Sunteți pe pagina 1din 576
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE COD COR: 215119 MODUL PENTRU SISTEME TEHNICE DE DETECŢIE

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE COD COR: 215119 MODUL PENTRU SISTEME TEHNICE DE DETECŢIE ŞI

COD COR: 215119

MODUL PENTRU SISTEME TEHNICE DE DETECŢIE ŞI SEMNALIZARE LA EFRACŢIE, CONTROL ACCES, TVCI ŞI MONITORIZARE, ŞI SISTEME TEHNICE DE DETECTARE, SEMNALIZARE ŞI ALARMA LA INCENDIU

2012

Bucureşti

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE COD COR: 215119 MODUL PENTRU SISTEME TEHNICE DE DETECŢIE

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE COD COR: 215119 MODUL PENTRU SISTEME TEHNICE DE DETECŢIE ŞI

COD COR: 215119

MODUL PENTRU SISTEME TEHNICE DE DETECŢIE ŞI SEMNALIZARE LA EFRACŢIE, CONTROL ACCES, TVCI ŞI MONITORIZARE, ŞI SISTEME TEHNICE DE DETECTARE, SEMNALIZARE ŞI ALARMA LA INCENDIU

2012

Bucureşti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Manual de curs / Proiectant Sisteme de Securitate – Modul pentru sisteme tehnice de detecţie şi semnalizare la efracţie, control acces, TVCI şi monitorizare, şi siteme tehnice de detectare, semnalizare şi alarmă la incendiu (ediţie tipărită, 2012) autor Asociaţia Română pentru Tehnica de Securitate

ISBN 978-973-0-12112-4

Reproducerea integrală sau parţială a acestui material de curs se poate face numai cu acceptul scris al autorilor

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU TEHNICA DE SECURITATE BUCUREŞTI Sector 6 Splaiul Independenţei 319 O.B. 152 Etaj 2

www.arts.org.ro

CUPRINS 1. SISTEMUL DE SECURITATE -SOLUŢIA ADECVATĂ AMENINŢĂRILOR PREZENTE- Autor: Ing. Adrian Roşca   2.

CUPRINS

1.

SISTEMUL DE SECURITATE -SOLUŢIA ADECVATĂ AMENINŢĂRILOR PREZENTE- Autor: Ing. Adrian Roşca

 

2.

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIULUI / SISTEME DE DETECTARE, SEMNALIZARE ŞI ALARMARE LA INCENDIU SUPRAVEGHEREA PIEŢEI Autor: Drd. Ing. George Sorescu

3.

PROIECTANT SISTEME DE SECURITATE CUNOAŞTEREA LEGISLAŢIEI INCIDENTE Autor: Comisar Şef de Poliţie Catrinoiu Aurel

4.

SISTEME DE SECURITATE ANTIEFRACŢIE ŞI PROTECŢIE PERIMETRALĂ Autor: Ing. Laurenţiu Popescu

5.

PRINCIPII CONCEPTE SI APLICAŢII PRACTICE ALE TEORIEI FOCULUI Autor: Ing. Cristian Şoricuţ

6.

NOŢIUNI

INTRODUCTIVE

-

SISTEME

DE

TELEVIZIUNE

CU

CIRCUIT

ÎNCHIS Autor: Ing. Viorel Tuleş

 

7.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE – SISTEME DE CONTROL ACCES Autor: Ing. Viorel Tuleş

 

8.

STANDARDIZARE NAŢIONALĂ, EUROPEANĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ. STANDARDE PENTRU SISTEMELE DE ALARMĂ Autor: Ing. Teodor Stătescu

 

9.

ANALIZA RISCURILOR Autor: Ing. Stelian Arion

 

10.

PREVENIREA

ŞI

COMBATEREA

INFRACŢIUNILOR

COMISE

PRIN

EFRACŢIE Formator: Colonel în rezervă Aurel Condruz

 

11.

CLASIFICAREA INFORMAŢIILOR Autor: Dr. Ing. Gheorghe Ilie

 

12.

TEORIA ARDERII MATERIALELOR Autor: Sorin Calotă

7

29

42

57

76

121

143

161

226

262

283

295

13. TERMODINAMICA INCENDIULUI ÎNTR-O INCINTĂ Autor: Sorin Calotă 14. REGLEMENTĂRI ÎN PROTECŢIE ÎMPOTRIVA

13. TERMODINAMICA INCENDIULUI ÎNTR-O INCINTĂ Autor: Sorin Calotă

14. REGLEMENTĂRI

ÎN

PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR Autor: Sorin Calotă

ŞI

STANDARDE

DOMENIUL

INSTALAŢIILOR

DE

15. ELABORAREA SCENARIILOR DE SECURITATE LA INCENDIU Autor: Dr. Ing. Ionel Puiu Golgojan

16. STABILIREA SOLUŢIEI TEHNICE PENTRU SISTEMUL DE SECURITATE ANTIEFRACŢIE ŞI CONTROL AL ACCESULUI Autor: Ing. Laurenţiu Popescu

17. CURS PROIECTARE - SISTEME DE TELEVIZIUNE CU CIRCUIT ÎNCHIS Autor: Ing. Viorel Tuleş

18. REGLEMENTĂRI TEHNICE INSTALAŢII DE DETECŢIE ŞI ALARMARE LA INCENDIU PRINCIPII DE PROIECTARE Autor: Ing. Cristian Şoricuţ

19. NOŢIUNI DE SECURITATE MECANICĂ Autor: Dipl. ing. Mecanic/Master Criminalistică Mihai Bănuleasa

20. PROIECTAREA SISTEMELOR DE MONITORIZARE A ECHIPAMENTELOR DE DETECŢIE A ALARMELOR Autor: Ing. Silviu Clep

21. SISTEME DE PROTECŢIE PERIMETRALĂ. ELEMENTE DE PROIECTARE Autor: Ing. Adrian Roşca

22. INTEGRAREA ŞI INTERACŢIUNEA SISTEMELOR DE SECURITATE Autor: Dr. Ing. Gheorghe Ilie

23. NORME GENERALE PENTRU INSTALAŢIILE DE CURENŢI SLABI Autor: Conf. univ. dr. ing. Daniel Popescu

24. ELABORAREA PROIECTULUI Autor: Conf. univ. dr. ing. Daniel Popescu

25. MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI TEHNIC Autor: Ing. Adrian Vasu

26. NOŢIUNI DE ÎNTOCMIRE A DEVIZELOR Autor: Ing. Adrian Vasu

307

318

332

337

348

364

399

414

445

460

491

530

562

568

SISTEMUL DE SECURITATE -soluţia adecvată ameninţărilor prezente- Lector: Ing. Adrian ROŞCA INTEGRAREA ŞI

SISTEMUL DE SECURITATE -soluţia adecvată ameninţărilor prezente-

Lector: Ing. Adrian ROŞCA

INTEGRAREA ŞI INTERACTIUNEA SISTEMELOR DE SECURITATE

PARTEA I

1. Noţiuni introductive privind activitatea de protecţie a obiectivelor, bunurilor, valorilor, informaţiilor şi persoanelor

1.1 Legislaţia în materie

Principalele reglementări privind această activitate sunt cuprinse în următoarele acte normative:

Legea 10/1995 , legea calităţii în construcţii

Legea 333/2003 , privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor ; actualizată prin Legea 40/ 2010 .

HG 1010/2004 , se referă la condiţiile tehnice de aplicare a prevederilor legii 333

HG 1698/2005 , aduce precizări la HG 1010, privind parametrii necesari pentru proiectarea şi funcţionarea sistemelor de supraveghere prin TVCI

Legea 307/2006 , privind apărarea împotriva incendiilor

Legea 182 /2002, privind protecţia informaţiilor clasificate

HG 585/2002 , Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România

HG 781/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate „secret de serviciu”

HG 28/2008, privind conţinutul cadru al Studiilor de prefezabilitate şi de fezabilitate

Legea 677/ 2001 , pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date

1.2

Ameninţări, vulnerabilităţi, risc

Clădirile, societăţile comerciale, instituţiile publice sau private , alte entităţi de interes public sau privat (obiective în sens restrâns), precum şi activităţile social-cultural-economice, fiinţele umane (obiective în sens larg), pot fi supuse unor acţiuni interne sau externe, de diferite naturi, care, dacă nu sunt luate în considerare şi contracarate prin măsuri adecvate, pot conduce la evenimente nedorite, unele cu consecinţe foarte grave pentru integritatea fizică şi continuitatea lor funcţională, determinând alterarea caracteristicilor lor , constructiv-funcţionale şi chiar distrugeri. Aceste acţiuni sunt referite în literatura de specialitate cu termenul de ameninţare ; prin ameninţare se înţelege un pericol potenţial, ce trebuie evidenţiat funcţie de natura obiectivului care trebuie protejat şi de caracteristicile mediului din care acesta face parte şi care, dacă se concretizează, poate produce consecinţe defavorabile. Evaluarea ameninţării se face printr-un studiu al intenţiilor şi capabilităţilor adversarilor potenţiali. Vulnerabilitatea reprezintă fie o zonă a acţiunii invocate având un grad de ameninţare vizibil sau ridicat, fie caracteristici propice acţiunilor contrare sau, în general, criminalităţii, care poate conduce, de asemenea, la consecinţe dezastruoase. Întrucât ameninţările şi vulnerabilităţile caracterizează orice obiectiv, se poate concluziona că ducerea la îndeplinire a acţiunilor respective, în condiţiile date, presupun existenţa unui risc. Prin risc se înţelege, aşadar, probabilitatea de a se produce şi capabilitatea de a înfrunta un pericol, o situaţie neprevăzută sau de a suporta o pagubă, un eşec în acţiunea întreprinsă. Sau, altfel spus, riscul poate fi considerat o evaluare a probabilităţii ca o ameninţare să folosească cu succes o vulnerabilitate şi să producă o consecinţă dezastruoasă.

Adrian Roşca

Adrian Roşca

Riscul raţional sau riscul acceptat constituie modalitatea de acţiune bazată pe perceperea în cunoştinţă de cauză a gradului de ameninţare şi de vulnerabilitate, capabilă să contracareze pericolul prin măsuri preventive şi/sau să identifice şi să adopte o variantă de atenuare a situaţiei de criză. O variantă de apreciere calitativă a riscului este cea a raportului între eficacitatea variantei optime de desfăşurare a acţiunii şi eficacitatea variantei de protecţie alese. Ca urmare, se poate aprecia că riscul se minimizează în măsura în care alegerea variantei de contracarare a pericolului se optimizează. Uzual, valorile de risc se pot ierarhiza ca în Fig. 1 :

. Uzual, valorile de risc se pot ierarhiza ca în Fig. 1 : Fig. 1. Ierarhizarea

Fig. 1. Ierarhizarea valorilor de risc

Atribuirea unei valori de risc pentru o acţiune sau un eveniment, este condiţionată de doi

factori importanţi: probabilitatea de apariţie a pericolului şi consecinţele apariţiei acestuia, evaluaţi în acelaşi moment (Fig. 2) ; atribuirea este transpusă formal în relaţia:

R = P x C

sau, în termeni ai teoriei mulţimilor :

,

RISC = PROBABILITATE ∩ CONSECINŢE

Din această relaţie rezultă că riscul poate fi ridicat atunci când, fie probabilitatea de producere a pericolului este mare, fie când, în cazul producerii unui pericol, consecinţele sunt pronunţat negative, dar este sigur ridicat când ambii factori sunt mari. În Tabelul 1 sunt prezentate valori uzuale pentru activităţi generale sau specifice agenţilor economici, utilizându-se o scală de 5 trepte:

Tabelul 1

 

Probabilitatea (P)

 

Estimarea

 

Nivelul

probabilitatii

Frecvenţa de apariţie a evenimentului

1

Aproape

1 ev. la 10.000 zile

improbabil

2

Puţin probabil

1 ev. la 1000 zile

3

Probabil

1 ev. la 100 zile

4

Frecvent

1 ev. la 10 zile

5

Permanent

1 eveniment/zi

Nivelul

Consecinţele

5

Dezastruoase

4

Foarte mari

3

Mari

2

Moderate

1

Neglijabile

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

Rezultatul

Valoare

Clasificare risc

conjuncţiei

risc

20

– 25

5

Dezastru

10

– 19

4

Major

5

– 9

3

Mediu

2

– 4

2

Minor

 

1

1

Neglijabil

Activitatea de identificare şi evaluare a riscului este necesară pentru realizarea unei corespondenţe între valorile de risc obţinute şi gradul de acceptabilitate al acestuia, corespondenţă de care depinde politica de securitate ce va fi adoptată de factorii de decizie .

1.3 Conceptul de securitate

Într-o lume în care insecuritatea (nesiguranţa şi instabilitatea) atinge numeroase aspecte ale vieţii cotidiene (sociale, economice, politice, militare ş.a.), acţiunile practice pentru obţinerea regimului normal de funcţionare au fost asociate cu eforturi teoretice, susţinute, pentru definirea şi implementarea unor noi concepte în materie. Ca element de caracterizare a calităţii unui sistem, securitatea este capacitatea sistemului de a-şi conserva caracteristicile constructiv-funcţionale sub acţiunea unor factori distructivi care ar putea să-l transforme în pericol pentru mediul înconjurător şi viaţa oamenilor aflaţi în zona de risc, ori să provoace pagube materiale, informaţionale sau morale.

Securitatea este singurul concept care poate răspunde dezideratelor de siguranţă şi stabilitate necesare pentru buna funcţionare a sistemelor în actualele condiţii, de multiplicare cvasi-exponenţială a riscurilor (Fig. 2).

de multiplicare cvasi-exponenţială a riscurilor (Fig. 2). Fig. 2. Dezideratele securităţii Ca proces în devenire,

Fig. 2. Dezideratele securităţii

Ca proces în devenire, securitatea are ca principal obiectiv stabilitatea sistemelor. Ea are o legislaţie specifică, un suport tehnologic avansat şi se bazează pe strategii, norme, metodologii, procedee, acţiuni şi instituţii specializate, capabile să ofere servicii de siguranţă, protecţie, supraveghere şi condiţii pentru viabilitatea sistemelor şi a utilizatorilor acestora. În consecinţă, securitatea este un parametru principal de calitate al tuturor proceselor şi sistemelor, fără de care eficienţa nu este posibilă.

Practic, noţiunea de securitate poate fi echivalată cu sintagma “absenţa pericolului”, chiar dacă pericolul în sine există, dar nu poate acţiona împotriva sistemului protejat, iar noţiunea opusă, de insecuritate poate fi echivalată cu sintagma “prezenţa pericolului”, care, de data aceasta găseşte în sistemul insuficient protejat terenul propice de acţiune. Cu alte cuvinte, unei securităţi ridicate îi corespunde un risc scăzut, iar unei securităţi scăzute îi corespunde un risc ridicat (Fig. 3).

Adrian Roşca

Adrian Roşca

Adrian Roşca Fig. 3. Dependenţa dintre securitate şi risc 1.4 Conceptul de sistem de securitate Sistemul

Fig. 3. Dependenţa dintre securitate şi risc

1.4 Conceptul de sistem de securitate

Sistemul de securitate este componenta tehnică a răspunsului la ameninţările şi vulnerabilităţile relevate într-un obiectiv pentru care se solicită asigurarea protecţiei . Din punct de vedere structural printr-un sistem de securitate se înţelege ansamblul de echipamente, dispozitive şi subsisteme specifice, interconectate constructiv şi procesual, care îndeplinesc funcţii de protecţie perimetrală, control al accesului, detecţie şi avertizare la efracţie, supraveghere prin TVCI, detecţie şi semnalizare /stingere la incendii, inundaţii şi alte pericole , comunicaţii de securitate, monitorizare, comanda- control în obiectiv. Pentru funcţionarea în bune condiţii a ansamblului este necesar să se completeze această construcţie cu partea procedurală, adică setul de reguli , construit pe baza sistemului şi în concordaţă cu cerinţele benficiarului.

1.5 Necesitatea asigurării securităţii

Din cele expuse până acum se poate aprecia că avem un răspuns clar la întrebarea de ce ne protejam ?: pentru că există ameninţări, identificate în obiectiv şi cuantificate prin alocarea unei anumite valori riscului evidenţiat, deci există motivarea obiectivă. Un argument suplimentar îl reprezintă reglementările la nivel naţional şi/sau cele la nivel european , derivate din statutul actual al României . La această dată , pe plan intern, cadrul legal de asigurare a protecţiei obiectivelor, valorilor, datelor cu caracter de importanţă naţională şi a informaţiilor clasificate este stabilit prin reglementările conţinute în Legea 333/2003, Legea 307/2006, Legea 182 /2002, HG 585/2002 şi HG 781/2002 , în care se precizează cerinţele de realizare a securităţii, precum şi cadrul de relaţii contractuale între deţinătorii de bunuri, valori, informaţii clasificate şi agenţii economici care derulează activităţi ce presupun accesul la acestea . Se observă că securitatea este determinată , atât de condiţionări legale , cât şi de existenţa unor cerinţe contractuale exprese. La acest moment se poate defini securitatea industrială ca fiind compusă din sistemul de norme şi măsuri minimale care reglementeaă protecţia informaţiilor clasificate în domeniul activităţilor contractuale, derulate între entităţi de drept public şi entităţi de drept privat .

2. Managementul riscului 2.1 Concepte privind managementul riscului Cum a fost definit în capitolul 1, riscul reprezintă o evaluare cantitativă a factorului probabilistic

de producere a unor evenimente nefavorabile, asociat conjunctiv cu consecinţele manifestării acestora. Să trecem în revistă elementele determinante care concură la identificarea riscului.

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

O listă succintă, neexclusivă, privind ameninţările uzuale, evidentiaza câteva categorii :

ameninţări cauzate de factorul uman :

o

cadru organizational necorespunzător obiectivului sau procesului de protejat

o

eroare, neglijenţă

o

furt

o

sabotaj

o

spionaj

o

hacking, cracking, malware

o

terorism

cauze complexe tehnice :

o

procese inadecvate , în domeniul : dezvoltare, producţie, servicii,etc

o

hardware şi software necorespunzător

o

testare insuficientă

cauze externe, forţa majoră :

o

accidente (inundaţii, incendii, degajări de gaze toxice, etc)

o

dezastre naturale (trăsnet, foc, inundaţii pe arie largă, cutremur , alunecări de teren, erupţii vulcanice )

o

incidente social-politice ( revolte, revoluţii, războaie , etc)

o

terorism .

Vulnerabilităţile pot active:

apare în domenii diverse de activitate sau corespund unei categorii largi de

protecţie fizică slabă a obiectivelor

sisteme tehnice neperformante ( surse de alimentare, unităţi de procesare, servere de baze de date , software necontrolat , etc)

protecţie informaţională inadecvată :

o

algoritmi de criptare învechiţi

o

protecţie insuficientă a traseelor de cabluri purtătoare de informaţii sensibile

o

comunicaţii de date neprotejate

o

alocarea incorectă a drepturilor de acces

o

lipsa unor dispozitive hard şi soft de protecţie

măsuri organizaţionale incomplete

(recrutare, pregătire, operare, verificare ).

În cazul sistemelor tehnice, experienţa a pus în evidenţă existenţa unor etape specifice : definirea produsului, realizarea sa, funcţionarea cu controlul parametrilor nominali, reconfigurare dinamică sau statică ; este vorba despre aşa-zisul „ciclu de viaţă „ a produsului . Acţiunea de control al riscurilor, activitate complexă, desfăşurată de la nivelul factorilor de conducere , până la nivelul întregului personal, este denumită managementul riscului . În principal, evaluarea riscului se va efectua de cel puţin două ori pe durata de viaţă a produsului, dar, cel mai sigur, se face ori de câte ori apar schimbări calitative sau cantitative în sistem.

Cunoaşterea riscului duce la alegerea atitudinii corespunzătoare : tolerare (acceptare parţială), reducere necesară, asigurare. Principalele etape ale managementului sunt :

identificarea riscului

evaluarea riscului

tratarea riscului .

De mare importanţă în această operaţie complexă este atribuirea rolurilor şi asumarea

responsabilităţilor specifice .In acest sens menţionez , generic, funcţiile din organizaţie , care trebuie să fie implicate în management :

factorul executiv ( investitor, proprietar , director general , etc)

responsabilul de obiectiv (de proces, valoare, ş.a.), care trebuie protejat şi care va furniza toate caracteristicile constructive şi funcţionale

responsabilul cu managementul riscului

Adrian Roşca

Adrian Roşca

echipa de management al riscului

responsabili cu implementarea soluţiilor de control pentru managementul riscului

alte părţi interesate (departamente de resurse umane, financiar-contabil, relaţii publice ş.a.).

2.2 Analiza de risc

Activitatea complexă de determinare a valorii riscului pentru un obiectiv concret este cunoscută

În acest proces, rol important au doi

în literatura de specialitate sub numele de „analiză de risc”. factori:

când se face analiza de risc

cine efectuează această activitate .

Analiza de risc, prin atribuirea unei valori riscului de securitate a unui obiectiv ( situarea pe o scală între risc neglijabil şi dezastru ) , răspunde la o întrebare determinantă în procesul de asigurare a protecţiei unui obiectiv : cât de „tare „ trebuie să fie un sistem de securitate ? Ca urmare, de aici rezultă cerinţe concrete foarte importante privind concepţia şi realizarea sistemului de securitate :

principiile de bază ale concepţiei sale

structura

la ce ameninţări rezistă

ce componente specifice trebuie să încorporeze.

2.2.1 Principalele etape ale analizei de risc sunt :

identificarea resurselor

o

fizice :

obiective

valori (inclusiv „imaginea „ proprietarului )

bunuri

tehnica de calcul

echipamente de comunicaţii

medii de stocare a informaţiilor

infrastructura

o

servicii

de calcul şi comunicaţii

comerţ electronic

utilităţi generale

o

informaţionale

(sisteme de operare, aplicaţii software, utilitare, instrumente de

dezvoltare)

identificarea ameninţărilor la resurse

cunoaşterea vulnerabilităţilor care pot conduce la „succesul” ameninţărilor

identificarea impactului pe care alterarea atributelor specifice informaţiilor îl poate avea asupra resurselor :

o

daune potenţiale

valoare intrinsecă

divulgare

modificare sau distrugere

afectarea continuităţii derulării afacerii (procesului )

o

categorii de daune :

financiare

pierderi de profit

reducerea cotei de piaţă

afectarea imaginii

costuri directe

costuri asociate.

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

Din expunerea activităţilor ce compun analiza de risc se relevă un aspect important şi anume că acest proces este diferit de procesele caracteristice activităţii de inginerie, proiectare, ofertare, etc. El se poziţionează înaintea etapei de concepţie a soluţiei de securitate, fiind precedat doar de inspecţia în obiectiv (site-survey).

La această dată, pe plan naţional, există un număr restrâns de specialişti şi echipe, dedicate rezolvării acestei probleme.

2.2.2 Metode practice de realizare a analizei de risc

Întrucât cursul prezent nu îşi propune să detalieze acest domeniu specific asigurării securităţii obiectivelor, în continuare vor fi menţionate câteva metode concrete , mai des utilizate :

Metoda matricilor de risc

Metoda OCTAVE

Metoda MEHARI .

2.3 Stabilirea strategiei de securitate

În esenţă, managementul riscului reprezintă “teoria”, în timp ce căile de reducere a riscurilor identificate revin managementului securităţii, adica “practicii”.Structural, acesta consta dintr-un complex de măsuri juridice, organizatorice, economice, fizico-tehnologice şi informaţionale capabile

să preîntâmpine acţiunea factorilor distructivi pentru a le diminua sau anihila consecinţele.In funcţie de riscul calculat şi costurile asumate de instituţie, se alege strategia de securitate, care se poate situa pe următoarele trepte :

o

minimală, risc asumat de circa (12-15)% ;

o

suficientă, risc asumat de circa (8-12)%;

o

acoperitoare, risc asumat de circa (5-8)%;

o

sigură, risc asumat de circa (3-5)%.

În funcţie de gradul de acoperire a domeniului de activitate a instituţiei, strategiile sunt de 2 categorii:

o

globale (omogene sau ierarhice);

o

parţiale.

Costurile strategiilor globale sunt mari, calea de urmat depinde de importanţa funcţională a componentei protejate în sistem şi de nivelurile de risc acceptate.

Analizând corespondenţa din figură se poate trage concluzia că pot fi adoptate 3 categorii de atitudini faţă de risc:

acceptarea (tolerarea): se poate adopta faţă de riscurile neglijabile şi de o mică parte a celor minore, care, dacă s-ar produce, ar determina pagube suportabile

reducerea selectivă: se poate adopta faţă de riscurile minore, medii şi o mică parte a celor majore şi ar consta în adoptarea unor măsuri preventive care să reducă posibilitatea producerii evenimentelor nedorite şi utilizarea unor tehnici şi proceduri adecvate de reducere a consecinţelor acestora

asigurarea: se adoptă obligatoriu faţă de riscurile dezastruoase şi o parte a celor majore, pentru care măsurile de securitate proprii ar fi prea costisitoare sau prea complexe şi din aceste cauze aceste riscuri sunt inacceptabile. Imaginea din Fig. 4 prezintă corelarea uzuală între valoarea de risc determinată şi atitudinea recomandată pentru tratarea riscului.

Adrian Roşca

Adrian Roşca

Adrian Roşca Fig. 4. Atitudinea faţă de risc PARTEA A II-A 3. Specificaţii tehnico-operative ale sistemelor

Fig. 4. Atitudinea faţă de risc

PARTEA A II-A

3. Specificaţii tehnico-operative ale sistemelor de securitate

3.1. Cerinţe generale pentru realizarea sistemelor integrate de securitate

3.1.1 Standarde şi norme naţionale şi europene în domeniu

În categoria standarde şi norme specifice domeniului mentionez pe cele mai importante:

HG 1010/2004 , care se refera la condiţiile tehnice care trebuie respectate în procesul de

proiectare şi implementare a sistemelor de alarmăre la efracţie

HG 1698/2005 , care conţine precizări privind utilizarea echipamentelor de TVCI şi la clasele de rezistenţă a mijloacelor mecano-fizice folosite în aplicaţiile de securitate

P118 , normativul de siguranţă la foc a construcţiilor

NP I7/2002 , normativul de proiectare a instalaţiilor electrice de curenţi slabi

18-1/2002, normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice interioare de curenţi slabi aferente clădirilor civile şi de producţie.

I

I 18-2/2002 , normativ pentru proiectarea şi executarea instalatiilor interioare de semnalizare

a incendiilor şi a sistemelor de alarmăre contra efracţiei din cladiri

SR EN 50131

50136

; familie de standarde, adoptate şi în România, care se referă la sisteme

de alarmă la efracţie, sisteme de supraveghere TVCI cu aplicaţii în securitate, sisteme de alarmă socială, sisteme şi echipamente de transmisie a alarmei ,s.a.

SR EN ISO 11064 (partea 1, până la partea a 7-a), proiectarea ergonomică a centrelor de

comandă

SR EN 54 (1

27),

ce conţin cerinţe privind componentele sistemelor de alarmă la incendii

3.1.2 Sistem de tip C3I

Sistemul menţionat în subtitlu (comandă-control-comunicaţii-informaţii) este definit prin structură şi funcţionare unitare , îndeplinind patru funcţii de bază :

Comanda: ce înseamnă transmiterea semnalelor şi mesajelor de la centrul de comandă-control către echipamentele şi dispozitivele cu rol de execuţie (de exemplu, deplasare camere video mobile, blocare-deblocare uşi sau turnicheţi, sirene de alarmare, etc)

Controlul: presupune primirea „reacţiei” sau rezultatului efectuării comenzii

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

Comunicaţii: reprezintă ansamblul de echipamente, mijloace şi aplicaţii software care asigură legăturile necesare între echipamentele din obiectiv ale sistemului de securitate şi ansamblul de instalaţii din centrul de comandă –control

Informaţii: totalul datelor şi informaţiilor propriu-zise existente, memorate, vehiculate în sistem, schimbate cu alte echipamente din exterior sau procesate în interior. Construirea sistemului de securitate ţinând cont de arhitectura prezentată mai sus oferă avantajul conducerii unitare a tuturor echipamentelor şi subsistemelor ce se vor instala, al cunoaşterii exacte a rezultatului generării unei comenzi şi a stării generale de securitate, precum şi posibilitatea integrării unui ansamblu de componente , de construcţie şi care aplică principii fizice de funcţionare diferite.

3.1.3 Arhitectură de sistem deschis

Prin acest termen se întelege concepţia de sistem care constă în construirea sistemului plecând de la un nucleu de bază , la care se pot adăuga componente , în etape ulterioare, fără a fi nevoie de schimbarea nucleului. Aceste categorii de sisteme reprezintă un standard care descrie o structură ierarhică stratificată care permite ca:

descrierea sistemului, proiectarea, dezvoltarea , instalarea, operarea şi mentenanţa să fie asumate de unul sau mai multe „straturi „ din structura ierarhică

setul de funcţii specific unui strat să poată fi accesibil şi stratului situat mai sus

funcţionarea unui strat să nu afecteze activităţile celorlalte straturi

modificarea constructivă şi modernizarea performanţelor unui strat să fie posibilă fără a modifica componenţa, funcţionarea , procedurile (protocoalele ) celorlalte straturi . Conceptul se recomandă a fi aplicat la proiecte complexe, susceptibile a fi dezvoltate sau modernizate ulterior. Pentru viabilitatea acestui tip de sistem este necesar ca elementele componente să fie capabile de efectuarea , în interiorul lor, a unui cuantum ridicat de procesări şi activităţi, pentru a compensa eventualele situaţii când nucleul nu avea prevazută această funcţie. Un asemenea sistem se bazează pe interfeţe standard, deschise şi comunicaţii între „layer-ele” componente.

3.1.4 Integrare hardware şi software

Integrare înseamnă coexistenţa unor subsisteme şi echipamente, cu caracteristici constructive şi procesuale diverse, într-un ansamblu unitar, funcţional, permiţând îndeplinirea unor misiuni specifice, atât de către componente, cât şi de sistemul global rezultat. Specific construcţiei sistemelor de securitate este prezenţa unor subsisteme componente, începând cu controlul accesului, detecţia la efractie şi supravegherea cu mijloace de TVCI, la care se pot adăuga, funcţie de caracteristicile obiectivului de protejat şi alte categorii de subsisteme. Pentru a controla un sistem complex şi a avea o imagine asupra stării reale din obiectiv, este clar că toate informaţiile vor converge către centrul de comandă-control .Tinând cont de principiile fizice diferite de realizare şi funcţionare ale subsistemelor menţionate, problema cunoaşterii stării lor de securitate devine deosebit de dificilă, mai ales în situaţia existenţei unui număr mare de componente . În acest scop intervine necesitatea suplimentării integrării cu mijloace software , care pe lângă conversia diverselor semnale primite şi prezentarea unitară a situaţiei către factorul uman , pot indeplini şi funcţii de asistare a acestuia în procesul de luare a deciziei adecvate, în cazul unui eveniment de securitate .

3.1.5 Protecţia în adâncime

Conceptul înseamnă că bunurile sau valorile de cea mai mare importanţă pentru proprietar se vor situa în interiorul unor inele concentrice de protecţie , la care se poate ajunge numai deţinând drepturi de acces special alocate şi trecând printr-o succesiune de filtre de acces. El provine din preluarea unor principii consacrate în sistemele militare . Realizarea inelelor de protecţie se va proiecta ţinând cont de principii speciale ce se vor detalia la subsistemul de

protecţie perimetrală.

Adrian Roşca

Adrian Roşca

3.1.6 Dispunerea distribuită în obiectiv a valorilor de importanţă deosebită

Luând în calcul şi posibilitatea ca, totusi, în anumite condiţii , un eventual atacator să ajungă până la bunurile sau valorile majore , se recomandă ca acestea să fie separate şi ascunse în locaţii diferite , protejate corespunzător, pentru a minimiza daunele posibile în cazul unei intruziuni neautorizate. În funcţie de caracteristicile obiectivului şi de rezultatele analizei de risc se vor proiecta , chiar în această situaţie, mai multe filtre de trecere şi obstacole , pentru a îngreuna ajungerea la aceste bunuri.

3.1.7 Redundanţa

În general, prin redundanţă se întelege conceperea, proiectarea şi implementarea a două sau mai multe echipamente de rezervă, care pot îndeplini acelaşi rol şi la care se recurge în situaţia căderii (afectării) echipamentului aflat în funcţionare normală. Este cazul de dispozitive de memorare (active

sau pasive), interfete sau chiar unităţi de procesare .Corect şi necesar este să extindem această gândire

şi pentru mijloacele de comunicaţii între subsisteme şi centrul de comandă-control, precum şi referitor

la modul cum se propune soluţia de electroalimentare.

3.1.8 Modularitate

Modularitate, în cazul sistemelor complexe, înseamnă conceperea, proiectarea şi realizarea acestora din componente care îndeplinesc funcţii precise şi care răspund la atingerea scopului principal de funcţionare prin interconectare fizică şi operaţională. Asigurarea continuităţii în funcţionare şi a reducerii timpului afectat operaţiilor de intervenţie

a determinat , de mai mult timp, proiectarea şi construirea de asemenea produse şi sisteme modulare. Această particularitate permite realizarea simplă a activităţilor de extindere capacităţi, îndeplinirea rapidă a operaţiilor de mentenanţă, precum şi asigurarea redundanţei în funcţionare .

3.1.9 Protecţia elementelor critice

Elementele critice sunt acele bunuri/ componente/ sisteme sau infrastructuri a căror afectare, în urma unui eveniment de securitate, poate produce consecinţe deosebit de nefavorabile pe plan material sau valoric, conducând chiar la pierderea de vieţi omeneşti sau alterarea substanţială a mediului . Protecţia lor face obiectul unei analize de risc speciale, care revine, de regulă, în sarcina autorităţilor statului .

3.1.10 Protecţia comunicaţiilor de securitate

Comunicaţiile de securitate reprezintă o componentă distinctă a structurii unui sistem de securitate , încorporând atât transmiterea de situaţii de securitate şi mesaje-comenzi între centrul de comanda-control şi forta de interventie locala, cât şi schimbul de informaţii între obiectiv şi autorităţile abilitate să intervină în tratarea evenimentelor de securitate (poliţia, jandarmeria, detaşamente ale poliţiei militare, pompierii, s.a.). în cea mai mare parte datele şi informaţiile vehiculate fiind de un grad ridicat de senzitivitate , alterarea, compromiterea sau pierderea lor având consecinţe din cele mai defavorabile pentru securitatea obiectivului protejat .

3.1.11 Protecţia informaţiilor clasificate şi neclasificate

Termenul generic de informaţii clasificate, potrivit legii 182/2002, se referă la informaţiile, datele, documentele şi obiectivele de interes pentru securitatea naţională, a căror dezvăluire sau diseminare neautorizată produce consecinţe defavorabile majore pentru statul/ naţiunea respectivă .Din acest motiv ele trebuie protejate corespunzător , în funcţie şi de nivelul consecinţelor produse . Informaţiile neclasificate se referă la un spectru destul de larg în care intră , de exemplu, bonitatea unei societăţi comerciale, planurile de afaceri, studii de piaţă, politica de preţuri, baze de date cu informaţii derspre salariaţi şi multe altele, în funcţie de categoria persoanei juridice de drept public sau privat. Parcurgând rapid această lista este evident că avem un fond de informaţii deosebit de important şi chiar determinant pentru existenţă şi poziţia pe piaţă a entităţii juridice.

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

La capitolul 2, referitor la analiza de risc, am menţionat, succint, etapele realizării acestei

activităţi. În funcţie de natura şi complexitatea unui obiectiv de protejat, acesta se poate, virtual, împărţi în patru componente :

I. componenta fizică

II. componenta funcţională (procesuală)

III. componenta informaţională

IV. componenta de personal .

Este un lucru evident, la acest moment de timp, că ponderea componentei informaţionale a crescut foarte mult , fie că se referă la informaţii clasificate şi/sau la cele neclasificate . În funcţie de tipul de informaţii deţinut, de clasificarea acestora şi de rolul jucat în activitatea de bază a agentului economic sau institutiei în cauză , informaţiile trebuie protejate! Modul cum se realizează acest lucru depinde de o serie întreagă de factori economici, juridici, funcţionali, tehnici şi organizaţionali .

3.2 Funcţionarea interconectată a subsistemelor componente

Revenind la cele menţionate la capitolul privind managementul riscului subliniez, din nou, importanţa deosebită a efectuării analizei de risc , de către specialişti cu experienţă , la momentul iniţial al demarării activităţii de asigurare a securităţii unui obiectiv . Având ca bază acest document se stabilesc foarte clar soluţia de securitate şi cerinţele pentru redactarea proiectului :

categoriile de subsisteme de securitate necesare

echipamentele şi dispozitivele ce intră în compunerea subsistemelor

încadrarea în cerinţele privind factorii de mediu

răspunsul adecvat la nivelul de risc determinat în obiectiv .

Pentru efectuarea acestor activităţi un sprijin util îl constituie cunoaşterea prevederilor din

familia de standarde SR EN 50131

( în special la clădiri) este determinantă cunoaşterea Scenariului protecţiei la foc, document elaborat de specialiştii în acest domeniu. Un alt element care are impact în redactarea proiectului de securitate este definirea interconectărilor fizice şi logice dintre componentele sistemului :

. În asigurarea securităţii reale şi complete a unui obiectiv

50136

corelarea dintre subsistemul de control acces şi cel de detecţie la efracţie

legăturile funcţionale între subsistemul de control acces şi de detecţie la efracţie cu subsistemul de supraveghere prin TVCI

legăturile funcţionale între subsistemul de control acces şi subsistemul de detecţie la incendiu

corelarea detecţiei la incendiu cu supravegherea prin TVCI

supravegherea şi detecţia perimetrală se asociază cu supravegherea prin TVCI

asigurarea măsurilor de protecţie a comunicaţiilor de securitate în legătură directă cu importanţa şi clasificarea componentei informaţionale a obiectivului . Este evident, pentru cea mai mare parte dintre specialiştii în protecţia obiectivelor că, orice produs, indiferent de nivelul său de performanţă, realizat numai prin alăturarea de subsisteme sau dispozitive din domeniul securităţii, fără o integrare şi funcţionare interconectată , rămâne la stadiul de „ghiveci tehnic”.

3.3 Interacţiunea cu factorul uman În raporturile acţionale faţă de mecanismul (sistemul) de securitate, factorul uman se află în

următoarele ipostaze:

creator al conceptului, strategiei şi mecanismului de securitate

coordonator al procesului central de funcţionare

realizator al proiectului de securitate

operator în diferite puncte de funcţionare

component al echipei de întreţinere şi dezvoltare

component al echipelor de intervenţie

Adrian Roşca

Adrian Roşca

creator şi executant al scenariilor de antrenare

autoritate de avizare, omologare şi autorizare

beneficiar al comportamentului şi funcţionalităţii sistemului

subiect de drept al acţiunii sistemului, fiind principalul generator al aspectelor negative, producătoare de insecuritate . În procesul de redactare a proiectului de securitate, sunt elemente pe care este necesar să le menţionăm , în scopul asigurării corelării funcţionale dintre om şi sistem . Trebuie să avem în vedere faptul că proiectul se adresează nu numai echipei de instalare , punere în funcţiune şi programare . În acest sens , se va redacta , ca parte a proiectului, Manualul de utilizare, care se adresează , atât echipei de operare, cât şi forţei de intervenţie locale. Respectând procedurile legale în materie , documente şi informaţii existente în sistem se pot prezenta/ transmite către reprezentanţii forţelor externe care contribuie la asigurarea securităţii obiectivului : de la poliţie, jandarmerie, pompieri , ş.a.

3.4 Cerinţe specifice

În continuare sunt prezentate cerinţe specifice pentru categoriile principale de subsisteme de securitate care se regăsesc în structura integrată a unui sistem complex de securitate . Este necesar să facem diferenta între funcţiile unui subsistem şi cerinţele specifice de concepţie şi proiectare. Funcţiile reprezintă caracteristici proprii ale subsistemelor, iar cerinţele se referă la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească atât subsistemul , cât şi corelaţiile sale cu celelalte subsisteme.Cerinţele vor fi prezentate , la modul general, aplicarea lor în cadrul proiectului făcându-se pe baza rezultatelor analizei de risc şi cerinţelor exprese ale proprietarului/beneficiarului.

3.4.1 cerinţe specifice pentru subsistemele de protecţie perimetrală

Principalele cerinţe specifice sunt :

continuitatea protecţiei pe care trebuie să o asigure inelele perimetrale

inelul perimetral va avea aceeaşi rezistenţă în faţa eventualelor atacuri, aşa cum s-a relevat în analiza de risc

dimensionarea fâşiei de siguranţă şi stabilirea obstacolelor cu rol de întârziere

detecţia timpurie a posibilelor încercări de intruziune

corelarea funcţionării detecţiei perimetrale cu funcţiile ce revin subsistemelor de control acces şi supraveghere prin TVCI

întârzierea pătrunderii neautorizate în obiectiv

asigurarea spaţiilor necesare patrulării şi intervenţiei pe perimetru

3.4.2. cerinţe specifice pentru subsistemele de control acces :

concepţia şi proiectarea trebuie să aplice lista drepturilor de acces, stabilite de proprietar/

utilizator , precum şi ordonarea fluxurilor de circulaţie în obiectiv, pe zone şi intervale de timp

protectia personalului şi a mijloacelor auto faţa de eventuale disfuncţionalităţi ale dispozitivelor de blocare a accesului

subsistemul de control acces nu trebuie să permită, în nici un caz , blocarea personalului în spaţiile controlate

corelarea cu scenariul la foc aprobat pentru obiectiv şi cu politica de control al accesului în cazul situaţiilor de urgenţă (incendii, inundaţii, acces neautorizat, alte pericole)

corelarea alegerii tipurilor de echipamente şi funcţiilor implementate cu concluziile analizei de risc şi cerinţele exprese ale utilizatorului (de exemplu, adăugarea serviciului „anti-pass back”, utilizarea de cititoare de tip biometric, s.a.)

subsistemul va îndeplini şi funcţia de „black box”, privind istoria, mesajele şi comenzile aferente funcţionării sale

corelarea funcţionării acestui subsistem cu serviciile asigurate de subsistemul TVCI

corelarea funcţionării acestui sistem cu derularea aplicaţiei software de asigurare a managementului securităţii

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

3.4.3. cerinţe specifice pentru subsistemele de detecţie la efractie :

concepţia şi proiectarea trebuie să aplice lista drepturilor de acces, stabilite de proprietar/ utilizator

corelarea alegerii tipurilor de echipamente specifice cu gradul de importanţă a bunurilor, valorilor, clasificării informaţiilor existente în locaţiile protejate la efracţie

corelarea funcţionării acestui subsistem cu serviciile asigurate de subsistemul TVCI

3.4.4 cerinţe specifice pentru subsistemele de detecţie si/sau stingere incendiu

corelarea cu serviciile subsistemului de supraveghere prin TVCI, în scopul identificării caracteristicilor eventualelor incendii produse

furnizarea de informaţii de tip stare privind trapele de fum, uşi de separare la incendiu, etc, către centrul de monitorizare sau comandă-control al sistemului

furnizarea către aplicaţia software de management a securităţii, a semnalelor de alarmă de incendiu sau tehnice, oferind acesteia controlul activării şi dezactivării zonelor de detecţie incendiu

interconectarea cu subsistemul de stingere incendiu, prin monitorizarea unor componente de bază ale acestuia : starea nivelului apei în rezervoare, starea pompelor de apa, a hidranţilor de incendiu, alte elemente determinante

intercorelarea cu alte subsisteme tehnice şi echipamente din obiectiv care concură la îndeplinirea măsurilor de limitare a extinderii incendiului, stingerii acestuia, precum şi la evitarea producerii de efecte negative indirecte ( alertarea personalului în vederea părăsirii din timp a spaţiilor afectate, deconectarea de instalaţii şi sisteme pentru a nu fi deteriorate de agenţii de stingere, etc)

legătura cu echipamentele de sonorizare şi adresare publică, în scopul prevenirii producerii panicii în rândul personalului şi asigurării condiţiilor propice intervenţiilor forţelor specializate (pompieri locali sau publici)

tratarea specifică a subsistemelor de detecţie şi semnalizare la inundaţii, substanţe toxice, explozive, droguri, arme albe, din categoria CBRN, etc

3.4.5. cerinţe specifice pentru subsistemele de supraveghere prin TVCI

în cazul existenţei unor cerinţe suplimentare de detecţie în obiectiv se vor alege echipamente care îndeplinesc şi funcţia de detecţie video a mişcării

alegerea şi montarea camerelor video în funcţie de identificarea ameninţărilor la adresa obiectivului ( de tip „anti-vandal”, montaj la înălţimi inaccesibile, etc)

corelarea funcţionării acestui subsistem cu subsistemele de protecţie perimetrală, control acces, detecţie la efractie , detecţie şi stingere a incendiilor

completarea documentaţiei tehnice cu desene de acoperire a supravegherii video în scopul evidenţierii încadrării în condiţii de vizibilitate maximă şi evitării zonelor moarte

completarea amplasărilor cu detalii de montaj corespunzătoare

în funcţie de obiectiv şi rezultatele analizei de risc se vor propune echipamente video care îndeplinesc şi funcţia de „tracking”

furnizarea de imagini către sediul grupei de intervenţie, pentru clarificarea caracteristicilor atacului

şi identificarea căilor/zonelor în care se deplasează infractorii după intruziunea în obiectiv.

3.4.6. cerinţe specifice pentru subsistemele de comunicaţii de securitate

separarea traseelor de cabluri aferente sistemului de securitate separat faţă de traseele şi cablurile aparţinând altor subsisteme existente în obiectiv

protejarea traseelor şi cablurilor împotriva accesului neautorizat (distrugere, interceptare, inserare de echipamente parazite sau cu informaţii false, etc)

montarea traseelor şi cablurilor destinate vehiculării informaţiilor clasificate la vedere şi special marcate în scopul detectării rapide a încercărilor de acces neautorizat

în funcţie de rezultatul analizei de risc se vor proteja corespunzător mijloacele de comunicaţii aferente sistemului de securitate :

o

canalele pe fir sau FO (acces cu parole, criptare voce şi date , constituire de canale tip VPN, etc)

o

canalele radio (acces cu parole, reţele radio criptate, cu salt de frecvenţă, s.a.)

Adrian Roşca

Adrian Roşca

o reţele de calculatoare (detecţia intruziunilor neautorizate în retele, protejarea accesului logic cu parole, inserare echipamente de tip „fire-wall”, criptare, etc)

proiectarea şi implementarea de canale de rezervă, cu comutare „la cald” sau „la rece”

3.4.7. cerinţe specifice pentru subsistemele de monitorizare şi/sau comandă-control

protecţia fizica a spaţiului alocat, precum şi a personalului de deservire

asigurarea condiţiilor tehnice de lucru (de regulă, separarea spaţiului tehnic cu echipamente

de electroalimentare, concentratoare de semnale, echipamente de comutare, s.a. , de spaţiul destinat operării sistemului)

asigurarea condiţiilor de funcţionare, precum şi a celor ergonomice, prin concept şi proiectare (iluminat, dispunere ecrane de afisare şi monitorizare, dispunere dispozitive de comandă a diverselor acţionări şi semnalizări , construcţie pupitre, alegere scaune, stabilire trasee de circulaţie, proceduri de lucru, de asigurare a mentenanţei fără perturbarea procesului de operare/monitorizare, etc)

asigurarea redundanţei la nivelele :

centru de comandă-control principal şi de rezervă

alimentarea cu energie electrică ( din două surse de energie, grup generator cu anclanşarea automată a rezervei , echipamente de tip UPS,

canale de comunicaţii între sistem şi centre de monitorizare la distanţă

integrare hardware

integrare software

implementare de aplicaţii software de management al securităţii.

3.4.8. cerinţe specifice pentru alte categorii de subsisteme integrabile

În cazul unor obiective în care se desfăşoară activităţi cu caracter deosebit (unele menţionate în conţinutul capitolului 4 ) se pune problema integrării unor subsisteme particulare, cum sunt cele de sonorizare şi adresare publică sau , la clădirile moderne , subsisteme de tip BMS (Building Management Systems) . Cerinţele de proiectare , pentru aceste ultime sisteme, sunt de asigurare a schimbului reciproc de informaţii şi stări între ele şi sistemul de securitate. De regulă, comenzile provenite din sistemul de securitate se transmit şi către BMS . Pentru evitarea unor disfuncţionalităţi previzibile, este bine ca, din faza de stabilire a soluţiei tehnice generale, să se prevadă toate interconectările necesare .

3.4.9. Parametri de performanţă şi securitate

Timpul de interceptare a intruşilor

Este un parametru capital ( şi confidenţial sau chiar clasificat) în faza iniţială a procesului de

proiectare, când se aleg echipamentele, dispozitivele de blocare a accesului, obstacolele de intarziere a pătrunderii neautorizate în obiectiv, modulele de transmitere a semnalelor de alarmă şi modul cum răspund echipamentele centrale de afişare şi semnalizare.Se calculează adunând timpii necesari pentru:

forţarea perimetrului

parcurgerea fâşiei de siguranţă

parcurgerea distanţei de la perimetru la clădirea vizată

forţarea accesului în clădirea protejată

ajungerea la compartimentul protejat

forţarea accesului în compartimentul protejat

atingerea incintei protejate

forţarea accesului în incinta protejată

forţarea containerului de securitate .

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ Fig. 5 Detalierea timpilor de acces la bunul protejat Trebuie avută în vedere şi

Fig. 5 Detalierea timpilor de acces la bunul protejat

Trebuie avută în vedere şi caracteristica definitorie a bunului protejat : în caz de bun sub forma de informaţie este necesar să se asigure interceptarea intrusului inainte ca acesta să aiba acces la el, altfel informaţia îşi va pierde confidenţialitatea . Serveşte şi ca indice de calitate în cadrul etapei de testare & evaluare a sistemului instalat .

Raportul beneficiu/ cost în cazul sistemelor de securitate

Conform prevederilor HG 28/2008 , un capitol necesar şi obligatoriu al studiului de fezabilitate pentru investiţii complexe , îl constituie raportul beneficiu/ cost . Este unanim recunoscut că, indiferent de valoarea şi importanţa obiectivului şi, implicit, a sistemului de securitate corespunzător, investiţia în securitate nu aduce profit ! În acelaşi timp, însă, se

poate calcula raportul beneficiu/ cost, ţinând cont de faptul că, pe durata exploatării sistemului de securitate, proprietarul va beneficia de reducerea cheltuielilor ocazionate de producerea diverselor evenimente de securitate .

Indicatori de eficienţă în cazul investiţiilor în securitate

În literatura de specialitate sunt menţionaţi următorii indicatori:

SLE (Single Loss Expectancy ) , care reprezintă pierderea generată de exploatarea unei vulnerabilităţi ; concret , SLE =AV * EF , adică produsul între valoarea bunului ( AV ) şi factorul de expunere (EF) . Pentru evaluarea indicatorului global pe obiectiv SLEg se practică o suprapunere liniară, ponderată, a tuturor indicilor pentru vulnerabilităţile identificate .

ARO (Annual Rate of Occurence ) , care se referă la volumul de experienţă deţinut, date statistice , raportul risc-asigurări .

ALE (Annual Lost Expectancy ) , calculată prin formula ALE=ARO *SLEg

ROSI (Return on Security Investment ) , unde :

ROSI=(ALEiniţial)-(ALE după măsuri) –(cost anual măsuri) .

Indicatorul global ROSI

serveşte şi pentru evidenţierea efectului economico-financiar al

investiţiei în securitate pentru obiective de importanţă majoră.

4. Caracteristici aferente unor categorii frecvente de obiective protejate

Una din caracteristicile particulare ale unui sistem de securitate este faptul că, deşi foloseşte scheme uzuale, generale, de interconectare ale echipamentelor şi subsistemelor componente, ca şi o gamă repetabilă de dispozitive (senzori, detectoare, cititoare de cartele, camere video , etc ), fiecare sistem este unic . Această unicitate este determinată de faptul că obiectivul , bunul protejat , este , de fiecare dată, diferit , se confruntă cu alte ameninţări specifice, chiar dacă cerinţele de securitate pot fi similare .

Adrian Roşca

Adrian Roşca

În funcţie de apartenenţa la diverse categorii de obiective, cerinţele de securitate vor fi specifice. Mai jos este prezentata o lista cu obiective frecvente pentru care se solicită protecţia:

Obiective din sectorul bancar :

necesitatea protejării , în mod deosebit , a încăperilor de tip „tezaur” ale băncilor

asigurarea caracterului de spaţiu public de interes privat şi a unui grad de transparenţă faţă de clienţi

efectuarea transportului de valori în condiţii de siguranţă

funcţionarea permanentă a automatelor bancare ( prin accesul liber al clienţilor) , în condiţii de securitate a banilor

Centre comerciale :

separarea zonelor administrative faţă de spaţiile publice, dedicate vânzărilor

supravegherea video a operaţiilor de la casele de marcat

supravegherea video a raioanelor cu mărfuri de valori ridicate

dotarea cu subsisteme de detecţie şi stingere incendii , pe spaţii extinse

asigurarea cu echipamente de sonorizare şi adresare publică

alarmarea publicului în caz de urgenţă (incendiu, cutremur ) , deblocarea căilor de acces şi a ieşirilor de siguranţă

Obiective aeroportuare :

asigurarea fluxurilor reglementare de circulaţie ale publicului

cooperarea cu forţele antitero

păstrarea , în siguranţă, a bunurilor de valoare

supravegherea video a fluxurilor de circulaţie şi a spaţiilor publice

supravegherea mijloacelor de transport specifice aflate pe aeroporturi sau în porturi

cooperarea cu serviciile vamale

Depozite :

detecţia timpurie a încercărilor de intruziune în perimetru

asigurarea cu dispozitive de blocare a accesului neautorizat faţă de posibile încercări de forţare (road blocker, tyre killer, turnicheţi , etc), corespunzător cu ameninţările identificate

la analiza de risc

dotarea forţelor interne de intervenţie, în funcţie de dimensiunile şi caracteristicile terenului, cu mijloace auto de deplasare (autovehicule de teren, ATV-uri , etc )

implementarea de subsisteme de detecţie şi alarmare la efracţie , pentru spaţiile de depozitare

asigurarea cu subsistem de securitate a comunicaţiilor , în condiţii de confidenţialitate şi integritate

Obiective de importanţă naţională :

corelarea cerinţelor de securitate reieşite din analiza de risc cu cerinţele de îndeplinire a reglementărilor legale în materie, privitor la zonele de securitate

implementarea măsurilor de securitate pentru protecţia reţelelor de date din obiectiv

asigurarea măsurilor de comunicaţii cu alte centre similare şi cu forţele publice de intervenţie

Penitenciare :

dotarea cu dispozitive de blocare a accesului neautorizat , corespunzătoare cu rezistenţa elementelor de construcţie existente

detecţia încercărilor de trecere neautorizată a perimetrului

dotarea cu echipamente de control al persoanelor şi bagajelor în scopul detectării de arme, substanţe periculoase, droguri ,etc

proiectarea fluxurilor de circulaţie a persoanelor în locaţie, în acord cu procedurile interne şi pentru asigurarea evacuării controlate a deţinutilor , în situaţii de urgenţă

alegerea dispozitivelor plasate în obiectiv (filtre de acces, camere video, etc ) din categoria „antivandal „

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

Conducte magistrale „oil and gas” :

identificarea segmentului de conducte unde s-a produs o încercare de furt sau distrugere

amplasarea punctelor unde staţioneaza forţele de intervenţie , în mod distribuit pe toată lungimea de supravegheat , pentru asigurarea unui timp redus de deplasare la locul atacului

mascarea şi protejarea elementelor de detecţie şi comunicaţie , atât la factorii de mediu , cât şi faţă de eventualele încercări de distrugere

Transporturi de valori :

monitorizarea permanentă a poziţiei vehiculului , precum şi a parametrilor de funcţionare a acestuia

asigurarea continuă a comunicaţiilor cu personalul din vehicul, în condiţii de confidenţialitate şi integritate a transmisiilor

protejarea comunicaţiilor faţă de încercări de perturbare a acestora

5. Funcţiile specifice ale subsistemelor de securitate componente

5.1 Subsistem de protecţie perimetrală

Funcţiile subsistemului de detecţie perimetrală sunt:

detecţia încercărilor de pătrundere sau ieşire neautorizată în/din perimetru

anunţarea operatorilor cu privire la tentativele de efracţie la nivelul perimetral, cu indicarea zonei în care au loc acestea

alarmarea sistemului de televiziune în scopul atenţionării operatorilor, identificării elementelor specifice intruziuniii şi comutării la afişare pe monitoare a camerelor video de pe zona de perimetru în care s-a produs evenimentul de securitate

transmiterea de semnale de alarmă sau sabotaj, pe zone, către sistemul DISPECERAT

transmiterea către aplicaţia software de management al securităţii a semnalelor de alarmă sau sabotaj, oferind acestuia controlul activării şi dezactivării zonelor de perimetru şi posibilitatea confirmării primirii semnalelor de alarmă

dezactivarea individuală a zonelor de detecţie perimetrală pentru permiterea accesului autorizat în perimetru, cu comanda locală de la punctul de control sau din DISPECERAT

dezactivarea individuală a zonelor de detecţie perimetrală în cazul în care este necesară efectuarea de lucrări care ar duce la generarea de alarme false.

5.2

Subsistem de control al accesului

Funcţiile subsistemului de control acces sunt:

implementarea drepturilor de acces, stabilite pe baza Fişei postului şi cu respectarea principiului „necesităţii de a cunoaşte „

interzicerea accesului neautorizat al persoanelor şi vehiculelor în zonele de securitate ale obiectivului

implementarea funcţiei „anti-passback„ , la obiectivele cu un nivel ridicat al protecţiei

anunţarea operatorilor cu privire la tentativele de pătrundere neautorizată la nivelul inelelor de securitate, cu indicarea filtrului (punctului de control acces ) unde au loc acestea

alarmarea subsistemului de televiziune în scopul atenţionării operatorilor şi comutării la afişare pe monitoare a camerelor video care supraveghează filtrul violat

transmiterea de semnale de alarmă sau sabotaj, provenite de la filtre, către sistemul DISPECERAT

transmiterea către aplicaţia software de management al securităţii a datelor privind accesele valide şi invalide, a semnalelor de alarmă sau sabotaj

facilitarea obţinerii de situaţii şi rapoarte privind prezenţa, circulaţia şi răspândirea personalului în zonele de securitate ale obiectivului

dezactivarea automată a filtrelor de control acces la apariţia de situaţii de urgenţă, confirmate în sistemul de detecţie a incendiilor

dezactivarea manuală a filtrelor de control acces în situaţii de urgenţă .

Adrian Roşca

Adrian Roşca

5.3 Subsistem de detecţie şi alarmare la efracţie

Funcţiile subsistemului de detecţie şi alarmare la efracţie sunt:

detecţia încercărilor de intruziune în zonele de securitate, sau în incintele protejate

semnalizarea operatorilor cu privire la tentativele de efracţie la nivelul zonelor de securitate, cu indicarea zonei în care au loc acestea

alarmarea sistemului de televiziune în scopul atenţionării operatorilor şi comutării la afişare pe monitoare a camerelor video din zona de securitate în care se produce evenimentul

transmiterea către aplicaţia software de management al securităţii a semnalelor de alarmă sau sabotaj, pentru a comanda activarea sau dezactivarea zonelor de securitate şi posibilitatea confirmăarii primirii semnalelor de alarmă

dezactivarea individuală a zonelor de securitate pentru permiterea accesului autorizat în zona, cu comanda locală de armare/dezarmare sau din DISPECERAT

posibilitatea de programare / reprogramare din DISPECERAT a codurilor de acces în vederea armării / dezarmării locale, de la unităţile locale amplasate lîngă incintele protejate

dezactivarea individuală a zonelor de securitate în cazul în care este necesară efectuarea de lucrări care ar duce la generarea de alarme false.

5.4

Subsistem de supraveghere prin TVCI

Funcţiile subsistemului de televiziune cu circuit inchis sunt:

supravegherea perimetrului obiectivului

detecţia încercărilor de intruziune la nivelul perimetrului obiectivului, prin utilizarea funcţiei VMD

supravegherea zonelor interioare perimetrului (curtea )

supravegherea punctelor de control acces

supravegherea zonelor (intrărilor ) de securitate

urmărirea intruşilor în interiorul perimetrului

supravegherea unor zone importante din interiorul clădirii (spaţii cu risc crescut de producere a incendiilor sau alte evenimente deosebite )

evaluarea alarmelor date de sistemul de efracţie, alertelor de control acces sau a evenimentelor critice

înregistrarea de imagini video pentru analiza post-eveniment

redarea , la cerere, a imaginilor înregistrate , pe baza funcţiilor de înregistrare indexată

îndeplinirea altor funcţii specifice (de exemplu, recunoaşterea numerelor de înmatriculare ale vehiculelor , etc) .

5.5

Subsistem de detecţie şi semnalizare la incendii, inundaţii, CO2, CH4, substanţe

toxice, explozive, droguri, din categoria CBRN, ş.a. Conceptul general de protecţie la foc pentru orice cladire are ca scop următoarele obiective:

protecţia vietii oamenilor

protecţia bunurilor materiale

prevenirea întreruperii activităţii.

Riscurile la foc sunt definite într-un concept multinivel de protecţie la foc care precizează obiective de protecţie specifice. Aceasta înseamnă că fiecare incintă trebuie protejată prin măsuri

adecvate, astfel încât nici-un foc incipient să nu se dezvolte într-un incendiu serios. Măsurile de protecţie la foc se pot împărţi în două grupe:

măsuri de protecţie pasive (de natură constructivă )

măsuri de protecţie active (monitorizarea spaţiilor de risc , detectarea incipientă, semnalizarea, stingerea). Pentru sistemele de detecţie incendiu, gradul de supraveghere se defineşte ca fiind aria

supravegheată de un echipament automat, raportată la aria totală, utilă a clădirii. Există mai multe concepte:

supraveghere parţială, selectivă, numai pentru anumite compartimente sau zone, menţionate la construcţie prin aşa-numitul scenariu de foc

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

supraveghere totală , care include toate spaţiile circulate, incintele, casa scărilor, zone pentru canale de cabluri , s.a. Funcţiile sistemului de detecţie şi semnalizare incendiu, inundaţii sunt:

detectarea incipientă a incendiilor prin identificarea unuia sau mai multor fenomene tipice focului, cum ar fi produşii de combustie, fum, flăcări sau căldură

anunţarea operatorilor cu privire la apariţia unui incendiu sau a unei alarme tehnice, cu indicarea zonei în care s-a produs acesta

alarmarea sistemului de televiziune în scopul verificării alarmei şi evaluării evenimentului

interconectarea hardware a subsistemului de detecţie cu subsistemele de control acces şi supraveghere prin TVCI

transmiterea către aplicaţia software de management a securităţii, a semnalelor de alarmă de incendiu sau tehnice, oferind acesteia controlul activării şi dezactivării zonelor de detecţie incendiu

dezactivarea individuală a zonelor de detecţie incendiu, în cazul în care este necesara efectuarea de lucrari care ar duce la generarea de alarme false

testarea integrală sau pe zone a sistemului de detecţie la incendiu

semnalizarea apariţiei unui incendiu prin dispozitivele de alarmare locale (hupe, lămpi , mesaje sonore preînregistrate )

comanda echipamentelor de stingere (pompe de incendiu, rezervoare de agenţi de stingere, etc ) şi a altor componente : instalaţia de ventilare, instalaţia de evacuare mecanică a fumului, uşi antifoc, etc

alertarea automată a forţelor de intervenţie, conform cu algoritmul prevăzut în Planul de apărare al obiectivului împotriva incendiilor

detectarea apariţiei inundaţiilor şi alertarea echipelor de intervenţie

detectarea existenţei radiaţiilor periculoase şi/sau a substanţelor toxice

detecţia gazelor toxice şi semnalizarea acesteia

înştiinţarea personalului prin sistemul de adresare publică .

5.6

Subsistem de comunicaţii de securitate

Soluţia propusă pentru subsistemul de comunicaţii de securitate este o configuraţie complexă, menită să contribuie la creşterea nivelului de securitate informaţional , să fie eficient şi flexibil. În elaborarea soluţiei s-au avut în vedere mai multe elemente importante :

securitatea transmisiilor de voce , pentru asigurarea protecţiei acestora, între utilizatorii sistemului ( factori de conducere, personal de supraveghere , forţa de intervenţie locală şi forţele de interventie externa )

securitatea comunicaţiilor radio (de regulă , în interiorul obiectivului )

securitatea reţelelor de calculatoare care vehiculează date şi elemente care se referă la starea de securitate din obiectiv . În funcţie de complexitatea obiectivului şi de importanţa bunurilor şi informaţiilor de protejat se vor lua măsuri speciale pentru asigurarea confidenţialitatii şi integrităţii comunicaţiilor . În acest sens se poate avea în vedere aplicarea unor tehnici de protecţie, prin implementarea de aplicaţii criptografice. 5.7 Subsistem de monitorizare şi comanda-control (DISPECERAT) Aşa cum s-a evidenţiat până acum, există o varietate de subsisteme tehnice care au componente diferite şi îndeplinesc funcţii specifice de asigurare a securităţii obiectivului . În cazul obiectivelor mari , asociate şi cu personal numeros , se pune problema comenzii unice şi a controlului complet, ceea ce nu se poate obţine decât prin concentrarea într-un punct anume şi corelarea funcţionării tuturor echipamentelor instalate. Se impune ca necesitate stringentă integrarea fizică (hardware) şi inteligentă (software) a subsistemelor de securitate componente.

Acest deziderat se poate realiza prin implementarea subsistemului denumit „centru de monitorizare şi comanda-control„ sau DISPECERAT. Funcţiile de bază ale Dispeceratului sunt:

concentrarea tuturor semnalelor de la senzori, a informaţiilor de stare şi a comunicaţiilor de securitate către unităţile centrale de procesare

Adrian Roşca

Adrian Roşca

monitorizarea permanentă a stării de securitate a obiectivului

generarea şi distribuţia dintr-un punct central (camera de comandă-control sau DISPECERAT) a comenzilor către elementele de execuţie ( dispozitive de blocare ale punctelor de control acces, camere video mobile , sirene de alarmare , etc). Integrarea la nivel software are rolul de a asigura , pe de o parte , conexiuni logice redundante

faţă de legăturile fizice şi , cel mai important rol, acela de a permite factorului uman comanda şi controlul complet asupra sistemului . Prin această funcţie se pot realiza interacţiuni între diverse subsisteme şi componente , cum ar fi :

asocierea unei alarme provenite de la subsistemul de control acces, de detecţie la efracţie sau de detecţie perimetrală cu afişarea pe monitoare a zonei unde s-a semnalat evenimentul, precum şi afişarea imaginii video a zonei (în situaţia când există instalate camere video)

asocierea unei alarme provenite de la subsistemul de detecţie incendiu cu afişarea imaginii video a zonei unde s-a semnalat fum

asocierea unei alarme provenite de la subsistemul de detecţie perimetrală cu comanda urmaririi intruşilor în obiectiv prin camerele video specializate (tracking )

transmiterea de comunicări sonore în vederea evacuării controlate a personalului din zonele afectate de incendiu

dezactivarea selectivă a dispozitivelor de blocare aparţinând subsistemului de control acces în cazul situaţiilor de urgenţă

realizarea eficientă a instruirii personalului operaţiv, prin simulări de evenimente de securitate.

5.8 Subsistemul de electroalimentare În funcţie de complexitatea şi importanţa obiectivului se poate avea în vedere constituirea

unui subsistem separat care să îndeplinească misiunea de alimentare cu energie electrică. De cele mai multe ori echipamentele specifice şi organizarea tehnică aferentă sunt incluse în subsistemul de monitorizare şi control . Subsistemul are ca misiune principală asigurarea unor condiţii de electroalimentare specifice pentru echipamentele de securitate :

continuitatea furnizării de energie electrică pentru toate echipamentele componente

protecţia tablourilor şi circuitelor faţă de deconectări întâmplătoare sau răuvoitoare

alimentarea cu energie electrică a unor subsisteme (control acces, antiefracţie, detecţie la incendiu) din surse proprii (acumulatori), pe durate predeterminate de timp , în cazul întreruperii furnizării, din cauze externe (căderi accidentale ale reţelei de energie electrică)

asigurarea cu energie electrică, cu precădere, a componentelor vitale ale sistemului de securitate ( echipamentele de TVCI, servere de date, echipamentele centrale din Dispecerat, s.a.).

5.9

Alte categorii de subsisteme integrabile

Aşa cum se precizează în legislaţie, ca obiecte ale protecţiei pot fi nu numai perimetre, clădiri instalaţii tehnologice (echipamente de tehnică de calcul, reţele de calculatoare, etc) , alte valori materiale, ci şi alte categorii de bunuri ori valori . Când acestea nu sunt menţionate explicit în legea

333/2003 sau în normele sale de aplicare , cerinţele proprietarului/ beneficiarului şi rezultatul analizei de risc constituie elementele de bază, obiective, pentru soluţia de securitate adecvată şi redactarea proiectului corespunzător . La această dată, informaţiile, sub forme din cele mai diverse, joacă un rol din ce în ce mai important în viaţa noastră personală şi activitatea economico-socială ; în acelaşi timp, informaţiile introduc şi o serie largă de vulnerabilităţi, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru entităţile preocupate de protejarea patrimoniului pe care îl deţin . Din această categorie extrem de vastă menţionez :

informaţii bancare

date financiar-contabile ale agenţilor economici

bonitatea firmelor

baze de date

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

SECURITATEA INDUSTRIALĂ

reţete de produse

soluţii tehnice moderne

substanţe speciale

proiecte, prototipuri, produse noi

procese tehnologice noi

date privind comerţul electronic

date personale

starea de sănătate a persoanelor fizice.

În acest sens se impun măsuri şi echipamente speciale pentru asigurarea condiţiilor de securitate necesare, atât pentru protecţia lor directă faţă de divulgarea neautorizată, pierderea, furtul , manipularea, cât şi pentru respectarea unor reglementări speciale în materie (protecţia datelor personale , a vieţii şi intimităţii persoanelor ).

6. Consideraţii finale

I. Cerinţele iniţiale ale activităţii de proiectare

Forma sub care se prezintă aceste cerinţe initiale este destul de diversă : Documentul cu Nevoile Misiunii, Documentul cu cerinţele operaţionale, Caiet de Sarcini, Cerere de oferta, s.a. Important este să

conţină cât mai multe date despre obiectiv şi principalele cerinţe de protejare a bunurilor, valorilor, sau informaţiilor deţinute.

II. Etapizarea activităţilor de realizare a unui sistem de securitate

Principalele etape care caracterizează realizarea/ funcţionarea unui sistem de securitate sunt :

a)

Inspecţia în obiectiv

b)

Analiza de risc

c)

Alegerea strategiei de securitate

d)

Propunerea soluţiei globale de securitate

e)

Proiectarea Sistemului de Securitate

f)

Implementarea Sistemului de Securitate

g)

Punerea în funcţiune a Sistemului de Securitate

h)

Testarea-evaluarea Sistemului de Securitate

i)

Instruirea personalului de exploatare

j)

Recepţia Sistemului de Securitate

k)

Funcţionarea Sistemului de Securitate

l)

Asigurarea mentenanţei complexe (preventive şi corective) .

III. Compunerea principial/generală a unui proiect de securitate

Borderou

Memoriu Tehnic

Lista de echipamente

Scheme bloc

Jurnale de cabluri

Desene de amplasare

Detalii de montaj

Scheme de conexiuni între echipamente

Dispunere trasee de cabluri şi cutii de conexiuni în exterior şi interior

Dispunere cămine de cabluri

Marcare şi etichetare echipamente, cabluri, trasee, cutii de conexiuni

Caiet de sarcini de montaj

Reglementările privind sănătatea şi securitatea muncii

Cerinţe referitoare la asigurarea mentenanţei sistemului

Manual de operare

Manual Tehnic

7. Bibliografie 1. Tiberiu Urdăreanu, Gheorghe Ilie, Mircea Blaha : Securitatea Instituţiilor Financiar Bancare,

7.

Bibliografie

1.

Tiberiu Urdăreanu, Gheorghe Ilie, Mircea Blaha : Securitatea Instituţiilor Financiar Bancare, Editura UTI , 1998

2.

Dr. Ing. Gheorghe Ilie, ing. Tiberiu Urdăreanu : Securitatea deplină, Editura UTI , 2001

3.

Dr. Ing. Gheorghe Ilie : Securitatea mediului de afaceri, Editura UTI Press, 2006

4.

Standardele ISO 27001, ISO 27002, ISO 27005

5.

Standardele SR EN 50131

50136

6.

Standardul BS 17799

7.

Ghidul NIST 800-30

8.

Documentaţie OCTAVE-S

9.

Documentaţie MEHARI

10.

Dr. Ing. Gheorghe Ilie, Ing. Adrian Roşca : Determinarea riscului de securitate ; Revista ALARMA, NR. 2/2010 .

11.

Dr. Ing. Gheorghe Ilie, Stelian Ardeleanu : Suport de curs pentru tehnicieni în domeniul securităţii – noţiuni de bază şi securitate industrială , UTI Systems , 2007

12.

Adrian Roşca : Curs pentru ingineri de sisteme de securitate ; ARTS : 2009- 2010.

ba

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIULUI/SISTEME DE

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIULUI/SISTEME DE DETECTARE, SEMNALIZARE ŞI ALARMARE LA INCENDIU

SUPRAVEGHEREA PIEŢEI

Drd. Ing. George SORESCU

1. ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

1.1. Noţiuni generale

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit Legii nr. 307/2006, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor şi asigurării intervenţiei operative pentru limitarea şi stingerea incendiilor în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii. Activitatea de apărare împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României. Coordonarea controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul Administraţiei şi Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi al Municipiului Bucureşti. Aşa cum am precizat anterior, actul normativ care reglementează la nivelul ţării noastre apărarea împotriva incendiilor, este Legea nr. 307/2006. Alte acte normative, de interes, subsecvente acestei legi sunt:

- HGR nr. 1.739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu.

- HGR nr. 537/2007 privind sancţionarea contravenţională în domeniul apărării împotriva incendiilor.

- OMAI nr. 130/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu.

- OMAI nr. 163/2007 pentru aprobarea normelor generale de apărare împotriva incendiilor.

- OMAI nr. 87/2010 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor.

- OMAI nr. 210/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu cu modificările şi completările ulterioare.

- OMAI nr. 105/2007 pentru modificarea OMAI 585/2005 pentru aprobarea unor măsuri privind funcţionarea Comisiei de recunoaştere a organismelor pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu.

- OMAI nr. 1.474/2006 pentru aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă.

Exercitarea autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează prin activităţi de reglementare, avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, desemnare, informare preventivă, control şi asistenţă tehnică de specialitate, coordonarea organizării şi a pregătirii serviciilor voluntare şi a populaţiei, asigurarea intervenţiilor în situaţii de urgenţă a serviciilor profesioniste, coordonarea intervenţiilor la nivel naţional, control şi sancţionarea încălcării prevederilor legale.

George Sorescu

George Sorescu

Controlul de stat, în domeniul apărării împotriva incendiilor, la nivel central, se exercită prin inspecţia de prevenire şi alte compartimente şi unităţi din subordinea IGSU, respectiv, la nivel local, prin inspecţiile de prevenire din cadrul inspectoratelor. În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă, construcţiile şi amenajările de orice tip, echipamentele, utilajele şi instalaţiile tehnologice se supun unei analizări sistematice şi calificate pentru evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu. Una din formele cele mai importante ale activităţii de apărare împotriva incendiilor este prevenirea.

1.2. Atribuţii şi obligaţii ale persoanelor fizice şi juridice pe linia aprării împotriva incendiilor

Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

-

art. 23 – Proiectanţii de construcţii şi amenajări, de echipamente, utilaje şi instalaţii sunt

obligaţi:

 

a)

să elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categorii de construcţii, instalaţii şi

amenajări stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi să evalueze riscurile de incendiu pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General;

b) să cuprindă în documentaţiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor specifice,

mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice;

-

art. 24 – Executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj echipamente şi instalaţii sunt

obligaţi:

a)

să realizeze integral şi la timp măsurile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte,

cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;

b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executării lucrărilor,

precum şi la organizările de şantier;

c) să asigure funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în

documentaţiile de execuţie la parametrii proiectaţi, înainte de punerea în funcţiune.

- art. 51 – (1) Proiectarea, executarea, verificarea, întreţinerea şi repararea sistemelor şi

instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor, efectuarea lucrărilor de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor şi a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor se efectuează de către persoane fizice şi juridice atestate. (2) Atestarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza metodologiei elaborate de

Inspectoratul General, aprobată de ministrul administraţiei şi internelor.

OMAI 130/2007 pentru aprobarea metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu Structura scenariului de securitate la incendiu:

1.

Caracteristicile construcţiei şi amenajării

2.

Riscul de incendiu

3.

Nivelurile criteriilor de performanţă privind securitatea la incendiu 3.1 Limitarea apariţiei şi propagării focului în interiorul construcţiei. (se precizează sistemele şi instalaţiile de detectare, semnalizare şi stingere a incendiului)

4.

Echiparea şi dotarea cu mijloace de apărare împotriva incendiilor B. Pentru sistemele, instalaţiile şi dispozitivele de semnalizarea, alarmare şi alertare în caz de incendiu se specifică: tipul şi parametrii funcţionali specifici instalaţiilor respective; timpul de alarmare prevăzut; zonele protejate/de detectare la incendiu.

5.

Condiţii specifice pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu

6.

Măsuri tehnico-organizatorice

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

OMIRA nr. 210/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu Evaluarea de risc de incendiu realizată în conformitate cu prevederile OMIRA nr. 210/2007,

cuprinde o serie de elemente referitoare la instalaţiile de detectare, semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, cum ar fi: construcţia este echipată sau nu cu instalaţii de semnalizare a incendiului; detectarea incendiului se face prin instalaţii automate de detectare-semnalizare, iar alertarea se face prin telefon dispus acolo unde se află o persoană, etc. Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de alarmare contra efracţiei din clădiri - indicativ I18/2-2002, prevede:

- documentaţia tehnico/economică se elaborează pe baza conceptului de protecţie la risc

(incendiu sau efracţie), bazat pe identificarea riscului şi după caz, analiza de risc, stabilindu-se măsurile, tehnicile, procedeele şi organizarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor sau sistemelor de alarmă împotriva efracşiei; - în urma analizei de risc de incendiu (evaluării de risc de incendiu), se defineşte nivelul relativ de risc de incendiu. Astfel, evaluarea de risc de incendiu, realizată doar de către persoane autorizate, poate scoate în evidenţă zonele cu risc de incendiu şi posibilele soluţii ce pot fi adoptate în proiectarea şi executarea instalaţiei de detectare şi semnalizare a incendiilor.

OMAI nr. 163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor Ordinul prezintă la art. 52 tipurile de instalaţii de protecţie împotriva incendiilor ce pot fi utilizate, cum ar fi:

- instalaţii de detectare a gazelor inflamabile;

- instalaţii de inhibare a exploziei;

- instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu;

- instalaţii de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi;

- instalaţii de hidranţi interiori, coloane uscate, hidranţi exteriori;

- instalaţii speciale de stingere cu apă;

- instalaţii de stingere cu gaze;

- instalaţii de stingere cu spumă;

- instalaţii de stingere cu pulberi;

- instalaţii de stingere cu aerosoli;

La art. 55 sunt prezentate condiţiile minime generale pe care trebuie să le îndeplinească instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare:

- trebuie să detecteze incendiul la momentul iniţierii, prin detectarea parametrilor fizici şi chimici asociaţi incendiului – fum, flăcări şi/sau căldură;

- să transfere un semnal sonor şi/sau vizual la un echipament de control şi semnalizare/

centrală de detectare-semnalizare, astfel încât să dea un semnal de alarmă şi, după caz să acţioneze

dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forţelor de intervenţie, deversarea automată a substanţei de stingere etc.

- echipamentul de control şi semnalizare trebuie să asigure interpretarea semnalelor primite

de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fel de semnal sau a avertizărilor greşite şi pentru iniţierea acţiunilor necesare;

- instalaţii cu acţionare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea posibilitatea ca un

utilizator să iniţieze şi să transfere un semnal de alarmă la incendiu la un echipament de control şi semnalizare, astfel încât să fie posibilă iniţierea diferitelor acţiuni planificate.

Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se efectuează conform standardelor europene de referinţă şi reglementărilor tehnice specifice.

George Sorescu

George Sorescu

Proiectanţii şi beneficiarii au obligaţia de a include în documentaţie, respectiv de a utiliza numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu marcaj CE, certificate sau agrementate, conform legii. Utilizarea şi comercializarea de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, necertificate conform legii se sancţionează cu AMENDĂ de la 2500 lei la 5000 lei. (ar. 44 din

Legea 307/2006). Producătorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului următoarele:

a) documentaţia tehnică aferentă, conform standardului de referinţă;

b) documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piaţă, după caz, certificatul CE şi declaraţia de conformitate al produsului, agrementul tehnic;

c) schema sinoptică a sistemului/instalaţiei, schemele bloc şi de racordare şi softul necesar;

d) instrucţiuni de utilizare şi pentru controlul stării de funcţionare;

e) măsuri care se adoptă în caz de nefuncţionare.

Montarea, exploatarea şi mentenanţa mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se fac în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cu instrucţiunile de montaj, utilizare, verificare şi întreţinere ale producătorilor şi cu standardele europene de referinţă, astfel încât să li se asigure permanent performanţele normate. Conform HGR 537/2007, art. 1, pct. 5 lit. a) – se sancţionează cu AMENDĂ de la 5000 la 10.000 lei scoaterea din funcţiune sau dezafectarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor în alte situaţii decât cele admise de reglementările tehnice specifice ori neasigurarea funcţionării acestora la parametrii proiectaţi. Administratorul operatorului economic sau conducătorul instituţiei trebuie să asigure montarea, utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor conform instrucţiunilor furnizate de proiectant, numai cu personal atestat conform legii. Efectuarea de lucrări de proiectare, montare, verificare, întreţinere, reparare a sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor şi de lucrări de ignifugare şi termoprotecţie de către persoane fizice şi juridice neatestate se sancţionează cu AMENDĂ de la 2.500 lei la 5.000 lei. (art. 44 pct. IV lit. K din Legea 307/2006). Neîndeplinirea de către administrator sau conducătorul instituţiei a obligaţiilor pe care le are privind asigurarea utilizării, verificării, întreţinerii şi reparării mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant se sancţionează cu amendă de la 1000 lei la 2500 lei (art. 44 pct III lit. e din Legea 307/2006). Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, normele specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producători/ furnizori. Conform HGR 537/2007 art. 1 pct. 4 lit. j –s se sancţionează cu amendă de la 2500 lei la 5000 lei, efectuarea reparaţiilor la mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, la instalaţiile de protecţie la incendii ori la autospeciale şi utilaje de intervenţie, fără luarea măsurilor alternative de apărare împotriva incendiilor.

2. INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR/SISTEME DE DETECTARE, SEMNALIZARE ŞI ALARMARE LA INCENDIU

Având în vedere noul statut al României de stat membru al UE, cu obligaţia de a respecta riguros reglementările europene, dar şi progresul tehnic remarcabil din ultimii ani, care a dus la o varietate tot mai mare de produse şi instalaţii de stingere a incendiilor, inclusiv de agenţi de stingere, se impune analiza diferenţelor dintre normele de proiectare din ţara noastră şi standardele europene din domeniu.

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Noua concepţie europeană privind securitatea la incendiu, cuprinsă în documentul interpretativ nr. 2, se referă la diferitele tipuri de instalaţii, atât la cele utilitare, cât şi la cele de stingere a incendiului. Documentul prezintă o nouă abordare a evaluării instalaţiilor într-o construcţie, analizând atât rolul lor în funcţionarea clădirii, respectiv în protecţia împotriva incendiului, cât şi rezistenţa lor la foc, deci atât ca perioadă de timp în care pot să asigure funcţia pentru care au fost proiectate şi executate, cât şi din punct de vedere al contribuţiei lor la propagarea incendiului. Documentul interpretativ nr. 2 prezintă pe scurt principalele tipuri de instalaţii şi componente pentru instalaţii de detectare şi alarmare la incendiu, controlul fumului, instalaţii de stingere a incendiilor, instalaţii pentru căile de evacuare şi pentru securitatea echipelor de salvare. Au fost elaborate familii de standarde pentru familii de instalaţii/componente ale instalaţiilor. Aceste standarde oferă prezumţia de conformitate, adică permit aplicarea marcajului CE pe produsul care îndeplineşte toate cerinţele standardului, aplicând schema de atestare a conformităţii. Ca urmare vor putea fi proiectate, comercializate sau utilizate numai acele instalaţii sau componente de instalaţii care sunt conforme cu standardele europene armonizate. Principala reglementare naţională în vigoare referitoare la instalaţiile de stingere a incendiilor este Normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, indicativ NP 086-05. Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor reprezintă sistemele, instalaţiile, echipamentele, utilajele, aparatele, dispozitivele, accesoriile, materialele, produsele, substanţele şi autospecialele destinate prevenirii, limitării şi stingerii incendiilor. Armonizarea legislaţiei este un proces continuu care evoluează în contextul integrării europene propriu-zise. Problema armonizării implică perfecţionarea actualelor reglementări, a structurării acestora în raport de exigenţele comunitare. Lista produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu, dintre acestea făcând parte şi sistemele de securitate, este cuprinsă în anexa nr. 1 din OMAI nr.

607/2005.

1. Seturi pentru instalare:

Detectarea incendiului/alarme de incendiu:

• seturi de sisteme combinate de detectare a incendiului şi alarmare a incendiului;

• seturi de sisteme de detectare a incendiului;

• seturi de sisteme de alarmare la incendiu;

• seturi de sisteme de comunicaţii de alertare în caz de incendiu; Prevenirea şi stingerea incendiilor:

• seturi de sisteme de hidranţi interiori;

• seturi de sisteme de hidranţi exteriori cu coloană uscată şi umedă;

• seturi de sisteme cu sprinklere şi apă pulverizată;

• seturi de sisteme de stingere cu pulbere uscată;

• seturi de sisteme de stingere cu gaz (inclusiv CO2); Instalaţii pentru controlul focului:

• seturi de sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi (desfumare);

• seturi de sisteme cu presiune diferenţială;

• autodetectoare/semnalizatoare de fum.

2. Componente:

Detectarea incendiului/alarme de incendiu:

• detectoare de fum, de căldură şi de flacără;

• dispozitive de control şi indicatoare;

• dispozitive de transmitere alarme la distanţă;

• izolatori pentru scurtcircuit;

George Sorescu

George Sorescu

• dispozitive de alarmă;

• surse de energie;

• dispozitive de pornire/oprire;

• butoane manuale de semnalizare;

Controlul focului şi fumului:

• perdele de fum;

• umidificatori;

• canale;

• ventilatoare electrice;

• ventilatoare naturale;

• panouri de control;

• panouri de control pentru urgenţe;

• surse de energie.

Prin sistem se înţelege un set de elemente într-o anumită configuraţie sub care este comercializat. Toată gama de produse pentru construcţii cu rol de securitate la incendiu pentru detectarea

incendiului/semnalizarea incendiului fac parte din domeniul reglementat de Legea 608/2001 republicată. Aceste produse se comercializează numai dacă:

- au marcaj CE ( dacă pentru produsele respective au fost emise standarde europene armonizate sau agremente tehnice europene);

- în situaţiile în care pentru unele produse pentru construcţii nu sunt în vigoare specificaţii tehnice armonizate, după caz:

a) atunci când există standarde naţionale aplicabile, produsele care sunt realizate în conformitate

cu standardele respective pot fi introduse pe piaţă dacă conformitatea cu standardele face obiectul

unei declaraţii de conformitate date de producător sau de reprezentantul său autorizat pe baza unei proceduri de evaluare echivalente sistemului de atestare a conformităţii prevăzut pentru produs;

b) atunci când nu există standarde naţionale sau produsele se abat de la prevederile standardelor

existente, produsele pot fi introduse pe piaţă pe baza agrementului tehnic naţional în construcţii şi

cu respectarea prevederilor acestuia.

Echipamente componente ale unei instalaţii de detectare-semnalizare:

Echipament

Standard de

Echipament de control şi semnalizare

referinţă SR EN 54-2

Dispozitive de alarmă la incendiu

SR EN 54-3

Echipament de alimentare electrică

SR EN 54-4

Detectoare punctuale de căldură

SR EN 54-5

Detectoare de fum. Detectoare punctuale care utilizează dispersia luminii, transmisia luminii sau ionizarea

SR EN 54-7

Detectoare punctuale de flacără

SR EN 54-10

Butoane manuale de semnalizare

SR EN 54-11

Detectoare de fum. Detectoare liniare care utilizează principiul transmisiei

SR EN 54-12

unui fascicul de unde optice Detectoare punctuale multisenszor

SR EN 54-15

Echipament de control şi semnalizare cu alarmare vocală

SR EN 54-16

Izolatori de scurtcircuit

SR EN 54-17

Dispozitive de intrare ieşire

SR EN 54-18

Detectoare de fum prin aspiraţie

SR EN 54-20

Dispozitive de transmisie a alarmei la incendiu şi a semnalului de defect a echipamentelor de transmisie

SR EN 54-21

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Detectoare liniare de căldură

SR EN 54-22

Dispozitive de alarmare la incendiu- Alarme vizuale

SR EN 54-23

Componente ale sistemelor de alarmare vocală - Difuzoare

SR EN 54-24

Componente utilizate în legături radioelectrice – detectoare wireless

SR EN 54-25

Detectoare punctuale care utilizează senzori de monoxid de carbon

SR EN 54-26

Detectoare de fum pentru canale de ventilaţie

SR EN 54-27

Toate aceste echipamente precizate în tabel trebuie să aibă marcajul CE.

3. SUPRAVEGHEREA PIEŢEI

Actele normative care reglementează această activitate sunt:

- Legea nr. 608/2001 *** republicată, privind evaluarea conformităţii produselor;

- HGR nr. 622/2004 *** republicată, privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii;

- HGR nr. 891/2004 *** republicată, privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată;

- OMAI nr. 607/2005 pentru aprobarea Metodologiei de control privind supravegherea pieţei produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu;

- OMTCT nr. 1558/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- OMAI nr. 770/2005 pentru aprobarea Regulamentului de autorizare a laboratoarelor şi poligoanelor de încercări la foc şi a celor de distrugere a muniţiei neexplodate modificat şi completat de Ordinul ministrului internelor si reformei administrative nr. 311/2007.

Supravegherea pieţei, precum şi recunoaşterea şi desemnarea organismelor pentru atestarea conformităţii produselor cu rol în satisfacerea cerinţei de securitate la incendiu sunt forme ale activităţii de prevenire care se execută prin structuri specializate, la nivel naţional, de către Inspecţia de Prevenire. Statele Membre ale Uniunii Europene au considerat că le revine sarcina de a se asigura că, pe teritoriile lor, clădirile şi lucrările de inginerie civilă sunt şi trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să nu pună în pericol siguranţa persoanelor, a animalelor domestice şi a proprietăţii, cu respectarea totodată şi a altor cerinţe esenţiale în interesul bunăstării generale. În acest sens la nivelul Uniunii Europene a fost adoptată Directiva referitoare la produsele pentru construcţii nr. 89/106/CEE. Direcţiile principale urmărite prin adoptarea şi aplicarea directivei mai sus amintite sunt:

- elaborarea şi aplicarea de dispoziţii referitoare la siguranţa clădirilor, sănătate, durabilitate,

economia de energie, protecţia mediului, aspecte economice şi alte aspecte importante din punct de vedere al interesului public unitar la nivelul Uniunii Europene. S-a luat în considerare faptul că aceste reglementări, pot avea o influenţă directă asupra naturii produselor pentru construcţii folosite şi care

ar putea fi reflectate în standarde de produs, agremente tehnice şi alte specificaţii şi dispoziţii tehnice naţionale, care prin diversitatea lor, pot împiedica schimburile comerciale în cadrul Comunităţii.

- constituirea unor cerinţe esenţiale drept criterii, atât de ordin general cât şi specifice, pe care construcţiile trebuie să le satisfacă;

- constituirea unei baze de referinţă pentru standardele armonizate sau alte specificaţii tehnice elaborate la nivel European;

- stabilirea documentelor interpretative pentru întocmirea sau acordarea unui agrement tehnic

European, având ca scop transpunerea cerinţelor esenţiale într-o formă concretă la nivel tehnic;

- formularea precisă a acestor standarde armonizate având în vedere natura specială a produselor pentru construcţii;

George Sorescu

George Sorescu

- includerea, în cadrul standardelor armonizate, a unor clasificări care să permită plasarea pe

piaţă a produselor pentru construcţii care satisfac cerinţele esenţiale şi care sunt fabricate şi utilizate conform legii în concordanţă cu tradiţiile tehnice justificate de condiţiile locale de climă sau de altă factură;

- aplicarea marcajului CE pentru produsele adecvate pentru utilizare, în scopul recunoaşterii

cu uşurinţă, permiţând totodată libera circulaţie şi utilizarea fără restricţii în scopurile prevăzute.

În cazul produselor pentru care standardele Europene nu pot fi întocmite sau prevăzute într-un interval rezonabil de timp sau al produselor care se abat substanţial de la standard, adecvarea pentru utilizare a unor asemenea produse poate fi dovedită prin intermediul agrementelor tehnice Europene pe baza unor ghiduri comune. În absenţa standardelor armonizate şi a agrementelor tehnice Europene, specificaţiile tehnice naţionale nearmonizate pot fi recunoscute doar dacă asigură o bază corespunzătoare pentru presupunerea că sunt satisfăcute cerinţele esenţiale. S-a considerat că este necesar să se asigure conformitatea produselor cu standarde armonizate şi cu specificaţii tehnice nearmonizate recunoscute la nivel european prin intermediul unor proceduri privind controlul producţiei de către producători şi privind supravegherea, evaluarea prin încercări şi certificarea de către terţe părţi independente şi certificate de către producătorul însuşi. Ca o concluzie s-a considerat că este utilă constituirea unui Comitet Permanent pentru Construcţii, compus din experţi desemnaţi de Statele Membre, care să asiste Comisia în problemele ce decurg din implementarea şi aplicarea Directivei 89/106/CEE.

La nivel naţional directiva produselor pentru construcţii a fost transpusă prin HGR nr. 622/2004 privitoare la stabilirea condiţiilor de introducerea pe piaţă a produselor pentru construcţii.

Totodată HGR nr. 891/2004 republicată, privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată, stabileşte că supravegherea pieţei este activitatea prin care autorităţile competente asigură că sunt respectate prevederile reglementărilor tehnice prevăzute în Legea nr. 608/2001, republicată. Activităţile de supraveghere se realizează de către structuri nominalizate, cu respectarea prevederilor art. 26-28 din Legea mai sus menţionată.

Urmare a HGR nr. 622/2004 a fost emis OMAI nr. 607 din 19.04.2005 pentru aprobarea metodologiei de control privind supravegherea pieţei produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu. Ordinul precizează că Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă îşi exercită atribuţiile de organ de control, stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 140/2005, prin Serviciul pentru supravegherea pieţei din cadrul Inspecţiei de prevenire - Direcţia pompieri.

Prin activitatea de supraveghere a pieţei se controlează dacă:

- produsele enumerate în anexa nr. 1 îndeplinesc cerinţele Hotărârii Guvernului nr. 622/2004

privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare reglementare;

- cei responsabili de introducerea pe piaţă a produselor acţionează pentru ca produsele neconforme să fie aduse în conformitate cu cerinţele reglementării şi pun în aplicare măsurile dispuse.

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Termenii utilizaţi în cuprinsul acestor acte normative sunt următorii, cu precizarea că nu au fost menţionaţi în totalitatea acestora:

a) agrement tehnic european - specificaţie tehnică ce exprimă o evaluare tehnică favorabilă a

adecvării unui produs la o utilizare preconizată, bazată pe satisfacerea cerinţelor esenţiale aplicabile construcţiei în care produsul urmează a fi utilizat;

b) atestarea conformităţii produselor pentru construcţii - sistem procedural prin care este

evaluată şi stabilită conformitatea produselor pentru construcţii cu specificaţiile tehnice aplicabile, în vederea aplicării marcajului european de conformitate CE, denumit în continuare marcaj CE;

c) construcţii - orice obiect care este construit sau rezultă din operaţii şi/sau lucrări de construcţii

şi este fixat de pământ, termenul desemnând atât clădirile, cât şi lucrările de inginerie civilă;

d) documente interpretative - documente elaborate de Comisia Europeană, prin care cerinţele

esenţiale sunt transpuse într-o formă concretă şi care creează legăturile necesare între cerinţele esenţiale ale construcţiei şi mandatele de standardizare, mandatele pentru ghidurile pentru agremente tehnice europene sau recunoaşterea altor specificaţii tehnice;

e) documente tehnice directoare - ghiduri, regulamente şi proceduri elaborate în temeiul

prezentei hotărâri şi în scopul aplicării acesteia;

f) familie de produse - grup de produse generice care au utilizări prevăzute similare, cum ar fi:

finisaje pentru pereţi interiori sau învelitori de acoperiş;

g) ghid - reglementare care cuprinde metode şi procedee detaliate de satisfacere a cerinţelor

aplicate;

h) organe de control - organe ale administraţiei publice centrale care răspund de supravegherea

pieţei produselor pentru construcţii;

i) piaţa produselor pentru construcţii - întreaga arie acoperită de lanţul de distribuţie a

produselor pentru construcţii de la producător la consumatorul final, inclusiv şantierele de construcţii, până la punerea în operă; j) produs pentru construcţii - orice produs realizat în scopul de a fi încorporat în mod permanent în construcţii, termenul desemnând materiale, elemente şi componente individuale sau alcătuind un set, inclusiv pentru sisteme prefabricate sau instalaţii, plasate pe piaţă în forma în care urmează a fi

încorporate, asamblate, aplicate sau instalate în construcţii prin operaţii şi/sau lucrări de construcţii;

k) specificaţie tehnică - document care stabileşte caracteristicile unui produs, cum ar fi niveluri

de calitate, performanţă, securitate sau dimensiuni, inclusiv cerinţe care se aplică produsului cu

privire la denumirea sub care acesta este comercializat, terminologie, simboluri, încercări şi metode de încercare, ambalare, marcare sau etichetare şi proceduri pentru evaluarea conformităţii;

l) utilizare preconizată - rol sau funcţie care urmează a fi îndeplinită de produs pentru

satisfacerea cerinţelor esenţiale ale construcţiei.

Verificările realizate de către Serviciul pentru supravegherea pieţei sunt:

a) verificări formale - privesc prezenţa şi modul de aplicare a marcajului CE, declaraţia de

conformitate dată de producător pe baza unui certificat de conformitate EC, eliberat de un organism

de certificare notificat, informaţiile ce însoţesc produsul şi/sau corecta alegere a procedurilor de atestare a conformităţii

b) verificări de fond - privesc verificarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale, a

conţinutului declaraţiei de conformitate date de producător pe baza unui certificat de conformitate EC, eliberat de un organism de certificare notificat, şi corecta aplicare a procedurilor de evaluare a conformităţii; de regulă, verificările se referă numai la aspecte privind performanţele produsului, cum sunt: caracteristici de detectare, stingere, alarmare, semnalizare.

Producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia sau altă persoană responsabilă de introducerea pe piaţă ori punerea în funcţiune a produsului este obligat să pună la dispoziţie Serviciului pentru supravegherea pieţei declaraţia de conformitate, certificatul de conformitate EC şi documentaţia tehnică în limba română.

George Sorescu

George Sorescu

4. AUTORIZAREA PERSOANELOR CARE EFECTUEAZĂ LUCRĂRI ÎN DOMENIUL APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

În conformitate cu prevederile OMAI nr. 87/2010 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor, întregul personal care desfăşoară activităţile enumerate în titlul actului normativ trebuie să fie autorizate. Fac obiectul autorizării potrivit metodologiei, printre altele, şi următoarele lucrări:

a)

proiectarea sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de

incendiu;

b)

instalarea şi întreţinerea sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz

de incendiu; Autorizarea se solicită în scris, pentru fiecare dintre lucrările menţionate mai sus, la Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă. În cazul persoanei juridice, autorizarea se solicită pentru fiecare filială a acesteia, constituită potrivit legii, care urmează să efectueze lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor. Începând cu data intrării în vigoare a OMAI 87/2010, autorizaţia se acordă pe o perioadă

nedeterminată, anterior aceasta acordându-se doar pe o perioadă de 3 ani. Pentru activităţi de instalare şi întreţinere a sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu, Cererea de autorizare trebuie însoţită de următoarele documente:

a) copie de pe certificatul de înregistrare emis de oficiul registrului comerţului;

b) certificat constatator emis cu cel mult 30 de zile înaintea solicitării autorizării de oficiul

registrului comerţului în baza Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, din care să reiasă înregistrarea uneia sau mai multor activităţi pentru care se solicită autorizarea, conform Listei codurilor CAEN prevăzute în anexa nr. 2 la OMAI

87/2010;

c)

lista cu personalul semnată şi ştampilată de solicitant;

d)

copii de pe certificatul/certificatele de competenţă profesională pentru ocupaţii specifice,

care respectă Lista ocupaţiilor specifice prevăzută în anexa nr. 3 la OMAI 87/2010; (NOTĂ: pentru

activităţi de instalare şi întreţinere a sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu este necesară deţinerea competenţelor în ocupaţiile Inginer sisteme de securitate; Tehnician pentru sisteme şi instalaţii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu; Tehnician pentru sisteme de detecţie, supraveghere video, control acces)

e) Lista mijloacelor tehnice din dotare, semnată şi ştampilată de solicitant, întocmită conform

anexei nr. 4 la OMAI 87/2010, cu precizarea seriilor aparatelor din dotare; f) buletine de verificare metrologică sau certificate de etalonare emise de laboratoare autorizate metrologic pentru mijloacele de măsurare din dotare, supuse controlului metrologic legal;

Lista cu mijloace tehnice trebuie să cuprindă:

- Multimetru de măsură pentru mărimi electrice diverse - verificat metrologic/etalonat;

- Truse de scule tip electronist, electrician etc;

- Maşină de găurit portabilă;

- Scară, schelă etc;

- Dispozitiv detecţie cabluri electrice;

- Laptop.

OBS: Dotarea cu mijloace tehnice, dovedită potrivit alin. (1) lit. e), trebuie să respecte următoarele reguli:

a)

generale:

1.

să fie asigurată pe întreaga perioadă de autorizare a persoanei;

2.

mijloacele tehnice nu trebuie să fie de tip hobby sau destinate uzului casnic/gospodăresc;

b)

specifice:

1.

să fie asigurată pentru fiecare sucursală, în cazul persoanelor juridice;

2.

să fie asigurată pentru fiecare punct de lucru, în cazul în care se solicită autorizarea pentru

efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu.

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

g) procedura de lucru specifică activităţii pentru care se solicită autorizarea, care respectă

structura-cadru prevăzută în anexa nr. 5 la OMAI 87/2010, semnată şi ştampilată de solicitant, sau, atunci când există un sistem de management al calităţii pe domeniul pentru care se solicită autorizarea, dovada din care să rezulte implementarea acestuia şi procedura de lucru aferentă;

STRUCTURA-CADRU a procedurii de lucru specifice

1. Scopul procedurii (se va preciza în clar scopul pentru care se elaborează procedura)

2. Domeniul de aplicare (se va preciza în clar domeniul unde se aplică procedura)

3. Definiţii/Terminologie (se vor preciza şi defini principalii termeni şi expresiile folosite în conţinutul

procedurii)

4. Documente de referinţă (se va preciza legislaţia, actele normative, reglementările, standardele etc. ce

urmează să fie aplicate pe timpul efectuării activităţii pentru care se solicită autorizarea)

5. Conţinutul procedurii:

a) precizări privind modul de efectuare a lucrărilor;

b) precizarea responsabilităţilor persoanelor implicate în activitatea pentru care se solicită autorizarea;

c) precizări privind asigurarea resurselor:

- resurse umane/personal - deţinerea competenţei necesare efectuării lucrărilor;

- asigurarea instruirii;

- menţinerea înregistrărilor adecvate referitoare la studii, instruire, abilităţi şi experienţă;

- infrastructură:

- clădiri, spaţiu de lucru şi utilităţi asociate;

- servicii suport (transport, comunicare etc.);

- mediul de lucru;

d) servicii către clienţi:

- analiza cererilor clienţilor;

- modalităţi de determinare a satisfacţiei clienţilor;

- modul de tratare şi soluţionare a reclamaţiilor;

e) evidenţe:

- evidenţa lucrărilor efectuate;

- evidenţa clienţilor;

- evidenţa furnizorilor de substanţe, echipamente, piese de schimb, repere utilizate;

- evidenţa aparatelor de măsură şi control utilizate şi a buletinelor de verificare metrologică/ certificatelor de etalonare;

- evidenţa rapoartelor de încercare emise de laboratoare de încercări la foc acreditate (pentru lucrări de ignifugare a materialelor combustibile); f) măsuri de remediere a lucrărilor necorespunzătoare şi de prevenire a apariţiei acestora.

h) dovada achitării contravalorii prestărilor de servicii.

4.1. Supravegherea persoanelor autorizate

Toate persoanele autorizate sunt supuse unei auditări de supraveghere, auditul de supraveghere fiind realizat de CNSIPC şi/sau de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pe baza unei proceduri de efectuare a auditului aprobată prin ordin al inspectorului general al Inspectoratului General.

Obligaţiile persoanelor autorizate şi ale beneficiarilor lucrărilor

- persoanele autorizate trebuie să permită accesul necondiţionat al auditorilor în spaţiile în

care efectuează lucrări, la toate documentele care au stat la baza autorizării, după caz, la documentele

de provenienţă, certificatele de calitate, declaraţiile de conformitate pentru toate mijloacele tehnice din dotare şi substanţele utilizate şi la altele asemenea.

- să menţină condiţiile care au stat la baza autorizării, pe toată durata existenţei autorizaţiei;

- să asigure ţinerea la zi a evidenţei lucrărilor efectuate, în registre speciale, întocmite conform modelelor prevăzute în anexele nr. 12 - 16;

- să comunice în scris Centrului Naţional modificările survenite în condiţiile care au stat la

baza autorizării, în termen de 10 zile de la data producerii acestora, prin transmiterea de documente

actualizate.

George Sorescu

George Sorescu

beneficiarii

lucrărilor

realizate

de

persoanele

autorizate

trebuie

permită

- necondiţionat al auditorilor la toate lucrările efectuate sau aflate în curs de efectuare.

accesul

Modul de efectuare a lucrărilor se verifică în cadrul a cel puţin 3 lucrări alese de auditor. Auditul de supraveghere poate fi planificat sau inopinat. Auditul de supraveghere planificat se efectuează cel puţin o dată la 2 ani şi se comunică persoanei autorizate cu cel puţin 15 zile înainte de data propusă pentru realizarea acestuia. Auditul de supraveghere inopinat se execută:

a) în urma reclamaţiilor, informărilor şi/sau sesizărilor cu privire la lucrările aflate în curs de

efectuare sau efectuate de persoana autorizată;

b) pe timpul verificării activităţii auditorilor de către reprezentanţii Inspectoratului General,

prin structura specializată de supraveghere a pieţei. În urma auditului de supraveghere se întocmeşte un referat de supraveghere. Referatul de supraveghere se comunică persoanei auditate şi Centrului Naţional, după caz, în termen de 15 zile de la data încheierii auditului de supraveghere.

4.2. Suspendarea, retragerea şi anularea autorizaţiei

În cazul în care, în urma analizării referatului de supraveghere, se constată că persoana

auditată nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei, altele decât cele care atrag retragerea acesteia, Centrul Naţional, prin structura de autorizare, întocmeşte un raport de suspendare a autorizaţiei. Raportul de suspendare se întocmeşte în 3 exemplare, în termen de 10 zile de la data înregistrării referatului de supraveghere la Centrul Naţional, şi se comunică în termen de 5 zile de la data întocmirii acestuia:

a) persoanei auditate;

b) inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti.

Suspendarea autorizaţiei încetează dacă, în termenul comunicat, persoana autorizată face

dovada îndeplinirii condiţiilor de autorizare, prin depunerea la Centrul Naţional a unor documente în acest sens. Autorizaţia se retrage dacă:

a) se constată efectuarea lucrărilor autorizate cu produse necertificate, neagrementate tehnic

şi/sau fără marcaj CE;

b) se constată efectuarea lucrărilor autorizate cu alt personal decât cel nominalizat în lista depusă;

c) persoanele autorizate împiedică ori se sustrag de la efectuarea auditului;

d) în termen de un an, autorizaţia a fost suspendată de două ori;

e) se constată că persoana autorizată, pe perioada suspendării, efectuează lucrări în domeniul

în care este autorizată;

f) nu se face dovada îndeplinirii condiţiilor de autorizare, în termenul comunicat cu ocazia

suspendării. Persoana căreia i-a fost retrasă autorizaţia poate solicita o nouă autorizare numai după expirarea unui an de la data retragerii autorizaţiei anterioare. Persoana căreia i-a fost retrasă de două ori autorizaţia nu mai poate solicita o nouă autorizare.

4.3. Preschimbarea autorizaţiilor

Preschimbarea autorizaţiilor intervine în următoarele situaţii:

a) la schimbarea formei juridice de organizare a persoanei autorizate, potrivit Legii nr. 31/1990

privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

ASPECTE LEGISLATIVE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

b) la schimbarea denumirii/numelui persoanei autorizate;

c) la schimbarea sediului social/profesional al persoanei autorizate.

În vederea preschimbării autorizaţiei, persoanele trebuie să depună la Centrul Naţional

următoarele documente:

a) cerere de preschimbare a autorizaţiei, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr.

9 la OMAI 87/2010;

b) autorizaţia în original;

c) documente care justifică necesitatea preschimbării autorizaţiei.

CERERE DE PRESCHIMBARE A AUTORIZAŢIEI

Către Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă

Subsemnatul/Subsemnata,

,

în calitate de

al

persoană juridică/persoană fizică

, autorizată pentru efectuarea lucrărilor

str.

judeţul

,

autorizată/întreprindere individuală/întreprindere familială, cu sediul în localitatea

,

înregistrată la oficiul registrului comerţului cu cu Autorizaţia seria

de

acesteia datorită următoarelor motive:

,

din

,

, solicit preschimbarea

În susţinerea cererii anexez documentele prevăzute în Metodologia de autorizare a persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor, aprobată prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 87/2010. Declar că am luat cunoştinţă de obligaţiile ce îmi revin potrivit prevederilor Metodologiei de autorizare

a persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor, aprobată prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 87/2010.

Data

Semnătura

LS

ba

PROIECTANT SISTEME DE SECURITATE CUNOAŞTEREA LEGISLAŢIEI INCIDENTE Autor: Comisar Şef de Poliţie Aurel CATRINOIU

PROIECTANT SISTEME DE SECURITATE CUNOAŞTEREA LEGISLAŢIEI INCIDENTE

Autor: Comisar Şef de Poliţie Aurel CATRINOIU

REGLEMENTAREA DOMENIULUI SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI ÎN LEGEA NR.333/2003 ŞI H.G. nr.301/2012

BIBLIOGRAFIE:

• Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor;

• H.G. nr. 301/2012 – pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

333/2003.

• Legea nr.9/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.333/2003

• Legea nr. 40/2010 privind modificarea Legii nr. 333/2003

Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanei

În cadrul acestei legi este reglementat şi domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei. Astfel, la CAPITOLUL IV – “Sisteme tehnice de protecţie şi de alarmare împotriva efracţiei”, prin cele trei secţiuni, respectiv 9 articole se reglementează domeniul sistemelor de alarmare, licenţierea societăţilor specializate în instalarea sistemelor şi dispeceratele de monitorizare. Secţiunea I – Mijloace de protecţie şi alarmare împotriva efracţiei. Secţiunea a - II a - Licenţierea societăţilor specializate în sisteme de alarmare împotriva efracţiei. Secţiunea a - III – a - Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare. În Secţiunea I, la art. 28 alin. (1), este prevăzută obligaţia conducătorilor de unităţi care deţin bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a datelor şi informaţiilor cu caracter secret de stat sunt obligaţi să asigure paza, mijloacele mecano-fizice de protecţie şi sistemele de alarmare împotriva efracţiei în locurile de păstrare, depozitare şi manipulare a acestora, precum şi în locurile unde se desfăşoară activităţi care au un asemenea caracter. În alin. (2), este stabilit faptul că proiectele sistemelor de alarmare se avizează de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti ori de inspectoratul de poliţie judeţean pe raza căruia se află obiectivul, sub aspectul respectării cerinţelor minime de securitate împotriva efracţiei. Alin. (3) precizează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească elementele de protecţie mecano-fizice, respectiv să fie certificate că rezistă la efracţie, corespunzător gradului de siguranţă impus de caracteristicile obiectivului păzit. La alin. (4) sunt definite elementele de protecţie mecano-fizică şi anume: ziduri, plase, blindaje, case de fier, seifuri, dulapuri metalice, tezaur, geamuri şi folie de protecţie, grilaje, uşi şi încuietori. În alin. (5) se defineşte sistemul de alarmare împotriva efracţiei. “Prin sistem de alarmă împotriva efracţiei se înţelege ansamblul de echipamente electronice compus din centrală de comandă şi semnalizare optică şi acustică, detectoare de prezenţă, antişoc şi acustice, butoane şi pedale de panică, control acces şi televiziune cu circuit închis, cu posibilităţi de înregistrare şi stocare a imaginilor şi datelor de natură să asigure o protecţie corespunzătoare obiectivelor şi persoanelor” Alin. (6) stabileşte condiţiile de instalare a sistemelor de alarmare după avizarea proiectelor şi controlul poliţiei în executarea instalaţiilor şi punerea în funcţiune. Ultimul alineat, respectiv alin. (7) precizează că “proiectele sistemelor de alarmă împotriva efracţiei se întocmesc în conformitate cu normele tehnice stabilite prin hotărâre de guvern”.

În art. 29, abrogat de Legea nr. 40/2010. La art. 30, se stabileşte obligaţia de

În art. 29, abrogat de Legea nr. 40/2010. La art. 30, se stabileşte obligaţia de prevedere a mijloacelor de protecţie mecano-fizice şi sistemelor de alarmare împotriva efracţiei în faza de proiect de execuţie a clădirilor. Art. 31 abrogat de Legea nr. 40/2010. În art. 32 este stabilită obligaţia beneficiarilor, a personalului firmelor prestatoare în păstrarea confidenţialităţii informaţiei referitoare la sistemele instalate sau aflate în întreţinere. În ultimul articol din secţiune, respectiv art. 33, sunt precizate condiţiile de clasificare a sistemelor de alarmare în raport cu importanţa bunurilor şi a valorilor ce urmează a fi apărate şi categoria de importanţă a construcţiei, competenţa de clasificare fiind acordată societăţilor de asigurări. Secţiunea a – II –a - Licenţierea societăţilor specializate în sisteme de alarmare împotriva efracţiei În art. 34 alin. (1) se reglementează condiţiile de a desfăşura activităţi de proiectare, instalare, modificare sau întreţinere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, numai în baza licenţei Inspectoratului General al Poliţiei Române şi avizului prealabil al Serviciului Român de Informaţii. În alin. (2), se stabileşte obligaţia conducerii firmelor licenţiate de a face cunoscute organului de poliţie modificările survenite în structura şi organizarea activităţii. În alin. (3), se stabileşte necesitatea avizării conducătorilor şi personalului tehnic din cadrul societăţilor licenţiate. Prin art. 35 alin. (1), este stabilită interdicţia de culegere a informaţiilor, înregistrărilor audio sau video care exced obiectului de activitate pentru care li s-a acordat licenţă, precum şi instalarea de echipamente care să le permită executarea acestor activităţi. În alin. (2) este stabilită obligaţia conducerii societăţilor specializate în sisteme de alarmare în asigurarea respectării prevederilor legale şi a regulamentelor proprii de organizare şi funcţionare aprobate cu ocazia licenţierii La alin. (3), se reglementează asocierea societăţilor specializate cu firme străine de profil. Secţiunea a – III - a - Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare Art. 36 stabileşte cine poate organiza dispecerate de zonă. Astfel, unităţile de jandarmi, corpul gardienilor publici, societăţile specializate de pază şi cele din domeniul sistemelor tehnice de alarmă pot înfiinţa dispecerate de monitorizare. Alin. (2) “Înfiinţarea dispeceratelor de zonă se face numai după avizarea regulamentului de organizare şi funcţionare de către Inspectoratul General al Poliţiei Române. Fac excepţie unităţile de jandarmi, pentru dispeceratele proprii”. La alin. (3), se stabileşte obligaţia existenţei contractelor încheiate cu beneficiarii conectaţi la dispecerat. Alin. (4) stabileşte persoanele care pot efectua intervenţii la obiectivele alarmate, fiind competent numai personalul calificat din jandarmerie, corpurile gardienilor publici şi societăţile specializate de pază. La alin. (5) se reglementează procedura de intervenţie şi măsurile ce se impun, în funcţie de situaţie. În ultimul alineat – (6), este stipulată obligativitatea menţionării în planul de pază a faptului că obiectivul respectiv este conectat la un dispecerat de monitorizare. Prin standardele CEI seria 839 sunt definiţi termenii, facilităţi ale echipamentelor componente ale sistemelor de alarmare.

Răspunderi şi sancţiuni:

Potrivit art. 57: “Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală. Răspunderea penală:

La, art. 58: “Desfăşurarea de activităţi de pază sau protecţie, de proiectare, producere, instalare şi întreţinere a sistemelor de alarmă împotriva efracţiei sau a componentelor acestora fără

Aurel Catrinoiu

Aurel Catrinoiu

atestat sau fără licenţa de funcţionare prevăzută de lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.” Răspunderea contravenţională:

Art.60 lit.g: “nerespectarea prevederilor art. 34 alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 5.000-10.000 lei; Art.34 alin (2) “Persoanele fizice sau juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate ca, în termen de 15 zile, să comunice în scris unităţii de poliţie competente orice modificare intervenită în structura şi organizarea activităţii pentru care a fost eliberată licenţa”. Art.60 lit. h) “instalarea de sisteme tehnice de alarmă împotriva efracţiei sau de componente ale acestora cu încălcarea prevederilor art. 28 alin. (6) şi (7), precum şi nerespectarea prevederilor art. 31;” se sancţionează cu amendă de la 5.000 – 10.000 lei.” Art. 28 alin.(6) „Instalarea, modificarea, inclusiv punerea în funcţiune a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, se avizează şi se controlează potrivit prevederilor alin. (2). (7) Proiectele sistemelor de alarmare împotriva efracţiei se întocmesc în conformitate cu normele tehnice stabilite prin hotărâre a Guvernului. Săvârşirea într-un interval de 3 luni a cel puţin două dintre contravenţiile menţionate, atrage suspendarea, pe o perioadă de la o lună la 3 luni, a dreptului societăţii sancţionate de a încheia noi contracte şi de a angaja personal. Depăşirea limitelor obiectului de activitate al societăţii specializate se sancţionează cu amendă de la 5.000-10.000 lei şi anularea licenţei. ART. 35- (1) “Societăţilor specializate în domeniul sistemelor de alarmare le sunt interzise culegerea de informaţii, înregistrările audio sau video care excedează obiectului de activitate pentru care li s-a acordat licenţă, precum şi instalarea de echipamente disimulate care să le permită executarea acestor activităţi.”

ANULAREA LICENŢELOR DE FUNCŢIONARE

În conformitate cu art. 62, licenţa de funcţionare a societăţilor se anulează în următoarele cazuri:

a) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 60 lit. i) - k), dacă făptuitorul are

calitatea de conducător al societăţii care are ca obiect de activitate paza şi/sau protecţia, precum şi a

contravenţiilor prevăzute la art. 60 lit. l) şi m); “i) refuzul de a asigura accesul reprezentanţilor autorităţilor publice aflaţi în

exerciţiul funcţiunii, al personalului poliţiei sau al jandarmeriei, special desemnat pentru exercitarea atribuţiilor legale de control, pentru luarea măsurilor de prevenire în obiectivele păzite sau asistate prin mijloace tehnice antiefracţie şi în organizarea activităţii de gardă de corp; j) depăşirea limitelor obiectului de activitate al societăţii specializate sau al corpurilor gardienilor publici;

k) refuzul de a furniza datele, informaţiile sau documentele solicitate de către

reprezentanţii autorităţilor publice competente, potrivit legii, aflaţi în exerciţiul funcţiunii; l) executarea, în fapt, a atribuţiilor de organizare şi funcţionare a activităţii societăţilor

specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;

m) nerespectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării licenţei de funcţionare.”

b)

la repetarea, în interval de un an, a faptelor care atrag măsura suspendării;

d)

la săvârşirea de către conducătorii societăţilor specializate de pază şi protecţie, ai celor

licenţiate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei ori al componentelor acestora sau al celor de monitorizare a sistemelor de alarmare a unor infracţiuni în legătură cu activitatea acestor societăţi. (2) Anularea licenţei de funcţionare se dispune de către Inspectoratul General al Poliţiei Române sau, după caz, de către instanţa de judecată şi se comunică oficiului registrului comerţului pe raza căruia funcţionează societatea specializată de pază şi protecţie, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenţie sau a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie.

LEGISLAŢIE I.G.P.R.

LEGISLAŢIE I.G.P.R.

De asemenea, potrivit art. 32: “Beneficiarii, conducătorii şi personalul societăţilor specializate în domeniul sistemelor de alarmare şi al mijloacelor de protecţie mecano-fizice sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor referitoare la sistemele instalate sau avute în întreţinere.”

HOTĂRÂREA DE GUVERN nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

Art. 2 – (1) Adoptarea măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor prevăzute de lege, se realizează pe baza unei analize de risc la efracţie. (2) Elaborarea analizei de risc la efracţie se face potrivit instrucţiunilor emise de ministrul administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 3 - Constituie contravenţii faptele prevăzute de normele metodologice, după cum urmează:

1. nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art.2, alin.(2); 2.000 lei la 5.000 lei,

18. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 67 alin.(3), 85 alin. (1); 2.000 lei la 5.000 lei,

19. nerespectarea obligaţiei prevăzută la art.67 alin.(2); 100 lei la 300 lei

20. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art.67 alin.(4); 5.000 lei la 10.000 lei

21. nerespectarea dispoziţiilor referitoare la proiectarea şi modificarea sistemelor de alarmare

împotriva efracţiei prevăzute la art. 70; 2.000 lei la 5.000 lei,

22. nerespectarea de către persoana care a încetat raporturile muncă cu o societate specializată

în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei a dispoziţiilor art.85 alin.(2); 2.000 lei la 5.000 lei,

23. nerespectarea de către societăţile specializate în sisteme de alarmare a obligaţiilor

prevăzute la art.86; 2.000 lei la 5.000 lei,

24. nerespectarea dispoziţiilor art.90 alin.(1) referitoare la obţinerea avizului poliţiei pentru

înfiinţarea dispeceratului de monitorizare şi intervenţie; 5.000 lei la 10.000 lei

25. nerespectarea dispoziţiilor art. 92 referitoare la preluarea semnalelor de la sistemele

conectate; 5.000 lei la 10.000 lei

26. nerespectarea obligaţiei privind asigurarea timpilor de intervenţie, conform art.97; 2.000

lei la 5.000 lei,

27. neluarea măsurilor prevăzute la art. 94; 2.000 lei la 5.000 lei,

Art. 4 - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 3 se constată şi se sancţionează de către poliţişti, jandarmi, precum şi de către primari sau împuterniciţi ai acestora, conform competentelor ce le revin, potrivit legii. (2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate şi persoanei juridice, după caz. Art. 6 - Unităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile

specializate de pază şi protecţie şi cele care desfăşoară activităţi de proiectare, producere, instalare

şi întreţinere a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, licenţiate până la data intrării în vigoare

a prezentelor norme, precum şi dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare, înfiinţate

până la aceeaşi dată, sunt obligate ca, în termen de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României să se conformeze cerinţelor prezentelor norme metodologice.

NORMELE METODOLOGICE de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

Art. 2 - (1) În vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege, unităţile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Lege, indiferent de natura capitalului social, forma de organizare ori asociere, modul de deţinere a bunurilor ori valorilor, trebuie să adopte măsuri de securitate în formele prevăzute de Lege, completate cu măsuri procedurale.

Aurel Catrinoiu

Aurel Catrinoiu

Cerinţele minimale de securitate, pe zone funcţionale şi categorii de unităţi, sunt definite în Anexa nr.1.( art. pct.1 din HG 301 -2.000 lei la 5.000 lei) Adoptarea măsurilor de securitate prevăzute la alin. (1) se realizează în conformitate cu analiza de risc efectuată de unitate, prin structuri de specialitate sau prin experţi abilitaţi, ce deţin competenţe profesionale dobândite pentru ocupaţia de evaluator de risc la efracţie. Până la adoptarea standardului ocupaţional pentru evaluator de risc la efracţie, analizele de risc pot fi elaborate de specialişti cu o vechime în domeniul evaluării riscului la efracţie mai mare de 5 ani.

Analiza de risc la efracţie trebuie să asigure identificarea vulnerabilităţilor şi a riscurilor, determinarea nivelului de expunere la producerea unor incidente de securitate fizică şi să indice măsurile de protecţie necesare obiectivului analizat.

Anexa 1 la NORMELE METODOLOGICE de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor CERINŢE MINIMALE DE SECURITATE PE ZONE FUNCŢIONALE ŞI CATEGORII DE UNITĂŢI

Art. 1 -(1) Conducătorii unităţilor deţinătoare de bunuri şi valori au obligaţia de a identifica şi stabili zonele funcţionale, corespunzător activităţii desfăşurate, şi de a adopta măsuri necesare asigurării protecţiei vieţii, integrităţii persoanelor şi siguranţei valorilor. (2) Zonele funcţionale pentru care este necesară adoptarea unor măsuri de securitate sunt:

• zona de acces şi zona perimetrală;

• zona de tranzacţionare;

• zona de depozitare;

• zona de expunere;

• zona de transferuri;

• zona de procesare;

• zona echipamente de securitate;

• zona de tranzacţii automate. Art. 2 - (1) Prin zona de acces în unitate se înţelege locul amenajat cu elemente de închidere nestructurale destinate intrării sau ieşirii persoanelor. Căile de acces pot fi dedicate clienţilor, angajaţilor, transferului valorilor sau mixte. Zona perimetrală reprezintă limita fizică a construcţiei constituită din elemente fixe sau mobile, cum ar fi: pereţi, vitraje sau ferestre. Zona de tranzacţionare reprezintă spaţiul în care operatorii manipulează valorile monetare sau bunurile în relaţ ia cu clienţii. Zona de depozitare reprezintă spaţiul special amenajat pentru păstrarea în siguranţă a valorilor monetare ori a bunurilor. Zona de expunere reprezintă spaţiul amenajat pentru prezentarea către public, în condiţii de siguranţă, a bunurilor sau valorilor. Zona de transfer reprezintă spaţiile prin care se vehiculează valorile între locul de depozitare şi alte zone interioare sau exterioare în cazul transportului. Zona de procesare reprezintă spaţiul special destinat şi amenajat pentru prelucrarea, numărarea şi pregătirea pentru depozitare, alimentare automate sau transport a valorilor monetare. Zona echipamente de securitate reprezintă spaţiul restricţionat accesului persoanelor neautorizate, destinat amplasării, funcţionării sau monitorizării unor astfel de echipamente. Zona de tranzacţii automate reprezintă spaţiul în care clienţii pot face operaţiuni cu numerar prin intermediul unui automat bancar, ce nu presupune existenţa unui operator. Art. 3 - (1) Structura subsistemului de alarmare la efracţie este alcătuită din: centrala de alarmă cu tastaturile de operare, elementele de detecţie, echipamentele de avertizare şi semnalizare, şi alte componente specifice acestui tip de aplicaţii. Rolul funcţional al subsistemului este de a detecta pătrunderea în spaţiile protejate a persoanelor neautorizate şi de a sesiza stările de pericol din unitate.

LEGISLAŢIE I.G.P.R.

LEGISLAŢIE I.G.P.R.

(2) Subsistemul de control acces cuprinde unitatea centrală care gestionează punctele de control, unităţile de comandă, cititoarele, încuietorile sau dispozitive electromagnetice de acţionare a uşilor şi are rolul de restricţionare a accesului neautorizat în spaţiile protejate. (3) Subsistemul de televiziune cu circuit închis are în componenţă camerele video, echipamentele de multiplexare, stocare şi posibilitatea de vizualizare a imaginilor preluate, în vederea observării/recunoaşterii/identificării persoanelor. Art. 4 - Beneficiarii sistemelor avizate sunt obligaţi să încheie contracte de întreţinere periodică cu societăţi licenţiate, care să ateste funcţionarea sistemului conform parametrilor tehnici. Art. 5 - (1) Protecţia mecano-fizică cuprinde elementele care asigură delimitarea fizică în scopul protejării vieţii şi integrităţii personalului operator sau restricţionăm accesului neautorizat la valori.

(2) Gradul de siguranţă/rezistenţă al elementelor de protecţie mecano-fizice utilizate în unităţi se stabileşte proporţional cuantumului valorilor protejate şi nivelului de risc determinat, recomandându-se alegerea unei clase de nivel mediu, definită de standardele europene/naţionale de profil.

Cerinţe minime pe categorii de unităţi Art. 7. - Unităţile care nu efectuează operaţiuni cu numerar nu au obligaţia încadrării în cerinţele minime stabilite. Art. 8. - Cerinţele minime pentru unităţile de interes strategic şi obiectivele aparţinând infrastructurilor critice, sunt următoarele:

Sistemul de alarmare la efracţie va asigura detecţie perimetrală la nivelul gardului de protecţie al obiectivului pentru semnalarea pătrunderii neautorizate către personalul de pază aflat în serviciu. Obiectivul se protejează prin asigurarea pazei fizice. Art. 9. - (1) Din punct de vedere al măsurilor de siguranţă, instituţiile de creditare din categoria băncilor, trebuie să respecte cerinţele minimale din prezentele norme. (2) Subsistemul de detecţie a efracţiei, trebuie să asigure protejarea căilor de acces în unitate, suprafeţele vitrate exterioare, camera tehnică şi spaţiile cu valori, şi asigură semnalarea stărilor de pericol în zonele de lucru cu clienţii şi a spaţiilor de valori. Subsistemul de detecţie a efracţiei se programează cu partiţii (arii virtuale) distincte pentru spaţiile de valori, pentru a permite activarea inclusiv pe timpul programului şi utilizarea numai de către personalul autorizat al unităţii. În situaţia existenţei pazei umane permanente se programează partiţii pentru efectuarea serviciului de pază: uşa de acces, traseele de patrulare interioare şi accesul la grupul sanitar. În cazul în care nu există pază fizică permanentă sistemul de alarmare se conectează la un dispecerat de monitorizare şi intervenţie. Zonele de depozitare se protejează prin folosirea detectorilor cu principii diferite de funcţionare. Personalul de conducere şi cel din zonele de tranzacţionare trebuie să dispună de elemente de semnalare a stării de pericol la ameninţare, care transmit alarma în mod silenţios. Pentru situaţiile de jaf se prevede un buton de panică, conectat pe zonă programată cu avertizare sonoră, care se va acţiona imediat după părăsirea locului faptei de către autor şi realizează semnalizarea optică în exteriorul unităţii a stadiului producerii evenimentului. Sistemele de alarmare la efracţie aferente spaţiilor de depozitare a valorilor monetare trebuie să asigure dezactivarea temporizată şi folosirea codurilor de armare/dezarmare cu semnalarea stării de pericol (coduri duress) la distanţă în caz de ameninţare. Subsistemul de control acces, trebuie să asigure restricţionarea accesului neautorizat, cel puţin în spaţiile de manipulare a valorilor şi echipamentelor de securitate. Echipamentele de televiziune cu circuit închis trebuie să asigure preluarea de imagini din zona de acces atât din exterior cât şi din interior, zona de lucru cu publicul, traseele de vehiculare şi acces în spaţiul de depozitare a valorilor, asigurând stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile.

Aurel Catrinoiu

Aurel Catrinoiu

Imaginile înregistrate în zona de acces trebuie să asigure identificarea persoanelor, iar pentru celelalte zone să permită recunoaşterea. Pentru asigurarea protecţiei mecano-fizice a sediilor instituţiilor de creditare, trebuie să se utilizeze elemente certificate pentru cel puţin clasa minimă de rezistenţă recomandată în standardele europene sau naţionale din domeniu, după cum urmează:

• uşile exterioare destinate transferului de valori trebuie să prezinte rezistenţă la efracţie şi au sistemul de control al deschiderii din interior;

• la unităţile cu personal redus, expuse riscurilor de jaf se asigură accesul pe timpul programului de lucru prin controlul deschiderii uşii din interior. Art. 10 - (1) Instituţiile de creditare din categoria organizaţiilor cooperatiste şi instituţiile financiar nebancare, care derulează activităţi cu numerar au obligaţia de a asigura securitatea personalului şi a valorilor monetare pe timpul manipulării, depozit ării şi transportului. (2) Cerinţele pentru sistemele de securitate destinate acestor unităţi sunt similare cu cele prevăzute la art. 9 cu excepţia celor de la alin. (8) - (12) şi alin. (13) lit. b). Art. 11 - (1) Societăţile comerciale ce au ca obiect de activitate schimbul valutar, au obligaţia implementării cerinţelor minimale de securitate din prezentele norme, la punctele de schimb valutar. Prin subsistemul de alarmare la efracţie trebuie să se asigure semnalizarea şi transmiterea la distanţă a stărilor de pericol, a pătrunderii prin efracţie în spaţiul protejat şi forţarea seifului. Subsistemul de televiziune cu circuit închis trebuie să asigure preluarea imaginilor din zona clienţilor şi a seifului, precum şi stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile. Imaginile înregistrate trebuie să aibă calitatea necesară recunoaşterii persoanelor din spaţiul clienţilor. Este obligatorie conectarea sistemului de alarmare la un dispecerat de monitorizare, în cazul în care nu există instituită pază fizică permanentă. Pereţii, uşa şi ghişeul compartimentului casierului trebuie să asigure protecţia la acţiunea armelor de foc şi preluarea indirectă a valorilor, iar valorile monetare se păstrează şi depozitează conform plafoanelor stabilite, în seifuri certificate cu grad de rezistenţă la efracţie determinat, ancorate conform cerinţelor producătorului. Accesul pe timpul programului de lucru în unităţi care au spaţiul de lucru cu publicul este permis prin controlul deschiderii uşii din interior, iar operaţiunile cu numerar se efectuează în condiţii de siguranţă, cu uşa ghişeului închisă şi asigurată. Punctele de schimb valutar din incinta complexelor comerciale pot funcţiona fără amenajarea compartimentului blindat, cu condiţia folosirii seifului de casierie cu temporizare şi a semnalisticii corespunzătoare. Art. 12 - (1) Asigurarea securităţii personalului, valorilor şi bunurilor deţinute de casele de amanet, unităţile profilate pe activităţi cu bijuterii din metale sau pietre preţioase sau magazinele de comercializare a armelor şi muniţiilor, se realizează prin adoptarea cerinţelor minimale din prezentele norme. Cerinţele pentru sistemele de alarmare destinate acestor unităţi sunt similare cu cele prevăzute la art. 11 alin. (2)-(4). Valorile monetare şi/sau bunurile amanetate ori deţinute cu orice titlu se depozitează în seifuri certificate cu grad de rezistenţă la efracţie determinat, ancorate conform cerinţelor producătorului. Bunurile destinate comercializării se expun pe timpul programului în spaţii delimitate prin vitraje şi elemente rezistente la atacuri manuale şi asigurate cu încuietori. Art. 13 - (1) Măsurile de securitate destinate unităţilor poştale trebuie să fie conforme cu cerinţele minimale din prezentele norme. Subsistemul de detecţie a efracţiei trebuie să protejeze căile de acces în unitate şi spaţiile cu valori şi semnalează stările de pericol în zonele de lucru cu clienţii şi în spaţiile de depozitare a valorilor.

Subsistemul de control acces, trebuie să asigure restricţionarea accesului neautorizat, cel puţin în spaţiile de depozitare a valorilor şi după caz în cele de manipulare.

LEGISLAŢIE I.G.P.R.

LEGISLAŢIE I.G.P.R.

La unităţile din localităţile urbane, trebuie să se asigure preluarea imaginilor din zona clienţilor şi a seifului prin subsistemul de televiziune cu circuit închis, precum şi stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile. Imaginile înregistrate vor avea calitatea necesară recunoaşterii persoanelor din spaţiul clienţilor. În situaţia în care obiectivele din această categorie nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracţiei se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor şi intervenţie. Valorile monetare sau de altă natură se depozitează în seifuri, case de bani sau dulapuri de securitate, certificate cu grad de rezistenţă la efracţie determinat, ancorate conform cerinţelor producătorului, după caz. Ghişeele pentru operaţiuni cu numerar se dotează cu seifuri de casierie cu temporizare, programate conform precizărilor de la art. 6 alin.(4), cu excepţia celor din mediul rural. Art. 14 - (1) În staţiile de comercializare a carburanţilor/combustibililor se asigură cerinţele minime de securitate prevăzute de prezentele norme. Prin subsistemul de alarmare la efracţie trebuie să se asigure sesizarea stărilor de pericol asupra persoanelor şi se protejează spaţiile cu valori. Echipamentele de televiziune cu circuit închis trebuie să asigure preluarea de imagini din zonele de lucru cu numerar, depozitare şi a pompelor de distribuţie, asigurând stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile. Imaginile înregistrate asigură calitatea necesară identificării numerelor autovehiculelor în zona pompelor, respectiv de recunoaştere a persoanelor care acced în spaţiul staţiei. În situaţia în care obiectivele din această categorie nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracţiei se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor. Staţiile cu program permanent şi cele amplasate la periferia localităţii sau în zone izolate se dotează cu seif de depozitare, în care se pot introduce valori fără deschiderea uşii seifului, certificat cu grad de rezistenţă la efracţie determinat, care trebuie ancorat de pardoseală ori perete, conform cerinţelor producătorului. Cheile seifului nu se deţin de către personalul de serviciu, aspect adus la cunoştinţa clienţilor prin afişarea semnalisticii respective. Unităţile situate în zonele izolate se dotează cu seif de depozitare, în care se pot introduce valori fără deschiderea uşii seifului, certificat cu grad de rezistenţă la efracţie determinat şi fixat conform cerinţelor producătorului. Art. 15 - (1) În spaţiile comerciale cu suprafeţe mai mari de 500 mp măsurile de securitate adoptate trebuie să corespundă cerinţelor din prezentele norme. Subsistemul de alarmare la efracţie trebuie să asigure protejarea căilor de acces, a zonelor cu valori, locurilor de depozitare şi sesizarea stărilor de pericol a persoanelor. Prin subsistemul de televiziune cu circuit închis trebuie să se preia imagini din zonele caselor de marcat, intrărilor şi ieşirilor, spaţiilor de procesare, depozitare şi transfer al valorilor, precum şi spaţiile amenajate pentru parcare. Imaginile înregistrate trebuie să asigure calitatea necesară recunoaşterii persoanelor din spaţiul clienţilor. Pentru menţinerea ordinii interioare pe perioada programului de lucru este obligatorie asigurarea pazei fizice. Art. 16 - (1) În sălile şi incintele de exploatare a jocurilor de noroc cu achitarea premiilor pe loc, exceptând spaţiile în care funcţionează mai puţin de 3 aparate slot- machine sau cele pentru bingo în sistem TV precum şi în spaţiile în care desfăşoară activităţi conexe, care presupun taxă de joc, achitarea premiilor sau depozitarea fondurilor de câştiguri, se asigură cerinţele minime de securitate prevăzute de prezentele norme. Prin subsistemul de alarmare la efracţie trebuie să se asigure sesizarea stărilor de pericol asupra persoanelor şi protejarea spaţiilor cu valori. Echipamentele de televiziune cu circuit închis trebuie să asigure preluarea de imagini din zonele de casierie, depozitare valori şi exteriorul intrării în unitate, asigurând stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile. Imaginile înregistrate trebuie să asigure calitatea necesară pentru recunoaşterea persoanelor care acced în spaţiu.

Aurel Catrinoiu

Aurel Catrinoiu

Valorile monetare sau de altă natură se depozitează în seifuri, certificate cu grad de rezistenţă la efracţie determinat, ancorate conform cerinţelor producătorului. În situaţia în care obiectivele din această gamă nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracţiei se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor şi intervenţie. Art. 17 - (1) Casieriile furnizorilor de utilităţi se amenajează pentru a se asigura securitatea persoanelor şi a valorilor manipulate şi depozitate. Prin subsistemul de alarmare la efracţie trebuie să se asigure sesizarea stărilor de pericol a persoanelor protejarea spaţiilor cu valori. Echipamentele de televiziune cu circuit închis trebuie să asigure preluarea de imagini din zonele de intrare, lucru cu numerar, depozitare valori, asigurând stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile. Imaginile înregistrate trebuie să asigure calitatea necesară pentru recunoaşterea persoanelor care acced în spaţiu. Valorile monetare sau de altă natură se depozitează în seifuri, certificate cu grad de rezistenţă la efracţie determinat, fixate conform cerinţelor producătorului. Operaţiunile cu numerar se defăşoară potrivit cerinţelor de la art. 6 alin. (3). În situaţia în care obiectivele din această gamă nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracţiei se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor şi intervenţie. Art. 18 - (1) Pentru asigurarea securităţii automatelor destinate tranzacţiilor cu numerar, indiferent de locul de amplasare, se vor respecta cerinţele minime din prezentele norme cu privire la securitatea electronică şi protecţia mecano-fizică. Subsistemul de detecţie a efracţiei trebuie să semnaleze deschiderea neautorizată a uşilor automatului bancar şi acţiunea de forţare asupra acestuia. Automatele bancare destinate tranzacţiilor cu numerar din sediile bancare trebuie să fie supravegheate video în zona clienţilor şi în zona destinată alimentării. Sistemul de detecţie a efracţiei destinat protejării automatelor de tranzacţii cu numerar, externe sediilor bancare, trebuie să fie conectat la un dispecerat de monitorizare avizat. Operaţiunile de alimentare sau retragere a numerarului din automate se efectuează după asigurarea uşilor de acces în incintele în care funcţionează, fără prezenţa persoanelor neautorizate. Art. 19 - Pentru centrele de procesare a numerarului măsurile de securitate vor cuprinde suplimentar prevederilor art. 9, pază fizică înarmată, protecţie mecano-fizică şi supraveghere electronică perimetrală a imobilului şi obiectivului.

NORMELE METODOLOGICE de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor CAPITOLUL V Sisteme tehnice de protecţie şi de alarmare împotriva efracţiei

Secţiunea 1 - Mijloace de protecţie şi de alarmare împotriva efracţiei Art. 67 - (1) Asocierea măsurilor şi a mijloacelor de siguranţă prin introducerea mijloacelor mecano-fizice de protecţie şi a sistemelor de detecţie, supraveghere şi alarmare se face în baza analizei de risc la efracţie, elaborată în condiţiile art. 2. Deţinătorul sistemelor de supraveghere are obligaţia afişării în unitate a unor semne de avertizare cu privire la existenţa acestora. (art.3 pct.19 din HG.301-100 lei la 300 lei) Conducătorii unităţilor prevăzute la art. 2 din Lege au obligaţia folosirii mijloacelor de protecţie mecano-fizică şi echipamentelor componente ale sistemelor de alarmare, care sunt certificate conform standardelor europene sau naţionale în vigoare de laboratoare acreditate din statele membre ale Uniunii Europene sau a Spaţiului Economic European. (art.3 pct.18 din HG.301-2.000 lei la 5.000 lei) Beneficiarul subsistemului de televizune cu circuit închis are obligaţia punerii la dispoziţia organelor judiciare, la solicitarea scrisă a acestora, a înregistrărilor video şi/sau audio în care este surprinsă săvârşirea unor fapte de natură penală. (art.3 pct.20 din HG.301-5.000 lei la 10.000 lei) Art. 68 - (1) Sunt supuse avizării poliţiei, proiectele sistemelor de alarmare destinate următoarelor categorii de obiective:

LEGISLAŢIE I.G.P.R.

LEGISLAŢIE I.G.P.R.

• unităţile de interes strategic şi obiective aparţinând infrastructurilor critice;

• unităţi sau instituţii de interes public;

• instituţii de creditare, unităţi poştale, puncte de schimb valutar, case de amanet, unităţi profilate pe activităţi cu bijuterii din metale sau pietre preţioase;

• magazine de arme şi muniţii;

• staţii de comercializare a carburanţilor/combustibililor;

• săli de exploatare a jocurilor de noroc;

• centre de procesare;

• casierii furnizori şi servicii utilităţi. (2) Conceperea, proiectarea, instalarea, modificarea, întreţinerea şi utilizarea sistemelor de alarmare împotriva efracţiei se fac cu respectarea normelor tehnice prevăzute în Anexa nr. 7. Art. 69 - (1) Proiectul sistemului de alarmare se depune de către beneficiar spre avizare la

inspectoratele judeţene de poliţie ori Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pe raza căruia/căreia se află obiectivul, înainte de începerea lucrărilor de execuţie. (2) Avizul proiectului se acordă de personalul de specialitate al poliţiei, în termen de 15 zile de la depunere, în următoarele situaţii:

• sunt îndeplinite cerinţele minime prevăzute în prezentele norme metodologice;

• componenţa, calitatea şi funcţionalitatea sistemelor asigură detecţia pătrunderii

neautorizate, supravegherea şi înregistrarea video, precum şi transmiterea la distanţă a semnalelor tehnice şi de alarmare;

• proiectul sistemului de alarmare a fost elaborat cu respectarea condiţiilor prevăzute în

Anexa nr. 7. Art. 70 - (1) Proiectele sistemelor de alarmare se elaborează de personalul tehnic al societăţilor specializate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, cu competenţe profesionale specifice, cu respectarea cerinţelor din prezentele norme metodologice şi a normativelor tehnice specifice. (art.3 pct.21 din HG.301- 2.000 lei la 5.000 lei) La întocmirea proiectului, personalul tehnic de specialitate este obligat să prevad ă doar componente ale sistemelor de alarmare care sunt certificate în conformitate cu standardele de securitate europene şi în concordanţă cu gradul de siguranţă impus de caracteristicile obiectivului protejat. (art.3 pct.21 din HG.301- 2.000 lei la 5.000 lei) Proiectantul sistemului de securitate răspunde pentru respectarea prezentelor norme metodologice în faza de proiect, iar societatea care instalează sistemul de securitate este răspunzătoare de implementarea şi respectarea proiectului de execuţie. (art.3 pct.21 din HG.301- 2.000 lei la 5.000 lei) Orice modificare în faza de instalare a sistemului de securitate se face după consultarea proiectantului sistemului de securitate, iar ulterior punerii în funcţiune a sistemului, după consultarea unui proiectant autorizat. (art.3 pct.21 din HG.301- 2.000 lei la 5.000 lei) Art. 71 - (1) Modificarea sistemului prin suplimentarea de echipamente ori înlocuirea de componente, care nu afectează cerinţele iniţiale, se materializează prin actualizarea proiectului cu fişe modificatoare ori prin completarea manuală pe proiectul existent, în cazul unor modificări minore, certificate de proiectant. Modificările prevăzute la alin. (1) nu sunt supuse av