Tema 5:

Analiza corelației între cost, volum și profit reprezintă un instrument puternic de gestiune, care
permite managerilor să ia repede și ușor decizii argumentate privind planificarea și să efectueze
din punct de vedere economic controlul comportamentului costurilor și cheltuielilor în cursul
unei perioade de timp.
Esența analizei corelației cost-volum-profit constă în stabilirea faptului cum modificările în
volumul vânzărilor influențează asupra modificărilor în costuri, cheltuieli și profit. Modelele
manageriale, bazate pe studierea acestei corelații, uneori sunt tratate mai îngust ca analiza
pragului rentabilității.
La utilizarea acestei metode, trebuie să se ia în considerare următoarele ipoteze (premise) pe
care se bazează analiza CVP:
- toate CCh curente sunt considerate variabile si fixe
-CCh var in zona de relevanta sunt direct proportionale cu vol de prod
-CCh var pe unit de produs sunt constante
-Pretul de vanzare pe unit de produs nu se modifica
-Pretul pt materiale si servicii utiliz in productie nu se modifica
-Vol vanz=Vol prod
-Sortimentul produselor nu se modifica
Prin pragul rentabilității se înțelege volumul din vânzări, la care entitatea nu are nici pierderi,
nici profit. În punctul critic, volumul din vânzări este egal cu suma totală a costurilor și
cheltuielilor curente, iar profitul operațional este egal cu zero.
Marja de contribuție reprezintă rezultatul obținut din vânzarea produselor (mărfurilor,
serviciilor prestate) după restituirea tuturor costurilor și cheltuielilor curente variabile și care
include profitul operațional, costurile și cheltuielile curente constante. Marja de contribuție se
determină astfel:

Pentru entitățile, ce produc câteva tipuri de produse omogene, analiza pragului de rentabilitate
poate fi efectuată, utilizând metoda bazată pe marja de contribuție medie ponderată. În acest
caz, pragul rentabilității se calculează conform formulei:
Costuri și cheltuieli curente constante
Pragul rentabilității = ,
Marja de contribuție medie ponderată
unde, marja de contribuție medie ponderată reprezintă suma marjei de contribuție a diferitelor
tipuri de produse care sunt ponderate cu ajutorul cotei vânzărilor în suma totală a acestora, adică:

Marja de Marja de contribuție Cota vânzărilor de

pentru o unitate de  produse de tip i în
n
contribuție
ponderată
medie =
i 1 produse de tip i totalul vânzărilor

În condițiile fabricării și vânzării câtorva tipuri de produse eterogene pragul rentabilității

se determină, de regulă, numai în unități valorice în total pentru tot volumul vânzărilor. Volumul
critic de producție pe tipuri de produse poate fi calculat cu aproximație, de exemplu, împărțind
suma costurilor și cheltuielilor curente constante, ce revine la un tip de produs disting, la rata
marjei de contribuție a acestui tip de produs.

Analiza CVP și, în special, analiza pragului rentabilității permite de a determina cu cât se poate
reduce volumul de vânzări fără ca firma să suporte pierderi. Această analiză se poate efectua în
baza indicatorul de siguranță (securității, rezerva stabilității financiare), calculat ca
depășirea volumului efectiv (sau planificat) al vânzărilor asupra celui din punctul critic:

Indicatorul de Volumul efectiv Volumul vânzărilor

= –
siguranță (sau planificat) în punctul critic

1
 al vânzărilor

Pe lângă mărimea absolută acest indicator poate fi exprimat și ca mărime relativă, dacă îl
împărțim la volumul efectiv (sau planificat) al vânzărilor:

Indicatorul de siguranță
Coeficientul de
= Volumul efectiv (sau planificat) al
siguranță dinamic
vânzărilor
Analiza pragului rentabilității servește și ca bază pentru planificarea profitului așteptat din
activitatea operațională. La calculul volumului vânzărilor, necesar obținerii profitului așteptat
din activitatea operațională, acest profit se examinează ca costuri și cheltuieli curente constante
suplimentare, și atunci formula de calcul al volumului vânzărilor, ce asigură obținerea profitului
așteptat din activitatea operațională, se prezintă astfel:

Volumul vânzărilor
necesar obținerii
profitului așteptat
(în unități naturale)
Volumul vânzărilor
necesar obținerii profitului
așteptat
(în unități valorice)
Costuri și cheltuieli
+ Profit așteptat
curente constante
Marja de contribuție pe o unitate de
=
produs
Costuri și cheltuieli
+ Profit așteptat
curente constante
=
Rata marjei de contribuție

Suma maximă a costurilor și cheltuielilor curente totale, pe care le poate suporta entitatea și
care va fi acoperită de marja de contribuție obținută în condițiile volumului planificat și prețului
stabilit, se determină din situația de echilibru în punctul critic astfel:
Costuri și cheltuieli curente totale = Venituri din vânzări

Pentru determinarea momentului temporar al atingerii situației de echilibru, este

utilizată formula:

Numărul de luni (zile) Volumul vânzărilor


Momentul în perioadă în punctul critic
=
temporar Volumul vânzărilor în perioada analizată

Sensul economic al acestui calcul constă în determinarea momentului temporar al

recuperării tuturor costurilor și cheltuielilor curente, ce țin de fabricarea și comercializarea
produselor și obținerea unui profit nul.

4. Performanțele gestionării factorilor limită în luarea deciziilor

În cazul când cererea depășește posibilitățile de producție ale întreprinderii este necesar
de evidențiat factorii care limitează producerea. acești factori sun numiți factori de limită sau
restricție.
Procesul luării deciziilor în condițiile factorilor de restricție necesită calcularea marjei de
contribuție la o unitate de factor de restricție. Preferința se acordă acelor produse care asigură un
nivel mai mare de marjă de contribuție la un factor restrictiv.