PROIECT

PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE

PROFESIONALE NIVEL III

TEMA PROIECTULUI:

DEŞEURI NEFEROASE
 2015
CUPRINS

ARGUMENT..................................................................................................3

CAPITOLUL I. CLASIFICAREA DEŞEURILOR............................................................5

CAPITOLUL II. RECICLAREA DESEURILOR..............................................................7

CAPITOLUL III. DEŞEURI DIN PLUMB.........................................................................8

CAPITOLUL IV. DEŞEURI PROVENITE DE LA STAŢIILE DE EPURARE............9

CAPITOLUL V. DEŞEURI DIN INDUSTRIAMINIERĂ...............................................11

CAPITOLUL VI. DEŞEURI PROVENITE DE LA AUTOVEHICULELE SCOASE

DIN UZ...................................................................................................................................12

CAPITOLUL VII. DEŞEURI DIN CUPRU.......................................................................14

CAPITOLUL VIII. COLECTAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR...........................17

CAPITOLUL IX. RECICLARE A DEŞEURILOR..........................................................21

CAPITOLUL X. IMPACTUL DEPOZITELOR DE DEŞEURI

ASUPRA MEDIULUI...........................................................................................................24

CAPITOLUL XI. LEGISLAŢIE PRIVIND DEŞEURILE...............................................26

CONCLUZII..........................................................................................................................34

BIBLIOGRAFIE.............................................................................
......................................35

IMAGINI
DESEURI.....................................................................................
........................36

2
 ARGUMENT

Deşeurile sunt acele substanţe sau obiecte de care deţinătorul se debarasează, are
intenţia sau obligaţia de a se debarasa. În general, deşeurile reprezintă ultima etapă din
ciclul de viaţă al unui produs (intervalul de timp între data de fabricaţie a produsului şi data
când acesta devine deşeu).
În prezent problema gestionării deşeurilor se manifestă tot mai acut din cauza
creşterii cantităţii şi diversităţii acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai
pronunţat, asupra mediului înconjurător. Depozitarea deşeurilor pe sol fără respectarea
unor cerinţe minime, evacuarea în cursurile de apă şi arderea necontrolată a acestora
reprezintă o serie de riscuri majore atât pentru mediul ambiant cât şi pentru sănătatea
populaţiei.
De aceea, legislaţia europeană transpusă prin actele normative naţionale a impus
o nouă abordare a problematicii deşeurilor, plecând de la necesitatea de a economisi
resursele naturale, de a reduce costurile de gestionare şi de a găsi soluţii eficiente în
procesul de diminuare a impactului asupra mediului produs de deşeuri.
Gestionarea deşeurilor cuprinde toate activităţile de colectare, transport, tratare,
valorificare şi eliminare a deşeurilor, inclusiv monitorizarea acestor operaţii şi
monitorizarea depozitelor de deşeuri după închiderea lor.
Obiectivele prioritare ale gestionării deşeurilor sunt prevenirea şi reducerea
producerii de deşeuri şi a gradului de periculozitate al acestora prin:
dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;
dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care prin modul de fabricare,
utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creşterii
volumului sau periculozităţii deşeurilor, ori asupra riscului de poluare;
 dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanţelor periculoase din
deşeurile destinate valorificării;
 valorificarea materială şi energetică a deşeurilor, cu transformarea acestora în materii
prime secundare, ori utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.
Astfel se asigură protejarea resursele naturale prin folosirea materiilor prime
secundare din deşeuri şi se reduce poluarea mediului cauzată de eliminarea lor.
Documentele strategice naţionale care reglementează gestionarea deşeurilor
cuprind două componente principale: Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare
a Deşeurilor care constituie instrumentele de bază prin care se asigură implementarea în
România a politicii Uniunii Europene în domeniul deşeurilor.
La sfârşitul anului 2006 au fost elaborate Planurile Regionale de Gestionare a
Deşeurilor (PRGD), de Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului în colaborare cu
reprezentanţii autorităţilor de mediu de la nivel local şi ai autorităţilor administraţiei publice
locale şi judeţene, utilizând date de la nivelul acestora. Planurile Regionale de Gestionare
a Deşeurilor au fost aprobate prin Ordinul Comun al M.M.G.A. nr. 1364/14.12.2006 şi al
M.I.E. nr. 1499/21.12.2006.
Elaborarea şi aprobarea PRGD asigură beneficii majore în toate regiunile, astfel:
asigură cadrul necesar pentru dezvoltarea proiectelor de gestionare a deşeurilor
municipale cu finanţare din fonduri europene; optimizează investiţiile şi costurile
operaţionale în domeniul gestionării deşeurilor municipale la nivel judeţean şi regional;

3
asigură, pe termen mediu şi lung, dezvoltarea unor sisteme integrate de gestionare a
deşeurilor municipale, cu efecte pozitive asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.
PRGD se conformează cu legislaţia europeană şi românească de mediu, iar
obiectivele şi ţintele propuse sunt cele cuprinse în Strategia Naţională şi Planul Naţional
de Gestionare a Deşeurilor.
Cele mai importante obiective vizate de PRGD sunt:
 extinderea colectării deşeurilor în zonele rurale nearondate până în prezent unor
servicii de salubritate;
 dezvoltarea sistemelor de colectare separată a deşeurilor, în vederea atingerii
ţintelor de reciclare pentru deşeurile de ambalaje, deşeurile de echipamente electrice şi
electronice, vehicule scoase din uz;
 construirea unor instalaţii de tratare a deşeurilor în scopul atingerii ţintelor de
reducere a cantităţii de deşeuri biodegradabile ajunse la depozite;
 închiderea depozitelor de deşeuri neconforme şi reabilitarea ecologică a
amplasamentelor;
 construirea şi operarea unor depozite noi conforme.
Detalierea la nivel de judeţ a măsurilor şi acţiunilor cuprinse în PRGD se face prin
planurile judeţene de gestionare a deşeurilor, care sunt în curs de elaborare de către
consiliile judeţene, împreună cu toţi factorii interesaţi din fiecare judeţ.

4
 CAPITOLUL I. CLASIFICAREA DEŞEURILOR

Compozitia deseurilor reprezinta totalitatea deseurilor din toate sectoarele (industrie,

construcţii, municipal), cu o analiza detaliata a cantitatilor fiecarui tip de deseuri (hartie,
sticla, alimente, metale, lemn, deseuri de gradina, plastic, textile, etc) din cadrul fiecarui
sector.
Compozitia deseurilor poate varia in functie de tara de provenienta si de nivelui socio-
economic al populatiei. Spre exemplu, compozitia deseurilor din SUA si Romania este
foarte diferita, romanii producand mai multe deseuri organice, in timp ce in societatea
americana se inlatura canitati uriase de hartie.
Observarea acestor diferente este utila cercetatorilor si inginerilor care se ocupa cu
cercetarea deseurilor solide, deoarece ofera solutii pentru reducerea si reciclarea acestora.
După caracteristicile principale de tratare:
Deşeuri combustibile: (resturi de hartie, cartoane, textile, mase plastice, lemn. pluta);
Deşeuri fermentabile: (resturi alimentare, legume, fructe, dejecţii animaliere);
Deşeuri inerte: (resturi metalice feroase şi neferoase, din construcţii (betoane, tencuieli.
pavaje etc). sticlă, ceramică, zgură, cenuşă, pămînt etc).
După posibilităţile de refolosire:
• Deşeuri refolosibile ca atare : (sticlă, metale feroase şi neferoase, textile, mase plastice,
tabacarie, pielărie, blănărie, lemn, plută, cauciuc);
Deşeuri refolosibile ca materii prime secundare: (resturi de hîrtie. carton, sticla, metale
feroase şi neferoase, textile, mase plastice, tâbăcăne, pielărie, blănărie, lemn, plută, cauciuc,
resturi alimentare, resturi vegetale, legume, fructe, dejecţii animaliere etc.).
Din punctul de vedere al gradului de agresivitate faţa de mediu:
Deşeuri periculoase - cele care sunt explozive, oxidante, inflamabile, iritante, nocive,
toxice.
cancerigene, corosive, infecţioase, teratogene, mutagene, ecotoxice dacă nu sunt gestionate
adecvat afectează echilibrul ecosistemelor etc.;
Deşeuri inerte - cele care nu suferă nici o transformare fizică, chimică sau biologică, cu
potenţial redus de poluare.
Din punct de vedere al naturii si locurilor de producere , deseurile se clasifica astfel:
Deseuri menajere - sunt reziduurile colectate de la locuintele populatiei si sunt reprezentate
prin :hartie , plastic , material textil ,ceramica, metal ,sticla, ambalaje, diverse substante
chimice, baterii, anvelope,uleiuri si nu in ultimul rand resturi alimentare ;
Deseuri agricole – sunt constituite din resturi vegetale ,precum cocenii si paiele .Din
zootehnie rezulta mari cantitati de gunoi de grajd si dejectii animaliere;
Deseuri periculoase – provin in cea mai mare parte din industria chimica , metalurgica
,rafinarii ,ateliere auto si statii de benzina.Aceste substante nu se folosesc direct de catre om ,
insa cele mai multe sunt utilizate la fabricarea multor produse finite necesare omului .Dintre
acestea amintim : vopsele , solventi, insecticide , pesticide , acizi ,compusi metalici;
Deseuri radioactive – sunt rezultate din activitati industriale ,medicale si de cercetare .Cele
mai mari cantitati provin din activitatea de producere a energiei electrice.
Din punct de vedere al naturii si locurilor de producere deseurile se clasifica astfel :

5
 Deseuri din industria miniera – sunt reprezentate fragmente de roci si minereuri sarace
.Acestea sunt depuse de regula la gura minei in zone neamenajate expuse periodic eroziunii
si spalarii de catre apele de suprafata;

Deseuri din industria energetica si metalurgica – pot fi zguri , namoluri , prafuri si

cenusi .Zgura si cenusa de la termocentrale reprezinta o mare cantitate de deseuri , in special
in tara noastra, unde industria energetica utilizeaza cu precadere carbune inferior.Deseurile
provenite de la termocentrale si din metalurgia neferoasa au un continut ridicat in metale
grele si o anumita cantitate de sulfati care pot polua grav mediul inconjurator ;

Deseuri industriale – provin in general din industria prelucratoare ( textila , a lemnului ,

alimentara )si in special din prelucrarea metalelor;

Deseuri din constructii – reprezinta materialele provenite din demolarea constructiilor si

resturile ramase de la santierele de constructii civile si industriale ;

Deseuri stradale – sunt reprezentate de hartie , plastic , resturi ceramice si sticle ,moloz ,
resturi alimentare ,resturi vegetale ,metale , praf , acumulate in zonele stradale cotidiene.

6
 CAPITOLUL II. RECICLAREA DESEURILOR

E necesar sa schimbam mentalitatea actuala conform careia rezolvarea problemelor

deseurilor si, implicit, reciclarea lor sunt doar responsabilitatea autoritatilor si, eventual, a
organizatiilor neguvernamentale de mediu. Cu totii suntem responsabili de ceea ce se
intampla in jurul nostru si fiecare dintre noi poate contribui la protejarea si conservarea
mediului inconjurator.
DE CE RECICLĂM?
Reciclarea reprezintă una dintre cele mai bune mijloace de prevenire a poluării şi de
conservare a resurselor naturale. Prin reciclare aproape toate materialele folosite la fabricarea
unui produs sunt redate în folosinţă prin recuperarea sau reutilizarea lui.
Procesul de reciclare nu reprezintă o noutate; ciclurile naturale (=circuitele biogeochimice)
există de la începuturile Universului. Nutrienţii sunt reciclaţi în soluri prin intermediul
ciclurilor complexe (ale C, N2, P etc.). Nutrienţii din care este constituit corpul nostru au
parcurs deja numeroase procese de reciclare până la actuala stare.
Aspecte teoretice
Definitie deseuri
In conformitate cu articolul 1 Directiva 75/442 CE din 15.07.1978 este considerat deseu
orice substanta sau obiect pe care detinatorul le arunca nemaifiindu-I folositoare. Ca urmare
deseurile (reziduurile) sunt resturi organice sau anorganice rezultate din diverse procese
tehnologice industriale, activitati agricole, gospodaresti si menajere sau generate de fluxurile
de transport stradal, feroviar sau naval.
Clasificarea deseurilor :
Poate fi facuta dupa mai multe criterii: provenienta, starea de agregare, grad de toxicitate.
a). dupa provenienta:
Deseuri minicipale si asimilabile care reprezinta totalitatea deseurilor generate in mediul
urban si in mediul rural. In mod formal acestea pot fi grupate in:
• deseuri menajere
• deseuri stadale
• deseuri din constructii, demolari
• deseuri industriale (ex.industia hartiei si celulozei*)
Deseurile menajere: cele provenite din activitatea casnica zilnica, magazine, restaurante,
institutii de invatamant etc.. In aceasta subcategorie se incadreaza resturile alimentare,
materiale plastice, sticla, ambalaje de carton, hartia si tesaturile. Tot in aceasta categorie se
includ si deseurile care constau in principal din ambalaje si produse perisabile.
Deseurile stradale: sunt specifice fluxurilor stradale ale oraselor sau chiar a comunelor,
rezultate din activitatea cotidiana a populatiei, parcuri sau din depunerile obisnuite ale
suspensiilor solide sin atmosfera. In general constau din resturi de hartie, cartoane, materiale
plastice, frunze, praf.
Deseuri din constructii si demolari se refera la deseurile rezultate din activitati precum
constructia cladirilor si a infrastructurii civile, demolarea totala sau partiala a caldirilor si
infrastructurii civile, modernizarea si intretinerea strazilor.
Deseuri de productie sunt acelea rezultate din procesele tehnologice ale industriei miniere,
chimice, constructiilor care au o componenta predominant anorganica sau din industria

7
alimentara (predominanta componenta organica).
Deseurile agro-zootehnice provenite din activitatatea agricola de camp si mai ales de la
complexele de crestere a animalelor.
Deşeurile speciale sunt cele din categoria explozibililor sau substantelor radioactive
provenite din minele de exploatare a uraniului sau din centralele nucleare electrice.

CAPITOLUL III. DEŞEURI DIN PLUMB

Plumbul era cunoscut de vechii egipteni dar primii utilizatori pe scara larga ai acestui
metal au fost romanii, care l-au folosit la fabricarea conductelor de apa. Principala sursa de
plumb este galena (sulfura de plumb). Pentru obtinerea metalului se incalzeste sulfura la aer,
pentru a se transforma in oxid de plumb. Acesta se reduce la plumb prin incalzirea cu cocs
(carbon) intr-un cuptor iar apoi se inlatura impuritatile. Acestea include arseniul, staniul,
cupru, aurul.
Mai demult ,plumbul era folosit la plumbuire si la acoperisuri dar in aceste aplilicatii a a fost
inlocuit de materiale mai usuare. Cantitati mari de plumb se folosesc la fabricarea bateriilor
de masini, si rezistenta sa la actiunea acidului sulfuric il face util in industria
chimica.plumbul se foloseste pentru mantale de cabluri,blindaje contra radiatiei in
laboratoare de cercetari nucleare sin centaralele electrice, la obtinerea unor alije ca aliajul
alb, aliajul de lipit si bronzuri de plumb.
Plumbul a fost obtinut din minereuri si prelucrat fara mari dificultati, inca de foarte mult
timp.
Cel mai important mineral de plumb si aproape singurul exploatat pentru obtinerea acestui
metal este galena (PbS).Alte minerale continand plumb sunt: anglezita (PbSO4), ceruzita
(PbCO3), crocoita (PbCrO4), etc.
Minereurile de plumb din tara noastra sunt minereuri complexe in care galena se afla
asociata cu alte minerale: blenda, pirita, calcopirita, stibina, etc.
Minereurile se supun operatiilor de preparare in vederea obtinerii concentratelor selective
sau colective, in functie de geneza zacamantului si de posibilitatile de prelucrare ulterioara.
Minereurile sulfuroase de plumb se concaseaza, se macina si apoi se supun flotarii, rezultand
concentrate cu compozitii variate, care trebuie prelucrate pentru valorificarea elementelor
utile. Prin flotatia minereurilor se cauta sa se obtina concentrate de plumb cat mai curate,
fara zinc si fara cupru, dat fiind faptul ca prezenta acestor elemente in cantitati mari (zinc
peste 5-7%, cupru peste 1%) produce greutati la prelucrarea concentratelor plumbuoase pe
cale pirometalurgica.
Plumbul, material foarte ductil, fiind cel mai moale dinte metalele uzuale poate fii laminat in
foi subtiri. Are o buna rezistenta de rupere la tractiune. Temperatura de topire a plumbului
este de 327 oC, iar cea de fierbere 1740 oC. Greutatea specifica este 11,34 gf/cm3. In stare
lichida greutatea specifica variaza intre 10,686 gf/cm3 la 327 oC si 10,078 gf/cm3, la 850oC.
La 500-550 oC incepe volatilizarea plumbului; tensiunea de vapori este 0,5 mm Hg la 920oC
si de 40 mm Hg la 1250oC. Caldura specifica a plumbului solid la 18oC este 0,0299
cal/oC.g, iar a plumbului lichid este 0,034 cal/oC.g.
In prezent, plumbul se extrage prin metode pirometalurgice si hidrometalurgice. Metodele
pirometalurgice sunt cele mai extinse si raman actuale pentru ca asigura productivitati mari,
cu investitii mici si permit mecanizarea si automatizarea avansata a proceselor. Metodele
hidrometalurgice sunt raspandite mai putin, din cauza solubilitatii slabe a sarurilor de plumb

8
in reactivi (reactivii sunt puternic corozivi) si a investitiilor mari.
In baza ultimelor cercetari (bazate pe combinarea procedeelor pirometalurgice cu cele
hidrometalurgice – prajirile clorurante volatilizante urmate de operatii hidrometalurgice), se
intrvede posibilitatea prelucrarii minereurilor si concentratelor complexe – polimetalice, cu
valorificarea fierului pentru industria metalurgica.

CAPITOLUL IV. DEŞEURI PROVENITE DE LA STAŢIILE DE EPURARE

În urma activitatilor desfasurate în industria petrolului, începând cu extractia, dar mai cu

seama în sectorul de rafinare si petrochimie, pe lânga produsele principale, rezulta si o serie
de reziduuri (deseuri) petroliere care nu se mai prelucreaza, ci se depoziteaza în zone special
amenajate aflate în apropierea unitatilor industriale generatoare. Dintre numeroasele surse de
deseuri proprii sectorului de rafinare si petrochimie se pot mentiona: gudroanele acide,
pamântul uzat (slamul), , catalizatorii uzati (proveniti din diverse procese de prelucrare),
diverse reziduuri petroliere, solventi organici, compusi halogenati, namolurile uzate de la
statiile de epurare biologica a apelor reziduale din rafinarii.
Exista multe tari printre care si România care nu tin o evidenta stricta a cantitatii de deseuri
provenite din diverse activitati industriale sau de alta natura, ceea ce constituie un aspect
negativ în gestionarea deseurilor de natura a nu contribui la limitarea poluarii produsa de
acestea, ci mai degraba la agravarea acesteia.
Acumularea acestor deseuri duce la alterarea factorilor de mediu, care creeaza, în final,
numeroase dezechilibre în mediul ambiant, la toate nivelurile: flora, fauna, stare de sanatate.
La nivelul actual de dezvoltare tehnica si tehnologica, deseurile de acest tip nu si-au gasit o
folosinta corespunzatoare. Alaturi de alte pericole fata de mediu, ele prezinta o toxicitate
ridicata, iar datorita faptului ca ocupa spatiu de stocare se impune distrugerea lor.
Din punct de vedere legislativ, exista în ultimul timp pe plan intern o preocupare intensa de a
promova un set de reglementari care sa orienteze si sa puna bazele unei gestionari eficiente si
ecologice a tuturor categoriilor de deseuri. Prin promovarea acestor reglementari, precum si
a altora ce vor urma într-un viitor nu prea îndepartat, se raspunde cerintelor legislatiei
Uniunii Europene din domeniu, în special la directivele cadru ale Consiliului Comunitatii
Europene.
Directiva 86/278/CCE privind protectia mediului si în special a solurilor, când se utilizeaza
namoluri de la statiile de epurare a fost transpusa prin ordinul 334/2004 privind protectia
mediului si în special a solurilor, când se utilizeaza namoluri de la statiile de epurare.
Obiectivele Directivei sint urmatoarele:
- Reglementeaza utilizarea namolurilor de epurare in agricultura in asa mod incat sa se
previna efectele nocive asupra solurilor, vegetatiei, animalelor si omului, incurajand
utilizarea lor corecta.
- Stabileste valori limita obligatorii pentru metalele grele (cadmiu, cupru, nichel, plumb,
zinc, mercur) in namoluri si in sol. Utilizarea namolurilor trebuie interzisa cand concentratia
acestor metale in sol depaseste valorile limita.
- Incurajeaza valorificarea namolurilor de epurare in agricultura cu conditia ca ele sa fie
utilizate in mod corect, tinand seama de faptul ca utilizarea lor nu trebuie sa dauneze calitatii
solului si productiei agricole.
- Limiteaza cantitatea de metale grele adaugate la solul cultivat, fie prin stabilirea unor
cantitati maxime ale aportului de namoluri utilizate pe an, fie avand grija ca valorile limita
ale concentratiei de metale grele in namolurile utilizate sa nu depaseasca valorile limita
pentru cantitatile de metale grele ce pot fi adaugate pe sol pe baza unei medii de 10 ani.
- Stabileste obligativitatea ca namolurile sa fie tratate inainte de a fi utilizate in agricultura.

9
Pot fi autorizate in anumite conditii utilizarea namolurilor netratate, fara risc pentru sanatatea
omului si sanatatea animalelor, daca ele sunt injectate sau ingropate in sol.
- Utilizarea namolurilor trebuie sa fie efectuata in conditii care garanteaza protectia solului,
apelor de suprafata si subterane.
- Necesitatea controlarii calitatii namolurilor si solului peste care sunt folosite si astfel sa se
faca analiza lor.

Pentru implementarea Dirtectivei s-au avut in vedere unele masuri si anume:

- inventarierea cantitatilor de namoluri de epurare generate;
- stabilirea metodelor de prelevare si analize chimice pentru namoluri si soluri in scopul
determinarii continutului in metale grele;
- stabilirea tipurilor de namoluri care pot fi utilizate in agricultura;
- stabilirea tipurilor de soluri pe care pot fi utilizate namolurile;
- proceduri de control pe care sa le efectueze autoritatile teritoriale de protectia mediului
pentru inspectarea operatiunilor de imprastiere a namolurilor;

10
 CAPITOLUL V. DEŞEURI DIN INDUSTRIA MINIERĂ

România dispune de cantităti importante de resurse naturale, respectiv materii prime

metalifere precum cărbuni bruni si lignit, sisturi bituminoase, petrol si gaze naturale,
minereuri cu conținut aurifer, argint, magneziu, cupru, minereuri feroase si polimetalice,
bauxită, minereuri de uraniu. Procesarea acestor resurse generează deseuri. Mineritul,
industria si municipalitățile sunt principalii generatori de deseuri.
Deseuri de la excavarea minereurilor metalifere au codul 01 01 01 si fac parte din
categoria deseurilor rezultate de la exploatarea miniera si a carierelor si de la tratarea fizica si
chimica a mineralelor.
Deşeurile extractive sunt definite în Directiva privind managemetul deşeurilor din industria
extractiva după cum urmează: “Deşeuri rezultate din prospectare, din extracţia, tratarea şi
depozitarea resurselor minerale şi din exploatarea în cariere.” Acestea sunt discutate în
Secţiunea 2.
Figura 1: Structura deşeurilor industriale generate în anul 2002
Sursa: Studiu privind gestionarea deşeurilor la nivel judeţean şi naţional din anul 2002.,
ICIM , Bucureşti 2003
1.2. Sursa
Unităţile miniere folosesc chimicale toxice, ca: cianură, mercur şi acid sulfuric pentru a
separa metalul din minereu. Sterilul, respectiv restul de minereu îmbibat cu substanţe toxice
care rămâne după separarea metalului, este descărcat, adesea, direct în lacuri sau râuri, cu
consecinţe devastatoare.
Deşeuri provenite din procesul de extractie al minereurilor sunt::
- Steril de procesare;
- Rocă sterilă;
- Nămol de epurare a apelor acide;
- Nămol de epurare în carieră / la mal (folosind cariera inundată Cetate ca bazin de
sedimentare):
- Sol (sol fertil, sol, decopertă).
Tabel 1: Clasificarea deşeurilor şi clasificarea unei instalaţii de deşeuri conform Deciziei
Comisiei 2000/532/CE, Art. 5(3), Art. 3(15), Anexei II şi Anexei III ale Directivei privind
deşeurile miniere
Încadrarea deşeurilor din industria extractivă se poate face conform diagramei de mai jos.
Această schemă dă o imagine a efectelor potenţiale pe care le poate avea noua Directivă
privind deşeurile din minerit. Această nouă directivă poate exclude sau include anumite
tipuri de deşeuri miniere, ceea ce va afecta semnificativ operatorii din acest sector.
1.3. Cantități
Conform informaţiilor înregistrate la autoritatea centrală pentru protecţia mediului, în anul
2002 au fost generate 344,5 milioane tone deşeuri din activităţile miniere. Din această
cantitate totală, cea mai mare parte o reprezintă deşeurile de la excavarea minereurilor de
cărbune, metalifere şi nemetalifere, aşa-numitul “steril minier”.

11
Având în vedere caracteristicile lor specifice, deşeurile generate din activităţile miniere sunt
depozitate în instalaţii proiectate special în acest scop, după cum urmează:
- deşeurile de la exploatarea şi procesarea minereurilor metalifere şi nemetalifere sunt
depozitate în halde de steril şi iazuri de decantare;
- deşeurile de la exploatarea ţiţeiului şi a gazelor naturale sunt depozitate în bataluri.
Informaţiile privind generarea şi gestionarea deşeurilor pentru anul 2002 arată că există
aproximativ 200 halde de steril şi 70 iazuri de decantare în funcţiune.

CAPITOLUL VI. DEŞEURI PROVENITE DE LA AUTOVEHICULELE SCOASE

DIN UZ

Printre cei mai importanti poluatori ai mediului inconjurator cu mare impact negativ asupra
sanatatii omului si naturii este si vehiculul. Acesta polueaza in primul rand aerul din imediata
apropiere a omului, anume acel aer cu care omul respira. In ultimele decenii vehiculul, ca
sursa mobila de poluare a atmosferei, a facut obiectul unor mari dezbateri de ordin stiintific,
tehnologic, medical, de amenajare a teritoriului, de politica de mediu, juridic, politica de stat.
Automobilul ne arde cea mai mare parte din petrolul extras de pe glob. 95% se arde in
scopuri energetice, circa 60% din total arde in motoarele mijloacelor de transport. Consumul
atat de mare al combustibilului fosil lichid de catre parcul aparatelor de transport face ca si
cota in emisiile de compusi nocivi formati in procesul arderii sa fie tot atat de mare.
In mod ideal produsele petrolere in procesul combustiei ar trebui sa se transforme in bioxid
de carbon si vapori de apa-gaze netoxice. Insa in produsele petroliere mai raman o parte din
impuritatile care se contin in petrolul nativ:compusi ai sulfului, azotului. Apoi in benzina se
mai adauga diferiti compusi penrtu ai imbunatati calitatile de combustibil cum ar fi
antidetonantii-tetraetil de plumb, bromura de plumb in masura mai mica compusi ai altor
metale. Si in sfarsit- cel mai important moment:functionarea motoarelor nu este ideala. Ele
nu pot asigura combustia deplina a intregii cantitati de combustibil in orice conditii de
exploatare, cum ar fi altitudinea deasupra marii, conditiile climaterice, calitatea drumului,
profesionalismul conducatorului auto, starea insasi a motorului.
La ora actuala, conform evaluarilor, la o mie de automobile in fiecare 24 ore revin emisii in
cantitati de 2500 kg oxid de carbon, 500 kg hidrocarburi, 300-400 kg oxizi de azot, circa 1
kg de aldehide.
Altfel spus, o tona de benzina arsa in cilindrii unui motor de automobil, pe langa bioxidul de
carbon si vaporii de apa-compusi netoxici, se mai transforma si in circa 50 kg oxid de
carbon, 23 kg de hidrocarburi, 16 kg oxizi ai azotului, 2 kg oxizi de sulf, 1 kg aldehide, 0.4
kg de compusi ai plumbului daca aceasta este asa numita benzina etilata. Majoritatea acestor
compusi sunt foarte nocivi, poseda propietati toxice, cancerigene, excitante.
Impactul indirect este determinat de faptul ca modifica functiile atmosferei, mentine o
temperatura mai inalta in oras ceea ce provoaca reducerea umiditatii relative cu 2-8%;
conditioneaza formarea mai frecventa a norilor de deasupra oraselor, fapt care mareste
cantitatea de precipitatii atmosferice cu 5-10% si numarul de zile cetoase iarna cu 30-100%;
modifica balanta radiatiei solare, reduce vizibilitatea.
Oxizii de sulf care se contin in gazele de esapament al automobilelor, pe langa faptul ca
participa la afectarea cailor rspiratorii, mai participa la acidifierea mediului(prin
transformarea in acid sulfuric), fenomen cu impact negativ asupra vegetatiei, constructiilor,
instalatiilor.
Insa nu numai prin gazele de esapament automobilul este nociv pentru om si mediu. El mai
este sursa de poluare cu cauciuc, atat de la uzarea anvelopelor cat si de la cele uzate aruncate
la intamplare, sau arse in mod necorespunzator.

12
Automobilul mai este un potential poluator cu acid si plumb de la acumulatoarele de
electricitate daca acestea fiind uzate nu se colecteaza centralizat.
In cazul organizarii proaste a traficului si calitatii nesatisfacatoare a drumului oamenii au de
suferit din cauza poluarii sonice. In unele orase, pe strazile principale, intensitatea
zgomotului in timpul zilei depaseste cu mult normele sanitare, provocand discomfort,
agravarea bolilor psihice.
O problema serioasa a devenit parcarea automobilelor.

Deseori ele ocupa trotuarele, impiedicand circulatia pietonala. In timpul noptii

automobilele sunt parcate in locuri neautorizate si neamenajate, in imediata apropiere a
caselor de locuit. Teritoriile sunt poluate cu produse petroliere, zgomotul si gazele de
esapament ajung pana in apartamentele oamenilor. Daca numarul de automobile creste, la fel
este mai mare si numarul parcarilor neautorizate si mai ales numarul *cimitirelor de masini*
create de agentii economici care ar trebui sa desfasoare o activitate in conformitate cu
ultimele perscriptii la nivel European, tocmai pentru a reduce efectele si asa foarte mari ale
poluarii mediului create de vehicule.
2.Principalele materiale care intra in componenta vehiculelor
2.1.Metale feroase
Fierul si otelul sunt, din punct de vedere al masei, cele mai utilizate materiale. In general,
aproximativ jumatate din continutul de metale feroase se gaseste in componentele mecanice,
iar cealalta jumatate in caroserie.
2.2.Metalele neferoase
2.2.1.Aluminiul se regaseste in principal in urmatoarele aplicatii:
• Elemente turnate peentru motor, cutia de viteze, componente ale transmisiei, pistoane;
• Elemente ale radiatoarelor;
• Diverse componente cum ar fi cilindrii de frana;
• Elemente sudate ale barelor de protectie;
• Tabla de aluminiu se utilizeaza in anumite cazuri la fabricarea caroseriilor unor automobile
de lux sau sportive dar in general nu este folosita pe scara larga.
2.2.2.Cuprul-principalele utilizari sunt:
• Fabricarea conductorilor pentru instalatia electrica;
• Diverse parti le accesoriilor;
• Elemente de bronz pentru radiatoare, termostate.
2.2.3.Zincul-se utilizeaza la:
• Acoperiri galvanice ale tablei;
• Elemente turnate pentru plansa de bord si radiatoare.
2.2.4.Plumbul-se utilizeaza la:
• Fabricarea acumulatorilor;
• Diverse componente si materiale cum ar fi greutatile de echilibrare, pigmenti, agenti de
stabilizare si vulcanizare.
2.2.5.Metalele pretioase care se gasesc in special in convertoarele catalitice sunt:
• Platina;
• Rodiul;
• Paladiul.

13
 CAPITOLUL VII. DEŞEURI DIN CUPRU

Deseul este un material care prin el insusi, fara a fi supus unei transformari, nu mai poate fi
utilizat. (dictionar enciclopedic)
Reziduul este o materie ramasa in urma unei operatiuni de prelucrarea unui material.
Aceste doua materii imbraca atat aspecte privitoare la materialele reciclabile rezultate in
urma proceselor tehnologice din industrie si agricultura cat si a materiilor rezultate in urma
activitatilor domestice (casnice).
Sursele materialelor reciclabile:
Reciclarea deseurilor a ajuns sa fie o problema de maxima importanta pentru salubritatea
generala a Terrei, amplaorea fenomenului conditionand in mare parte dezvoltarea economica.
Explozia industriala a secolului XX si in special a celei de-a doua jumatate a acestui secol a
dus la intensificarea industriei, a agriculturii, la cresterea, dezvoltarea si diversificarea
consumului de unuri materiale si de alimente, cauzand cresterea proportionala a cantitatii de
deseuri si reziduuri.
Pentru a cuantifica importanta fenomenului, in SUA, cheltuielile legate de eliminarea
deseurilor menajere si industriale din orase, respectiv cheltuieli legate de reciclarea lor ocupa
locul 3 intr-o serie a cheltuielilor facute de municipalitatile marilor orase, din acest motiv,
reciclarea este importanta atat pentru pastrarea acestui mediu sanatos cat si pentru
reintroducerea in circuitul economic a unor materiale care devin din ce in ce mai greu de
gasit.
Explozia cantitatii de deseuri a impus gasirea de solutii pentru reintroducerea lor in circuitul
productiv. In acest sens pentru reziduuri de natura industriala sau pentru produsele de natura
industriala ajunse intr-un stadiu de nefolosinta a fost mai usor sa se gaseasca solutii
tehnologice de reciclare. Amintim: solutiile pentru reciclarea hartiei, a sticlei, fierului vechi,
bateriilor, anvelopelor uzate, autoturismelor.
Valorificarea maxima a deseurilor se produce atunci cand fiecare component dintr-un anumit
deseu industrial se recilcleaza in circuitul pentru care a fost realizat. Astfel este mult mai
economic de reintrodus deseurile de bumbac, cartoanele in circuitul fabricilor de hartie,
decat sa fie arse.
Folosirea reziduurilor menajere ca sursa de energie calorica poate fi o solutie pentru
reciclarea acestora, dar aspectul economic arata ca, consumul de energie in acest caz este
destul de ridicat.
Din acest motiv, pentru reciclarea deseurilor organice mai economica si mai productiva este
folosirea lor in agricultura ca sursa de elemente nutritive, solul reprezentand un mediu care
are insusirea de a degrada majoritatea substantelor organice, mai pttin cele anorganice.
Folosirea solului ca epurator natural trebuie controlata pentru a nu introduce in sol substante
care sa declanseze efecte degradatorii asupra solului insusi.
Solutia aceasta este cu atat mai bine venita cu cat in ultimele decenii intensificarea cimizarii
agriculturii, folosirea ingrasamintelor minerale, a condus la degradarea materiei organice
naturale a solului (humusul).
Criza materiei organice din sol se explica prin diminuarile de recolta si prin cresterea

14
adancimii de prelucrare a solului. Solul este un mediu favorabil reciclarii majoritatii
deseurilor organice produse in special de zona casnica si partial de industrii (namolul de la
statiile de epurare). Pentru a ilustra complexitatea acestui fenomen reciclare -> liniile
tehnologice ale unei statii de valorificare a reziduurilor menajere din orasul Roma (benzi
transportoare, separarea materialelor in functie de natura lor, fermentare si compostare,
spaalare si sterilizare etc.)
Fluxul tehnologic si proportia materialelor recuperate la statia de valorificare a reziduurilor
menajere (din orasul Roma, dupa procedeul Cecchini)
Sursele deseurilor; Principalele deseuri reciclabile
I.Deseuri provenite din sectorul gospodaresc si public
1.Deseuri alimentare formate din resturi de la bucatarii, alimente deteriorate si altele
similare;
2.Deseuri combustibile: hartie, cartoane, lemne, frunze, textile, piele, cauciuc, plastice de
diferite proveniente;
3.Deseuri necomestibile: metale, sticla, ceramica, piatra, caramida, zgura, cenusa;
4.Deseuri de la demolari si santierele de constructii: moloz, beton spart, metal, resturi
provenite de la lemnul de constructie si alte materiale;
5.Deseuri voluminoase: obiecte uzate de uz gospodaresc, obiecte electrocasnice;
II.Deseuri provenite din sectorul industrial:
1.Deseuri provenite din metalurgie: fier vechi, otel, oteluri aliate si nealiate, oxid de fier,
deseuri din fonta, donta veche aliata si nealiata, deseuri din metale si aliaje neferoase;
2.Deseuri constituite din cenusi, oxizi si zguri provente de la diferite faze tehnologice care
contin: Cu (cupru), Pb (plumb), Ni (nichel), W (wolfram), Zn (zinc), cenusi de Pb, aliaje de
Zn, aliaje din Al (aluminiu), aliaje din Sn (staniu);
3.Deseuri de caramizi refractare;
4.Deseuri de la epurarea gazelor, praf de la praf de la elaborarea otelului, cocs marunt de la
turnatorii, praf de la aglomerarea minereurilor, zguri de furnal, namoluri rosii de la fabricarea
aluminei, zgura de turnatorie de la fabricarea aluminiului;
Ustensile folosite in aceste industrii:
-Filierele uzate care contin elemente chimice scumpe: Wolfram (W) 92-94%;
-Scule aschietoare uzate
III.Deseuri provenite din sectorul minier si petrolier:
1.Haldele miniere constituite din roci sterile sau minereuri sarace;
2.Deseuri de bentonita;
3.Deseuri de nisipuri cuartoase;
4.Barita recuperata de la neutralizarea noroiului de foraj;
5.Iazurile de decantare care contin o serie intreaga de elementechimice provenite din
minereurile care au fost extrase si prelucrate in uzine (flotatii);
6.Deseuri de dolomita;
7.Deseuri de pegmatit si de calcar subgabaritic;
8.Apele de mina (contin elemente chimice provenite din minereurile care se exploateaza: Fe
(fier), Cu (cupru), Pb (plumb), Cr (crom), Ni (nichel) s.a.m.d.)
9.Slam petrolier de diferite proveniente:
a)O prima sursa o reprezinta tancurile in care este depozitat titeiul dupa extractie. La partea
inferioara a lor se depune un slam constituit dintr-un amestec de roci -> de la extractia
titeiului si de la forare;
b)Namolurile de la instalatiile de racire;
c)Din industria chimica: H2SO4 (acidul sulfuric rezidual), lesii sulfuroase, CaCl (clorura de
calciu finala), C3H4O3 (carbonat de etilena) si C2H6O2 (etilen glicol), gaze reziduale
constituite din SO2 (dioxid de sulf) si C (carbon), deseuri de mase plastice, deseuri sintetice

15
de fire si fibre, gudroane de la distilarea acizilor grasi, cenusa piritica ( -> produs rezidual ->
in urma fabricarii H2SO4 (acidului sulfuric) din sulfuri: FeS2 (pirita), CuFeS2 (calcopirita));
d)• CaCO3 (carbonat de calciu) rezidual de la fabricarea ingrasamintelor minerale cu N
(azot), fosfogips obtinut ca produs rezidual de la fabricarea ingrasamintelor minerale cu P
(fosfor);
• Sode: NaOH (soda caustica), Na2SO3 (sulfit de sodiu), uleiuri minerale uzate, namoluri
selenioase, catalizatori zati din Ni (nichel), Co (cobalt), V (vanadiu), Cr (crom), Mo
(molibden);
• Gudroane de la distilarea acizilor grasi naturali, reziduuri de la fabricarea C2H4Cl2
(dicloretanului)
• Izomeri activi ai C6H6Cl6 (hexaclorciclohexanului)
• (NH4)2SO4 (sulfat acid de amoniu)
• C2H3N (acetonitril rezidual)
• CH4O (metanol) de la fabricarea (C2H4O)X (alcoolului polivinilic) si alti produsi
secundari de la fabricarea C5H8 (izoprenului);
IV.Deseuri provenite din industria energerica:
1.Cenusa de la termocentrale;
2.Deseuri de combustibili nucleari (centralele atomoelectrice);
V.Deseuri provenite din industria lemnului:
1.Ramasite din lemn masiv, rumegus, coji de lemn, craci, deseuri de frunze, varfuri de la
segmentarea arborilor;
VI.Deseuri provenite din industria celulozei si a hartiei:
1.Namol de la decantarea apelor reziduale industriale care contin fibre celulozice;
2.Deseuri de hartie de diferite tipuri: hartie normala, hartie metalizata, hartie parafinata,
hartie bituminata;
3.Prehidrolizat de la fabricarea celulozelor chimice;
4.Borhot lignosulfonic;
5.Maculatura de diverse tipuri de hartie si cartoane;
VII.Deseuri provenite din industria usoara:
1.Textile si obiecte textile scoase din uz: bumbac, lana, matase;
2.Deseuri din piei brute si tabacite, par de la animale;
3.Deseuri din pielea de la fabricarea incaltamintei;
4.Deseuri de la prelucrarea cauciucului in industria usoara;
VIII.Deseuri provenite din industria materialelor de constructii:
1.Deseuri din sticla, ceramica, lemn, betoane, fier vechi;
2.Deseuri din transporturi, anvelope uzate, uleiuri arse, fier vechi provenite din piese si
ambalaje scoase din uz, de la vopsitorii;
IX.Deseuri provenite din spitale:
1.Multe din aceste deseuri sunt similare cu cele orasenesti si gospodaresti, dar sunt mai
periculoase datorita provenientei lor de la pacientii cu diferite tipuri de boli; Din acest motiv
ele au un regim aparte fiind prelucrate separat; Aici, pe langa deseurile obisnuite, intra si
instrumentele chirurgicale scoase din uz si aparatele medicale scoase din uz;
2.Deseurile din spitale cat si cele normale sunt arse in instalatii speciale la o temperatura
ridicata incat sa limiteze cat mai mult posibil contamiinarea mediului inconjurator;
X.Deseuri provenite din agricultura si industria alimentara:
1.O parte din organele plantelor care nu constituie o sursa de alimentare vegetala pentru
oameni si animale sunt considerate deseuri si sunt reciclate ca atare:
a)Tulpinile de la cereale, pleava, vrejii de la cartofi, cojile de la floarea soarelui, frunzele
diferitelor plante;
b)Celolignina -> din industria alimentara;

16
c)Pamantul decolorant folosit in inidustria uleiului;
d)Tocatura din samanta de floarea soarelui ->de la producerea halvalei;
e)Zatul -> de la depozitarea uleiurilor brute;
f)Resturile vegetale de la fabricarea conservelor de legume si fructe;

CAPITOLUL VIII. COLECTAREA SELECTIVĂ A DEŞEURILOR

Fiecare dintre noi, ca reprezentat al comunităţii, are puterea şi obligaţia de a influenţa

procesul de ecologizare a propriului oraş sau a zonei unde îşi petrece vacanţa. Soluţia este la
îndemâna noastră şi constă în depozitarea selectivă a deşeurilor. Mai precis, trebuie să
depozităm deşeurile în locurile special amenajate şi, pe cât posibil, pe următoarele categorii:

• Hârtie şi cartoane (ziare, reviste, tipărituri, cutii de detergenţi, de cereale etc.), ce pot fi
vândute la tonetele special amenajate;
• Ambalaje PET şi alte materiale plastice (pungi, folii, cutii de iaurt, butelii de la produse
cosmetice şi de curăţenie etc.), ce pot fi reciclate;
• Sticle şi cioburi; vânzarea ambalajelor din sticlă la centrele care seocupă cu
achiziţionarea acestora;
• Deşeuri feroase (fier, tablă ş.a) şi doze metalice, ce pot fi valorificate la punctele
“REMAT”;
• Deşeuri umede (resturi vegetale, animale etc.).

Principalul avantaj al reciclării este dat de reducerea consumului resurselor naturale (petrol,
apă, energie), precum şi al nivelului emisiilor nocive în aer. Spre exemplu:

Hârtia - materie refolosibilă

• Materiile prime utilizate pentru fabricarea hârtiei sunt: lemnul, celuloza, hârtia veche.
Hârtia reciclată permite economisirea a aproximativ 25% din cantitatea de electricitate şi a
90% din cantitatea de apă (300 l) necesare pentru producerea a 1 kg. de hârtie albă.
• De asemenea, prin reciclarea deşeurilor de hârtie, se elimină clorul toxic, necesar
producerii hârtiei albe.

Sticla - materie refolosibilă.

• Sticla se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarţ, calcarul, soda
(produs poluant) ş.a.
• Reciclarea sticlei menajează mediul şi economiseşte în timp bogăţiile naturale, apa şi
electricitatea.

Reciclarea presupune separarea şi colectarea materialelor în vederea transformării lor în

produse utile noi. O mare parte din aluminiul, sticla, hârtia sau oţelul folosite astăzi în
întreaga lume sunt deja provenite din reciclare. Sticla şi oţelul pot fi reciclate nu doar o dată,
ci de nenumărate ori. Reciclarea aluminiului şi oţelului utilizat la cutiile de băuturi, a hârtiei
şi cartoanelor, a sticlei, precum şi a anumitor mase plastice constituie peste tot în ţările
occidentale o industrie înfloritoare. De asemenea, reciclarea permite comunităţilor să reducă
costurile de depozitare a deşeurilor. Consumul de energie este şi el influenţat pozitiv de
reciclare.

17
Se pot recicla:

- recipiente din sticlă transparentă;

- recipiente din sticlă colorată;
- hârtie;
- ziare/tipărituri;
- cutii din aluminiu pentru băuturi;
- plasticul.

STICLA
Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse
energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puţină energie decât fabricarea ei
din materiile prime de bază. Sticla reciclată se foloseşte la fabricarea recipientelor pentru
băuturi sau pentru hrană, precum şi ca izolator în construcţii.

În mod normal sticla clară (incoloră) recuperată serveşte la fabricarea produselor din sticlă
clară, în timp ce sticla colorată se foloseşte la realizarea produselor colorate. Din acest motiv
unele programe de recuperare cer cetăţenilor separarea pe culori a sticlelor recuperate.

HÂRTIA DE ZIAR

Hârtia de ziar recuperată se foloseşte în mod uzual la editarea de publicaţii, izolaţii de

diverse tipuri sau produse de tip aşternut în crescătoriile de animale. Reciclarea hârtiei
salvează un spaţiu important în rampele de deşeuri. Deşeurile de hârtie se predau în saci de
plastic sau în baloţi legaţi. Aceştia pot conţine toate tipurile de hârtie tipărită.

ALUMINIUL

Aluminiul este cel mai valoros dintre produsele casnice reciclate.

Din recipientele de băuturi din aluminiu se realizează noi produse cu aceeaşi destinaţie şi cu
un consum energetic incomparabil mai mic. Se recomandă ca înainte de depozitarea
recipientelor în vasul de colectare adecvat, să se verifice că materialul este aluminiu cu
ajutorul unui magnet.

Recipientele trebuie clătite înaintea stocării pentru a nu conduce la înmulţirea insectelor. Ele
pot fi strivite pentru a ocupa mai puţin spaţiu.

Alte produse din aluminiu care se pot recicla sunt folia de aluminiu curată, tăvile curate de
prăjituri, componentele detaşabile din echipamentul sau mobilierul de bucătărie.

PLASTICUL

Industria de mase plastice a creat un sistem de codificare care permite consumatorilor

identificarea diferitelor tipuri de plastice utilizate în industria ambalajelor. Codul poate fi
regăsit pe spatele celei mai mari părţi dintre containere. Dintre multele tipuri de material
plastic utilizate în domeniul ambalajelor, se reciclează în mod uzual: ambalajele de apă
minerală / sucuri, confecţionate din PET (tetraftalat de polietilenă), materie prima reciclabila.
Ambalajele se predau clătite, cu dopul şi inelul îndepărtate. Etichetele de hârtie nu trebuie
îndepărtate.

18
Ambalajele de culori diferite se separă. Cele clare vor conduce la obţinerea unor granule
cărora li se poate da orice întrebuinţare. Cele colorate se amestecă şi se colorează în procesul
de topire cu diferite culori, în funcţie de destinaţia care urmează să li se dea.

AMBALAJELE PET - O PROBLEMĂ PENTRU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Ce este PET-ul?

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei răşini (o formă
de poliester). Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinaţie a doi monomeri: etilen
glicol modificat şi acid tereftalic purificat.

Acesta a devenit un material foarte răspândit în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi

răcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) şi nu numai, fiind ieftin, uşor, rezistent la şocuri,
reciclabil.

POSIBILITĂŢI DE RECICLARE

Ambalajele PET, ca dealtfel toate materialele plastice, nu sunt biodegradabile. Creşterea

consumului acestora, mai ales în ultimii 10 ani, a dus la sporirea alarmantă a numărului de
ambalaje aruncate iresponsabil în natură. Prin colectarea şi reciclarea acestora, se
reduce impactul negativ asupra mediului înconjurător. Polietilenul tereftalat reciclat (RPET)
poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru
covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit,
industria auto ş.a.; folie industrială; chingi şi benzi; noi ambalaje PET alimentare şi
nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).

Un alt aspect pozitiv al reciclării PET-urilor constă în reducerea cantităţilor de deşeuri ce

merg spre gropile de gunoi; ponderea acestora a crescut înfiorător în ultimii ani, ajungând
până la 30% din volumul total.

În ţările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET sunt colectate
de la agenţii economici şi de la populaţie, sortate şi transformate în noi bunuri. Din deşeurile
PET se produc fulgi curaţi care pot fi exportaţi ca atare (la un preţ de 550-600 dolari tona)
sau vânduţi în ţară, sub formă de fibre sau aliaje, industriilor prelucrătoare.

De exemplu, din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obţine căptuşeala pentru o jachetă de iarnă,
iar 35 de alte ambalaje ajung pentru realizarea unui sac de dormit. Mai mult, din PET-urile
reciclate se pot obţine folii pentru izolarea acoperişurilor, componente pentru industria auto,
pentru corpurile de iluminat şi altele.

Metoda clasică folosită în România, arderea şi îngroparea cantităţilor mari de deşeuri urbane
(umede, din plastic) în aer liber, produce emisii de dioxină, una dintre cele mai toxice
substanţe cunoscute până în prezent, care mai este şi bioacumulativă.

19
 ATENŢIE! Prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc boli de plămâni, iar
într-o perioadă îndelungată pot îmbolnăvi ficatul, rinichii şisângele. Mai mult decât atât,
materialele plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile,
emană prin ardere substanţe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp
poate îmbolnăvi toate organele corpului.

Astăzi există tehnologii care, respectând normele de protecţia mediului, sunt capabile să
retopească şi să reprelucreze deşeurile din plastic.

Acest lucru nu se face încă în România, dar există firme româneşti care adună ambalajale
din plastic, le mărunţesc şi le exportă fabricilor din străinătate care dispun de instalaţiile
necesare reciclării lor. Întrucât suntem printre ultimele ţări europene care nu au un sistem
public de reciclare a deşeurilor, implementarea urgentă şi necondiţionată a unui sistem public
naţional de colectare selectivă a deşeurilor în vederea reciclării trebuie să fie o prioritate a
tuturor cetăţenilor!

GENERAREA DEŞEURILOR

Compoziţia medie a deşeurilor menajere generate în anul 2002 este următoarea:

- hârtie şi carton: 11 %;
- sticlă: 5 %;
- metale: 5 %;
- plastic: 10 %;
- textile: 5 %;
- deşeuri organice biodegradabile: 51 %;
- alte deşeuri: 13 %.
Deşeurile menajere sunt colectate neselectiv şi eliminate prin depozitare; se apreciază că
numai 5 % din cantitatea de deşeuri menajere este colectată în vederea recuperării.

20
 CAPITOLUL IX. RECICLAREA DEŞEURILOR

Reciclarea deseurilor a ajuns sa fie o problema de maxima importanta pentru salubritatea

generala a Terrei, amplaorea fenomenului conditionand in mare parte dezvoltarea economica.
Explozia industriala a secolului XX si in special a celei de-a doua jumatate a acestui secol a
dus la intensificarea industriei, a agriculturii, la cresterea, dezvoltarea si diversificarea
consumului de unuri materiale si de alimente, cauzand cresterea proportionala a cantitatii de
deseuri si reziduuri.
Pentru a cuantifica importanta fenomenului, in SUA, cheltuielile legate de eliminarea
deseurilor menajere si industriale din orase, respectiv cheltuieli legate de reciclarea lor ocupa
locul 3 intr-o serie a cheltuielilor facute de municipalitatile marilor orase, din acest motiv,
reciclarea este importanta atat pentru pastrarea acestui mediu sanatos cat si pentru
reintroducerea in circuitul economic a unor materiale care devin din ce in ce mai greu de
gasit.
Explozia cantitatii de deseuri a impus gasirea de solutii pentru reintroducerea lor in
circuitul productiv. In acest sens pentru reziduuri de natura industriala sau pentru produsele
de natura industriala ajunse intr-un stadiu de nefolosinta a fost mai usor sa se gaseasca solutii
tehnologice de reciclare. Amintim: solutiile pentru reciclarea hartiei, a sticlei, fierului vechi,
bateriilor, anvelopelor uzate, autoturismelor.
Valorificarea maxima a deseurilor se produce atunci cand fiecare component dintr-un
anumit deseu industrial se recilcleaza in circuitul pentru care a fost realizat. Astfel este mult
mai economic de reintrodus deseurile de bumbac, cartoanele in circuitul fabricilor de hartie,
decat sa fie arse.
Folosirea reziduurilor menajere ca sursa de energie calorica poate fi o solutie pentru
reciclarea acestora, dar aspectul economic arata ca, consumul de energie in acest caz este
destul de ridicat.
Din acest motiv, pentru reciclarea deseurilor organice mai economica si mai productiva
este folosirea lor in agricultura ca sursa de elemente nutritive, solul reprezentand un mediu
care are insusirea de a degrada majoritatea substantelor organice, mai pttin cele anorganice.
Folosirea solului ca epurator natural trebuie controlata pentru a nu introduce in sol
substante care sa declanseze efecte degradatorii asupra solului insusi.
Solutia aceasta este cu atat mai bine venita cu cat in ultimele decenii intensificarea
cimizarii agriculturii, folosirea ingrasamintelor minerale, a condus la degradarea materiei
organice naturale a solului (humusul).
Criza materiei organice din sol se explica prin diminuarile de recolta si prin cresterea
adancimii de prelucrare a solului. Solul este un mediu favorabil reciclarii majoritatii
deseurilor organice produse in special de zona casnica si partial de industrii (namolul de la
statiile de epurare). Pentru a ilustra complexitatea acestui fenomen reciclare -> liniile
tehnologice ale unei statii de valorificare a reziduurilor menajere din orasul Roma (benzi
transportoare, separarea materialelor in functie de natura lor, fermentare si compostare,

21
spaalare si sterilizare etc.)
Fluxul tehnologic si proportia materialelor recuperate la statia de valorificare a reziduurilor
menajere (din orasul Roma, dupa procedeul Cecchini)
Sursele deseurilor; Principalele deseuri reciclabile
I.Deseuri provenite din sectorul gospodaresc si public
1.Deseuri alimentare formate din resturi de la bucatarii, alimente deteriorate si altele
similare;
2.Deseuri combustibile: hartie, cartoane, lemne, frunze, textile, piele, cauciuc, plastice de
diferite proveniente;
3.Deseuri necomestibile: metale, sticla, ceramica, piatra, caramida, zgura, cenusa;
4.Deseuri de la demolari si santierele de constructii: moloz, beton spart, metal, resturi
provenite de la lemnul de constructie si alte materiale;
5.Deseuri voluminoase: obiecte uzate de uz gospodaresc, obiecte electrocasnice;
II.Deseuri provenite din sectorul industrial:
1.Deseuri provenite din metalurgie: fier vechi, otel, oteluri aliate si nealiate, oxid de fier,
deseuri din fonta, donta veche aliata si nealiata, deseuri din metale si aliaje neferoase;
2.Deseuri constituite din cenusi, oxizi si zguri provente de la diferite faze tehnologice care
contin: Cu (cupru), Pb (plumb), Ni (nichel), W (wolfram), Zn (zinc), cenusi de Pb, aliaje de
Zn, aliaje din Al (aluminiu), aliaje din Sn (staniu);
3.Deseuri de caramizi refractare;
4.Deseuri de la epurarea gazelor, praf de la praf de la elaborarea otelului, cocs marunt de la
turnatorii, praf de la aglomerarea minereurilor, zguri de furnal, namoluri rosii de la fabricarea
aluminei, zgura de turnatorie de la fabricarea aluminiului;
Ustensile folosite in aceste industrii:
-Filierele uzate care contin elemente chimice scumpe: Wolfram (W) 92-94%;
-Scule aschietoare uzate
III.Deseuri provenite din sectorul minier si petrolier:
1.Haldele miniere constituite din roci sterile sau minereuri sarace;
2.Deseuri de bentonita;
3.Deseuri de nisipuri cuartoase;
4.Barita recuperata de la neutralizarea noroiului de foraj;
5.Iazurile de decantare care contin o serie intreaga de elementechimice provenite din
minereurile care au fost extrase si prelucrate in uzine (flotatii);
6.Deseuri de dolomita;
7.Deseuri de pegmatit si de calcar subgabaritic;
8.Apele de mina (contin elemente chimice provenite din minereurile care se exploateaza: Fe
(fier), Cu (cupru), Pb (plumb), Cr (crom), Ni (nichel) s.a.m.d.)
9.Slam petrolier de diferite proveniente:
a)O prima sursa o reprezinta tancurile in care este depozitat titeiul dupa extractie. La partea
inferioara a lor se depune un slam constituit dintr-un amestec de roci -> de la extractia
titeiului si de la forare;
b)Namolurile de la instalatiile de racire;
c)Din industria chimica: H2SO4 (acidul sulfuric rezidual), lesii sulfuroase, CaCl (clorura de
calciu finala), C3H4O3 (carbonat de etilena) si C2H6O2 (etilen glicol), gaze reziduale
constituite din SO2 (dioxid de sulf) si C (carbon), deseuri de mase plastice, deseuri sintetice
de fire si fibre, gudroane de la distilarea acizilor grasi, cenusa piritica ( -> produs rezidual ->
in urma fabricarii H2SO4 (acidului sulfuric) din sulfuri: FeS2 (pirita), CuFeS2 (calcopirita));
d)• CaCO3 (carbonat de calciu) rezidual de la fabricarea ingrasamintelor minerale cu N
(azot), fosfogips obtinut ca produs rezidual de la fabricarea ingrasamintelor minerale cu P
(fosfor);

22
• Sode: NaOH (soda caustica), Na2SO3 (sulfit de sodiu), uleiuri minerale uzate, namoluri
selenioase, catalizatori zati din Ni (nichel), Co (cobalt), V (vanadiu), Cr (crom), Mo
(molibden);
secundari de la fabricarea C5H8 (izoprenului);
IV.Deseuri provenite din industria energerica:
1.Cenusa de la termocentrale;
2.Deseuri de combustibili nucleari (centralele atomoelectrice);
V.Deseuri provenite din industria lemnului:
1.Ramasite din lemn masiv, rumegus, coji de lemn, craci, deseuri de frunze, varfuri de la
segmentarea arborilor;
VI.Deseuri provenite din industria celulozei si a hartiei:
1.Namol de la decantarea apelor reziduale industriale care contin fibre celulozice;
2.Deseuri de hartie de diferite tipuri: hartie normala, hartie metalizata, hartie parafinata,
hartie bituminata;
3.Prehidrolizat de la fabricarea celulozelor chimice;
4.Borhot lignosulfonic;
5.Maculatura de diverse tipuri de hartie si cartoane;
VII.Deseuri provenite din industria usoara:
1.Textile si obiecte textile scoase din uz: bumbac, lana, matase;
2.Deseuri din piei brute si tabacite, par de la animale;
3.Deseuri din pielea de la fabricarea incaltamintei;
4.Deseuri de la prelucrarea cauciucului in industria usoara;
VIII.Deseuri provenite din industria materialelor de constructii:
1.Deseuri din sticla, ceramica, lemn, betoane, fier vechi;
2.Deseuri din transporturi, anvelope uzate, uleiuri arse, fier vechi provenite din piese si
ambalaje scoase din uz, de la vopsitorii;
IX.Deseuri provenite din spitale:
1.Multe din aceste deseuri sunt similare cu cele orasenesti si gospodaresti, dar sunt mai
periculoase datorita provenientei lor de la pacientii cu diferite tipuri de boli; Din acest motiv
ele au un regim aparte fiind prelucrate separat; Aici, pe langa deseurile obisnuite, intra si
instrumentele chirurgicale scoase din uz si aparatele medicale scoase din uz;
2.Deseurile din spitale cat si cele normale sunt arse in instalatii speciale la o temperatura
ridicata incat sa limiteze cat mai mult posibil contamiinarea mediului inconjurator;
X.Deseuri provenite din agricultura si industria alimentara:
1.O parte din organele plantelor care nu constituie o sursa de alimentare vegetala pentru
oameni si animale sunt considerate deseuri si sunt reciclate ca atare:
a)Tulpinile de la cereale, pleava, vrejii de la cartofi, cojile de la floarea soarelui, frunzele
diferitelor plante;
b)Celolignina -> din industria alimentara;
c)Pamantul decolorant folosit in inidustria uleiului;
d)Tocatura din samanta de floarea soarelui ->de la producerea halvalei;
e)Zatul -> de la depozitarea uleiurilor brute;
f)Resturile vegetale de la fabricarea conservelor de legume si fructe;

23
 CAPITOLUL X. IMPACTUL DEPOZITELOR DE DEŞEURI ASUPRA MEDIULUI

In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri

se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si
sanatatea publica.
Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si
industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt:
modificari de peisaj si disconfort vizual;
poluarea aerului;
poluarea apelor de suprafata;
modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.
Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de
evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si
acoperirea cu materiale inerte.
Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la
poluarea acestora cu substante organice si suspensii.
Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor
subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite,
cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se
repercuteaza asupra folosintei acestora.
Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este
un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de “dezvoltare
durabila”, se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de
amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20
ani).
In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata
afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia
microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in
sensul ca: in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;
unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in
gunoaie (sobolani, ciori).
Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii
depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu
va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil
modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane
faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte,
sobolani, ciori, caini vagabonzi.
Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita
continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi,
uleiuri uzate.
Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice,

24
produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in
comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si
combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor
menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase
complexe si reduce poluarea mediului.
Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna
cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic,
recuperarea lor este dificila.
Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel:
depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a
acestora;
depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a
apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand
la poluarea apelor si solului din zonele respective;
depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se
compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a
raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii de deseuri
care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs; drumurile
principale si secundare pe care circula utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute,
mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt
prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare.
terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai
pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt
afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite
ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla,
metale, materiale plastice);
Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea
unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea
acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati
de prezenta deseurilor.

25
 CAPITOLUL XI. LEGISLAŢIE PRIVIND DEŞEURILE

LEGISLAŢIE CADRU
Directiva 2008/98/EC privind deşeurile şi de LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind
abrogare a anumitor directive regimul deşeurilor

HOTĂRÂRE nr. 1470 din 9 septembrie 2004

privind aprobarea Strategiei naţionale de
gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de
gestionare a deşeurilor

HOTĂRÂRE nr. 856 din 16 august 2002 privind

evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea
listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile
periculoase

ORDIN nr. 1364/1499 din 14 decembrie 2006 de

aprobare a planurilor regionale de gestionare a
deşeurilor

ORDIN nr. 1385 din 29 decembrie 2006 privind

aprobarea Procedurii de participare a publicului la
elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor
de gestionare a deşeurilor, adoptate sau aprobate
la nivel naţional, regional şi judeţean

ORDIN nr. 951 din 6 iunie 2007 privind

aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor
regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor
TRANSPORT DEŞEURI
Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al HOTĂRÂRE nr. 788 din 17 iulie 2007 privind
Parlamentului European şi al Consiliului din 14 stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
iunie 2006 privind transferurile de deşeuri Regulamentului Parlamentului European şi al
Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul
de deşeuri

HOTĂRÂRE nr. 1453 din 12 noiembrie 2008

pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor

26

DEPOZITAREA DEŞEURILOR
Directiva 1999/31/CE privind depozitarea
deşeurilor, cu modificările şi completările
ulterioare
măsuri pentru aplicarea Regulamentului
Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.
1.013/2006 privind transferul de deşeuri
HOTĂRÂRE nr. 1061 din 10 septembrie 2008
privind transportul deşeurilor periculoase şi
nepericuloase pe teritoriul României
ORDIN nr. 1119 din 8 noiembrie 2005 privind
delegarea către Agenţia Naţională pentru Protecţia
Mediului a atribuţiilor ce revin Ministerului
Mediului şi Gospodăririi Apelor în domeniul
exportului deşeurilor periculoase şi al
transportului deşeurilor nepericuloase în vederea
importului, perfecţionării active şi a tranzitului
HOTĂRÂRE nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind
depozitarea deşeurilor
HOTĂRÂRE nr. 210 din 28 februarie 2007 pentru
modificarea şi completarea unor acte normative
care transpun aquis-ul comunitar în domeniul
protecţiei mediului
HOTĂRÂRE nr. 1292 din 15 decembrie 2010
pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea
deşeurilor
ORDIN nr. 757 din 26 noiembrie 2004 pentru
aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deşeurilor
ORDIN nr. 1230 din 30 noiembrie 2005 privind
modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului
şi gospodăririi apelor nr. 757/2004 pentru
aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deşeurilor
ORDIN nr. 95 din 12 februarie 2005 privind
stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor
preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare
şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare
clasă de depozit de deşeuri
ORDIN nr. 775 din 28 iulie 2006 pentru
aprobarea Listei localităţilor izolate care pot
depozita deşeurile municipale în depozitele
27

INCINERAREA DEŞEURILOR
Directiva 2000/76/CE privind incinerarea
deşeurilor cu modificările şi completările
ulterioare
NĂMOLURI DE LA STAŢIILE DE EPURARE
Directiva Consiliului nr. 86/278/CEE privind
protecţia mediului şi în special a solurilor, când aprobarea Normelor tehnice privind protecţia
se utilizează nămolurile de epurare în
agricultură, cu modificările şi completările
ulterioare
VEHICULE SCOASE DIN UZ
Directiva 2000/53/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 18 septembrie
2000 privind vehiculele scoase din uz, cu
modificările şi completările ulterioare
existente ce sunt exceptate de la respectarea unor
prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 349/2005
privind depozitarea deşeurilor
HOTĂRÂRE nr. 128 din 14 februarie 2002
privind incinerarea deşeurilor
HOTĂRÂRE nr. 268 din 31 martie 2005 pentru
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului
nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor
HOTĂRÂRE nr. 427 din 28 aprilie 2010 pentru
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului
nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor
ORDIN nr. 756 din 26 noiembrie 2004 pentru
aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea
deşeurilor
ORDIN nr. 1274 din 14 decembrie 2005 privind
emiterea avizului de mediu la încetarea
activităţilor de eliminare a deşeurilor, respectiv
depozitare şi incinerare
ORDIN nr. 636 din 28 mai 2008 pentru
completarea Ordinului ministrului mediului şi
gospodăririi apelor nr. 1.274/2005 privind
emiterea avizului de mediu la încetarea
activităţilor de eliminare a deşeurilor, respectiv
depozitare şi incinerare
ORDIN nr. 344/708 din 16 august 2004 pentru
mediului şi în special a solurilor, când se utilizează
nămolurile de epurare în agricultură
ORDIN nr. 27 din 10 ianuarie 2007 pentru
modificarea şi completarea unor ordine care
transpun acquis-ul comunitar de mediu
HOTĂRÂRE nr. 2406 din 21 decembrie 2004
privind gestionarea vehiculelor scoase din uz
HOTĂRÂRE nr. 1313 din 20 septembrie 2006
pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea
28
vehiculelor scoase din uz

HOTĂRÂRE nr. 1633 din 29 decembrie 2009

pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea
vehiculelor scoase din uz

HOTĂRÂRE nr. 907 din 25 august 2010 pentru

modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului
nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor şi a
vehiculelor scoase din uz

ORDIN nr. 1224/722 din 29 noiembrie 2005

pentru aprobarea Procedurii şi condiţiilor de
autorizare a persoanelor juridice în vederea
preluării responsabilităţii privind realizarea
obiectivelor anuale de reutilizare, reciclare şi
valorificare energetică a vehiculelor scoase din uz

ORDIN nr. 985/1726 din 12 iunie 2007 privind

modificarea Ordinului ministrului mediului şi
gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi
comerţului nr. 1.224/722/2005 pentru aprobarea
Procedurii şi condiţiilor de autorizare a
persoanelor juridice în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor
anuale de reutilizare, reciclare şi valorificare
energetică a vehiculelor scoase din uz

ORDIN nr. 816 din 15 august 2006 pentru

constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a
persoanelor juridice în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor
anuale de reutilizare, reciclare şi valorificare
energetică a vehiculelor scoase din uz

ORDIN nr. 979 din 18 septembrie 2006 privind

modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului
şi gospodăririi apelor nr. 816/2006 pentru
constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a
persoanelor juridice în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor
anuale de reutilizare, reciclare şi valorificare
energetică a vehiculelor scoase din uz

ORDIN nr. 625 din 2 aprilie 2007 privind

aprobarea Metodologiei pentru urmărirea

29

AMBALAJE ŞI DEŞEURI DE AMBALAJE
Directiva nr. 94/62/CE privind ambalajele şi
deşeurile de ambalaje, cu modificările şi
completările ulterioare
realizării de către operatorii economici a
obiectivelor prevăzute la art. 15 alin. (1) şi (2) din
Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind
gestionarea vehiculelor scoase din uz
HOTĂRÂRE nr. 621 din 23 iunie 2005 privind
gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de
ambalaje
HOTĂRÂRE nr. 1872 din 21 decembrie 2006
pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea
ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje
HOTĂRÂRE nr. 247 din 17 martie 2011 pentru
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului
nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a
deşeurilor de ambalaje
ORDIN nr. 927 din 6 octombrie 2005 privind
procedura de raportare a datelor referitoare la
ambalaje şi deşeuri de ambalaje
ORDIN nr. 1281/1121 din 16 decembrie 2005
privind stabilirea modalităţilor de identificare a
containerelor pentru diferite tipuri de materiale în
scopul aplicării colectării selective
ORDIN nr. 2742/3190/305 din 21 noiembrie 2011
pentru aprobarea Procedurii, criteriilor de
autorizare, reautorizare, revizuire, avizare anuală,
emitere şi anulare a licenţei de operare, a
procentajului minim de valorificare a deşeurilor de
ambalaje preluate de la populaţie, a operatorilor
economici în vederea preluării obligaţiilor privind
realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi
reciclare a deşeurilor de ambalaje, precum şi
pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor
comisiei de autorizare
ORDIN nr. 493 din 17 mai 2006 privind
constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a
operatorilor economici în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor
anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de
ambalaje
ORDIN nr. 2406 din 4 octombrie 2011 pentru
30
 modificarea art. 2 din Ordinul ministrului mediului
şi gospodăririi apelor nr. 493/2006 privind
constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a
operatorilor economici în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor
anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de
ambalaje
ULEIURI UZATE
HOTĂRÂRE nr. 235 din 7 martie 2007 privind
gestionarea uleiurilor uzate
DEŞEURI DE ECHIPAMENTE ELECTRICE ŞI ELECTRONICE
Directiva 2002/96/CE a Parlamentului HOTĂRÂRE nr. 1037 din 13 octombrie 2010
European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şi
privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice
electronice, cu modificările şi completările
ulterioare ORDIN nr. 1441 din 23 mai 2011 privind
stabilirea metodologiei de constituire şi gestionare
a garanţiei financiare pentru producătorii de
echipamente electrice şi electronice

ORDIN nr. 2264 din 14 septembrie 2011 privind

aprobarea metodologiei de calcul al ratei anuale
de colectare selectivă a deşeurilor de echipamente
electrice şi electronice

ORDIN nr. 1225/721 din 29 noiembrie 2005

privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de
evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective în
vederea preluării responsabilităţii privind
realizarea obiectivelor anuale de colectare,
reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice

ORDIN nr. 1269/820 din 21 noiembrie 2006

pentru modificarea Ordinului ministrului mediului
şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi
comerţului nr. 1.225/721/2005 privind aprobarea
Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a
organizaţiilor colective în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor
anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi
valorificare a deşeurilor de echipamente electrice
şi electronice

ORDIN nr. 910/1704 din 31 mai 2007 pentru

modificarea Ordinului ministrului mediului şi
gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi
comerţului nr. 1.225/721/2005 privind aprobarea

31
 Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a
organizaţiilor colective în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor
anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi
valorificare a deşeurilor de echipamente electrice
şi electronice

ORDIN nr. 901/S.B. din 30 septembrie 2005

privind aprobarea măsurilor specifice pentru
colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi
electronice care prezintă riscuri prin contaminare
pentru securitatea şi sănătatea personalului din
punctele de colectare

ORDIN nr. 1223/715 din 29 noiembrie 2005

privind procedura de înregistrare a producătorilor,
modul de evidenţă şi raportare a datelor privind
echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile
de echipamente electrice şi electronice

Ordin nr. 66/20 ianuarie 2006 privind Privind

constituirea Comisiei de evaluare şi autorizare a
organizaţiilor colective în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor
anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi
valorificare a deşeurilor de echipamente electrice
şi electronice

ORDIN nr. 556/435/191 din 5 iunie 2006 privind

marcajul specific aplicat echipamentelor electrice
şi electronice introduse pe piaţă după data de 31
decembrie 2006
SUBSTANŢE PERICULOASE ȊN ECHIPAMENTE ELECTRICE ŞI ELECTRONICE
Directiva 2002/95/CE a Parlamentului HOTĂRÂRE nr. 992 din 25 august 2005 privind
European şi a Consiliului privind limitarea limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase
utilizării anumitor substanţe periculoase în în echipamentele electrice şi electronice
echipamentele electrice şi electronice, cu
modificările şi completările ulterioare HOTĂRÂRE nr. 816 din 21 iunie 2006 pentru
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului
nr. 992/2005 privind limitarea utilizării anumitor
substanţe periculoase în echipamentele electrice şi
electronice

ORDIN nr. 1226/1771 din 30 iulie 2007 pentru

modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr.
992/2005 privind limitarea utilizării anumitor
substanţe periculoase în echipamentele electrice şi

32
 electronice

ORDIN nr. 344/732 din 31 martie 2009 privind

completarea anexei la Ordinul ministrului mediului
şi dezvoltării durabile şi al ministrului economiei şi
finanţelor nr. 1.226/1.771/2007 pentru modificarea
anexei la Hotărârea Guvernului nr. 992/2005
privind limitarea utilizării anumitor substanţe
periculoase în echipamentele electrice şi
electronice

HOTĂRÂRE nr. 1518 din 2 decembrie 2009

pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de
echipamente electrice şi electronice şi a Hotărârii
Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării
anumitor substanţe periculoase în echipamentele
electrice şi electronice
DEŞEURI DE BATERII ŞI ACUMULATORI
Directiva 2006/66/CE a Parlamentului HOTĂRÂRE nr. 1132 din 18 septembrie 2008
European şi a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al
privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de deşeurilor de baterii şi acumulatori
baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei
91/157/CEE, cu modificările şi completările HOTĂRÂRE nr. 1079 din 26 octombrie 2011
ulterioare pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul
bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de
baterii şi acumulatori

ORDIN nr. 669/1304 din 28 mai 2009 privind

aprobarea Procedurii de înregistrare a
producătorilor de baterii şi acumulatori

ORDIN nr. 1399/2032 din 26 octombrie 2009

pentru aprobarea Procedurii privind modul de
evidenţă şi raportare a datelor referitoare la
baterii şi acumulatori şi la deşeurile de baterii şi
acumulatori

ORDIN nr. 2743/3189 din 21 noiembrie 2011

privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de
evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi
de evaluare şi aprobare a planului de operare
pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod
individual obligaţiile privind gestionarea
deşeurilor de baterii şi acumulatori, precum şi
componenţa şi atribuţiile comisiei de evaluare şi
autorizare

33
DEŞEURI DIN INDUSTRIILE EXTRACTIVE
HOTĂRÂRE nr. 856 din 13 august 2008 privind
gestionarea deşeurilor din industriile extractive

ORDIN nr. 2042/2934/180 din 22 noiembrie 2010

privind aprobarea Procedurii pentru aprobarea
planului de gestionare a deşeurilor din industriile
extractive şi a normativului de conţinut al acestuia
AZBEST
HOTĂRÂRE nr. 124 din 30 ianuarie 2003 privind
prevenirea, reducerea şi controlul poluării
mediului cu azbest

HOTĂRÂRE nr. 734 din 7 iunie 2006 pentru

modificarea Hotărârii Guvernului nr. 124/2003
privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării
mediului cu azbest

HOTĂRÂRE nr. 210 din 28 februarie 2007 pentru

modificarea şi completarea unor acte normative
care transpun acquis-ul comunitar în domeniul
protecţiei mediului.

CONCLUZII

Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita
continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi,
uleiuri uzate.
Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice,
produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in
comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si
combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor
menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase
complexe si reduce poluarea mediului.
Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna
cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic,
recuperarea lor este dificila.
Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel:
depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a
acestora;
depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a
apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand
la poluarea apelor si solului din zonele respective;
depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se
compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a
raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii de deseuri

34
care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs; drumurile
principale si secundare pe care circula utilajele de transport deseuri nu sunt intretinute,
mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt
prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare.
terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai
pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt
afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite
ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla,
metale, materiale plastice);
Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea
unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea
acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati
de prezenta deseurilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Pascu R., Managementul deseurilor, Ed. Universitatii

"Lucian Blaga" din Sibiu, 2009
2. Bularda Gh. s.a., Reziduuri menajere, stradale si
industriale, Ed. Tehnica, Bucuresti,
1992.
3. Rojanschi V., Bran Fl., Diaconu Gh., Protectia si ingineria
mediului, editia a II-a,
Ed. Economica, Bucuresti, 2002.
• Rojanschi V., Bran Fl., Politici si strategii de mediu, Ed.
Economica, Bucuresti, 2002.
• Bold O.V., Maracineanu G.A., Depozitarea, tratarea si
reciclarea deseurilor si
materialelor. Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2004.
• Capatâna C., Simonescu C.M., Depozitarea, tratarea si
reciclarea deseurilor si
materialelor recuperabile, Ed. Matrix Rom, Bucuresti,
2006.

35
 • Apostol T., Marculescu C., Managementul deseurilor
solide. Ed. AGIR, Bucuresti, 2006.
• Rusu T., Bejan, M., Deseul – sursa de venit. Ed.
Mediamira, Cluj-Napoca, 2006.
1. Paunescu I., Voicu Gh., Procese si utilaje pentru
ecologizarea localitatilor, Ed. Matrix
Rom, 2002
2. *** Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000
privind regimul deseurilor, cu modificările ulterioare.

IMAGINI DESEURI

36
37
38
39