Tehnician pentru

sisteme de detectie,
supraveghere video si
control acces
 Săptămâna 1

1. Pregatirea lucrarilor de instalare a sistemelor tehnice de securitate

2. Montarea tubulaturii pentru sistemele tehnice de securitate

3. Realizarea cablajului necesar sistemelor tehnice de securitate

4. Instalarea sistemelor tehnice de detectie antiefractie

5. Punerea in functiune a echipamentelor si sistemelor tehnice de detectie

antiefractie

6. Asigurarea mentenantei si service-ului pentru sistemele de detectie antiefractie

1. Pregatirea lucrarilor de instalare a sistemelor tehnice de
securitate

Verifică situaţia reală din obiectiv

Stabileşte amplasamentul echipamentelor

Stabileşte necesarul de materiale

 Verificarea situaţiei reale în comparaţie cu proiectul de instalare,
prevederilor din normative şi cerinţele speciale ale beneficiarului exprimate prin
contract sau corespondenţa oficială

Stabilirea amplasamentului echipamentelor se face in urmatorul fel:

- se efectueaza măsurătorile necesare cu instrumente specifice

- se alege pozitia conform cu proiectul final aprobat, consultand specificatiile

tehnice ale elementelor folosite si luand in considerare si indicatiile beneficiarului

Se stabilirea cu atenţie necesarul de material, calculând corect cantităţile, pe

baza specificaţiilor din proiect şi a măsurătorilor suplimentare necesare
2.Montarea tubulaturii pentru sistemele tehnice de securitate

Fixarea tubulaturii aparente

Realizarea traseele de tubulatură

Instalarea tubulaturii îngropate

 Realizarea traseelor de tubulatură, se realizează în conformitate cu proiectul
de instalare avizat de poliţie.

Instalarea tubulaturii îngropate se face asigurând continuitatea traseului,

folosind operaţii şi echipamente specifice, conform prevederilor din normativele
tehnice şi a specificului zonei de lucru

Fixarea tubulaturii aparente se face în cooperare cu reprezentanţii

beneficiarului, prin efectuarea tuturor operaţiilor necesare cu echipamente specifice,
conform prevederilor din normativele tehnice şi a specificaţiilor din proiectul de
execuţie
3. Realizarea cablajului necesar sistemelor tehnice de securitate

Instalarea cablurilor îngropate

Instalarea cablajului aparent

Verificarea continuitatii cablurilor

 Instalarea cablurilor îngropate se face utilizând scule şi echipamente în
funcţie de tipul cablului, cu respectarea succesiunii operaţiilor procesului
tehnologic,în conformitate cu cerinţele beneficiarului, conform proiectului de
instalare avizat în funcţie de tipul peretelui sau tavanului
Cablurile se aleg astfel încât după conectarea tuturor terminalelor
folosite să rămână fire de rezervă
Instalarea cablajului aparent se face în conformitate cu prevederile din
normativele tehnice şi în funcţie de suportul de instalare şi tipul tubulaturii utilizate
Verificarea continuităţii cablurilor se face conform procedurilor specifice de
lucru, având în vedere transmiterea semnalului pe întregul traseu, utilizând aparatura
de măsură şi control necesară
4.Instalarea sistemelor tehnice de detecţie la efracţie

Identificarea caracteristicilor sistemului de instalat

Montarea echipamentelor tehnice de detecţie la efracţie

Conectarea echipamentelor
 Identificarea caracteristicilor sistemului se face pe baza documentaţiei
tehnice, în funcţie de tipul sistemului şi al echipamentului, având în vedere funcţiile
care urmează să fie îndeplinite de către sistem

Montarea echipamentelor se face în locurile prestabilite conform

proiectului, jurnalului de cabluri şi schemele de conexiuni, utilizând scule şi
dispozitive specifice, având în vedere tipurile de suport de fixare

Conectarea se face urmărind următoarele aspecte:

- realizarea tuturor legăturilor necesare,
- folosirea pe cat posibil a aceleiasi ordine a culorilor,
-în conformitate cu specificaţiile tehnice ale echipamentului şi normelor tehnice
specifice
SISTEME DE SECURITATE ANTIEFRACTIE
Ca functionalitate primara, un sistem de securitate poate fi definit ca un ansamblu
de dispozitive ce detecteaza si semnalizeaza o intruziune sau o stare de pericol asociata
intrarii neautorizate in spatiul protejat.
Domeniul de aplicatie este extrem de vast: de la aplicatii rezidentiale la sisteme
profesionale de inalta securitate. In functie de particularitatile obiectivului protejat ( cu
referire deosebita la valorile ce trebuiesc protejate) gradul de complexitate al unui sistem
poate varia foarte mult, insa principiile care stau la baza unui sistem electronic de securitate
sunt aproape intotdeauna aceleasi.

DETECTIA ANTIEFRACTIE
1. Principii de detectie
Realizarea detectiei unui eveniment se bazeaza pe identificarea si masurarea unor parametrii
din mediu asociati evenimentului respectiv.

Exista doua categorii de detectie: detectia pasiva si cea activa.

Detectia pasiva este cea care utilizeaza un parametru existent in mediul asociat
evenimentului ce se doreste a fi detectat, detectorul este un “observator tacut” al mediului.

Detectia activa presupune generarea unui parametru in mediul supravegheat a carui

modificare este asociata cu evenimentul care se doreste a fi detectat.
2 Tipuri de detectoare. Aplicatii si limitari.

Contactul magnetic
Este un ansamblu format dintr-un releu reed si un magnet.

Ca ansamblu, contactul magnetic este un sensor activ; magnetul genereaza campul

supravegheat. Prin modificarea pozitiei acestuia, campul magnetic care actioneaza releul reed
si il “tine” in pozitia inchis si scade in intensitate pana cand contactul se deschide,
semnalizand o stare de alarma.
Exista o varietate mare de tipuri constructive, toate avand acelasi principiu de functionare.
Pentru aplicatii destinate usilor metalice se poate utilize varianta constructive numita “heavy
duty” care prin modalitatea de instalare creaza un intrefier intre dispozitiv si usa metalica,
permitand functionarea corecta a contactului magnetic.
De asemenea se pot utilize versiuni incastrate in tocul usii sau ferestrei
Senzorul pasiv in infra-rosu (PIR)

Senzorul pasiv in IR este un dispozitiv destinat detectiei deplasarii cu minim 10-15cm/s a

unui corp cu diferenta de temperatura fata de mediu de minim 3-5 oC. Senzorul PIR utilizeaza
un dispozitiv sensibil la radiatia infrarosie din spectrul termic(8-14μm) numit piroelement.
 Pentru concentrarea radiatiei infrarosii se utilizeaza un ansamblu special de lentile
Fresnell. Modul de amplasare si dimensiunile acestora determina caracteristica de detectie a
senzorului. Exista senzori volumetrici, senzori cortina, senzori de tavan.
Senzorul PIR prezinta doua avantaje:

1. Elementele de delimitare a spatiilor (pereti,geamuri,usi) sunt opace la radiatia IR, astfel

incat senzorul nu detecteaza miscare in exteriorul spatiului protejat.

2. Datorita flexibilitatii in constructia lentilelor Fresnell exista tipuri constructive pentru o

varietate larga de aplicatii.

Detectoarele obisnuite se instaleaza in general la 2-2,3 m de la podeaua incaperii si au un

unghi de detectie de 90-1050. Se instaleaza de regula in colturile incaperii pentru a asigura o
protectie completa. Raza de detectie pe spoturile centrale este in general de 12m, ceea ce
face suficienta instalarea unui singur sensor intr-o incapere obisnuita.
Senzorul activ cu microunde

Detectoarele cu microunde sunt senzori activi care genereaza un camp

eletromagnetic in spatiul protejat. Orice miscare a unui corp care reflecta radiatia
eletromagnetica este sesizata si genereaza alarma. Principiul de detectie se bazeaza pe efectul
Doppler. Senzorii transmit semnale de banda X de regula (10,5 Ghz).
Puterea semnalului este de asemenea extrem de redusa, semnalul avand o bataie de
maximum 100m in linie dreapta.
Deviatia de frecventa datorita efectului Doppler este de ordinul herzilor (20-100Hz). Aceasta
gama este corelata cu miscarea unui corp uman, orice alte frecvente fiind excluse.

Atentie: Intr-o incapere nu se monteaza doi detectori cu microunde ce functioneaza pe

aceasi frecventa deorece exista posibiliatea aparitiei de alarme false
Detectoare dubla tehnologie
Necesitatea cresterii imunitatii la alarme false a dus la aparitia unor dispozitive de
detectie ce incorporeaza de fapt doua module independente ce utilizeaza tehnologii de
detectie diferite cum ar fi: - detectorul dual PIR+MW
- detectorul dual PIR+ geam spart
Unele dispozitive permit configurarea contactului de alarma atat in logica SI cat si
in logica SAU, ceea ce permite, in functie de necesitati, maximizarea sensibilitatii senzorului
sau a imunitatii la zgomot a acestuia.
De exemplu, utilizand in logica SI un detector
dual PIR+MW dispunem de toate avantajele
cumulate ale celor doua tehnologii in
obtinerea unui senzor cu o rata redusa a
alarmelor false deoarce in cazul sectiunii PIR
zona de detectie este bine delimitata de
elementele constructive ale incaperii iar partea
de MW asigura imunitatea la curenti de aer.
Detectoare anti-masking

Detectoarele anti-masking sunt detectoare speciale, de regula cu dubla tehnologie,

care sesizeaza obturarea zonei supravegheate cu un obiect plasat in proximitatea senzorului,
si care semnalizeaza obturarea utilizand un contact separat. Aceste detectoare se utilizeaza in
aplicatii de inalta securitate, atat pentru rata redusa de alarme false cat si pentru siguranta in
exploatare oferita de functia anti-mascare.
Senzorul de vibratii
Detectoarele de vibratii sau socuri sunt destinate in general unor aplicatii speciale, cum ar fi
protectia peretilor tezaurelor, dar si a unor suprafete vitrate. Detectoarele de socuri contin un
traductor care transforma vibratiile in semnale electrice. In general, traductorul este de tip
piezo.
Raza de detectie este variabila, functie de natura materialului din care este construit peretele
protejat. Majoritatea producatorilor asigura o raza de acoperire de aproximativ 6m pentru
pereti de beton.

La instalarea acestor detectoare trebuie analizata structura peretilor protejati: atat materialul
de baza (beton, caramida, lemn etc.) cat si materialul de acoperire sau izolatie. Spre exemplu,
instalarea unui senzor de soc pe un perete de beton armat acoperit cu un
strat izolator antifonic de polistiren expandat trebuie realizata prin aplicarea senzorului de
soc pe structura de baza a peretelui, inainte de acoperirea acestuia cu polistiren.
Montarea pe fuprafetele de beton se face cu diblu si surub, iar pe suprafete
metalice(case de bani) se face cu surub, sau edezivi bicomponenti(POXIPOL)
NU CU BANDA DUBLU EDEZIV
Reglarea sensibilitatii este de asemenea o operatiune importanta. Senzorul nu
trebuie sa fie extrem de sensibil pentru a elimina pe cat posibil alarmele datorate vibratiilor
usoare.
Senzorul de geam spart
Detectoarele de geam spart functioneaza pe principiul analizei spectrale sunetului produs de
spargerea unei suprafete vitrate ( spectrul intre 1 si 5 Khz). Acest sunet are in componenta sa
armonici superioare la o anumita intensitate sonora ceea ce face ca sunetul sa poata fi distins
de alte zgomote din mediu.
Senzorul se monteaza la o distanta de pana la 6 m de suprafata vitrata si are o acoperire de
aprox. 6 m.

Datorita diversitatii materialelor din care se fac in prezent suprafetele vitrate

anumiti producatori de echipament calibreaza senzorii in functie de tipul de material al zonei
protejate.
Testarea si reglajul se fac cu dispozitive speciale (testere simulatoare). Implicit,
producatorii care au o gama mai larga de detectoare de geam spart pun la dispozitie si
testerele specifice fiecarui tip de detector.
Principala limitare consta in faptul ca un geam poate fi taiat fara a genera
zgomotul specific de spargere. Se recomanda ca detectoarele de geam spart sa fie utilizate in
conjunctie cu elemente de detectie volumetrica(PIR).
Butoanele sau pedalele de panica 

Aceste echipamnete sunt folosite in obiectivele cu risc ridicat de securitate, pentru

semnalizarea la dispecerat a starii de pericol.
De regula in sistemele de securitate monitorizate, aceste zone declanseaza o alarma
silentioasa
SIRENE

Pentru atentionarea in caz de efractie se folosesc urmatoarele tipuri de sirene

Sirene de Exterior cu FLASH cu autoalimentare

Sirene de interior piezo
Sirene de interior cu horn
Sirene de interior piezo cu FLASH
ARHITECTURA SISTEMELOR DE SECURITATE
Elementele constitutive ale unui sistem de securitate sunt: senzorii, centrala,
echipamentele periferice ale centralei, dispozitivele de avertizare locala si dispozitivele de
comunicare la distanta.
Senzorii sunt dispozitive ce preiau o informatie de tip stare de alarma.
Centrala este o unitate de automatizare ce proceseaza informatiile preluate de la
senzori in functie de starea sistemului (activat,dezactivat etc.). Rolul principal al oricarei
centrale de efractie este de a semnaliza (optic, acustic si/sau la distanta )
detectarea unei intruziuni in spatiul protejat.
Centrala este un automat programabil: starea iesirilor depinde de starea
intrarilor+starea sistemului. Iesirile pot fi comenzi pentru dispozitivele de semnalizare locala,
porturi de comunicatie sau iesiri pentru interconectarea cu alte dispozitive.
Echipamentele periferice ale centralei sunt modulele de expandare si interfetele de
comanda.
Modulele de expandare au rolul de a extinde numarul de intrari si/sau de iesiri ale
centralei pentru configurarea unor sisteme de capacitate sporita.
Dispozitivele de avertizare locala pot fi optice, acustica sau opto-acustice (mixte).
Rolul acestor dispozitive este de a semnaliza o stare de alarma.
Dispozitivele de avertizare la distanta sunt comunicatoare care utilizeaza canale de
comunicatie pentru a semnaliza o alarma la un dispecerat de monitorizare si interventie.
Multe din echipamentele existente pe piata includ in centrala un port de comunicatie, de
regula pe linie telefonica. Un alt tip de suport poate fi cel GPRS sau, mai nou, un port TCP/IP
pentru transmisia pe suport internet.
Terminologie de specialitate
Conceptul de zona reprezinta o intrare a centralei de alarma semnalata ca entitate pe
dispozitivele de afisare.

Comportamentul sistemului in cazul detectarii pe o zona (intrare) a unui semnal

de alarma este diferit, functie de tipul logic al zonei.
Centralele existente pe piata au fie tipuri de zona predefinite fie permit
configurarea de catre programator a comportamentului sistemului in functie de necesitati.
Cateva tipuri de zone sunt foarte uzuale in sistemele de securitate:
Zona instantanee - este o zona care declanseaza instantaneu o alarma daca
partitia ce le contine este armata.
Zonele de 24 de ore declanseaza alarma indiferent de faptul ca partitia din care
fac parte este activata sau nu,
Zona temporizata - este o zona a carei activare genereaza o temporizare interna a
sistemului dupa care, in cazul in care acesta nu este dezactivat, declanseaza automat o
alarma.
Din zonele temporizate fac parte zonele de intrare/iesire (entry/exit zone) care
declanseaza temporizarea si zonele de urmarire (EE Follower) care pastreaza temporizarea
in cazul in care aceasta a fost initiata de o zona de intrare/iesire sau genereaza instantaneu
o alarma daca zona e activata inainte de a se activa temporizarea de intrare de catre o zona
de intrare/iesire. Aceste doua tipuri de zone temporizate se gasesc amplasate pe caile de
acces catre tastaturile sistemului
 Zone de panica-atac sunt zone instantanee de 24 de ore. De regula in sistemele
de securitate monitorizate, aceste zone declanseaza o alarma silentioasa.
Zona de sabotaj/ defectiune tehnica - sunt zone de 24 de ore utilizate pentru
monitorizarea securitatii sistemului (contactele antisabotaj ale dispozitivului, zonele de anti-
masking etc)
Conceptul de partitie (arie) reprezinta o multime de zone care sunt activate sau
dezactivate simultan.
Coduri
Codurile sunt “cheile” sistemului. Codurile permit identificare utilizatorului in sistem si
efectuarea de catre acesta de functii cum ar fi:
Activare/dezactivare partitii (functia de baza a sistemului de securitate)
Omitere de zone. In anumite conditii este necesara omiterea (bypass) unei zone
in mod exceptional
Recunoastere/resetare alarme
Programare coduri utilizatori - programarea codurilor utilizatorilor este o
operatiune ce trebuie executata de personalul care exploateaza sistemul de securitate
Un sistem are mai multe tipuri de coduri, de exemplu:
Codul de instalator - are rolul de a permite accesul la functiile de programare ale
sistemului. In majoritatea cazurilor, codul de instalator permite de asemenea analiza
jurnalului de evenimente din memoria centralei.
Codul master - utilizator principal - activare, dezactivare, programare coduri,
omitere zone etc
Cod user (utilizator simplu) - armare, dezarmare, eventual omitere zone
Cod constrangere - este un tip special de cod user ce transmite la dispecerat un
mesaj de constrangere (atac) si este in folosit in cazul in care utilizatorul este fortat de
adeseori sa dezactiveze sistemul de securitate.
Cod cu drepturi limitate (numai in activare sistem) - codul persoanelor care fac
mentenanta si trebuie sa activeze sistemul de securitate la terminarea activitatii.
Arhitectura unui sistem de securitate
Exista urmatoarele tipuri de conexiuni ale zonei:
contact normal deschis (NO)
contact normal inchis (NC)
contact normal inchis cu rezistenta de cap de linie (EOL)
contact normal inchi cu doua rezistente de cap de linie (DEOL)

Din punct de vedere al securitatii conexiunii, in sistemele de securitate nu se utilizeaza

contacte normal deschise intrucat acestea sunt cele mai usor de sabotat prin taierea unui
singur conductor.
Pentru asigurarea unei securitati sporite antisabotaj se utilizeaza conexiunea cu cap de linie:
REZISTENTELE SE MONTEAZA FIZIC IN SENZORI !
Pentru utilizarea ergonomica a intrarilor in centrala se utilizeaza conexiunea cu doua
rezistente de cap de linie. Aceasta conexiune permite monitorizarea simultana atat a
contactului de alarma (AL) cat si a contactului antisabotaj (T= tamper) existent in carcasa
senzorului.
5. Punerea în funcţiune a echipamentelor şi sistemelor tehnice de

detecţie la efracţie

Verificarea alimentărilor cu energie electrică a sistemului

Pornirea sistemului de detecţie si efracţie

Efectuearea setărilor de funcţionare a echipamentelor, sistemelor

tehnice de detecţie si efracţie

 Verificarea alimentărilor cu energie electrică se face cu asigurarea
securităţii personale pe timpul efectuării lucrărilor, efectuând măsurătorile suport
necesare pentru toate echipamentele componente ale sistemului

Pornirea sistemului se face, în conformitate cu cerinţele proiectului,

contractului cu beneficiarul, procedurile tehnice specifice şi manualele de instalare
ale componentelor sistemului

Setarea programelor se face în deplină cooperare cu reprezentanţii

beneficiarului în conformitate cu specificaţiile din proiectul de instalare,
caracteristicile obiectivului, cu asigurarea programării corecte a tuturor
echipamentelor componente ale sistemului
Reguli privind realizarea calcului energetic

Sistemele de securitate trebuie sa functioneze non stop, indiferent de caderile accidentale ale
retelei primare de alimentare cu energie electrica.
Aspecte care trebuie luate in calcul

- De regula durata maxima a unei pene de curent este de 4-6 ore;

- Autonomia sistemului trebuie corelata cu timpul de interventie maxim admis in cazul
aparitiei unei avarii.
- In cazuri speciale, autonomia maxima trebuie sa acopere durata unui sfarsit de saptamana,
in conditiile in care accesul la partile importante ale sistemului nu este permis.

Cac=1,25 (Isb*Tsb+Ial*Tal)

Unde: Cac este capacitatea acumulatorului

Isb este curentul total absorbit in stand-by;
Tsb este timpul necesar de asigurare a autonomiei sistemului in stand-by;
Ial este curentul total absorbit in starea de alarma;
Tal este timpul necesar de asigurare a autonomiei sistemului in starea de alarma;
PROGRAMAREA SISTEMELOR DE SECURITATE
Programarea sistemului reprezinta selectarea acelor functiuni utile pentru o aplicatie
specifica.
Exista 2 etape distincte in activitatea complexa de programare a unui sistem:
a) elaborarea procedurilor de functionare si utilizare;
b) programarea propriu-zisa.

Elaborarea procedurilor de operare a sistemului in functie de procedurile interne ale

clientului
Elaborarea procedurilor de functionare presupune armonizarea intre informatiile cuprinse in
proiectul tehnic de executie, solicitarile specifice ale beneficiarului si eventualele cerinte
legale pentru obiectiv. Aceasta activitate se face, de regula, impreuna cu persoana
desemnata de beneficiar sa receptioneze si sa supervizeze exploatarea sistemului de
securitate. Dintre informatiile specifice care trebuie sa rezulte in urma acestei analize se
numara :
timpi de intrare, iesire, durata semnalizarilor ;
numarul de utilizatori si drepturile specifice ale fiecaruia ;
eventualele modificari referitoare la partitionarea sistemului si la traseele
Programarea propriu-zisa

Programarea propriu-zisa este etapa de introducere a parametilor de programare in memoria

centralei. In timpul operatiunilor de programare, se va avea in vedere urmatoarele informatii
ce trebuiesc programate:
- Optiunile generale de functionare a centralei, cum ar fi: afisarea orei, modul de semnalizare
a anumitor evenimente, etc.
- Tipul de zona sepecifica fiecarei intrari si descriptorii de zona;
- Timpii de intrare, iesire, durata de actionare a iesirilor de alarma ;
- Partitionarea (alocarea zonelor la partitii) ;
- Programarea utilizatorilor, doar partea de drepturi de utilizare ;
exclus programarea propriu-zisa a codurilor de utilizator !;
- Programarea tastaturilor ;
- Programarea iesirilor sistemului : iesirile utilizate pentru semnalizarile de alarma si celelalte
iesiri utilizate alea sistemului;
- Programarea utilizatorului digital al centralei.
La finalizarea programarii se vor testa toate intrarile sistemului si toate functiile de alarma,
inclusiv comunicatia cu dispeceratul de interventie.
6.Asigurarea mentenanţei şi service-ului pentru sistemele de
detecţie antiefracţie

Verificarea starii de funcţionare a sistemului

Identificarea defecţiunilor la sistemele de detecţie antiefracţie

Efectuearea operaţiunilor de mentenanţă corectivă sau service la

sistemele de detecţie antiefracţie

 Verificarea stării de funcţionare se face pe baza proiectului de securitate,
respectând procedurile specifice, tipul sistemului şi echipamentele componente,
instrucţiunile de întreţinere şi planul de mentenanţă preventivă

Identificarea defecţiunilor se face în bună cooperare cu proiectantul, pe

baza informaţiilor furnizate de aparatura de semnalizare, beneficiar şi concluziilor
verificărilor efectuate în teren

Realizarea mentenanţei corective se face cu o bună comunicare cu

beneficiarul, periodic conform specificaţiilor tehnice ale echipamentelor, la
solicitarea beneficiarului, în funcţie de tipul defectului identificat