Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Lucru Individual
Determinarea țării de origine a mărfii.

A efectuat: Comarova Olga,

Studenta la anul IV, grupa 1601

Grupa 3 (drept vamal)

Coordonator: Maimescu Sava

Doctor în Drept,

Conferențiar universitar

Chișinău 2019
 Introducere
Determinarea originii mărfurilor reprezintă o parte inevitabilă şi de o importanţă deosebită în
procesul de vămuire. Originea constatată, influenţează direct asupra operaţiunilor de vămuire
aplicabile, permisiunii sau autorizări plasării mărfurilor într-o destinaţie vamală, aplicarea măsurilor
tarifare şi implicit a cuantumul obligaţiei vamale.

Determinarea originii mărfurilor depinde de o multitudine de factori. Se va lua în consideraţie

descrierea şi compoziţia produsului, modul de producere, finitatea produsului, ba chiar şi modalitatea
de transportare fiind sau nu considerat o parte a unui întreg sau o entitate separată.

Politica Serviciului Vamal cu privire la Informaţie obligatorie privind originea mărfurilor constă în
gestionarea sistemului de certificare a originii şi constatarea, în cadrul operaţiunilor vamale, a originii
mărfii în baza criteriilor respective în vederea atribuirii unor mărfuri tratament tarifar preferenţial sau
tratament tarifar favorabil, protecţia pieţei interne de mărfuri prohibite sau restricţionate
corespunzător originii precum şi crearea de practici uniforme în procesul determinării originii.

1. Noţiunea de origine şi importanţa pentru autorităţi vamale

Determinarea originii mărfii presupune determinarea, cu utilizarea anumitor reguli şi practici, a
locului provenienţei, producerii sau prelucrării suficiente a anumitor obiecte, bunuri, plante sau
organisme vii.

Ca loc al provenienţei poate fi determinată:

• O ţară – ca o entitate suverană, adică un stat, cu care RM are sau nu un acord privind tratarea
deosebită a mărfurilor reciproc provenite, considerată separat sau ca parte unei uniuni de state;

• O uniune de state – ca o entitate juridică cu statut internaţional (suprastatal) care are drepturi
în privinţa creării de efecte juridice, în tratarea deosebită a mărfurilor reciproc provenite, dintre
uniune şi alte state sau uniuni;

• O entitate cu statut special – o parte a teritoriului naţional sau unional, căruia ia fost conferit
prin lege un statut special, deosebit de celălalt teritoriu, provenienţa din care oferă o tratare
deosebită a mărfurilor, o ZEL, spre exemplu.

Prin urmare determinarea ţării de origine a mărfii constituie o necesitate obiectivă în cadrul
comerţului transfrontalier şi nu numai. Oferirea de facilităţi privind exportarea, importarea,
tranzitarea sau admiterea temporară a mărfurilor poate de asemenea fi un obiect al determinării
originii. Cazurile clasice însă se referă la oferirea de tratament tarifar preferenţial sau favorabil prin
reducerea sau scutirea de taxe vamale sau drepturi de import.

Ţara de origine a mărfii se determină în scopul efectuării unor măsuri tarifare şi netarifare orientate
spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi scoaterii acestora de pe acest
teritoriu. Constituie un set de instrumente care permit statelor reglarea mecanismelor de comerţ
exterior în vederea asigurării unei balanţe economice pozitive şi apărării intereselor economice
naţionale.

Originea mărfii se determină în baza anumitor criterii şi reguli stabilite în acordurile internaţionale la
care RM este parte, precum şi de reglementările interne.

2
Determinarea ţării de origine poate fi divizată în două categorii de bază:

1. Marfa obţinută integral în ţara respectivă;

2. Regulile prelucrării suficiente a mărfurilor cu provenienţă complexă;

1. Drept mărfuri obţinute integral într-o ţară se consideră:

a) zăcămintele minerale şi alte substanţe naturale extrase din solul ţării respective sau de pe fundul
apelor ei teritoriale;

b) plantele şi produsele vegetale crescute sau recoltate în ţara respectivă;

c) animalele vii născute şi crescute în ţara respectivă;

d) produsele obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;

e) produsele obţinute din vînatul şi pescuitul practicate pe teritoriul ţării respective;

f) produsele rezultate din pescuitul maritim şi alte produse extrase din mare dincolo de apele
teritoriale ale ţării respective de vasele acesteia sau de cele închiriate de ea;

g) produsele fabricate la bordul navelor prelucrătoare ale ţării respective, în exclusivitate din
produsele menţionate la lit. f);

h) zăcămintele minerale şi alte substanţe naturale;

i) deşeurile şi rebuturile provenite din operaţiuni de producere şi prelucrare desfăşurate în ţara

respectivă;

j) articolele uzate colectate în ţara respectivă care pot fi folosite numai pentru recuperarea
materiilor prime;

k) produsele fabricate în ţară exclusiv din produsele specificate la lit. a)–i).

2. Dacă la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe ţări, originea ei se determină în
baza regulilor prelucrării suficiente a mărfii:

a) modificarea, în Nomenclatura combinată a mărfurilor, la nivelul oricăruia din primele patru

semne, a poziţiei mărfii (codului de clasificare) în urma prelucrării acesteia;

b) executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a considera drept
ţară de origine ţara unde au fost efectuate aceste operaţii;

c) modificarea valorii mărfii în cazul în care cota procentuală a valorii materialelor utilizate la
fabricarea ei constituie nu mai puţin de 45 la sută (regula cotei ad valorem).

Nu sunt considerate corespunzătoare criteriilor prelucrării suficiente a mărfii:

a) operaţiunile de asigurare a păstrării produselor în stare bună în timpul transportului şi

depozitării;

3
 b) operaţiunile de desfacere şi asamblare a ambalajelor;

c) spălarea, curăţarea, înlăturarea prafului, acoperirea cu oxid, cu ulei, cu vopsea sau cu alte
materiale de acoperire;

d) călcarea sau presarea textilelor;

e) operaţiunile simple de vopsire sau lustruire;

f) decorticarea, albirea parţială sau totală, şlefuirea şi lustruirea cerealelor şi a orezului;

g) operaţiunile de măcinare, colorare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr;

h) cojirea, scoaterea sîmburilor şi dezghiocarea fructelor, a nucilor şi a legumelor;

i) ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;

j) cernerea, ciuruirea, sortarea, clasificarea, trierea, asortarea (inclusiv formarea seturilor de

articole);

k) simpla îmbuteliere, punerea în borcane, flacoane, saci, lăzi, cutii, fixarea pe plăci sau carton şi
alte operaţiuni simple de împachetare;

l) aplicarea sau imprimarea mărcilor, a etichetelor, a logotipurilor şi a altor semne similare

distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;

m) amestecarea simplă a produselor, chiar de diferite tipuri, atunci cînd unul sau mai mulţi compuşi
ai amestecului nu îndeplinesc condiţiile stabilite pentru a putea fi consideraţi originari;

n) simpla asamblare a părţilor de articole pentru constituirea unui articol complet sau
dezasamblarea produselor în părţi;

o) sacrificarea animalelor;

p) combinaţia din două sau mai multe operaţiuni specificate la lit. a)–o).

Produsul care este obţinut conform regulilor de prelucrare suficientă, exclusiv prin efectuarea
operaţiunilor insuficiente, nu va fi considerat ca fiind originar din ţara în care aceste operaţiuni au
avut loc.

Declarantul poate cere OV să fie considerată ca o singură marfă, marfa în stare demontată sau
incompletă, livrată în mai multe loturi, în cazul în care, din motive de producţie sau de transportare,
este imposibil de a o expedia într-un singur lot, precum şi marfa divizată în loturi din greşeală.

OV trebuie să accepte o astfel de cerere la respectarea următoarelor condiţii:

• înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale despre divizarea mărfii în loturi, indicîndu-se

cauzele acestei divizări şi specificîndu-se fiecare lot prin indicarea codului de clasificare a mărfii
conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor şi a datelor despre valoarea ei şi ţara de origine;

• confirmarea prin acte a incorectitudinii divizării mărfi în cîteva partide;

• livrarea tuturor loturilor de mărfuri dintr-o ţară de către un singur exportator;

4
• introducerea tuturor loturilor de mărfuri prin unul şi acelaşi punct vamal;

• livrarea tuturor loturilor de mărfuri în termen de cel mult şase luni de la data acceptării de
către autoritatea vamală a declaraţiei vamale sau de la data expirării termenului de prezentare a
acesteia referitor la primul lot.

Spre deosebire de situaţiile clasice de declarare, atunci cînd de origine depinde mărimea obligaţiilor
vamale, aceste cazuri se bucură de o atenţie sporită din partea OV, fiind clar impactul asupra suplinirii
bugetului de stat.

Decizia de determinare a originii se aprobă în orice situaţie de către OV, din simplu motiv că acesta
emite o IOO, aplică liberul de vamă, sau efectuează un control ulterior. Decizia asupra originii mărfii
poate fi luată în perioade de timp diferite faţă de momentul declarării propriu zise:

1. preventiv – IOO;

2. în momentul completării DV;

3. la etapa de control al DV,

4. la efectuarea controlului ulterior prin audit postvămuire.

Mărfuri produse integral în ţară

4. Mărfuri prelucrate suficient

Pentru produse agricole exportate din RM, în stare proas

pătă, neprelucrate, în majoritatea cazurilor întrebarea pri

vind originea nu prezintă dificultate. De exemplu plantele şi produsele vegetale crescute sau recoltate
pe teritoriul

RM fac parte din categoria mărfurilor produse integral

într-o ţară. Alte exemple de mărfuri obţinute integral în

RM sunt:

• produsele minerale extrase din sol;

• produsele din regnul vegetal care sunt recoltate în ţară;

• animalele vii care s-au născut şi au crescut pe teritoriul

ţării şi produsele care provin de la animalele vii;

• produsele obţinute din activităţi de vânătoare sau pes

cuit.

Lista completă a mărfurilor obţinute integral este prevă

5
-

zută în art. 4 din Convenţia PEM.

Pentru a fi considerate ca produse integral, mărfurile nu

trebuie să conţină componente de origine străină.

Marfa obţinută integral poate fi fabricată din produse

menţionate în lista de mai sus. De exemplu pasta de roşie,

produsă din roşii recoltate în RM fără adaosuri de compo

nente de origine străină; mobila din lemn produsă exclusiv

din plante/arbori crescute în RM; produsele de patiserie

(biscuiţi) obţinute din ouă de găini crescute în ţară, lapte

de vaci crescute în ţară, unt din lapte de vaci crescute în

ţară, făină de grâu recoltat în ţară. Astfel de biscuiţi vor fi

consideraţi produşi integral în RM.

De asemenea, prunele uscate umplute cu nuci sunt

obţinute integral avînd originea RM, dacă acestea sunt

fabricate exclusiv din prune şi nuci crescute şi recoltate

în RM. Întrebarea apare atunci cînd, de exemplu, prunele

uscate sunt în ciocolată fabricată din cacao importată în

RM. Cum să determinăm originea acestui produs?

În astfel de cazuri, cînd la fabricarea mărfii au fost utilizate

componente din alte ţări (componente neoriginare), origi

nea se determină în baza regulii de prelucrare suficientă.

În cazuri cînd la fabricarea unui produs se utilizează ma

terie primă neoriginară, se aplică regula prelucrării sufi

ciente.

Prin neoriginară se întelege marfa importată din orice ţara

terţă. De asemenea dacă nu se cunoaşte sau nu există acte

6
ce confirmă originea mărfii, aceasta se va considera neo

riginară.

În cazul cînd în procesul de producere a fost utilizată doar

materie prima neroriginară sau cînd materia primă neori

ginară se transformă împreună cu materia primă origina

ră, produsul final poate obţine origine preferenţială RM.

Deci, pentru ca produsul să fie considerat originar, trebuie

să fie îndeplinită condiţia principală - respectarea regulilor

de prelucrare suficientă.

a) lista opera

ţiunilor de prelucrare insuficientă

Iniţial trebuie de specificat, că unele operaţiuni de prelu

crare/transformare sunt catalogate drept prelucrare insu

ficentă, care nu schimbă originea componentelor utilizate.

Astfel de operaţiuni sunt atît de minore încît nu pot acorda

produsului finit statutul de marfă originară. Lista integrală

a acestor operaţiuni este prevăzută în art. 6 al Convenţiei

PEM, după cum urmează:

Operaţiuni ce nu corespund criteriului de prelucrare suficientă:

• operaţiunile de conservare destinate să asigure păstrarea în stare bună

a produselor în timpul

transportului şi depozitării;

• divizarea şi gruparea pachetelor;

• spălarea, curăţarea, îndepărtarea prafului,

a oxidului,

a uleiului,

7
a vopselei sau

a altor straturi

acoperitoare;

• călcarea sau presarea textilelor;

• operaţiunile simple de vopsire şi şlefuire;

• decorticarea, albirea parţială sau completă, netezirea şi glasarea cerealelor şi

a orezului;

• operaţiunile de colorare

a zahărului sau de formare

a bucăţilor de zahăr;

• decojirea, scoaterea sâmburilor şi înlăturarea cojii fructelor, nucilor şi legumelor;

• ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;

• cernerea, strecurarea, trierea, clasarea, aranjarea pe clase şi pe sortimente (inclusive

alcătuirea

de seturi de articole);

• simpla îmbuteliere în sticle, doze, flacoane, ambalarea în saci, lăzi, cutii, fixarea pe cartoane
sau

planşete şi orice alte operaţiuni simple de ambalare;

• aplicarea sau imprimarea pe produse sau pe ambalajele lor de mărci, etichete, sigle şi alte
sem

ne distinctive similare;

• simpla amestecare

a produselor, chiar din categorii diferite;

• amestecarea zahărului cu orice material;

• simpla asamblare

a părţilor de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demon

tarea produselor în părţi componente;

• o combinare

a două sau mai multe operaţiuni prevăzute mai sus;

• sacrificarea animalelor.

8
Operaţiunile menţionate în listă se consideră simple dacă pentru realizarea acestora nu sunt ne

cesare abilităţi speciifice sau maşini, aparate speciale, sau echipament produs sau instalat special

pentru a desfăşura activitatea respectivă.

b) Lista regulilor de prelucrare suficientă

Criteriul de prelucrare suficientă se aplică exclusiv materialelor neoriginare şi se determină con

form listei operaţiunilor de prelucrare prevăzute în Anexa II la Convenţia PEM.

Pentru a constata respectarea criteriului este necesar de a cunoaşte poziţia tarifară a produsul

finit, a materiei prime utilizate, originea componentelor precum şi în unele cazuri, preţul compo

nentelor şi a mărfii fabricate.

Convenţia PEM cuprinde în Anexa II lista operaţiunilor de prelucrare, ce trebuie aplicată materi

alelor neoriginare importate, astfel încât produsul finit să obţină statutul de marfă originară din

ţara unde are loc procesul de producţie.

c) rolul clasificării mărfurilor în stabilirea

ţării de origine

După cum se vede din structura Anexei II a Convenţiei PEM (tabelul mai sus), regulile de

prelucrare suficientă sunt stabilite pentru anumite poziţii tarifare, determinate conform

Sistemului armonizat de descriere şi clasificare a mărfurilor (SA). Astfel, exportatorul tre

buie întîi să stabilească corect poziţia tarifară a produsului exportat, precum şi a materiei

prime neoriginare utilizate în procesul de producere.

Poziţia tarifară este un element obligatoriu nu doar pentru determinarea originii dar şi

pentru vămuirea mărfurilor în general. SA este necesar şi pentru utilizarea bazelor de

date vamale online precum Tariful Vamal integrat al RM (TARIM) sau cel al UE (TARIC sau

Trade Help Desk).

Poziţia tarifară se atribuie conform Sistemului armonizat de descriere

şi codificare a

mărfurilor,elaborat şi aprobat de Organiza

9
ţia Mondială a Vămilor, la care RM este parte

şi care stă la baza Nomenclaturii combinate a RM (Legea nr. 172 din 25 iulie 2014 privind

aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor).

SA cuprinde 1200 de poziţii tarifare, care sunt încadrate în 97 capitole, şi 21 de secţiuni.

Alt exemplu de aplicare a SA în determinarea originii se referă la ambalaje şi seturi

compuse din mai multe mărfuri. Astfel, conform SA ambalajele se clasifică împreună

cu produsul pe care îl conţin dacă ambalajul este destinat pentru utilizare îndelungată,

se utilizează în mod obi

şnuit pentru acest tip de mărfuri şi în mod normal se vinde îm

preună cu acesta (de exemplu cutii pentru instrumente, pentru bijuterie etc). Ca urmare

ambalajul trebuie să fie considerat ca formând un tot cu produsul în scopul stabilirii

originii. Această dispozi

ţie nu este obligatorie, atunci cînd ambalajele pot fi utilizate

în mod repetat.

Accesoriile, piesele de schimb şi uneltele livrate cu un echipament, o maşină, un aparat

sau un vehicul, care fac parte din echipamentul normal şi sunt incluse în preţ sau nu sunt

facturate separat, sunt considerate ca formând un tot cu echipamentul, maşina, aparatul

sau vehiculul în cauză.

Mărfurile prezentate în set, conform SA se clasifică la o singură poziţie, reieşind după

materialul care le conferă caracterul esenţial. De exemplu, setul din diverse produse

alimentare destinate a fi utilizate împreună pentru pregătirea unui fel de mîncare (cu

tie care cuprinde alimente necesare prepărării „spaghetti”, şi care cuprinde spaghetti

nefierte (pozi

ţia 1902), un săcule

ţ de brînză rasă (pozi

ţia 0406)

şi o cutie mică cu suc

de ro

şii (pozi

10
ţia 2103), se va clasifica la pozi

ţia 1902 - paste alimentare. Totodată, astfel

de set se va considera originar doar dacă toate articolele care intră în componenţa

setului sunt originare. În acelaşi timp se acceptă şi includerea în set a componentelor

neoriginare cu condiţia că valoarea acestora să nu depăşească 15 % din preţul franco

fabrică al setului.

În mai multe criterii de origine se face referinţa la noţiunea de “preţ franco fabrică”.

Aceasta este una din condiţiile de livrare INCOTERMS şi anume EXW (Ex Works sau fran

co fabrica), conform căreia vînzătorul pune marfa la dispoziţia cumpărătorului, la sediul

său, iar încărcarea şi livrarea se face din contul cumpărătorului. Astfel, preţul franco fa

brică este preţul de vînzare a produsului final destinat exportului care include valoarea

tuturor materialelor utilizate în proces de fabricaţie şi toate costurile suportate efectiv

de către producător.

12 13

d) criteriile de prelucrare suficientă

Operaţiuni de prelucrare suficientă sunt diverse şi se determină

pentru fiecare produs în parte, conform Anexei II la Convenţia

PEM. Cele mai des utilizate tipuri de reguli sunt prezentate în

exemplele ce urmează. De menţionat că în unele cazuri se aplică

o combinaţie de criterii

Certificat EUR1

II.

Originea mărfurilor se confirmă printr-un certificat de forma stabilită în Acordurile de

comerţ liber.

În comerţul cu UE şi alte state membre ale Convenţiei PEM se utilizează certificatul de

circulaţie EUR1, care se eliberează de către autoritatea vamală a ţării de export.

Prezentarea Certificatului EUR1 la etapa vămuirii mărfurilor de import este o precondiţie obli

gatorie pentru scutire de taxă vamală. În lipsa acestui document mărfurile vor fi considerate

11
neoriginare ceea ce va duce la aplicarea taxei vamale, conform legislaţiei ţării de import.

Totodată, exportul poate fi validat de autoritatea vamală din RM şi fără prezentarea certi

ficatului de origine. Astfel, vămuirea mărfurilor la export se declară în baza doar a 3 docu

mente, şi anume: invoice, document de transport, şi după caz actul permisiv, iar anexarea

EUR1 la declaraţie vamală de export nu este obligatorie.

Formularul EUR1 se eliberează exportatorului de către autoritatea

vamală în baza cererii-declaraţie, completate de către exportator

sau reprezentantul acestuia (broker vamal) conform modelului

prevăzut în anexa la Hotărîrea Guvernului RM pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la completarea, autentificarea, eliberarea

şi controlul ulterior al certificatelor de origine preferenţială

a mărfu

rilor, nr.761 din 17.09.2014.

Exportatorul completează rubricile EUR1 conform cerinţelor sti

pulate în Convenţia PEM şi Normele tehnice privind completarea

certificatelor de origine preferen

ţială a mărfurilor, aprobate prin

Ordinul Serviciului Vamal nr.412-O din 23.09.2014.

Conform cerinţelor, exportatorul trebuie să deţină documente

care confirmă originea produselor respective, precum şi îndeplini

rea tuturor celorlalte condiţii prevăzute de Convenţia PEM. Toate

aceste acte şi informaţii pot fi solicitate de către autoritatea va

mală. De asemenea autoritatea vamală este în drept să efectu

eze controalele necesare pentru a asigura respectarea cerinţelor

12
Convenţiei PEM. (art 27 din Convenţia PEM), inclusiv să viziteze

întreprinderea, să asiste la procesul de producere, să verifice do

cumentele contabile etc.

Exportatorul are mai multe responsabilităţi în procesul de confir

mare a originii, astfel acesta trebuie să deţină documentele care

atestă originea materialelor utilizate la producerea mărfii; docu

mentele care dovedesc prelucrarea sau transformarea materiale

lor; documentele ce con

ţin date/informa

ţii ce justifică respecta

rea criteriilor de determinare a originii.

Aceste informaţii pot fi confirmate prin mai multe acte inclusiv:

facturi de expedi

ţie, facturi fiscale, dispozi

ţii de plată, acte de

achizi

ţii, certificat de origine, extrase din conturile contabile, de

clara

ţia producătorului/exportatorului care con

ţine opera

ţiunile

efectuate pentru a ob

ţine mărfurile, contractele de livrare, decla

ra

13
ţiile vamale, documentele conform cărora se efectuează proce

sul de producere

a mărfii; autoriza

ţiile de perfec

ţionare pasivă,

calcula

ţiile, raportul de expertiză etc.

Exportatorul poate apela la Camera de Comerţ şi Industrie pentru

a solicita raportul de expertiză a originii mărfurilor, de determi

nare a producătorului, sau a procesului de producţie inclusiv a

cantită

ţii componentelor

şi a materialelor utilizate la producerea

mărfurilor destinate exportului; ţării de origine

a componentelor

utilizate, valorii fiecărui component, cotei-păr

ţi a componentelor

importate utilizate la fabricarea produselor exportate în raport cu

pre

ţul franco-uzină al produc

ţiei finite, a duratei ciclului tehnolo

gic

şi a consumului de materie primă pentru produc

ţia finită (ra

portul cantitativ dintre materia primă ş

i produsul finit); pozi

ţiilor

14
tarifare ale fiecărui component utilizat la fabricarea produsului

finit, precum

şi ale produsului finit.

În baza actelor prezentate autoritatea vamală eliberează Certi

ficatul EUR1 şi pentru aceasta se percepe taxa pentru proceduri

vamale conform Legii cu privire la tariful vamal anexa nr. 2, care

constituie 6 Euro. De menţionat că Formularul EUR1 con

ţine sim

boluri de protec

ţie care îi protejează impotrivă falsificării.

EUR1 este valabil timp de 4 luni, şi doar în cazuri excepţionale poa

te fi acceptat de vama ţării de import la expirarea acestui termen.

EUR1 poate fi eliberat, în cazuri excepţionale, şi după exportul

efectiv al mărfii, dacă nu a fost emis la etapa exportului sau dacă

certificatul emis anterior nu a fost acceptat în statul de import

din motive tehnice. În caz de refuz al unui certificat auoritatea

vamală aplică menţiune „DOCUMENT REFUZAT”, cu indicarea

motivelor şi restituie acesta importatorului, pentru a-i permite

acestuia să obţină un nou certificat emis retroactiv. În aceste

cazuri în Certificatul se face menţiune „ISSUED RETROSPECTI

VELY”.

În cazul furtului, pierderii sau deteriorării certificatelor EUR1 la ce

rerea scrisă a exportatorului poate fi eliberat un duplicat de EUR1.

În astfel de situaţii se face menţiune „DUPLICATE”.

Exportatorului îi revine responsabilitatea asigurării păstrării co

15
piei EUR1 şi a documentelor ce confirmă originea cel puţin 3 ani,

luînd în considerare că vama poate efectua controlul ulterior al

originii. Astfel de control poate fi iniţiat de vama ţării de import,

care are suspiciuni justificate cu privire la autenticitatea certifi

catului EUR1 sau la respectarea celorlalte condiţii ale Convenţiei

PEM.

Concluzii

Determinarea originii mărfurilor are un impact direct asupra activităţii unui agent economic
deoarece se răsfrînge asupra următoarelor:
 Cuantumul drepturilor de import/export exigibile şi aplicarea măsurilor
netarifare - Respectiv, o eroare în acest sens din partea OV poate duce sau la un
eventual proces în instanţă din partea declarantului în vederea excluderii cheltuielilor
neplanificate, sau la pierderi bugetare, iar dacă greşeala ar veni din partea
declarantului, acesta riscă să se aleagă cu refuzul acceptării declaraţiei vamale, cu o
urmărire contravenţională sau chiar penală.

 Reducerea timpului vămuirii şi costuri -

Timpul care stă la dispoziția declarantului, pînă la depunerea cererii de obținere a unei
IOO și a OV după recepționarea acesteia, este mult mai mare decît în cazul depunerii
unei DV. Procesul de stabilire a ţării de origine este unul deloc simplu. Deci, pentru a
evita necesitatea repetării procedurilor anevoioase, de durată şi costisitoare la fiecare
declarare, procedura IOO oferă posibilitatea evitării acestora pe toată perioada
valabilităţii. Este evident că o IOO este utilă atît solicitantului (agentului economic),
brokerului vamal, cît şi OV.
 Acumularea de practici şi experienţă -
Pînă la momentul instituirii IOO, dar și actualmente, este acumulată o practică, o
statistică atît oficială cît și neoficială privind cazurile dificile de determinare a originii.
Colaboratorii vamali din subdiviziuni raportează situațiile de acest fel Aparatului
central al Serviciului Vamal unde acestea sunt examinate, astfel acumulîndu-se o
experiență și statistica respectivă.
 Predictibilitatea afacerii -
IOO constituie în esenţă o asigurare pentru comerciant că una din posibilele
necunoscute în procesul de vămuire va fi exclusă. Colaboratorii vamali din teritoriu,
ne avînd toată informaţia disponibilă Aparatului Central la eliberarea unei IOO, pot
determina eronat originnea mărfurilor declarate.
Certificat de origine - document ce atestă proveniența mărfii, care îi este
necesar cumpărătorului la vămuirea acesteia pentru a demonstra faptul că

16
marfa nu provine dintr-o țară, de unde datorită unor diverse motive, țara
cumpărătorului nu acceptă importul mărfii respective.
Cu alte cuvinte, un certificat de origine este un document important al
comerţului internaţional care atestă că mărfurile dintr-un transfer special de
export au fost obţinute, produse, fabricate sau prelucrate integral într-o
anumită ţară. De asemenea, este o declaraţie dată de către exportator.
Certificatele de origine preferenţiale, emise în cadrul acordurilor comerciale
preferenţiale, permit exportatorilor să beneficieze de reduceri sau scutiri
tarifare la exporturile eligibile.
Este necesar să se facă distincție între noțiunea de ”produs în Moldova" și
noțiunea "produs originar Moldova". Adesea, mărfurile produse în Moldova, nu
pot avea statutul de origine moldovenească.
De obicei, certificatele de origine sunt solicitate de către organele vamale ale
țării importatoare, în scopul aplicării măsurilor tarifare și netarifare, care
reglementează importul de bunuri pe teritoriul vamal al țării.
Certificatele de origine pot fi solicitate, de asemenea, de către bănci în cazul în
care părțile, la punerea în aplicare a acordului de operațiuni comerciale
externe, indică în acreditivele bancare disponibilitatea unor astfel de
certificate.
Certificatele de origine se eliberează, la cerere, în baza facturii de export. Pe
certificatul de origine se trec obligatoriu denumirea expeditorului (sau firmei
furnizoare) și a destinatarului (sau a beneficiarului), țara de origine, denumirea
produselor, unitatea de măsură și cantitatea.

17
2. Emiterea

Autoritatea competentă în emiterea este Serviciul Vamal RM. Serviciul Vamal RM constituie o
structură complexă fiind compus din subdiviziuni teritoriale, birourile vamale cu posturile vamale
respective, conduse de către un organ central - Aparatul central. În cadrul Aparatului central, de
emiterea certificatului de origine este responsabilă Direcţia control vamal, Secţia originea mărfurilor.
În cadrul direcţiei există colaboratori vamali cu cunoştinţe aprofundate în domeniu şi experienţa
necesară.

În vederea obţinerii unei IOO este nevoie de întrunirea unor condiţii care fac posibilă
acceptarea spre examinare a unei cereri de emitere a IOO.

Condiţiile de emitere a unei IOO sunt:

1. Înaintarea cererii în scris;

Cererea privind emiterea IOO se depune la Aparatul central al SVRM. Forma cererii este prevăzută de
anexa nr. 1 la Instrucţiunea cu privire la procedura de solicitare şi emitere a informaţiilor obligatorii
privind originea mărfurilor, aprobată prin Ordinul SVRM nr.325-o din 12.07.2012.

2. Un singur tip de marfă pentru o IOO;

Cererea urmează să se refere la un singur tip de mărfuri. Nu poate fi solicitată o IOO pentru mai multe
tipuri de mărfuri simultan

3. Un singur set de circumstanţe ce determină originea;

IOO urmează să se refere la un singur set de circumstanţe ce determină originea. La solicitare vor fi
anexate o serie de documente, acte schiţe, fotografii şi desigur descrieri, precum şi clasificarea mărfii.
Toate acestea oferă informaţii privind circumstanţele apariţiei mărfii.

4. Dispunerea de date suficiente pentru demonstrarea originii.

Datele prezentate în suportul confirmării originii solicitate urmează să conţină suficientă informaţie în
acest sens. Autoritatea emitentă va decide asupra acestui fapt, în procesul examinării solicitării.

Cererea urmează să conţină următoarele date:

1. Solicitant (confidenţial) datele de contact şi de identificare a persoanei fizice sau

juridice (se completează în cazul cînd solicitantul este diferit de titular)

2. Titular (confidenţial) datele de contact şi de identificare a persoanei fizice sau

juridice

3. Reemiterea unei IOO se completează în caz de solicitare a reemiterii unei IOO cu

numărul de referinţă, anul, luna, ziua emiterii

4. Baza legală referitoare la origine - acordurile internaţionale şi/sau reglementările

naţionale

5. Descrierea mărfurilor - se indică codul mărfurilor conform Nomenclaturii combinate,

dacă este cazul, compoziţia exactă a mărfurilor, structura şi metodele de examinare utilizate, tipul de
procedeu de fabricaţie utilizat, valoarea (incluzînd componentele), modul de utilizare al mărfurilor şi
denumirea comercială uzuală şi, dacă este cazul, prezentarea în ambalaje pentru vînzarea cu
amănuntul în cazul bunurilor prezentate în seturi *

18
6. Determinarea originii - produse obţinute integral, transformate/prelucrate suficient,
cumul de origine

7. Descrierea transformărilor necesare pentru a obţine originea - se fac menţiunile

necesare privind marfa vizată

8. Denumire comercială şi date suplimentare (confidenţial) - aceste date urmează a fi

confirmate prin probele descrise şi anexate la rub. 9, precum şi menţiunea privind care din datele
furnizate urmează a fi considerate confidenţiale

9. Probe - se indică care din materialele confirmative sunt anexate la solicitare

(descriere, broşuri, fotografii, probe, cataloage, alte documente disponibile)

10. Necesitatea restituirii probelor menţiunea Da sau Nu

11. IOO emise altor titulari

1. se indică numărul de referinţă, anul, luna, ziua emiterii;

2. marfa şi originea ei;

3. datele solicitantului de emitere a astfel de informaţii (în caz de cunoştinţă).

12. Data/nr. de referinţă/Funcţia deţinută/Semnătura

Data şi numărul de înregistrare al solicitantului

Depunerea cererii presupune:

 Acordul de a pune la dispoziţie la solicitarea SVRM o traducere în limba de stat a oricărui

document anexat la cerere.
 Furnizarea de orice date ce urmează a fi considerate confidenţiale.
 Acceptul ca informaţiile furnizate să fie înregistrate într-o bază de date a SVRM.
 Elementele IOO, inclusiv orice fotografie, schiţă, broşură, etc. pot fie făcute publice pe
internet de către SVRM.

Excepţie: informaţiile din cerere pe care solicitantul le-a indicat ca fiind confidenţiale, cărora li se
aplică reglementările în vigoare privind protecţia informaţiilor.

Atunci, cînd datele furnizate conţin informaţii confidenţiale, acest fapt urmează a fi menţionat expres
în cerere, în vederea neadmiterii accesului la acestea a persoanelor neautorizate. SVRM urmează să ia
măsuri în vederea asigurării respectării a legislaţiei de protecţie a datelor şi informaţiilor cu caracter
confidenţial.

Termenul de examinare a cererii este de cel mult 150 zile. Termenul de 150 de zile pentru emiterea
IOO, curge din momentul în care Serviciul Vamal a acceptat solicitarea şi recepţionat toate datele
necesare pentru a lua o decizie argumentată.

După recepţionarea cererii de către SVRM, subdiviziunea competentă purcede la examinarea acesteia
şi a materialelor anexate în suportul solicitării. În cazul în care, Serviciul Vamal constată că aceasta nu
conţine toate datele necesare pentru emiterea unei decizii în cunoştinţă de cauză, acesta cere
solicitantului să prezinte informaţiile lipsă.

19
Examinarea cererii şi a materialelor anexate duce la decizia privind emiterea unei IOO. IOO sînt
perfectate în 2 exemplare Exemplarul 1 se eliberează solicitantului, exemplarul 2 rămîne la Serviciul
Vamal, avînd pe verso semnătura de primire a exemplarului 1 de către solicitant sau reprezentantul
acestuia. IOO se notifică solicitantului în formă scrisă în termen cît mai curînd posibil.

Datele pe care le cuprinde o IOO:

1 Subdiviziunea Serviciului Vamal responsabilă de emiterea Informaţiei obligatorii privind

originea

2 Titular (numele/denumirea, domiciliu/sediul, telefonul de contact) – aceste date se consideră

a priori confidenţiale

3 Numărul şi data emiterii Informaţiei obligatorii privind originea

4 Descrierea mărfurilor

5 Ţara de origine a mărfurilor

6 Informaţii adiţionale despre marfă, necesare pentru determinarea ţării de origine

7 Baza legală pentru emiterea Informaţiei obligatorii privind originea

8 Menţiuni ale Serviciului Vamal.

Refuzul de a emite o IOO şi procedura de apel.

Reglementările privind IOO nu prevăd expres posibilitatea de a refuza emiterea unei IOO, ci doar
solicitarea de informaţii suplimentare privind determinarea originii. Respectiv informaţiile furnizate în
suportul cererii de IOO urmează a fi utile concludente şi suficiente pentru scopul vizat.

SVRM poate veni cu două soluţii negative în procesul examinării unei IOO, ambele urmînd a fi
argumentate:

1. Emiterii IOO în baza datelor puse la dispoziţie de către solicitant;

2. Emiterea unei IOO în detrimentul solicitantului (contrar aşteptărilor).

Pentru primul caz - la epuizarea probelor disponibile prezentate în suportul IOO, aceasta va fi emisă în
baza datelor furnizate.

Pentru al doilea caz - o IOO poate fi emisă regulamentar şi argumentat de către OV, doar că, cu un
rezultat care nu corespunde aşteptărilor solicitantului. Adresînd o cerere cu invocarea argumentelor
respective, solicitantul la sigur are la bază şi o analiză proprie a originii. Aşteptările solicitantului fiind
clare în acest sens. Opinia SVRM însă, poate fi una diferită de cea a solicitantului. Obţinînd o astfel de
IOO, titularul nu o va putea folosi în scopul preconizat. Avînd o poziţie contrară celei al SVRM
solicitantul are dreptul să o conteste în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Reglementările în
vigoare nu prevăd condiţii speciale de atac asupra unei IOO, precum şi interdicţia sau limita cererilor
depuse pentru un subiect anume. Decizia privind calea de revizuire a unei IOO aparţine solicitantului.

20
1.11 Emiterea unui duplicat al IOO

După cum am mai menţionat IOO este emis în două exemplare. Unul pentru propria cancelarie a
SVRM, altul pentru destinatar.

Un duplicat al unei IOO poate fi solicitat cînd originalul:

• a fost furat,

• pierdut sau

• distrus.

Pentru a obţine un duplicat de pe actul emis, este necesară o cerere scrisă către SVRM în acest sens.
În cerere se va indica numele titularului, numărul IOO pierdute (furate, distruse), data emiterii IOO,
denumirea şi descrierea succintă a mărfii. Adresarea de restabilire urmează a fi argumentată cu
probarea dreptului solicitantului de a recepţiona duplicatul actului solicitat, inclusiv prin legătura
directă cu originalul.

duplicatul IOO se eliberează în termen de 30 de zile

Duplicatul va fi identic cu originalul, avînd înscrisă sintagma “DUPLICAT” în rubrica “Menţiuni” a

formularului IOO. Termenul de valabilitate al duplicatului coincide cu termenul de valabilitate indicat
în original.

1.12 Procedură de retragere / anularea unei IOO

IOO îşi pierde valabilitatea în următoarele situaţii:

1. La atingerea termenului de valabilitate;

După cum deja am constatat termenul de valabilitate al IOO este de 3 ani. Respectiv, la atingerea
acestui termen IOO încetează de a mai produce efecte juridice.

2. Adoptării unor reglementări noi incompatibile cu ea;

Cîmpul juridic care reglementează domeniul determinării originii, de fapt ca şi oricare altul, poate
suferi modificări. IOO este emisă în baza unor date clare şi controlabile despre marfă dar şi în baza
actelor normative respective. În cazul modificării unuia din componentele care au stat la baza emiterii
IOO, valabilitatea acesteia poate fi pusă la îndoială.

3. Incompatibilitatea cu RO;

La modificarea cadrului juridic al RO, IOO emise în baza regulilor abrogate pot crea efecte contrarii
scopului determinării originii.

4. Modificare;

21
La constatarea de greşeli mecanice sau de lexic comise la eliberarea unei IOO, acesta încetează de a
mai fi aplicabilă.

5. Revocare;

a) În cazul în care, pentru aceeaşi marfă, există două sau mai multe IOO diferite, SVRM, în scopul
asigurării aplicării uniforme a regulilor de origine, adoptă măsuri de revocare a IOO. Pentru revocare
se acordă un temen legal de pînă la 90 de zile calendaristice, din momentul stabilirii faptului. În
vigoare va rămîne prima IOO cronologic emisă.

Diferite se considera acele IOO, care conferă origini diferite mărfurilor care:

- se încadrează la aceeaşi poziţie tarifară şi a căror origine a fost stabilită pe baza aceloraşi reguli şi

- au fost obţinute prin aceleaşi procedee de fabricaţie.

b) Revocarea la cererea titularului.

6. Anulare;

IOO se anulează de Serviciul Vamal dacă a fost emisă în baza unor informaţii eronate sau incomplete
furnizate de solicitant.

În cazurile de încetare a valabilităţii IOO conform pct. 2-5 de mai sus, Serviciul vamal va notifica
titularul despre decizia de revocare a IOO, emise anterior, în termen de 10 zile calendaristice de la
data intrării în vigoare a actelor normative menţionate.

22