Capitolul 1

INTRODUCERE. PREZENTARE GENERALA

Sistemele de supraveghere video au devenit, cu timpul, o componente cheie
pentru asigurarea sigurantei si securitatii pentru foarte multe organizatii. Odata cu
cresterea riscului de securitate, nevoia de monitorizare video si de inregistrare a
evenimentelor a devenit din ce in ce mai importanta. Ca rezultat multe organizatii
implementeaza astfel de sisteme pentu o gama larga de aplicatii si nu doar in domeniul
strict al sistemelor de securitate. Trebuie spus de la inceput ca aceste sisteme vin sa
completeze sistemele traditionale de securitate si siguranta detectie efractie, control
acces , detectie incendiu- sistemele de supraveghere functionand in relatie de colaborare
cu acestea, asigurand elementul de monitorizare in timp real si posibilitatea de vizualizare
post-eveniment precum si inregistrare, afisarea si transmisia informatiei video catre
diversi beneficiari ai acesteia.
Industria sistemelor de televiziune cu circuit inchis TVCI- (CCTV- Closed
Circuit Television) a avut ca principala sursa de dezvoltare industria televiziunii. Pe
parcursul timpului tehnologia din industria TV a fost importata si folosita pentru
dezvoltarea industriei TVCI. Datorita progreselor tehnologice inregistrate de a lungul
timpului in industria electronicii si, in principal, in domeniul tehnologiei informatiei
industria TVCI si-a schimbat foarte multe din principiile de baza, trecand de la sistemul
complet analogic la cel complet digital, centrat in jurul conceptulului de retea.
Scurta evolutie sisteme de supraveghere video
In continuare vom face scurta trecere in revista a evolutiei si dezvoltarii sistemelor de
TVCI . Ca etape de dezvoltare a sistemelor de supraveghere video se poate vorbi de patru
generatii de sisteme video.
1.1. Sistem complet analog
Prima generatie de sisteme de supraveghere a fost in intregime analogica. Camerele
transmit semnalul in format analogic, care apoi este comutat si inregistrat folosind
echipamente analogice precum matricea video analogica si VCR-ul (Video Cassettte
Recorder sau TLR Time Lapse Recorder). Inregistrarea semnalului video se facea pe
suport analogic caseta video - in format multiplexat in timp. Acest tip de sistem
permitea operatii de baza, de monitorizare si inregistrare. Dezavantajele acestor sisteme
erau datorate faptului ca nu se facilita inregistrarea si playback-ul simultan pe acelasi
echipament, pentru playback fiind necesar un echipament VCR suplimentar sau oprirea
inregistrari pe timpul perioadei de vizualizare. Mai mult, procesul de inregistrare era
susceptibil de greseli datorate operarii dificile a mediilor de stocare (casetelor) si a
stoparii/repornirii procesului de inregistrare care se facea manual. Deasemenea era
necesara o evidenta a casetelor pentru perioade lungi de stocare, procesul de derulare a
acestora fiind strict liniar, secvential, acest proces consumand destul de mult timp si
resurse.
Vizualizare de la distanta era un proces imposibil. Calitatea inregistrarilor era de tip VHS
sau S-VHS.

Figura 1.1 Sistem complet analog

1.2. Sistem analog cu inregistrare digitala
Un prim pas in evolutia sistemelor de supraveghere a fost inlocuire sistemului de
inregistrare cu unul digital. In continuare semnalul analogic de la camera este transmis
folosind cablul coaxial sau fibra optica iar comutarea si afisarea semnalelor se face
analog (matice video, quad, multiplexor, distribuitor/amplificator video, monitor CRT)
dar sistemul de inregistrare a fost inlocuita cu un sistem digital. Digital Video Recorderul, (DVR), inregistratorul video digital, a inlocuit sistemul analogic VCR. Acest
echipament, DVR, primeste semnalul analogic pe care il converteste in format digital si
apoi il stocheaza pe hard disk-ul intern sau pe un mediu de stocare extern (caseta digitala,
matrice de hard disk-uri, CD). Astfel, multe din operatiile asociate cu operarea manuala a
VCR-ului au fost eliminate sau reduse ca frecventa.
Primul pas a constat in inlocuirea doar a VCR-ului prin introducerea unui DVR de un
singur canal, acest DVR ramane conectat la echipamentul de multiplexare care preia toate
semnalele video si le furnizeaza DVR-ului sub forma multiplexata. Pasul urmator a
constat in introducerea functiilor de multiplexare in functiile de baza ale DVR-ului astfel
incat, in acest moment DVR-ul devine un echipament care poate executa in acelsi timp
functii precum : vizualizare imagini in timp real, inregistrare, playback, arhivare,
conectare prin retea a unui software client, etc.
Functiile acestor echipamente au devenit din ce in ce mai variate, iar o descriere mai
detaliata se face in capitolul referitor la aceste echipamente.

Figura 1.2 Sistem analog cu inregistrare digitala

1.3. Sistem hibride - analog/digitale

Urmatorul pas in dezvoltarea sistemelor de televiziune cu circuit inchis a constat in
introducerea elementelor cu conectare IP in structura sistemelor analogice, acest lucru
ducand la aparitia sitemelor hibride Aceste elemente sunt : camere IP, encodere (video
server), decodere, DVR-uri hibride (accepta semnale analogice cat si stream-uri de date
de la camere IP sau encodere). Aceasta etapa este una intermediara, vazuta ca un mijloc
economic viabil de trecere la generatia a patra de sisteme, cele complet digitale.

Figura 1.3 Sistem hibrid analog-digital

1.4. Sistem complet digital
Sistemul complet digital este sistemul din generatia a patra, bazat pe tehnologii de retea si
pe protocolul TCP/IP. In acest tip de sistem conversia analog/digitala se face la nivelul
camerei, semnalul de iesire din camera fiind, de fapt, un stream de date, un sir de
pachete IP. In acest moment se poate vorbi de matricea virtuala, acelasi stream de date
fiind transmis catre mai multe destinatii in acelasi timp sau succesiv, afisat, iunregistrat,
vizualizat, exportat. Practic reteau devine matricea virtuala. Comparativ cu sistemele
de generatia a doua si a treia acest tip de sisteme ofera cateva avantaje care il fac din ce in
ce mai mult o optiune pentru proiectantii si specialistii in CCTV. Acest tip de sisteme,
principiile de functionare, specifictiile si elementele constituitive vor fi detaliate in
capitolul 4, referitor la sistemele Video-IP, sau sistemele digitale.

Figura 1.4 Sistem complet digital

Capitolul 2
PROCESE IN SISTEMELE VIDEO. ELEMENTE COMPONENTE
2.1 Consideratii generale.
Procesele principale ce au loc intr-un sistem de supraveghere video pot fi descrise ca
fiind :
procesul de achizitie a imaginii si de producere a semnalului video
transmisia semnalului video, folosind diverse medii de transmisie
procesul de afisare, inregistrare, conversie, distributie a semnalului video.
Intr-un sistem de supraveghere video se pot distinge, conform cu procesele mentionate
anterior urmatoarele elemente componente:
elementul de achizitie a imaginii obiectiv (lentila) si camera video
mediul de transmisie a semnalului video : cablul coaxial, perechea torsadata, fibra
optica, etc.
elemente de achizitie, prelucrare si afisare a semnalelor video. Aici gama de
echipamente este extrem de larga si diversa. O parte dintre cele mai reprezenttive
echipamente vor fi descrise in capitolele urmatoare.
In continuare pentru fiecare dintre aceste elemente se va face o descriere a principiilor de
functionare si a principalelor carcteristici ale acestor elemente componente.
Pentru inceput cateva cuvinte despre lumina ca factor determinant al supravegherii video.
Folosirea luminii este, practic, un element cheie in implementarea unui sistem video.
Acest lucru, pe langa altele, influentand in mod direct calitatea imagini afiasate si/sau
inregistrate. Lumina este o forma de energie formata din sapte componente de baza
Rosu
Portocaliu
Galben
Verde

620750 nm
600620 nm
580600 nm
490580 nm

Albastru
Indigo
Violet

460490 nm
430460 nm
390430 nm

Aceste componente formeaza un spectru, din care ochiul uman poate percepe doar o
portiune cuprinsa intre aprox. 400nm si 700 nm. Aceata lumina este folosita pentru
sensibilizarea elementelor fotosensibile (senzorul de imagine) . Mai jos se poate vedea
gama de radiatii, in care se incadreaza radiatia luminoasa

Figura 2.1 Spectrul de radiatii

Radiatia infrared se situeaza in afara spectrului vizibil. Acest tip de radiatie este emisa de
catre toate obiectele, oameni, animale, etc. Obiectele calde apar evidentiate pe un
fundal rece in conditii slabe de iluminat, de exemplu noaptea.
Unitatea de masura a lumini este lux-ul. Mai jos sunt date cateva valori tipice ale fluxului
luminos in diferite conditii de iluminat. Aceste valori trebuie avute in vedere atunci cand,
pentru anumite conditii de mediu, se alege un anumit tip de camera si lentila, care trebuie
sa se conformeze conditiilor diverse si variabile de iluminat. Aceste valori pot fi folosite
atunci cand se doreste alegerea unei camere cu o anumita sensibilitate pentru un anumit
mediu de instalare.
Tabel cu valori de iluminat tipice
ILUMINAT
Soare puternic
Soare cu nori
Birouri
Apus/rasarit
Lumina stradala
Luna plina
Luna acoperita
Cer noros noapte

LUX LEVEL
100.000
70000
100-1000
500
1-10
0.2
0.007
0.00005

2.2 Camera Video

Principiul de baza de functionare al unei camere video consta in transformarea luminii
reflectate de catre scena supravegheata in semnal electric. La baza acestui proces sta
senzorul de imagine. Senzorul de imagine este un circuit integrat specializat care are rolul
de a transforma informatia luminoasa in semnal electric. Acest semnal electric este
apoi prelucrat de circuitele de procesare digitala a semnalului (DSP-Digital Signal
Processor). Semnalul video rezultat la iesirea camerei este asa numitul semnal video
compozit.

Figura 2.2 Schema de principiu camera video

Pana de curand circuitele de procesare a semnalelor erau circuite analogice dar, odata cu
dezvoltarea circuitelor specializate de procesare a semnalelor, majoritatea camerelor de
astazi folosesc chip set-uri specializate DSP - care ofera facilitati si optiuni ce permit
o mai usoara instalare, reglare si cu rezultatul final calitatea imaginii- mult mai buna
decat precedenta serie de camere analogice.
Senzorul de imagine este format dintr-o matrice de elemente fotosensibile numite
elemente de imagine sau pixeli. Pixel-ul este elementul de baza al imaginii, care
transforma lumina cazuta pe el in semnal electric, intensitatea acestui semnal este direct
proportionala cu cantitatea de lumina care cade pe elementul de imagine. CCD-ul este
scanat de la stanga la dreapta de 312,5 de 50 de ori pe secunda. Intensitatea luminii ce
cade pe CCD este translatata intr-o mixtura de culori : rosu, verde si albastru din care
se obtin valorile de luminanta (Y) si diferenta de culoare (U, V) ce compun semnalul
video complex. In specificatiile camerelor numarul de pixeli ai unui CCD este specificat
ca numar de pixeli orizontalaXnumar de pixeli pe verticala (De exemplu :752HX582V).

Senzorul de imagine tip CCD (Charged Coupled Device)

Tehnologia senzorilor tip CCD este una dezvoltata special pentru industria camerelor
video. Principalul avantaj, comparativ cu tehnologia CMOS, consta in sensibilitatea
ridicata in conditii de iluminare scazuta ceea ce inseamna imagini de calitate mai buna
pentru conditii de iluminat scazut. Tehnologia CCD presupune un proces mai complex de
producere si incorporare in camerele video.
Senzorul de imagine tip CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor)
Tehnologia CMOS este una larg raspandita pentru componentele electronice. Senzorii tip
CMOS pot fi produsi in dimensiuni variabile, de la camere miniaturale pana la camere tip
megapixel. In ultimul timp distanta intre cele doua tipuri de tehnologii s-a redus, astfel
incat calitatea imagini se apropie de cea a celor CCD, totusi atunci cand cea mai buna
calitate este dorita- tehnologia tip CCD este recomandata. Principalul dezavantaj al
acestui tip de senzor de imagine este sensibilitatea scazuta pentru conditii de iluminat
scazut. In conditii de iluminat constant acest lucru nu este o problema dar in conditii de
iluminat scazut imaginea rezultata este intunecata sau de calitate slaba (perturbata de
zgomot).
Formate de CCD
Standardul de imagine folosit in industria CCTV este 4:3 (H :V). Cele mai des intalnite
formate pentru senzorii de imagine CCTV sunt urmatoarele : 1, 2/3, 1/2, 1/3, 1/4.
Cu cat dimensiunea CCD-ului este mai mare cu atat imaginea rezultata va avea o calitate
mai buna. Totusi, din motive economice, cele mai des folosite sunt cele de 1/3 si 1/4.

Figura 2.3 Formate de senzori CCD

Semnalul video complex (composit)

Semnalul video composit este semnalul obtinut din camera video folosind circuite de
procesare a semnalului (DSP-Digital Siganal Processor). Se numeste semnal video
composit (sau complex) deoarece este compus din informatia video, un puls de
sincronizare si un semnal de referinta. Amplitudinea maxima a acestui semnal este de 1
V varfla-varf (1V peak-to-peak).

Figura 2.4 Schema semnal video color

Figura 2.5 Semnal video compozit pe osciloscop.

Pentru standardul PAL o imagine este formata din 625 linii scanate la o frecventa de
50Hz. Exista doua moduri de afisare a informatiei video :
Modul intretesut (2 :1 Interlaced): In acest mod o imagine completa (frame) este formata
din doua treceri (scanari), fiecare trecere (scanare) formand un field. Prima trecere este
pentru field-urile impare (313 linii) si urmatoarea trecere pentru field-urile pare (312).
Acest mod se mai numeste si 2:1 Interlaced (2 field-uri : 1 frame).
Modul progressiv scan ( 1 :1 Non-interlaced): este modul de formare al imaginii prin
scanarea progresiva de la linia 1 la linia 625 cu o frecventa de 25 frame-uri/secunda

Interlaced scan este mostenit de la sistemele TV si este inca larg folosit astazi..
Progressive scan este folosit de noile monitoare tip LCD, TFT pentru a afisa imaginea in
ordinea aparitiei liniilor. Pentru afisarea unui semnal Intrelaced aceste echipamente au
nevoie de un circuit de de-interlaced, pentru a afisa imaginile in modul progresiv.

Figura 2.6 Moduri de afisare a imaginii

In continuare vom detalia cateva din cele mai generale caracteristici ale unei camere
video color.
Caracteristici generale ale camerelor video
Rezolutia: Rezolutia este, practic, o masura foarte importanta a calitatii imaginii pe care
acea camera o poate reda. Rezolutia unei camere reflecta capacitatea acelei camere de a
reda detaliile unei scenei. Aceasta marime se exprima uzual in termeni de linii TV
orizontale. In specificatiile unei camere valoarea rezolutiei se bazeaza pe numarul de
elemente distincte, dintr-o linie orizontala, care pot fi capturate de catre camera. Acest
lucru se reflecta in mod direct asupra numarul de linii verticale care pot fi distinse, pentru
echivalentul de proportie 4/3 (H/V). Numarul de linii verticale, adica numarul
elementelor distincte dintr-o linie orizontala, se obtine din rezolutia orizontala inmultita
cu valoarea 4/3. Acest lucru se face pentru a pastra proportiiile naturale ale imaginii. Cu
cat numarul de elemente individuale dintr-o linie orizontala este mai mare, cu atat in
imaginea rezultata vom putea distinge mai multe detalii. De exemplu o camera cu
rezolutia de 520 linii TV va avea intr-o singura linie 520 x (4/3) elemente distincte de
imagine.
O clasificare tipica a camerelor color este, din punctul de vedere al rezolutiei,
urmatoarea :
- rezolutie normala : in jur de 330-380 linii TV
- rezolutie medie : mai mica de 480 linii TV
- inalta rezolutie : peste 520 linii TV
Pentru camerele monocrome se foloseste aceeasi clasificare dar rezolutia este, in medie,
cu 80 de linii TV mai mare. O masurare a rezolutiei camerei se poate face folosind chartul de test EIA. Acest parametru, rezolutie, este extrem de important in alegerea unei
camere care sa corespunda cu cerintele de vizualizare, identificare si recunoastere a
detaliilor necesare aplicatiei. De mentionat ca rezolutia intregului sistem este data de cea
mai mica rezolutie a elementelor componente (camera video, monitor, DVR).

Sensibilitatea : sensibilitatea unei camere este o masura a performantei camerei in

conditii slabe de iluminat, se mai intalneste un specificatii ca fiind iluminarea minima.
Acest parametru este influentat de mai multi factori, printre acestia se includ, apertura
(deschiderea) irisului, calitatea obectivului, dimensiunea si calitatea CCD-ului,
amplificarea camerei, timpul de expunere, modalitate de procesare a semnalului video.
Sensibilitatea mai poate fi descrisa ca fiind iluminarea minima necesara, la o deschidere
data a lentilei, pentru ca sa avem la iesirea camerei un semnal video util.
Masura acestei valori este exprimata ca fiind canitatea de lumina necesara in anumite
conditii, raportata la apertura irisului (pentru o distanta focala fixa). De exemplu : 0.1
lux@f1.2 Aceasta valoare exprima cantitatea minima de lumina necesara pentru a reda un
semnal util. In capitolul dedicat obiectivului va fi explicata semnificatia marimii f-stop.
Raportul Semnal Zgomot (Signal Noise Raport - SNR) : Este un parametru care descrie,
din punct de vedere dinamic, comportamentul camerei si capacitatea ei de a compensa
influenta perturbatoare a zgomotului, a semnalului parazit, care se suprapune peste
semnalul util. Nicio camera nu poate rejecta acest zgomot, influenta acestuia putand fi
doar redusa. Masura acestui parametru este data in decibeli (dB). O camera cu un raport
semnal zgomt cat mai mare are o capacitate mai mare de a reduce zgomotul si de a
furniza imaginii de calitate mai buna, decat o camera cu SNR mai mic.
Compensarea Luminii din Spate (Back Light Compensation - BLC): Aceasta functie are
un rol major in situatiile in care obiectul supravegherii se afla pe un fundal luminos, ori
cand cea mai mare parte a luminii vine din spatele obiectului. Sistemul de expunere al
camerei se seteaza automat pentru o medie a cantitatii de lumina din scena. Daca in scena
apare o cantitate mai mare de lumina, atunci sistemul de expunere reactioneaza la aceasta
prin ajustarea (inchiderea) irisului (sau a irisului electronic) acest lucru avand ca efect o
imagine mai intunecata. Pentru a compensa acest efect, prin activarea BLC-ului, camera
va calcula timpul de expunere bazandu-se pe nivelul de iluminare doar dintr-o parte a
imaginii, uzual in centrul imaginii, care este de interes pentru vizualizare. Orice
modificare a iluminatului in afara acestei ferestre este ignorata de catre sistemul de
expunere.

Figura 2.7 Influenta BLC asupra imaginii

Automatic Gain Control : Circuitul care realizeaza aceasta functie are rolul de a
compensa fluctuatiile de iluminat care duc la scaderea semnalului video. Daca valoarea
semnalului este adecvata circuitul nu va aplica nicio amplificare, totusi daca semnalul
video continua sa scada (pe masura scaderii iluminatului) atunci circuitul va aplica din ce
in ce mai multa amplificare pana ce semnalul video atinge valoarea de 1V p-p. Trebuie
mentionat ca acest circuit nu poate face minuni si in scena trebuie sa exista lumina pentru
a se putea produce un semnal video. Trebuie mentionat ca amplificarea unui semnal slab
presupune si amplificarea zgomotului din acel semnal, de aceea semnalul video preluat in
conditii slabe de iluminat si amplificat va produce o imagine de proasta calitate, dar acest
lucru este de preferat in schimbul lipsei totale de imagine. Este recomandat ca aceasta
functie sa fie activata, daca exista lumina suficienta in scena AGC nu functioneaza. Cand
se regleaza o camera trebuie setat AGC OFF astfel incat semnalul obtinut sa nu fie
influentat de amplificarea camerei, dupa reglaj se seteaza AGC ON.
Electronic Iris : In contrast cu functia AGC aceasta functie compenseaza valorile crescute
ale semnalului video prin controlul timpului de expunere in concordanta cu nivelul de
iluminat. Shutter-ul este circuitul care controleaza timpul de expunere a senzorului de
imagine la fluxul luminos care este focalizat de lentila. Cu cat acest timp este mai mic cu
atat timpul necesar senzorului pentru a acumula lumina este mai mic si, in acest fel,
se evita supra expunerea la lumina. Circuitul de Electronic Iris asigura ca semnalul video
de iesire sa fie la valaoarea de 1 Vp-p. Irisul electronic are limitele sale, daca prea multa
lumin cade pe senzorul de imagine poate rezulta fenomenul de smearing .
Shutter Speed : Asa cum am spus shutter-ul are rolul de a controla timpul de expunere a
senzorului la lumina. Un shutter cu viteza mare (adica cu timp redus de expunere) este
recomandat pentru redarea imaginilor in care avem obiecte in miscare rapida. Totusi un
shutter rapid inseamna un timp de expunere mic, adica mai putina lumina ajunge pe
senzorul CCD si are ca rezultat o imagine mai intunecata. Daca este necesar un shutter
rapid atunci trebuie sa ne asiguram ca avem suficienta lumina. Valoarea shutter-ului poate
fi setata manual sau poate fi lasata pe regimul automat..

Figura 2.8 Efectul shutter-ului asupra imaginilor in miscare

Balanta de Culori: este un parametru specific camerelor color. Se refera la capacitatea

camerelor de a reda in mod cat mai natural culorile in conditii de iluminat diferite. Acesta
functie devine vizibila atunci cand folosim o camera atat pentru conditii de exterior cat si
pentru interior, la trecerea de la o sursa de iluminat la alta (iluminat natural, iluminat
artificial) se vede cum exista o variatie a nuantelor culorilor, care este compensata de
catre camera astfel incat culorile sa fie redate la fel pentru ambele tipuri de iluminat.
Sincronizarea : Cand camerele sunt conectate la acelasi echipament (DVR, matrice, etc.)
apre problema de sincornizare a camerelor. Daca informatia video soseste la echipament
nesincronizata atunci este posibil sa apara efectul de distorsiune a imaginilor. Pentru a
sincroniza camerele exista cateva modalitati :

Line locking se sincronizeaza camerele folosindu-se frecventa tensiuniii de

alimentare. In felul acest toate camerele alimentate pe aceeasi faza vor furniza
semnalul video in acelasi moment, sincronizat.

Figura 2.9 Sincronizare Line Locking

Desigur aceasta metoda este recomandata doar daca toate camerele sunt alimentate din
aceeasi faza a aceleeasi surse de alimentare. Daca avem camere care nu sunt alimentate
din aceeasi faza a tensiuni de alimentare se foloseste metoda numita LineLockPhase
Adjust, care presupune o sincronizare folosind si defazaj-ul dintre cele doua surse de
alimentare. In figura de mai jos se poate vedea efectul sincronizarii Line locking asupra a
doua camere.

Figura 2.10 Sincronizare Line Locking pentru doua camere, imagine de pe osciloscop.

GenLock- este o alta metoda de sincronizare a camerelor, dar este posibila doar la
camerele care au o intrare de sincronizare. Pe aceasta intrare de sincronizare se
aplica un semnal de la un generator de semnale. Desigur nu este o metoda
obisnuita pentru sistemele video de supraveghere, aceasta metoda presupune
dublarea cablajului si prezenta unui echipament suplimentar de generare a
semnalelor de sincronizare.
Sincronizarea interna - este cea mai usor de realizat modalitate de sincronizare,
folosind un osilator intern al camerei.

Cauzele care duc la pierderea sincroonizarii sunt:

probleme de impamantare
lungimi mari de cablu
tipuri de cablu nepotrivite cu aplicatia
lipsa terminatorilor
interferente electromagnetice sau radio
OSD - On Screen Display : Este o functie intalnita la camerele digitale. Datorita
complexitatii si numarului mare de functii prezente la o astfel de camera trebuia sa existe
o metoda de a putea seta acesti parametrii, metoda gasita presupune actionarea unor
butoane de pe camera si intrarea in meniurile de configurare care apar suprapuse pe
semnalul de iesire din camera atunci cand camera este conectata la un monitor.
Detectie de miscare : Este o functie ce permite detectarea miscarii in campul vizual al
camerei prin analiza de imagine la nivelul camerei video.
Zone de mascare :Aceasta functie permite eliminarea unor zone din campul vizual al
camerei, zone care nu trebuie sa apara in imaginea rezultata de la aceea camera,
permitand protejarea anumitor obiecte.

Camere Zi/Noapte (Day/Night) :

O gama aparte de camere o constituie camerele de tip Zi/Noapte. Aparitia acestor camere
are la baza comportamentul diferit al camerelor monocrome si al celor color in conditii
slabe de iluminat (in general noaptea, dar pot fi si alte conditii, de exemplu camere slab
iluminate, etc.). Camerele color, raportate la cele monocrome, aduc in plus informatia de
culoare, extrem de utila pentru ochiul uman, totusi camerele monocrome sunt mult mai
sensibile decat cele color in conditii slabe de iluminat, cele color avnd nevoie de mai
multa lumina pentru a furniza un semnal util. Asa cum s-a aratat mai sus lumina este un
factor foarte important in functionarea unei camere video. Fara lumina nici-o camera nu
poate furniza un semnal video util. Din spectrul de radiatie, prezentat in paragraful
referitor la lumina, o camera color poate percepe mai mult decat ceea ce poate percepe
ochiul uman (radiatia vizibila), intrand in gama de radiatie infra-red pana la aproximativ
1000 nm. Totusi, pe timp de zi, a percepe aceasta radiatie IR inseamna a distorsiona
culorile, asa cum sunt ele percepute de ochiul uman. De aceea toate camerele color sunt
echipate cu un asa numit IR-cut filter , filtru de eliminare a radiatiei IR. Acest filtru
elimina radiatia IR si permite afisarea culorilor in mod natural. Filtru poate fi mecanic o
piesa de sticla plasata intre lentila si senzorul de imagine - sau electronic aceasta apare
ca o functie a chip-set-ului camerei. La scaderii iluminarii sub o anumita valoare, intr-o
camera de tip Day/Night, acest filtru este scos, astfel incat lumina IR sa ajunga pe
senzorul de imagine, iar camera trece in modul de functionare monocrom .
2.3 Obiectivul (Lentila)
Alegerea obiectivului este una din alegerile care influenteaza in mod direct performanta
unui sistem de televiziune cu circuit inchis. Acesta alegere depinde de mai multi factori,
ca de exemplu: pozitia fizica a camerei, nivelul de iluminare existent, cerinte privind tipul
de imagine dorit, ce anume se doreste a se monitoriza, identifica, etc.
Lentila (obiectivul) este un element optic-electronic-mecanic ce realizeaza functia de
preluare si focalizare a luminii pe senzorul de imagine.
Punctul de pe axa lentilei unde se focalizeaza (converg) razele luminoase se numeste
punct focal. Distanta de la acest punct la planul de formare a imaginii se numeste distanta
focala. Distanta focala determina campul de vizualizare - field of view sau unghiul
de vizualizare, la o distanta data, adica ceea ce vede acea camera. Cu cat distanta focala
este mai mare cu atat campul de vizualizare devine mai ingust. O distanta focala mica
inseamna ca acea lentila vede o arie mai mare (larga) atat in plan orizontal cat si in
plan vertical, din acest motiv obiectele din campul vizual apar departate si de dimensiuni
mici.

Figura 2.11 Campul de vizualizare si distanta focala

In figura de mai jos este reprezentata schematic relatia dintre distanta focala si
dimensiunea in plan orizontal a scenei/ariei supravegheate.

Figura 2.12 Relatia dintre distanta focala si campul de vizualizare

Y = Y x L/f
De exemplu : Care va fi dimensiunea orizontala (horizontal field of view) a unui obiect
supravegheat cu o camera avand CCD-ul de , daca distanta focala este de 12.5mm iar
distanta pana la obiect este fixata la 5 m?
Pentru un obiectiv cu dimensiunea de 1/2 conform figurii ce reprezinta dimensiunea
CCD-urilor pentru diverse valori ale diagonalei, dimensiunea orizontala a imaginii este
de Y=6.4mm. Asadar dimensiunea obiectului va fi de Y = 6.4 mm x (5000 mm/12.5
mm)=2560 mm.
In mode invers, daca stim ce dimensiuni are obiectul pe care vrem sa-l supraveghem
putem deduce distanta focala necesara pentru lentila. In mod obisnuit producatorii de
lentile asigura instrumente de calcul pentru distanta focala, astfel incat sa putem alege de
la inceput tipul de lentila necesara unei aplicatii. Pentru a identifica corect detaliile unui
obiect trebuie ca acesta sa ocupe cel putin 30% din imagine.

Figura 2.13 Exemplu de folosire a distantei focale

Din punctul de vedere al distantei focale obiectivele se impart in :

obiective cu distanta focala fixa
obiective cu distanta focala variabila varifocale
obiective cu zoom motorizat
Obiectivele cu distanta focal fixa sunt folosite din considerente de economie dar, avand
distanta focala fixa, atunci si campul de vizualizare este fix, acest lucru presupune ca
trebuie luate in calcul inca de la inceput distantele de montaj precum si marimea
obiectelor supravegheate pentru a putea alege lentila cu distanta focala corecta. Orice
schimbare a cerintelor aplicatiei presupune, de cele mai multe ori schimbarea lentilei ori a
locului de amplasare a camerei.
Obiectivele varifocale sunt mai scumpe dar au avantajul de a putea fi folosite intr-o gama
extrem de larga de aplicatii, mai ales atunci cand nu stim de la inceput care sunt cerintele
aplicatiei, in termeni de camp de vizualizare, cerinte de identificare, etc. Acest tip de
lentila permite reglarea distantei focale intr-o gama fixa, relativ mica (de ex : 3.5 8 mm,
5 50 mm, etc). Fixarea distantei focale se face la instalarea camerei, in mod manual,
folosind controlul Wide/Tele aflat pe lentila.
Obiectivele cu zoom motorizat sunt un pas inainte in ceea ce priveste obiectivele
varifocale, oferind cea mai mare functionalitate. Aceste obiective sunt comandate de la
distanta prin modificarea distantei focale si, implicit, a campului de vizualizare,
realizandu-se focalizarea automata (autofocus) sau manuala. Astfel se permite
operatorului sa examineze amanuntit anumite detalii ale scenei. Prin modificarea distantei
focale se modifica si adancimea campului de focalizare. Uzual aceste lentile se folosesc
pentru camerele de tip Pan&Tilt&Zoom, acele camere atasate la un dispozitiv
electromecanic ce permite deplasarea in plan vertical si in plan orizonatal a camerei,
comenzile pentru zoom fiind trimise direct obiectivului.
Pentru a descrie calitatile acestui tip de obiectiv se foloseste raportul dintre distanta
focala maxima si cea minima (Zoom Ratio raportul de zoom sau zoom optic). De
exemplu pentru un obiectiv avand distanta focala intre 10 mm si 100 mm acest raport este
de 10X, iar pentru un obiectiv care are distanta focala intre 18 mm si 144 mm raportul de
zoom este de 8X. De observat ca un zoom optic mare nu inseamna o distanta focala mare,
in exemplul de mai sus o camera cu obiectivul avand zoom optic 8X poate sa vada
mult mai departe decat cea cu zoom optic de 10X.
Formatul obiectivului. Ca si pentru senzorul CCD obiectivele au formatele de :
1,2/3,1/2,1/3,1/4, aceste fiind rezultate din diametrul lentilei, raportat la
dimensiunile imginii produse. Practica uzuala este de a folosi acelasi format atat pentru
lentila cat si pentru senzorul de imagine al camerei, dar este posibil sa se foloseasca si
obiective cu format mai mare pe camere cu senzor de imagine mai mic decat al lentilei
(de exmplu se poate folosii o lentila de pe un senzor de 1/3). Ca principiu, se alege o
lentila care poate furniza o imagine mai mare decat cea a senzorului camerei.

Daca se alege o lentila cu un format mai mic decat al senzorului atunci imaginea rezultata
va avea colturile negre, daca se va alege o lentila cu un format mai mare atunci nu toata
energia luminoasa ajunge pe senzor, iar o parte din unghiul de vizualizare (o parte din
campul de vizualizare) se va pierde. In imaginile urmatoare se poate vedea efectul
alegerii unei format diferit pentru obiectiv si senzorul de imagine.

Figura 2.14 Exemplu de combinatie obiectiv cu un senzor CCD 1/3

Daca lentila are un format mai mare decat formatul senzorului se va obtine urmatorul tip
de imagine:

Figura 2.15

Dace lentila are un format mai mic decat formatul senzorului atunci imaginea va fi de
forma:

Figura 2.16
Daca lentila si senzorul au acelasi format atunci imaginea obtinuta este de tipul urmator :

Figura 2.17
Formatele mari de lentila ofera cateva avantaje comparativ cu cele mici : o mai mare
adancime a campului de focalizare si imagini cu mai putine efecte de distorsionare la
margini.

Montura obiectivului. Din punctul de vedere al montarii obiectivului pe camera exista

doua tipuri de obiective : C- mount si CS-mount. Ambele au acelasi diametru de 1 dar
ce difera este distanta dintre lentila si senzorul de imagine atunci cand lentila este
montata pe camera. Pentru obiectivul tip C-mount distanta este de 17.5 mm iar pentru
obiectivul tip CS-mount distanta este de 12.5 mm. Standardul initial a fost C-mount,
folosit in camere cu CCD de 1 sau 2/3, dar, odata cu procesul de miniaturizare a
senzorilor (1/3 si 1/4) s-a trecut la standardul CS-mount. Astazi aproape toate camerele
video folosesc standardul CS. Totusi, pentru obiectivele tip C-mount exista un adaptor
care le permite montarea pe camere tip CS-mount. Obiectivele CS-mount nu se pot monta
pe camere C-mount.

Figura 2.18 Montaj C si CS pentru lentile

Irisul (Diafragma)
Cantitatea de lumina care cade pe senzorul de imagine trebuie sa fie intre anumite limite
pentru o performanta optima a camerei. Prea multa lumina duce la fenomenul de
supraexpunere sau albire, prea putina lumina inseamna o imagine mai intunecata si
pierderea detaliilor in zonele aflate in umbra. Irisul (sau diafragma) are rolul de a controla
cantitatea de lumina ce ajunge pe senzorul de imagine. Irisul consta dintr-un numar de
pale metalice aranjate astfel incat produc o deschidere circulara in centrul lor.
Deschiderea (apertura irisului ) se poate mari sau micsora in incremente numite f-stops.

Figura 2.19 Irisul

Un alt rol al irisului, in afara controlului lumini ce ajunge pe senzor, este acela de a
controla adancimea campului de focalizare. Practic irisul este cel mai bine definit de Fstop (Numarul F sau F.No).
Acest parametru este o masura a luminozitatii obiectivului. Valoarea acestui numar se
calculeaza cu formula F.No= f/D (f-distanta focala a lentilei si D-diametrul irisului )
Cu cat F.No este mai mare cu atat mai putina lumina ajunge pe senzorul CCD. O valoare
mica a numarului F.No inseamna mai multa lumina care ajunge pe CCD.
Acest parametru este luat in calcul la masurarea sensibilitatii camerei (de exemplu
0.1lux@F1.2). In tabelul de mai jos sunt date cateva valori privind procentul de lumina ce
ajunge pe CCD pentru diverse valori ale numarului F.
F. No
F1.0
% lumina 20
ajunsa pe
CCD

F1.2
14.14

F1.4
10

F1.7
7.07

F2.8
2.5

F4.0
1.25

F5.6
0.625

Din punctul de vedere al irisului incorporat obiectivele pot fi :

- obiectiv cu iris fix
- obiectiv cu iris manual
- obiective cu iris automat (autoiris)
Obiectivul cu iris fix este un tip de iris care nu poate sa se adapteze la conditiile variabile
de iluminat, deschiderea acestuia ramanand constanta. Obiectivul cu acest tip de iris este
recomandat doar pentru conditii de interior unde nivelul de iluminat ramane constant.
Parte din functiile irisului sunt realizate de camera prin folosirea functiilor Electronic Iris
si Automatic Gain Control.
Obiectivul cu iris manual permite reglarea deschiderii irisului la momentul instalarii,
astfel incat sa corespunda conditiilor de iluminat existente, totusi, la fel ca si la
obiectivele cu irisul fix, conditiile de iluminat trebuie sa fie relativ constante pentru a
avea o imagine buna. Pentru astfel de obiective se recomanda gasirea unei valori medii
care sa corespunda cat mai multor variatii ale luminii.
Obiectivul cu autoiris este, practic, cel mai folosit si cel mai util pentru marea varietate de
aplicatii in care conditiile de iluminat nu sunt constante, in special pentru aplicatiile de
exterior unde conditiile de iluminat se schimba continuu. Acest tip de obiectiv, cu
autoiris, este controlat in mod automat si constant de catre camera pentru obtinerea unui
nivel de iluminare optim pe senzorul de imagine.
Controlul iris-ului se poate face prin mai multe metode. Astfel, obiectivele cu iris automat
se pot clasifica in mai multe tipuri.
Video Drive Iris
Acest tip de obiectiv contine toata partea electronica de analiza a semnalului video
obtinut de la camera. Un semnal video de referinta se preia de la camera iar lentila
incearca sa mentina acesta valoarea de tensiune la 1V p-p prin inchiderea sau deschiderea
diafragmei. De exemplu daca nivelul de iluminare incepe sa scada atunci si valoarea
semnalului video va scadea, in acel moment circuitul de analiza a semnalului va da o

comanda catre servo-motorul inglobat de deschidere a diafragmei, pana cand se atinge

din nou valoarea optima de 1V p-p a semnalului de referinta.
Direct Drive Iris
Pe masura ce circuitele de analiza a semnalelor TV si de comanda au fost incorporate pe
scara din ce in ce mai larga direct in camerele de supraveghere video, au aparut din ce in
ce mai mult obiective mai mici si mai ieftine numite Direct Drive. Aceste obiective
controleaza diferit iris-ul printr-un procedeu numit galvanic drive.
Obiectivele Direct Drive nu contin circuite de analiza a semnalului ele fiind comandate
direct de catre camera video prin doua semnale : drive signal si damping signal. Drive
signal este semnalul de control al lentilei iar damping signal este folosit pentru prevenirea
situatiilor cand lentila reactioneaza prea repede la schimbarile de iluminat din campul
vizual. Acest semnale sunt furnizate de catre camerele video care accepta acest tip de
lentile.
Adancimea campului de Focalizare
Este momentul sa vorbim acum despre un parametru important al lentilelor si anume
adancimea campului de focalizare. Uzual o lentila se focalizeaza, la o anumita distanta,
pe un obiect. Acel obiect va aparea in imagine foarte clar, totusi, pe o anumita distanta in
fata si in spatele lui si celelalte obiecte vor aparea foarte clar.
Suma acestor doua distante, din fata si din spatele obiectului, se numeste adancimea
planului de focalizare. Impreuna formeaza asa numitul camp de focalizare . Obiectele
care nu sunt in acest camp de focalizare , pe toata adancimea lui, vor pierde din
claritate. Adancimea campului de focalizare depinde de numarul F.No ( luminozitatea
lentilei, care depinde invers proportional de deschiderea irisului). Asadar, adancimea
campului de focalizare depinde de deschidera irisului. Pe masura ce irisul se inchide
adancimea campului de focalizare va creste, ceea ce inseamna ca mai multe obiecte vor
intra in campul de focalizare.- adica vor aparea mai clar in imagine. Un dezavantaj al
cresterii acestei adancimi prin inchiderea irisului este ca pe senzorul de imagine va
ajunge mai putina lumina, iar imaginea va fi mai intunecata.
Adancimea campului de focalizare este dependenta de distanta defocalizare, obiectivele
wide angle , cele care au unghiul de vizualizare mare - adica distanta focala mica- vor
avea o adancime mai mare decat cele de tip telephoto - adica cele cu o distanta focala
mica. Obiectivele autoiris, prin natura lor putand sa-si modifice deschiderea irisului, vor
face ca si adancimea campului de focalizare sa se modifice.

Figura 2.20 Irisul si Adancimea de Focalizare

Un exemplu de functionare este urmatorul: o camera de tip day/night dotata cu un
obiectiv autoiris. Pe parcursul zilei cand lumina ambientala este suficient de puternica
irisul va fi cat mai inchis pentru a reduce cantitatea de lumina ce ajunge pe senzorul de
imagine. In aceste condtiii adancimea campului de focalizare este buna. Pe masura
scaderii luminii irisul va incerca sa compenseze lipsa luminii prin deschiderea diafragmei
si deci prin reducerea adancimii campului de focalizare, care va deveni mai redus. Acest
lucru trebuie luat in calcul cand adancimea campului de focalizare este un factor
important in performanta unui sistem. Cand se regleaza focus-ul unui obiectiv asigurativa
ca irisul este deschis la maximum. Daca irisul este inchis cand se seteaza focus-ul,
adancimea campului de focalizare este suficient de mare ca sa dea impresia ca s-a reglat
corect camera cand, de fapt, nu este asa. Acest lucru va fi vizibil dupa ce irisul se va
deschide si se va pierde din focalizare.
2.4 Tipuri de camere
Asa cum am aratat mai sus tipologia camerelor este foarte diversa, o clasificare a
acestora se poate face din punctul de vedere al mobilitatii lor in : camere fixe si camere
mobile.
Camerele fixe au diverse forme constructive si dimensiuni care merg de la cele tip pin
hole , camere de tip mini-dome, camere cu obiectiv incorporat in carcasa camerei,
camere la care se adauga, separat, obiectivul, etc. Pentru camerele fixe exista posibilitatea
de a avea montat un obiectiv cu zoom motorizat astfel incat sa existe controlul asupra
unghiului de vizualizare. Uzual acest tip de camere au fost folosite pentru atasarea la
echipamente de tip Pan&Tilt.
O categorie de camere mobile cu functii deosebite o constiuie asa numitele camere de tip
dome sau speed dome. Aceste camere sunt folosite intr-o laraga gama de aplicatii
in care exista cerinte de supraveghere deosebite :
arii mari de supravegheat
este necesara urmarirea unor obiecte/persoane aflate in miscare
se cere preluarea unor imagini din momentul producerii unor evenimente

se cere interconectarea cu alte sisteme (control acces, efractie, building

managemet, detectie incendiu)
usurarea muncii de supraveghere video a operatorilor
costuri reduse, pentru supravegherea unor suprafete mari, unde ar fi necesar un
numar mai mare de camere fixe
O camera de tip speed-dome este compusa dintr-o camera video, in general de mare
rezolutie, cu obiectiv auto-iris, cu zoom motorizat si autofocus, actionata de un set servomotoare, comandate de un echipament de control. Toate aceste componente se afla intr-o
carcasa comuna avand, in partea inferioara, un capac de sticla de forma unui dome
(semisfera). Modalitatile de montaj sunt multiple : tavan, perete, stalp, coltul unei cladiri,
in atarnare de diversi suporti, etc.
Aceste camere au cateva caracteristici deosebite dintre care enumeram :
zoom optic mare (30X, 36X)
lentila autofocala
rotatie in plan orizontal de 360 grade
rotatie in plan vertical de aprox. 180 grade
numar mare de prepozitii (presets) care pot fi memorate
posibilitatea de executie a tururilor
intrari de alarma (care pot declansa tur-uri sau sarirea la prepozitii)
iesiri de alarma pentru activarea unor echipamente auxiliare
zone de mascare
protocoale de comunicatie multiple
In plus, exista astfel de camere care au si functia de auto-tracking, sau urmarirea unei
tinte. Aceasta functie este utila pentru spatii care, in general, nu au obiecte in miscare si
cand se doreste urmarirea oricarei miscari in acel loc.
Camerele de tip speed-dome pot functiona total autonom, independent de operatorii
sistemului de supraveghere. Camerele pot fi programate sa execute automat tururi sau pot
fi interfatate cu alte sisteme de la care sa primeasca comenzi. De exmplu o astfel de
camera de tip speed-dome folosita intr-un sistem de paza perimetrala poate primi, in caz
de alarma pe un anumit segment, comanda de comutare la o anumita prepozitie care este
memorata in camera, acea prepozitie fiind alocata segmentului respectiv.
Comanda camerelor mobile speed dome se face de la un echipament care poate fi : DVR,
matrice video, PC cu un software adecvat, tastaturi dedicate, sau alt tip de controller.
In general comunicatia acestor speed dome-uri are la baza un protocol serial de distanta
mare (RS-485, RS-422). Aceste protocoale, de nivel fizic (care definesc din punct de
vedere electric interfetele de comunicatie), sunt protocoale diferentiale de distanta mare
(1200m) ce folosesc perechea torsadata ca mediu de transmisie. Pe langa acest mediu de
transmisie, in ultimul timp un alt mediu si-a facut aparitia, este vorba de fibra optica. Sunt
camere speed-dome care vin gata echipate cu interfata de fibra optica astfel incat pe
acelasi mediu fibra optica- se transmit atat semnalul video cat si semnalul de comanda
(date). Evident, in dispecerat exista echipamentul de conversie a semnalului luminos
folosit pentru transmisia in fibra optica in semnalul video composit necesar
echipamentelor de comutare/inregistrare afisare.

Figura 2.21 Topologie de comunicatie bus pentru speed dome-uri

De mentionat ca peste protocolul serial de nivel fizic fiecare camera foloseste un protocol
de nivel inalt, specific producatorului respectiv sau folosind standard-ul de facto
protocolul PELCO-D. Pe piata exista o multitudine de camere de tip speed-dome care pot
folosi mai mult de un protocol, uzual cel proprietar si PELCO-D. Pentru rezolvarea
problemelor de compatibilitate dintre elementul de comanda si camera mobila se pot
folosi convertoare de protocol. Totusi este posibil ca din protocolul sursa sa nu poata
fi traduse toate comenzile in protocolul destinatie , acest lucru ducand la anumite
limitari ale functionalitatii camerei.
Capitolul 3
MEDII DE TRANSMISIE A SEMNALULUI VIDEO
3.1 Cablul coaxial
Cablul coaxial este cel mai raspandit mediu de transmisie a semnalului video.
Componenta acestui tip de cablu este aratata in figura de mai jos.

Figura 3.1 Cablul coaxial

Printre carcteristicile de baza se numara :
impedanta de 75 Ohmi
imunitate relativ buna la perturbatii de frecventa inalta
varietate de tipuri
latime de banda suficienta pentru tipul de semnal video composit
In tabelul urmator sunt exemplificate diferitele tipuri de cablu coaxial folosite des in
sistemele CCTV :
Tip cablu
RG59
RG6
RG11

Lungime maxima recomandata Atenuare (dB/100m @ 50 Hz)

(metri)
250-300
2.2
500-700
1.8
800-1000
1.2

Optiunea pentru cablul coaxial trebuie sa aiba in vedere atat distantele de transmisie cat
si atenuarile de semnal. Se pot obtine distante mai mari folosind echipamente de
amplificare a semnalului. Un sistem de televiziune cu circuit inchis trebuie sa foloseasca
semnale in banda de 5Mhz si mai sus. In conditii reale cablul are o anumite carcteristici
de rezistivitate care duc la atenuari ale semnalului. Atenuarea creste cu lungimea cablului
si se masoara in decibeli (dB). Deasemenea in cablul coaxial se pot induce perturbatii
electromagnetice (EMI - ElectroMagnetic Interference) daca acest tip de cablu este
instalat in apropierea unor surse de inalta tensiune sau alaturi de cabluri cu curenti tari. In
final perturbatiile pot avea drept rezultat o calitate proasta a semnalului. O problema ce
poate sa apara pentru acest tip de cablaj este cea a impamantarilor diferite pentru camera
si pentru echipamentul de preluare a semnalului video. Daca la nivelul camerei exista o
impamantare iar la nivelul DVR-ului (monitor, matrice, etc) alta impamantare apare asa
numitul fenomen de bucla de impamantare, care consta in producerea unei diferente de
tensiune intre cele doua impamantari si aparitia unui curent ce poate duce la distrugerea
echipamentelor. Eliminarea acestui fenomen se face prin folosirea unei singure
impamantari (daca este posibil) sau introducerea unor echipamente numite isolatoare de
impamantare, care separa din punct de vedere electric cele doua echipamente.
3.2 Perechea torsadata (UTP Unshielded Twist Pair)
O optiune din ce in ce mai folosita pentru distante mari (ce depasesc 300m, dar nu numai)
este cea de a transmite semnalul video folosind perechea torsadata si echipamente
intermediare de conversie. Acest tip de transmisie are cateva avantaje :
- distante mai mari de transmisie (folosind echipamente active)
- costuri mai mici de instalare comparativ cu fibra optica
- folosirea unor echipamente care au izolare galvanica
- imunitate crescuta la pertrubatii de joasa frecventa, datorate modului de transmisie

Figura 3.2 Transmisie semnal video pe perechea torsadata.

3.3 Fibra optica
Fibra optica este un mediu de transmisie relativ nou pentru sistemele de supraveghere ce
se bazeaza pe transmisia luminii printr-o fibra de sticla de dimensiuni foarte mici. Acest
mediu de transmisie a devenit o alternativa viabila si extrem de eficienta la mediile bazate
pe cupru folosite in diverse sisteme de telecomunicatii, instrumentatie si control,
broadcast, sisteme de securitate, etc.
Capacitatea fibrei optice de a transmite volume mari de informatie la viteza luminii a
revolutionat industria de comunicatii si nu numai. In acelsi timp cu volumul mare de
informatii ce se pot transmite se diversifica si tipul de semnale transmise, acest lucru
ducand la aplicatii mai sofisticate.
Avantajele fibrei optice sunt :
dimensiuni si greutate reduse
latime de banda foarte mare : peste 4 miliarde bps
atenuare scazuta (pentru fibra single-mode 2dB/Km, multi-mode 1dB/Km), acest
lucru duce la acoperirea de distante mari fara alte echipamente intermediare de
amplificare
imunitate la zgomot, spre deosebire de cablul de cupru ce necesita ecranare pentru
atenuarea perturbatiilor electromagentice, fibra contine un material dielectric ce
nu este afectat de radiatia electromagnetica sau de interferente radio
transmisie securizata, fibra nu radiaza nicio forma de energie care poate fi
interceptata, iar bresele in fibra duc la pierderea semnalului
nu exista scurt-circuite, este folosita in medii explozive sau industriale fara pericol
de foc
performante stabile in timp si pentru diferite configuratii
Cateva din dezavantajele fibrei optice sunt :
costul componentelor, conectorilor, cablurolor, echipamentelor de testare si de
conectare

refacerea conexiunilor este mai dificila, odata sistemul instalat este dificil de
montat noi conectori si/sau echipamente indermediare

Pentru sistemele de supraveghere video exista o gama larga de echipamente ce pot fi

folosite pentru transportul semnalelor : video, audio, date (RS-232, RS-422, RS-485,
pachete de date IP), contacte de alarma, etc.
Aceste echipamente fac posibila transmisia pe distante mari, uzual mai mari de 1-2Km si
pana la zeci de Km. Gama de aplicatii pentru care acest mediu de transmisie este ideal,
cuprinde :
monitorizare trafic
medii industriale
paza perimetrala
sisteme integrate de securitate in care, pe langa semalul video, se transmit si date
seriale, contacte, etc.

Figura 3.3 Exemplu de transmisie pe fibra optica folosind interfete specializate

Capitolul 4
ECHIPAMENTE DE ACHIZITIE SI PRELUCRARE
Sub aceasta denumire am incadrat o mare varietate de tipuri de echipamente ce au
functii si caracteristici diverse, toate folosite pentru aplicatii diverse : monitorizare,
inregistrare, comutare, afisare semnale video, comanda echipamente, etc.
Vom trece in revista o parte dintre aceste echipamente.
Quad : este un echipament ce preia un numar de semnale video la intrare (4 semnale de
intrare) si le furnizeaza ca un singur semnal de iesire, video complex, care este format din
cele 4 semnale de intrare, fiecare semnal de intrare ocupand un sfert (quad) din imagine.

Multiplexor-ul : a fost folosit pana la aparitia DVR-urilor, avand rolul de a prelua un

numar de semnale video (6,8,9,10,16 semnale) si de a furniza la iesire un semnal video
complex, care era format din semnalele de intrare multiplexate in timp. Acest semnal
video multiplexat era apoi preluat si inregistrat de catre VCR sau DVR-ul de 1 canal.
Invers, cand se facea playback inregistratorul trimitea catre multiplexor semnalul
multiplexat care apoi era de-multiplexat si afisat pe unul dintre monitoare. In functie de
numarul de operatiuni care pot fi executate simultan (vizualizare in timp real, inregistrare,
playback) acest tip de echipament poate fi : simplex, duplex sau triplex.
Functiile acestui echipament au fost preluate iar echipamentul inlocuit cu DVR-ul ,
inregistratorul video digital. (Digital Video Recorder).
Digital Video Recorder-ul a fost evolutia fireasca a sistemelor de inregistrare video cand
s-a trecut de la VCR (Time Lapse Recorder) care inregistra pe banda la solutia de
inregistrare pe Hard Disk. DVR-ul a inlocuit vechiul mod de stocare pe banda si apoi a
preluat si functiile multiplexorului.
Pe parcursul dezvoltarii acestui tip de echipament s-au adaugat mereu functii
suplimentare care au dus la ceea ce astazi se numeste DVR hibrid (preia atat semnale
analogice cat si semnale digitale provenite de la camere IP sau encodere IP) .
Principalele roluri ale unui DVR sunt :
inregistrarea semnalelor video furnizate de catre camere, pe hard disk-urile
interne
redarea (playback-ul) acestor inregistrari
arhivarea informatiei digitale pe diverse suporturi (DAT, matrice de hard disk-uri
RAID, LAN, USB, CD, DVD-RW)
afisarea semnalelor video in timp real pe monitoarele atasate
comunicatia cu un software client pentru furnizarea de informatii video si/sau
setari
Toate aceste functii se pot executa simultan (de unde si denumirea de DVR
pentaplex).
Inregistratoarele video digitale se impart in doua mari clase : inregistratoare de tip
stand-alone si cel de tip PC-based .
Inregsitratoarele de tip stand-alone sunt echipamente dedicate. Ele au doar rolurile
specificate anterior si nu pot fi folosite in alte scopuri. Acest tip de echipament este
bazat pe o structura hardware dedicata ce contine o placa de baza in care sunt
inglobate functiile de conversie analog digitala, compresie, stocare, interfata cu
utilizatorul. In fapt, este o structura de calcul dedicata, bazata pe un procesor de tip
industrial, pe aceasta structura este instalat un sistem de operare (kernel) tip Linux
Embedded, avand doar functiile strict necesare functionarii acestui echipament.
Modul de operare al acestui tip de echipament este bazat pe o interfata de operare prin
butoane sau telecomanda, dar se poate opera si prin intermediul unui software client
de gestiune.
Inregistratoarele PC-based, asa cum le spune si numele, sunt echipamente de calcul
de larg consum (PC-uri, eventual cu specificatii mai bune), care au in dotare un
numar de placi de achizitie a semnalelor video si un software dedicat care permite

integrarea acestor placi pe structura de PC si operarea sistemului ca un inregistrator

video. Sistemul de operare al acestor DVR-uri este unul de tip Windows.
Majoritatea functiilor inregistratoarelelor video sunt comune ambelor tipuri de
sisteme.
Inregistrarea este principalul rol al acestor echipamente. Semnalul video preluat de
catre sistemul (placa) de achizitie video este transferat la circuitele de conversie
analog-digitala, unde au loc procesele de esantionare si cuantizare. Apoi semnalul
digital intra in circuitul de compresie. Acest circuit, si functiile implementate in el,
joaca un rol important in performanta globala a sistemului. Deoarece semnalul digital
obtinut in urma digitizari nu poate fi folosit ca atare (din cauza dimensiunilor foarte
mari ale imaginii rezultate) acest semnal digital trebuie compresat pentru a putea fi
stocat pe hard-disk. Procesele de compresie video care au loc in circuitele specializate
(compresor) vor fi descrise in capitolul referitor la compresia video in sistemele
digitale IP. Pe scurt, semnalului video digital de intrare i se aplica un procedeu de
compresie video in urma caruia are loc o scadere considerabila a dimensiunilor
imaginii rezultate. Imaginea rezultata va putea fi apoi trimisa la sistemul de stocare
(HDD).
Orice inregistrator foloseste o tehnica de compresie conform unui standard. De
exemplu : JPEG, MPEG, Wavelet, MPEG4, MPEG2, H.264, etc. Fiecare din aceste
standarde este particularizat de producatorul echipamentului respectiv. Acest lucru
insemnand ca nu este posibil sa citesti informatia de pe un DVR cu un software de
la alt producator. In general producatorii isi parametrizeaza si protejeaza propriul
format, tocmai pentru a adauga elemente de securitate, nefiind posibil sa modifici
inregistrarile, care pot fi folosite ca probe. Stocarea informatieo video se face pe
hard-disk-uri in format proprietar, aceasta putand fi apoi exportata sau arhivata in alte
formate proprietare sau standard (AVI de exemplu). Problema stocarii este una
deosebit de importanta. Factorii care trebuie avuti in vedere atunci cand proiectam un
sistem si alegem un tip de echipament sunt :
numarul de imagini pe secunda la inregistrare pentru fiecare camera sau pentru tot
sistemul
modalitatea de inregistrare : continuu, la eveniment (alarma), la detectie de
miscare, programat in timp
calitatea acelor imagini (rata de compresie mare inseamna calitate mica), ce se
doreste a se obtine din informatia existenta
spatiul total existent pe hard disk-uri
perioada de timp necesara pentru pastrarea inregistrarilor
modalitati de arhivare/backup
Toti acesti factori contribuie intr-o anume masura la luarea celei mai bune decizii privind
modalitatea de inregistare.
Astazi toate inregistratoarele video digitale au facilitati ce au devenit standard de-facto
pentru orice sistem de supraveghere video :
inregistrare bazate pe evenimente (intrari de alarma, detectie de miscare)
programata, continuua
selectare individuala a ratei de inregistrare si a calitatii imaginii pe fiecare canal

cautare inteligenta bazata pe tip de eveniment, data&ora, detectie de miscare intro anumita regiune a imagini (ROI)
interfatare cu tastaturi/controllere de comanda a camerelor mobile
conectivitate in retea LAN/WAN, RS-232, RS-485
porturi USB, unitati de arhivare CD/DVD-RW, interfata SCSI pentru matrici
RAID
posibilitate de setare software sau prin telecomanda (pentru cele stand-alone)

Odata cu cresterea gamei de aplicatii disponibile in piata, functiile DVR-urilor au

crescut pentru a satisface cerintele din ce in ce mai diverse ale beneficiarilor.
De exemplu pentru aplicatii cu un numar mare de camere (zeci, sute) exista
posibilitatea de a controla un numar mare de DVR-uri folosind una sau mai multe
tastaturi, ficare operator selectand un DVR si avand asftel acces la toate functiile lui
pe monitoarele aferente postului de lucru al acelui operator. DVR-urile sunt conectate
intr-o retea RS-485, fiecare avand o adresa unica. Orice DVR poate sa comande astfel
de camere utilizand porturile de comunicatie seriala si protocoalele de nivel inalt
implementate.
Un tip de aplicatie deosebita il reprezinta intrefatarea echipamentelor de inregistrare
video cu diverse alte sisteme si echipamente.
O aplicatie deosebita a acestor DVR-uri o constituie cea de preluare de informatie tip
TEXT (pe un port serial) si stocarea acesteia ca metadata. Aplicatiile tipice sunt cele
de monitorizare ATM-uri sau POS-uri. Pentru aceste sisteme exista interfete seriale
specializate pe un tip de echipament care preiau informatia de tip text si o trimit la
DVR. Acesta asociaza informatia de tip text cu cea video primita de la camera care
supravegheaza ATM-ul sau POS-ul. Aceasta asociere nu inseamna suprascrierea
textului pe semnalul video ci doar o asociere logca. Cautarea pe un astfel de DVR se
poate face folosind criterii logice. (De exemplu : Cautarea imaginilot video asociate
cu evenimentul : cumparare PRODUS cu valoare mai mare de SUMA1 si mai mica
decat SUMA 2.), Criteriile de cautare devin criterii logice si cautarea se face in metadata dupa cuvinte cheie, apoi informatia video asociata care indeplineste aceste
criterii este adus in ecranul de cautare.
Pe piata sunt solutii de integrare sisteme de securitate care permit integrarea acestor
DVR-uri intr-un sistem mai complex, integrat la nivel sofware, astfel incat sa se
realizeze un set de functii unitare de detectie, alarmare si supraveghere video. Astfel
de solutii pot fi proprietare : o singura companie furnizeaza toata gama de sisteme
(detectie efractie, control acces CCTV, detectie incendiu), sau este posibil ca diversi
alti producatori sa adopte in solutiile lor alte tipuri de sisteme astfel incat solutia
finala sa fie compatibila cu o gama mai larga de modele. Exista, desemenea,
producatori de software, care folosesc o baza open-source ce permit altor terti
integrarea la nivel sofware cu produsele lor.
Matricea video
Este un echipament care are drept principal rol controlul unui numar mare de camere
existent intr-o aplicatie. Exista aplicatii in care numarul mare de camere (uzual peste
100), face ca procesul de monitorizare a acestora sa fie destul de dificil. Partea umana a
acestui proces, operatorul de supraveghere video, poate fi coplesit de numarul mare de

informatii video, astfel incat atentia lui scade dramatic. Gama tipica de aplicatii pentru
astfel de echipamente este urmatoarea :
Aeroporturi
Casinouri
Hypermarket-uri, supermarket-uri
Shopping Mall-uri
Monitorizare trafic
Centre de supraveghere video urbane
Stadioane
Matricea video permite controlul unui numar mare de camere video, preluarea acestor
semnale video pe intrari, si afisarea lor pe un numar relativ mic de iesiri de monitor.
Afisarea pe iesirile de monitor se poate face in mod automat sau manual.
Pentru modul automat se programeaza asa numitele secvente, care sunt constituite din
perechi <camera, monitor, timp de afisare>. O astfel de secventa de perechi poate fi
rulata in mod manual, daca operatorul comanda acest lucru sau se poate activa
automat atunci cand se porduce un eveniment in sistem. Uzual operatorul poate sa
selecteaze pe orice monitor (iesire din matrice) orice camera video (intrare in matrice).
Matricea se opereaza prin intermediul unor tastaturi, pentru sistemele mari (numar mare
de camere) fiecare operator are propria tastatura si set de monitoare pe care urmareste
aria alocata. Matricea video poate sa aiba si module de intrari de alarma pentru a putea
primi informatii de la alte sisteme si sa decida, automat, actiunile ce se executa la un
anumit eveniment. Un exemplu ar fi urmatorul : operatorul urmareste pe monitoarele sale
un grup de camere din zona publica a unui Mall, daca o usa de urgenta de pe un hol
tehnic se deschide, atunci in matrice se va activa o intrare de alarma (contactul magnetic
de pe usa de urgenta), iar pe monitoarele de alarma vor fi afisate camerele de pe holul
tehnic si camera de exterior care supravegheaza usa de urgenta.
La fel ca si DVR-urile si matricile video pot fi integrate in sisteme complexe, comanda
catre matrice putand fi data pe baza unor evenimente din alte sisteme (control acces,
efractie, building management, etc.).
Monitoare video
Odata cu procesul de digitizare a sistemelor si monitoarele au cunoscut o evolutie de la
cele analogice CRT (Catode Ray Tube) la cele de tip TFT, LCD, plasma. Un tip aparte de
sistem de afisaj este cel numit Video Wall, destinat dispeceratelor de dimensiuni mari,
unde exista multa informatie de afisat.
Amplificatoare Convertoare video
Amplificatoarele video sunt folosite pentru imbunatatirea calitatii semnalului atunci cand
avem pierderi de semnal sau se doreste atingerea unei distante mai mari de transmisie. In
ceea ce priveste convertoarele video acestea sunt folosite in principal cand se doreste
transmisia semnalului video pe diferite medii de transmisie, de exemplu Coaxial-UTP ,
coaxial fibra optica, etc. Convertoarele video coaxial-UTP sunt folosite la transmiterea
semnalului video pe perechea torsadata. Aceste convertoare se impart in
active : necesita alimentare separata

 pasive : nu au nevoie de alimentare separata.

Capitolul 5
CONDITII DE INSTALARE
Pe parcursul capitolelor precedente s-au facut cateva precizari privind conditiile de
instalare si modalitatile de a realiza un sistem de supraveghere video eficient si
performant. Pentru a realiza un astfel de sistem se impune ca proiectarea si alegerea unor
componente sa se faca dupa o analiza generala, care sa raspunda cat mai multor cerinte.
Punctul de plecare il constituie cerintele impuse sistemului. Aceste cerinte trebuie sa
raspunda la urmatorul gen de intrebari :
- ce se doreste prin instalarea sistemului de supraveghere ?
- pentru supravegherea in timp real, la ce calitate ?
- pentru inregistrare, la ce calitate ?
- care sunt conditile de inregistrare si arhivare ? cat timp se pastreaza
informatia video ?
- cum este operat sistemul ? este supravegheat continuu sau doar din cand in
cand?
- se doreste exportul inregistrarilor ? daca da, in ce format ?
- care sunt conditiile de instalare ? (montaj, iluminat, locatie)
- care sunt condtiile de transmisie a semnalelor video si ale semanlelor de
date?
- se doreste interconectarea cu alte sisteme ?
Toate aceste intrebari, si multe altele, conduc in final la stabilirea unor specificatii pentru
elementele componente si pentru sistem in ansamblu.
Conditiile de iluminat. Asa cum am mai precizat pentru a avea imagini de calitate buna
trebuie ca sa avem cat mai multa lumina. O cauza comuna pentru calitatea slaba a
imaginilor o constituie lipsa lumini. In general cu cat avem mai multa lumina cu atat
avem o imagine mai buna. Cand se folosesc camere de exterior se recomanda folosirea
unor surse suplimentare de lumina eventual iluminatoare in IR. Este important de ales o
camera care sa aiba o sensibilitate cat mai mare astfel incat sa poata reda imagini cat mai
bune pentru conditii slabe de iluminat. Invers, prea multa lumina poate duce la fenomenul
de suprailuminare, de aceea se recomanda evitarea luminii directe a soarelui si folosirea
de incinte cu parasolar. Daca o camera este montata intr-o incinta este posibil sa apara
fenomene de reflexie cauzate de geamul incintei, acest lucru se poate elimina prin
montarea lentilei cat mai aproape de geamul incintei.
Lentila. Pentru aplicatii de interior unde iluminatul este constant se pot alege lentile cu
iris manual dar pentru aplicatii de exterior se va alege intotdeauna o lentila cu autoiris.
Lentilele varifocale sunt recomandate pentru marea majoritate a aplicatiilor intrucat au o
mai mare flexibilitate si pot fi folosite pe o gama mai larga de aplicatii chiar cand nu se
stiu de la inceput toate condtiile de montaj.
Pentru conditii de exterior se vor folosii camere de tip Day/Night care pot sa-si foloseasca
sensibilitatea sporita in condiile slabe de iluminat.
Conditiile de montaj trebuie asigurate astfel incat camerele sa fie bine ancorate pe stalpi,
suporti, ziduri si sa nu fi e afectate de vant puternic sau alte condiit meteo.

Modalitatea de transmisie trebuie aleasa in functie de lungimea traseului, conditiile de

cablare si de vecinatate cu eventuale surse de perturbatii electromagnetice sau radio.
Chiar daca este mai scump la inceput, alegerea fibrei optice, de exemplu, poate sa rezolve
o serie de probleme care, in timp, pot sa coste mai mult decat costul initial al folosirii
unui astfel de mediu. (de mentionat problemele de impamantare si perturbatii).
Alegera echipamentelor de comutare, inregistarea si afisare se face tinind cont de factorii
precizati la descrierea fiecarui echipament in parte. Solutia aleasa trebuie sa asigure , in
acelasi timp, scalabilitatea, posibilitatea de extindere si de interfatare cu alte sisteme.

Capitolul 6
SISTEME VIDEO IP NETWORK VIDEO
6.1 Introducere
Sistemele video digitale aduc o flexibilitate marita in stocarea, transferul,
monitorizarea si analiza a continutului video comparativ cu sistemele clasice analogice
Din ce in ce mai mult aceste sisteme sunt folosite pentru functiile suplimentare asociate
cu transmisia de informatie sub forma de date si nu sub forma de semnal video analogic.
Dar beneficiile nu se opresc aici. Bazandu-se pe tehnologii recunoscute si testate de-a
lungul timpului de catre industria IT sistemele video IP au profitat de aceste avantaje
pentru a ajunge la o diversitate de facilitati care impun alegerea lor pentru aplicatii de tip
high security sau aplicatii integrate de securitate. Gama de aplicatii a sistemelor video
IP este una foarte diversa.
6.2 Tehnologii de retea
Pentru inceput sa clarificam cativa termeni des utilizati in sistemele IT, termeni ce
sunt folositi si in sistemele video IP. Intreg conceptul de video IP se bazeaza pe structura
de retea si pe suita de protocoale TCP/IP. Tipul de retea cel mai des utilizat este cel cu
comutare de pachete. Intre nodurile retelei (server, routere, switch, NAT, calculatoare)
se schimba pachete de date IP. Aceste pachete contin toata informatia necesara pentru a
ajunge in siguranta de la sursa la destinatie. Reteau poate fi de mai multe tipuri : retele
locale , retele metropolitane, retele larg distribuite, etc.
LAN (Local Area Network) este cel mai raspandit mod de interconectare a
calculatoarelor, in principiu sunt retele distribuite pe arii mici - o cladire, campus- care
folosesc resurse comune gen servere de fisiere, imprimante, web server-e, ftp server-e,
etc. si servesc scopurile unei organizatii bine definite. La randul lor LAN-urile se
intreconecteaza prin intermediul unor medii de transmisie si echipamente diferite. In final
pentru a comunica , toate aceste echipamente folosesc acelasi limbaj comun, care, in
cazul retelelor, este suita de protocoale TCP/IP. Practic, aceste protocoale permit ca
echipamente produse de diversi fabricanti sa poata fi integrate ca resurse hibride ce
permit realizare unor functii general valabile. Pentru a putea functiona impreuna toate
aceste echipamente trebuie sa se conformeze anumitor standarde. Tocmai aceste

standarde, si respectarea lor, face ca echipamente diverse sa fie transparente

utilizatorului final.
6.3 Standarde de retea
Sunt cateva tipuri de standarde Ethernet foarte des folosite :
10 Mbit/s (10Mbps) Ethernet. Acest standard este din ce in ce mai putin folosit
din cauza capacitatii scazute si a fost inlocuit de mai noul standard 100 Mbps
Ethernet. Standardul se numea 10BASE-T si folosea 2 perechi torsadate (CAT3
sau CAT5).
Fast Ethernet (100 Mbps) suporta transfer de date de pana la 100 Mbp/s si este
cel mai raspandit standard in momentul actual. Principalul standard se numeste
100BASE-T, compatibil cu vechiul standard 10BASE-T, este impartit in doua
categorii 100BASE-TX -foloseste cablarea cu perechea torsadata de cupru- si
100-BASE-FX foloseste fibra optica.
Gigabit Ethernet (1000 Mbit/s) - acest standard permite o rata de transfer de
1000Mbit/secunda. acest standard se imparte in :
1000BASE-T : 1Gbit/s foloseste cablu torsadat de cupru CAT% sau CAT6
1000BASE-SX 1Gbit/s folosind fibra optica multi-mode (pana la 550 m)
1000BASE-LX : 1Gbit/s folosind fibra optica multi-mode (pana la 550 m) sau pentru
single-mode (pana la 10 Km)
1000BASE-LH : 1Gbit/s optimizata pentru distante lungi (10Km), foloseste fibra optica
single-mode
10 Gigabit Ethernet - este vazut ca o noua optiune pentru retele back-bone si
intreconectarea servere-lor. Acest standard va fi incorporat in standardul
IEEE802.3.
Power over Ethernet (PoE)- este un standard ce permite alimentarea si transportul de date
pe acelasi cablu. In acest fel se elimina necesitatea pentru cablare suplimentara a
echipamentelor de retea (camere IP, video servere, etc.). Standardul care reglementeaza
aceasta tehnologie este IEEE 802.3af si este proiectat astfel incat sa nu afecteze
performanta de comunicatie a unei retele. Este posibil sa se mixeze echipamente PoE
si non-PoE in aceesi retea, deoarece standardul permite blocarea alimentarii
echipamentelor non-PoE in mod automat. In generel aceasta tehnica este recomandata
pentru echipamente de interior si nu pentru camere de exterior care necesita mai multa
putere. Standardul IEEE802.3af asigura suport pentru asa numita clasificare de
putere , ce permite o negociere a necesarului de putere intre switch-ul PoE si device-ul
ce necesita alimentare.
Wireless Networks : Chiar daca in majoritatea cazurilor exista o retea locala pe cupru
(LAN-Local Area Network) ce poate fi folosita, se impune ca in anumite situatii sa se
foloseasca solutia Wireless (De exemplu, pentru a conecta doua cladiri adiacente sau in
cladiri unde nu este posibil sa se recableze o retea).
Sunt doua mari categorii de retele wireless :Wireless LAN (sau WLAN) si Wirelesss
Bridge.
Wireless LAN este standardizata in felul urmator:

802.11a : standard ce foloseste banda de 5GHz avand o latime de banda de

24Mbps in jur de 30 m la exterior. Latimea de banda teoretica este de 54 Mbps.
802.11b : standard ce asigura pana la 5Mbps pentru aprox 100m la exterior,
foloseste banda de 2.4MhHz, latimea de banda teoretica este de 11Mbps
802.11g ; cel mai larg raspandit standard, ce foloseste banda de 2.4MHz si asigura
pana la 24Mbps pe distante de 100m, in exterior, latimea de banda teoretica este
de 54Mbps
802.11n : va fi urmatorul standard cu o latime de banda de pana la 100Mbps.
Broadband wireless access
802.16-WIMAX - este o specificatie pentu retele wireless de banda larga (MANMetropolitan Area Netowrk), ce foloseste arhitectura point-to-multipoint (unul la mai
multi). Acest standard suporta rate de transfer foarte mari atat pentru upload cat si pentru
download, pentru distante foarte mari.
Wireless Bridge : pentru asigurarea unor distante mai mari si a unei rate de trasnfer
crescuta se folosesc solutii de transfer pe microunde sau legaturi laser. O conexiune cu
microunde poate sa sigure o rata de transfer de pana la 1000Mbps pe o distanta de 80Km.
Protocolul IP - este protocolul de baza al retelelor ce permite adresarea si identificarea in
mod unic a fiecarui participant la comunicatie. Pachetele IP contin informatii necesare
pentru trasnmiterea mesajului propriu-zis. Pe langa mesajul propriu zis acesta contine si
informatii despre : adresa sursei, adresa destinatarului, informatii de securitate. Protocolul
IP este independent de conexiune, pachetele ajung de la sursa la destinatar fiind
comutate de catre fiecare nod din retea conform cu adresa din pachet. Fiecare
echipament are o adresa de retea care se numeste adresa IP si il identifica in mod unic in
retea.
Protocoale de transfer date (TCP, UDP)
Protocolul de comunicatie care sta la baza transferului de date este TCP/IP. Acest
protocol este cel mai raspandit protocol in retelele de comunicatii de astazi. Acest
protocol este folosit indiferent de mediile de transmisie existente (cupru, fibra optica,
radio). Protocolul TCP/IP este de fapt un protocol de nivel inferior peste care ruleaza
diferite alte protocoale de nivel inalt: http, ftp, smtp, rtp, rtsp, etc. Fiecare din aceste
protocoale are functii bine definite si se adreseaza unui anumit tip de aplicatii. De
exemplu :
HTTP- folosit in afisare apaginilor Web
FTP- folosit pentru transferul de fisiere
SMTP- protocol pentru trimiterea de email-uri
RTP- Real time protocol-folosit pentru transmiterea de pachete audio si video, si
pentru aplicatii de tip videoconferinta ori streaming media
Protocolul TCP asigura o conexiune sigura si stabila, este asa numitul connectionbased protocol si se asigura ca volumele mari de date sunt transformate in pachete mai
mici care pot fi trimise in retea si primite in mod sigur la destinatie.

Pe de alta parte UDP este un protocol de transmisie de date care nu stabileste o

conexiune sigura intre sursa si destinatie si astfel nu se poate garanta siguranta pachetelor,
acest lucru este lasat pe seama aplicatiei de nivel inalt.
6.4 Metode de transmisie in retea
Unicast Prin aceasta metoda emitatorul (sursa pachetelor IP) comunica cu destinatarul
pe principiul punct-la-punct. Pachetele de date sunt trimise la un singur destinatar si
acestea vor ajunge la un singur destinatar.
Multicast Prin aceasta metoda un singur emitator comunica cu mai multi destinatari in
acelasi timp. Aceasta metoda este folosita pentru a reduce volumul de date (traficul din
retea) atunci cand aceeasi informatie trebuie trimisa la mai multi destinatari. Diferenta
principala fata de unicast este ca acelasi stream de date este trimis o singura data si nu de
mai multe ori
Broadcast Aceasta metoda este folosita pentru a trasmite informatia de la o sursa catre
orice destinatar. Metoda nu este folosita de cat pe anumite segmente ale retelei si nu are
utilitate practica pentru transmisia video IP.
6.5 Securitatea retelelor
Sunt multe metode de a asigura securitatea retelelor, fie ele retele fixe sau retele wireless,
cat si intre retele si clienti. Totul poate fi controlat incepand de la sursa de date pana la
modul de folosire a datelor si accesul la ele.
Procesul de comunicare este impartit din punctul de vedere al securitatii in trei etape :
1. Autentificare : fiecare echipament/user se identifica in retea
2. Autorizare : se accepta autentificare si i se acorda permisiunile
3. Criptare : se folosesc tehnici de protejare a informatiei. Sunt mai multe metode
de a proteja informatia :
VPN- se creeaza un tunel securizat intre diferite puncte in retea, doar clientii
cu cheia corecta vor putea sa intre in aceasta retea.
SSL/TTS sau HTTPS este metoda prin care se aplica procesul de criptare la
nivelul datelor, in acest caz nu exista un tunel securizat ca la VPN ci doar
datele sunt securizate.
Quality of Service QoS- Calitatea serviciului- Acest termen se refera la posibilitatea
ca un numar divers de aplicatii sa coexiste in aceeasi retea dar garantandu-se un
anumit nivel al calitatii serviciilor in retea. Aceste calitati pot fi : latimea de banda,
latenta mica, faptul ca nu se pierd pachete, etc.
Principalele beneficii ale retelelor cu QoS sunt :
Capacitatea de a prioritiza traficul, astfel incat flux-urile de date mai
importante sa fie servite inaintea celor mai putin importante
O mai mare fiabilitate a retelei, datorita controlului care exista asupra latimii
de banda si asupra aplicatiilor care au acces la acea latime de banda
Pentru ca o retea sa fie QoS compatibila trebuie ca toate elementele componente ale
retelei sa fie QoS.

6.6 Procese si termeni in sisteme video IP

Procese intr-un sistem video IP
Intr-un sistem video IP avem urmatoarele procese :
Codaredigitizare si compresie
Comunicatie
Decodare
Inregistrare/ Arhivare
Afisare
Analiza continutului video
Se observa ca, spre deosebire de sistemele analogice, unde procesul de codare (digitizare
si compresie) are loc la nivelul DVR-ului, intr-un sistem video IP acest proces are loc la
nivelul camerei, inainte de transmiterea, ca pachete de date, catre echipamentul de
inregistrare si/sau afisare. In acest fel s-a realizat distributia proceselor catre elementele
de baza si s-a eliminat necesitatea de procesare centralizata a informatiei. Pe de alta parte
se observa ca procesul de transmisie nu este unidirectional, ca la camerele video, ci
bidirectional, camera/video encoder-ul putand fi accesate de care software-ul de gestiune.
Termeni folositi in sistemele video IP
Frame :
Un frame este o imagine video completa. Un frame este compus din 2 field-uri
separate, intretesute la o frecventa de 50 Hz astfel incat formeaza un frame complet la 25
Hz. Acest termen este larg folosit pentru exprimarea diverselor carcteristici ale
echipamentelor: rata de inregistrare, rata de achizitie, rata de prelucrare, in general este
folosit pentru a descrie frecventa de updatare/transmisie/stocare a unei secvente de
imagini.
Rezolutie
Daca in sistemele analogice vorbeam de rezolutie in termeni de linii TV, pentru
sistemele digitale rezolutia este exprimata in pixeli. In urma procesului de digitizare se
ajunge ca imaginea rezultata sa aiba anumite dimensiuni ca de exemplu :
PAL
NTSC
D1
720X576
720X480
4CIF
704X576
704X480
2CIF
704X288
704X240
CIF
352X288
352X240
QCIF
176X144
176X/120
Un alt tip de rezolutie , folosita in general pentru monitoare este cea tip VGA: 640X480
si submultiplul ei QVGA (SIF) 320X240.
Pentru camerele Megapixel, rezolutia se masoara in numar de pixeli efectivi. Exista
camere cu rezolutii de : 1,2,3,4,6 MegaPixeli.

Pentru fiecare tip de aplicatie trebuie gasita rezolutia potrivita, care sa raspunda cerintelor
de calitate a imginii si de latime de banda.
Bitrate (Rata de transfer)
Numarul de biti transferati sau procesati in unitatea de timp. In aplicatiile multimedia
bitrate este numarul de biti/unitatea de timp folositi pentru a reprezenta/stoca o secventa
video sau audio. Pentru sistemele video cateva valori uzuale pentru bitrate sunt:
16 kbit/s videotelefone
128 384 kbit/s sisteme de video conferinta
1 Mbit/s calitate VHS
5 Mbit/s calitate DVD
15 Mbit/s calitate HDTV
Acest parametru este foarte important in momentul proiectarii unei retele. Suma tuturor
bitrate-uri aferente echipamentelor de pe acel segment de retea nu trebuie sa depaseasca
latimea de banda a acelui segment de retea.
Bandwidth (Latimea de banda)
Este unul din cei mai importanti parametrii care sunt folositi in descrierea
performantelor unui sistem. Acest parametru descrie capacitatea de transmisie a canalului
de comunicatie, sau mai exact, numarul de biti care pot fi transferati in unitatea de timp
pe acel canal. Acetst parametru descrie de fapt limitarea la care este supus un sistem, din
punctul de vedere al transmisiei de date. Practic, a proiecta un sistem video IP in mod
eficient, revine la a calcula latimea de banda necesara pentru transferul de date, deoarece
aceasta este resursa limitativa, cea care induce costuri marite pentru asigurarea calitatii
imaginii transmise.
Latenta
In cazul sistemelor de transmisie video digitale este timpul total necesar pentru
encodare, transmisie si decodare. In general, pentru transmisii de date, este timpul de
raspuns la o cerere adresata unui sistem. Acest parametru are importanta mai ales pentru
aplicatiile care presupun transmisia real-time, unde nu se accepta intarzieri mari.
Streaming media
Este un proces caracteristic unui echipament de transmisie in care datele -media
video, audio- sunt serializate si transferat catre destinatar unde sunt receptionate
pentru vizualizare si/sau stocare. Streaming-ul media poate fi :
Video streaming Unicast acelasi stream de date se transmite tuturor clientilor,
dezavantajul este ca se consuma resurse de retea din cauza multiplicarii datelor
Video streaming Multicast se transmite un singur stream de date intre doua
puncte (de obicei routere), se reduce cantitatea de date transferata, dar trebuie ca routerele sa permita acest lucru.
Peer-2-Peer tip de transfer bidirectional intre doi clienti. Avantaj: nu se mai
incarca server-ul.
Alte tipuri de video streaming :

 Video Broadcast
Video on Demand (VOD)
Videoconferinta
6.7 Standarde de compresie
Cand semnalul video analog este digitizat, in concordanta cu standardul ITU-R BT.601
(CCIR 601), este necesara o rata de transfer de 116Mbit/s. Aceasta valoare nefiind practic
de folosit in retelele de date, acestui stream video i se aplica diverse tehnici de compresie,
astfel incat, in urma acestui proces sa rezulte o valoare a ratei de transfer care sa poata fi
folosita in mod rezonabil pentru transmisia si stocarea datelor.
Aceste tehnici de compresie pot fi impartite in doua clase:
Compresia de imagine
Compresia video
Compresia de imagine sau cea video poate fi facuta in doua moduri : cu pierdere de
informatie sau fara pierdere de informatie. In compresia fara pierderi, dupa decompresie
se obtine o imagine identica cu cea initiala, pretul platit consta in rata de compresie foarte
mica, adica compresia este destul de mica. Acest lucru inseamna valori mari de transmis
si stocat. Un format cunoscut de compresie fara pierderi este GIF. Compresia cu pierderi
functioneaza pe principiul eliminarii din imagine a elementelor invizibile ochiului uman.
Prin aceasta metoda se creste rata de compresie foarte mult, astfel incat se obtin
informatii ce pot fi transferate si stocate in conditii optime.
Un parametru important folosit in toate tehnicile de compresie este rata de compresie.
Rata de compresie este definita ca fiind :
Raportul dintre dimensiunea imaginii inainte de compresie si dimensiunea imaginii dupa
compresie. Cu cat rata de compresie este mai mare cu atat imaginea este mai comprimata
(dimensiuni mici) dar si calitatea este mai scazuta. In cazul transmisiei o rata de
compresie mai mare inseamna o latime de banda mai redusa, daca se pastreaza aceeasi
rata de transfer, sau, daca latimea de banda se pastreaza se poate creste rata de transfer.
Compresia de imagine
Aceasta tehnica de compresie se aplica unei singure imagini la un moment dat. Principiul
de functionare consta in utilizarea de similaritati in reprezentarea imaginii pixeli
apropiati ,de nuante diferite ale aceleeasi culori, sunt comasatila o valoare medie
comuna. Aceast valoare este folosita la decompresie unde imaginea rezultat va avea
pixeli de aceeasi nuanta. Cea mai folosita metoda este metoda JPEG.
Compresia JPEG. Este o metoda de compresie de imagine care poate fi facuta folosind
diverse nivele de compresie selectate de utilizatori. Nivelul de compresie selectat are
relatie directa cu calitatea imaginii rezultate. In afara de nivelul de compresie selectat un
impact major asupra ratei de compresie este dat de continutul imaginii.
O scena in care avem, de exemplu, un zid alb ce ocupa mare parte din imagine va avea o
rata de compresie mult mai mare, si un fisier rezultat de dimensiuni mai mici decat o
scena in care avem o multime de culori si forme geometrice complicate.
Acest tip de compresie se bazeaza pe Transformata Cosinus Discreta (DCT).

Compresia JPEG2000 A fost dezvoltata de acelasi grup care a dezvoltat si standardul

JPEG. La rate de compresie mici calitatea imaginii este similara cu cea JPEG, dar cand
sunt rate mari de compresie calitatea este mai buna decat a celei JPEG. Totusi acest
standard nu a avut foarte mare succes. S-a bazat deasemenea pe functii tip Wavelet.
Compresia Wavelet a fost un tip de compresie care s-a bazat pe transformari Wavelet nu
DCT. Acest tip de compresie are un raport de compresie ceva mai bun la aceeasi calitate a
imaginii, totusi nu este foarte raspandit fiind mai complex de implementat.
Compresia video
Compresia vide se aplica unei secvente de imagini si nu doar unei singure imagini.
Cele mai utilizate tehnici de compresie de imagini sunt : MJPEG, MPEG, H.264
Compresia Motion JPEG - MJPEG
Aceasta tehnica de compresie se aplica pentru secvente video ca succesiuni de imagini
independente compresate JPEG. Fiecare imagine este compresata independent de
celelalte. Are avantajul ca fiecare imagine din secventa are aceeasi calitate a imaginii.
Practic aceasta tehnica este o tehnica de compresie de imagini aplicat succesiv unui sir de
imagini.
O alta abordare o constituie tehnica MPEG. Spre deosebire de compresia de imagine care
face uz de similaritati in imagine, compresia video MPEG face uz de similaritati in
succesiunea de imagini.
Compresia MPEG
Prinicpiul de baza al acestei tehnici de compresie este de a compara doua imagini
succesive ce urmeaza a fi transmise/inregistrate si, folosind prima imagine ca imagine de
referinta (I-frame), se transmit din a doua imagine doar diferentele fata de imaginea de
referinta (B-frame sau P-frame). La destinatie, pentru vizualizare, se vor reface imaginile
bazandu-se pe imaginea de referinta si pe diferentele din cadrele B sau P. Exista si alte
functii mai complexe gen predictia miscarii intr-o scena sau identificarea unor obiecte.
Cu costul unui algoritm mai complex se transmit mai putine date decat in tehnica MJPEG.
Standarde MPEG
MPEG-1
Aparut in 1993. Standard dezvoltat cu scopul de a stoca informatii video pe CD-uri.
Are ca obiectiv pastrarea unui bitrate relativ constant de 1.5Mbit/s la rezolutie CIF chiar
daca imaginea are o calitate diferita (comparabila cu VHS). Frame rate-ul este fix de
25fps (PAL)
MPEG-2
Aparut in1994. Standard dezvoltat ca o imbunatatire a lui MPEG-1 destinat pentru
stocare/transmisie de continut video pe DVD, digital high-definition TV, digital broadcast
video si Cable TV. Extinde tehnica de compresie MPEG-1 pentru a asigura imagini mai
mari si la o calitate mare cu pretul unei rate de compresii mai mici si cu bit-rate mai
mare. Frame rate-ul este fix de 25fps (PAL)
MPEG-4

Aparut in 2000. MPEG-4 este un standard care aduce o dezovoltare majora fata de
MPEG-2. Nu are o destinatie clara precum MPEG-1 sau MPEG-2, poate fi folosit pentru
transmisii video de la aplicatii pentru telefoane celulare, aplicatii de securitate video,
monitorizari video, pana la aplicatii de studio unde nu sunt limitari de spatiu si latime de
banda. In acest set de standarde se introduc termeni noi precum:
- Profile
- Nivele
- Short header si long header
- Constant bit-rate (CBR) si Variable bit-rate (VBR)
Foarte important: Frame rate-ul nu mai este fixat la 25 fps
In aceasta tehnica de compresie se folosesc diverse tehnici (tool-uri) pentru a scadea bitrate-ul astfel incat sa se pastreze aceeasi calitate a imaginii. Majoritatea acestor tehnici nu
sunt insa aplicabile pentru transmisia in timpreal din cauza faptului ca necesita putere
mare de procesare si deci o latenta mai mare. Majoritatea instrumentelor folosite in
MPEG-4 pentru transmisia in timp-real sunt aceleasi ca pentru MPEG-1 si MPEG-2.
Profile si Nivele
Nu toate aceste functii sunt necesare in toate tipurile de aplicatii, acest lucru a dus la
definierea de subset-uri de astfel de functii pentru diferite formate de imagini si diferite
bitrate-uri. Fiecare Profile are mai multe nivele (Levels) care specifica rezolutiile
suportate si bitrate-ul maxim.
Exemple:
Simple Profile : suporta frame uri de tip I si P, rezolutia maxima este CIF si max 384
kbit/s (L3)
Advanced Simple Profile : suporta frame-uri de tip I, P si B, rezolutia maxima este 4CIF
iar max bitrate este 8000 kbit/s (L5)
Short header si Long header
Short header compatibiiltate cu standard-ul H.263 nu se foloseste de facilitatile
MPEG-4 (H.263 standard pentru transmisii tip videoconferinta pe linii ISDN si LAN).
Long header modul in care sunt folosite toate functiile MPEG-4
Constant Bit Rate si Variable Bit Rate CBR si VBR
Intr-un sistem MPEG este posibil de ales intre constant bit-rate sau variable bit-rate.
Alegerea depinde de tipul de aplicatie si de reteaua de transmisie. Daca se alege CBR
se garanteaza un anumit bit-rate dar calitatea imaginii nu este constanta. Calitatea
imaginii este relativ mare daca nu este miscare in cadru si scade odata cu cresterea
miscarii in cadru. Aceasta setare este recomandabila cand exista o latime de banda mica
disponibila. Daca se alege VBR - se va pastra aceeasi calitate a imaginii indiferent daca
este sau nu miscare in cadru, pretul este cresterea bit-rate-ului si, deci, a necesarului de
latime de banda. Acest mod este necesar in aplicatii de supraveghere unde se doreste o
identificare chiar in conditiile unei mari miscari in cadru.
H.264 (MPEG-4 Part 10 Advanced Video Coding)
Aceasta metoda de compresie este o dezvoltare a standardului MPEG, prin adaugarea de
functii si tool-uri noi si mai sofisticate care duc, in final, la o compresie mai buna, in

conditii de pastrare a calitatii imagini. Aceste tool-uri sunt implementate folosind

notiunea de profil. In acelasi profil sunt implementate functii specifice unui tip de
aplicatie.
Exista 4 tipuri de profile :
- Profilul de baza - pentru aplicatii cu latenta mica gen videoconferinta sau
aplicatii pentru telefonia mobila
- Profilul extins pentru aplicatii gen video streaming mobil
- Profilul principal pentru aplicatii tip supraveghere video si video broadcast
- Profilul high - pentru aplicatii tip televiziune de inalta definitie
Acest tip de codare este relativ nou aparut pe piata sistemelor de supravehgere, dar are
deja multi producatori care-l implementeaza in produsele lor.
Avantaje si dezavantaje in tehnicile de compresie video M-JPEG, MPEG2, MPEG4
M-JPEG
Avantaje:
Standard de compresie/decompresie disponibil pe orice PC.
Complexitate scazuta: costuri scazute pentru codare/decodare. Cautare si
procesare rapida si simpla a imaginilor.
Nu consuma mari resurse de procesare: se pot decoda si afisa multe canale
simultan
Calitatea imaginii este constanta. Daca latimea de banda scade calitatea ramane
fixa dar scade fps-ul.
Aceeasi calitate a imaginii indiferent de complexitatea scenei
Latenta scazuta: este bun pentru transmisii live
Rezilienta: in cazul pierderii pachetelor de date se poate face o recuperare rapida
Dezavantaje:
Consuma latime de banda pentru frame rate >5 fps
Necesita spatiu de stocare pentru frame rate >5 fps
MPEG-2 si MPEG-4
Avantaje:
Pentru Constant Frame Rate : daca latimea de banda disponibila scade, frame
rate-ul este mentinut cu costul scaderii calitatii imaginii. Acesta este un beneficiu
pentru aplicatiile de monitorizare dar nu pentru aplicatiile de supraveghere
/inregistrare.
Compresie mare: necesita latime de banda mica pentru aplicatii unde frame rate>
5fps
Cerinte mici pentru spatiul de stocare la frame rate>5fps
CBR : simplifica proiectarea retelei si necesarul de latime de banda
Dezavantaje:
Pentru MPEG-2 frame rate fix 25 fps

Compresie complexa: necesita resurse de procesare relativ mari pentru

decompresie
Robustete scazuta: daca latimea de banda scade sub un anumit prag atunci tot
stream-ul video este pierdut
Latenta mare
Proiectat pentru vizualizare in timp real nu pentru inregistrare si analiza
Rezilienta scazuta la pierderea pachetelor: frame-urile I, P, B necesita resincronizare si se pierd datele.
In modul CBR calitatea imaginii este foarte slaba cand apar congestii in retea sau
miscare in cadru.
Necesita licenta.

Concluzii :
Nicio tehnica de compresie nu raspunde la toate cerintele unui sistem video digital.
Cea mai potrivita tehnica de compresie se poate alege doar printr-un compromis intre
cerintele pentru: frame rate, calitatea imaginii, latenta, robustete si latime de banda
consumata.
Daca se doreste : frame rate<5 fps majoritatea timpului, sistem robust si flexibil, latenta
scazuta, calitatea imaginii este mai importanta decat frame rate sau latimea de banda,
procesarea de imaginii solutia este M-JPEG.
Daca se doreste : calitate foarte mare a imaginii (intotdeauna 25 fps) iar latimea de banda
disponibila foarte mare si garantata, in principal pentru vizualizare si inregistrare atunci
solutia este MPEG-2.
Daca se doreste : frame rate > 5 fps in majoritatea timpului, latenta mare nu este o
problema dar latimea de banda este mica si garantata, in principal pentru vizualizare si
inregistrare atunci solutia este MPEG-4.
6.8 Elemente componente
Camera IP
Procesele dintr-o camere IP sunt similare celor dintr-o camera analogica dar, spre
deosebire de o camera analogica, intr-o camera IP are loc procesul de compresie si
transmitere a pachetelor IP. O camera IP are in dotare un procesor, memorie, placa de
retea Ethernet, interfete diverse: USB, IEEE1394, intrari de alarma, iesiri de alarma, etc.
In acealsi timp, din punct de vedere software, camera IP, este controlata de un sistem de
operare tip real-time in care ruleaza aplicatii de tipul :
- web server permite furnizarea de informatii, in mod securizat oricarui client
care foloseste protocolul HTTPS
- ftp server - camera poate realiza transfer de fisiere catre diverse destinatii
- client de email camera poate transmite email-uri in conditiile producerii unor
alarme sau a altor evenimente
- alarm management software gestioneaza activitatile de monitorizare si
supervizare a detectiei de miscare, intrari de alarma,etc.
- modul de compresie se ocupa de partea de compresie si de video streaming

Practic, pe langa functiile clasice ale camerei analogice o camera IP este de fapt un
calculator. Acest lucru permite camerei sa comunice in mod bidirectional cu diverse
echipamente si software de mangement video.
Multe camere IP sunt dotate cu ceea ce se numeste inteligence on board. Aceasta
functie descrie capacitatile acelei camere de a procesa/analiza informatia video si sa ia
decizii conform cu setarile programate. Daca procesul de analiza si decizie este adus
chiar in camera acest lucru are influente asupra puterii de procesare inglobate in camera
respectiva, dar si asupra software-ului de management video, care nu va mai fi
incarcat cu sarcina de a procesa in mod centralizat evenimentele din sistem. Practic
acesta este inca un pas in vederea distribuirii functiilor in sistemelor de supraveghere
video.
Camere IP pot fi clasificate asetfel;
- camere IP fixe
- camere IP fixe de tip dome
- camere de retea mobile tip PTZ
- camere de retea mobile tip speed dome
- camere PTZ-non mecanice miscarea are loc la nivelul electronicii camerei
Acest tipuri de camere pot functiona in regim de camere : de interior, de exterior,
day/nigth, anti-vandal, etc.
Encoder video server.
Acest echipament are rolul de a prelua un semnal analogic de la o camera (sau mai multe)
si sa digitizeze acest semnal in vederea inglobarii intr-un sistem IP. Practic este un
echipament care permite o tranzitie de la un sistem analogic la unul digital in conditiile
pastrarii camereleor analogice.
Din punct de vedere functional un encoder are aceleasi functii cu cele ale camerelor IP
(exceptand partea de achizitie video). Pe langa acestea se adauga si functii de :
- comunicatie seriala cu camere mobile folosind porturi dedicate RS-232/RS-485
- interfatare cu elemente de inregistrare: hard-disk-uri USB, memory card-uri,
- canale audio
- intrari/iesiri digitale
Gama de astfel de echipamente este diversa, fiecare producator adaugand functii
specifice.
De mentionat ca anumiti producatori permit fucntionarea acestor echipamente in regim
open standard. Acest lucru insemnand ca echipamentele pot fi integrate in sisteme ale
altor producatori, pe baza unor standarde.
6.9 Consideratii de sistem Video IP
A proiecta un sistem video IP impune considerarea unor factori ce trebuie luati in calcul
la stabilirea unor solutii performante.
Latimea de banda, este parametrul care influenteaza orice trasnmisise de date Acest
parametru depinde de :
- Rezolutia imaginii
- Rata de compresie
- Complexitatea scenei

Frame rate ; controlul frame rate-ului este o masura de optimizare a utilizarii

latimii de banda. Se pot transmite stream-uri cu rezolutie si numar de
frame/secunda diferite la destinatii diferite, tinandu-se cont de latimea de banda
disponibila pentru fiecare destinatie.
Pentru managementul latimii de banda se pot folosi :
- Switch-uri cu management de latime de banda
- Retele tip Gigabit
- Frame rate variabil dependent de eveniment (event driven)
Capacitatea de stocare, acest factor este dependendent de :
- numarul de camere din sistem
- timpul de inregistrare pentru fiecare camera
- cat timp trebuie sa stocam inregistrarile
- ce fel de inregistrare se doreste : continuu , la eveniment
- este necesara redundanta
Inregistrarea informatie video se poate face in :
- DAS- Direct Attached Server hard-disk-uri instalate in acelasi sistem pe care
ruleaza software-ul de management al sistemului video. Este o solutie acceptabila
pentru sisteme mici si medii.
- Network Video Recorder este un echipament de calcul in general o structura
de tip sever - pe care ruleaza software-ul de inregistrare video. Acest echipament
este folosit pentru sisteme medii-mari in care, eventual exista mai multe centre de
inregistrare (NVR-uri) si de monitorizare si afisare a informatiilor.
Redundanta sistemelor de inregistrare, este o metoda de protejare a inregistrarilor video
in cazul pierderii unor medii de inregistrare. Cea mai obisnuita metoda de a asigura
redundanta este metoda RAID (Redundant Array of Independent Disks).
Pe langa aceasta se mai pot folosi: Replicarea Datelor intre seevere, Tape Backup si
Server Clustering.
Cele mai uzuale metode de tip RAID sunt :
1. RAID-0 - datele sunt impartite pe doua sau mai multe HDD-uri pentru acces mai
usor dar nu asigura redundanta
2. RAID-1 sau disk mirroring. Aceeasi informatie este scrisa in acelasi timp pe cel
putin doua HDD-uri diferite.
3. RAID-5 ruleaza cu 3-16 HDD uri si asigura cea mai buna metoda de
redundanta.
Securitatea datelor : In momentul transmiterii datelor sub forma pachetelor IP este
posibil sa se foloseasca sisteme de criptare, deasemena se folosesc metode de
autentificare a conexiunii pentru accesul la camera (imagini live, setari, etc.) prin
emiterea de certificate de autentificare. Prin watermarking fiecare camera isi
semneaza video stream-ul astfel incat orice modificare a imaginilor sa poata fi
detectata.
Scalabilitatea sistemelor IP: Spre deosebire de sistemele analogice cu inregistrare pe
digitala (DVR) unde problema scalabilitatii se pune in tremeni de numar de intrari video

disponibile pe DVR, in sistemele IP aceasta problema se pune in privinta numarului de

imagini pe secunda preluate/inregistrate de la o camera si in privinta specificatiilor
sistemului de inregistrare.

6.10 Sisteme video inteligente (Intelligent Video)

Sistemele video inteligente fac posibile diverse functii care, in mod traditional, sunt
executate cu alte tipuri de sisteme. Asa cum am aratat mai sunt functiile de analiza si
decizie pot fi introduse la nivelul camerei dar ele pot fi prezente si la nivelul centralizat al
aplicatiei de gestiune video.
Printre functiile din categoria inteligent video se pot enumera :
- recunoasterea numerelor de inmatriculare
- numarare persoane
- alarmare la patrundere in permiteru
- incalcarea benzilor de circulatie
- mutarea obiectelor dintr-un perimetru
- staionarea in perimetru
- detectie de miscare
6.11 Proiectarea sistemelor video IP
Cand se proiecteaza un sistem video digital trebuie sa raspundem la cateva intrebari:
1. Ce frame rate este necesar?
2. Este acest frame rate necesar tot timpul?
3. Este necesar monitorizare/inregistrare tot timpul sau doar la miscare/eveniment?
4. Pe ce durata trebuie stocate imaginile/video?
5. Ce rezolutie este ceruta?
6. Ce calitate a imaginii este ceruta?
7. Ce nivel de latenta este cerut?
8. Cat de robust trebuie sa fie sistemul?
9. Care este latimea de banda disponibila?
Toate aceste intrebari trebuie sa duca la gasirea unor solutii optime din punct de vedere
tehnic.
Prima etapa consta in definire conditiilor de instalare :
- Scena : ce tip de scena va fi monitorizata ? Se va decide sensibilitatea si tipul de
lentila
- Conditiile de iluminat : conditii de interior sau de exterior. Se va decide daca
alegem camere de tip day/night, cu lentile cu iris fix sau autoiris
- Distanta fata de obiectul supravegheat : Se decide tipul camerei si al lentilei (wide
format, tele, normal).
- Unghiul de vizualizare : Se decide cat din scena va fi supravegheat, daca se
folosesc camere fixe sau mobile.

- Este sau nu mult trafic (miscare) in scena?

Urmatoare etapa consta in stabilirea specificatiilor pentru aplicatie :
- aplicatia poate sa monitorizeze, inregistreze, transfere (export, arhiva, backup)
catre alte medii
- pentru vizualizare se stabilesc locatiile si permisiunile de acces, pentru clienti
- se calculeaza cerintele privind inregistrarea : capcitatea NVR-ului, metoda de
arhivare, frame rate/camera, calitatea imaginii pentru diverse tipuri de inregistrari
(continuu, programata, la eveniment), se stabileste daca este necesar inregistrare
redundanta
- Se calculeaza necesarul de latime de banda. In functie de acesti parametri se pot
calcula cerintele privind capcitate retelei si eventualele probleme (gatuire, lipsa
unor echipamente, necesitatea maririi latimi de banda, marirea performantelor
sistemului de gestiune, etc.)