Lucru Individual gr.

1601 Comarova Olga

In derularea politicii sociale, Uniunea Europeana acorda o atentie considerabila reglementarii

programului de lucru si a timpului de odihna, fixând standarde minime in aceste domenii. In practica
mondiala, durata timpului maxim de lucru este determinata in doua moduri: potrivit legii sau a unui
acord colectiv, in timp ce principiul asistentei este intotdeauna in vigoare, potrivit caruia este
imposibil sa inrautatesti pozitia unui angajat in comparatie cu cea consacrata de lege.

Directiva privind timpul de lucru este un element fundamental al acquis-ului Uniunii Europene (UE).
Ea a devenit un pilon principal al dimensiunii sociale a Europei. Directiva din 2003, pentru a introduce
schimbari semnificative si a explica reglementarea programului de lucru si a timpului de odihna la
nivelul UE, a inlocuit cele doua directive adoptate anterior (directivele UE 93/104 si 2000/34 UE)

Directiva privind timpul de lucru stabileste cerinte minime de securitate si sanatate pentru
organizarea timpului de lucru in ceea ce priveste perioadele de repaus zilnic, pauzele, repausul
saptamânal, timpul de lucru maxim saptamânal, concediul anual, precum si aspectele legate de
munca de noapte, munca in schimburi si ritmul de lucru, precum si ofera statelor membre
posibilitatea de a adopta acte normative mai favorabile.

Conform textului directivei, acesta se aplica: (a) perioadelor minime de repaus saptamânal si
concediu anual, precum si pauzelor si timpului maxim saptamânal, (b) anumitor aspecte ale muncii
de noapte, ale muncii in schimburi si ale ritmului de lucru. In ceea ce priveste sectoarele de activitate,
directiva se aplica tuturor sectoarelor private sau publice.

Directiva defineste asa notiuni ca – timp de lucru, perioada de repaus, timp de noapte, lucrator de
noapte, munca in schimburi, lucrator in schimburi, lucrator mobil, activitate offshore, repaus
suficient. Ultimele 3 fiind introduse impreuna cu aceasta directiva.

Ce tine de perioadele minime de repaus ,aceasta directiva stabileste repausul zilnic, anume 11 ore
consecutive intr-un interval de 24 de ore. Precum si fiecare persoana trebuie sa benefecieze de o
pauza daca ziua de lucru este mai mare de 6 ore. Durata timpului de lucru pentru fiecare perioada de
7 zile, in principiu, sa nu depaseasca 48 de ore. Aceasta directiva stabileste ca concendiu anual sa nu
fie mai mic de 4 saptamini .

Ce tine de munca de noapte statele membre trebuie sa iau masurile necesare pentru ca timpul
normal de lucru al lucratorilor de noapte sa nu depaseasca in medie 8 ore pe parcursul unei perioade
de 24 de ore; lucratorii de noapte a caror munca implica riscuri speciale sau tensiuni fizice sau
mintale deosebite sa nu munceasca mai mult de opt ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore in
care efectueaza munca de noapte. Aceasta directiva impune si anumite obligatii precum ca lucratorii
de noapte sa beneficieze de un control medical gratuit inaintea numirii si la intervale regulate
ulterior, si acei lucratorii de noapte care au probleme de sanatate recunoscute ca fiind in legatura cu
munca de noapte sa fie transferati, ori de câte ori este posibil, la munca de zi pentru care sunt
calificati.

In capitolul 5 sunt expuse unele derogari de la prevederile acestei directive si anum ca se poate
deroga de art, 3-6, 8 s i 16 atunci când, pe baza caracteristicilor specifice ale activitatii exercitate,
durata timpului de lucru nu este masurata si predeterminata sau poate fi determinata de lucratorii
insusi, in special in cazul: directorilor executivi sau al altor persoane cu puteri decizionale autonome;
lucratorilor din cadrul asociatiilor familiale sau lucratorilor care oficiaza ceremonii religioase in
biserici si in comunitatile religioase.
Lucru Individual gr.1601 Comarova Olga

Impreuna cu asigurarea anumitor garantii pentru lucratorii de noapte Directiva stabileste un regim
special al timpului de lucru pentru lucratorii din medicina, transport maritim, servicii de aviatie civila
si autovehicule.

In conluzie vreau sa spun ca, obiectul directivei este reglementarea relatiilor de catre statele membre
ale UE in domeniul procedurii pentru limitarea programului de lucru si determinarea timpului de
odihna. Documentul are un rol special in divulgarea cuprinzatoare a unor astfel de definitii precum
„lucrator mobil”, „activitati off-shore”, „repaus suficient”. O caracteristica inovatoare a directivei este
prevederea ca dispozitiile acestui document sunt obligatorii. In practica, aceasta inseamna ca orice
modificare a legislatiei muncii din statele membre ale Uniunii Europene care va avea ca scop
agravarea statutului juridic al salariatului va fi a priori nula, intrucât ar contracara cerintelor Directivei
2003/88 / CE si vor fi considerate ilegale.