrared / Microwave detectors
detectors - Combined passive infrared / Ultrasonic detectors
264
detectors - Opening contacts (magnetic)
IEC 62642-3:2010 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 3: Control and
indicating equipment
IEC 62642-4:2010 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 4: Warning
devices
detectors - Glass break detectors (acoustic)
detectors - Glass break detectors (passive)
detectors - Glass break detectors (active)
IEC 62642-5-3:2010 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 5-3:
Interconnections - Requirements for equipment using radio
frequency techniques
IEC 62642-6:2011 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 6: Power
supplies
IEC TS 62642-7:2011 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 7: Application
guidelines
IEC 62642-8:2011 Alarm systems - Intrusion and hold-up systems - Part 8: Security
fog device/systems
8.5 Sisteme de supraveghere video

Seria de standarde europene privind supravegherea video are patru părţi, care se referă la
cerinţele unui astfel de sistem (partea 1), protocoalele de transmisie video (partea 2), interfeţele video
digitale şi analogice (partea 3) şi liniile directoare pentru aplicaţii (partea 4).
Toate aceste standarde europene au adoptat de fapt standarde internaţionale IEC existente
(de exemplu standardul internaţional IEC 62676-2-3:2013 a fost adoptat ca standard european
EN 62676-3:2015)
EN 62676-1-1+AC:2014 Sisteme de supraveghere video utilizate în aplicaţii de

securitate. Partea 1-1: Cerinţe de sistem. Generalităţi
SR EN 62676-1-2:2014 Sisteme de supraveghere video utilizate în aplicaţii de
SR EN 62676-1-2:2014/AC:2015 securitate. Partea 1-2: Cerinţe de sistem. Cerinţe de
performanţă pentru transmisia video
securitate. Partea 2-1: Protocoale de transmisie video.
Cerinţe generale
Implementarea interoperabilităţii IP bazate pe serviciile
HTTP şi REST
Implementarea interoperabilităţii IP bazate pe serviciile Web
265
Teodor STĂTESCU
SR EN 62676-3:2015 Sisteme de supraveghere video care se utilizează în
aplicaţiile de securitate. Partea 3: Interfeţe video digitale
şi analogice
SR EN 62676-4:2016 Sisteme de supraveghere video utilizate în aplicaţii de
securitate. Partea 4: Linii directoare pentru aplicaţii
Partea 1 a acestei serii cuprinde două sub-părţi (1-1 şi 1-2). Sub-partea 1-1 care se aplică
sistemelor de supraveghere video destinate atât zonelor private cât şi zonelor publice, prevede patru
grade de securitate şi patru clase de mediu şi specifică cerinţele minime de performanţă. Sub-partea 1-2
descrie cerinţele generale pentru transmisia video privind la performanţa, securitatea şi conformitatea
cu conectivitatea IP de bază.
Partea 2 a acestei serii cuprinde trei sub-părţi (2-1, 2-2 şi 2-3). Sub-partea 1-1 defineşte
cerinţele de protocol pe care trebuie să le îndeplinească o interfaţă de dispozitiv video IP de înaltă
calitate. Celelalte sub-părţi (2-2 şi 2-3) definesc alte două protocoale, una privind serviciile HTTP şi
REST iar cealaltă serviciile Web.
Partea 3 prezintă specificaţiile referitoare la interfeţele fizice, electrice şi software (non-IP)
privind interfeţe video digitale şi analogice în aplicaţii de supraveghere video.
Partea 4 se adresează cumpărătorilor, instalatorilor şi utilizatorilor, furnizându-le acestora
recomandări privind alegerea, planificarea, instalarea, punerea în funcţiune, întreţinerea şi testarea
sistemelor de supraveghere video.
8.6 Sisteme de control al accesului

Pentru sistemele de control al accesului sunt elaborate standarde în cadrul seriei SR EN 50133.
La data elaborării acestui curs, sunt în vigoare următoarele standarde române:
SR EN 50133-1:2002 Sisteme de alarmă. Sisteme de control al accesului

SR EN 50133-1:2002/A1:2004 utilizate în aplicaţii de securitate. Partea 1: Prescripţii
SR EN 50133-1:2002/AC:2015 pentru sisteme
SR EN 50133-7:2004 Sisteme de alarmă. Sisteme de control al accesului pentru
utilizare în aplicaţii de securitate. Partea 7: Ghid de
aplicare
SR EN 50133-7:2004 Sisteme de alarmă. Sisteme de control al accesului pentru
utilizare în aplicaţii de securitate. Partea 7: Ghid de
aplicare
Partea 1 a seriei se referă la cerințele minime de funcționare și de performanță, precum și

metodele de încercare ale sistemelor și componentelor de control electronic al accesului (intrare
și ieșire) în și în jurul clădirilor și zonelor protejate. Standardul SR EN 50133-1 (partea 1) va fi
anulat și înlocuit cu SR EN 60839-11-1:2014, care prezintă inclusiv cerințele privind înregistrarea,
identificarea și controlul informației:
Cerințele generale pentru componentele sistemelor de control al accesului (securitate,
compatibilitate electromagnetică, alimentare, etc.) sunt prezentate în partea 2-1 a acestei serii de
standarde (SR EN 50133-2-1).
Partea a 7-a a acestei serii de standarde (SR EN 50133-7) se constituie atât într-un ghid destinat
proiectanților de astfel de sisteme cât și într-un îndrumar pentru instalare, exploatare și întreținere.
În domeniul sistemelor de control al accesului, standardizarea europeană a adoptat şi standarde
internaţionale, din seria EN 60839, elaborate de Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC):
266
SR EN 60839-11-1:2014 Sisteme de alarmă şi de securitate electronică. Partea 11-1:
Sisteme electronice de control al accesului. Cerinţe pentru
sistem şi componente
SR EN 60839-11-2+AC:2016 Sisteme de alarmă şi de securitate electronică. Partea 11-2:
Sisteme electronice de control al accesului. Linii directoare
pentru aplicaţii
SR EN 60839-11-31:2017 Sisteme de alarmă şi de securitate electronică. Partea 11-
31: Sisteme electronice de control al accesului. Protocol de
bază al interoperabilităţii în funcţie de serviciile Web
SR EN 60839-11-32:2017 Sisteme de alarmă şi de securitate electronică. Partea 11-
32: Sisteme electronice de control al accesului. Comandă de
control al accesului în funcţie de serviciile Web
8.7 Sisteme de alarmă socială

Sistemele de alarmă socială își propun să ajute și să asiste persoanele cu dizabilități care
pot fi expuse unor riscuri, printr-o supraveghere permanentă care să asigure declanșarea alarmei,
identificarea, transmisia semnalelor, recepția alarmei, inclusiv comunicarea verbală duplex, cu scopul
calmării și ajutării acestora. Un astfel de sistem de alarmă are componente configurate în așa fel încât
să răspundă diferitelor cerințe particulare.
Seria de standarde SR EN 50134 cuprinde mai multe standarde care se referă la sistemele de
alarmă socială. La data elaborării acestui curs sunt în vigoare următoarele standarde române:
SR EN 50134-1:2004 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă socială. Partea 1:

Prescripţii referitoare la sisteme
Dispozitive de declanşare
SR EN 50134-3:2013 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă socială. Partea 3: Unitate
locală şi controler
Comunicaţii şi interconectări
SR EN 50134-7:2017 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă socială. Partea 7: Linii
directoare de aplicare
Prima parte a acestei serii de standarde cuprinde cerințele generale minime care trebuie
îndeplinite de sistemele de alarmă socială care trebuie să permită comunicarea verbală și/sau vizuală
între o persoană și un serviciu de alarmă socială.
Ținând cont că dispozitivele de declanșare ala sistemelor de alarmă socială sunt destinate
persoanelor cu dizabilități, concepția, calitatea tehnică, siguranța și funcționarea lor trebuie să fie
superioară celor cerute în mod normal dispozitivelor electronice destinate consumatorilor. Cerințele
şi încercările referitoare la aceste dispozitive de declanşare activate manual sunt prezentate în partea
a 2-a a acestei serii de standarde.
Cea de a 3-a parte a acestei serii specifică cerințele minime și încercările pentru unitățile
locale și echipamentele de control, ca părți ale unui sistem de alarmă socială.
Partea 5 a seriei de standarde specifică cerințele minime privind comunicațiile și interconectarea
în cadrul unui sistem de alarmă socială.
Partea 7 constituie un ghid practic cu recomandări pentru furnizorii de servicii, indiferent
dacă personalul lor este salariat sau benevol. Standardul specifică cerinţele de gestiune, strategia şi
procedurile concrete şi eficiente în acest domeniu.
267
Teodor STĂTESCU
La nivel internațional sunt în vigoare standarde din seria IEC 62851, care au adoptat
standardele europene existente:
IEC 62851-1:2014 Alarm and electronic security systems - Social alarm

(are la bază standardul systems - Part 1: System requirements
european EN50134-1:2002)
(are la bază standardul systems - Part 2: Trigger devices
(are la bază standardul systems - Part 3: Local unit and controller
(are la bază standardul systems - Part 5: Interconnections and communications
8.8 Sisteme şi echipamente de transmisie a alarmei

Pentru a transfera informaţiile referitoare la starea unuia sau mai multor sisteme de alarmă
către unul sau mai multe centre de recepţie a alarmei se utilizează sisteme și echipamente de transmisie
a alarmei. Acestea constituie obiectul standardelor din seria SR EN 50136. La data elaborării acestui
curs, sunt în vigoare următoarele standarde române:
SR EN 50136-1:2012 Sisteme de alarmă. Sisteme şi echipamente de

transmisie a alarmei. Partea 1: Prescripţii generale
pentru sisteme de transmisie a alarmei
transmisie a alarmei. Partea 2: Cerinţe pentru
emiţător-receptorul spaţiului supravegheat (SPT)
transmisie a alarmei. Partea 3: Cerinţe pentru
emiţător-receptorul centrului de recepţie (RCT)
Prima parte a seriei, standardul SR EN 50136-1:2012, specifică cerințele pentru caracteristicile
de funcționare, de fiabilitate și de securitate ale sistemelor de transmisie a alarmei. Standardul se
aplică sistemelor de transmisie pentru toate tipurile de mesaje de alarmă (incendiu, efracție, control
acces, alarmă socială, etc.) și se adresează furnizorilor de servicii de transmisie a alarmei, operatorilor
din centrele de recepție a alarmelor, pompierilor, companiilor de asigurări, operatorilor de rețele de
telecomunicații, furnizorilor de servicii de internet, producătorii de echipamente, etc.
Partea 2 a seriei are ca obiect stabilirea cerințelor generale privind funcționarea, fiabilitatea,
securitatea și siguranța echipamentelor utilizate în sistemele prezentate în partea 1 a seriei de standarde.
Partea 3 a seriei, specifică cerințele minime de funcționare, de fiabilitate de securitate și
siguranță pentru transmițătoarele centrului de recepție și care sunt utilizate în sistemele de transmisie
a alarmei.
Din aceeași serie face parte și specificația tehnică (TS), elaborată de CENELEC,
CLC/TS 50136-4:2004 Alarm systems - Alarm transmission systems and equipment - Part
4: Annunciation equipment used in alarm receiving centres
268
care prezintă cerințele și procedurile de încercare pentru echipamentele de anunţare utilizate în centrele
de recepţie a alarmei. Această specificație tehnică nu este în prezent adoptată ca standard român.
Partea 7 a seriei (CLC/TS 50136-7:2017), care este o specificație tehnică, constituie un ghid
destinat înțelegerii standardelor de transmisie a alarmei, în concordanţă cu cerinţele specifice fiecărei
aplicaţii (control acces, împotriva efracției și jafului armat, incendiu, supraveghere video etc.). Acest
standard nu este încă adoptat ca standard român.
CLC/TS 50136-7:2017 Alarm systems. Alarm transmission systems and equipment.

Application guidelines
Partea 9 a seriei, specificația tehnică europeană
CLC/TS 50136-9:2017 Alarm systems. Alarm transmission systems and equipment.

Requirements for common protocol for alarm transmission
using the Internet Protocol (IP)
neadoptată încă la această dată ca standard român, specifică cerințele pentru un protocol comun de
transmisie a alarmei și deranjamentelor, utilizând un protocol internet în orice rețea (Ethernet, xDSL,
GPRS, WiFi, UMTS și WIMAX).
De menţionat că, la nivel internaţional, sunt în vigoare şi alte standarde care au la bază
standarde europene, din seria IEC 60839, respectiv
IEC 60839-5-1:2014 Alarm and electronic security systems - Part 5-1: Alarm
(are la bază standardul transmission systems - General requirements
european EN 50136-1:2014)
(are la bază standardul transmission systems - Requirements for supervised
european EN 50136-2:2013) premises transceiver (SPT)
(are la bază standardul transmission systems - Requirements for receiving
european EN 50136-3:2013) centre transceiver (RCT)
8.9 Centre de supraveghere şi recepţie a alarmei

Standardele europene care se referă la centrele de supraveghere și recepție a alarmei (MARC
- Monitoring and Alarm Receiving Centre) fac parte din seria EN 50518. La data elaborării acestui
curs, sunt în vigoare trei standarde române, fiecare având două ediții în vigoare:
Centru de monitorizare şi recepţie a alarmelor.

SR EN 50518-1:2014
Partea 1: Cerinţe privind amplasarea şi construcţia
SR EN 50518-2:2014
Partea 2: Cerinţe tehnice
SR EN 50518-3:2014
Partea 3: Proceduri şi cerinţe pentru funcţionare
Partea 1 a acestei serii de standarde specifică cerințele minime pentru proiectarea, construcția
și echipamentul localurilor care au rolul de control, recepție și prelucrare a semnalelor generate de
sistemele de alarmă ca parte a unui proces complet de securitate şi siguranţă. Aceste cerinţe se aplică
269
Teodor STĂTESCU
atât aplicaţiilor aflate într‑o configuraţie la distanţă în care mai multe sisteme raportează unuia sau
mai multor centre de recepţie a alarmei, cât şi instalaţiilor aflate într-o singură locaţie, cu scopul unic
de monitorizare şi prelucrare a alarmelor generate de unul sau mai multe sisteme de alarmă, instalate
în perimetrul acelei locaţii particulare.
A doua parte a seriei specifică cerințele tehnice ale unui centru de monitorizare a alarmelor și
cuprinde de asemenea criteriile de performanță funcționale și verificarea performanței.
Procedurile și cerințele minime privind funcționarea unui centru de monitorizare şi recepţie
a alarmelor sunt specificate în a treia parte a acestei serii de standarde. Acestea se referă la alocarea
personalului, conținutul procedurilor, auditul de conformitate și ținerea sub control a datelor clientului,
procedura privind tratarea reclamațiilor.
8.10 Sisteme de alarmă combinate şi integrate

Singurul standard român care face parte din această serie, la această dată, este
SR CLC/TS 50398:2013 Sisteme de alarmă. Sisteme de alarmă combinate şi

integrate. Cerinţe generale
Acest standard (cu statut de specificație tehnică) descrie cerinţele generale, principiile
fundamentale, tipurile de configuraţie, evaluarea compatibilităţii, documentaţia şi instruirea pentru
sistemele de alarmă combinate şi integrate cu alte sisteme (care pot să fie, sau nu, sisteme de alarmă).
Anexa acestui standard conţine liniile directoare şi responsabilităţile pentru aplicare şi instalare.
8.11 Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu

Sistemele de detectare și de alarmă la incendiu sunt tratate în seria de standarde europene
EN 54, elaborate de CEN, care cuprind în principal:
• cerințele și metodele de încercare necesare pentru determinarea eficienței și fiabilității
părților componente,
• cerințele și metodele de încercare necesare pentru determinarea aptitudinii părților
componente de a constitui un sistem eficient, și
• instrucțiuni pentru instalare și utilizare.
La data elaborării acestui curs, sunt în vigoare următoarele standarde române (inclusiv
amendamentele A1, A2 și eratele AC), din seria SR EN 54:
SR EN 54-1:2011 Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 1:

Introducere
SR EN 54-2+AC:2000 Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 2:
SR EN 54-2+AC:2000/A1:2007 Echipament de control şi semnalizare
SR EN 54-3:2014 Sisteme de detectare şi de alamă la incendiu. Partea 3:
Dispozitive de alarmare la incendiu. Sonerii
SR EN 54-4+AC:2000 Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 4:
SR EN 54-4+AC:2000/A1:2003 Echipament de alimentare electrică
SR EN 54-4+AC:2000/A2:2007
SR EN 54-5:2002/A1:2003 Detectoare de căldură. Detectoare punctuale
SR EN 54-7:2002/A1:2003 Detectoare de fum. Detectoare punctuale care utilizează
SR EN 54-7:2002/A2:2007 dispersia luminii, transmisia luminii sau ionizarea
270
SR EN 54-10:2002/A1:2006 Detectoare de flacără. Detectoare punctuale
SR EN 54-11:2002/A1:2006 Butoane de semnalizare manuală
Detectoare de fum. Detectoare liniare care utilizează
principiul transmisiei unui fascicul de unde optice
Evaluarea compatibilităţii şi a posibilităţii de conectare a
componentelor sistemului
SR CEN/TS 54-14:2011 Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 14:
Ghid de aplicare pentru planificare, proiectare, instalare,
punere în funcţiune, utilizare şi întreţinere
SR EN 54-16:2008 Sisteme de detectare şi de alarmare la incendiu. Partea 16:
Echipament de control şi semnalizare vocală a alarmei
SR EN 54-17:2006/AC:2008 Izolatori de scurtcircuit
SR EN 54-18:2006/AC:2007 Dispozitive de intrare/ieşire
SR EN 54-20:2006/AC:2009 Detectoare de fum prin aspiraţie
SR EN 54-21:2006 Sisteme de detectare şi alarmare la incendiu. Partea 21:
Echipament de transmitere a alarmei şi a semnalului de
defect
Detectoare de căldură liniare resetabile
Dispozitive de alarmare. Dispozitive de alarmare optică
Componente ale sistemelor de alarmare vocală. Difuzoare
SR EN 54-25:2008/AC:2012 Componente care utilizează căi de comunicaţie radio
Detectoare de monoxid de carbon. Detectoare punctuale
Detectoare de fum pentru conducte
Detectoare de căldură liniare neresetabile
SR EN 54-29:2015 Sisteme de detectare şi de alarmare la incendiu. Partea
29: Detectoare de incendiu multi-senzor. Detectoare
punctuale care utilizează o combinaţie de senzori pentru
fum şi pentru căldură
271
Teodor STĂTESCU
Detectoare de incendiu multi-senzor. Detectoare punctuale
care utilizează o combinaţie de senzori pentru monoxid de
carbon şi pentru căldură
SR EN 54-31+A1:2016 Sisteme de detectare şi de alarmare la incendiu. Partea 31:
Detectoare de incendiu multi-senzor. Detectoare punctuale
care utilizează o combinaţie de senzori pentru fum, pentru
monoxid de carbon şi opţional pentru căldură
Standardele din seria SR EN 54 intră sub incidența directivei europene referitoare la produsele
pentru construcții 89/106/EEC9).
Prima parte a acestei serii de standarde (SR EN 54-1) prezintă termenii și definițiile
utilizate în seria de standarde SR EN 54 și de asemenea prevede principiile care stau la baza
elaborării fiecărui standard din această serie, descriind funcțiile îndeplinite de componentele unui
sistem de detectare și de alarmare la incendiu. Acest standard se aplică sistemelor utilizate atât în
interiorul cât și în jurul clădirilor.
Celelalte părți ale seriei se referă la echipamente, dispozitive, detectoare și componente
particulare specifice fiecărui sistem (metode de încercare, condiții tehnice, utilizare, întreținere,
criterii de performanță, compatibilitate etc.).
În cadrul seriei de standarde EN 54, standardul român, cu statutul de specificație tehnică,
SR CEN/TS 54-14:2011 constituie un ghid de aplicare pentru realizarea sistemelor automate de
detectare şi/sau de alarmă la incendiu, care conțin cel puțin un detector de incendiu, din interiorul
şi din jurul clădirilor și care au drept scop protejarea vieţii şi/sau a bunurilor. Specificaţia cuprinde
îndrumări privind evaluarea, planificarea şi proiectarea, instalarea, punerea în funcţiune şi verificarea,
certificările de terţă parte, inspecţia periodică, calificările necesare, utilizarea sistemului, întreţinerea
precum și modificările sau extinderile unui sistem instalat.
Terminologia din domeniul protecției împotriva incendiilor este stabilită de standardele din
seria SR ISO 8421, după cum urmează:
SR ISO 8421-1:1999 Protecţie împotriva incendiilor. Vocabular. Partea 1:

SR ISO 8421-1:1999/A1:2000 Termeni generali şi fenomene ale focului
SR ISO 8421-2:1999/A1:2000 Protecţia structurală împotriva incendiului
SR ISO 8421-3:2000 Protecţia împotriva incendiilor. Terminologie. Partea 3:
Detectare şi alarmă la incendiu
SR ISO 8421-4:1999/A1:2000 Echipamente şi mijloace de stingere
Controlul fumului
Evacuare şi mijloace de evacuare
Mijloace de detectare şi de inhibare a exploziilor
9 Abrogată și înlocuită de Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9
martie 2011 (cu aplicare obligatorie din 1 iulie 2013)
272
SR ISO 8421-8:1999 Protecţie împotriva incendiilor. Vocabular. Partea
SR ISO 8421-8:1999/A1:2000 8: Termeni specifici luptei împotriva incendiilor,
intervenţiilor de salvare şi manipulării materialelor
periculoase
8.12 Standarde privind prevenirea infracţionalităţii prin urbanism

Prevenirea infracționalității prin urbanism şi prin proiectarea clădirilor este specificată în seria
de standarde europene EN 14383.
Cu excepția primei părți a acestei serii de standarde (EN 14383-1), care este adoptată ca
standard român, celelalte părți, care au statutul de rapoarte tehnice sau specificații tehnice, nu au fost
adoptate ca standarde române.
SR EN 14383-1:2006 Prevenirea infracţionalităţii. Urbanism şi proiectarea

clădirilor. Partea 1: Definirea termenilor specifici)
CEN/TR 14383-2:2007 Prevention of crime - Urban planning and building design
- Part 2: Urban planning
CEN/TS 14383-3:2005 Prevention of crime - Urban planning and building design
- Part 3: Dwellings
CEN/TS 14383-4:2006 Prevention of crime - Urban planning and design – Part 4:
Shops and offices
- Part 5: Petrol stations
- Part 7: Design and management of public transport
facilities
- Part 8: Protection of buildings and sites against criminal
attacks with vehicles
Prima parte a seriei (EN 14383-1), prezintă termenii (și definițiile lor) utilizați în această serie
de standarde, cu privire la urbanism, locuințe, magazine, birouri și spații comerciale.
Celelalte părți, cu statutul de raport tehnic sau specificație tehnică, se referă, din punct de
vedere al infracționalității, concret, la locuințe, magazine, birouri, stații de alimentare cu combustibil
și transport public.
8.13 Alte standarde privind sistemele de alarmă elaborate de organizaţiile europene de

standardizare
Alte câteva standarde europene nu fac parte din seriile de standarde menționate mai sus.
Unul dintre acestea, adoptat și ca standard român, este cel referitor la cerințele impuse
echipamentelor instalate în sistemele audio şi video ale uşilor de acces (compatibilitatea
electromagnetică, condiţiile de mediu, rezistenţa la vandalism și nu în ultimul rând specificațiile
audio și video):
SR EN 50486:2009 Echipamente pentru sistemele audio şi video ale uşilor de acces
Informații privind directivele europene care se referă la componentele utilizate în sistemele de

alarmă, elaborate în cadrul comitetului tehnic ASRO/CT 27, precum și identificarea cerințelor esențiale
cerute de aceste directive, sunt prezentate în standardul român (cu statutul de raport tehnic), de mai jos:
273
Teodor STĂTESCU
SR CLC/TR 50456:2012 Sisteme de alarmă. Linii directoare pentru obţinerea
conformităţii cu directivele CE ale echipamentelor pentru
sistemele de alarmă
O problemă importantă atât utilizatorii cât şi producătorii sau importatorii de sisteme de

alarmă este cea a termenilor tehnici utilizaţi, începând de la prospecte până la contracte, manuale
de utilizare şi întreţinere sau la cursuri de specialitate. Aceasta se datorează fie datorită varietăţii mari
de termeni utilizaţi în diferite limbi pentru exprimarea aceluiaşi concept, fie datorită absenţei sau
impreciziei definiţiilor conceptelor utilizate. Pentru a evita neînţelegerile şi a facilita schimburile, este
esenţial să se clarifice conceptele. În acest scop a fost elaborat de standardul:
SR CLC/TR 50531:2012 Sisteme de alarmă. Termeni şi definiţii
care prezintă termenii (în limbile română și engleză) și definițiile lor, așa cum apar în standardele
care se referă la sistemele de alarmă din seriile EN 50000. Anexele standardului prezintă indexul
termenilor atât în limba română cât și în limba engleză.
Cerințele, metodele de încercare, criteriile de performanță și instrucțiunile fabricantului pentru
dispozitivele de alarmă de fum destinate aplicațiilor casnice sau similare, sunt prezentate în standardul:
SR EN 14604:2006 Dispozitive de alarmă de fum

SR EN 14604:2006/AC:2009
Noul comitet tehnic european de standardizare CEN/CLC TC 4 (comitetul tehnic român de

standardizare ”în oglindă” este CT 27 – Sisteme de alarmă) a elaborat standardul:
Servicii pentru sisteme de securitate la incendiu şi

SR EN 16763:2017
sisteme de securitate
care specifică cerințele generale care permit garantarea unui nivel minim pentru furnizorii de servicii,
precum și competența personalului desemnat pentru planificarea, proiectarea, instalarea, punerea în
funcțiune, verificarea, recepția și mentenanţa sistemelor de securitate la incendiu și/sau serviciile de
securitate, indiferent dacă aceste servicii sunt prestate în obiectiv sau de la distanţă.
Comitetul tehnic CT 318 „Uși, ferestre, elemente de închidere și accesorii pentru construcții”
a adoptat mai multe standarde europene care pot fi incluse în domeniul sistemelor de alarmă printre
care menționăm:
SR EN 1155:2001 Feronerie pentru clădiri. Dispozitive de oprire-deschidere acţionate

electric pentru uşi batante. Cerinţe şi metode de încercare
SR EN 1627:2011 Uşi pentru pietoni, ferestre, faţade cortină, grilaje şi obloane.
Rezistenţă la efracţie. Cerinţe şi clasificare
Rezistenţă la efracţie. Metodă de încercare pentru determinarea
rezistenţei la solicitare statică
SR EN 1629:2011 Uşi pentru pietoni, ferestre, pereţi cortină, grilaje şi obloane.
rezistenţei la solicitare dinamică
274
rezistenţei la tentative manuale de efracţie
SR EN 14637:2008 Feronerie pentru clădiri. Sisteme de închidere acţionate electric
pentru seturi de uşi antifoc/antifum. Cerinţe, metode de încercare,
montare şi întreţinere
SR EN 14846:2009 Feronerie pentru clădiri. Broaşte şi zăvoare. Broaşte şi plăci
opritor acţionate electromecanic. Cerinţe şi metode de încercare
8.14 Alte standarde internaţionale privind sistemele de alarmă elaborate de Comisia

Electrotehnică Internaţională (IEC)
Standardele internaţionale IEC în domeniul sistemelor de alarmă electrice şi electronice sunt
elaborate în comitetul tehnic TC 9 Alarm systems. O parte din acestea au fost menţionate mai sus
fie ca atare (standarde cu indicativul IEC), fie ca standarde adoptate şi de standardizarea europeană
(preluate ca standarde EN). Informativ, în tabelul de mai jos sunt menţionate şi alte standarde elaborate
în cadrul acestui comitet tehnic, respectiv partea 7 a seriei de standarde IEC 60839.
IEC 60839-7-1:2001 Alarm systems - Part 7-1: Message formats and protocols for
serial data interfaces in alarm transmission systems - General
serial data interfaces in alarm transmission systems - Common
application layer protocol
data link layer protocol
transport layer protocol
IEC 60839-7-5:2001 Alarm systems - Part 7-5: Message formats and protocols for serial
data interfaces in alarm transmission systems - Alarm system
interfaces employing a two-wire configuration in accordance
with ISO/IEC 8482
serial data interfaces in alarm transmission systems - Alarm
system interfaces employing ITU-T Recommendation V.24/V.28
signalling
serial data interfaces in alarm transmission systems - Alarm
system interfaces for plug-in alarm system transceivers
serial data interfaces in alarm transmission systems - Serial
protocol for use by digital communicator systems using ITU-T
Recommandation V.23 signalling at interfaces with the PSTN
IEC 60839-7-12:2001 Alarm systems - Part 7-12: Message formats and protocols
for serial data interfaces in alarm transmission systems - PTT
interfaces for dedicated communications channels using ITU-T
Recommendation V.23 signalling
275
Teodor STĂTESCU
serial data interfaces in alarm transmission systems - Terminal
interfaces employing ITU-T Recommendation V.24/V.28
signalling
9. Directivele europene şi sistemele de alarmă
Directivele europene sunt acte juridice emise fie numai de către Consiliul Europei fie împreună
cu Parlamentul European. Ele trebuie aplicate de ţările membre, lăsându‑le însă acestora dreptul de a
alege mijloacele şi forma pentru atingerea obiectivelor. Directivele sunt publicate în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene. Statele membre trebuie să le transpună în legislaţia naţională.
Directivele europene și-au propus ca scop eliminarea barierelor comerciale și libera circulație
a mărfurilor, pentru dezvoltarea unei piețe unice, garantând că numai produsele sigure și conforme își
pot găsi drumul spre piață, astfel încât operatorii economici corecți să poată beneficia de o concurență
echitabilă, promovând în același timp o protecție eficientă a consumatorilor.
Primele directive europene cuprindeau texte detaliate care conțineau toate cerințele tehnice și
administrative necesare. Aceasta era abordarea tradițională, sau „Vechea Abordare” (Old Approach).
Abordarea tradițională a fost (și în anumite domenii, rămâne) o proiecție a modului tradițional în
care autoritățile naționale elaborează legislațiile naționale tehnice, nevoia de a intra în detaliu fiind
de obicei motivată de lipsa de încredere a autorităților publice în operatorii economici și încercarea
de a fi riguroase pe probleme de sănătate publică și siguranță (de exemplu legislația alimentară). Spre
deosebire de ”Vechea abordare”, așa cum este prezentat mai jos, ”Noua abordare” (New Approach),
nu mai detaliază cerințele ci face trimitere la standardele europene armonizate.
9.1 Standarde armonizate

Standardele armonizate sunt standarde europene, adoptate de către una din organizațiile
europene de standardizare, ca urmare a unui mandat primit de la Comisia Europeană ca urmare a
consultării statelor membre. Conformitatea cu standardele europene armonizate, ale căror indicative
sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, furnizează prezumpția de conformitate cu
cerințele esențiale corespondente menționate în directivele europene. În cazul directivelor europene
„Noua abordare” conformitatea cu standardele armonizate are și semnificația conformității cu
marcajul CE.
Cu alte cuvinte, standardele europene armonizate ajută fabricanţii în demersul lor de „traducere”
a cerinţelor prevăzute în directive în specificaţii tehnice detaliate şi recunoscute. Aceste standarde nu
sunt obligatorii, lăsând la latitudinea fabricantului să aleagă singur mijloacele tehnice şi măsurile care
să garanteze fabricarea de produse care respectă prescripţiile esenţiale. Acestor standarde li se spun
”armonizate” deoarece sunt ”în armonie” cu reglementarea corespondentă.
Deși aceste standarde nu sunt obligatorii, ele sunt elaborate în spiritul directivelor, exprimă
în termeni tehnici detaliaţi cerinţele esenţiale și reprezintă pentru producător un mod fiabil de
atingere a conformităţii. Ele sunt examinate periodic și sunt actualizate de organizațiile europene de
standardizare pentru a corespunde ultimelor evoluţii ale tehnicii.
În cazul în care producătorii utilizează standardele armonizate, produsele fabricate beneficiază
de o „prezumţie de conformitate” cu directivele relevante ale UE.
Ca stat membru al Uniunii Europene, România este obligată să adopte standardele europene
armonizate ca standarde naționale și să retragă celelalte standardele naționale contradictorii.
276
9.2 Directive „Noua Abordare”
În anul 1985, Comisia Europeană a introdus principiul „Noua Abordare” (New Approach).
Spre deosebire de directivele anterioare (din „Vechea Abordare”), care impuneau fabricanţilor
reguli precise şi stricte, acest concept permite o armonizare a legislaţiilor din ţările membre. În fapt,
directivele „Noua Abordare” stabilesc sub formă obligatorie doar prescripţiile esenţiale de securitate,
sănătate, mediu şi protecţia consumatorului pentru produsele fabricate în ţările Uniunii Europene (dar
şi în alte ţări din spaţiul economic european, cum sunt Norvegia, Liechtenstein sau Islanda). Este de
fapt un mod de a garanta securitatea în „interesul public”. Informații actualizate privind directivele
europene „Noua abordare” precum și despre standardele armonizate de referință se găsesc la www.
newapproach.org.
Directivele din „Noua Abordare” prevăd cerinţe esenţiale definind astfel rezultatele care
trebuie obţinute sau riscurile care trebuie luate în seamă; totodată, acestea NU propun soluţii tehnice.
Anexele acestor directive prevăd liste de standarde, cu titlul de recomandare, care pot fi utilizate pentru
demonstrarea prezumpţiei de conformitate. ”Noua Abordare” se aplică în prezent la aproximativ 30
de directive europene.
Aceasta noua tehnica de reglementare a stabilit următoarele principii:
• legislaţia de armonizare se limitează la cerinţele esenţiale (preferabil cerinţele de
performanţă), pe care produsele introduse pe piaţa UE trebuie să îndeplinească pentru a
beneficia de libera circulaţie în cadrul UE;
• specificaţiile tehnice prin care produsele îndeplinesc cerinţele esenţiale prevăzute în legislaţie
se stabilesc în standardele armonizate care se aplică alături de legislaţia în vigoare;
• aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntară, iar producătorul poate aplica
întotdeauna alte specificaţii tehnice pentru a satisface cerinţele (dar va trebui să demonstreze
că aceste specificaţii tehnice răspund cerinţelor esenţiale, cel mai adesea prin intermediul
unui proces de evaluare a conformităţii realizat de o terţă parte);
• produsele fabricate în conformitate cu standardele armonizate beneficiază de o prezumţie
de conformitate cu cerinţele esenţiale corespunzătoare prevăzute de legislaţia aplicabilă,
iar producătorul poate beneficia de o procedură simplificată de evaluare a conformităţii
(în multe cazuri, declaraţia de conformitate a producătorului).
În prezent există trei tipuri de directive europene din această categorie:
a) directive bazate pe principiile noii abordări care prevăd marcajul CE (de exemplu
produsele pentru construcții, echipamentele de joasă tensiune, echipamentele individuale
de protecție, ascensoare, compatibilitate electromagnetică, echipamente pentru medii
explozive, echipamente sub presiune, dispozitive medicale, siguranța jucăriilor, cazane de
apă caldă, etc.);
b) directive bazate pe principiile noii abordări care NU prevăd marcajul CE (de exemplu
ambalaje şi deşeuri de ambalaje, echipamente maritime, interoperabilitatea sistemului
feroviar, emisiile de zgomot în mediu produse de echipamente);
c) alte directive care se referă la standarde (de exemplu securitatea generală a produselor).
9.3 „Noua Abordare” şi sistemele de alarmă

Comitetul tehnic european de standardizare CLC/TC 79 „Alarm systems” a efectuat o analiză
a modului prin care activitatea de standardizare în domeniul sistemelor de alarmă se poate realiza
în bună armonie cu directivele europene relevante. În acest sens, comitetul a întocmit un ghid
privind directivele europene şi aplicarea lor în cazul sistemelor de alarmă (standardul SR CLC/TR
50456:2012, Sisteme de alarmă. Linii directoare pentru obţinerea conformităţii cu directivele CE ale
echipamentelor pentru sistemele de alarmă), care își propune îndrumarea tuturor părţilor interesate
în utilizarea standardelor, cu scopul punerii în practică a directivelor europene.
277
Teodor STĂTESCU
Scopul final al acestui ghid este de a răspunde la întrebarea: există standarde armonizate
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care ar putea fi utilizate ca referinţă pentru prezumţia de
conformitate cu cerinţele esenţiale identificate, care să se aplice sistemelor de alarmă? În cazurile în
care răspunsul este „da”, fabricantul trebuie să respecte aceste standarde armonizate şi echipamentul
trebuie să fie verificat în conformitate cu acestea şi un buletin de încercări trebuie să consemneze
rezultatele încercărilor. Acesta va demonstra prezumpţia de conformitate.
Dacă răspunsul este „nu”, demonstrarea conformităţii este mult mai complexă. În absenţa
unor standarde armonizate, Directivele Europene trebuie studiate cu atenţie pentru a demonstra că
echipamentul satisface cerinţele esenţiale. D ar în ambele cazuri echipamentul poate purta marcajul CE,
ceea ce înseamnă că echipamentul satisface toate condiţiile esenţiale din fiecare directivă aplicabilă. În
unele cazuri încercările şi certificarea de către o terţă parte independentă ar putea fi necesară.
În acest sens, comitetul tehnic european de standardizare CLC/TC 79 „Alarm systems” a
identificat următoarele directive europene care se aplică direct echipamentelor utilizate în sistemele
de alarmă precum şi cerinţele esenţiale impuse sistemelor de alarmă:
Standarde
Cerinţe esenţiale
Directiva recomandate pentru a
Domeniul directivei identificate, privind
europeană realiza prezumpţia de
sistemele de alarmă
conformitate
2006/95/CE Echipamente de joasă Securitate electrică SR EN 60950-1,

tensiune SR EN 60065,
SR EN 41003
2004/108/CE Compatibilitate Emisie, imunitate SR EN 61000-6-3,

electromagnetică SR EN 61000-6-4,
SR EN 55022,
SR EN 50130-4,
EN 301 489
1999/5/CE Echipamente radio şi Securitate electrică, emisie, SR EN 41003,

terminale de imunitate, utilizare efectivă EN 301 489,
a spectrelor de frecvenţă,
telecomunicaţii SR EN 300 220-2,
securitatea utilizatorilor şi
protecţia reţelei SR EN 300 440-2
89/106/CEE Produse pentru Securitate în caz de incendiu SR EN 54,

construcţii SR EN 14604
Pentru fiecare dintre aceste directive, standardul SR CLC/TR 50456:2012 face recomandări
privind standardele sau seriile de standarde care ar trebui utilizate pentru a realiza prezumpția de
conformitate cu acestea.
278
10. Marcajul CE
10.1 Ce este marcajul CE?

Un număr apreciabil de produse nu pot fi vândute
astăzi în Europa decât dacă sunt marcate CE. Marcajul
CE (în vigoare din 1993) a fost elaborat pentru a fi un
instrument pentru eliminarea barierelor din calea liberei
circulaţii a mărfurilor și pentru protejarea consumatorilor
și este principalul indiciu privind conformitatea unui
produs cu legislația europeană.
Acest marcaj este util atât consumatorilor
cât și producătorilor și autorităților naționale. Pentru
consumatori, marcajul CE este o indicație clară privind securitatea și sănătatea. Pentru producători,
marcajul CE asigură accesul la ansamblul pieței unice, fără a fi necesară obținerea de la autoritățile
fiecărei din cele 28 țări a unei omologări diferite, reducând în acest fel costurile de conformitate și
asigurând în același timp niveluri ridicate de securitate. Pentru autoritățile naționale, marcajul CE
facilitează controlul pe care trebuie să-l efectueze asupra bunurilor provenite din piața europeană,
fără a compromite nivelurile de securitate.
Cu toate acestea, nu toate produsele trebuie să poarte marcajul CE ci numai acele categorii
de produse care fac obiectul legislației UE de armonizare care prevăd utilizarea sa. Produsele care
au marcajul CE înscris pe ele nu sunt achiziţionate doar de profesioniști (cum sunt de exemplu
echipamentele medicale, echipamentele de măsură și control sau ascensoarele), ci și de consumatorii
finali (de exemplu telefoanele mobile, calculatoare sau jucăriile).
Marcajul trebuie să aibă forma prezentată mai sus (proporțiile trebuie respectate la mărire sau
micșorare). Înălțimea marcajului trebuie să fie de cel puțin 5 mm.
Marcajul CE este obligatoriu pentru produsele care intră sub incidența uneia sau mai multor
directive europene de tipul „Noua Abordare”. Marcajul CE atestă că produsul respectă cerințele
esențiale de securitate, sănătate, mediu, protecţia consumatorului etc., stabilite de directive.
Standardele europene armonizate, cu aplicare voluntară, oferă soluții pentru producători,
pentru a putea răspunde cerințelor esențiale și sunt menționate de fiecare directivă în parte.
Este obligația fabricantului de a identifica directiva (sau directivele) care se aplică produsului
său ce va fi vândut în spațiul economic european. Prin aplicarea marcajului CE pe un produs, fabricantul
declară, pe propria sa răspundere, că acesta este în conformitatea cu toate cerinţele aplicabile marcajului
CE și, prin urmare, garantează valabilitatea vânzării acelui produs în spațiul economic european. Acest
lucru este valabil și în cazul produselor fabricate în ţări terţe și vândute în spațiul economic european.
Fabricantul trebuie să se asigure că produsul său corespunde cu cerințele esențiale definite de fiecare
directivele europene care i se aplică. Fiecare directivă se referă la o anumită familie de produse dar
nu prezintă o listă nominativă și exhaustivă a produselor avute în vedere. Dacă un produs intră sub
incidența mai multor directive, marcajul CE are semnificația conformității cu toate aceste directive.
Dacă fabricantul are sediul într-una din țările spațiului economic european, poate redacta
singur declarația de conformitate, chiar dacă pentru aceasta s-a adresat unei terțe părți. Declarația
de conformitate este documentul prin care fabricantul atestă că produsul său răspunde cerințelor
esențiale de securitate, sănătate, mediu şi protecţia consumatorului menționate în directivă(e).
Această declaraţie permite identificarea fabricantului, produsul avut în vedere, directivele relevante,
referinţele la standardele armonizate aplicate. Dacă declarația de conformitate este eliberată de o terță
parte, marcajul CE trebuie urmat de numărul de identificare al acesteia.
În cazul în care produsul este importat dintr-o țară din afara spațiului economic european,
importatorul / distribuitorul este cel care trebuie să se asigure că producătorul a luat măsurile necesare
și documentele relevante pot fi puse la dispoziție la cerere. Declarația de conformitate trebuie să
conțină numele şi adresa producătorului, precum şi informaţii despre produs, cum ar fi marca şi
numărul de serie.
279
Teodor STĂTESCU
Marcajul CE nu este o marcă de origine deoarece nu indică faptul că respectivul produs a
fost fabricat în Uniunea Europeană. Astfel, un produs căruia i s-a aplicat marcajul CE, poate să fi fost
fabricat oriunde în lume.
Aplicarea marcajului CE se face fie direct pe produs, fie pe plăcuţa cu datele produsului. Atunci
când acest lucru nu este posibil având în vedere natura specifică a produsului, aplicarea marcajului
CE trebuie făcută pe ambalaj şi/sau pe toate documentele însoţitoare.
O mare parte din produse pot fi evaluate chiar de producător. Posibilitatea de a efectua această
evaluare este utilă în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care pot să nu aibă resursele
necesare pentru efectuarea verificărilor de către organisme de terţă parte. Cu toate acestea, în cazul
anumitor categorii de produse cu un impact potenţial mai mare asupra interesului public, este necesară
implicarea unui „organism de evaluare a conformităţii” independent care va verifica produsul şi
va decide dacă acesta este în conformitate cu cerinţele legale care i se aplică şi dacă poate fi eliberată
o declaraţie de conformitate. Directivele UE menţionează tipurile de produse care necesită un
organism de evaluare a conformităţii. Fiecare ţară este responsabilă cu desemnarea organismelor de
evaluare a conformităţii care vor efectua evaluarea conformităţii pe teritoriul naţional pentru fiecare
directivă, precum şi cu notificarea lor Comisiei Europene. Aceste organisme sunt incluse în baza de
date NANDO (New Approach Notified and Designated Organisations)10. Organismele „notificate”
trebuie să îndeplinească anumite criterii, inclusiv legate de competenţa tehnică, imparţialitate şi
confidenţialitate. Evaluările organismelor notificate includ inspectarea şi examinarea unui produs, a
modului său de proiectare şi a modului de fabricaţie. După confirmarea de către organismul notificat
a conformităţii produsului, producătorul poate elibera declaraţia de conformitate CE şi poate aplica
marcajul CE pe produsul inspectat.
Un exemplu de directivă europeană care urmăreşte eliminarea barierelor tehnice din calea
comerţului, cu scopul de a favoriza libera lor circulaţie pe piaţa internă şi care impune utilizarea
marcajului CE este, în domeniul produselor de construcţii, 89/106/CEE (abrogată şi înlocuită de
Regulamentul UE nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011, cu
aplicare obligatorie din 1 iulie 2013). În acest caz, prin aplicarea marcajului CE sau dispunerea aplicării
marcajului respectiv pe un produs pentru construcţii, fabricanţii arată că îşi asumă responsabilitatea
pentru conformitatea respectivului produs cu performanţa sa declarată.
10.2 Ce este anexa ZA?

Anexa ZA este o parte informativă a unui standard european armonizat care identifică acele
articole ale standardului care se referă la cerințele esențiale ale produsului (în conformitate cu
directivele relevante) în scopul introducerii pe piață a produselor care necesită marcajul CE, cum
sunt, de exemplu:
• caracteristicile produsului cu indicarea, ori de câte ori este posibil, a domeniului de
utilizare,
• performanțele minime sau clasele de performanță, dacă este cazul,
• metodele de încercare sau de evaluare a performanțelor, de obicei cu referire la standardele
de încercări,
• paragrafele din standard care se referă la evaluarea conformității produselor,
• modul de atestare a conformității.
Anexa ZA prezintă de asemenea sistemele de evaluare şi verificare a constanţei performanţei
produsului (stabilite prin documentele Comisiei Europene) la care produsul în cauza necesită a fi
supus înainte ca producătorul să fie îndreptăţit să emită o declaraţie de performanță (DoP)11 şi să
aplice marcajul CE.
De exemplu, standardele armonizate din seria SR EN 54 (Sisteme de detectare şi de alarmă la
incendiu) includ anexa ZA, deoarece aceste produse intră sub incidența directivei europene 89/106/
CEE privind produsele pentru construcții.
10 A se vedea http://ec.europa.eu/growth/tools-databases/nando
11 Declaration of Performance
280
11. Certificare
Certificarea este o activitate prin care o terță parte, un organism recunoscut, independent, dă
asigurări în scris că o organizaţie, un proces, un serviciu, un produs, un serviciu sau un sistem de
calitate este în conformitate cu cerinţele specificate într-un referențial.
Orice firmă, organizaţie sau administraţie poate solicita certificarea organizării sale, a
serviciilor sau produselor. Certificarea adresează în primul rând la clientului final, indiferent dacă este
consumator sau utilizator. Certificarea este dovada obiectivă că produsul sau serviciul achiziţionat sau
furnizat are caracteristicile definite într-un standard sau alt referențial şi este verificată în mod regulat.
Achiziţionarea, utilizarea sau consumul unui serviciu sau a unui produs certificat este o garanţie a
calităţii în sensul cel mai larg.
Calitatea face din ce în ce mai mult diferenţa în raport cu concurenţa. Standardul, ca referenţial
unanim recunoscut, serveşte la aprecierea calităţii unui produs (de exemplu marca SR), sau a unei
organizaţii (certificarea ISO 9001).
Certificarea poate fi voluntară sau reglementară.
Faptul că certificarea este voluntară decurge din caracterul neobligatoriu al standardelor.
Dacă nu este obligatoriu, de ce oare să ne zbatem să realizăm conformitatea cu un standard? Deşi este
voluntară, certificarea permite companiei să aibă un avantaj concurenţial datorită aplicării unui standard,
obţinând astfel confirmarea că produsele sale sau organizaţia sa sunt în conformitate cu cerinţele acestui
standard. Această confirmare este reflectată de un certificat eliberat de o „terţă parte” acreditată (altfel
spus, un juriu imparţial; este ca şi cum am da un examen şi primim o diplomă de absolvire).
În ceea ce priveşte certificarea reglementară, ea se referă la dovedirea conformităţii produselor
cu cerinţele esenţiale din directivele europene. Această conformitate se traduce prin marcajul CE al
produselor, care le permite să circule liber în interiorul Uniunii Europene.
Certificarea de produs atestă faptul că acesta este în
conformitate cu caracteristicile de calitate, adecvat utilizării şi/
sau interschimbabilităţii definite în standarde şi în specificaţiile
suplimentare standardelor, atunci când acestea sunt cerute de către piaţă
(a nu se confunda certificarea produselor cu certificarea sistemelor de
management al calităţii, ISO 9001). Conformitatea unui produs cu un
standard semnifică respectarea condiţiilor specificate de standard.
În conformitate cu Legea 163/2015, Asociaţia de Standardizare din România deţine
proprietatea exclusivă asupra mărcilor SR şi SR‑S. Marca SR este destinată produselor care sunt
conforme cu condiţiile din standardele române de produs. Marca SR-S este destinată produselor care
sunt conforme cu condiţiile din standardele române de securitate.
Mărcile SR şi/sau SR-S aplicate pe un produs, pe ambalajul acestuia sau pe documentele
însoţitoare, indică faptul că acel produs respectă condiţiile (de dimensiune, securitate, rezistentă,
aptitudini de utilizare, etc.) stabilite de unul sau mai multe standarde române. M ărcile SR şi SR-S
sunt înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM).
Keymark este marca europeană de certificare a organizațiilor europene de
standardizare CEN și a CENELEC. Aceasta este o marcă de calitate, cu certificare voluntară,
de terță parte, care demonstrează conformitatea produselor cu standardele europene. Dacă
un produs este încercat și certificat într-o țară, nu este necesară refacerea încercărilor în
alte țări. Keymark se adresează utilizatorilor și consumatorilor. În acest fel utilizatorii și/
sau consumatorii pot fi siguri că produsele identificate cu Keymark sunt în conformitate cu
standardele europene. Producătorii, furnizorii şi prestatorii de servicii pot fi autorizați să
utilizeze Keymark după parcurgerea completă a procesului de certificare. Cererea trebuie adresată
unui organism de certificare.
281
Teodor STĂTESCU
12. Surse de informare privind standardele şi standardizarea
Standardele pot fi de un real sprijin în activitatea organizației, indiferent de specificul ei.

Probabil că utilizaţi deja şi veţi utiliza din ce în ce mai mult standardele, deoarece acestea au fost
elaborate în urma unor discuţii deschise, urmate de consens. Indiferent dacă sunt standarde naţionale,
europene sau internaţionale, standardele constituie referenţiale „construite” cu cea mai mare atenţie.
Site-urile organismelor naţionale de standardizare şi organizaţiilor europene şi internaţionale
de standardizare sunt sursa cea mai uzuală de informare. Acestea cuprind în general informații
bibliografice cum sunt: indicativul standardului, anul adoptării, titlul, numărul de pagini, rezumatul,
clasificarea internațională a standardelor (ICS), numărul comitetului tehnic (iar uneori chiar textul
primelor pagini ale fiecărui standard).
12.1 ICS - Clasificarea internațională a standardelor
ICS (International Classification for Standards), este o structură

destinată clasificării standardelor care permite utilizatorilor căutarea rapidă
a standardelor de interes dintr-un anumit domeniu. Această structură, care
clasifică standardele în funcție de domeniu, a fost elaborată de ISO (în
prezent este în vigoare ediţia a 7-a) și este utilizată de toate organismele
naţionale de standardizare şi de organizaţiile regionale şi internaţionale
de standardizare.
Clasificarea Internațională a Standardelor este cel mai eficient
mijloc pentru utilizatorii standardelor deoarece permite acestora să
găsească standardele necesare domeniului lor de activitate.
Toate site-urile organismelor naţionale şi ale organizaţiilor
europene şi internaţionale de standardizare asigură identificarea
standardelor dintr-un anumit domeniu prin intermediul ICS.
ICS este o clasificare ierarhică construită pe trei niveluri (domenii, grupe și subgrupe). De
exemplu: 13.220.10
13 Mediu. Protecția sănătății. Securitate Nivelul 1 (domenii)

220 Protecția contra incendiilor Nivelul 2 (grupe)
10 Lupta contra incendiilor Nivelul 3 (subgrupe)
Primul nivel cuprinde 40 de domenii principale de standardizare (de exemplu: terminologie,

matematică, medicină, mediu, metrologie, energetică, electrotehnică, electronică, telecomunicații,
tehnologia informației, construcții navale etc.). Fiecare domeniu este identificat prin două cifre. În
anexa la acest curs sunt prezentate domeniile de standardizare corespunzătoare nivelului 1).
Al doilea nivel cuprinde 392 de grupe, notate fiecare cu un număr de trei cifre.
Al treilea nivel cuprinde subgrupe, notate fiecare cu un număr de două cifre.

În exemplul de mai sus (ICS 13.220.10), standardul a fost inclus în domeniul principal 13
(Mediu. Protecția sănătății. Securitate), grupa 220 (Protecția contra incendiilor), subgrupa 10 (Lupta
contra incendiilor). De menţionat că în grupa 220 există următoarele subgrupe notate cu 01, 10, 20,
40, 50 şi 99 după cum urmează:
282
13.220.01 Standarde generale referitoare la protecţia contra incendiilor
13.220.10 Lupta contra incendiilor
13.220.20 Protecţia contra incendiilor
Comportamentul la foc şi inflamabilitatea materialelor şi
13.220.40
produselor
13.220.50 Rezistenţa la foc a materialelor şi a elementelor de construcţii
13.220.99 Alte standarde referitoare la protecţia contra incendiilor
Pentru a permite o cât mai uşoară identificare, un standard poate fi clasificat prin unul sau mai
multe blocuri de domenii sau grupe.
În România, informația privind ICS este prezentă pe fiecare standard român, pe copertă, în
colțul din dreapta sus. Un exemplu concret: în colțul din dreapta sus a standardului român SR EN
50132-5:2004 sunt imprimate două blocuri de cifre, respectiv ICS 13.310 și 33.160.40.
În acest exemplu:
• primul bloc de cifre (13.310) are semnificația încadrării acestui standard astfel:
13 - domeniul „Mediu. Protecția sănătății. Securitate”,
310 - grupa „Protecţia împotriva crimei”.
• al doilea bloc de cifre (33.160.40) are semnificația încadrării acestui standard astfel:
33 - domeniul „Telecomunicații. Tehnici audio și video”,
160 - grupa „Tehnici audio, video şi audiovizuale”,
40 - subgrupa „Sisteme video”
ICS, ca structură destinată clasificării internaţionale a standardelor, permite utilizatorilor

căutarea rapidă a standardelor de interes dintr-un anumit domeniu, majoritatea site-urilor organismelor
naționale de standardizare precum și cele ale organizațiilor europene și internaționale de standardizare,
dispunând de această facilitate. Cu titlu de exemplu, principalele domenii / grupe / subgrupe de
utilitate în cazul standardelor privind sistemele de alarmă, sunt:
ICS 13.310 – Protecția împotriva crimei (inclusiv servicii de securitate, proceduri de securitate,
dispozitive de alarmă, materiale și echipamente antiefracție, materiale și echipamente rezistente la
gloanțe, dispozitive antifurt pentru vehicule, seifuri, camere pentru valori etc.)
ICS 13.320 – Sisteme de alarmă și de alertare
ICS 13.220 – Protecția contra incendiilor
și, în legătură cu acestea:
ICS 33.040.40 – Rețele pentru comunicații de date

ICS 33.160.40 – Sisteme video
283
Teodor STĂTESCU
12.2 Cum caut un standard român?
Informații bibliografice privind standardele române se găsesc pe site-ul Asociației de

Standardizare din România (ASRO) la http://magazin.asro.ro/ .
În imaginea alăturată este prezentată prima pagină a acestui site. Pornind de aici (a se vedea
zona încercuită) se pot accesa informațiile bibliografice privind un standard al cărui număr (de
exemplu 50136‑1) sau indicativ complet (de exemplu SR EN 50136-1 sau EN 50136‑1) îl cunoaștem.
După alegerea ediției care ne interesează, se deschide o nouă fereastră cuprinzând
următoarele informații:
284
• titlul standardului în limba română (titlul standardului este în limba română dacă a fost
adoptat la nivel național, chiar dacă textul standardului nu este tradus în limba română)
• rezumatul standardului
• starea standardului (publicat, înlocuit sau anulat)
• limba în care este disponibilă versiunea căutată (de menționat că atunci când nu standardul
nu este tradus, textul acestuia este pus la dispoziție într-una din limbile engleză, franceză
sau germana (pentru standardele europene) și engleză sau franceză (pentru standardele
internaționale ISO și IEC)
• clasificarea alfa-numerică (CAN)
• ICS – Clasificarea Internațională a Standardelor, care este un instrument util și rapid
pentru utilizatorii care caută standarde dintr-un anumit domeniu (a se vedea anexa acestui
curs). Un simplu click pe acesta (în imaginea alăturată 13.320) și sunt prezentate într-o
nouă fereastră toate standardele din același domeniu cu standardul inițial căutat.
• numărul de pagini al standardului (36, în cazul prezentat)
• prețul standardului; prețul standardului depinde de numărul de pagini și este în conformitate
cu o grilă stabilită periodic de ASRO.
Trebuie menționat însă că sistemul nu permite decât accesul la informații privind datele
bibliografice privind standardele și nu accesul la textul standardelor. Achiziționarea standardelor (pe
hârtie sau CD) se poate face fie prin comandă clasică fie prin sistemul de achiziții on-line (a se vedea
în figura de mai sus ”adaugă la coș”).
Pentru mai multe opțiuni se poate proceda la o „căutare avansată”. Se accesează http://
magazin.asro.ro/cautare. Se deschide astfel o fereastră ca în captura de ecran de mai jos:
Această fereastră permite căutări de standarde în funcție de mai mulți parametri: cuvinte din
titlul și/sau rezumatul standardului (din limba română, engleză sau franceză), indicativul sau numărul
standardului, ICS (Clasificarea Internațională a Standardelor), sigla standardului (SR, SR EN, SR
ISO, SR IEC etc.), starea standardului (în vigoare/publicat, înlocuit sau anulat).
12.3 Ce este InfoStandard WEB?
InfoStandard WEB este o aplicație pusă la dispoziție de ASRO care permite, în plus față
de informațiile ce pot fi accesate prin intermediul site-ului ASRO, așa cum se menționează mai sus,
accesul la un volum mai mare de informații bibliografice privind standardele și un acces simplificat
pe bază de username și parolă de pe unul sau mai multe calculatoare. Această aplicație permite, în
plus, identificarea:
285
Teodor STĂTESCU
• standardelor care intră în patrimoniul unui comitet tehnic de standardizare,
• standardelor aprobate într-o anumită perioadă,
• standardelor la care face referire fiecare standard (referințe normative),
• standardelor europene și/sau internaționale care au stat la baza standardelor române,
• actelor normative românești în care sunt citate standarde, pentru fiecare standard în parte,
în ce reglementare naţională şi/sau ce directivă europeană s-a făcut referire la acesta,
• directivelor europene care fac trimitere la standarde,
• standardelor anulate sau înlocuite.
În baza unui abonament, aplicația se actualizează automat on-line și permite fiecărui utilizator să-și
creeze propria listă de standarde pe care le utilizează mai des pentru a primi informaţii privind modificările
acestora sau a domeniilor din care acestea fac parte și poate fi personalizată cu textele standardelor în
format electronic (achiziționate separat). Standardele pot fi tipărite într-un singur exemplar.
12.4 Ce este InfoStandard CLOUD?
InfoStandard Cloud asigură vizualizarea on-line a standardelor comandate pentru 1, 6, sau 12

luni. Accesarea se face pe bază de username şi parolă. Opţional se poate achiziţiona, pentru perioada
de timp dorită şi tipărirea standardelor.
Aplicaţia permite căutarea unui standard după mai multe criterii: indicativul standardului,
după standardele europene sau internaţionale corespondente, clasificarea ICS, după directivele
europene sau acte normative române, data aprobării etc. Sunt de asemenea accesibile informaţii
bibliografice privind titlul standardului, metoda de adoptare, dacă standardul este modificat, anulat
sau înlocuit (şi cu ce standard), dacă este menţionat în legislaţia română etc.
12.5 Cum caut un standard european?

Informații bibliografice despre standardele europene se găsesc pe site-urile celor trei organizații
europene de standardizare CEN, CENELEC și ETSI.
Informații bibliografice privind standardele europene din domeniul ingineriei electrice pot
fi aflate pe site-ul Comitetului European de Standardizare pentru Electrotehnică (CENELEC) www.
cenelec.eu / Advanced search / Publications and Work in progress
Informaţii bibliografice despre standardele europene se găsesc pe site-urile celor trei organizaţii
europene de standardizare CEN, CENELEC şi ETSI.
Informaţii bibliografice privind standardele europene din domeniul ingineriei electrice pot
fi aflate pe site-ul Comitetului European de Standardizare pentru Electrotehnică (CENELEC) www.
cenelec.eu / Advanced search / Publications and Work in progress
286
Această pagină permite căutarea unui standard după un mare număr de criterii: după cuvinte
cheie, după comitetul tehnic care a elaborat standardul sau denumirea sa (de exemplu CLC/TC 79
Sisteme de alarmă), după indicativul standardului, standardele care intră sub incidența unei anumite
directive europene, ICS, aflarea standardelor aprobate într-o anumită perioadă (de la data ... până
la data, sau cu o zi înainte, o săptămână, două săptămâni, o lună sau un an); se pot afișa numai
standardele publicate, numai standardele înlocuite sau anulate, numai standardele în lucru sau în toate
stadiile. Odată identificat standardul pot fi accesate alte informații despre acesta: titlu, rezumat, data
aprobării, ce standard a înlocuit (dacă este cazul), ce proiect de standard cu același obiect este în lucru
(dacă este cazul).
Informații bibliografice privind standardele europene din domenii ne-electrice pot fi găsite
pe site-ul Comitetului European de Standardizare (CEN) www.cen.eu /Search Standards
287
Teodor STĂTESCU
Această pagină permite căutarea unui standard după un mare număr de criterii: după cuvinte
din cuprinsul titlului standardului sau din rezumatul acestuia (în limba engleză, franceză sau germană),
după numărul și denumirea comitetului tehnic (de exemplu CEN/TC 72 - Fire detection and fire alarm
systems), după tipul standardului (EN, HD, TR, TS, CWA), după indicativul standardului sau după
starea standardului (în curs de elaborare, în curs de aprobare, aprobat sau publicat) sau după ICS.
Odată identificat, pentru fiecare standard în parte sunt disponibile următoarele informații
despre acesta (în limba engleză, franceză sau germană): numărul și denumirea comitetului tehnic care
l-a elaborat, data publicării (DOP), rezumatul, directiva europeană în care este citat (dacă este cazul),
standardele pe care le-a înlocuit (dacă este cazul), referințele normative.
Informații bibliografice privind standardele europene din domeniul telecomunicațiilor pot
fi găsite pe site-ul Institutului European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (ETSI), fie direct
de pe prima pagină www.etsi.org (dacă se cunoaşte numărul standardului), fie accesând „Standards”
pentru acces la mai multe opţiuni de căutare.
Standardele ETSI pot fi astfel identificate după indicativ sau după cuvinte din titlu (în limba
engleză) și sunt disponibile gratuit în format PDF.
12.6 Cum caut un standard internaţional?

Informații despre standardele internaționale din domeniul electric pot fi găsite pe site-
ul Comisiei Electrotehnice Internaționale (IEC) www.iec.ch / Advanced search/ Publications and
Work in Progress
288
Această pagină permite căutarea unui standard după următoarele criterii: după cuvinte
cheie, după indicativul standardului, după comitetul tehnic care a elaborat standardul sau denumirea
comitetului (de exemplu TC 79 Sisteme de alarmă), aflarea standardelor aprobate într-o anumită
perioadă (de la data .... până la data, sau cu o zi înainte, o săptămână, două săptămâni, o lună sau
un an); se pot afișa numai standardele publicate, numai standardele înlocuite sau anulate, numai
standardele în lucru sau în toate stadiile.
289
Teodor STĂTESCU
Odată identificat standardul pot fi accesate alte informații despre acesta: titlu, data publicării, prețul
(în franci elvețieni), limba în care este disponibil (engleză, franceză sau spaniolă), rezumat, numărul și
titlul comitetului tehnic care a elaborat standardul, ICS și proiectele în derulare (dacă este cazul).
O particularitate a acestui site este că permite accesul la primele pagini ale standardului, în
format *.pdf (preview): cuprins, introducere și domeniu de aplicare (a se vedea in imaginea de mai sus).
Informații despre standardele internaționale din domeniul ne-electric pot fi găsite pe site‑ul
organizației Internaționale de Standardizare (ISO) www.iso.org . În cazul în care se cunoaşte numărul
standardului, informaţii bibliografice pot fi găsite direct din prima pagină.
Căutarea unui standard după ICS sau comitetul tehnic care l-a elaborat este posibilă accesând,
de pe prima pagină „Store”.
12.7 Buletinul standardizării
Buletinul standardizării este publicaţia oficială lunară a ASRO

care apare atât pe hârtie cât și în format electronic (cu acces din site-
ul ASRO: www.asro.ro – Produse şi servicii - Publicații – Buletinul
Standardizării). Această publicație cuprinde informaţii bibliografice despre
standarde. Informațiile cuprinse sunt ordonate conform ICS (clasificarea
internațională a standardelor) și se referă atât la standardele române (SR)
cât și la standardele europene (CEN, CENELEC și ETSI) și internaționale
(IEC și ISO).
Buletinul standardizării include trei capitole care se referă la
standardizarea națională, standardizarea europeană și standardizarea
națională.
290
În capitolul privind standardizarea națională, în fiecare lună, sunt prezentate standardele
aprobate și anulate (indicativul standardului, titlul și comitetul tehnic care l-a elaborat), standardele
europene și internaționale traduse în limba română, informaţii privind activitatea comitetelor tehnice
naţionale de standardizare care au suferit modificări în organizare sau structură, proiectele de standarde
române supuse anchetei publice (asupra cărora pot face observaţii persoanele fizice sau juridice).
Capitolul privind standardizarea europeană prezintă standardele europene aprobate în luna
anterioară (indicativul standardului european, titlul standardului european în limba engleză, precum
și termenele limită de publicarea a acestora la nivel național și de retragere a standardelor naționale
conflictuale) și proiectele de standarde europene supuse anchetei publice (care pot fi solicitate la
ASRO și la care se pot face observații de către orice persoană fizică sau juridică).
În capitolul privind standardizarea internațională sunt prezentate standardele internaționale
aprobate în luna anterioară (indicativul standardului internațional și titlul standardului internațional
în limba engleză) precum și proiectele de standarde europene supuse anchetei publice (care pot fi
solicitate la ASRO și la care se pot face observații de către orice persoană fizică sau juridică).
12.8 Achiziţionarea standardelor

Standardele române (originale sau adoptări de standarde europene sau internaționale) se
pot procura de la ASRO fie individual fie pe bază de abonament. Abonamentul poate fi general (la
toate standardele) sau specific (standarde care aparțin unuia sau mai multor domenii, conform ICS –
Clasificarea Internațională a Standardelor sau CAN – Clasificarea alfa-numerică). Standardele române
care adoptă standarde europene pot fi achiziționate cu textul în limba română (dacă au fost traduse şi
există versiunea română) sau într-una din limbile oficiale ale organizațiilor europene de standardizare
(engleză, franceză sau germană).
Prin intermediul ASRO pot fi procurate și standardele naționale ale altor țări (de exemplu din
Marea Britanie – BS, Franța – NF, Germania – DIN sau Statele Unite ale Americii – ANSI, ASTMA, API).
Standardele europene nu pot fi achiziționate direct de la organizaţiile europene de standardizare
CEN și CENELEC ci numai prin intermediul organismelor naționale de standardizare (în România
prin ASRO). Standardele europene din domeniul telecomunicațiilor sunt însă disponibile gratuit prin
descărcare on-line de pe site-ul ETSI (în limba engleză).
Standardele internaționale pot fi procurate fie direct de la Organizația Internațională de
Standardizare (ISO) sau Comisia Electrotehnică Internațională (IEC) fie prin intermediul ASRO.
13. Abrevieri
AENOR Asociación Espańola de Normalización y Certificación,

AFNOR Association Française de Normalisation
ASRO Asociaţia de Standardizare din România
CEN Comité Européen de Normalisation - European Committee for Standardization
(Comitetul European de Standardizare )
CENELEC Comité Européen de Normalisation Électrotechnique - European Committee
for Electrotechnical Standardization (Comitetul European de Standardizare
pentru Electrotehnică)
DIN Deutsches Institut für Normung
EN Standard European
ETSI European Telecommunications Standards Institute (Institutul European de
Standardizare pentru Telecomunicaţii)
ICS International Classification for Standards (Clasificarea Internaţională a
Standardelor)
291
Teodor STĂTESCU
IEC International Electrotechnical Commission (Comisia Electrotehnică
Internaţională)
ISO International Organization for Standardization (Organizaţia Internaţională de
Standardizare)
ITU International Telecommunication Union (Uniunea Internaţională de
Telecomunicaţii)
NANDO New Approach Notified and Designated Organisations
SR Standard Român
14. Bibliografie
[1] http://ec.europa.eu
[2] http://ec.europa.eu/growth/tools-databases/nando/
[3] http://magazin.asro.ro
[4] http://www.afnor.org
[5] http://www.asro.ro
[6] http://www.bsigroup.com
[7] http://www.cen.eu
[8] http://www.cenelec.eu
[9] http://www.din.de
[10] http://www.etsi.org
[11] http://www.iec.ch
[12] http://www.iso.org
[13] http://www.itu.int
[14] http://www.newapproach.org/
[15] Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
[16] Ordonanţa nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională
[17] Legea nr. 355/2002 p entru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea
de standardizare națională in Romania
[18] Hotărârea de Guvern nr. 985/2004 privind recunoașterea Asociației de Standardizare din
Romania - ASRO ca organism național de standardizare
[19] Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25
octombrie 2012, privind standardizarea europeană
[20] Legea nr. 163/2015 privind standardizarea naţională
[21] Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie
2011, de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru
construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului
[22] SR 10000-3:2016, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 3: Reguli privind
organizarea şi activitatea comitetelor tehnice [Text disponibil pe http://www.asro.ro]
[23] SR 10000-4:2012, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 4: Forma de prezentare
a standardelor române [Text disponibil pe http://www.asro.ro]
[24] SR 10000-6:2004, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 6: Reguli de redactare
a standardelor [Text disponibil pe http://www.asro.ro]
292
[25] SR 10000-8:2006, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 8: Adoptarea
standardelor internaţionale şi a altor documente internaţionale (altele decât standardele
internaţionale) ca standarde române [Text disponibil pe http://www.asro.ro]
[26] SR 10000-9:2007, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 9: Adoptarea şi
redactarea documentelor europene ca standarde române [Text disponibil pe http://www.
asro.ro]
[27] SR 10000-10:2004, Principiile şi metodologia standardizării. Partea 10: Adoptarea
standardelor europene pentru telecomunicaţii ca standarde române [Text disponibil pe
http://www.asro.ro]
[28] SR EN 45020:2007, Standardizarea şi activităţi conexe. Vocabular general [Text disponibil
pe http://www.asro.ro]
15. Anexă - Clasificarea Internaţională a Standardelor
Clasificarea Internaţională a Standardelor (ICS)

(nivelul 1)
Informativ, mai jos sunt prezentate domeniile de standardizare în conformitate cu nivelul 1 al

Clasificării Internaționale a Standardelor (a se vedea capitolul corespunzător din text). O clasificare
completă, pentru toate domeniile, pentru toate cele trei niveluri, în limba română, se găseşte pe site-ul
ASRO (www.asro.ro).
Această clasificare permite identificarea cu ușurință a standardelor necesare de către utilizatori,
dintr-un anumit domeniu, pe oricare din site‑urile organismelor naționale de standardizare și ale
organizațiilor europene și internaționale de standardizare.
01 Generalităţi, terminologie, standardizare. Documentare

03 Servicii. Organizarea întreprinderii, management şi calitate. Administrare.
Transport. Sociologie
07 Matematică. Ştiinţe naturale
11 Medicină
13 Mediu. Protecţia sănătăţii. Securitate
17 Metrologie şi măsurare. Fenomene fizice
19 Încercări
21 Sisteme şi componente mecanice de uz general
23 Sisteme pentru fluide şi componente de uz general
25 Tehnici de fabricare
27 Energetică şi transmisia căldurii
29 Electrotehnică
31 Electronică
33 Telecomunicaţii. Tehnici audio şi video
35 Tehnologia informaţiei. Echipamente de birou
37 Tehnologia imaginii
39 Mecanică de precizie. Giuvaergerie
43 Vehicule rutiere
293
45 Căi ferate
47 Construcţii navale şi structuri maritime
49 Aeronautică şi spaţiu
53 Instalaţii pentru manipularea materialelor
55 Ambalaje şi distribuirea mărfurilor
59 Industria textilă şi industria pielăriei
61 Industria de confecţii
65 Agricultură
67 Industria alimentară
71 Chimie
73 Mine şi minereuri
75 Industria petrolieră şi tehnologii asociate
77 Metalurgie
79 Industria lemnului
81 Industria sticlei şi a ceramicii
83 Industria cauciucului şi a materialelor plastice
85 Industria hârtiei
87 Industria de vopsele şi coloranţi
91 Construcţii şi materiale de construcţii
93 Construcţii civile
95 Industria militară
97 Echipament pentru uz casnic şi comercial. Echipament pentru distracţii.
Echipament pentru sport
ba
294

239
258 295
239
Silviu CLEP

240
296 259
240
SISTEME DE MONITORIZARE

241
260 297
241
Silviu CLEP
242
298
242

243
262 299
243
Silviu CLEP

244
263
300
244

245
264 301
245
Silviu CLEP

pierdere date

246
302 265
246

247
266 303
247
Silviu CLEP

248
304 267
248

249
268 305
249
Silviu CLEP

¡

¡

269250
250
306

251
270
251
307
Silviu CLEP

252
271
252
308

253
272
253
309
Silviu CLEP

254
273
254
310

255
274
255
311
Silviu CLEP

256
312 275
256

257
276
257
313
Silviu CLEP

258
314 277
258

259
278
315
259
Constantin BUJOR
SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA
A. LEGEA SECURITATII SI SANTATII IN MUNCA, NR.319/2006
GENERALITATI , TERMINOLOGIE
In domeniul securitatii si sanatatii in munca, legea de baza in vigoare, in tara noastra, este
Legea nr.319 denumita Legea securitatii si sanatatii in munca adoptata in data de 14 iulie 2006 si
publicata in Monitorul Oficial nr.646 din 26 iulie 2006.
Legea securitatii si sanatatii in munca, nr.319/2006, transpune Directiva Consiliului
nr.89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si
sanatatii lucratorilor la locul de munca,
Legea securitatii si sanatatii in munca a intrat în vigoare la data de 01.10.2006.
Legea securitatii si sanatatii in munca are ca scop instituirea de m�suri privind promovarea
îmbun�t��irii securit��ii �i s�n�t��ii în munc� a lucr�torilor.
Conven�iile interna�ionale �i contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu
parteneri str�ini, în vederea efectu�rii de lucr�ri cu personal român pe teritoriul altor ��ri, vor
cuprinde clauze privind securitatea �i s�n�tatea în munc�.
Legea securitatii si sanatatii in munca se aplic� în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât
�i private.
Prevederile legii securitatii si sanatatii in munca se aplic� angajatorilor, lucr�torilor �i
reprezentan�ilor lucr�torilor.
Fac excep�ie de la prevederile legii securitatii si sanatatii in munca cazurile în care
particularit��ile inerente ale anumitor activit��i specifice din serviciile publice, cum ar fi for�ele
armate sau poli�ia, precum �i cazurile de dezastre, inunda�ii �i pentru realizarea m�surilor de
protec�ie civil�, vin în contradic�ie cu legea securitatii si sanatatii in munca.
Termeni �i expresii definitorii:

a) lucr�tor - persoan� angajat� de c�tre un angajator, potrivit legii, inclusiv studen�ii, elevii în
perioada efectu�rii stagiului de practic�, precum �i ucenicii �i al�i participan�i la procesul de munc�,
cu excep�ia persoanelor care presteaz� activit��i casnice;
b) angajator - persoan� fizic� sau juridic� ce se afl� în raporturi de munc� ori de serviciu cu
lucr�torul respectiv �i care are responsabilitatea întreprinderii �i/sau unit��ii;
c) al�i participan�i la procesul de munc� - persoane aflate în întreprindere �i/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabil� a aptitudinilor profesionale în vederea
angaj�rii, persoane care presteaz� activit��i în folosul comunit��ii sau activit��i în regim de
voluntariat, precum �i �omeri pe durata particip�rii la o form� de preg�tire profesional� �i persoane
care nu au contract individual de munc� încheiat în form� scris� �i pentru care se poate face dovada
prevederilor contractuale �i a presta�iilor efectuate prin orice alt mijloc de prob�;
d) reprezentant al lucr�torilor cu r�spunderi specifice în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii
lucr�torilor - persoan� aleas�, selectat� sau desemnat� de lucr�tori, în conformitate cu prevederile
316 260
LEGISLAŢIA MUNCII
legale, s� îi reprezinte pe ace�tia în ceea ce prive�te problemele referitoare la protec�ia securit��ii �i
s�n�t��ii lucr�torilor în munc�;
e) prevenire - ansamblul de dispozi�ii sau m�suri luate ori prev�zute în toate etapele procesului de
munc�, în scopul evit�rii sau diminu�rii riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau v�t�m�ri ale organismului, produs în timpul
procesului de munc� ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situa�ia de persoan� dat� disp�rut�
sau accidentul de traseu ori de circula�ie, în condi�iile în care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos, precum �i cazul susceptibil de boal� profesional� sau legat� de profesiune;
g) accident de munc� - v�t�marea violent� a organismului, precum �i intoxica�ia acut�
profesional�, care au loc în timpul procesului de munc� sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu �i
care provoac� incapacitate temporar� de munc� de cel pu�in 3 zile calendaristice, invaliditate ori
deces;
h) boal� profesional� - afec�iunea care se produce ca urmare a exercit�rii unei meserii sau
profesii, cauzat� de agen�i nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munc�, precum
�i de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munc�;
i) echipament de munc� - orice ma�in�, aparat, unealt� sau instala�ie folosit� în munc�;
j) echipament individual de protec�ie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un
lucr�tor pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea s� îi pun� în pericol
securitatea �i s�n�tatea la locul de munc�, precum �i orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
îndeplini acest obiectiv;
k) loc de munc� - locul destinat s� cuprind� posturi de lucru, situat în cl�dirile întreprinderii
�i/sau unit��ii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii �i/sau unit��ii la care lucr�torul are acces în
cadrul desf��ur�rii activit��ii;
l) pericol grav �i iminent de accidentare - situa�ia concret�, real� �i actual� c�reia îi lipse�te doar
prilejul declan�ator pentru a produce un accident în orice moment;
m) stagiu de practic� - instruirea cu caracter aplicativ, specific� meseriei sau specialit��ii în care
se preg�tesc elevii, studen�ii, ucenicii, precum �i �omerii în perioada de reconversie profesional�;
n) securitate �i s�n�tate în munc� - ansamblul de activit��i institu�ionalizate având ca scop
asigurarea celor mai bune condi�ii în desf��urarea procesului de munc�, ap�rarea vie�ii, integrit��ii
fizice �i psihice, s�n�t��ii lucr�torilor �i a altor persoane participante la procesul de munc�;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunc�ionalitatea unei activit��i sau a unui echipament
de munc� sau/�i din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucr�torii, dar ar
fi fost posibil s� aib� asemenea urm�ri �i/sau a cauzat ori ar fi fost posibil s� produc� pagube
materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unit��ii, abilitate s�
presteze servicii de protec�ie �i prevenire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, conform legii;
q) accident u�or - eveniment care are drept consecin�� leziuni superficiale care necesit� numai
acordarea primelor îngrijiri medicale �i a antrenat incapacitate de munc� cu o durat� mai mic� de 3
zile;
r) boal� legat� de profesiune - boala cu determinare multifactorial�, la care unii factori
determinan�i sunt de natur� profesional�.
OBLIGA�IILE ANGAJATORULUI (Extras din Legea nr.319/14 iulie 2006)
1. Obliga�ii generale.
a) s� asigure securitatea �i s�n�tatea lucr�torilor în toate aspectele legate de munc�;
• în cazul în care apeleaz� la servicii externe, angajatorul nu este exonerat de responsa
317
261
Constantin BUJOR
bilit��ile sale în domeniu;
• obliga�iile lucr�torilor în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� nu aduc atingere
principiului responsabilit��ii angajatorului.
b) în cadrul responsabilit��ilor sale, angajatorul are obliga�ia s� ia m�surile necesare pentru:
• asigurarea securit��ii �i protec�ia s�n�t��ii lucr�torilor;
• prevenirea riscurilor profesionale;
• informarea �i instruirea lucr�torilor;
• asigurarea cadrului organizatoric �i a mijloacelor necesare securit��ii �i s�n�t��ii în
munc�;
2. Obliga�ii generate de natura activit��ilor desf��urate.
a) s� evalueze riscurile pentru securitatea �i s�n�tatea lucr�torilor, inclusiv alegerea echipa
mentului de munc� �i/sau a substan�elor chimice utilizate la amenajarea locurilor de
munc�;
b) s� ia în considerare capacit��ile lucr�torului în ceea ce prive�te securitatea �i s�n�tatea în
munc�, atunci când îi încredin�eaz� sarcini;
c) s� consulte lucr�tori �i/sau reprezentan�ii acestora în ceea ce prive�te consecin�ele asupra
securit��ii �i s�n�t��ii lucr�torilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condi�iile �i
mediul de munc�;
d) s� ia m�surile corespunz�toare pentru ca în zonele cu risc ridicat, accesul s� fie permis
numai lucr�torilor care au primit �i �i-au însu�it instruc�iunile adecvate;
e) m�surile privind securitatea, s�n�tatea �i igiena în munc�, nu trebuie s� comporte în nici o
situa�ie obliga�ii financiare pentru lucr�tori.
f) în func�ie de m�rimea unit��ii �i/sau riscurile la care sunt expu�i lucr�torii s� desem
neze unul sau mai mul�i lucr�tori pentru a se ocupa de activit��ile de protec�ie �i de
prevenire a riscurilor profesionale - denumi�i lucr�tori desemna�i;
g) dac� în unitate nu se poate organiza activitatea de prevenire �i de protec�ie din lipsa
personalului competent, conform legii, angajatorul trebuie s� apeleze la servicii
externe;
h)s� ia toate m�surile necesare pentru coordonarea primului ajutor, stingerea incen
diilor, evacuarea personalului �i s� stabileasc� leg�turile necesare cu serviciile spe
cializate (serviciul medical de urgen��, salvare �i pompieri);
i)s� desemneze un num�r de lucr�tori adecvat m�rimii �i/sau riscurilor specifice uni
t��ii care în situa�ii de pericol grav �i iminent trebuie s�:
• s� informeze cât mai curând posibil to�i lucr�torii care pot fi expu�i unui pericol
grav �i iminent �i riscurile implicate în acest pericol;
• s� furnizeze instruc�iuni pentru oprirea lucrului �i p�r�sirea imediat� a locului de
munc� în locuri sigure.
3. Alte obliga�ii ale angajatorilor:

a) s� realizeze �i s� fie în posesia unei evalu�ri a riscurilor specifice activit��ii pe care
o desf��oar�;
b) s� decid� asupra m�surilor de protec�ie care trebuie luate �i, dup� caz, asupra echi
pamentului de protec�ie care trebuie utilizat;
c) s� tin� eviden�a tuturor evenimentelor care au loc în timpul procesului de munc�
�i/sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale lucr�torilor;
• accidente de munc� �i/sau profesionale cu incapacitate temporar� de munc� de
cel putin 3 zile calendaristice (accidente de traseu, accidente u�oare, accidente
318
262
LEGISLAŢIA MUNCII
colective, incidente periculoase, etc.);
• accidente de munc� ce au ca urmare invaliditate sau deces.
d) s� elaboreze rapoarte privind accidentele de munc� suferite de lucr�tori s�i, �i s� le
înainteze autorit��ilor competente, conform prevederilor stabilite prin Ordin al
Ministerului Muncii, Solidarit��ii Sociale �i Familiei.
3.1. Obliga�ii generate de asigurarea condi�iilor de securitate �i s�n�tate în munc�,
prevenirea accidentelor de munc� �i bolilor profesionale.
a) s� adopte pentru toate fazele de derulare a activit��ilor �i/sau proceselor de munc�, solu�ii
conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea �i s�n�tatea în munc�, prin a
c�ror aplicare s� fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare �i de îmboln�vire a
lucr�torilor;
b) s� întocmeasc� un plan de prevenire �i protec�ie compus din m�suri tehnice, sanitare �i
organizatorice, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care s� le aplice corespunz�tor condi
�iilor de munc� specifice activit��ilor desf��urate;
c) s� ob�in� autoriza�ia de func�ionare din punct de vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în munc�
înainte de începerea oric�rei activit��ii conform prevederilor legale;
d) s� stabileasc� pentru lucr�tori, prin fi�a postului, atribu�iile �i r�spunderiile ce le revin în
domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, corespunz�tor func�iilor exercitate;
e) s� elaboreze instruc�iuni proprii pentru completarea �i/sau aplicarea reglement�rilor de
securitate �i s�n�tate în munc� �inând seama de particularit��ile activit��ilor �i ale locu
rilor de munc� aflate în responsabilitatea lor;
f) s� asigure �i s� controleze cunoa�terea �i aplicarea de c�tre to�i lucr�torii a m�surilor pre
v�zute în planul de prevenire �i de protec�ie stabilit, precum �i a prevederilor legale în
domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, prin lucr�torii desemna�i, prin propria compe
ten�� sau prin servicii externe;
g) s� ia m�suri pentru asigurarea de materiale necesare instruirii lucr�torilor cu privire la
securitatea �i s�n�tatea în munc� (afi�e, filme, etc.);
h) s� asigure informarea fiec�rei persoane, anterior angaj�rii în munc�, asupra riscurilor la care
aceasta este expus� la locul de munc�, precum �i asupra m�surilor de prevenire �i de protec�ie
necesare;
i) s� ia m�suri pentru autorizarea exercit�rii meseriilor �i profesiilor prev�zute în legisla�ia
specific�;
j) s� angajeze numai persoane care, în urma examenului medical �i, dup� caz, a test�rii
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munc� pe care urmeaz� s� o execute �i s�
asigure controlul medical periodic �i/sau controlul psihologic periodic, ulterior angaj�rii;
k) s� �in� eviden�a zonelor cu risc ridicat �i specific activit��ilor desf��urate în unitate;
1) s� asigure func�ionarea permanent� �i corect� a sistemelor �i dispozitivelor de protec�ie, a
aparaturii de m�sur� �i control, precum �i a instala�iilor de captare, re�inere �i neutralizare a
substan�elor nocive degajate în desf��urarea proceselor tehnologice;
m) s� prezinte documentele �i s� dea rela�iile solicitate de inspectorii de munc� în timpul
controlului sau al cercet�rii evenimentelor;
n) s� asigure realizarea m�surilor dispuse de inspectorii de munc� cu prilejul vizitelor de control �i
al cercet�rii evenimentelor;
o) s� desemneze, la solicitarea inspectorului de munc�, lucr�torii care s� participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) s� nu modifice starea de fapt rezultat� din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afar�
de cazurile în care men�inerea acestei st�rii ar genera alte accidente ori ar pere-clita via�a
accidenta�ilor �i a altor persoane;
263 319
Constantin BUJOR
q) s� asigure echipamente de munc� f�r� pericol pentru securitatea �i s�n�tatea lucr�torilor;
r) s� asigure echipament individual de protec�ie, iar în cazul degrad�rii sau al pierderii calit��ilor de
protec�ie, s� acorde obligatoriu alt echipament nou;
s) s� acorde în mod obligatoriu �i gratuit alimenta�ia de protec�ie pentru lucr�torii care lucreaz�
în condi�ii de munc� ce impun acest lucru, stabilit� prin contract colectiv de munc� �i/sau
contract individual de munc�;
t) s� acorde în mod obligatoriu �i gratuit, materialele igienico-sanitare necesatre lucr�torilor care
lucreaz� în locuri de munc� ce impun acordarea acestora, stabilite prin contract colectiv de
munc� �i/sau contract individual de munc�;
3.2. Informarea, consultarea �i participarea lucr�torilor:
a)s� ia m�suri corespunz�toare astfel încât angajatorii din exterior care desf��oar�
activit��i în unitatea sa, s� primeasc� informa�ii adecvate privind aspectele legate de
securitatea �i s�n�tatea în munc� care privesc ace�ti lucr�tori;
b) consult� lucr�torii �i/sau reprezentan�ii lor �i permit participarea acestora la discu
tarea problemelor referitoare la securitatea �i s�n�tatea în munc�;
c) pentru informarea, consultarea �i participarea lucr�torilor �i/sau reprezentan�ilor
acestora pentru realizarea prevederilor legate de securitatea �i s�n�tatea în munc� la
nivelul angajatorului, se înfiin�eaz�, se organizeaz� �i func�ioneaz� comitetul de
securitate �i s�n�tate în munc� în conformitate cu prevederile legale în domeniu.
d) s� asigure condi�ii pentru ca fiecare lucr�tor s� primeasc� o instruire suficient� �i
adecvat�, în special sub form� de informa�ii �i instruc�iuni de lucru, specifice
locului de munc� �i postului s�u;
e) supravegherea s�n�t��ii lucr�torilor este obligatorie �i este asigurat� prin medicii de
medicina muncii la intervale regulate conform reglement�rilor legale de specialitate.
3.3. Obliga�ii privind comunicarea, cercetarea �i raportarea evenimentelor.
a) orice eveniment produs în timpul procesului de munc� ori în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu, se comunic�, de îndat� angajatorului, de conduc�torul locului de munc� sau orice
alt� persoan� care are cuno�tin�� despre producerea acestuia;
b) angajatorul are obliga�ia s� comunice evenimentele, de îndat�, dup� cum urmeaz�:

• Inspectoratul Teritorial de Munc�;
• Asigur�torului;
• Organelor de urm�rire penal�, dup� caz.
c) în cazul accidentelor de circula�ie produse pe drumurile publice, organele de poli�ie

rutier� vor trimite în termen de 5 zile, un exemplar al procesului verbal de cercetare la
fa�a locuim;
d) cercetarea evenimentelor este obligatorie �i se desf��oar� dup� cum urmeaz�:
• de c�tre angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporar� de

munc�;
• de c�tre Inspectoratul Teritorial de Munc� în cazul evenimentelor cu invaliditate,
deces, colective, incuidente periculoase, persoane disp�rute, etc.;
• de Inspec�ia Muncii în cazul accidentelor colective, generate de evenimente deosebite
(avarii �i explozii);
• de autorit��ile de s�n�tate public� în cazul bolilor profesionale.
e) rezultatul cercet�rii evenimentului se consemneaz� într-un proces verbal;
320 264
LEGISLAŢIA MUNCII
f) în cazul decesului persoanei accidentate, institu�ia medico-legal� este obligat� s� înain
teze Inspectoratului Teritorial de Munc� în termen de 7 zile de la data decesului, o copie
a raportului de constatare medico-legal�.
IV. OBLIGA�IILE LUCR�TORILOR (Extras din Legea nr.319/14 iulie 2006)
1. Fiecare lucr�tor trebuie s� î�i desf��oare activitatea în conformitate cu preg�tirea �i instruirea

sa, precum �i cu instruc�iunile primite din partea angajatorului, astfel încât s� nu expun� la
pericol de accidentare sau îmboln�vire profesional� atât propria persoan�, cât �i alte
persoane care pot fi afectate de ac�iunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munc�,
drept pentru care îi revin urm�toarele obliga�ii:
a) s� utilizeze corect ma�inile, aparatura, substan�ele periculoase, echipamentele de

transport �i alte mijloace de produc�ie;
b) s� utilizeze corect echipamentul individual de protec�ie acordat �i dup� utilizare, s�-1
pun� la locul destinat pentru p�strare;
c) s� nu procedeze la scoaterea din func�iune, la modificarea, schimbarea sau înl�turarea
arbitrar� a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale ma�inilor, aparaturii,
uneltelor, instala�iilor tehnice ��i cl�dirilor �i s� utilizeze corect aceste dispozitive;
d) s� comunice imediat angajatorului �i/sau lucr�torilor desemna�i orice situa�ie de munc�
pe care o consider� un pericol pentru securitatea �i s�n�tatea lucr�torilor, precum �i
orice deficien�� a sistemelor de protec�ie;
e) s� aduc� la cuno�tin�a conduc�torului locului de munc� �i/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoan�;
f) s� coopereze cu angajatorul �i/sau cu lucr�torii desemna�i pentru:
• a face posibil� realizarea oric�ror m�suri sau cerin�e dispuse de c�tre inspectorii de
munc� �i inspectorii sanitari, pentru protec�ia securit��ii �i s�n�t��ii lucr�torilor;
• a permite angajatorului s� se asigure c� mediul de munc� �i condi�iile de lucru sunt
sigure �i f�r� riscuri pentru securitatea �i s�n�tatea în domeniul s�u de activitate.
g) s� î�i însu�easc� �i s� respecte prevederile legisla�iei în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii
în munc� �i m�surile de aplicare a acestora;
h) s� dea rela�iile solicitate de c�tre inspectori de munc� �i inspectori sanitari.
2. Obliga�iile lucr�torilor în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� nu aduc atingere
principiului responsabilit��ii angajatorului.
B.NORME METODOLOGICE de aplicare a prevederilor Legii securit��ii �i

s�n�t��ii în munc� nr. 319/2006( HG 1425/2006)
TERMINOLOGIE
o În în�elesul normelor metodologice, termenii �i expresiile folosite au urm�toarea
semnifica�ie:
265 321
Constantin BUJOR
autorizare a func�ion�rii din punct de vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în munc� -

asumarea de c�tre angajator a responsabilit��ii privind legalitatea desf��ur�rii activit��ii din
punct de vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în munc�;
serviciu intern de prevenire �i protec�ie - totalitatea resurselor materiale �i umane alocate
pentru efectuarea activit��ilor de prevenire �i protec�ie în întreprindere �i/sau unitate;
comitet de securitate �i s�n�tate în munc� - organul paritar constituit la nivelul
angajatorului, în vederea particip�rii �i consult�rii periodice în domeniul securit��ii �i
s�n�t��ii în munc�, în conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege;
zone cu risc ridicat �i specific - acele zone din cadrul întreprinderii �i/sau unit��ii în care au
fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecin�e grave,
ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
accident care produce incapacitate temporar� de munc� (ITM) - accident care produce
incapacitate temporar� de munc� de cel pu�in 3 zile calendaristice consecutive, confirmat�
prin certificat medical;
accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate confirmat�
prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emis� de organele medicale în drept;
accident mortal (D) - accident în urma c�ruia se produce decesul accidentatului, confirmat
imediat sau dup� un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel pu�in 3 persoane, în acela�i timp
�i din acelea�i cauze, în cadrul aceluia�i eveniment;
accident de munc� de circula�ie - accident survenit în timpul circula�iei pe drumurile
publice sau generat de traficul rutier, dac� persoana v�t�mat� se afla în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu;
accident de munc� de traseu:
accident survenit în timpul �i pe traseul normal al deplas�rii de la locul de munc� la
domiciliu �i invers �i care a antrenat v�t�marea sau decesul;
accident survenit pe perioada pauzei reglementare de mas� în locuri organizate de
angajator, pe traseul normal al deplas�rii de la locul de munc� la locul unde ia masa �i
invers, �i care a antrenat v�t�marea sau decesul;
accident survenit pe traseul normal al deplas�rii de la locul de munc� la locul unde î�i
încaseaz� salariul �i invers �i care a antrenat v�t�marea sau decesul;
accident în afara muncii - accident care nu îndepline�te condi�iile prev�zute la art. 5 lit. g)
�i la art. 30 din lege;
invaliditate - pierdere par�ial� sau total� a capacit��ii de munc�, confirmat� prin decizie de
încadrare într-un grad de invaliditate, emis� de organele medicale în drept;
invaliditate evident� - pierdere a capacit��ii de munc� datorat� unor v�t�m�ri evidente, cum
ar fi un bra� smuls din um�r, produse în urma unui eveniment, pân� la emiterea deciziei de
încadrare într-un grad de invaliditate de c�tre organele medicale în drept;
intoxica�ie acut� profesional� - stare patologic� ap�rut� brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de munc�;
îndatoriri de serviciu - sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de munc�,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare �i func�ionare, fi�a postului, deciziile
scrise, dispozi�iile scrise ori verbale ale conduc�torului direct sau ale �efilor ierarhici ai
acestuia;
comunicare - procedura prin care angajatorul comunic� producerea unui eveniment, de
îndat�, autorit��ilor prev�zute la art. 27 alin. (1) din lege;
eviden�� - mijloacele �i modalit��ile de p�strare a informa�iilor referitoare la evenimentele
produse;
cercetare a bolilor profesionale - procedur� efectuat� în mod sistematic, cu scopul de a
stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
semnalare a bolilor profesionale - procedur� prin care se indic� pentru prima oar� faptul c�
o boal� ar putea fi profesional�;
322
266
LEGISLAŢIA MUNCII
raportare a bolilor profesionale - procedur� prin care se transmit informa�ii referitoare la

bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul na�ional de coordonare metodologic� �i
informare privind bolile profesionale �i la Centrul Na�ional pentru Organizarea �i Asigurarea
Sistemului Informa�ional �i Informatic în Domeniul S�n�t��ii Bucure�ti.
AUTORIZARE A FUNC�ION�RII DIN PUNCT DE VEDERE AL SECURIT��II �I

S�N�T��II ÎN MUNC�
În vederea asigur�rii condi�iilor de securitate �i s�n�tate în munc� �i pentru prevenirea

accidentelor �i a bolilor profesionale, angajatorii au obliga�ia s� ob�in� autoriza�ia de func�ionare din
punct de vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, înainte de începerea oric�rei activit��i.
Nu se autorizeaz�, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice, persoanele fizice,
asocia�iile familiale �i persoanele juridice pentru care autorizarea func�ion�rii, inclusiv din punct de
vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, se efectueaz� în temeiul Legii nr. 359/2004 privind
simplificarea formalit��ilor la înregistrarea în registrul comer�ului a persoanelor fizice, asocia�iilor
familiale �i persoanelor juridice, înregistrarea fiscal� a acestora, precum �i la autorizarea func�ion�rii
persoanelor juridice, cu modific�rile �i complet�rile ulterioare.
Asumarea de c�tre angajator a responsabilit��ii privind legalitatea desf��ur�rii activit��ii din punct
de vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în munc� se face pentru activit��ile care se desf��oar� la sediul
social, la sediile secundare sau în afara acestora.
În vederea autoriz�rii din punct de vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, angajatorul are
obliga�ia s� depun� la inspectoratul teritorial de munc� pe raza c�ruia î�i desf��oar� activitatea o
cerere, completat� în dou� exemplare semnate în original de c�tre angajator, conform modelului
prev�zut în anexa nr. 1.la Normele Metodologice.
Cererea va fi înso�it� de urm�toarele acte:
a)copii de pe actele de înfiin�are;
b)declara�ia pe propria r�spundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, din care rezult� c�
pentru activit��ile declarate sunt îndeplinite condi�iile de func�ionare prev�zute de legisla�ia specific�
în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�.
În vederea autoriz�rii din punct de vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, inspectoratele

teritoriale de munc� procedeaz� dup� cum urmeaz�:
a)înregistreaz� cererile de autorizare a func�ion�rii din punct de vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în
munc�;
b)verific� actele depuse în sus�inerea acestora, precum �i declara�ia pe propria r�spundere;
c)completeaz� �i emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr. 3 la Normele
Metodologice.;
d)asigur� eviden�a certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4
la Normele Metodologice.;
e)asigur� arhivarea documenta�iei în baza c�reia s-au emis certificatele constatatoare.
Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucr�toare, calculat de la data

înregistr�rii cererii.
Certificatul constatator, emis în baza declara�iei pe propria r�spundere, d� dreptul
angajatorilor s� desf��oare activit��ile pentru care au ob�inut certificatul.
323
267
Constantin BUJOR
ATENTIE
În cazul în care în cadrul controalelor se constat� abateri de la respectarea prevederilor legale din
domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, inspectorul de munc� sisteaz� activitatea �i propune
inspectoratului teritorial de munc� înscrierea men�iunii în certificatul constatator.
În situa�ia prev�zut� mai sus, angajatorul poate relua activitatea numai dup� ce demonstreaz� c� a
remediat deficien�ele care au condus la sistarea activit��ii �i a ob�inut autorizarea conform Normelor
Metodologice..
ACTIVITATI DE PREVENIRE �I PROTEC�IE
Angajatorul trebuie s� asigure planificarea, organizarea �i mijloacele necesare activit��ii de

prevenire �i protec�ie în unitatea �i/sau întreprinderea sa.
Activit��ile de prevenire �i protec�ie desf��urate în cadrul întreprinderii �i/sau al unit��ii sunt
urm�toarele:
1.identificarea pericolelor �i evaluarea riscurilor pentru fiecare component� a sistemului de munc�,
respectiv executant, sarcin� de munc�, mijloace de munc�/ echipamente de munc� �i mediul de
munc� pe locuri de munc�/posturi de lucru;
2.elaborarea �i actualizarea planului de prevenire �i protec�ie;
3.elaborarea de instruc�iuni proprii pentru completarea �i/sau aplicarea reglement�rilor de securitate
�i s�n�tate în munc�, �inând seama de particularit��ile activit��ilor �i ale unit��ii/întreprinderii,
precum �i ale locurilor de munc�/ posturilor de lucru;
4.propunerea atribu�iilor �i r�spunderilor în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, ce revin
lucr�torilor, corespunz�tor func�iilor exercitate, care se consemneaz� în fi�a postului, cu aprobarea
angajatorului;
5.verificarea cunoa�terii �i aplic�rii de c�tre to�i lucr�torii a m�surilor prev�zute în planul de
prevenire �i protec�ie, precum �i a atribu�iilor �i responsabilit��ilor ce le revin în domeniul securit��ii
�i s�n�t��ii în munc�, stabilite prin fi�a postului;
6.întocmirea unui necesar de documenta�ii cu caracter tehnic de informare �i instruire a lucr�torilor
în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�;
7.elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicit��ii adecvate pentru fiecare
loc de munc�, asigurarea inform�rii �i instruirii lucr�torilor în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în
munc� �i verificarea cunoa�terii �i aplic�rii de c�tre lucr�tori a informa�iilor primite;
8.elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii �i/sau unit��ii;
9.asigurarea întocmirii planului de ac�iune în caz de pericol grav �i imminent �i asigurarea ca to�i
lucr�torii s� fie instrui�i pentru aplicarea lui;
10.eviden�a zonelor cu risc ridicat �i specific;
11.stabilirea zonelor care necesit� semnalizare de securitate �i s�n�tate în munc�, stabilirea tipului de
semnalizare necesar �i amplasarea conform prevederilor Hot�rârii Guvernului nr. 971/2006 privind
cerin�ele minime pentru semnalizarea de securitate �i/sau s�n�tate la locul de munc�;
12.eviden�a meseriilor �i a profesiilor prev�zute de legisla�ia specific�, pentru care este necesar�
autorizarea exercit�rii lor;
13.eviden�a posturilor de lucru care necesit� examene medicale suplimentare;
14.eviden�a posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesit�
testarea aptitudinilor �i/sau control psihologic periodic;
15.monitorizarea func�ion�rii sistemelor �i dispozitivelor de protec�ie, a aparaturii de m�sur� �i
control, precum �i a instala�iilor de ventilare sau a altor instala�ii pentru controlul noxelor în mediul
de munc�;
16.verificarea st�rii de func�ionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgen��,
precum �i a sistemelor de siguran��;
17.informarea angajatorului, în scris, asupra deficien�elor constatate în timpul controalelor efectuate
la locul de munc� �i propunerea de m�suri de prevenire �i protec�ie;
324
268
LEGISLAŢIA MUNCII
18.întocmirea rapoartelor �i/sau a listelor prev�zute de hot�rârile Guvernului emise în temeiul art. 51
alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibra�ii, zgomot �i �antiere temporare �i
mobile;
19.eviden�a echipamentelor de munc� �i urm�rirea ca verific�rile periodice �i, dac� este cazul,
încerc�rile periodice ale echipamentelor de munc� s� fie efectuate de persoane competente, conform
prevederilor din Hot�rârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerin�ele minime de securitate �i
s�n�tate pentru utilizarea în munc� de c�tre lucr�tori a echipamentelor de munc�;
20.identificarea echipamentelor individuale de protec�ie necesare pentru posturile de lucru din
întreprindere �i întocmirea necesarului de dotare a lucr�torilor cu echipament individual de protec�ie,
conform prevederilor Hot�rârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerin�ele minime de securitate �i
s�n�tate pentru utilizarea de c�tre lucr�tori a echipamentelor individuale de protec�ie la locul de
munc�;
21.urm�rirea între�inerii, manipul�rii �i depozit�rii adecvate a echipamentelor individuale de
protec�ie �i a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum �i în celelalte situa�ii prev�zute de Hot�rârea
Guvernului nr. 1.048/2006;
22.participarea la cercetarea evenimentelor conform;
23.întocmirea eviden�elor conform competen�elor;
24.elaborarea rapoartelor privind accidentele de munc� suferite de lucr�torii din întreprindere �i/sau
unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
25.urm�rirea realiz�rii m�surilor dispuse de c�tre inspectorii de munc�, cu prilejul vizitelor de
control �i al cercet�rii evenimentelor;
26.colaborarea cu lucr�torii �i/sau reprezentan�ii lucr�torilor, serviciile externe de prevenire �i
protec�ie, medicul de medicina muncii, în vederea coordon�rii m�surilor de prevenire �i protec�ie;
27.colaborarea cu lucr�torii desemna�i/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în
situa�ia în care mai mul�i angajatori î�i desf��oar� activitatea în acela�i loc de munc�;
28.urm�rirea actualiz�rii planului de avertizare, a planului de protec�ie �i prevenire �i a planului de
evacuare;
29.propunerea de sanc�iuni �i stimulente pentru lucr�tori, pe criteriul îndeplinirii atribu�iilor în
domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�;
30.propunerea de clauze privind securitatea �i s�n�tatea în munc� la încheierea contractelor de
prest�ri de servicii cu al�i angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori str�ini;
31.întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desf��urarea acestor activit��i.
Organizarea activit��ilor de prevenire �i protec�ie
Organizarea activit��ilor de prevenire �i protec�ie este realizat� de c�tre angajator, în

urm�toarele moduri:
a)prin asumarea de c�tre angajator, a atribu�iilor pentru realizarea m�surilor prev�zute de lege;
b)prin desemnarea unuia sau mai multor lucr�tori pentru a se ocupa de activit��ile de prevenire �i
protec�ie;
c)prin înfiin�area unui serviciu intern de prevenire �i protec�ie;
d)prin apelarea la servicii externe de prevenire �i protec�ie.
(1)În cazul întreprinderilor cu pân� la 9 lucr�tori inclusiv angajatorul poate efectua

activit��ile din domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, dac� se îndeplinesc cumulativ
urm�toarele condi�ii:
a)activit��ile desf��urate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prev�zute în anexa nr. 5 la lege;
b)angajatorul î�i desf��oar� activitatea profesional� în mod efectiv �i cu regularitate în întreprindere
�i/sau unitate;
325
269
Constantin BUJOR
c)angajatorul îndepline�te cerin�ele minime de preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�,

corespunz�toare cel pu�in nivelului de baz�.
(2)în situa�ia în care nu sunt îndeplinite condi�iile prev�zute la alin. (1), angajatorul trebuie
s� desemneze unul sau mai mul�i lucr�tori, , sau poate organiza serviciul intern de prevenire �i
protec�ie, �i/sau s� apeleze la servicii externe.
(3)în situa�ia în care sunt îndeplinite condi�iile de la alin. (1), dar angajatorul nu realizeaz�
în totalitate activit��ile de prevenire �i protec�ie, pentru activit��ile pe care nu le realizeaz�
angajatorul trebuie s� apeleze la servicii externe.
(1)În cazul întreprinderilor care au între 10 �i 49 de lucr�tori inclusiv, angajatorul poate
efectua activit��ile din domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, dac� se îndeplinesc
cumulativ urm�toarele condi�ii:
a)activit��ile desf��urate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prev�zute în anexa nr. 5;
b)riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecin�e grave,
ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
c)angajatorul î�i desf��oar� activitatea profesional� în mod efectiv �i cu regularitate în întreprindere
�i/sau unitate;
d)angajatorul îndepline�te cerin�ele minime de preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�
corespunz�toare cel pu�in nivelului de baz�.
(2)În situa�ia în care nu sunt îndeplinite condi�iile prev�zute la alin. (1), angajatorul trebuie
s� desemneze unul sau mai mul�i lucr�tori sau poate organiza serviciul intern de prevenire �i
protec�ie, �i/sau s� apeleze la servicii externe.
(3)În situa�ia în care sunt îndeplinite condi�iile prev�zute la alin. (1) �i (2), dar angajatorul,
lucr�torii desemna�i sau serviciul intern nu realizeaz� în totalitate activit��ile de prevenire �i protec�ie
, angajatorul trebuie s� apeleze la servicii externe.
(1)În cazul întreprinderilor �i/sau unit��ilor între 50 �i 149 de lucr�tori, angajatorul

trebuie s� desemneze unul sau mai mul�i lucr�tori sau s� organizeze serviciu intern de
prevenire �i protec�ie pentru a se ocupa de activit��ile de prevenire �i protec�ie din cadrul
întreprinderii.
(2)În cazul întreprinderilor �i/sau unit��ilor prev�zute la alin. (1), care desf��oar� activit��i
dintre cele prev�zute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie s� organizeze serviciu intern de prevenire �i
protec�ie.
(3)În cazul în care lucr�torii desemna�i/serviciul intern de prevenire �i protec�ie nu au
capacit��ile �i aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activit��ilor de prevenire �i protec�ie
prev�zute la art. 15, angajatorul trebuie s� apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
(1)În cazul întreprinderilor �i/sau unit��ilor care au peste 150 de lucr�tori, angajatorul
trebuie s� organizeze serviciul intern de prevenire �i protec�ie.
(2)În cazul în care serviciul intern de prevenire �i protec�ie nu are capacit��ile �i
aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activit��ilor de prevenire �i protec�ie, angajatorul
trebuie s� apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
3.Cerin�ele minime de preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�
Nivelurile de preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, necesare pentru dobândirea

capacit��ilor �i aptitudinilor corespunz�toare efectu�rii activit��ilor de prevenire �i protec�ie, sunt
urm�toarele:
a)nivel de baz�;
b)nivel mediu;
c)nivel superior.
326
270
LEGISLAŢIA MUNCII
(1)Cerin�ele minime de preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�

corespunz�toare nivelului de baz� sunt:
a)studii în înv��mântul liceal filiera teoretic� în profil real sau filiera tehnologic� în profil tehnic;
b)curs în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, cu con�inut minim conform celui prev�zut în
anexa nr. 6 lit. A, cu o durat� de cel pu�in 40 de ore.
(2)Nivelul de baz� prev�zut la alin. (1) se atest� prin diploma de studii �i certificatul de
absolvire a cursului prev�zut la alin. (1) lit. b).

corespunz�toare nivelului mediu sunt:
a)studii în înv��mântul postliceal în profil tehnic;
anexa nr. 6 lit. B, cu o durat� de cel pu�in 80 de ore.
(2)Nivelul mediu prev�zut la alin. (1) se atest� prin diploma de studii �i certificatul de
absolvire a cursului prev�zut la alin. (1) lit. b).

corespunz�toare nivelului superior sunt:
a)studii superioare tehnice;
anexa nr. 6 lit. B, cu o durat� de cel pu�in 80 de ore;
c)curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durat� de cel pu�in 180 de ore.
(2)Nivelul superior prev�zut la alin. (1) se atest� prin diploma de studii �i certificatele de
absolvire a cursurilor prev�zute la alin. (1) lit. b) �i c).
(3)Cerin�a minim� prev�zut� la alin. (1) lit. b) este considerat� îndeplinit� �i în situa�ia în
care persoana a absolvit o form� de înv��mânt postuniversitar în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în
munc�.
ATENTIE
Cursurile în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, se efectueaz� de c�tre furnizori de formare
profesional� autoriza�i conform prevederilor art. 18 - 27 din Ordonan�a Guvernului nr. 129/2000
privind formarea profesional� a adul�ilor, aprobat� cu modific�ri �i complet�ri prin Legea nr.
375/2002, republicat�, cu modific�rile �i complet�rile ulterioare.
Lucr�tori desemna�i
Desemnarea nominal� a lucr�torului/ lucr�torilor pentru a se ocupa de activit��ile de prevenire

�i protec�ie se face prin decizie a angajatorului.
Angajatorul va consemna în fi�a postului activit��ile de prevenire �i protec�ie pe care
lucr�torul desemnat are capacitatea, timpul necesar �i mijloacele adecvate s� le efectueze.
Observatii
Pentru a putea s� desf��oare activit��ile de prevenire �i protec�ie, lucr�torul desemnat trebuie
s� îndeplineasc� cerin�ele minime de preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�
corespunz�toare cel pu�in nivelului mediu
Angajatorul va stabili num�rul de lucr�tori desemna�i în func�ie de m�rimea întreprinderii
�i/sau unit��ii �i/sau riscurile la care sunt expu�i lucr�torii, precum �i de distribu�ia acestora în
cadrul întreprinderii �i/sau unit��ii.
Angajatorul trebuie s� asigure mijloacele adecvate �i timpul necesar pentru ca lucr�torii
desemna�i s� poat� desf��ura activit��ile de prevenire �i protec�ie conform fi�ei postului.
327
271
Constantin BUJOR
Serviciile interne de prevenire �i protec�ie
Serviciul intern de prevenire �i protec�ie trebuie s� fie format din lucr�tori care îndeplinesc
cerin�ele minime de preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� corespunz�toare nivelului
mediu �i/sau superior, �i, dup� caz, al�i lucr�tori care pot desf��ura activit��i auxiliare.
Conduc�torul serviciului de prevenire �i protec�ie trebuie s� îndeplineasc� cerin�ele minime de
preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� corespunz�toare nivelului superior.
Serviciul intern de prevenire �i protec�ie se organizeaz� în subordinea direct� a angajatorului ca
o structur� distinct�.
Lucr�torii din cadrul serviciului intern de prevenire �i protec�ie trebuie s� desf��oare numai
activit��i de prevenire �i protec�ie �i cel mult activit��i complementare cum ar fi: prevenirea �i
stingerea incendiilor �i protec�ia mediului.
Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare �i
func�ionare activit��ile de prevenire �i protec�ie pentru efectuarea c�rora serviciul intern de prevenire
�i protec�ie are capacitate �i mijloace adecvate.
Serviciul intern de prevenire �i protec�ie trebuie s� aib� la dispozi�ie resursele materiale �i
umane necesare pentru îndeplinirea activit��ilor de prevenire �i protec�ie desf��urate în întreprindere.
Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire �i protec�ie în func�ie de m�rimea
întreprinderii �i/sau unit��ii �i/sau riscurile la care sunt expu�i lucr�torii, precum �i de distribu�ia
acestora în cadrul întreprinderii �i/sau unit��ii.
Angajatorul trebuie s� asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire �i
protec�ie s� poat� desf��ura activit��ile specifice.
Când angajatorul î�i desf��oar� activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire
�i protec�ie trebuie s� fie organizat astfel încât s� se asigure în mod corespunz�tor desf��urarea
activit��ilor specifice.
În situa�ia în care activitatea de prevenire �i protec�ie este asigurat� prin mai multe servicii
interne, acestea vor ac�iona coordonat pentru asigurarea eficien�ei activit��ii.
Serviciul intern de prevenire �i protec�ie poate s� asigure �i supravegherea medical�, dac�
dispune de personal cu capacitate profesional� �i de mijloace materiale adecvate.
Servicii externe de prevenire �i protec�ie
Serviciul extern de prevenire �i protec�ie asigur�, pe baz� de contract, activit��ile de

prevenire �i protec�ie în domeniu.
Serviciul extern trebuie s� aib� acces la toate informa�iile necesare desf��ur�rii activit��ii
de prevenire �i protec�ie.
Serviciul extern de prevenire �i protec�ie trebuie s� îndeplineasc� urm�toarele cerin�e:
a)s� dispun� de personal cu capacitate profesional� adecvat� �i de mijloacele materiale necesare
pentru a-�i desf��ura activitatea;
b)s� fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire �i protec�ie �i de avizare a
documenta�iilor cu caracter tehnic de informare �i instruire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în
munc�.
Serviciul extern de prevenire �i protec�ie trebuie s� fie format din lucr�tori care îndeplinesc
cerin�ele minime de preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� corespunz�toare nivelului
mediu �i/sau superior, �i, dup� caz, al�i lucr�tori care pot desf��ura activit��i auxiliare.
Conduc�torul serviciului extern de prevenire �i protec�ie trebuie s� îndeplineasc� cerin�ele
minime de preg�tire în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� corespunz�toare nivelului superior.
În cazul în care serviciul extern de prevenire �i protec�ie este format dintr-o singur�
persoan�, aceasta trebuie s� îndeplineasc� cerin�ele minime de preg�tire în domeniul.
328
272
LEGISLAŢIA MUNCII
COMITETUL DE SECURITATE �I S�N�TATE ÎN MUNC�

Organizarea comitetului de securitate �i s�n�tate în munc�
Comitetul de securitate �i s�n�tate în munc� se constituie în unit��ile care au un num�r de cel

pu�in 50 de lucr�tori, inclusiv cu capital str�in, care desf��oar� activit��i pe teritoriul României.
Inspectorul de munc� poate impune constituirea comitetului de securitate �i s�n�tate în munc�
în unit��ile cu un num�r mai mic de 50 de lucr�tori în func�ie de natura activit��ii �i de riscurile
identificate.
În cazul în care activitatea se desf��oar� în unit��i dispersate teritorial, se pot înfiin�a mai multe
comitete de securitate �i s�n�tate în munc�; num�rul acestora se stabile�te prin contractul colectiv de
munc� aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare �i func�ionare.
Comitetul de securitate �i s�n�tate în munc� se constituie �i în cazul activit��ilor care se
desf��oar� temporar, respectiv cu o durat� mai mare de 3 luni.
În unit��ile care au mai pu�in de 50 de lucr�tori, atribu�iile comitetului de securitate �i s�n�tate
în munc� revin reprezentan�ilor lucr�torilor, cu r�spunderi specifice în domeniul securit��ii �i
s�n�t��ii lucr�torilor.
Componenta comitetului de securitate si sanatate in munca
Comitetul de securitate �i s�n�tate în munc� este constituit din reprezentan�ii lucr�torilor cu

r�spunderi specifice în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii lucr�torilor, pe de o parte, �i angajator sau
reprezentantul s�u legal �i/sau reprezentan�ii s�i în num�r egal cu cel al reprezentan�ilor lucr�torilor
�i medicul de medicina muncii, pe de alt� parte.
Angajatorul sau reprezentantul s�u legal este pre�edintele comitetului de securitate �i s�n�tate
în munc�.
Lucr�torul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire �i protec�ie este
secretarul comitetului de securitate �i s�n�tate în munc�.
Reprezentan�ii lucr�torilor în comitetele de securitate �i s�n�tate în munc� vor fi desemna�i de
c�tre lucr�tori dintre reprezentan�ii lucr�torilor cu r�spunderi specifice în domeniul securit��ii �i
s�n�t��ii lucr�torilor, dup� cum urmeaz�:
a)de la 50 la 100 de lucr�tori - 2 reprezentan�i;
b)de la 101 la 500 de lucr�tori - 3 reprezentan�i;
c)de la 501 la 1.000 de lucr�tori - 4 reprezentan�i;
d)de la 1.001 la 2.000 de lucr�tori - 5 reprezentan�i;
e)de la 2.001 la 3.000 de lucr�tori - 6 reprezentan�i;
f)de la 3.001 la 4.000 de lucr�tori - 7 reprezentan�i;
g)peste 4.000 de lucr�tori - 8 reprezentan�i.
Reprezentan�ii lucr�torilor în comitetul de securitate �i s�n�tate în munc� vor fi ale�i pe o
perioad� de 2 ani.
Modalitatea de desemnare a reprezentan�ilor lucr�torilor în comitetele de securitate �i s�n�tate
în munc� va fi stabilit� prin contractul colectiv de munc�, regulamentul intern sau regulamentul de
organizare �i func�ionare.
Angajatorul are obliga�ia s� acorde fiec�rui reprezentant al lucr�torilor în comitetele de securitate

�i s�n�tate în munc� timpul necesar exercit�rii atribu�iilor specifice.
Timpul alocat acestei activit��i va fi considerat timp de munc� �i va fi de cel pu�in:
a)2 ore pe lun� în unit��ile având un efectiv de pân� la 99 de lucr�tori;
b)5 ore pe lun� în unit��ile având un efectiv între 100 �i 299 de lucr�tori;
c)10 ore pe lun� în unit��ile având un efectiv între 300 �i 499 de lucr�tori;
d)15 ore pe lun� în unit��ile având un efectiv între 500 �i 1.499 de lucr�tori;
e)20 de ore pe lun� în unit��ile având un efectiv de 1.500 de lucr�tori �i peste.
Instruirea necesar� exercit�rii rolului de membru în comitetul de securitate �i s�n�tate în munc�
trebuie s� se realizeze în timpul programului de lucru �i pe cheltuiala unit��ii.
329
273
Constantin BUJOR
Membrii comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� se nominalizeaz� prin decizie scris� a

pre�edintelui acestuia, iar componen�a comitetului va fi adus� la cuno�tin�� tuturor lucr�torilor.
La întrunirile comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� vor fi convoca�i s� participe
lucr�torii desemna�i, reprezentan�ii serviciului intern de prevenire �i protec�ie �i, în cazul în care
angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire �i protec�ie, reprezentan�ii
acestora.
La întrunirile comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� pot fi invita�i s� participe inspectori
de munc�.
Func�ionarea comitetului de securitate �i s�n�tate în munc�
Comitetul de securitate �i s�n�tate în munc� func�ioneaz� în baza regulamentului de func�ionare

propriu.
Angajatorul are obliga�ia s� asigure întrunirea comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� cel
pu�in o dat� pe trimestru �i ori de câte ori este necesar.
Ordinea de zi a fiec�rei întruniri este stabilit� de c�tre pre�edinte �i secretar, cu consultarea
reprezentan�ilor lucr�torilor, �i este transmis� membrilor comitetului de securitate �i s�n�tate în
munc�, inspectoratului teritorial de munc� �i, dac� este cazul, serviciului extern de protec�ie �i
prevenire, cu cel pu�in 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.
Secretarul comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� convoac� în scris membrii comitetului
cu cel pu�in 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data �i ora stabilite.
La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� încheie un proces-
verbal care va fi semnat de c�tre to�i membrii comitetului.
Comitetul de securitate �i s�n�tate în munc� este legal întrunit dac� sunt prezen�i cel pu�in
jum�tate plus unu din num�rul membrilor s�i.
Comitetul de securitate �i s�n�tate în munc� convine cu votul a cel pu�in dou� treimi din
num�rul membrilor prezen�i.
Secretarul comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� va afi�a la loc vizibil copii ale
procesului-verbal încheiat.
Secretarul comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� transmite inspectoratului teritorial de
munc�, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.
Atribu�iile comitetului de securitate �i s�n�tate în munc�
Pentru realizarea inform�rii, consult�rii �i particip�rii lucr�torilor, în conformitate cu art. 16,

17 �i 18 din lege, comitetul de securitate �i s�n�tate în munc� are cel pu�in urm�toarele atribu�ii:
a)analizeaz� �i face propuneri privind politica de securitate �i s�n�tate în munc� �i planul de
prevenire �i protec�ie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare �i
func�ionare;
b)urm�re�te realizarea planului de prevenire �i protec�ie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare
realiz�rii prevederilor lui �i eficien�a acestora din punct de vedere al îmbun�t��irii condi�iilor de
munc�;
c)analizeaz� introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare
consecin�ele asupra securit��ii �i s�n�t��ii, lucr�torilor, �i face propuneri în situa�ia constat�rii
anumitor deficien�e;
d)analizeaz� alegerea, cump�rarea, între�inerea �i utilizarea echipamentelor de munc�, a
echipamentelor de protec�ie colectiv� �i individual�;
e)analizeaz� modul de îndeplinire a atribu�iilor ce revin serviciului extern de prevenire �i protec�ie,
precum �i men�inerea sau, dac� este cazul, înlocuirea acestuia;
f)propune m�suri de amenajare a locurilor de munc�, �inând seama de prezen�a grupurilor sensibile
la riscuri specifice;
330
274
LEGISLAŢIA MUNCII
g)analizeaz� cererile formulate de lucr�tori privind condi�iile de munc� �i modul în care î�i
îndeplinesc atribu�iile persoanele desemnate �i/sau serviciul extern;
h)urm�re�te modul în care se aplic� �i se respect� reglement�rile legale privind securitatea �i
s�n�tatea în munc�, m�surile dispuse de inspectorul de munc� �i inspectorii sanitari;
i)analizeaz� propunerile lucr�torilor privind prevenirea accidentelor de munc� �i a îmboln�virilor
profesionale, precum �i pentru îmbun�t��irea condi�iilor de munc� �i propune introducerea acestora
în planul de prevenire �i protec�ie;
j)analizeaz� cauzele producerii accidentelor de munc�, îmboln�virilor profesionale �i evenimentelor
produse �i poate propune m�suri tehnice în completarea m�surilor dispuse în urma cercet�rii;
k)efectueaz� verific�ri proprii privind aplicarea instruc�iunilor proprii �i a celor de lucru �i face un
raport scris privind constat�rile f�cute;
l)dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� de c�tre
conduc�torul unit��ii cel pu�in o dat� pe an, cu privire la situa�ia securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, la
ac�iunile care au fost întreprinse �i la eficien�a acestora în anul încheiat, precum �i propunerile pentru
planul de prevenire �i protec�ie ce se va realiza în anul urm�tor.
Obliga�iile angajatorului referitoare la comitetul de securitate �i s�n�tate în munc�
Angajatorul trebuie s� furnizeze comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� toate

informa�iile necesare, pentru ca membrii acestuia s� î�i poat� da avizul în cuno�tin�� de
cauz�.
Angajatorul trebuie s� prezinte, cel pu�in o dat� pe an, comitetului de securitate �i s�n�tate în
munc� un raport scris care va cuprinde situa�ia securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, ac�iunile care
au fost întreprinse �i eficien�a acestora în anul încheiat, precum �i propunerile pentru planul
de prevenire �i protec�ie ce se vor realiza în anul urm�tor.
Angajatorul trebuie s� transmit� raportul prev�zut la alin. (1), avizat de membrii comitetului
de securitate �i s�n�tate în munc�, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de munc�.
Angajatorul trebuie s� supun� analizei comitetului de securitate �i s�n�tate în munc�
documenta�ia referitoare la caracteristicile echipamentelor de munc�, ale echipamentelor de
protec�ie colectiv� �i individual�, în vederea selec�ion�rii echipamentelor optime.
Angajatorul trebuie s� informeze comitetul de securitate �i s�n�tate în munc� cu privire la
evaluarea riscurilor pentru securitate �i s�n�tate, m�surile de prevenire �i protec�ie atât la
nivel de unitate, cât �i la nivel de loc de munc� �i tipuri de posturi de lucru, m�surile de prim
ajutor, de prevenire �i stingere a incendiilor �i evacuare a lucr�torilor.
Angajatorul comunic� comitetului de securitate �i s�n�tate în munc� punctul s�u de vedere
sau, dac� este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de
prevenire �i protec�ie, asupra plângerilor lucr�torilor privind condi�iile de munc� �i modul în
care serviciul intern sau extern de prevenire �i protec�ie î�i îndepline�te atribu�iile.
INSTRUIREA LUCR�TORILOR ÎN DOMENIUL SECURIT��II �I S�N�T��II ÎN

MUNC�
Instruirea în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� are ca scop însu�irea cuno�tin�elor �i

formarea deprinderilor de securitate �i s�n�tate în munc�.
Instruirea lucr�torilor în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� la nivelul întreprinderii �i/sau
al unit��ii se efectueaz� în timpul programului de lucru si este considerata timp de munca
Instruirea lucr�torilor în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� cuprinde 3 faze:
a)instruirea introductiv-general�;
b)instruirea la locul de munc�;
c)instruirea periodic�.
331
275
Constantin BUJOR
La instruirea personalului în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� vor fi folosite mijloace,
metode �i tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstra�ia, studiul de caz, vizion�ri de filme,
diapozitive, proiec�ii, instruire asistat� de calculator.
Fiecare angajator are obliga�ia s� asigure baza material� corespunz�toare unei instruiri adecvate.
Angajatorul trebuie s� dispun� de un program de instruire - testare, pe meserii sau activit��i.
Rezultatul instruirii lucr�torilor în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� se consemneaz� în
mod obligatoriu în fi�a de instruire individual�, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu
indicarea materialului predat, a duratei �i datei instruirii.
Completarea fi�ei de instruire individual� se va face cu pix cu past� sau cu stilou, imediat dup�
verificarea instruirii.
Dup� efectuarea instruirii, fi�a de instruire individual� se semneaz� de c�tre lucr�torul instruit �i
de c�tre persoanele care au efectuat �i au verificat instruirea.
Fi�a de instruire individual� va fi p�strat� de c�tre conduc�torul locului de munc� �i va fi
înso�it� de o copie a fi�ei de aptitudini, completat� de c�tre medicul de medicina muncii în urma
examenului medical la angajare.
Pentru persoanele aflate în întreprindere �i/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul
stabile�te, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare �i func�ionare, reguli privind
instruirea �i înso�irea acestora în întreprindere �i/sau unitate.
Pentru lucr�torii din întreprinderi �i/sau unit��i din exterior, care desf��oar� activit��i pe baz� de
contract de prest�ri de servicii în întreprinderea �i/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul
beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucr�torilor privind activit��ile specifice întreprinderii
�i/sau unit��ii respective, riscurile pentru securitate �i s�n�tate în munc�, precum �i m�surile �i
activit��ile de prevenire �i protec�ie la nivelul întreprinderilor �i/sau unit��ii, în general si se va
în fi�a de instruire colectiv�, conform modelului prezentat în anexa nr. 12la Normele Metodologice.
Fi�a de instruire colectiv� se întocme�te în dou� exemplare, din care un exemplar se va p�stra de
c�tre angajator/lucr�tor desemnat/serviciu intern de prevenire �i protec�ie care a efectuat instruirea �i
un exemplar se p�streaz� de c�tre angajatorul lucr�torilor instrui�i sau, în cazul vizitatorilor, de c�tre
conduc�torul grupului.
Reprezentan�ii autorit��ilor competente în ceea ce prive�te controlul aplic�rii legisla�iei
referitoare la securitate �i s�n�tate în munc� vor fi înso�i�i de c�tre un reprezentant desemnat de c�tre
angajator, f�r� a se întocmi fi�� de instructaj.
Instruirea introductiv-general�
Instruirea introductiv-general� se face:

a)la angajarea lucr�torilor defini�i conform art. 5 lit. a) din lege;
b)lucr�torilor deta�a�i de la o întreprindere �i/sau unitate la alta;
c)lucr�torilor delega�i de la o întreprindere �i/sau unitate la alta;
d)lucr�torului pus la dispozi�ie de c�tre un agent de munc� temporar.
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activit��ile specifice întreprinderii
�i/sau unit��ii respective, riscurile pentru securitate �i s�n�tate în munc�, precum �i m�surile �i
activit��ile de prevenire �i protec�ie la nivelul întreprinderii �i/sau unit��ii, în general.
Instruirea introductiv-general� se face de c�tre:
a)angajatorul care �i-a asumat atribu�iile din domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�; sau
b)lucr�torul desemnat; sau
c)un lucr�tor al serviciului intern de prevenire �i protec�ie; sau
d)serviciul extern de prevenire �i protec�ie.
Instruirea introductiv-general� se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activit��i �i de riscurile pentru
securitate �i s�n�tate în munc�, precum �i de m�surile �i activit��ile de prevenire �i protec�ie la
nivelul întreprinderii �i/sau al unit��ii, în general.
332
276
LEGISLAŢIA MUNCII
Angajatorul stabile�te prin instruc�iuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu

va fi mai mic� de 8 ore.
In cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, urm�toarele probleme:
a)legisla�ia de securitate �i s�n�tate în munc�;
b)consecin�ele posibile ale necunoa�terii �i nerespect�rii legisla�iei de securitate �i s�n�tate în
munc�;
c)riscurile de accidentare �i îmboln�vire profesional� specifice unit��ii;
d)m�suri la nivelul întreprinderii �i/sau unit��ii privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor �i evacuarea lucr�torilor.
Con�inutul instruirii introductiv-generale trebuie s� fie în conformitate cu tematica aprobat� de
c�tre angajator.
Instruirea introductiv-general� se va finaliza cu verificarea însu�irii cuno�tin�elor pe baz� de
teste.
Rezultatul verific�rii va fi consemnat în fi�a de instruire.
ATENTIE
Lucr�torii nu vor putea fi angaja�i dac� nu �i-au însu�it cuno�tin�ele prezentate în
instruirea introductiv-general�.
Instruirea la locul de munc�
Instruirea la locul de munc� se face dup� instruirea introductiv-general� �i are ca scop

prezentarea riscurilor pentru securitate �i s�n�tate în munc�, precum �i m�surile �i activit��ile de
prevenire �i protec�ie la nivelul fiec�rui loc de munc�, post de lucru �i/sau fiec�rei func�ii exercitate.
Instruirea la locul de munc� se face tuturor lucr�torilor, inclusiv la schimbarea locului de
munc� în cadrul întreprinderii �i/sau al unit��ii.
Instruirea la locul de munc� se face de c�tre conduc�torul direct al locului de munc�, în grupe
de maximum 20 de persoane.
Fi�a de instruire se p�streaz� de c�tre conduc�torul locului de munc�.
Durata instruirii la locul de munc� depinde de riscurile pentru securitate �i s�n�tate în munc�,
precum �i de m�surile �i activit��ile de prevenire �i protec�ie la nivelul fiec�rui loc de munc�, post de
lucru �i/sau fiec�rei func�ii exercitate.
Durata instruirii la locul de munc� nu va fi mai mic� de 8 ore �i se stabile�te prin instruc�iuni
proprii de c�tre conduc�torul locului de munc� respectiv, împreun� cu:
c)un lucr�tor al serviciului intern de prevenire �i protec�ie; sau
d)serviciul extern de prevenire �i protec�ie.
Instruirea la locul de munc� se va efectua pe baza tematicilor întocmite de c�tre angajatorul
care �i-a asumat atribu�iile din domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�/lucr�torul
desemnat/serviciul intern de prevenire �i protec�ie/serviciul extern de prevenire �i protec�ie �i
aprobate de c�tre angajator, care vor fi p�strate la persoana care efectueaz� instruirea.
Instruirea la locul de munc� va cuprinde:

a)informa�ii privind riscurile de accidentare �i îmboln�vire profesional� specifice locului de munc�
�i/sau postului de lucru;
b)prevederile instruc�iunilor proprii elaborate pentru locul de munc� �i/sau postul de lucru;
c)m�suri la nivelul locului de munc� �i/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor �i evacuarea lucr�torilor;
d)prevederi ale reglement�rilor de securitate �i s�n�tate în munc� privind activit��i specifice ale
locului de munc� �i/sau postului de lucru;
333
277
Constantin BUJOR
e)instruirea la locul de munc� va include în mod obligatoriu demonstra�ii practice privind activitatea
pe care persoana respectiv� o va desf��ura �i exerci�ii practice privind utilizarea echipamentului
individual de protec�ie, a mijloacelor de alarmare, interven�ie, evacuare �i de prim ajutor.
Începerea efectiv� a activit��ii la postul de lucru de c�tre lucr�torul instruit se face numai dup�
verificarea cuno�tin�elor de cate �eful ierarhic superior celui care a f�cut instruirea �i se consemneaz�
în fi�a de instruire individual�.
Instruirea periodic�
Instruirea periodic� se face tuturor lucr�torilor �i are drept scop reîmprosp�tarea �i actualizarea
cuno�tin�elor în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�.
Instruirea periodic� se efectueaz� de c�tre conduc�torul locului de munc�.
Intervalul dintre dou� instruiri periodice va fi stabilit prin instruc�iuni proprii, în func�ie de
condi�iile locului de munc� �i/sau postului de lucru, �i nu va fi mai mare de 6 luni.
Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre dou� instruiri periodice va fi de cel
mult 12 luni.
Verificarea instruirii periodice se face de c�tre �eful ierarhic al celui care efectueaz� instruirea
�i prin sondaj de c�tre angajator/lucr�torul desemnat/serviciul intern de prevenire �i
protec�ie/serviciile externe de prevenire �i protec�ie, care vor semna fi�ele de instruire ale
lucr�torilor, confirmând astfel c� instruirea a fost f�cut� corespunz�tor.
Instruirea periodic� se va completa în mod obligatoriu �i cu demonstra�ii practice.
Instruirea periodic� se va efectua pe baza tematicilor întocmite de c�tre angajatorul care �i-a
asumat atribu�iile din domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�/lucr�torul desemnat/serviciul intern
de de prevenire �i protec�ie/serviciul extern de prevenire �i protec�ie �i aprobate de c�tre angajator,
care vor fi p�strate la persoana care efectueaz� instruirea.
Instruirea periodic� se face suplimentar celei programate în urm�toarele cazuri:
a)când un lucr�tor a lipsit peste 30 de zile lucr�toare;
b)când au ap�rut modific�ri ale prevederilor de securitate �i s�n�tate în munc� privind activit��i
specifice ale locului de munc� �i/sau postului de lucru sau ale instruc�iunilor proprii, inclusiv datorit�
evolu�iei riscurilor sau apari�iei de noi riscuri în unitate;
c)la reluarea activit��ii dup� accident de munc�;
d)la executarea unor lucr�ri speciale;
e)la introducerea unui echipament de munc� sau a unor modific�ri ale echipamentului existent;
f)la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g)la introducerea oric�rei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata instruirii periodice in cazurile a)-g) de la paragraful anterior nu va fi mai mic� de 8 ore
�i se stabile�te în instruc�iuni proprii de c�tre conduc�torul locului de munc� respectiv, împreun� cu:
c)un lucr�tor al serviciului intern de protec�ie �i prevenire; sau
d)serviciul extern de protec�ie �i prevenire.
Instruirea periodic� se va efectua pe baza tematicilor întocmite de c�tre angajatorul care
�i-a asumat atribu�iile din domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�/lucr�torul desemnat/serviciul
intern de prevenire �i protec�ie/serviciul extern de prevenire �i protec�ie �i aprobate de c�tre
angajator, care vor fi p�strate la persoana care efectueaz� instruirea.
334
278
LEGISLAŢIA MUNCII
COMUNICAREA, CERCETAREA, ÎNREGISTRAREA �I RAPORTAREA

EVENIMENTELOR
Comunicarea evenimentelor
Orice eveniment, va fi comunicat de îndat� angajatorului, de c�tre conduc�torul locului de

munc� sau de orice alt� persoan� care are cuno�tin�� despre producerea acestuia.
Angajatorul are obliga�ia s� comunice evenimentele, de îndat�, dup� cum urmeaz�:
a) inspectoratelor teritoriale de munc�, toate evenimentele;
b) asigur�torului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munc� �i boli
profesionale, cu modific�rile �i complet�rile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate
temporar� de munc�, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urm�rire penal�, dup� caz.
Cercetarea evenimentelor
Cercetarea evenimentelor este obligatorie �i se efectueaz� dup� cum urmeaz�:

a) de c�tre angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporar� de munc�;
b) de c�tre inspectoratele teritoriale de munc�, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate
evident� sau confirmat�, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor
care au produs incapacitate temporar� de munc� lucr�torilor la angajatorii persoane fizice, precum �i
în situa�iile cu persoane date disp�rute;
c) de c�tre Inspec�ia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente
deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de c�tre autorit��ile de s�n�tate public� teritoriale, respectiv a municipiului Bucure�ti, în cazul
suspiciunilor de boal� profesional� �i a bolilor legate de profesiune.
Rezultatul cercet�rii evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, institu�ia medico-legal�
competent� este obligat� s� înainteze inspectoratului teritorial de munc�, în termen de 7 zile de la
data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legal�.
ACCIDENTE DE MUNC�
Prin accident de munc� se intelege v�t�marea violent� a organismului, precum �i intoxica�ia acut�
profesional�, care au loc în timpul procesului de munc� sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu �i
care provoac� incapacitate temporar� de munc� de cel pu�in 3 zile calendaristice, invaliditate ori
deces.
Este, de asemenea, accident de munc�:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizit� în întreprindere �i/sau unitate, cu permisiunea
angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în
cadrul unor activit��i culturale, sportive, în �ar� sau în afara grani�elor ��rii, în timpul �i din cauza
îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activit��ilor cultural-sportive organizate, în timpul �i din cauza
îndeplinirii acestor activit��i;
d) accidentul suferit de orice persoan�, ca urmare a unei ac�iuni întreprinse din proprie ini�iativ�
pentru salvarea de vie�i omene�ti;
e) accidentul suferit de orice persoan�, ca urmare a unei ac�iuni întreprinse din proprie ini�iativ�
pentru prevenirea ori înl�turarea unui pericol care amenin�� avutul public �i privat;
335
279
Constantin BUJOR
f) accidentul cauzat de activit��i care nu au leg�tur� cu procesul muncii, dac� se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munc�
organizat de ace�tia, în timpul programului de munc�, �i nu se datoreaz� culpei exclusive a
accidentatului;
g) accidentul de traseu, dac� deplasarea s-a f�cut în timpul �i pe traseul normal de la domiciliul
lucr�torului la locul de munc� organizat de angajator �i invers;
h) accidentul suferit în timpul deplas�rii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la locul de munc� sau de la un loc de munc� la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de munc�;
i) accidentul suferit în timpul deplas�rii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la care este încadrat� victima, ori de la orice alt loc de munc� organizat de acestea, la o alt�
persoan� juridic� sau fizic�, pentru îndeplinirea sarcinilor de munc�, pe durata normal� de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau dup� încetarea lucrului, dac� victima prelua sau preda uneltele de
lucru, locul de munc�, utilajul ori materialele, dac� schimba îmbr�c�mintea personal�, echipamentul
individual de protec�ie sau orice alt echipament pus la dispozi�ie de angajator, dac� se afla în baie ori
în sp�l�tor sau dac� se deplasa de la locul de munc� la ie�irea din întreprindere sau unitate �i invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dac� acesta a avut loc în locuri organizate
de angajator, precum �i în timpul �i pe traseul normal spre �i de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucr�tori ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delega�i
pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara grani�elor ��rii, pe durata �i traseul prev�zute în
documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectueaz� lucr�ri �i servicii pe teritoriul altor ��ri,
în baza unor contracte, conven�ii sau în alte condi�ii prev�zute de lege, încheiate de persoane juridice
române cu parteneri str�ini, în timpul �i din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmeaz� cursuri de calificare, recalificare sau perfec�ionare a
preg�tirii profesionale, în timpul �i din cauza efectu�rii activit��ilor aferente stagiului de practic�;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamit��i naturale, cum ar fi furtun�, viscol, cutremur,
inunda�ie, alunec�ri de teren, tr�snet (electrocutare), dac� victima se afla în timpul procesului de
munc� sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispari�ia unei persoane, în condi�iile unui accident de munc� �i în împrejur�ri care îndrept��esc
presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoan� aflat� în îndeplinirea atribu�iilor de serviciu, ca urmare a unei
agresiuni.
ATENTIE.
În situa�iile men�ionate la lit. g), h), i) �i l), deplasarea trebuie s� se fac� f�r� abateri nejustificate de
la traseul normal �i, de asemenea, transportul s� se fac� în condi�iile prev�zute de reglement�rile de
securitate �i s�n�tate în munc� sau de circula�ie în vigoare.
Clasificarea accidentelor de munca
Accidentele de munc� se clasific�, în raport cu urm�rile produse �i cu num�rul persoanelor

accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporar� de munc� de cel pu�in 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel pu�in 3 persoane în acela�i timp �i din aceea�i
cauz�.
Cercetarea accidentelor de munca

Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejur�rilor �i a cauzelor care au condus la
producerea acestora, a reglement�rilor legale înc�lcate, a r�spunderilor �i a m�surilor ce se impun a
fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare �i, respectiv, pentru determinarea
caracterului accidentului.
336
280
LEGISLAŢIA MUNCII
Cercetarea se face imediat dup� comunicare, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din
lege.
Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporar� de munc� se efectueaz� de c�tre
angajatorul la care s-a produs evenimentul.
Angajatorul are obliga�ia s� numeasc� de îndat�, prin decizie scris�, comisia de cercetare a
evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului va fi compus� din cel pu�in 3 persoane; una dintre acestea
trebuie s� fie lucr�tor desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului
extern, cu preg�tire de nivel superior.
Persoanele numite de c�tre angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie s� aib�
preg�tire tehnic� corespunz�toare �i s� nu fie implicate în organizarea �i conducerea locului de
munc� unde a avut loc evenimentul �i s� nu fi avut o responsabilitate în producerea evenimentului.
Angajatorul care �i-a asumat atribu�iile în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� nu poate
face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmând s� apeleze la servicii
externe.
Dac� în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferi�i, în comisia de cercetare numit�
de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate �i persoane numite prin decizie
scris� de c�tre ceilal�i angajatori.
Angajatorul care a organizat transportul r�spunde pentru cercetarea accidentului de circula�ie
produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporar� de munc�, cu respectarea, atunci când
este cazul.
Cercetarea evenimentului ,dac� acesta a avut loc în afara întreprinderii �i/sau unit��ii
angajatorului �i nu a avut nicio leg�tur� cu aceasta, se efectueaz� în condi�iile legii.
Angajatorul care nu dispune de personal competent sau nu are personal suficient trebuie s�
asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire �i protec�ie.
Persoanele împuternicite, potrivit legii, s� efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul s� ia
declara�ii scrise, s� preleveze sau s� solicite prelevarea de probe necesare cercet�rii, s� solicite sau s�
consulte orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat s� le pun� la dispozi�ie în
condi�iile legii.
Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita exper�i sau speciali�ti cum ar fi cei din cadrul
unor operatori economici cu competen�e potrivit legii s� efectueze expertize tehnice, iar ace�tia
trebuie s� r�spund� solicit�rii.
Speciali�tii �i exper�ii întocmesc expertize tehnice care vor face parte integrant� din dosarul de
cercetare a evenimentului.
Cheltuielile aferente efectu�rii expertizelor se suport� de c�tre angajatorul la care a avut loc
evenimentul sau care se face r�spunz�tor de organizarea activit��ii în urma c�reia s-a produs
evenimentul.
Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporar� de munc� se va încheia în cel mult 5
zile lucr�toare de la data producerii.
Fac excep�ie de la prevederile paragrafului anterior situa�ii cum ar fi cele în care este necesar�
prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita în scris, argumentat �i în
termen, la inspectoratul teritorial de munc� pe raza c�ruia s-a produs evenimentul, prelungirea
termenului de cercetare.
Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evident�, accident colectiv sau
situa�ie de persoan� dat� disp�rut�, precum �i cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în
cel mult 10 zile lucr�toare de la data producerii acestora.
Fac excep�ie de la prevederile paragrafului anterior situa�ii cum ar fi cele în care este necesar�
eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care
inspectoratul teritorial de munc� care cerceteaz� evenimentele poate solicita în scris, argumentat �i în
termen, la Inspec�ia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.
În cazul accidentului cu incapacitate termporar� de munc�, în urma c�ruia a intervenit
invaliditate confirmat� prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de munc� va
337
281
Constantin BUJOR
completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului �i va întocmi un nou proces-
verbal de cercetare bazat pe dosarul astfel completat.
Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prev�zut la paragraful anterior se
face în cel mult 5 zile lucr�toare de la data primirii de c�tre inspectoratul teritorial de munc� a
deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal.
În cazul evenimentului a c�rui consecin�� este invaliditate evident�, evenimentul va fi cercetat
de inspectoratul teritorial de munc� ca eveniment care a produs incapacitate temporar� de munc�
Dosarul de cercetare va cuprinde:
a)opisul actelor aflate în dosar;
b)procesul-verbal de cercetare;
c)nota de constatare la fa�a locului, încheiat� imediat dup� producerea evenimentului de c�tre
inspectorul de munc�, în cazul evenimentelor care se cerceteaz� de c�tre inspectoratul teritorial de
munc�/Inspec�ia Muncii, conform competen�elor, sau de c�tre lucr�torul desemnat/serviciile de
prevenire �i protec�ie, în cazul evenimentelor a c�ror cercetare intr� în competen�a angajatorului, �i
semnat� de c�tre angajator/reprezentantul s�u legal, care va cuprinde preciz�ri cum ar fi pozi�ia
victimei, existen�a sau inexisten�a echipamentului individual de protec�ie, starea echipamentelor de
munc�, modul în care func�ionau dispozitivele de protec�ie, închiderea fi�ei individuale de instructaj
prin barare �i semn�tur�, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d)schi�e �i fotografii referitoare la eveniment;
e)declara�iile accidenta�ilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporar� de munc� sau
de invaliditate;
f)declara�iile martorilor �i ale oric�ror persoane care pot contribui la elucidarea împrejur�rilor �i a
cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g)copii ale actelor �i documentelor necesare pentru elucidarea împrejur�rilor �i a cauzelor reale ale
evenimentului;
h)copii ale certificatului constatator sau oric�ror alte autoriza�ii în baza c�rora angajatorul î�i
desf��oar� activitatea;
i)copii ale fi�ei de expunere la riscuri profesionale �i ale fi�ei de aptitudine, întocmite conform legii;
j)copii ale contractelor individuale de munc� ale victimelor;
k)copii ale fi�elor de instruire individual� în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc� ale victimelor;
în caz de deces aceste fi�e se vor anexa în original;
l)concluziile raportului de constatare medico-legal�, în cazul accidentului mortal;
m)copie a hot�rârii judec�tore�ti prin care se declar� decesul, în cazul persoanelor date disp�rute;
n)copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporar�
de munc�;
o)copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de
invaliditate;
p)actul emis de unitatea sanitar� care a acordat asisten�a medical� de urgen��, din care s� rezulte
data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consulta�ie �i diagnosticul, în cazul accidentelor de
traseu;
q)copie a procesului-verbal de cercetare la fa�a locului, încheiat de serviciile poli�iei rutiere, în cazul
accidentelor de circula�ie pe drumurile publice.
Dosarul va mai cuprinde, dup� caz, orice alte acte �i documente necesare pentru a determina
caracterul accidentului, cum ar fi:
a)copie a autoriza�iei, în cazul în care victima desf��ura o activitate care necesita autorizare;
b)copie a diplomei, adeverin�ei sau certificatului de calificare a victimei;
c)acte de expertiz� tehnic�, întocmite cu ocazia cercet�rii evenimentului;
d)acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care s� se poat� stabili locul, data �i ora
producerii evenimentului sau s� se poat� justifica prezen�a victimei la locul, ora �i data producerii
evenimentului;
e)documente din care s� rezulte c� accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f)coresponden�a cu alte institu�ii/unit��i în vederea ob�inerii actelor solicitate;
338
282
LEGISLAŢIA MUNCII
g)adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 120 alin. (2) �i (4);
h)actul medical emis de unitatea sanitar� care a acordat asisten�� medical� de urgen��, din care s�
rezulte diagnosticul la internare �i/sau externare;
i)procesul-verbal încheiat dup� producerea evenimentului, în condi�iile prev�zute la art. 111;
j)formularul pentru înregistrarea accidentului de munc�, denumit în continuare FIAM, aprobat prin
ordin al ministrului muncii, solidarit��ii sociale �i familiei.
Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie s� îndeplineasc� urm�toarele condi�ii:

a)filele dosarului s� fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii
comisiei de cercetare, numit� de angajator, �i �tampilate cu �tampila inspectoratului sau a
angajatorului;
b)num�rul total de file con�inut de dosarul de cercetare �i num�rul de file pentru fiecare document
anexat la dosar s� fie men�ionate în opis;
c)fiecare document, cu excep�ia procesului-verbal de cercetare, s� fie identificat în dosarul de
cercetare ca anex�;
d)paginile �i spa�iile albe s� fie barate;
e)schi�ele referitoare la eveniment, anexate la dosar, s� fie înso�ite de explica�ii;
f)fotografiile referitoare la eveniment s� fie clare �i înso�ite de explica�ii;
g)formularul pentru declara�ie s� fie conform modelului prev�zut în anexa nr. 14;
h)declara�iile aflate la dosar s� fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii datorate
scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul �i semnate de c�tre inspectorul care a
efectuat cercetarea sau de c�tre unul dintre membrii comisiei de cercetare.
Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel:

a)într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporar� de munc�; dosarul se
p�streaz� în arhiva angajatorului care înregistreaz� accidentul;
b)într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se p�streaz� la inspectoratul teritorial de
munc� care a efectuat cercetarea;
c)în dou� exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmat� prin decizie, deces,
accidente colective; originalul se înainteaz� organelor de urm�rire penal� �i un exemplar se p�streaz�
la inspectoratul teritorial de munc� care a efectuat cercetarea;
d)în dou� exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evident�; originalul se
p�streaz� la inspectoratul teritorial de munc� care a efectuat cercetarea �i un exemplar se transmite
angajatorului care înregistreaz� accidentul;
e)în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspec�ia Muncii; originalul se înainteaz�
organelor de urm�rire penal�, un exemplar se p�streaz� la Inspec�ia Muncii �i un exemplar la
inspectoratul teritorial de munc� pe raza c�ruia s-a produs evenimentul;
f)în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporar� de munc�
pentru victime cu angajatori diferi�i; originalul se p�streaz� în arhiva angajatorului care înregistreaz�
accidentul �i celelalte exemplare se p�streaz� de c�tre ceilal�i angajatori.
În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporar� de munc�

sau al incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi considerate infrac�iuni, potrivit legii,
dosarul de cercetare se încheie în dou� exemplare, originalul fiind înaintat organului de urm�rire
penal�.
Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numit� de c�tre angajator, se înainteaz� pentru

verificare �i avizare la inspectoratul teritorial de munc� pe raza c�ruia s-a produs evenimentul, în
termen de 5 zile lucr�toare de la finalizarea cercet�rii.
Inspectoratul teritorial de munc� va analiza dosarul, va aviza �i va restitui dosarul în cel mult 7
zile lucr�toare de la data primirii.
Dosarul va fi înso�it de avizul inspectoratului teritorial de munc�.
339
283
Constantin BUJOR
În cazul în care inspectoratul teritorial de munc� constat� c� cercetarea nu a fost efectuat�
corespunz�tor, poate dispune completarea dosarului �i/sau refacerea procesului-verbal de cercetare,
dup� caz.
Comisia de cercetare va completa dosarul �i va întocmi procesul-verbal de cercetare în termen de
5 zile lucr�toare de la data primirii dosarului.
Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de munc� va fi înaintat în vederea aviz�rii
la Inspec�ia Muncii, în cel mult 5 zile lucr�toare de la finalizarea cercet�rii.
Dosarul de cercetare pentru cazul dispari�iei de persoane, ca urmare a unui eveniment �i în

împrejur�ri care îndrept��esc presupunerea decesului acestora, va fi p�strat la inspectoratul teritorial
de munc� care a efectuat cercetarea, pân� la emiterea hot�rârii judec�tore�ti prin care se declar�
decesul persoanelor disp�rute, conform prevederilor legale în vigoare; dup� completarea dosarului,
acesta va fi înaintat în vederea aviz�rii la Inspec�ia Muncii.
Inspec�ia Muncii avizeaz� �i restituie dosarele în cel mult 10 zile lucr�toare de la data primirii.
În cazul în care Inspec�ia Muncii constat� c� cercetarea nu a fost efectuat� corespunz�tor, poate
dispune completarea dosarului �i întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare.
Inspectoratul teritorial de munc� va completa dosarul �i va întocmi noul proces-verbal de
cercetare în termen de 5 zile lucr�toare de la data primirii dosarului.
Inspectoratul teritorial de munc� transmite dosarele de cercetare organelor de urm�rire
penal�,dupa caz, numai dup� ce au fost avizate de c�tre Inspec�ia Muncii.
Dosarul de cercetare al accidentului de munc� cu invaliditate, înaintat organelor de urm�rire
penal�, se restituie la inspectoratul teritorial de munc� care a efectuat cercetarea, pentru completare
�i întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, în cazul în care se produce decesul accidentatului
ca urmare a accidentului suferit, confirmat în baza unui act medico-legal.
Dosarul mentionat la paragraful anterior se restituie la inspectoratul teritorial de munc� în
termen de 10 zile lucr�toare de la data solicit�rii acestuia.
Completarea dosarului mentionat la paragraful anterior �i întocmirea noului proces-verbal de
cercetare a evenimentului se fac în cel mult 5 zile lucr�toare de la primirea dosarului la inspectoratul
teritorial de munc�.
Dosarul completat �i noul proces-verbal de cercetare vor fi înaintate în vederea aviz�rii la
Inspec�ia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de munc� în termen de 10 zile
lucr�toare de la data primirii.
Dup� avizarea de c�tre Inspec�ia Muncii, dosarul va fi înaintat organelor de urm�rire penal� de
c�tre inspectoratul teritorial de munc�.
Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie s� con�in� urm�toarele capitole:

a)data încheierii procesului-verbal;
b)numele persoanelor �i în ce calitate efectueaz� cercetarea evenimentului;
c)perioada de timp �i locul în care s-a efectuat cercetarea;
d)obiectul cercet�rii;
e)data �i ora producerii evenimentului;
f)locul producerii evenimentului;
g)datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului s�u
legal;
h)datele de identificare a accidentatului/accidenta�ilor;
i)descrierea detaliat� a locului, echipamentului de munc�, a împrejur�rilor �i modului în care s-a
produs evenimentul;
j)urm�rile evenimentului �i/sau urm�rile suferite de persoanele accidentate;
k)cauza producerii evenimentului;
l)alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m)alte constat�ri f�cute cu ocazia cercet�rii evenimentului;
340
284
LEGISLAŢIA MUNCII
n)persoanele r�spunz�toare de înc�lcarea reglement�rilor legale, din capitolele de la lit. k), I) �i m);
o)sanc�iunile contraven�ionale aplicate;
p)propuneri pentru cercetare penal�;
q)caracterul accidentului;
r)angajatorul care înregistreaz� accidentul de munc� sau incidentul periculos;
s)m�suri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare �i persoanele responsabile pentru
realizarea acestora;
t)termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munc� privind realizarea m�surilor prev�zute la
lit. s);
u)num�rul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare �i repartizarea acestora;
v)numele �i semn�tura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
w)avizul inspectorului-�ef adjunct securitate �i s�n�tate în munc�;
x)viza inspectorului-�ef/inspectorului general de stat.
În capitolul prev�zut la lit. b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit
c�rora persoanele sunt îndrept��ite s� efectueze cercetarea, precum �i numele
angajatorului �i ale persoanelor care au participat din partea organelor competente la
primele cercet�ri.
În capitolul prev�zut la lit. c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a
solicitat prelungirea termenului de cercetare.
În capitolul prev�zut la lit. e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în
care s-a produs un eveniment �i ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest
eveniment.
În capitolul prev�zut la lit. g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale
angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentan�ilor legali ai
angajatorilor, num�rul documentului prin care s-a certificat autorizarea de func�ionare din
punct de vedere al securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, adresa punctului de lucru.
În capitolul prev�zut la lit. h) se vor indica, de asemenea, urm�toarele: numele,
prenumele, cet��enia, vârsta, starea civil�, num�rul de copii minori, domiciliul, locul de
munc� la care este încadrat, profesia de baz�, ocupa�ia în momentul accident�rii,
vechimea în munc�, în func�ie sau în meserie �i la locul de munc�, data efectu�rii
ultimului instructaj în domeniul securit��ii �i s�n�t��ii în munc�, iar pentru persoanele
care, în momentul accident�rii, desf��urau o activitate pentru care este necesar�
autorizare, se va face referire �i la aceasta.
Capitolul prev�zut la lit. i) va con�ine urm�toarele subcapitole:
a)descrierea detaliat� a locului producerii evenimentului;
b)descrierea detaliat� a echipamentului de munc�;
c)descrierea detaliat� a împrejur�rilor;
d)descrierea detaliat� a modului în care s-a produs evenimentul.
În capitolele prev�zute la lit. k)-m) se va face trimitere la reglement�rile legale în vigoare
înc�lcate, cu redarea integral� a textului acestora.
Denumirea capitolului prev�zut la lit. o) se va schimba în "Propuneri pentru sanc�iuni
administrative �i disciplinare", în cazul accidentelor cercetate de c�tre comisia numit� de
angajator.
Capitolele prev�zute la lit. w) �i x) se vor reg�si în procesul-verbal de cercetare numai
pentru evenimentele cercetate de c�tre inspectoratul teritorial de munc� sau Inspec�ia
Muncii, conform competen�elor.
În cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va încheia cu capitolul
prev�zut la lit. w), care va fi numit "Viza angajatorului".
ATENTIE
În situa�iile în care din cercetare rezult� c� accidentul nu întrune�te condi�iile pentru a fi încadrat ca
accident de munc�, se va face aceast� men�iune la capitolele procesului-verbal de cercetare
341
285
Constantin BUJOR
prev�zute la lit. q) �i r) �i se vor dispune m�surile care trebuie luate de angajator pentru prevenirea
unor cazuri asem�n�toare.
Comisia de cercetare a unui eveniment numit� de angajator poate face propuneri de sanc�iuni
disciplinare �i/sau administrative, pe care le va men�iona în procesul-verbal de cercetare.
Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocme�te în:
a)3 exemplare, în cazul accidentului de munc� urmat de incapacitate temporar� de munc�, pentru
angajatorul care înregistreaz� accidentul, inspectoratul teritorial de munc� care a avizat dosarul �i
asigur�tor;
b)mai multe exemplare, în cazul accidentului de munc� urmat de incapacitate temporar� de munc�
pentru lucr�tori cu angajatori diferi�i, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munc� care
a avizat dosarul �i asigur�tor;
c)5 exemplare, în cazul accidentului de munc� urmat de invaliditate, pentru angajatorul care
înregistreaz� accidentul, organul de urm�rire penal�, inspectoratul teritorial de munc� care a efectuat
cercetarea, Inspec�ia Muncii �i asigur�tor;
d)5 exemplare, în cazul accidentului de munc� mortal sau al celui colectiv, precum �i în cazul
accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care înregistreaz� accidentul, organul de
urm�rire penal�, inspectoratul teritorial de munc� care a efectuat cercetarea, Inspec�ia Muncii �i
asigur�tor;
e)5 exemplare, în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistreaz� incidentul,
organele de urm�rire penal�, inspectoratul teritorial de munc� care a efectuat cercetarea, Inspec�ia
Muncii �i asigur�tor.
ATENTIONARI
(1)În cazul în care accidentul de munc� s-a produs la un angajator, altul decât cel care îl
înregistreaz�, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis �i acestuia.
(2)În cazul în care angajatorul la care se înregistreaz� accidentul de munc� î�i are sediul, domiciliul
sau re�edin�a pe teritoriul altui jude� decât cel pe raza c�ruia s-a produs accidentul, se va trimite un
exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului teritorial de munc� pe raza c�ruia are
sediul, domiciliul sau re�edin�a angajatorul.
(3)În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate �i cercetate, dar persoana v�t�mat� prezint� un
certificat medical cu cod "accident de munc�", angajatorul care �i-a asumat atribu�iile în domeniul
securit��ii �i s�n�t��ii în munc�/lucr�torul desemnat/serviciul intern de prevenire �i protec�ie/serviciul
extern de prevenire �i protec�ie va solicita acesteia o declara�ie scris� privind modul �i împrejur�rile
în care s-a produs evenimentul.
Înregistrarea �i eviden�a accidentelor de munc� �i a incidentelor periculoase
a) Inregistrarea
Înregistrarea accidentelor de munc� �i a incidentelor periculoase se face în baza procesului-

verbal de cercetare.
Accidentul de munc� produs în timpul prest�rii unor servicii pe baz� de contract, comand� sau
alte forme legale încheiate în întreprinderea �i/sau unitatea unui angajator, alta decât cea la care este
încadrat� victima, se înregistreaz� potrivit clauzelor prev�zute în acest sens în documentele
încheiate.
În situa�ia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient
de acoperitoare pentru toate situa�iile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme
metodologice, accidentul de munc� se înregistreaz� de c�tre angajatorul r�spunz�tor de conducerea
�i/sau de organizarea activit��ii care a avut ca urmare producerea accidentului.
342
286
LEGISLAŢIA MUNCII
Accidentul de munc� produs în timpul prest�rii unor servicii pe baz� de comand�, la domiciliul
clientului, se înregistreaz� de c�tre angajatorul la care este/a fost angajat� victima.
Accidentul de munc� suferit de o persoan� aflat� în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în
întreprinderea �i/sau unitatea altui angajator se înregistreaz� de c�tre angajatorul r�spunz�tor de
conducerea �i/sau de organizarea activit��ii care a avut ca urmare producerea accidentului.
Accidentele suferite în timpul stagiului de practic� profesional� de c�tre elevi, studen�i, ucenici �i
�omeri în perioada de reconversie profesional� se înregistreaz� de c�tre angajatorul la care se
efectueaz� practica/reconversia profesional�.
Accidentul de munc� suferit de o persoan� în cadrul activit��ilor cultural-sportive, în timpul �i din
cauza îndeplinirii acestor activit��i, se înregistreaz� de c�tre institu�ia sau angajatorul care a
organizat ac�iunea respectiv�.
Accidentul de munc� produs ca urmare a unei ac�iuni întreprinse de o persoan�, din proprie
ini�iativ�, pentru salvarea de vie�i omene�ti sau pentru prevenirea ori înl�turarea unui pericol grav �i
iminent ce amenin�� avutul public sau privat din întreprinderea �i/sau unitatea unui angajator, se
înregistreaz� de c�tre angajatorul la care s-a produs accidentul.
În cazul accidentului produs ca urmare a unei ac�iuni întreprinse de o persoan�, din proprie
ini�iativ�, pentru salvarea de vie�i omene�ti sau pentru prevenirea ori înl�turarea unui pericol grav �i
iminent ce amenin�� avutul public sau privat, produs în afara întreprinderii �i/sau unit��ii unui
angajator �i care nu are nicio leg�tur� cu acesta, înregistrarea se face conform legii.
Accidentul de munc� de traseu se înregistreaz� de c�tre angajatorul la care este angajat� victima
sau, dup� caz, de angajatorul r�spunz�tor de conducerea �i/sau de organizarea activit��ii care a avut
ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercet�rii.
Accidentul de munc� de circula�ie se înregistreaz� de c�tre angajatorul la care este angajat�
victima sau, dup� caz, de angajatorul r�spunz�tor de conducerea �i/sau de organizarea activit��ii care
a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercet�rii.
Accidentul produs în afara întreprinderii �i/sau unit��ii, ca urmare a nelu�rii unor m�suri de
securitate de c�tre un alt angajator, se înregistreaz� de c�tre angajatorul din vina c�ruia s-a produs
accidentul.
Accidentul de munc� suferit de înso�itorii de înc�rc�turi, personalul de po�t� de la vagoanele
C.F.R., angaja�i ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obliga�i s� delege înso�itori pentru astfel
de înc�rc�turi, pe mijloace de transport ce nu le apar�in, se va înregistra de c�tre angajatorul
r�spunz�tor de organizarea activit��ii care a avut ca urmare producerea accidentului sau, dup� caz, în
condi�iile clauzelor prev�zute în documentele încheiate.
Observatie.
Pentru unele situa�ii neprev�zute în prezentele reglement�ri, cu privire la înregistrarea accidentelor
de munc�, inspectoratul teritorial de munc� sau Inspec�ia Muncii va stabili modul de înregistrare a
accidentului în cauz�.
Dispari�ia unei persoane în condi�iile unui accident de munc� �i în împrejur�ri care îndrept��esc
presupunerea decesului acesteia se înregistreaz� ca accident mortal, dup� r�mânerea definitiv� �i
irevocabil� a hot�rârii judec�tore�ti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
Data producerii accidentului de munc� mortal, prev�zut la alin. precedent, este data înscris� în
hot�rârea judec�toreasc� ca fiind data decesului.
Angajatorul la care a fost angajat� persoana disp�rut� va comunica, imediat, num�rul �i data
hot�rârii judec�tore�ti la inspectoratul teritorial de munc�.
Accidentul de munc� cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal de cercetare
întocmit de inspectoratul teritorial de munc�.
În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin lege, angajatorul

la care se înregistreaz� accidentul va completa FIAM.
343
287
Constantin BUJOR
FIAM se completeaz� pentru fiecare persoan� accidentat� în câte 4 exemplare care se înainteaz�
spre avizare dup� cum urmeaz�:
a)inspectoratului teritorial de munc� care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia
angajatorului, în termen de 3 zile lucr�toare de la primirea avizului;
b)inspectoratului teritorial de munc� care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucr�toare de la
primirea procesului-verbal de cercetare.
Verificarea �i avizarea FIAM de c�tre inspectoratul teritorial de munc� se fac în termen de 5 zile
lucr�toare de la primirea formularului.
Angajatorul la care se înregistreaz� accidentul anexeaz� FIAM la dosarul sau la procesul-verbal
de cercetare �i distribuie celelalte exemplare la persoana accidentat�, inspectoratul teritorial de
munc� �i asigur�torul pe raza c�ruia î�i are sediul social, domiciliul sau re�edin�a.
În cazul în care victima unui accident de munc� a fost propus� pentru pensionare odat� cu
emiterea deciziei de încadrare într-o grup� de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se
va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unit��ii de expertiz� medical� �i recuperare a
capacit��ii de munc�.
b)Evidenta
Angajatorul va �ine eviden�a evenimentelor în:

a)Registrul unic de eviden�� a accidenta�ilor în munc�, conform modelului prev�zut în anexa nr. 15
la Normele Metodologice;
b)Registrul unic de eviden�� a incidentelor periculoase, conform modelului prev�zut în anexa nr. 16
la Normele Metodologice;
c)Registrul unic de eviden�� a accidentelor u�oare, conform modelului prev�zut în anexa nr. 17 la
Normele Metodologice;
d)Registrul unic de eviden�� a accidenta�ilor în munc� ce au ca urmare incapacitate de munc� mai
mare de 3 zile de lucru, conform modelului prev�zut în anexa nr. 18 la Normele Metodologice.
În registrul prev�zut la lit. d) se va �ine eviden�a accidenta�ilor în munc� pentru care perioada de
incapacitate temporar� de munc� este de minimum 4 zile de lucru, f�r� a lua în calcul ziua producerii
accidentului.
Registrele de eviden�� trebuie s� fie actualizate.
În baza FIAM �i a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, inspectoratul
teritorial de munc� va �ine eviden�a tuturor accidentelor de munc� �i a incidentelor periculoase
înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau re�edin�a pe teritoriul jude�ului respectiv.
Inspectoratul teritorial de munc� va �ine eviden�a în:
a)Registrul unic de eviden�� a accidenta�ilor în munc�;
b)Registrul unic de eviden�� a incidentelor periculoase;
c)Registrul unic de eviden�� a accidenta�ilor în munc� ce au ca urmare incapacitate de munc� mai
mare de 3 zile de lucru.
RASPUNDEREA JURIDICA
Infrac�iuni
Sunt prevazute de Legea 319/2006, la art.37 si art.38.
7.1.1. (1) Neluarea vreuneia dintre m�surile legale de securitate �i s�n�tate în munc� de c�tre
persoana care avea îndatorirea de a lua aceste m�suri, dac� se creeaz� un pericol grav �i iminent de
producere a unui accident de munc� sau de îmboln�vire profesional�, constituie infrac�iune �i se
pedepse�te cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amend�.
(2) Dac� fapta prev�zut� la alin. (1) a produs consecin�e deosebite, pedeapsa este închisoarea
de la un an la 3 ani sau amend�.
344
288
LEGISLAŢIA MUNCII
(3) Fapta prev�zut� la alin. (1) s�vâr�it� din culp� se pedepse�te cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amend�, iar fapta prev�zut� la alin. (2) s�vâr�it� din culp� se pedepse�te cu închisoare de la
6 luni la un an sau cu amend�.
7.1.2.(1) Nerespectarea de c�tre orice persoan� a obliga�iilor �i a m�surilor stabilite cu privire la
securitatea �i s�n�tatea în munc�, dac� prin aceasta se creeaz� un pericol grav �i iminent de
producere a unui accident de munc� sau de îmboln�vire profesional�, constituie infrac�iune �i se
pedepse�te cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amend�.
(2) Dac� fapta prev�zut� în alin. (1) a produs consecin�e deosebite, pedeapsa este închisoarea de
la un an la 3 ani sau amend�.
(3) Dac� nerespectarea const� în repunerea în func�iune a instala�iilor, ma�inilor �i utilajelor,
anterior elimin�rii tuturor deficien�elor pentru care s-a luat m�sura opririi lor, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 2 ani sau amend�.
(4) Faptele prev�zute la alin. (1) �i (3) s�vâr�ite din culp� se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni
la un an sau cu amend�, iar fapta prev�zut� la alin. (2) s�vâr�it� din culp� se pedepse�te cu
închisoare de la 6 luni la un an sau cu amend�.
Contraven�ii
Sunt prevazute de Legea 319/2006, la art.39.
(1) Constituie contraven�ii faptele s�vâr�ite de angajatorii afla�i în una dintre situa�iile prev�zute
de prezenta lege.
(2) Constituie contraven�ie �i se sanc�ioneaz� cu amend� de la 5.000 lei la 10.000 lei înc�lcarea
dispozi�iilor art. 13 lit. b), c), p) �i r), din Legea 319/2006.
dispozi�iilor art. 13 lit. n) din Legea 319/2006.
dispozi�iilor art. 12 alin. (1) lit. a) �i b), art. 13 lit. a), d) - f), h) - m) �i o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit.
a) �i ale art. 32 alin. (2) din Legea 319/2006.
dispozi�iilor art. 7 alin. (4) - (6), art. 8, art. 11 alin. (1) �i (3), art. 13 lit. q) �i s) �i ale art. 27 alin. (1)
lit. a) �i b) din Legea 319/2006.
(6) Constituie contraven�ii �i se sanc�ioneaz� cu amend� de la 3.000 lei la 6.000 lei urm�toarele
fapte:
a) înc�lcarea dispozi�iilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 �i 16 din Legea 319/2006;
b) înc�lcarea dispozi�iilor art. 14, 15 �i ale art. 34 alin. (1) din Legea 319/2006.
dispozi�iilor art. 11 alin. (2) �i (4), ale art. 17, 19 �i 21 din Legea 319/2006.
(8) Constituie contraven�ii �i se sanc�ioneaz� cu amend� de la 2.000 lei la 4.000 lei urm�toarele
fapte:
a) înc�lcarea dispozi�iilor art. 12 alin. (1) lit. c) �i d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) �i (6) �i ale art.
36 din Legea 319/2006;
b) înc�lcarea dispozi�iilor art. 34 alin. (5) din Legea 319/2006.
(9) Constituie contraven�ie �i se sanc�ioneaz� cu amend� de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea
reglement�rilor de securitate �i s�n�tate în munc� privind:
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substan�elor ori preparatelor
chimice periculoase �i a de�eurilor rezultate;
b) prevenirea prezen�ei peste limitele maxime admise a agen�ilor chimici, fizici sau biologici,
precum �i suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în func�iune, par�ial� ori total�, a construc�iilor,
echipamentelor de munc� noi sau reparate, precum �i pentru aplicarea proceselor tehnologice;
345
289
d) întocmirea �i respectarea documenta�iilor tehnice pentru executarea lucr�rilor care necesit�
m�suri speciale de siguran��;
e) folosirea surselor de foc deschis �i fumatul la locurile de munc� unde acestea sunt interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, între�inerea �i repararea
instala�iilor �i a echipamentelor electrice, precum �i pentru prevenirea efectelor electricit��ii statice �i
ale desc�rc�rilor atmosferice;
g) asigurarea �i folosirea instala�iilor electrice de construc�ie adecvate la locurile de munc� unde
exist� pericole de incendiu sau de explozie;
h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electric� a echipamentelor de munc�;
i) transportul, manipularea �i depozitarea echipamentelor de munc�, materialelor �i produselor;
j) delimitarea, îngr�direa �i semnalizarea zonelor periculoase;
k) semnalizarea de securitate �i/sau de s�n�tate la locul de munc�;
l) asigurarea exploat�rii f�r� pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a
instala�iilor mecanice sub presiune �i a celor de ridicat, a conductelor prin care circul� fluide sub
presiune �i a altor asemenea echipamente de munc�;
m) utilizarea, între�inerea, revizia �i repararea periodic� a echipamentelor de munc�;
n) asigurarea, marcarea �i între�inerea c�ilor de acces �i de circula�ie;
o) asigurarea iluminatului de siguran��;
p) organizarea activit��ii de p�strare, între�inere �i denocivizare a echipamentului individual de
protec�ie;
q) întocmirea documentelor de urm�rire a parametrilor func�ionali ai echipamentelor de munc� �i
a rapoartelor de serviciu pentru instala�iile cu regim special de exploatare;
r) aplicarea metodelor de exploatare minier�, execu�ia, exploatarea �i între�inerea lucr�rilor
miniere, realizarea �i func�ionarea sistemului de aeraj, corespunz�tor clasific�rii minelor din punctul
de vedere al emana�iilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de munc� pentru lucrul la în�l�ime, în spa�ii închise �i în condi�ii de
izolare.
Constituie contraven�ie �i se sanc�ioneaz� cu amend� de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea
de c�tre serviciile externe a raportului semestrial de activitate.
Sanc�iunile contraven�ionale prev�zute la art. 39 alin. (2) - (9) �i la art. 40 din Legea
319/2006se aplic� angajatorilor.
Constatarea contraventiilor
(1) Constatarea contraven�iilor �i aplicarea amenzilor prev�zute la art. 39 alin. (2) - (9) �i la art. 40
din Legea 319/2006 se fac de c�tre inspectorii de munc�.
(2) Constatarea contraven�iilor �i aplicarea amenzilor prev�zute la art. 39 alin. (6) lit. b) �i alin. (8)
lit. b) din Legea 319/2006 se fac �i de c�tre inspectorii sanitari din cadrul Ministerului S�n�t��ii
Publice �i al unit��ilor subordonate.
(3) În caz de constatare a unei situa�ii care se încadreaz� în prevederile art. 37 �i 38 din Legea
319/2006, inspectorii prev�zu�i la alin. (1) �i (2) vor sesiza de îndat� organele de urm�rire penal�
competente, potrivit legii.
Observatii.
1. Prevederile art. 39 alin. (2) - (9) �i ale art. 40din Legea 319/2006, se completeaz� cu
dispozi�iile Ordonan�ei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven�iilor, aprobat� cu
modific�ri �i complet�ri prin Legea nr. 180/2002, cu modific�rile �i complet�rile ulterioare.
2. Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii
procesului-verbal ori, dup� caz, de la data comunic�rii acestuia jum�tate din minimul amenzii
prev�zute de lege, corespunz�tor faptei pentru care a fost sanc�ionat, inspectorul de munc� f�când
men�iune despre aceast� posibilitate în procesul-verbal.
3. Angajatorii r�spund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor
accidentelor de munc� sau bolilor profesionale, în m�sura în care daunele nu sunt acoperite integral
prin presta�iile asigur�rilor sociale de stat.
346
290
NOŢIUNI DE SECURITATE MECANICĂ
Structură: Mihai Banuleasa
Dipl. ing. Mecanic
1. Introducere, Definiţii Master in Criminalistica
2. Clasificări ale Sistemelor de Securitate Mecanică
3. Componente ale Sistemelor de Securitate Mecanică
4. Introducere în metode şi tehnici de deschidere prin efracţie şi contracararea acestora
5. Standarde de referinţă
1. Introducere, Definiţii
Incă de la începuturile
civilizaţiei, oamenii s-au
preocupat de gasirea unor solutii
eficace de pază a bunurilor
împotriva hoţilor. Au fost
descoperite în diverse colţuri ale
lumii sisteme mecanice de
asigurare fabricate in antichitate
cum ar fi: uşil, lacăte, cutii din
lemn de esenţă tare prevăzute cu
tot felul de sisteme ingenioase de
încuiere, sa.
Sistemele de securitatea mecanică reprezintă totalitatea barierelor mecanice folosite

pentru asigurarea unui obiectiv. Acestea pot fi: uşi, ferestre, geamuri antiglonţ, grilaje, garduri de
protecţie perimetrală, pereţi blindaţi, încuietori pentru uşi, ferestre, case de bani, etc.
În linii mari toate aceste sisteme au aceleaşi caracteristici în modul de acţionare: sunt
componente pasive, care prin prezenţa lor asigură securitatea cerută: de exemplu pereţii blindaţi
ai unui tezaur, grilajele geamurilor la un penitenciar, geamuri blindate antiglonţ, etc, şi avem
acele componente mecanice active care interacţionează cu elementele pasive în vederea
indeplinirii funcţiei de asigurare a securităţii mecanice cerute: de exemplu sistemul mecanic de
încuiere (broasca) pentru o uşă de tezaur, un cilindru de siguranţă care acţionează mecanismul
de zăvorâre al unei uşi metalice, încuietoarea mecanica tip “safelock” a unei case de bani, etc.
Elementele active ale Sistemelor de Securitate sunt caracterizate prin prezenţa unei “chei” care
poate fi reală/fizică sau virtuală şi care conţine elementele de secretizare (codul) în vederea
blocării sau deblocării mecanismelor/zăvoarelor, etc. De exemplu un cilindru de siguranţă
(butuc) are o cheie care, printr-o prelucrare într-un anume fel, permite actionarea de exemplu a
elementelor mecanice ale broaştei îngropate. O cheie confecţionată greşit, deci cu alt cod, nu
poate fi folosită deoarece nu va fi posibilă actionarea elementelor mecanice mai sus amintite.
Această cheie este una fizică, palpabilă, pe care o purtăm în buzunar. O cheie virtuală, este de
exemplu combinaţia folosită pentru deschiderea unui safe, la care nu avem o cheie materială,
existând doar o înşiruire de numere, astfel încât prin manipularea discului rotitor se poate
debloca mecanismul safeului.
2. Clasificări ale Sistemelor de Securitate Mecanică (SSM)
SSM se pot clasifica dupa mai multe criterii, doua dintre acestea fiind enumerate in
continuare.
A. Clasificarea SSM in funcţie de nivelul de securitate pe care poate să-l confere
obiectivului unde este amplasat, conform standardelor specifice in vigoare. Avem: sisteme de
josă securitate, sisteme de securitate medie şi sisteme de înaltă securitate.
• Sistemele de joasă securitate sunt caracterizate prin faptul că elementele
componente au o slabă comportare la tentativele de efracţie. De retinut este
faptul că cea mai slabă componentă a unui SSM determină clasa de securitate
270
289
347
291
Mihai BĂNULEASA
a acestuia, cu alte cuvinte daca toate componentele unui SSM sunt de clasă
superioară, iar unul singur este de joasă securitate, atunci sistemul respectiv se
declasifica pe nivelul unei joase securitati.
• Sistemele de medie securitate sunt caracterizate de faptul că cea mai slabă
componentă a acestuia se încadrează într-o clasă de securitate medie, restul
componentelor egale sau într-o clasă superioară.
• Sistemele de înaltă securitate sunt cele mai folosite pentru aplicaţii profesionale,
unde normele tehnice o impun, existând şi aici aceeaşi condiţie ca nici o
componentă a SSM-ului respectiv să nu fie inferioară ca cerinţe de securitate.
B. Clasificarea SSM in functie de rolul functional. Exista o varietate de SSM, grupate pe
funcţiile pe care trebuie sa le indeplinească in cadrul unui obiectiv:
• Sisteme/componente de protecţie fizică perimetrală de tipul gardurilor cu sârmă
ghimpată, baraje, bariere, piloni automaţi de stopare trafic, porţi, SAS-uri de
acces auto sau persoane;
• Componentele de rezistenţă a punctelor de acces intr-o clădire (uşi/ferestre),
inclusiv pereţii care trebuie să reziste la atacuri mecanice de tipul: pereţi
tezaure, antetezaure, casierii, etc. Tot în această categorie avem şi geamurile
blindate antiglonţ.
• Usile de acces în clădiri/încăperi (simple sau SAS-uri), garaje, tezaure
rezistente la atac mecanic (explozie, arme, atac chimic), porţi de detecţie
• Turnicheţi
• Safeuri care pot fi sub forma: case de bani, safeuri cu sertare şi temporizare
pentru casierii, safeuri pentru informatică
• Tezaure: uşi de tezaur, casete de păstrat valori, pereţi speciali pentru tezaure
modulare, grilaje antetezaur
• Sertare de transfer pentru ghişee bancare/case de schimb valutar
• Sisteme de transport valori pe masini neblindate
• Sisteme de securizare a bunurilor
3. Componente ale Sistemelor de Securitate Mecanică
Enuntate in Cap. 1, vom detalia mai jos cele doua componente ale SSM.
• Componenta pasivă a unui SSM reprezintă acele elemente de securitate care
nu-şi modifică caracteristicile în timp şi care sunt condiţionate de către
componenta activă în vederea exercitării funcţiei de securitate mecanică. De
exemplu la un tezaur pereţii şi usa blindata de intrare a acestuia constituie
componenta pasivă. Daca uşa este deblocată ca urmare a deschiderii cu cheia,
atunci securitatea tezaurului nu mai este asigurată datorită existenţei în sine a
unei uşi blindate şi a pereţilor groşi, special facuţi, deoarece accesul în tezaur se
face ca urmare a deblocării mecanismului uşii de tezaur.
• Componenta activă a unui SSM este acea entitate mecanică care realizează
funcţia de securizare a unui SSM ca urmare a interferenţei unei “chei”. Această
componentă interferă/acţionează asupra componentelor pasive în vederea
exercitării funcţiei de securitate mecanică. Astfel, în cazul unui tezaur,
componenta activă a acsetui sistem de securitate bancară este sistemul de
încuiere al uşii de tezaur prin acţionarea unei “chei” (cheia fizică sau cheie
virtuală: combinaţie de numere). În condiţiile în care componenta activă a
securizat sistemul de securitate respectiv, intra in actiune componentele pasive
care prin prezenta lor asigură securitatea mecanică a obiectivului respectiv.
În general parţile pasive ale unui SSM sunt intr-o construcţie simplă, robustă si rezistente
din punct de vedere mecanic la diverse atacuri. De aceea atacurile brute asupra acestor
componente nu sunt aşa de frecvente deoarece acestea sunt proiectate să reziste acestora.
Intotdeauna atacatorii se concentreaza pe anihilarea componentelor active ale SSM. Prin
anihilarea lor, componentele pasive devin nefolositoare. Cazul tipic îl constituie atacul asupra
unui tezaur care se realizeza asupra încuietorilor uşii de tezaur decât prin găurirea pereţilor
aceluiaşi tezaur; odată deblocat sistemul de încuiere al uşii de tezaur, acessul se poate face
348 271
290
292
SECURITATE MECANICĂ
nestingherit în interior, pereţii groşi ai tezaurului nemaiavând nici un rol de securiate în acest caz
(componenta pasivă SSM).
Opus componentelor pasive, o componenta activă este destul de sofisticată constructiv,
înglobând multă inteligenţă în realizarea si funcţionarea ei datorită importanţei acesteia intr-un
SSM.
Din cele de mai sus rezultă faptul că efortul fabricanţilor este de a face impenetrabile
SSM prin sisteme active performante. În paralel cu aceste eforturi, trebuie privit şi în partea
cealaltă a baricadei unde eforturile infractorilor de a anihila aceste sisteme se desfasoară cu cel
puţin aceeasi intensitate. Astfel, inginerii in sisteme de securitate trebuie să stăpâneasca foarte
bine cerinţele de securitate impuse, precum şi metodele şi tehnicile de deschidere prin efracţie
pentru a-şi forma o imagine globală asupra SSM ce urmează să le proiecteze.
Datorită importanţei sporite a componentelor active, vă vom prezenta succint câteva
sisteme active, de referinţă în industria de securiate mecanică:
• Cilindrul de siguranţă IKON Sperwellen (Tip 1)
Acest cilindru în 5 ştifturi cu rezistenţă sporită la manipulare/palpare (ştifturi subtăiate)
are 4 ştifturi adiţionale cu cioc care lucrează în conjuncţie cu o bară laterală. La deschiderea
cilindrului, trebuie ca simultan cele 5 ştifturi să fie aliniate împreuna cu cele 4 ştifturi laterale.
Numai sistemul lateral al celor 4 ştifturi permite cca 1000 coduri suplimentare.
Acest cilindru lucrează folosind un principiu asemănător cilindrului Schlage primus,
numai că la modul de dispunere al ştifturilor laterale acestea se rotesc la codificare şi prezintă
canale false. În opinia specialiştilor, acest cilindru este extrem de greu de deschis prin palpare.
Cilindrul de siguranţă EVVA 3KS (Tip 2)

EVVA este un binecunoscut fabricant de cilindri de siguranţă fondat în 1919. În anul
1993 a fost lansat modelul EVVA 3KS, prezentat în figură. 3KS semnifica 3 Kurven System care
în traducere înseamnă sistemul cu 3 curbe pe cheie.
349
272
291
293
Mihai BĂNULEASA
Puteţi observa în secţiune o serie de ştifturi şi bare transversale care însumeaza un total
de 18 ştifturi de control. Geometria complicată a acestui cilindru îngreunează considerabil
deschiderea prin palpare. Există o serie de inovaţii printre care aş enumera faptul cş ştifturile
sunt acoperite cu teflon pentru a rezista împotriva uzurii.
Acest cilindru are un număr impresionant de combinaţii şi anaume: 30.000.000.000.000,
altfel spus, daca am pune câte o cheie combinaţie unică cap la cap, am înconjura de 1.650 de
ori pământul pe la Ecuator (fără a repeta combinaţia unei chei).
• Cilindrul de siguranţă Winkhaus Titan (Tip 2)
Înca din anii 1980, cilindrul Winkhaus s-a dovedit a fi unul “high-security” prin cele 4
elemente distincte de securitate.
1. şase ştifturi (anti drill si anti pick)

2. profil restricţionat al cheii şi construcţie care să împiedice folosirea palpatoarelor
3. folosirea până la 10 ştifturi laterale pasive (numite în germană Kalotten)
4. folosirea până la 10 ştifturi laterale active (numite în germană Kiphebel Stifte)
273
292
350 294
Winkhaus produce aceşti cilindri şi pentru firma franceza Fichet, singura diferenţă fiind
firma inscripţionată pe produs şi forma cheii specific franţuzească.
• Cilindrul de siguranţă ASSA 7 ştifturi (Tip 2)
Cilindrul ASSA în 7 ştifturi reprezintă standardul de high-security în Suedia. Acest
cilindru are ştifturile subtăiate în cel mai complicat mod din câte s-au produs până acum.
Ştifturile special prelucrate sunt foarte eficace împotriva manipulării/palpării. In cilindrul
rotitor găurile ştifturilor 1, 2, 4 si 6 au prelucrări speciale care amplifică blocarea ştifturilor dacă
sunt operate cu instrumente de palpare.
La modelul ASSA Twin V10, toate găurile de ştifturi au aceste prelucrări anti-palpare. Al
treilea şi al cincelea ştift sunt din oţel împortiva găuririi.
ASSA produce aceşti cilindri în 7 stifturi de mult timp. Recent, noile modele care poartă
inscripţia SDC semnifică o protecţie suplimentară anti-găurit prin armarea suplimentară după
ştiftul 2 si 4.
• Cilindrul de siguranţă Bi Lock (Type 4)
Aceast cilindru este de fabricaţie australiana. El are ca particularităţi constructive o cheie
în formă de U care acţionează, independent, câte două rânduri paralele de 6 ştifturi. Soluţia
mecanică a specialiştilor la acest cilindru împiedică citirea lungimii ştifturilor şi impresionarea
acestora. De asemenea permite recodarea cheii în câteva secunde.
274 351
293
295
Mihai BĂNULEASA
• Cilindrul de siguranţă Assa 6000 (Twin) & V10 (Type 4)

În 1981, la sărbătorirea a 100 de ani de existenţă, ASSA a lansat modelul ASSA Twin
6000, un cilindru revoluţionar care utilizează un mecanism dublu de închidere. Acest principiu
este folosit la toate modelele de astăzi dual locking ASSA. Cele două mecanisme paralele şi
independente sunt de mare precizie.
În 1996, ASSA introduce versiunea îmbunătăţită a ASSA 6000, numita V10. Aceasta a
eliminat posibilitatea de obţinere a cheilor copiate neautorizat şi a reuşit să menţină un strict
control în multiplicarea cheilor.
În sistemul principal de codificare al cheii acţionează 6 ştifturi principale. Ştifturile au 9
lungimi. Pentru a îmbunătăţi rezistenţa la palpare s-au facut prelucrări suplimentare în cilindrul
rotitor care agaţă ştifturile la aplicarea unui moment de torsiune exterior.
352 275
294
296
Al doilea sistem de codificare este pe laterala cheii. Acesta actioneaza în 5 ştifturi.

Fiecare ştift auxiliar are 5 lungimi. Există şi la acestea posibilitatea de agăţare atunci când se
roteşte cilindrul si nu este folosită cheia corectă.
Dealerii autorizaţi ASSA Twin sau V 10 au posibilitatea ca să-şi configureze şi
administreze combinaţiile proprii de coduri ale bărbiei laterale.
• Cilindrul/sistemul de siguranţă ABLOY SmartDisc

Acesta este ultimul sistem dezvoltat de ABLOY. În afară de binecunoscuta securitate
dată de discuri, există un plus dat de introducerea electronicii. Astfel, acest sistem are un sistem
dual mecano-electronic de acţionare. Acest sitstem este denumit “CLIQ”.
Avantajul pe piaţă al acestora este dat de faptul că se pot înlocui vechii cilindri mecanici
cu cei noi, fără nici o modificare (retrofit).
Transmiterea datelor de programare individuală a cilindrilor se face cu ajutorul unei chei
speciale de programare. Informaţiile sunt stocate în fiecare cilindru în parte. În cazul de faţă este
prezentat un lacăt prevazut cu acest sistem. Se observă cele două părţi distincte: modulul
electonic şi discurile mecanice. Numai un disc este controlat de către modulul electronic.
276 353
295
297
Mihai BĂNULEASA
• Încuietoare cu discuri tip Safe lock, marca Rosengrens RKL-10

Încuietoarea suedeză de safe Rosengrens RKL-10 este o încuietoare unică resetabilă,
cu cheie cu dublă bărbie. Cheia are prelucrări diferite pe fiecare parte şi sub diferite unghiuri.
Predecesorii acestei încuietori sunt recodabilele ABN-1 şi ABN-2, însa acestea nu au prelucrări
înclinate pe cheie. Sunt numai 8 verturi în aceste modele mai vechi.
În opinia specialiştilor, modelul RKL-10 este cel mai performant sistem din lume pana la
această oră. Se pare că nu a reusit nimeni până acum să confecţioneze vreun set de scule care
pot manipula această încuietoare. Aviz celor ce caut sisteme mecanice de înaltă securitate !
Unul din avantajele acestei încuietori este acela că nu exista nici un arc, ea funcţionând
pe principiul discurilor de la ABLOY (ca o paranteză, aici există o mai veche dispută dacă
Rosengrens foloseşte principiul discurilor de la ABLOY sau daca ABLOY foloseşte acest
principiu de la Rosengrens). Singura diferenta este că Rosengrens foloseste două pachete
distincte de discuri. Acesta este necesar pentru funcţia de recodare.
Rosengrens RKL-10 are în total 70 de componente mecanice !
354 277
296
298
 Fără a intra în detalii, aflat la interferenţa între mecanică şi electronică, sistemele de încuiere
electro-mecanice oferă cel mai mare grad de securitate, estetică şi convenienţă. În acest caz
uşa este zăvorâtă, se pot folosi foarte multe monitorizări. Butonul de cerere ieşire nu mai
este necesar, impulsul generat de acesta se află chiar în monitorizarea acţionării mânerului.
Acestea pot fi echipate cu bobine(solenoid) sau cu motoare electrice.
278
297
355
299
Mihai BĂNULEASA
356
279
298
300
4. Introducere în metode şi tehnici de deschidere prin efracţie şi contracararea acestora
Odată cu apariţia primelor sisteme de securitate, au apărut şi primele tentative de forţare

a acestora. De fapt, acestea sunt două elemente conjugate, una generează pe alta: un sistem
de securitate performant va genera o muncă asiduă de încercare de anihilare, odată reuşită
aceasta, va genera dezvoltarea unui sistem mai performant, care la rândul său va genera alte
metode de anihilare, şi aşa mai departe. Aveti prezentate in continuare o serie de metode de
atac asupra unor SSM.
• Atacul asupra tocului uşii
Reprezintă atacul direct, prin ruperea-distrugerea sistemelor mecanice de asigurare
şi/sau a suportului acestora prin utilizarea forţei brute cu ajutorul a diverse scule şi dispozitive,
fie scule de uz general (ciocane, cleşti, leviere, şurubelniţe, etc.) fie scule special confecţionate.
Una dintre cele mai folosite metode de pătrundere prin utilizarea forţei o constituie atacul
asupra tocului uşii prin folosirea unei prese combinate, care concomitent îndepărtează de la
nivelul încuietorilor tocurile laterale şi împinge uşa în interior. Prin această flambare a tocului se
realizează scoaterea zăvoarelor încuietorilor din locaşurile acestora.
11
357
280
301
Mihai BĂNULEASA
• Atacul asupra cilindrului DIN (tip butuc îngropat)
Analizând statisticile patrunderilor prin efracţie, s-a constatat că cilindrul încuietorilor

(butucul) este forţat fie prin ruperea corpului acestuia fie prin extragerea rotitorului.
Ruperea corpului cilindrului se realizează prin intermediul unei scule numită „ruptor” şi
este prezentată mai jos. Practic această sculă este un dispozitiv ce transmite capătului vizibil al
cilindrului un moment de torsiune datorat unui braţ de pârghie ce este acţionat manual de către
infractori.
Specialiştii în tehnica de securitate au îmbunătăţit construcţia cilindrilor prin armarea

mijlocului acestuia cu oţel călit, astfel încât ruperea devine practic imposibilă.
Extragerea rotitorului sau chiar a întregii jumătăţi de corp se poate face prin utilizarea
unor prese speciale ce sunt capabile sa ancoreze capatul rotitorului prin intermediul unor banale
şuruburi.
12
281
358 302
Contracararea efectului acestor dispozitive se face prin utilizarea unor şilduri/măşti de

protecţie special poroiectate, prevăzute şi cu pastile călite de protecţie. Astfel, chiar daca s-ar
produce distrugerea fizică a cilindrului, acesta nu ar putea fi extras astfel încât să permită
acţionarea mecanismelor broaştelor din interiorul uşii.
• Atacul asupra ramelor de ferestre şi uşi de balcon

Paradoxal, cu cât uşa de la intrare este mai bine protejată, cu atât infractorii îşi îndreaptă
atenţia către alte căi de a pătrunde în imobil. Cele mai vulnerabile căi o reprezintă tocăria
ferestrelor şi a uşilor de balcon.
Uzual se folosesc la pătrunderile prin efracţie scule banale cum ar fi levierele,
şurubelniţele, etc.
Se folosesc o serie de sisteme auxiliare de încuiere, precum cele prezentate mai jos.
282
301
303
359
Mihai BĂNULEASA
• Atacul (forţarea) unei uşi întredeschise

Deseori infractorii abuzează de persoane batrane, cu handicap sau copii, prin
împingerea/forţarea uşilor întredeschise. De aceea proiectanţii din industria de securitate au
conceput o serie de dispozitive sigure de deschidere limitată a uşilor, cum ar fi lanţurile şi
dispozitivele opritoare.
• Atacul prin intermediul găurii vizorului

O metoda mai puţin utilizată, dar totuşi eficace este deschiderea uşii prin acţionarea
mânerului interior. Se ştie că în cazul uşilor prevăzute la exterior cu mânere trăgător sau rozete
(cazul şildurilor de siguranţă), uşa se poate deschide fie folosind cheia din exterior, fie din
interior prin acţionatea mânerului, aceasta dacă broasca nu a fost blocată prin intermediul
cilindrului. Acestea sunt situaţiile în care doar “tragem” uşa după noi atunci când părăsim
încăperea pentru scurt timp, şi nu o asigurăm şi cu cheia. În aceste situaţii pătrunderea prin
efracţie cea mai rapidă este prin deteriorarea vizorului uşii si folosirea unei unelte special
confecţionată care permite acţionarea mânerului interior în vederea deschiderii uşii.
Sfatul specialistului în această situaţie este:

încuiaţi uşa cu cheia chiar şi pentru deplasări de 3
minute !
283
302
360
304
• Atacul prin tăierea/forţarea lacătelor

În mod uzual belciugul lacătelor este cel mai supus la atacuri mecanice: lovire, tăiere,
etc. Mai rar se forţează sistemul de încuiere al acestora. De aceea există o serie de metode de
protecţie suplimentară a acestuia, suplimentar călirii oţelului din care este confecţionat.
PROCEDEE DE DESCHIDERE PRIN MANIPULARE.

MĂSURI DE CONTRACARARE.
• Atacul asupra cilindrilor de siguranta (butuci)
Cilindri de siguranta (butucii) sunt cele mai vulnerabile dispozitive de asigurare mecanică
împotriva atacului fără a utiliza forţa. Uzual se folosesc o serie de scule special concepute
denumite palpatoare, ca cele prezentate mai jos.
284
303 361
305
Mihai BĂNULEASA
Măsura cea mai eficace de protectie împotriva acestor metode de manipulare constă în
proiectarea unor cilindri speciali, la care practic se elimină posibilitatea palpării. Putem enumera
cilindri cu stifturi care pe lângă mişcarea axială, execută şi mişcări radiale, imposibil de realizat
cu palpatoarele, cilindri cu chei magnetice, etc.
• Atacul asupra încuietorilor tip Wertheim

Deşi foarte sigure, si încuietorile de tip Wertheim pot fi deschise prin efracţie. Există o
serie de dispozitive speciale în acest sens. Ca o măsură de contracarare a acestor metode,
constructorul a dezvoltat o serie de broaşte de înaltă siguranţă Wertheim. Acesta este motivul
pentru care în prezent predomină aceste tipuri de încuietori în sistemul bancar utilizate la
echiparea uşilor de tezaur, a casetelor de păstrat valori, a safe-urilor bancare, etc.
285
304
306
362
• Atacul asupra încuietorilor de safe-uri

O categorie aparte o constituie încuietorile de înaltă siguranţă de tip safelock. Acestea
sunt dispozitive mecanice cu cifru de o construcţie specială. Se utilizează o serie de dispozitive
de deschis prin efracţie. Acestea variază de la dispozitive pur mecanice până la dispozitive
electro-mecanice.
286
305 363
307
Mihai BĂNULEASA
287
306
308
364
• Atacul asupra tâmplăriei tip “termopan”

Înafară de atacul fizic asupra uşilor de balcon şi a ferestrelor, mai există şi posibilitatea
ca acestea să fie atacate fără forţă. Iată mai jos un exemplu de deschidere prin efracţie, fără a
utiliza forţa. Ca măsuri de contracarare, specialiştii recomandă utilizarea de sisteme
suplimentare de asigurare.
19
288
365
309
Mihai BĂNULEASA
5. Standarde de referinta
Asociatia de standardizare europeana cu sediul la Bruxelles denumita prescurat CEN

stabileste nivelele de siguranta pentru SSM. Datorita frecventei in cadrul unui SSM a sistemelor
de încuietori şi feronerie pentru uşi, vom prezenta detaliat extrase din standardele aplicabile. De
retinut faptul ca in cadrul Asociatiei Romana pentru Tehnica de Securitate (ARTS) functioneaza
Comitetul Tehnic Mecanic a carui sarcina permanenta este de a mentine legatura intre firmele
de specialitate din cadrul ARTS si conducerea ARTS. Acest Comitet Tehnic are si rolul de
consiliere pe probleme mecanice, avand in colectia sa o serie de standarde de referinta.
Pe website-ul ARTS puteti gasi spre consultare majoritatea standardelor de referinta
spacifice activitatii dvs. (http://www.arts.org.ro/pagini/standarde.php). Aveti mai jos categoriile de
componente ale unui SSM la care detaliem specificaţii de standarde, spre o mai buna intelegere
si aplicare a acestora.
1. Cilindrii de siguranta pentru uşi: EN 1303

2. Broaste îngropate şi aplicate pentru uşi: EN 12209
3. Garnituri de mânere /butoni cu şilduri/rozete pentru uşi: EN 1906
4. Lacate şi accesorii pentru lacate: EN 12320
5. Balamale pentru uşi: EN 1935
Criterile dupa care sunt stabilite nivelele de siguranta denumite aici clase sunt stabilite
pentru fiecare categorie din produsele de mai sus în standardele respective dupa cum urmeaza:
5.1. Cilindrii de siguranta pentru uşi: EN 1303
Pentru clasificarea cilindrilor de siguranta se foloseste un sistem de codificare format din sapte grupe
denumite digiţi ,conf. Tabelului 1:
Tabel 1
1 2 3 4 5 6 7
Categoria de Testul Greutatea Rezistenţa la Siguranţa Rezistenţa la Securitate
încadrare de uşii foc coroziune
Durabilitate
X X X X X X X
În locurile marcate cu “x” se întroduc valorile efective obţinute prin testari de laborator şi se vor cuantifica astfel:
digit 1: categoria de încadrare: conf.EN 1303 va fi pentru toti cilindrii-1
digit 2: testul de durabilitate: - clasa 1- nu se cere
- clasa 2- nu se cere
- clasa 3- nu se cere
- clasa 4- 25000 cicluri
- clasa 5- 50000 cicluri
- clasa 6-100000 cicluri
(NB: un ciclu înseamna: întroducere cheie în cilindru, rotire 360º într-un sens, retragere cheie
completă, reintroducere cheie, rotire 360º în sens invers, retragere cheie completă)
digit 3: greutatea uşii - nu se clasifica
digit 4: rezistenţa la foc: sunt 2 clase
- clasa 0: fără cerinţe
- clasa 1: cerinţe speciale solicitate de destinatie
digit 5: siguranta - nu se clasifica
digit 6: rezistenţa la coroziune: sunt 2 clase
- clasa 0: fără cerinţe
- clasa 1: cerinţe conf.EN 1670
289
308
366
310
digit 7: Securitate
-7.1 numar minim de variante diferite
clasa 1 - 100
clasa 2 - 300
clasa 3 – 15.000
clasa 4 – 30.000
clasa 5 – 100.000
-7.2 numarul de ştifturi de retinere mobile
clasa 1 - 2
clasa 2 - 3
clasa 3 - 5
clasa 4 - 6
clasa 5 - 6
-7.3 numarul max.de trepte la acelaşi nivel
clasa 1 - 100%
clasa 2 - 70% - max 2 alaturate
-7.4 codificarea cheii (marcajul)
marcare în clar pe cheie, admisă pentru clasele 1 şi 2
marcare codificat pe cheie, admisă pentru clasele 3, 4, şi 5
-7.5 rezistenţa la gaurire
pentru clasele 1, 2, 3 nu sunt cerinţe
pentru clasa 4 timp de gaurire total 5 min din care efectiv 3 minim
pentru clasa 5 timp de gaurire total 10 min din care efectiv 5 min
-7.6 rezistenţa la atac cu dalta
pentru clasele 1, 2 şi 3 nu sunt cerinţe
pentru clasa 4 sa reziste la 30 lovituri cu o dalta ce cade cu greutate (cu suport cu
tot) de 6 kg de la o înaltime de 700 mm
pentru clasa 5 sa reziste la 40 lovituri în aceleaşi condiţii descrise ca la clasa 4.
-7.7 rezistenţa la rasucire
pentru clasa 4: 20 rasuciri cu 250 Nm
pentru clasa 5: 30 rasuciri cu 250 Nm
-7.8 rezistenţa la smulgere a rotorului din cilindru
pentru clasa 4: 15kN
pentru clasa 5: 15 kN
-7.9 momentul de torsiune max.al cheii
pentru toate clasele: 1,5 Nm
-7.10 momentul de torsiune rezistent al rotorului în cilindru
pentru clasa 1: 2,5 Nm
pentru clasa 2: 5 Nm
Cea mai mica valoare obţinută în urma testelor va determina digitul 7 al cilindrului.
309290 367
311
Mihai BĂNULEASA
5.2. Broaste îngropate şi aplicate pentru uşi-EN 12209
Pentru clasificarea broastelor îngropate şi aplicate se foloseste un sistem de codificare format din 11 grupe
(digiţi) conform tabelului 2:
Tabelul 2
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Tip de actionare a
Tip de actionare a
Identificarea cheii
la uşi antifoc/fum
Greutatea uşii şi
sarcina pe limba
sarcina pe limba
Durabilitatea şi
Potrivit pentru
Rezistenţa la
Categoria de
Domeniul de
Securitate şi
temperatura
rezistenţa la
coroziune şi
tijei patrate
cheii şi de
Siguranţa
încuiere
utilizare
utilizare
utilizare
găurire
a uşii
X X X X X X X X X X X
În locurile marcate cu “X” se vor introduce valorile efective obţinute în laborator şi se vor cuantifica astfel:
digit 1
clasa 1: uşi interioare la locuinte
clasa 2: uşi interioare birouri,uşi ext.locuinte
clasa 3: uşi exterioare la cladiri publice
digit 2
clasa A: 50.000 cicl.fără sarcina pe limba
clasa B: 100.000 cicl.fără sarcina pe limba
clasa C: 200.000 cicl.fără sarcina pe limba
clasa F: 50.000 cicl.sarcina pe limba de 10 N
clasa G: 100.000 cicluri cu sarcina de 10N
clasa H: 200.000 cicluri cu sarcina de 10 N
clasa L: 100.000 cicluri cu sarcina de 25 N
clasa M: 200.000 cicluri cu sarcina de 25 N
clasa R: 100.000 cicluri cu sarcina de 50 N
clasa S: 200.000 cicluri cu sarcina de 50 N
clasa W: 100.000 cicluri cu sarcina de 120 N
clasa X: 200.000 cicluri cu sarcina de 120 N
digit 3
clasa 1: greutate uşa max. 100 kg şi sarcina de 50N
clasa 2: greutate uşa max. 200 kg şi sarcina de 50N
clasa 3: peste 200 kg şi sarcina pe limba de 50 N
clasa 4: greutate uşa max 100 kg şi sarcina de 25 N
clasa 5: greutate uşa max 200kg şi sarcina de 25 N
clasa 6: peste 200 kg şi sarcina pe limba de 25 N
clasa 9: peste 200 kg şi sarcina de 15 N
digit 4
clasa 0: fără specificatii pentru rezis.la foc/fum
clasa 1: condiţii impuse pentru rezistenţă la foc/fum
digit 5
clasa 0: fără cerinţe speciale (cerinţe speciale de siguranţa sunt specificate în EN 179 şi
EN 1125)
digit 6
clasa 0: fără cerinţe de rezistenţă la coroziune şi temperatura
clasa A: rezistenţă slaba la coroziune şi nu sunt cerinţe la temperatura
clasa B: rezistenţă moderata la coroziune şi nu sunt cerinţe la temperatura
clasa C: rezistenţă mare la coroziune şi nu sunt cerinţe la temperatura
291
310
368
312
clasa D: rezistenţă foarte mare la coroziune şi nu sunt cerinţe la temperatura
clasa E: rezistenţa moderata la coroziune cerinţe de temperatura între –20 şi +80ºC
clasa F: rezistenţă ridicata la coroziune cerinţe de temperatura între – 20 şi + 80ºC
clasa G: rezistenţă foarte ridicata la coroziune cerinţe de temperatura între – 20 şi + 80ºC
Nota: cuantificarea precisa a rezistentei la coroziune este data de EN 1670,ISO 4628-2,ISO 9227
digit 7
clasa 1: securitate minimă , fără rezistenţă la gaurire
clasa 2: securitate reduşa ,fără rezistenţă la gaurire
clasa 3: securitate medie, fără rezistenţă la gaurire
clasa 4: securitate mare,fără rezistenţă la gaurire
clasa 5: securitate mare, cu rezistenţă la gaurire
clasa 6: securitate foarte mare ,fără rezistenţă la gaurire
clasa 7: securitate foarte mare cu rezistenţă la gaurire
digit 8
clasa A: nu se specifica
clasa B: broască aplicata pentru uşă normala
clasa C: broască îngropata pemtru uşa glisanta
clasa D: broască aplicata –orice tip de uşa
clasa E: broască aplicata pentru uşă batanta
clasa F: broască aplicata pentru uşă glisanta
clasa G: broască îngropata –orice tip de uşă
clasa H: broască îngropata pentru uşa normala cu 3 închideri
clasa J: broască aplicata la uşă normala cu deschidere spre înterior.
clasa K: broască îngropata pentru uşă normala cu blocare din interior.
clasa L: broască îngropata pentru uşă glisanta cu blocare din interior
clasa M: broască aplicata pentru uşă batanta cu blocare din interior.
clasa N: broască aplicata pentru uşă glisanta cu blocare din interior
clasa P: broască îngropata pentru uşă normala cu 3 închideri cu blocare din interior
clasa R: broască aplicata pentru uşă normala cu deschidere în înterior şi blocare din
interior
digit 9
clasa 0: nu se specifica
clasa A: broască cu cilindru cu încuiere manuală
clasa B: broască cu cilindru cu încuiere automata
clasa C: broască cu cilindru cu încuiere manuală şi cu încuiere intermediară
clasa D: broască cu mâner, încuiere manuală
clasa E: broască cu mâner, încuiere automata
clasa F: broască cu mâner, încuiere manuală şi cu încuiere intermediară
clasa G: broască fără cheie cu încuiere manuală
clasa H: broască fără cheie cu încuiere automata
digit 10
clasa 0: broască fără nuca
clasa 1: broască cu buton sau mâner ce actioneaza limba şi/sau zavorul cu resort de
readucere
clasa 2: broască cu mâner fără resort de readucere (readucere cu resort din şild)
clasa 3: broască cu mâner fără resort de readucere pentru condiţii grele de lucru
(readucere din şild)
clasa 4: broască cu mâner –conform clasei 3 - pentru destinaţii speciale
digit 11
clasa A: fără cerinţe
clasa B: broască cu minim 3 lamele
clasa C: broască cu minim 3 lamele şi numar extins de variante
clasa D: broască cu minim 6 lamele
clasa E: broască cu minim 6 lamele şi numar extins de variante
clasa F: broască cu minim 7 lamele
clasa G: broască cu minim 7 lamele şi numar extins de variante
clasa H: broască cu mîn 8 lamele şi numar extins de variante
292
311 369
313
Mihai BĂNULEASA
Iată mai jos în tabelul 3 un exemplu de clasificare a unei broaşte:
Tabelul 3
2 H 5 1 0 E 5 A D 2 C
Standardul EN 12209 indica toate valorile acceptate pentru toate clasele de mai sus iar cerinţele de securitate (digitul
7) sunt specificate în detaliu în tabelul 13.
5.3. Garnituri de mânere/butoni cu şilduri/rozete pentru uşi: EN 1906
Pentru clasificarea garniturilor de mânere/butoni cu şilduri/rozete se foloseste un sistem de codificare format din 8
grupe [digiti] conform tabelului 4 care cuprinde:
Tabelul 4
1 2 3 4 5 6 7 8
Categoria de Durabilitate Greutatea Rezistenţa la Siguranta Rezistenţa la Securitatea Tipul de
folosire uşii foc/fum coroziune actionare
x x x x x x x x
În coloana –X- se vor introduce valorile efective obţinute în laborator şi se vor cuantifica astfel:
-digit 1
clasa 1-uşi interioare la locuinte
clasa 2-uşi interioare birouri,uşi ext.locuinte
clasa 3-uşi exterioare la cladiri publice
clasa 4-uşi pentru stadioane,toalete,baraci etc.
-digit 2
clasele 1,2,3,4,5-nu sunt cerinţe
clasa 6-100000 cicluri
clasa 7-200000 cicluri
-digit 3
nu se clasifica
-digit 4
clasa 0-nu are condiţii
clasa 1-rezistente la foc/fum
-digit 5
clasa 0-utilizare normala
clasa 1-cerinţe de siguranta şi care sunt conf tabel 5
Tabel 5
Test Sub Figura Descriere Criteriul de acceptare al clasei

clauza Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4
1 5.2 şi 7.3.1 - 11 controlul elementelor de fixare şi axul da/nu da/nu da/nu da/nu
Momentul de rotatie rezistent
2 5.3 şi 7.3.2 B.1 -momentul de rotatie ±5% 20Nm 30Nm 40Nm 60Nm
-moment înitial ±0,1% 1 Nm 1Nm 1Nm 1Nm
-deformatie permanenta la 50 mm±2 mm
Efortul axial
3 5.4 şi 7.3.3 B.3 -Efortul axial +5%0 la 50 mm±2 mm 300 N 500 N 800 N 1000 N
-Pretenşionare ±1N la 50 mm±1mm 15 N 15 N 15N 15 N
-deformatie permanenta la 75 mm±2 mm < 2 mm < 2 mm < 2 mm < 2 mm
Revenire la pozitia initiala şi apoi la 60°±5° sau
maxim conf.desen
4 5.5 şi 7.3.4 B.8 -forta ±1N la 50 mm± 1 mm 15 N 15 N 15 N 15 N
-miscarea totala la 75 mm ±2 mm < 10 mm <10 mm < 6 mm <6 mm
Cerinţe de siguranta
Miscarea unghiulara libera
5 5.6 şi 7.3.5 B.9 -forta ± 1 N la 50 mm ± 1 mm 15 N 15 N 15 N 15 N
-abatere de coaxialitate masurata la 75 mm±2 mm <10 mm <10 mm <5 mm < 5 mm
Momentul de revenire al mecanismului
-mânere de uşi fără arc < 0.6 Nm <0.6 Nm < 1.5 Nm <1.5Nm,
-butoni fără arc < 0.6 Nm <0.6 Nm < 0.6 Nm <0.6Nm
-mânere/butoni cu arc pretenşionat < 1.5 Nm <1.5 Nm < 2.4 Nm <2.4Nm
-mânere /butoni cu arc ajutator:
6 5.7şi 7.3.6 - a] la actionarea mânerului/butonului <1.5 Nm <1.5 Nm < 2.4 Nm <2.4Nm
b] la retragerea mânerului/butonului <0.6 Nm <0.6 Nm < 1.5 Nm <1.5Nm
unghiul de rotatie
-cu exceptia mânerului cu arc ajutator >40° >40° >40° >40°
limita de deviatie la pozitia initiala la mânerul /
butonul cu arc pretensionat ±4° ±2° ±1° ±1°
Testul de anduranta
312293
314
370
-numarul de ciclii + 1 %0 100.000 100.000 200.000 200.000
7 5.8şi 7.3.7 B.6 -forta L +5%0 60 N 60 N 100 N 100 N
-forta P +5%0 60 N 60 N 100 N 100 N
-limita deviatiei la pozitia libera [exceptie mâner
cu arc ajutator] ±4° ±2° ±1° ±1°
8 5.9 şi 7.3.8 B.3 Forta axiala [repetarea testului 3 ] Valori similare cu testul 3
9 5.10 şi 7.3.9 B.8 Revenire la pozitia înitiala [repetarea testului 4 ]Valori similare cu testul 4 cu exceptia
cerinţelor de siguranta
10 4.11 şi 7.3.10 B.9 Deplasarea unghiulara libera [repetarea Valori similare cu testul 5
testului 5]
11 5.12 şi 7.3.11 - Momentul de torşiune pentru revenirea Valori similare cu testul 6
mecanismului la pozitia înitiala
12 5.13 şi 7.3.12 B.3 Efortul axial +5% la 50 mm ± 1 mm testul este
optional şi aplicabil numai la seturile de mânere1500 N 1500 N 2500 N 2500 N
cu şilduri de siguranta
13 5.14 şi 7.4 - Rezistenţa la coroziune Se accepta cu cerinţele din pr.EN 1670:2005
-digit 6
clasa 0-fără condiţii
clasa 1-rezistenţa la coroziune joasa
clasa 2-rezistenţa la coroziune moderata
clasa 3-rezistenţa la coroziune mare
clasa 4-rezistenţa la coroziune foarte mare
clasa 5-rezistenţa la coroziune exceptionala
-digit 7
clasa 0-nerezistente la efractie
clasa 1-rezistente la efractie medie
clasa 2-rezistente la efractie moderata
clasa 3-rezistente la efractie mare
clasa 4-rezistente la efractie exceptionala
Valorile sunt prezentate în tabelul 6
Tabelul 6
Test Nr.sub- Fig. Descriere Criterile de acceptare pe categorii de

clasa securitate
Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 clasa 4
A.1 A.2.1 - Cerinţe în documentatie Da Da Da Da
Rezistenţa şildului
A.2 A.2.2.1 B.10 -Forta ± 50 N 7 kN 10kN 15kN 20kN

A.3.3 B.11 -Sageata maxima 5 5 mm 5 5 mm
-cuplare minimă mm 2 mm mm 2 mm
2 2
mm mm
Rezistenţa elementelor de fixare
+5
A.3 A.2.2.2 B.12 -Forta 0 % 10 kN 15 kN 20 kN 30 kN
A.3.4 -Prestrangere ± 50 N 500 N 500 N 500 N 500 N
-Deformatie maxima: 2 2 2 2 mm
mm mm mm
Rezistenţa la gaurire
-
A.4 A.2.2.3 -durata testului Nu ≥ 30 s ≥3 ≥ 5 min
+5
A.3.5 -Forta axiala 0 % Nu 200 N min 300 N
200 N
Rezistenţa la atac cu dalta
A.5 A.2.2.4 B.13 -pozitia de impact al şildului lung Nu 1,2 1,3,4 1,2,3,4,5
A.3.6 B.14 -pozitia de impact al şildului scurt Nu 1,2 1,2,4 1,2,3,4
B.15 -şild [vezi A.3.6.2] * * * *
B.16 -Numarul de lovituri ale pendulului nu 3 6 12
sarcina pe caseta de protectie al
A.6 A.2.2.5 şildului[daca este montata]
A.3.7
+5
B.17 -forta 0 % Nu 10 kN 15 kN 20 kN
294
313
315 371
Mihai BĂNULEASA
• Corespunzator desenului şi conform: A.3.6.2
-digit 8
clasa A-set cu arc ajutator

clasa B-set cu arc pretensionat
clasa U-set fără arc
Exemplu de clasificare este redat în tabelul 7
Tabelul 7
1 6 - 0 0 1 0 U
5.4. Lacate şi accesorii pentru lacate-EN 12320
Pentru clasificarea lacatelor şi accesorilor pentru lacate se foloseste un sistem de codificare format din 7 grupe [digiti]
conform tabelului 8 care cuprinde:
Tabelul 8
1 2 3 4 5 6 7
Categoria Durabilitatea Greutatea Rezistenţa la Siguranta Rezistenţa la Securitatea
de folosire uşii foc coroziune
X X X X X X X
În coloana –X- se vor introduce valorile efective obţinute în laborator şi se vor cuantifica astfel:
-digit 1
nu se clasifica
-digit 2
nu se clasifica
-digit 3
nu se clasifica
-digit 4
nu se clasifica
-digit 5
nu se clasifica
-digit 6
clasa 1-folosire în înterior
clasa 2-folosire în exterior
-digit 7
conf.tabel 9
Exemplu de clasificare este prezentat în tabelul 10
Tabelul 10
- - - - - 3 3
372
295
314
316
Tabelul 9
cerinţe clase Unitate

1 2 3 4 5 6 De masura
Nuamrul 300 1000 2500 5000 10000 20000 -
minim de
variante ale
cheii
Momentul de 1 1 1,5 1,5 1,5 1,5 Nm
torsiune la 2
chei cu
variante
urmatoare
Forta de - - 4 5 10 15 kN
smulgere a
rotorului sau
mecan.de
blocare
Momentul de - 2,5 5 15 20 30 Nm
torsiune
asupra
rotorului sau
mec.de
blocare
Rezistenţa la 3 5 15 50 70 100 kN
tragere a
carligului
Rezistenţa la 40 100 200 450 1200 2500 Nm
miscarea de
oscilatie a
carligului
Rezistenţa la 6 15 25 35 70 100 Kn
taiere a
carligului
Rezistenţa la - - -20 -20 -40 -40 ºC
impact al 1250 3050 6550 7150 gr
corpului de 800 1000 1400 1500 mm
lacat
Rezistenţa la - - - 2 4 8 mîn
gaurire a
lacatului
Rezistenţa la - - - 2 4 8 mîn
taiere cu
ferestrau a
lacatului
373
296 315
317
Mihai BĂNULEASA
5.5. Balamale cu un ax-EN 1935
Pentru clasificarea balamalelor cu un ax, se foloseste un sistem de codificare format din 7 grupe [digiti] conform
tabelului 11 care cuprinde:
-digit 1-
clasa 1-uşi şi ferestre cu frecventa mica de folosire-destinate la locuinte
clasa 2-uşi şi ferestre cu frecventa medie de folosire-unele locuinte sau birouri cu acces limitat.
clasa 3-uşi şi ferestre cu frecventa mare de folosire-cladiri de birouri,biblioteci,spitale,
clasa 4-uşi şi ferestre foarte solicitate şi supusă la atacuri vilolente
-digit 2-
durabilitatea
clasele sunt prezentate în tabelul 12
-digit 3-
clasele sunt prezentate în tabelul 12
-digit 4
clasa 0-nepotrivite pentru rezistenta la foc/fum
clasa 1-potrivite pentru rezistenţă la foc/fun
-digit 5
are numai clasa 1
-digit 6-
clasa 0-coroziune nedefinita
clasa 1-rezistenţă mica la coroziune
clasa 2-rezist,moderata la coroziune
clasa 3-rezistenţă mare la coroziune
clasa 4-rezistenţă foarte mare la coroziune
-digit 7-
clasa 0-nepotrivit ca rezistenţa la efractie
clasa 1-rezistent la efractie
-digit 8
sunt 14 clase conf tabel 11
Exemplul de clasificare este prezentat în tabelul 12
2 7 3 0 1 1 1 10
Tabel 11
digit 1 digit 2 digit 3 digit 4 digit 5 digit 6 digit 7 digit

8
categ.de folosire durabilitatea greutatea uşii rezistenţă siguranta coroziune securitate clase
foc
sarcina Clasa Dest. clasa ciclii clasa Greut. Clase clasa clase clase clase
usor 1 fereastra 3 10000 0 10 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 1
usor 1 Uşa şi 4 25000 1 20 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 3
fereastra
medie 2 uşa 7 200000 1 20 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 4
fereastra
medie 2 Uşa 7 200000 2 40 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 7
usor 1 Fereastra 3 10000 3 60 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 8
fereastra
medie 2 Uşa 7 200000 3 60 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 10
greu 3 Uşa 7 200000 4 80 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 11
f.greu 4 Uşa 7 200000 5 100 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 12
f.greu 4 Uşa 7 200000 6 120 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 13
f.greu 4 Uşa 7 200000 7 160 0 sau 1 1 0,1,2,3,4 0 sau 1 14
297
316
374
318
Tabel 13 – Cerinţe de securitate pentru broaste conf EN12209
Număr Clasa de securitate

Metodă de Parametru 1 2 3 4 5 6 7
subclas Cerinta Unitate
încercare de încercare
a
Momentul de torsiune la buton

10 15 – – – – – Nm
pentru retragerea limbii la
broaste tubulare
5.8.1.1 6.8.1.1 M9
Momentul de torsiune la mâner

20 30 – – – – – Nm
pentru retragerea limbii la
broaste tubulare
Momentul de torşiune pentru

5.8.1.2 retragerea limbii la broaste 6.8.1.2 M10 1 1 1 1 1 kN
aplicate
Forta laterala a zavorului pe
5.8.2.1 placa opritor la broastele pentru 6.8.2.1 F4 1 3 5 7 7 10 10 kN
uşi glisante
Timpul total de găurire pentru – – – – 3 – 5
încercarea la forta laterală
5.8.2.2 6.8.2.2 t mîn
Timpul total de găurire pentru – – – – 5 – 10
încercarea la forta laterală
Cursa maxima a zavorului
5.8.3 6.8.3 L1 10 12 14 20 20 20 20 mm
înainte de aplicarea fortei
-forta laterală
5.8.4.1 – cursa zavorului dupa apli- 6.8.4.1
F5 1 2 4a 5a 5a 6a 6a kN
carea fortei axiale L2 8 10 11 17 17 17 17 mm
–durata netă de găurire pentru – - - – 3 - 5
încercarea la forta axială
5.8.4.2 6.8.4.2 t mîn
–durata totala de găurire pentru – – – – 5 – 10
încercarea la forta axială
Forta axiala de tractiune a
5.8.5 zavorului la broaste pentru uşi 6.8.5 F6 1 3 5 7 7 10 10 kN
glisante
Forta de înclemuire a zavorului
5.8.6
la broaste pentru uşi glisante
6.8.6 F7 1 2 4a 5a 5a 6a 6a kN
Forta de ridicare pe placa
5.8.7 opritor la broaste pentru uşi 6.8.7 F8 1 3 4 5 5 6 6 kN
glisante
Forta de tractiune a butonului
5.8.8 6.8.8 F9 1 1,5 – – – – – kN
la broaste tubulare
F5 4 5 5 6 6 kN
5.8.9.1 Forta axiala de capat pe zavor 6.8.9.1
L3 – – 13 19 19 19 19 mm
5.8.9.2 Forta laterala pe zavor 6.8.9.2 F4 1 3 5 7 7 10 10 kN
Forta de înclemuire a zavorului
5.8.9.3 6.8.9.3 F6 1 3 5 7 7 10 10 kN
la broaste pentru uşi glisante
Rezistenţa la forta de ridicare a
5.8.9.4 6.8.9.4 F8 1 3 4 5 5 6 6 kN
placii opritor
a Atunci când zăvorul este întrodus într-o placa opritor prevazuta cu cutie valoarea sarcinii axiale trebuie sa fie
de 2 kN
298
317
319
375
299
318
320
376
SISTEMUL DE MANAGEMENTUL CALITĂŢII – PROCEDURI ŞI INSTRUCŢIUNI
Întocmit:
Ing.Adrian - Mihai VASU
CUPRINS
1. CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL CALITĂŢII

1.1. Definirea calităţii
1.2. Necesitatea implemantarii unui sistem de management al calităţii
1.3. Familia de standarde ISO 9000
2. CAPITOLUL 2 – TERMINOLOGIE
3. CAPITOLUL 3 – PRINCIPII ALE MANAGEMENTULUI CALITĂŢII
4. CAPITOLUL 4 – ISO 9001: 2015 PREZENTAREA CERINŢELOR

4.1. Generalităţi
4.2. Îmbunătăţirea continuă a unui proces
4.3. Structura sistemului de management al calităţii
5. CAPITOLUL 5 – ETAPE PENTRU DEZVOLTAREA ŞI IMPLEMENTAREA SMC*
6. CAPITOLUL 6 – DOCUMENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII

6.1. Generalităţi
6.2. Informaţii documentate pentru sistemul de management al calităţii
6.3. Proceduri şi instrucţiuni
7. CAPITOLUL 7 - GÂNDIREA BAZATĂ PE RISC ÎN ISO 9001: 2015
BIBLIOGRAFIE
*
SMC – Sistemul de Management al Calităţii
377
Adrian VASU
1. CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL CALITĂŢII
1.1. DEFINIREA CALITĂȚII
Pentru a putea înțelege sistemele de management al calității este important să definim în

primul rând CALITATEA.
Calitatea cerută de scopurile noastre este strâns legată de necesități.
Cel mai bun nivel al calității este acela care satisface exact necesitațile noastre și care oferă
cea mai bună valoare pentru banii cheltuiți.
Când furnizăm produse către clienții nostri, chiar dacă prețurile sunt scăzute, dacă produsele
sau serviciile noastre nu le vor satisface așteptările, ei vor căuta produse de o calitate mai bună în altă
parte.
Esențial este ca în calitate de furnizori sau prestatori de servicii să determinăm necesitațile
clienților noștri și să le satisfacem la prețul pe care ei vor să-l plătească. Numai atunci putem spune
că oferim cea mai bună calitate.
CALITATEA - este aptitudinea de utilizare potrivită și valoarea oferită pentru banii

cheltuiți, și mai mult decât atât, satisfacerea necesitaților clienților.
Definiția calității, conform SR EN ISO 9000:2015 este:

CALITATEA - este măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci ale unui obiect
îndeplinește cerinţele.
1.2. NECESITATEA IMPLEMENTARII UNUI SISTEM DE MANAGEMENT AL

CALITĂŢII
Toate firmele preocupate de calitate trebuie în primul rând să știe exact care sunt clienții lor.
Numai după aceea putem răspunde la cerințele specifice ale acestora și astfel să reușim să
livrăm produse și servicii de calitate.
Departamentul de marketing al firmei identifică clienții, nevoile lor și gradul în care ei sunt
pregătiți să cheltuiască pentru a-și satisface aceste nevoi.
Tot ce avem de făcut în acest stadiu este să obținem acele produse și servicii care vor permite
ca firma noastră să prospere.
Dar cum ne vom asigura că:

• proiectăm produsele și serviciile noastre în concordanță cu cerințele clienților?
• furnizăm servicii pe linia acestor cerințe?
• folosim în produsele noastre numai materiale și servicii care ne fac capabili să îndeplinim
aceste cerințe?
• managementul firmei și angajații cunosc toate cerințele și sunt instruiți în mod adecvat?
• procesele noastre de prestare a serviciilor sunt capabile să îndeplinească toate cerințele?
• controlul calității va fi corespunzător menținerii nivelului standardizat?
• dacă există diferite probleme, ele pot fi identificate și corectate?
• învățăm din greșelile noastre și ne dezvoltăm într-un mediu de perfecționare continuă?
Răspunsul la toate aceste întrebări este:
Prin implementarea unui sistem eficient de management al calității.
378
MANAGEMENTUL CALITĂŢII
1.3 Familia de standarde ISO 9000
ISO semnifică “International Organization for Standardization” (Organizația Internaţională

de Standardizare), care este o federaţie mondială ai cărei membrii sunt reprezentanţi aleşi din aproape
100 de organizaţii naționale de standardizare. Fiecare organism membru al ISO reprezintă organizaţia
de standardizare din ţara de origine. Din fiecare ţară este acceptat ca membru un singur organism.
ISO este compus din 182 comitete tehnice şi 633 subcomitete, fiecare comitet având
competenţa şi responsabilitatea unui proiect de standardizare. Secretariatul central al ISO cu sediul în
Genf - Elveţia, coordonează activitatea comitetelor.
ISO are ca obiectiv dezvoltarea standardizării şi facilitarea schimbului internaţional de mărfuri
şi servicii. Rezultatele activităţii ISO sunt publicate sub forma standardelor internaţionale, ghidurilor
sau altor documente similare.
Familia de standarde ISO 9000 este rezultatul unui îndelungat proces de evoluţie care îşi are
începutul în anii ’50 în S.U.A.. Creşterea cerinţelor de calitate în domeniul militar a condus la primele
reglementări de asigurare a calităţii. Acestea conţineau condiţii referitoare la implementarea şi controlul
măsurilor de asigurare a calităţii, structurate şi formulate după principiul aplicabilităţii practice. Scopul
acestor reglementări a fost îmbunătăţirea performanţelor calitative ale întreprinderilor.

În anul 1958, au apărut primele standarde de asigurare a calităţii în industria militară.
• MIL – Q – 9858 – Specificaţii ale sistemului calităţii
• MIL – L – 45208 – Cerinţe ale sistemului de inspecţie
Aceste standarde se utilizează şi astăzi în S.U.A. în contractele cu furnizorii de armament.

Ele au fost preluate prin filiera NATO în toate ţările participante sub forma unor reglementări militare
seria AQAP 1,4 şi 9 referitoare de asemenea la sistemele calităţii (AQAP) şi de inspecţie (AQAP 4 –
Fabricaţie, inspecţie şi încercări; AQAP 9 – Inspecţii finale).
În anul 1979, Marea Britanie le-a adaptat prin intermediul BSI (British Standards Institution),
pentru a fi aplicabile în întreaga economie britanică sub forma seriei de standarde voluntare BS 5750
părţile 1,2,3 (prezentarea cerinţelor) şi BS 5750 părţile 4,5,6 (interpretări ale acestora).
În anul 1987, ISO le-a preluat într-o măsură aproape integrală sub forma ISO 9000, prima ediţie.
În anul 1994, ISO 9001,2,3 au fost modificate şi revizuite aducându-se îmbunătăţiri
considerabile structurii iniţiale.
În anul 2000, s-a modificat modalitatea de abordare, standardele având acum la bază modelul
procesului.
Standardele 9001, 9002 si 9003 au fost combinate și a rezultat un singur standard ISO 9001.
Ediția din 2000 a standardului ISO 9001 a reprezentat o modificare radicală a abordării sistemelor
calității, trecându-se de la asigurarea calității la managementul calității.
În 2008, ISO 9001 a fost modificat pentru a clarifica unele puncte și pentru a
îmbunătăți compatibilitatea cu ISO 14001 standardul de referință pentru cerințele de mediu.
Nu au apărut cerințe noi.
În 2015, ISO 9001 a fost din nou modificat. ISO 9001:2015 vorbește acum în termeni de
risc și oportunități. Organizaţiile trebuie să demonstreze că au identificat riscurile și acționează în
vederea eliminării sau limitării efectelor acestora. Riscurile pot avea atât un impact negativ asupra
capacității sistemului de management al calității de a obţine rezultatele dorite, cât și asupra gradului
de satisfacție al clienților.
Procesul de management al riscurilor oferă suport în luarea deciziilor deoarece ţine seama de
incertitudinea și de posibilitatea de apariţie pe viitor a unor evenimente sau circumstanțe, cât și de
efectele acestora asupra obiectivelor convenite.
379
Adrian VASU
Evaluarea riscurilor încearcă să răspundă la următoarele întrebări fundamentale:
• Ce se poate întâmpla și de ce (prin identificarea riscurilor)?
• Care sunt consecințele?
• Care este probabilitatea apariției riscurilor în viitor?
• Care sunt factorii care atenuează consecințele riscului sau care reduc probabilitatea de apariţie
a riscului (bariere)?
Perioada de tranziţie pentru utilizatorii ISO 9001:2008 la ISO 9001: 2015 a fost stabilită la 3
ani. Impactul acestei revizuiri pentru organizaţiile certificate, organizaţiile de instruire, organismele de
certificare, va fi similar cu revizia ISO 9001 din 2000 care, de asemenea, a introdus modificari majore.
Conform variantei standardului editie 2015, acesta:

• furnizează un set de cerinţe principale,
• rămane generic şi relevant pentru toate mărimile şi tipurile de organizaţii din diferite sectoare,
• menţine accentul asupra eficacităţii proceselor de management,
• sporeşte compatibilitatea şi alinierea cu alte sisteme de management,
• foloseşte un limbaj şi stil de scriere simplificat.
În România, seria ISO 9000 a fost preluată şi adaptată limbii române prin intermediul CT 56
al IRS (acum ASRO – Asociația de Standardizare din România) înfiinţat în 1990.
Cele mai cunoscute standarde din seria 9000 sunt următoarele:
SR EN ISO 9000: 2015 Sisteme de management al calităţii – Principii

fundamentale şi vocabular
SR EN ISO 9001: 2015 Sisteme de management al calităţii – Cerinţe
SR EN ISO 9004: 2010 Conducerea unei organizaţii către un succes durabil.

O abordare bazată pe managementul calităţii
SR EN ISO 19011: 2011 Ghid pentru auditarea sistemelor de management
Putem afirma că seria de standarde ISO 9000 este cel mai răspândit model de conducere a unei
organizaţii. Acceptarea universală de care se bucură standardul se datorează şi faptului că formulează
numai cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un sistem de management al calităţii. Modul de
transpunere în practică este lăsat la latitudinea companiilor. Prin aceasta, reglementările pot fi utile
oricărei organizaţii, indiferent de mărimea ei sau de domeniul în care activează.
2. CAPITOLUL 2 – TERMINOLOGIE
Am considerat necesar să fac o scurtă selecţie de definiţii din ISO 9000:2015.
CALITATE
Măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci ale unui obiect îndeplineşte cerinţele.
(Obiect – entitate, articol, orice este perceptibil sau imaginabil.)
(Intrinsec- existent în obiect)
380
PLANIFICAREA CALITĂŢII
Parte a managementului calităţii concentrată pe stabilirea obiectivelor referitoare la calitate şi care
specifică procesele operaţionale necesare şi resursele aferente pentru a realiza obiectivele calităţii.
ASIGURAREA CALITǍŢII
Parte a managementului calităţii concentrată pe furnizarea încrederii că cerinţele referitoare la
calitate vor fi îndeplinite.
CONTROLUL CALITǍŢII
Parte a managementului calităţii concentrată pe îndeplinirea cerinţelor referitoare la calitate.
MANAGEMENTUL CALITǍŢII
Activităţi coordonate pentru a orienta şi controla o organizaţie referitoare la calitate.
SISTEM DE MANAGEMENT AL CALITǍŢII

Parte a unui sistem de management referitoare la calitate.
SISTEM DE MANAGEMENT
Ansamblu de elemente corelate sau în interacţiune ale unei organizaţii prin care se stabilesc politicile
şi obiectivele, precum şi procesele prin care se realizează acele obiective.
POLITICA REFERITOARE LA CALITATE

Intenţii şi direcţie ale unei organizaţii referitoare la calitate aşa cum sunt exprimate oficial de
managementul său de la cel mai înalt nivel.
AUDIT
Proces sistematic, independent și documentat în scopul obținerii de dovezi obiective și evaluarea lor
cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit.
SPECIFICAŢIE
Document care stabileşte cerinţe.
CERINŢĂ
Nevoie sau aşteptare care este declarată, în general implicită sau obligatorie
DOVADA OBIECTIVǍ
Date care susţin că ceva există sau este adevărat.
NECONFORMITATE
Neîndeplinirea unei cerinţe.
CONTEXT AL ORGANIZAŢIEI
Combinaţie de aspecte interne şi externe care pot avea un efect asupra modului în care o organizaţie
abordează dezvoltarea şi realizarea obiectivelor sale.
PARTE INTERESATĂ
Persoană sau organizaţie care poate afecta, poate fi afectată de, sau se poate percepe ea însăşi ca
fiind afectată de o decizie sau activitate.
Exemplu – clienţi, proprietari, personal al unei organizaţii, furnizori, bancheri, organisme de reglementare, sindicate,
parteneri sau societatea, care poate include competitori sau grupuri de presiune care se opun.
381
Adrian VASU
CLIENT
Persoană sau organizaţie care ar putea primi sau primeşte un produs sau serviciu, destinat acestei
persoane sau organizaţii sau care este cerut de aceasta.
Un client poate fi din interiorul sau din exteriorul organizaţiei.
FURNIZOR
Organizaţie care furnizează un produs sau serviciu.
Un furnizor poate fi din interiorul sau din exteriorul organizaţiei.
PROCES
Ansamblu de activităţi corelate sau în interacţiune care utilizează elemente de intrare pentru a livra
un rezultat intenţionat.
PRODUS
Element de ieşire al unei organizaţii care poate fi produs fără existenţa unei tranzacţii între organizaţie
şi client.
SERVICIU
Element de ieşire al unei organizaţii cu cel puţin o activitate desfăşurată în mod necesar între
organizaţie şi client.
ELEMENT DE IEŞIRE
Rezultatul unui proces
OBIECTIV
Rezultat de îndeplinit
RISC
Efect al incertitudinii
3. CAPITOLUL 3 – PRINCIPII ALE MANAGEMENTULUI CALITĂŢII
• Orientarea către client

• Leadership
• Angajamentul personalului
• Abordarea pe bază de proces
• Îmbunătăţirea
• Luarea deciziilor pe bază de dovezi
• Managementul relaţiilor cu părţile interesate
3.1. Orientarea către client
Principalul obiectiv al managementului calităţii este de a satisface cerinţele clientului şi de a

se preocupa să fie depăşite aşteptările clientului.
Succesul sustenabil este obţinut atunci când o organizaţie atrage şi păstrează încrederea
clienţilor şi a altor părţi interesate relevante.
Fiecare aspect al interacţiunii cu clientul oferă o oportunitate de a crea mai multă valoare
pentru client.
382
Înţelegerea necesităţilor curente şi viitoare ale clienţilor şi ale altor părţi interesate contribuie
la succesul sustenabil al organizaţiei.
Acţiunile posibile includ:

• Identificarea clienţilor direcţi şi indirecţi pentru care organizaţia este creatoare de valoare;
• Înţelegerea necesităţilor şi aşteptărilor curente şi viitoare ale clienţilor;
• Legarea obiectivelor organizaţiei de necesităţile şi aşteptările clienţilor;
• Comunicarea necesităţilor şi aşteptărilor clienţilor în întreaga organizaţie;
• Proiectarea de produse şi servicii care să satisafcă necesităţile şi aşteptările clienţilor;
• Măsurarea şi monitorizarea satisfacţiei clienţilor şi întreprinderea de acţiuni corespunzătore;
• Determinarea şi înterprinderea de acţiuni referitoare la necesităţilor şi aşteptările părţilor
interesate relevante, care pot afecta satisfacţia clienţilor;
• Gestionarea activă a relaţiilor cu clienţii pentru a se obţine succesul sustenabil.
3.2. Leadership
Liderii de la toate nivelurile stabilesc unitatea dintre scop şi orientare şi creează condiţiile în
care personalul este implicat în realizarea obiectivelor referitoare la calitate ale organizaţiei.
Crearea unităţii dintre scop şi orientare, precum şi implicarea personalului, permit unei
organizaţii să-şi alinieze strategiile, politicile, procesele şi resursele pentru a-şi atinge obiectivele.
Managementul calităţii este o problemă colectivă dar conducerea organizaţiei este responsabilă
pentru crearea premiselor procesului de îmbunătăţire a calităţii; ea însăşi trebuie să participe activ în
acest proces şi să stimuleze totodată implicarea tuturor angajaţilor.
3.3. Angajamentul personalului
Un personal competent, împuternicit şi deplin angajat, la toate nivelurile din organizaţie, este
esenţial pentru creşterea capabilităţii organizaţiei de a crea şi furniza valoare.
Pentru a conduce o organizaţie în mod eficace şi eficient, este importantă respectarea şi
implicarea întregului personal, de la toate nivelurile.
Recunoaşterea, împuternicirea şi creşterea competenţelor personalului facilitează
angajamanetul acestuia în realizarea obiectivelor referitoare la calitate, ale organizaţiei.
Oamenii de la toate nivelurile sunt esenţa unei organizaţii şi implicarea lor totală face posibilă
utilizarea abilităţilor lor pentru beneficiul maxim al organizaţiei.
Nu numai clienţii vor profita de sistematizarea proceselor din interiorul organizaţiei şi de
creşterea eficienţei generată de aceasta. În egală măsură, managementul calităţii aduce schimbări
în bine şi pentru angajaţi. În acest sens, creşterea nivelului profitului aduce, pe lângă posibilitatea
creşterii nivelului veniturilor salariale şi creşterea implicării organizaţiei din punct de vedere social.
(contracte de muncă speciale, grădiniţe pentru copiii salariaţilor, sponsorizări pentru continuarea
studiilor etc). Principial, fiecare angajat este integrat în acest sistem.
Un sistem de management al calităţii asigură transparenţa firmei. Procesele şi responsabilităţile
sunt clar definite. Fiecare angajat îşi cunoaşte locul pe care îl ocupă în cadrul acestor procese. El
devine conştient de importanţa sa ca parte componentă a întregului sistem şi de răspunderea pe care
o poartă pentru calitatea produselor şi serviciilor, pentru succesul firmei.
Fiecare angajat care cunoaşte sensul muncii sale şi se poate identifica cu aceasta, îşi va
îndeplini bine obligaţiile. Cine constată că iniţiativele şi propunerile sale de eficientizare sunt luate în
serios, va participa activ la procesul de ameliorare a calităţii.
383
Adrian VASU
Managementul calităţii trebuie să asigure transpunerea în practică de către angajaţi a
obiectivelor firmei şi ale calităţii. Aceasta garantează bunul mers al afacerii – dar nu ”într-un fel sau
altul”, ci conform planificării “conştiente“.
3.4. Abordarea pe bază de proces
Rezultate consecvente şi predictibile sunt obţinute mai eficace şi mai eficient atunci când
activităţile sunt înţelese şi conduse ca procesele corelate care funcţionează asemenea unui sistem coerent.
SMC constă din procese corelate. Înţelegerea modului în care sunt produse rezultatele de
acest sistem îi permite unei organizaţii să optimizeze sistemul şi performanţele acestuia.
Sistemul se defineşte ca fiind un ansamblu de elemente aflate în corelaţie sau interacţiune, în cazul
de faţă un ansamblu integrat, format din unul sau mai multe procese, hardware, software, infrastructură
şi oameni, care furnizează o capabilitate de a satisface o necesitate sau un obiectiv specificat.
3.5. Îmbunătăţirea
Organizaţiile de succes sunt orientate permanent spre îmbunătăţire.

Îmbunătăţirea este esenţială pentru o organizaţie pentru a-şi menţine nivelurile de performanţă
curente, pentru a reacţiona la schimbările condiţiilor interne şi externe şi pentru a crea noi oportunităţi.
Îmbunătăţirea continuă se referă la acţiuni întreprinse pentru sporirea trăsăturilor şi caracteristicilor
produselor / serviciilor şi/sau creşterea eficacităţii şi eficienţei proceselor utilizate pentru producerea
şi livrarea lor.
Astfel de acţiuni includ următoarele:
• Promovarea stabilirii de obiective îmbunătăţite la toate nivelurile organizaţiei;
• Educarea şi instruirea personalului de la toate nivelurile;
• Asigurarea că personalul e competent pentru a promova şi finaliza cu succes proiecte de
îmbunătăţire;
• Dezvoltarea şi desfăsurarea de procese pentru a implementa proiecte de îmbunătăţire în
întreaga organizaţie;
• Urmărirea , analizarea şi auditarea planificării, implementării, finalizării şi a rezultatelor
proiectelor de îmbunătăţire;
• Integrarea considerentelor referitoare la îmbunătăţire în dezvoltarea de produse, servicii şi
procese, noi sau modificate;
• Identificarea şi recunoaşterea îmbunătăţirii.
3.6. Luarea deciziilor pe bază de dovezi
Deciziile bazate pe analiza şi evaluarea datelor şi informaţiilor au probabilitatea mai mare să

producă rezultatele dorite.
Luarea deciziilor poate fi un proces complex şi comportă întotdeauna o anumită incertitudine.
Analiza faptelor, a dovezilor şi a datelor conduce la o mai mare obiectivitate şi încredere în
luarea deciziilor.
Analiza logică şi anticipativă trebuie întreprinsă în mod sistematic şi documentat pentru a se asigura
că subiectul în discuţie este potrivit, adecvat, eficace şi eficient pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Este necesară determinarea, măsurarea şi monitorizarea indicatorilor principali pentru a
demonstra performanţele organizaţiei.
Trebuie să ne asigurăm că personalul este competent pentru a analiza datele după cum este necesar.
384
3.7. Managementul relaţiilor cu părţile interesate
Pentru succesul sustenabil, organizaţiile îşi gestionează relaţiile cu părţile interesate, cum ar fi
furnizorii.
Părţile interesate relevante influenţează performanţele unei organizaţii.
Succesul sustenabil se obţine cu o probabilitate mai mare atunci când organizaţia îşi
gestionează relaţiile cu toate parţile sale interesate astfel încât să optimizeze impactul acestora asupra
performanţelor sale.
Capacitatea organizaţiei de a crea valoare este mărită de existenţa unor relaţii reciproc benefice
cu furnizorii.
Managementul relaţiilor cu reţelele sale de furnizori şi de parteneri are o importanţă specială.
Trebuie stabilite relaţii care echilibrează câştigurile pe termen scurt cu consideraţiile pe termen lung.
Furnizorul este definit ca partea care este responsabilă pentru un produs, proces sau serviciu.
Definiţia poate fi aplicată fabricanţilor, distribuitorilor, importatorilor, montatorilor, furnizorilor de
servicii, interni sau externi organizaţiei.
4. CAPITOLUL 4 – ISO 9001- 2008 Prezentarea cerinţeloR
4.1. Generalităţi
ISO 9001 specifică cerințe pentru un SMC atunci când o organizație are nevoie să-și
demonstreze abilitatea de a furniza consecvent produse şi servicii care îndeplinesc cerințele clientului,
cerinţele legale şi reglementările aplicabile.
Sistemul de management al calității poate ajuta o organizație la creșterea satisfacției clientului.
ISO 9001 specifică cerințe pentru un SMC atunci când o organizație urmărește să crească
satisfacția clientului prin aplicarea eficace a sistemului de management al calității, inclusiv a proceselor
pentru îmbunătățirea sistemului și asigurarea conformității cu cerințele clientului.
Clienții solicită produse şi servicii cu caracteristici care să le satisfacă necesitățile și așteptările.
Aceste necesități și așteptări sunt exprimate în specificațiile produselor sau serviciilor și sunt
menționate prin termenul generic de cerințe ale clientului.
Cerințele clientului pot fi specificate contractual de către client sau pot fi determinate de
organizație însăși. În oricare din cazuri, clientul decide în ultimă instanță acceptarea produselor sau/
şi a serviciilor.
Deoarece necesitațile și așteptările clientului se schimbă și datorită presiunilor competiției și

progresului tehnic, organizațiile sunt determinate să-și îmbunătățească continuu produsele, serviciile
și procesele.
Abordarea SMC încurajează organizațiile:
• să analizeze cerințele clientului

• să definească procesele care contribuie la realizarea unui produs sau serviciu acceptabil pentru
client
• să țină procesele definite sub control
385
Adrian VASU
Un SMC poate:
• furniza cadrul pentru îmbunătățirea continuă pentru a mări probabilitatea de creștere a
satisfacției clientului;
• furniza încredere organizației și clienților săi că este capabilă să ofere produse şi servicii care
îndeplinesc în mod consecvent cerințele.
Standardele din familia ISO 9000 fac distincție foarte clară între cerințele pentru SMC și
cerințele pentru produse.
Cerințele pentru sistemele de management al calității sunt specificate în ISO 9001.
Aceste cerințe sunt generice și aplicabile organizațiiloră totuși sectoare de activitate din orice
sector industrial sau economic indiferent de categoria de produse oferite.
Există totuși sectoare de activitate care au dezvoltat standarde specifice pentru

managementul calității.
Toate pornesc de la ISO 9001.
Astfel avem:
• ISO/TS 16949 (în prezent IATF 16949) – pentru industria auto
• ISO 13485 – pentru producție, depozitare, distribuție instalare și service de dispozitive
medicale
• AS 9100 – pentru industria aeronautică
• ISO/TS 29001 – pentru industria de petrol și gaze
• EN 15224 – pentru servicii de îngrijire a sănătății
SMC – Sistemul de Management al Calităţii
4.2. Îmbunătățirea continuă a unui proces (CICLUL DEMING)
P - PLAN (planifică) – stabilește obiectivele și procesele necesare obținerii rezultatelor în

concordanță cu cerințele clientului și cu politicile organizației
D - DO (efectuează) – implementează procesele
C - CHECK (verifică) – monitorizează și măsoară procesele, produsele şi serviciile față de

politicile, obiectivele și cerințele pentru produse şi servicii și raportează rezultatele
A - ACT (acționează) – întreprinde acțiuni pentru îmbunătățirea continuă a performanțelor

proceselor
386
Managementul proceselor şi al sistemului, în ansamblul lui, se realizează prin utilizarea
ciclului Deming(PDCA). Ciclul PDCA se aplică oricărui proces identificat şi documentat.
Adoptarea unui SMC ar trebui să fie o decizie strategică a unei organizații. Pentru ca
o organizație să fie eficientă trebuie să identifice și să conducă numeroase activitați corelate.
Aplicarea unui sistem de procese în cadrul unei firme, împreună cu identificarea și
interacțiunile acestor procese, precum și conducerea lor poate fi considerată „abordare pe
bază de proces”.
4.3. Structura sistemului de management al calităţii conform cu ISO 9001:2015
Structura SMC , conform cu standardul ISO 9001:2015 cuprinde 10 capitole, însă

cerințele propriuzise le găsim în capitolele 4 -10.
PLAN DO CHECK ACT

4 Contextul 9 Evaluarea
5 Leadership 6 Planificare 7 Suport 8 Operare 10 Îmbunătăţire
organizaţiei performanţei
Înţelegerea Monitorizare,
Tratare Planificare
organizaţiei şi Leadership şi măsurare,
riscuri şi Resurse şi control Generalităţi
a contextului angajament analizare şi
oportunităţi operaţional
ei evaluare
Aşteptările Cerinţe Neconformitate
Obiectivele
părţilor Politică Competenţă produse şi Audit intern şi acţiune
calităţii
interesate servicii corectivă
Proiectare şi
Domeniul de Roluri, Analiza
Planificarea dezvoltare Îmbunătăţire
aplicare al responsabilităţi Conştientizare efectuată de
şi autorităţi schimbărilor produse şi continuă
SMC management
servicii
Controlul
proceselor,
SMC şi
Comunicare produselor
procesele sale
şi serviciilor
externe
Producţie şi
Informaţii
furnizare de
documentate
servicii
Eliberarea
produselor şi
serviciilor
Controlul
elementelor
de ieşire
neconforme
Am prezentat mai sus, parţial, structura sistemului de management al calităţii, pentru a

evidenţia legătura dintre cerinţele standardului şi ciclul PDCA de îmbunătăţire a unui proces.
Cerințele sunt grupate în 7 capitole: contextul organizației, leadership, planificare, suport,
operare, evaluarea performanței și îmbunătățire.
4 → Contextul organizației
Organizația trebuie să identifice acele aspecte interne și externe care sunt relevante pentru
scopul și direcția sa strategică. Exemple de aspecte interne pot fi: structura și organizarea internă,
capacitățile deținute, cultura organizațională, relațiile contractuale, etc în vreme ce aspectele externe
387
Adrian VASU
pot fi legate de piețele financiare, situația creditului, disponibilitatea resurselor cheie, disponibilitatea
forței de muncă, etc;
Este necesară identificarea părților interesate și a nevoilor și așteptărilor relevante ale acestora
(exemple de părți interesate pot fi: clienți, angajați, furnizori, comunitate, parteneri, utilizatori finali
ai produselor și serviciilor, etc);
ISO 9001 solicită definirea domeniului de aplicare – acele activități și locații incluse în
sistemul de management al calității și eventual acele cerințe ale standardului care, datorită specificului
activității organizației, nu sunt considerate aplicabile (ex. cerința 8.3. Proiectare și dezvoltare – în
situația în care nu sunt desfășurate astfel de activități);
Trebuie identificate procesele din cadrul organizației precum și succesiunea și interacțiunea
acestora (un proces transformă elemente de intrare în elemente de ieșire astfel încât elemente de
ieșire ale unor procese devin elemente de intrare în procese ulterioare – ex. elementele de ieșire ale
procesului de aprovizionare, respectiv produsele și serviciile aprovizionate devin elemente de intrare
în procesele de realizare a produselor).
Definirea contextului are rolul de a asigura că organizația este conștientă de mediul în care
activează, de realitățile interne și externe, de părțile interesate și cerințele acestora și ia în considerare
toate aceste aspecte în activitatea sa.
5 → Leadership
Conducerea organizației trebuie să susțină sistemul de management și să demonstreze
angajamentul său pentru îmbunătățirea continuă a acestuia și pentru orientarea către client.
Managementul de vârf trebuie sa definească și să comunice în interiorul organizației o politica
în domeniul calității și să definească roluri, responsabilități și autorități pentru personal, inclusiv în
ceea ce privește administrarea și îmbunătățirea sistemului de management al calității.
Pentru funcționarea sistemului de management și pentru a obține rezultate în urma utilizării
sale este vitală implicarea conducerii și suportul din partea acesteia.
6 → Planificare
Pornind de la aspecte interne și externe precum și de la nevoile și așteptările parților interesate
(identificate ca parte a contextului) organizația trebuie să identifice și să trateze riscurile și oportunitățile
relevante cu scopul de a se asigura că sistemul de management obține rezultatele așteptate, a creste
efectele dorite și a le preveni pe cele nedorite precum și pentru a realiza îmbunătățirea continuă.
Nu este solicitată o manieră specifică de a realiza această identificare de riscuri și oportunități
și nici nu este solicitată în mod explicit o evaluare de riscuri. Totuși organizația trebuie sa demonstreze
că aplică principiul abordării bazate pe risc și că există acțiuni menite a trata acele riscuri identificate
precum și pentru a exploata oportunitățile. Desigur aceste acțiuni trebuie să fie proporționale cu
impactul potențial asupra conformității produselor și serviciilor.
Organizația trebuie să stabilească obiective în domeniul calității, să planifice modul în care
urmărește să le realizeze și, desigur, să monitorizeze realizarea acestora.
Atunci când hotăraște să realizeze modificări ale sistemului său de management al calității,
organizația trebuie să realizeze aceste schimbări în mod planificat.
7 → Suport
Resursele necesare pentru implementarea sistemului de management al calității, precum și
cele pentru operarea și controlul proceselor trebuie să fie disponibile.
Organizația trebuie să dispună de infrastructura necesară (clădiri, utilități, echipamente,
software, IT&C, etc) în funcție de specificul activității sale și să o întrețină în mod corespunzător.
Mediul necesar pentru operarea proceselor (incluzând aici factori fizici precum temperatura,
umiditatea, igiena, iluminarea, etc; factori psihologici – de exemplu reducerea stresului; și factori
sociali – nediscriminare sau atmosferă de lucru propice) trebuie să fie pus la dispoziție. Desigur
mediul pentru operarea proceselor variază în funcție de specificul organizației și de activitățile sale.
388
Trebuie sa fie identificate, puse la dispoziție și întreținute resursele de măsurare și monitorizare
corespunzătoare pentru a verifica conformitatea produselor și serviciilor. Dacă pentru a măsura
conformitatea produselor și serviciilor sunt necesare echipamente ce necesită calibrare/ verificare
metrologică, atunci organizația trebuie să se asigure că acestea sunt disponibile.
Organizația trebuie să dețină și să actualizeze cunoștințele necesare pentru operarea proceselor și
pentru a realiza conformitatea produselor și serviciilor sale. Sursele de unde pot fi obținute aceste cunoștințe
sunt variate și depind de domeniul de activitate și specificul organizației (ex. experienta, proprietate
intelectuala, brevete de invenții, standarde, ghiduri sunt doar câteva exemple de astfel de surse).
Trebuie identificat necesarul de competență iar organizația trebuie să se asigure că personalul
său deține competența necesară și, atunci când este cazul, competența este dobândita prin diverse
metode (instruirea fiind cea mai utilizată metodă, dar și mentoratul sau realocarea de responsabilități
pot reprezenta opțiuni).
Personalul trebuie să fie conștientizat cu privire la politica și obiectivele în domeniul calității,
contribuția fiecăruia la sistemul de management al calității și implicațiile neconformații cu cerințele.
Organizația trebuie să se asigure că există procese de comunicare (internă și externă) eficiente.
Sistemul de management al calității trebuie susținut de informații documentate. Amploarea
acestora difera în funcție de structura și mărimea organizației, de tipul activităților, produselor și
serviciilor. Trebuie stabilite măsuri de control a informației documentate în ceea ce privește crearea și
actualizarea (stabilirea unui format al documentelor, stabilirea suporturilor – hârtie și/ sau electronic,
analiza și aprobarea documentelor anterior emiterii). În același timp este necesar să existe măsuri de
control în ceea ce privește difuzarea, accesul, regăsirea, depozitarea, protecția, controlul modificărilor,
păstrarea și eliminarea documentelor. Aceste controale se refera atât la documentele elaborate intern
cat și la cele de proveniență externă (ex. documentate de la clienți, furnizori externi, etc).
8 → Operare
ISO 9001:2015 solicită ca organizația să planifice, să implementeze și să controleze procesele
necesare pentru livrarea produselor și serviciilor către client.
Procesele externalizate (subcontractarea) ce au impact asupra conformității produselor și
serviciilor trebuie de asemenea controlate.
Trebuie să existe o comunicare corespunzătoare cu clienții în ceea ce privește: furnizarea de
informații privind produsele și serviciile; tratarea cererilor de ofertă, a contractelor și comenzilor,
inclusiv modificările acestora; obținerea feedback-ului de la client inclusiv tratarea reclamațiilor
acestuia; tratarea și controlul bunurilor proprietate a clientului și stabilirea de cerințe pentru acțiuni
de urgentă atunci când este aplicabil în funcție de specificul produselor și serviciilor.
Organizația trebuie să se asigure că a definit care sunt cerințele pentru produsele și serviciile
pe care intenționează să le livreze clienților și că își poate respecta declarațiile și angajamentele pe
care le face cu privire produsele și serviciile oferite.
Este solicitat ca, înainte de a se angaja să furnizeze produse și servicii către client, organizația
sa efectueze o analiză care sa confirme că deține capacitatea de a furniza respectivele produse și
servicii ținând cont de toate cerințele aplicabile.
În situația în care organizația desfășoară activități de proiectare și dezvoltare acest proces
trebuie controlat corespunzător pentru a asigura că rezultatele sale vor fi adecvate. Următoarele
aspecte sunt solicitate de către ISO 9001:2015: planificarea proiectării și dezvoltării, identificarea
elementelor de intrare în proiectare și dezvoltare (cerințele esențiale ale produselor și serviciilor
proiectate) precum și a elementelor de ieșire; aplicarea de controale ale procesului de proiectare și
dezvoltare (inclusiv analiza, verificarea și validarea proiectării și dezvoltării); identificarea, analiza și
controlul eventualelor modificări în proiectare și dezvoltare.
Organizația trebuie să se asigure că procesele, produsele și serviciile achiziționate din exterior
(aprovizionate) sunt conforme cu cerințele sale. Pentru a realiza acest lucru este necesar să se
stabilească și să se aplice criterii de evaluare/ reevaluare, monitorizare și selectare a furnizorilor; să se
389
Adrian VASU
definească și să se aplice controale ale produselor și serviciilor aprovizionate ținând cont de impactul
potențial pe care acestea îl pot avea asupra propriilor produse și servicii.
Organizația trebuie să aloce o identificare unică pentru produsele și serviciile sale pentru a
putea permite trasabilitatea.
Bunurile ce aparțin clienților sau furnizorilor externi (incluzând aici atât bunuri tangibile cât
și bunuri intangibile) și care se află sub controlul organizației trebuie protejate corespunzător.
Este necesar ca, în funcție de specificul produselor și serviciilor realizate, să se asigure condiții
de păstrare corespunzătoare (incluzând aici aspecte precum identificarea, manipularea, ambalarea,
controlul contaminării sau transportul).
Activitățile post-livrare trebuie planificate și realizate corespunzător (în funcție de specificul
produselor și serviciilor; aici poate fi vorba despre garanții, obligații contractuale și legale, aspecte
privind mentenanța, reciclarea sau eliminarea finală, etc).
9 → Evaluarea performanței
ISO 9001:2015 solicita organizației sa evalueze performanţa şi eficacitatea sistemului său de
management al calității.
Informații privind satisfacția clientului (percepția sa asupra modului în care i-au fost îndeplinite
necesitățile și așteptările) trebuie obținute și analizate. Metodele de utilizat sunt la latitudinea
organizației (ex. survey-uri, întâlniri cu clienții, utilizarea de chestionare, etc).
La intervale planificate organizația trebuie să realizeze audituri interne ale sistemului sau
de management al calității pentru a se asigura că acesta se conformează cerințelor ISO 9001, este
implementat și menținut.
Conducerea organizației trebuie să analizeze periodic sistemul de management al calității
pentru a se asigura că este în continuare adecvat, eficace și aliniat cu direcția sa strategică.
10 → Îmbunătățire
Organizația trebuie să identifice oportunități și să aplice acțiuni pentru a îmbunătăți produsele
și serviciile sale și pentru a crește satisfacția clienților.
Atunci când sunt identificate neconformități (inclusiv urmare a unor reclamații) organizația
trebuie să reacționeze aplicând corecții (cu scopul de a controla neconformitatea și consecințele sale)
și acțiuni corective (menite a elimina cauzele neconformităților).
5. CAPITOLUL 5 – ETAPE PENTRU DEZVOLTAREA ŞI IMPLEMENTAREA SMC
O abordare a dezvoltării și implementării unui SMC constă din mai multe etape și
include următoarele:
a) determinarea necesităților și așteptărilor clienților și ale altor părți interesate;
b) stabilirea politicii și obiectivelor organizației referitoare la calitate;
c) determinarea proceselor și responsabilităților necesare pentru a atinge obiectivele calității;
d) determinarea și asigurarea resurselor necesare în scopul realizării obiectivelor calității;
e) evaluarea riscurilor şi a oportunităţilor;
f) stabilirea metodelor de măsurare a eficacității și eficienței fiecărui proces;
g) aplicarea acestor măsurări pentru a determina eficacitatea și eficiența fiecarui proces;
h) determinarea mijloacelor de prevenire a neconformităților și de eliminare a cauzelor acestora;
i) stabilirea și aplicarea unui proces pentru îmbunătățirea continuă a SMC.
O organizație care adoptă modul de abordare de mai sus generează încredere în capabilitatea
proceselor sale și în calitatea produselor sale și asigură o bază pentru îmbunătățirea continuă. Aceasta
poate să conducă la creșterea satisfacției clienților și a altor parți interesate și la succesul organizației.
390
6. CAPITOLUL 6 – DOCUMENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII
6.1. Generalităţi
Documentele unui sistem de management al calităţii descriu structura organizaţiei şi modul de

funcţionare.
Un sistem de management al calităţii este unic pentru fiecare organizaţie. Din această cauză,
standardele internaţionale nu intenţionează să definească o structură, o formă, un conţinut sau o
metodă de prezentare unice pentru descrierea elementelor sistemului calităţii care pot fi aplicate tuturor
produselor şi serviciilor. Gradul de detaliere, responsabilităţile, autorităţile, precum şi ierarhizarea
acestor documente sunt determinate de situaţia concretă a fiecărei organizaţii.
Este obligatoriu ca fiecare document al SMC să fie aprobat de persoanele cu responsabilităţi
pe nivelul respectiv, cu scopul de a se asigura claritatea, exactitatea, adecvarea şi structura
corespunzătoare. De regulă, cu cât nivelul documentaţiei este mai ridicat, cu atât autoritatea care
aprobă trebuie să fie mai înaltă.
De-a lungul duratei de viaţă a unui document vor apărea necesităţi de schimbare a conţinutului.
Documentele depăşite sau care nu mai sunt necesare trebuie eliminate din sistemul de
documente pentru a preveni folosirea lor inadecvată. Controlul emiterii şi al modificării documentelor
este esenţial pentru a se asigura că este autorizat în mod adecvat conţinutul documentului. Schimbările
trebuie controlate de persoanele care au creat originalul sau de personal autorizat care are acces la
informaţii adecvate pe baza cărora s-a creat originalul.
6.2. Informaţii documentate pentru sistemul de management al calităţii
Politica referitoare la calitate

Acest document este o declaraţie a managementului de la cel mai înalt nivel. Poate
conţine de la 2-3 propoziţii la 2-3 pagini, în toate cazurile ea reprezintă dovada angajării
conducerii pe drumul calităţii.
Manualul calităţii nu mai este obligatoriu în ISO 9001:2015

Un manual al calităţii nu mai este acum cerut în mod specific. Noul standard cere organizaţiei
să menţină informaţii documentate necesare pentru eficacitatea sistemului său de management al
calităţii. Există mai multe modalităţi pentru a face asta, manualul calităţii reprezentând doar una
dintre acestea. Dacă este convenabil şi potrivit pentru o organizaţie să continue să îşi descrie sistemul
de management al calităţii într-un manual al calităţii atunci este perfect acceptabil.
Documentaţia, documentele şi înregistrarile sunt acum în mod colectiv numite informaţii
documentate. Acolo unde informaţia documentată poate fi modificată (de exemplu în cazul
procedurilor, instrucţiunilor de lucru etc.), organizaţiile trebuie să MENŢINĂ informaţia la zi; acolo
unde informaţia nu este în mod normal supusă modificării (de exemplu înregistrările) organizaţiei i se
cere să PĂSTREZE acea informaţie.
6.3. Proceduri și instrucțiuni – definiții și structură
6.3.1. Structura unei proceduri
În ISO 9001:2015 procedurile documentate specifice nu mai sunt cerute.
Este responsabilitatea organizaţiei să menţină informaţii documentate pentru a sprijini operarea

proceselor sale şi să păstreze informaţii documentate necesare pentru a avea încredere că procesele
sunt efectuate conform planificării. Cantitatea necesară de informaţii documentate va depinde de
contextul de afaceri.
391
Adrian VASU
Dacă există proceduri ele pot fi păstrate în cadrul tranziţiei la ISO 9001:2015.
O procedură este “un mod specificat de desfășurare a unei activități sau a unui proces”.
Procedurile pot fi documentate sau nu.
Fiecare organizație îsi poate proiecta propriul model de proceduri, particularizate prin format,
structură și conținut.
Formatul nu este impus de nici o reglementare scrisă sau nescrisă. Experiența a demonstrat că
nu forma asigură eficacitatea unei proceduri, ci conținutul acesteia.
Conținutul unei proceduri are doar constrângeri dictate de eficiența utilizării ei: trebuie să
fie clar, ușor de înțeles și de pus în practică, să prezinte acțiunile în ordinea lor firească, suficient de
detaliat pentru a putea fi aplicate fără reținere, cu responsabilitațile bine definite, cu descrierea exactă
a metodelor de lucru și de control, să stabilească modul de prezentare sau confirmare a rezultatelor,
să prezinte înregistrările aplicabile.
O procedură trebuie să aibă o structură care să descrie cât mai clar și complet activitatea sau
procesul vizat.
Trebuie reținut că procedura, pentru a fi eficace trebuie să răspundă la întrebările clasice:
Ce? - Ce trebuie făcut?
Unde? - Unde trebuie făcut?
Cine? - Cine trebuie să facă?
Cum? - Cum trebuie să facă?
Când? - Când trebuie să facă?
De ce? - De ce trebuie să facă?
În general practica a demonstrat că o procedură trebuie să conțină capitolele:
• Scopul procedurii - Se precizează scopul activității/procesului care se procedurează

• Domeniul de aplicare - Se precizează limitele de aplicativitate ale procedurii
• Documente de referință și conexe - Se enumeră toate documentele pe baza cărora s-a
elaborat procedura, precum și elementele de legislație, specificații și coduri aplicabile. Pentru
procedurile de lucru trebuie amintit și manualul calității dar și procedurile SMC care apelează
activitatea procedurată. Se enumeră procedurile conexe cu procedura descrisă, în cazul în care
acestea există.
• Definiții și prescurtări aplicabile - Se precizează termenii și abrevierile apelate în procedură
• Responsabilități - Se precizează cine și pentru ce este responsabil, adică atribuțiile
personalului, secțiilor, compartimentelor, referitoare la activitatea procedurată.
• Procedura propriu-zisă - Se precizează cum, când, unde și de ce se execută activitatea sau
operația procedurată, modul în care este condusă , monitorizată și măsurată. Se enumeră, în
ordine logică, ceea ce este necesar să fie efectuat pentru a atinge scopul procedurii. Se pot face
trimiteri la alte proceduri care preiau detalii din activitatea sau operația procedurată.
Este indicat să se introducă paragrafe, care să descrie problemele de protecție a mediului, de

sănătate și securitate a muncii specifice activității/procesului procedurat, pentru a veni în întâmpinarea
viitoarelor abordări ale managementului organizației.
• Înregistrări - Se enumeră formularele apelate prin procedură, specificând codul formularului,

denumirea înregistrării, alte caracteristici definitorii (emitent, perioada de păstrare etc.)
• Anexe - Cuprind formulare anexe, organigrame, scheme logice, schițe etc. precum și
amprentele ștampilelor și etichetele utilizate.
392
6.3.2. Instrucțiuni tehnologice de lucru
Acestea sunt proceduri al căror scop este descrierea în detaliu a modului de desfașurare a unei
activități sau a unui proces.
Ele trebuie să fie redactate clar, coerent și să cuprindă toate informațiile necesare pentru
desfășurarea în bune condiții a activității respective.
Instrucțiunea va respecta firesc structura unei proceduri.
O instrucțiune trebuie scrisă în așa fel încât, orice persoană calificată corespunzător să poată
executa operația descrisă fără probleme urmărind instrucțiunea respectivă.
O instructiune este eficientă dacă aplicarea ei este ușoară și nu generează întrebări sau, și mai
rău, încurcături.
După elaborare și aprobare este indicat ca instrucțiunea să fie implementată imediat, pentru o
scurtă perioadă de probă. Astfel se pot corecta eventualele deficiențe cu sprijinul direct al utilizatorilor.
7. CAPITOLUL 7 - GÂNDIREA BAZATĂ PE RISC ÎN ISO 9001:2015
Conceptul gândire bazată pe risc este utilizat pentru a descrie modul în care ISO 9001:2015
abordează problema riscului.
Conceptul de risc a fost întotdeauna implicit în ISO 9001, prin faptul că acesta cere organizaţiei
să îşi planifice procesele şi să îşi gestioneze afacerea pentru a evita rezultatele nedorite.
Organizaţiile au făcut acest lucru în mod obişnuit prin concentrarea asupra planificării şi controlării
proceselor care au cel mai mare impact asupra calităţii produselor şi serviciilor pe care le furnizează.
Ce înseamnă gândirea bazată pe risc?

Riscul este considerat în mod normal ca fiind ceva negativ. În gândirea bazată pe risc, riscurile
sunt văzute ca riscuri pozitive și anume oportunități.
Oportunitatea nu este întotdeauna în strânsă legătură cu riscul dar este întotdeauna în legătură cu
obiectivele. Astfel există situații în care există posibilitatea de a identifica oportunități de îmbunătățire.
Analizarea oportunităților este necesară ținând cont atât de fezabilitatea cât și de impactul pe
care oportunitatea o poate aduce. Oricare ar fi modul în care acționăm acesta va schimba contextul și
riscurile iar acestea vor trebui reconsiderate.
ISO 9001:2015 definește riscul ca efectul incertitudinii asupra unui rezultat așteptat.
Un efect este deviația de la ceea ce se așteaptă fie că este o deviație pozitivă sau negativă.
Riscul este despre ce s-ar putea întâmpla și ce efect ar avea acest fapt.
Riscul ia de asemenea în considerare cât de probabil este ca ceva să se întâmple.
Toate clauzele noului standard iau în cosiderare riscul și modul de tratare al acestuia:
• Se determină riscurile ce afectează contextul organizației;
• Se identifică atât riscuri cât și oportunități;
• Se implementează procese ce țin cont de riscuri și oportunități;
• Se monitorizează, măsoară, analizează și evaluează riscurile și oportunitățile;
• Se îmbunătățește răspunsul cu privire la schimbările în riscurile organizației.
393
Adrian VASU
Luând în considerare riscurile, probabilitatea obținerii obiectivelor stablite este îmbunătățită,
clienții sunt îndreptățiți să aibă încredere că vor primi serviciile și produsele așteptate.
Astfel gândirea bazată pe risc:

a) Crează o bază de cunoaștere semnificativă;
b) Stabilește o cultură proactivă a îmbunătățirii;
c) Asigură consistența calității bunurilor și serviciilor;
d) Îmbunătățește satisfacția și încrederea clienților.
Cum să utilizăm abordarea bazată pe risc?

a) Se identifică riscurile și oportunitățile în funcție de context.
b) Se analizează și se iau în considerare riscuri și oportunități în funcție de priorități: ce este
acceptabil și ce nu? care sunt avantajele și dezavantajele unui proces față de altul?
c) Se planifică modul de a trata riscul. Se stabilește cum se evită, elimină sau micșorează riscul.
d) Se implementează planul și se acționează în consecință.
e) Se verifică eficacitatea acțiunilor.
f) Se învață din experiență: îmbunătățire continuă.
În concluzie abordarea bazată pe risc:

• Nu este nouă;
• Este ceva ce oricum se întâmplă în cadrul organizațiilor;
• Este continuă;
• Asigură cunoaștere și pregătire îmbunătățite;
• Crește probabilitatea atingerii obiectivelor;
• Reduce probabilitatea unui rezultat slab;
• Face din prevenție o obișnuință.
BIBLIOGRAFIE
Sisteme de management al calităţii – Principii fundamentale şi

SR EN ISO 9000: 2015
vocabular
SR EN ISO 9001:2015 Sisteme de management al calităţii – Cerinţe
Procedura completă de implementare ISO9001- acum simplă şi

Niculae Hertog
rapidă
Mike Mirams şi Paul
Certificarea ISO 9000
McElheron
394
Comunicarea interpersonală.
Comunicarea eficientă în cadrul unei echipe.
Ing.Adrian - Mihai VASU
Deşi comunicarea este o caracteristică fundamentală e existenţei, oamenii nu se preocupă de modul

în care comunică – fie că sunt prea ocupaţi, fie ca nu au timp pentru lucruri atât de “neimportante”.
Statisticile spun că:

• peste 65 % din fiecare zi de muncă se petrece discutând şi ascultând
• peste 70% din ceea ce auzim, auzim inexact
• peste 75% din ceea ce auzim cu precizie uităm în 3 săptămâni
COMUNICAREA – este transmiterea unui mesaj de la un emiţător la un receptor.

MESAJ – ideea, informaţia care trebuie transmisă receptorului
EMIŢĂTOR – RECEPTOR: comunicarea implică prezenţa a cel puţin două persoane fără de care
nu are sens.
Comunicarea umană “faţă în faţă” are 3 componente distincte:

• conţinut sau cuvinte exprimate
• tonul vocii
• limbajul trupului (gesturi, contact vizual, poziţia corpului etc.)
Există diferite păreri asupra procentelor în care cele trei componente influenţează receptarea mesajului.
Ce este important de reţinut: un procent extrem de mare din semnificaţia mesajului recepţionat, după unii
specialişti chiar de 50-55%, este dată de limbajul trupului (în cazul transmiterii de sentimete sau atitudini).
De aceea voi enumera câteva reguli pentru utilizarea comunicării non-verbale (limbajul trupului):
• adaptare a posturii (poziţia corpului) la aceea a interlocutorului
• orientarea corpului spre interlocutor (vis-à-vis)
• contactul vizual (nu lăsaţi capul în piept şi nici nu vă uitaţi în altă parte)
• evitarea incrucişării mâinilor şi a picioarelor
• atingerea cotului, strângerea mâinii sau o uşoară bătaie pe spate indică intenţii de apropiere,
cooperare
Comunicarea poate fi:

• scrisă
• verbală
• non-verbală
Paşii procesului de comunicare:

1. Expeditorul (emiţătorul) codifică mesajul – decide exact ce vrea să comunice şi alege cu grijă
limbajul potrivit
2. Expeditorul trimite mesajul în cea mai adecvată formă: scrisă, verbală, non-verbala
3. Destinatarul (receptorul) primeşte mesajul – el filtrează comunicarea pentru a înlătura
elementele perturbatoare (denaturările)
4. Destinatarul decodifică mesajul pe baza experienţei anterioare, a unor puncte de vedere
personale, cunoştinţe, stări emoţionale, preferinţe
Scopul fiecărui proces de comunicare este de a ajunge la o înţelegere reciprocă cu ascultătorul.
395
Adrian VASU
Deşi teoretic sună foarte frumos ce am scris mai sus, referitor la paşii procesului de comunicare, există
câteva adevăruri fundamentale aplicabile în procesul de comunicare de care este foarte important să
ţinem cont:
• Mesajele transmise nu sunt întotdeauna şi primite
• Două persoane nu interpretează acelaşi mesaj în acelaşi fel (sau acelaşi mesaj nu are
aceeaşi semnificaţie pentru două persoane)
• Sensul unui mesaj este în intelect (în minte), nu în cuvintele sau simbolurile utilizate
• Simbolurile alese pentru a comunica nu sunt perfecte; cuvintele pot avea înţelelsuri diferite
Transmiterea mesajului
Pentru a transmite cât mai bine un mesaj este necesar să stabiliţi:

• CE doriţi să spuneţi – trebuie să stabiliţi obiectivele comunicării
• CUI doriţi să spuneţi – e bine să abordaţi persoana cea mai potrivită, de care depinde sau
care poate să vă ajute în rezolvarea unei probleme
• CÂND veţi transmite mesajul – alegeţi momentul cel mai bun pentru a aborda subiectul
• UNDE veţi transmite mesajul – alegeţi locul potrivit astfel încât mesajul să fie receptat cât
fără perturbări
• CUM veţi transmite mesajul – alegeţi cuvintele potrivite şi forma cea mai potrivită
Receptarea mesajului
O greşeală extrem de des întâlnită în comunicare:

Expeditorul trimite mesaje şi presupune că ascultătorul sau cititorul înţelege semnificaţia a ceea
ce s-a încercat să se comunice. Cei mai mulţi expeditori (emiţători) nu verifică dacă mesajul a fost
bine primit. Dacă punem întrebări sau permitem comentarii şi sugestii, înseamnă că reuşim să
verificăm şi să echilibrăm procesul comunicării.
În realitate lucrurile stau cam aşa:
100%---------------------------------------------------------------------------------- --> 10%

EMIŢĂTOR RECEPTOR
100% Ce vrea să comunice
90% Ce se gândeşte să spună
80% Ce ştie să spună
70% Ce spune efectiv
Ce aşteaptă 60%
Ce ascultă 50%
Ce înţelege efectiv 40%
Ce admite 30%
Ce reţine 20%
Ce va spune 10%
Am realizat mai sus o reprezentare sugestivă a factorilor care pot afecta eficienţa comunicării sau
BARIERE ÎN COMUNICARE
Pentru a îmbunătăţi recepţia unui mesaj putem folosi ASCULTAREA ACTIVĂ
Se ştie că oamenii ascultă de 4 ori mai rapid decât vorbesc. Pentru a deveni un bun ascultător, trebuie
să învăţăm să ne folosim viteza de ascultare cât mai eficient.
Există câteva reguli simple ale tehnicii de ascultare activă:
396
• Încurajaţi interlocutorii să vorbească arătându-le interes, zâmbind şi dând semne aprobative
• Evitaţi distragerile din afară
• Opriţi-vă din ceea ce faceţi şi acordaţi vorbitorului întreaga atenţie (puneţi-vă mobilul deoparte
pe SILENT)
• Permiteţi celor cu care vorbiţi să termine ideea începută. Nu îi întrerupeţi, nu anticipaţi ceea
ce vi se va spune, nu trageţi concluzii
• Fiţi atenţi la comunicarea nonverbală ca să înţelelgeţi mai bine mesajul real
• Cereţi explicaţii dacă o informaţie lipseşte sau nu este suficient de clară
• Încercaţi să vă puneţi în locul vorbitorului ca să percepeţi problema din perspectiva lui
• Repetaţi ce s-a spus cu cuvintele dumneavoastră (parafrazaţi) ca să fiţi siguri că aţi înţeles
corect ceea ce s-a spus
Reacţia de FEED – BACK

În procesul comunicării indivizii primesc o multitudine de informaţii dintre care unele sunt reacţii
legate de propriul comportament.
Fenomenul de feed-back poate oferi fiecăruia o şansă de a învăţa să folosească reacţiile celorlalţi ca
pe o oglindă în care se reflectă rezultatele propriului comportament.
Feed-back-ul este o modalitate prin care fiecare poate deveni mai conştient de ceea ce face, cum face;
astfel putem deveni mai eficienţi în relaţia cu ceilalţi.
Este important să oferim feed-back (răspuns / reacţie) la cele ascultate.
Există o serie de factori prin care putem îmbunătăţi rezultatele FEED-BACK-ului atât la emiţător cât
şi la receptor. Astfel reacţia de feed-back trebuie:
• Să se refere în primul rând la comportament şi nu la persoană
• Să se bazeze pe observaţii directe şi nu pe supoziţii
• Să se concentreze pe descriere şi nu pe judecăţi
• Să se refere la o situaţie concretă (AICI şi ACUM) şi nu teoretic la comportamentul în general
(ACOLO şi ATUNCI)
• Să caute alternative mai curând decât să reprezinte soluţii sau decizii
• Să se concentreze pe valoarea pe care o poate avea pentru cel care o primeşte şi nu pe importanţa
menţionată de cel care o oferă
• Să cuprindă cantitatea de informaţii pe care receptorul este în stare să o primească şi nu tot
ceea ce poate fi oferit
• Să fie oferită la momentul şi locul potrivit
• Să se refere la ceea ce s-a spus şi nu la motivul pentru care s-a spus
O formă importantă de comunicare este COMUNICAREA PRIN TELEFON

Telefonul este un mijloc de comunicare folosit foarte frecvent.
Folosirea eficientă a telefonului are în vedere:
• Pregătirea mesajului: înseamnă să realizăm o detaşare de la problemele care ne preocupau
până în acel moment şi definirea prealabilă a subiectului convorbirii, obiectivul conversaţiei.
Într-o conversaţie telefonică se includ numai 2-3 idei principale;
• Pregătirea pentru apelul telefonic: să ne gândim la tonul şi atitudinea pe care le vom adopta,
să avem o poziţie comodă. Vom vorbi mai rar decât în mod obişnuit, dar nu trebuie să vorbim
tare, ci direct în telefon;
• Prezentarea corectă a mesajului: trebuie să evităm cuvintele şi formulările negative şi să
prezentăm clar şi la obiect mesajul;
• Ascultarea interlocutorului: se ascultă cu mare atenţie ce ni se spune, iar dacă acesta se opreşte
un timp, nu trebuie întrerupt, se va lăsa timp de gândire;
• Concluzia convorbirii: la sfărşitul convorbirii se reformulează concluzia la care s-a ajuns.
Convorbirea trebuie încheiata întotdeauna într-un climat amical, indiferent de rezultatul ei.
397
Forme de COMUNICARE SCRISĂ
Comunicarea scrisă, alături de cea verbală, reprezintă o componentă a comunicării umane.
Caracteristicile mesajului scris sunt următoarele:
• anumite restricţii de utilizare
• să fie conceput explicit
• implică un control exigent privind informaţiile, faptele şi argumentele folosite
• poate fi exprimat sub diferite forme
• este judecat după fondul şi forma textului
Un indicator care caracterizează comunicarea scrisă este lizibilitatea. (lizibil = a putea fi citit cu
uşurinţă) Pentru acest aspect se recomandă metoda FLESCH, care constă în calculul lungimii medii
a propoziţiei şi al numărului mediu de silabe pentru fiecare 100 de cuvinte. Pentru textele normale
care trebuie citite şi înţelese de 83% dintre oameni, media lungimii propoziţiei trebuie să fie de 15-17
cuvinte, cu 147 silabe la 100 de cuvinte.
Am enumerat mai jos câteva forme de comunicare scrisă, mai des folosite în firme:
• Procesul verbal – reprezintă un document oficial în care se înregistrează o anumită constatare
sau se consemnează pe scurt discuţiile şi hotărârile unei anumite adunări.
• Minuta – este un document care consemnează anumite lucruri, asemănându-se cu procesul
verbal de constatare. Se deosebeşte de acesta prin faptul că aceasta din urmă înregistrează şi
propuneri sau acţiuni întreprinse la un moment dat care urmează a fi completate ulterior.
• Referatul – este documentul scris în care sunt prezentate aspecte concrete, date şi aprecieri
în legatură cu o anumită problemă, precum şi propuneri de modificare a situaţiei existente.
Structura sa este compusă din: prezentarea succintă a problemei abordate; concluzii şi
propuneri; semnătură.
• Raportul – cuprinde o relatare a unei activităţi (personale sau de grup). Se face din oficiu sau
la cererea unui organ ierarhic. Se bazează pe cercetări amănunţite, schimburi de experienţă,
diverse documentări.
Tehnicianul de securitate este de multe ori şef de echipă sau şef de lucrare sau chiar şef de departament
într-o firmă de instalare de sisteme de securitate. În acest sens, pentru a realiza un proces de comunicare
eficient, trebuie să asigure:
• o comunicare reală cu subordonaţii săi (membrii echipei)
• o ascultare activă a membrilor echipei
• o informare corectă a membrilor echipei care presupune transparenţa şi utilizarea numai a
informaţiilor corecte cât şi o circulaţie rapidă a informaţiei
Şeful de echipă trebuie:

• să asigure un climat de comunicare adecvat
• să fie obiectiv
• să evite contrazicerile directe şi cearta
• să dea răspunsuri clare şi la obiect pentru a evita neînţelegerile
• să comunice membrilor echipei schimbările care se fac şi să ţină cont şi de părerile acestora
• să evite monopolizarea discuţiei
• să protejeze membrii echipei de zvonuri şi bârfe
• să ofere argumente raţionale în procesul de comunicare
Un şef de echipă competent şi corect ştie să comunice cu fiecare membru al echipei, individual,
şi ştie totodată să-şi ţină promisiunile făcute.
ba
398

Curs ARTS INGINER

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ARTS INGINER

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE

1 SECURITATEA INFORMAŢIILOR - NECESITATE, EVALUARE, 5

2 SECURITATEA - NECESITATE, EVALUARE, IMPLEMENTARE 31

4 ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR. 72

5 PRINCIPII, CONCEPTE ŞI APLICAŢII PRACTICE ALE TEORIEI FOCULUI 77

6 REGLEMENTAREA DOMENIULUI SISTEMELOR DE ALARMARE 127

7 CAZUISTICĂ PE LINIA SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA 136

8 REGULI DE PROIECTARE A SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA 141

9 SISTEME DE SECURITATE ANTIEFRACŢIE ŞI PROTECŢIE PERIMETRALĂ 143

10 TELEVIZIUNE CU CIRCUIT ÎNCHIS 167

11 CONTROL ACCES 204

12 STANDARDIZARE NAŢIONALĂ, EUROPEANĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ. 226

13 SISTEME DE MONITORIZARE A ECHIPAMENTELOR DE DETECŢIE A 295

15 NOŢIUNI DE SECURITATE MECANICĂ 347

16 NOŢIUNI DE MANAGEMENTUL CALITĂŢII - PROCEDURI ŞI 377

1.1. Conceptul de securitate a informaţiilor (definiţie, elemente fundamentale)

Indiferent de nivelele de secretizare a informaţiilor (date secrete de stat, informaţii

Ameninţările accidentale sunt acele ameninţări care se realizează fără o intenţie

1.3. Necesitatea asigurării securităţii informaţiilor (obiectivă, legală, contractuală)

Consecințele lipsei de securitate a resurselor informaţionale pot fi:

Definirea, realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea securităţii resurselor informaţionale pot fi

1.4. Cadrul normativ al securităţii informaţiei

2. Sisteme de management al securităţii informaţiilor (SMSI – abordarea Standardului ISO

2.1. Definiţia SMSI

Sistemul de Management al Securităţii Informaţiei (SMSI) constituie un element al

2.2. Organizarea securităţii informaţiei

2.2.1. Înțelegerea contextului intern și extern al organizației

2.2.2. Elaborarea și aprobarea politicii în domeniul securității

2.2.3. Crearea cadrului organizatoric al managementului securităţii organizaţiei

Determinant pentru proiectarea şi implementarea SMSI este angajamentul leadership-ului în

Cadrul organizatoric de acţiune pentru un SMSI nu poate exista fără o coordonare a

O cerinţă importantă o constituie existenţa unui proces de autorizare de către management a

Funcţionarea eficientă a SMSI şi în conformitate cu prevederile standardului nu se poate

De asemenea, pentru îmbunătăţirea permanentă a sistemului şi măsurilor de securitate

Cadrul de operare al SMSI trebuie să permită ca strategia de securitate şi modul de

2.2.4. Alocarea responsabilităţilor privind securitatea informaţiilor

Responsabilul cu securitatea (RS) la nivelul firmei este însărcinat de managerul general

Managerul de securitate fizică

Proprietarul resurselor (PR) răspunde de activele date în responsabilitate (de exemplu

Administratorul de sistem – este specialistul care implementează şi asigură mentenanţa tuturor

Administratorul de reţea – este specialistul care răspunde de implementarea şi mentenanţa

3. Planificarea acțiunilor privind controlul riscurilor și al oportunităților (cerința/clauza 6 a

Pentru funcţionarea corectă a procesului de control al riscurilor si oportunităților este

3.2. Identificarea riscurilor (Standardul ISO/IEC 31000/2010 Managementul riscului. Principii

Principalele sarcini ale managementului riscului sunt următoarele:

• Identificarea şi evaluarea bunurilor (resurselor informaţionale)

• Identificarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor asociate fiecărei resurse

• Calcularea şi evaluarea riscurilor

Metoda de analiză calitativă a riscului de securitate are la bază calcularea riscului

3.3. Stabilirea criteriilor de acceptare sau reducere a riscurilor

3.4. Selecţia măsurilor de contracarare şi analiza reducerii riscurilor

A.5.1 Strategia managementului pentru securitatea informației

Element Măsura de securitate Aplicabilă? Justificare Referințe

A.6 Organizarea securității informației

A.6.1 Organizarea internă

Element Măsura de securitate Aplicabilă? Justificare Referințe

A.6.1.2 Segregarea atribuțiilor Da

A.6.1.3. Contactul cu autoritățile Da

Contactul cu grupuri de interese

A.6.2. Dispozitive mobile și teleworking

Politica privind dispozitivele

A.6.2.2 Lucrul de la distanță Da

A.7 Securitatea resurselor umane