Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr___din ____ 2010

Regulamentului privind controlul de conformitate şi verificarea calităţii

fructelor şi legumelor proaspete.

Regulamentului privind controlul de conformitate şi verificarea calităţii fructelor

şi legumelor proaspete creează cadrul necesar aplicării Regulamentului (CE) nr.
1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 şi (CE) nr. 1182/2007 ale
Consiliului în sectorul fructelor şi legumelor, publicat în Jurnalul Oficial (JO L 350,
31.12.2007, p. 1).

Capitolul I. Domeniul de aplicare

1. Regulament privind controlul de conformitate şi verificarea calităţii fructelor şi

legumelor proaspete (în continuare - Regulament) stabileşte cerinţele aplicabile
controalelor de conformitate asupra fructelor și legumelor proaspete (în continuare-
Produse) pe parcursul tuturor etapelor de comercializare, în vederea verificării
conformității acestora cu cerinţele Reglementarii tehnice „Cerinţe de calitate şi
comercializare pentru fructe şi legume proaspete„ aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.
929 din 31 decembrie 2009.

Capitolul II. Terminologie

2. În sensul prezentului Regulament, termenii utilizaţi se definesc după cum

urmează:
1) Ambalaj pentru comercializare - parte individualizată a unui lot prin ambalajul şi
conţinutul său concepută astfel încât să constituie, la punctul de vînzare, o unitate de
vînzare pentru utilizatorul final sau consumator.
2) Analiza riscurilor – un mod sistematic de colectare, evaluare, înregistrare şi diseminare
de informaţii care să conducă la recomandări pentru o poziţie sau o acţiune ca răspuns la
un pericol eminent.
3) Control de conformitate – controlul efectuat pentru verificarea conformităţii fructelor
şi legumelor proaspete cu prevederile Reglementării tehnice „Cerinţe de calitate şi
comercializare pentru fructe şi legume proaspete” aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.
929 din 31 decembrie 2009.
4) Preambalaje - reprezintă ambalaje pentru comercializare concepute în așa fel incat
ambalajul să acopere in intregime sau parțial conținutul, dar astfel incat conținutul să nu
poată fi modificat fără a deschide sau modifica ambalajul. Peliculele protectoare care
acoperă produsele individuale nu sunt considerate preambalaje.
5) Expediţie - cantitatea de produse destinată comercializării de către un comerciant,
prezentă în momentul controlului şi definită printr-un document. O expediţie se poate

1 
 
compune dintr-unul sau din mai multe tipuri de produse; ea poate conţine unul sau mai
multe loturi de fructe şi legume proaspete.
6) Lot - cantitatea de produse care, în momentul controlului, are aceleaşi caracteristici
privind:
a) identitatea ambalatorului şi/sau a expeditorului;
b) ţara de origine;
c) natura produsului;
d) categoria produsului;
e) calibrul (în cazul în care produsul se clasează în funcţie de calibrul său);
f) soiul sau tipul comercial (în conformitate cu cerinţele de calitate şi comercializare
pentru fructe şi legume proaspete);
g) tipul ambalajului şi prezentarea.
7) Eşantionare - acţiunea de a efectua o prelevare temporară a unei anumite cantităţi din
produs în timpul unui control de conformitate.
8) Eşantion elementar - colet prelevat la întâmplare din lot, în cazul produselor ambalate
sau, în cazul produselor prezentat în vrac (încărcare directă într-un vehicul de transport
sau într-un compartiment al vehiculului), o cantitate prelevată la întâmplare dintr-un
punct al lotului.
9) Eşantion global - mai multe eşantioane elementare, considerate ca fiind reprezentative
pentru lot, prelevate în cantitate suficientă pentru a permite evaluarea lotului în funcţie de
toate criteriile.
10) Eşantion secundar - o cantitate egală de produse prelevată la întâmplare din
eşantionul elementar.
În cazul produselor ambalate, eşantionul secundar este constituit din 30 de unităţi, dacă
greutatea netă a coletului este de maxim 25 kg şi acesta nu conţine ambalaje pentru
comercializare. Aceasta înseamnă că, în anumite cazuri, trebuie controlat întregul
conţinut al coletului, dacă eşantionul elementar nu conţine mai mult de 30 de unităţi.
11) Eşantion compozit - un amestec, în greutate de cel puţin 3 kg, din toate eşantioanele
secundare din cadrul unei eşantion global. Produsele care compun eşantionul compozit
sunt amestecate în mod omogen.
12) Eşantion redus- cantitate de produse prelevată la întâmplare din eşantionul global cu
un volum limitat la cantitatea minimă necesară care este suficientă pentru a permite
evaluarea anumitor criterii individuale.
Dacă, în urma controlului, produsele sunt distruse, volumul eşantionului redus nu
depăşeşte 10 % din eşantionul global
13) Comerciant - orice persoană juridică cu scop lucrativ sau întreprinzător individual,
înregistraţi în modul stabilit de legislaţie şi autorizaţi să desfăşoare activităţi în domeniul
comerţului.
Activităţile menționate în prezentul subpunct, cuprinde vînzarea la distanță,
inclusiv pe internet, activitățile desfăşurate de o persoană juridică în nume propriu sau în
numele unei terțe persoane și activităţile desfăşurate pe teritoriul ţării şi/sau în cadrul
exporturilor/importurilor.

Capitolul III. Autorităţi competente

Secţiunea 1. Cerinţe generale

2 
 
 3. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare deţine date referitoare la
autorităţile de control, care includ denumirea, adresele poştale şi electronice şi este
singura autoritate competentă responsabilă de coordonarea și de contactele în domeniile
ce rezultă din prezentul Regulament, denumită în continuare - autoritatea de coordonare.

4. Se desemnează responsabile de aplicarea corectă a controalelor de conformitate,

în baza unei analize a riscului, cu cerinţele prevăzute în Reglementarea tehnică „Cerinţe
de calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proapete” aprobată prin Hotărîrea
Guvernului nr. 929 din 31 decembrie 2009:
1) Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer:
a) la etapa anterioară expedierii de la locul de producţie cînd produsele sînt
ambalate sau încărcate;
b) pentru produsele provenite din import – înainte de plasarea pe piaţă.
2) Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea pieţii, Metrologie şi
Protecţia Consumatorilor – pentru produsele plasate pe piaţă.

Secţiunea 2. Baza de date cu privire la comercianți

5. Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer şi

Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea pieţii, Metrologie şi Protecţia
Consumatorilor – (în continuare autorităţi de control) vor institui o bază de date, care
regrupează în condiţiile stabilite de prezentul Regulament, comercianții ce participă la
comercializarea fructelor și legumelor proaspete în conformitate cu Reglementarea
tehnică „Cerinţe de calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proapete aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr. 929 din 31 decembrie 2009.

6. În vederea executării pct. 5, autorităţile de control pot folosi orice altă bază/baze
de date constituite deja în alte scopuri.

7. La realizarea bazei de date următorii comercianţi din sectorul fructe şi legume

nu sînt încluşi în baza de date:
1) comercianţii a căror activitate nu intră în sfera de reglementare a Reglementării
tehnice „Cerinţe de calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proapete aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr. 929 din 31 decembrie 2009;
2) persoanele fizice sau juridice ale căror activităţi în sectorul fructelor și
legumelor proaspete sînt limitate la transportul fructelor şi legumelor proaspete;
3) producătorii agricoli ce expun, livrează sau comercializează direct fructe şi
legume proaspete în pieţele agroalimentare tradiţionale.

8. Atunci cînd baza de date este compusă din mai multe elemente distincte,
autoritatea de coordonare asigură omogenitatea bazei de date, a elementelor sale, precum
și a actualizării acestora, în special în baza informațiilor acumulate în timpul controalelor
de conformitate.

9. Baza de date va conţine, pentru fiecare comerciant:

1) numărul de inregistrare;
3 
 
2) numele şi codul fiscal;
3) adresa;
4) informațiile necesare clasificării sale într-una dintre categoriile de risc menţionate în
pct. 16, pct. 17 şi pct. 18, ale prezentul Regulament, în special localizarea sa în lanțul
comercial;
5) informaţii care indică ponderea pe piaţă intreprinderii;
6) informaţii care reies din constatări făcute în timpul controalelor precedente realizate în
privinţa respectivului comerciant;
7) orice altă informație considerată necesară pentru control, cum ar fi informații privind
existenţa unui sistem de asigurare a calităţii în vederea asigurării conformităţii cu
cerinţele de calitate şi comercializare stabilite în Reglementarea tehnică „Cerinţe de
calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proapete aprobată prin Hotărîrea
Guvernului nr. 929 din 31 decembrie 2009.

10. Comercian ii sunt obliga i să furnizeze informa iile considerate necesare de

către autorităţile de control pentru constituirea şi actualizarea bazei de date.

11. Operatorii care nu au domiciliul stabil pe teritoriul naţional, dar care îşi
desfăşoară activitatea de comercializare pe teritoriul Republicii Moldova vor fi
înregistraţi în baza de date.

Capitolul IV. Controalele de conformitate

12. Autorităţile de control se asigură că, în vederea asigurării conformităţii

produselor cu cerinţele stabilite în Reglementarea tehnică „Cerinţe de calitate şi
comercializare pentru fructe şi legume proapete aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.
929 din 31 decembrie 2009 și alte prevederi ale prezentului capitol, controalele de
conformitate sunt efectuate în mod selectiv, în baza unei analize a riscului și cu o
frecvență corespunzătoare, astfel încît să se asigure o frecvenţă suficientă a controalelor,
în vederea respectării conformităţii fructelor şi legumelor proaspete, pentru fiecare
operator în parte.

13. La importul Produselor, criteriile de evaluare a riscurilor cuprind existenţa unui

certificat de conformitate prevăzut în secţiunea I, a prezentului capitol, eliberat de o
autoritate competentă, ale cărei controale de conformitate au fost aprobate conform
prevederilor secţiunii II a prezentului capitol.
Existenţa unui astfel de certificat de conformitate este considerată drept un factor
de reducere a riscului de neconformitate.

14. Criteriile de evaluare a riscurilor pot, de asemenea, include:

1) natura produsului, perioada de produc ie, pre ul produsului, condi iile climaterice,
opera iunile de ambalare i manipulare, condi iile de depozitare, ara de origine,
mijloacele de transport sau volumul lotului;
2) dimensiunea comercian ilor, localizarea acestora în lan ul comercial, volumul sau
valoarea produselor comercializate, gama de produse, zona de livrare sau tipul de
opera iuni desfă urate cum ar fi depozitarea, sortarea, ambalarea sau comercializarea;
4 
 
3) constatări făcute în timpul controalelor precedente, inclusiv numărul și tipul defectelor
constatate, calitatea în mod curent a produselor comercializate și nivelul echipamentelor
tehnice utilizate;
4) fiabilitatea sistemelor de asigurare a calității sau a sistemelor de autocontrol ale
comercianților privind asigurarea conformității cu cerinţele de comercializare;
5) locul de desfășurare a controlului;
6) orice alte informații care ar putea indica un risc de neconformitate.

15. Analiza riscului este efectuată de autorităţile de control, în baza informațiilor

conținute în baza/bazele de date cu privire la comercianți ce cuprinde o clasificare a
comercianţilor în funcţie de categoriile de risc.

16. Autorităţile de control stabilesc în prealabil:

1) criteriile de evaluare a riscurilor de neconformitate a loturilor;
2) pe baza unei analize a riscului pentru fiecare categorie de risc, proporțiile minime de
comercianți sau loturi şi/sau cantități care vor fi supuse unor controale de conformitate;

17. Autorităţile de control pot decide ca, în baza analizei riscului, să nu efectueze
controale selective ale produselor care nu fac obiectul cerinţelor specifice de
comercializare.

18. Atunci cînd, în urma controalelor, se constată nereguli semnificative,

autorităţile de control vor mări frecvenţa controalelor privind comercianții, produsele,
originea acestora sau alți parametri.

19. Comercianții sunt obligaţi să prezinte autorităţilor de control informaţiile pe

care acestea din urmă le consideră necesare pentru organizarea și executarea controalelor
de conformitate.

Secţiunea I. Certificate de conformitate

20. La importul fructelor şi legumelor proaspete, certificatele de conformitate cu

cerinţele stabilite în Hotărîrea Guvernului nr. 929 din 31.12.2009 cu privire la aprobarea
Reglementării tehnice „Cerinţe de calitate şi comercializare pentru fructe şi legume
proapete pot fi eliberate de o autoritate competentă în vederea confirmării faptului că
produsele în cauză sunt conforme cu cerinţele relevante de comercializare.
Modelul de certificat de conformitate este prezentat în anexa nr. 1 la prezentul
Regulament.

21. La importul fructelor şi legumelor proaspete se vor lua în considerare

certificatele de conformitate a țărilor exportatoare ca factor de reducere a riscului de
neconformitate doar în cazul în care autoritatea competenta consideră că informaţiile pe
care le conţine sunt cel puțin echivalente celor care figurează în certificatul prezentat în
anexa nr. 1 la prezentul Regulament.

5 
 
 22. Aceste certificate pot fi eliberate fie în format de hartie cu semnătură originală,
fie în format electronic cu semnătură electronică.

23. Fiecare certificat poartă ştampila autorității competente și semnătura persoanei

sau persoanelor autorizate în acest scop şi se acceptă în limba de stat sau în limba
engleză.

24. Fiecare certificat are un număr de serie, în baza căruia poate fi identificat, iar
autoritatea competentă păstrează o copie a tuturor certificatelor emise.

Secţiunea II. Aprobarea operațiunilor de control realizate de către țările exportatoare

înaintea importului

25. La cererea unei ţări exportatoare, autoritatea competentă poate aproba,

controalele de conformitate cu cerinţele specifice de comercializare efectuate de această
țară înaintea importului.

26. Aprobarea menţionată în pct. 25 poate fi acordată țărilor exportatoare, care o

solicită și pe teritoriul cărora sunt respectate cerinţele stipulate în Hotărîrea Guvernului
nr. 929 din 31 decembrie 2009 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Cerinţe de
calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete” şi în prezentul Regulament
sau cel puţin cerinţe echivalente şi se referă doar la produse originare din țările
exportatoare respective şi poate fi limitată la anumite produse.

27. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare poate suspenda aprobarea în

cazul în care se constată că, într-un număr semnificativ de loturi şi/sau cantități,
produsele nu corespund cu informațiile din certificatele de conformitate emise de
autorităţile de control din ţara exportatoare.

Capitolul V. Punerea în aplicare a controalelor de conformitate

Secţiunea I. Cerinţe generale

28. Controalele de conformitate prevăzute de prezentul capitol, cu excepția celor
realizate în stadiul vînzării cu amănuntul către consumatorul final, se efectuează în
conformitate cu metodele prevăzute în prezentul capitol.

29. În stadiul vînzării cu amănuntul trebuie să se respecte următoarele reguli:

1) dacă produsul este expus spre vînzare în ambalajul original, comerciantul trebuie să
asigure respectarea prevederilor din Reglementarea tehnică „Cerinţe de calitate şi
comercializare pentru fructe şi legume proaspete” aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.
929 din 31 decembrie 2009;
2) dacă produsul este expus spre vînzare în vrac, comerciantul trebuie să asigure afişarea
indicaţiilor privind originea, categoria de calitate şi soiul.

6 
 
3) pentru produsele prezentate preambalat, pe etichetă se va menţiona, în afară de
menţiunile prevăzute de Reglementarea tehnică „Cerinţe de calitate şi comercializare
pentru fructe şi legume proaspete” aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 929 din 31
decembrie 2009, şi greutatea netă, dacă produsele nu pot fi numărate din exterior.

30. În cazul în care inspectorul evidenţiază conformitatea mărfurilor cu cerinţele de

comercializare, autoritatea de control poate să elibereze certificatul de conformitate
prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul Regulament.

31. În caz de neconformitate cu cerinţele de comercializare:

1) autorităţile de control emit un certificat de neconformitate la adresa comerciantului
sau a reprezentanţilor acestuia prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul Regulament;
2) produsele ce au făcut obiectul unei constatări de neconformitate nu pot fi deplasate
fără autorizația autorităţii de control care a emis constatarea în cauză.
3) comercianții pot decide să reasigure conformitatea pentru toate sau pentru o parte din
produse.
4) produsele pentru care conformitatea a fost reasigurată nu pot fi comercializate înainte
ca autoritatea de control competentă să se asigure prin toate mijloacele că reasigurarea
conformității a fost efectuată. Acesta nu eliberează, după caz, certificatul de conformitate
prevăzut în anexa I la prezentul Regulament, pentru lotul sau pentru o parte din lot decît
după ce reasigurarea conformităţii a fost efectuată.
5) în cazul în care o autoritate de control acceptă cererea unui comerciant de a pune
produsele în conformitate într-un alt loc decît cel în care s-a efectuat controlul care a
stabilit neconformitatea lor, comerciantul notifică existența lotului neconform autorităţii
de control din locul de destinație.
6) în cazul în care produsele nu pot fi puse în conformitate, nici destinate hrănirii
animalelor, nici transformării industriale, nici oricărei alte utilizări nealimentare,
autoritatea de control poate să ceară comercianţilor să ia măsurile corespunzătoare pentru
a se asigura că produsele în cauză nu vor fi comercializate.
În scopul aplicării prezentului punct, comercianții vor prezenta toate informațiile
considerate necesare de către autorităţilor de control.

32. Controlul de conformitate se efectuează prin evaluarea eşantioanelor prelevate

aleatoriu în diferite puncte ale loturilor care trebuie controlate. În principiu, calitatea
eşantioanelor se presupune a fi reprezentativă pentru calitatea lotului.

33. În cazul în care este dificilă identificarea loturilor distincte, toate loturile din
cadrul unei expediţii se consideră un singur lot, dacă prezintă caracteristici similare în
privinţa tipului produsului, a expeditorului, a ţării de origine, a categoriei şi sînt
prevăzute de cerinţele de comercializare stabilite în Reglementarea tehnică „Cerinţe de
calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete„ aprobată prin Hotărîrea
Guvernului nr. 929 din 31 decembrie 2009, a soiului sau a tipului comercial.

Secţiunea II. Locul de efectuare a controlului

7 
 
 34. Controlul de conformitate poate fi efectuat în timpul operaţiunilor de ambalare,
la punctul de expediere, în timpul transportului, la punctul de recepţie, în cadrul vînzării
cu ridicata şi a vânzării cu amănuntul.

35. În cazurile în care autorităţile de control nu efectuează controlul de

conformitate în spaţiile proprii, deţinătorul pune la dispoziţie spaţii care să permită
desfăşurarea controlului.

Secţiunea III. Identificarea loturilor şi/sau imaginea de ansamblu privind expediţia

36. Identificarea loturilor se efectuează în funcţie de marcajul acestora. În cazul
expediţiilor compuse din mai multe loturi, inspectorul trebuie să aibă o imagine de
ansamblu asupra expediţiei, prin intermediul documentelor de însoţire sau al declaraţiilor.
Acesta determină apoi gradul de conformitate al loturilor prezentate cu informaţiile
incluse în aceste documente.

37. În cazul în care produsele urmează să fie sau au fost încărcate într-un mijloc de
transport, numărul de înregistrare al acestuia din urmă serveşte la identificarea expediţiei.

Secţiunea IV. Prezentarea produselor

38. Inspectorul desemnează coletele care urmează să fie examinate. Prezentarea
acestora este făcută de comerciant şi constă în prezentarea eşantionul global precum şi în
furnizarea tuturor informaţiilor necesare în vederea identificării expediţiei sau a lotului.

39. În cazul în care sunt necesare eşantioane reduse sau secundare, inspectorul le
alege din eşantionul global.

Secţiunea V. Controlul fizic

40. Conformitatea şi curăţenia ambalajului, inclusiv a materialelor utilizate în
ambalaj, sunt verificate în funcţie de dispoziţiile referitoare la conformitatea cu cerinţele
de comercializare relevante. În cazul produselor ambalate, această evaluare este realizată
pe baza eşantioanelor elementare iar în toate celelalte cazuri pe baza vehiculului de
transport. În cazul în care numai anumite tipuri de ambalaje sau prezentări sunt permise,
inspectorul verifică dacă acestea sunt utilizate.

41. Inspectorul verifică dacă marcajul produselor este conform cu cerinţele de

comercializare relevante. Este verificată acurateţea marcajului şi/sau măsura în care sunt
necesare modificări.

42. Marcarea produselor trebuie să fie în limba de stat, iar în cazul celor de import,
caracterul literelor din textul tradus, să nu fie mai mic de cît cel original.

43. În cazul produselor ambalate, această verificare se efectuează pe baza

eşantioanelor elementare, iar în toate celelalte cazuri pe baza documentelor care însoţesc
paletul sau vehiculul de transport.

8 
 
 44. Inspectorul determină dimensiunea eşantionului global care îi poate permite să
evalueze lotul. Acesta alege aleatoriu coletele care trebuie verificate sau, în cazul
produselor în vrac, punctele din lot din care se va face prelevarea eşantioanelor
individuale.

45. Se acordă o atenţie deosebită asigurării unei prelevări a eşantioanelor care să

nu afecteze în mod negativ calitatea produselor.

46. Coletele deteriorate nu sunt utilizate pentru a face parte din eşantionul global.
Acestea sunt puse deoparte şi pot face obiectul, după caz, al unui examen şi al unui raport
separat.

47. Eşantionul global cuprinde următoarele cantităţi minime în cazul în care un lot
este declarat ca fiind nesatisfăcător sau există riscul de neconformitate a unui produs cu
cerinţele de comercializare:
Tabel 1
Produse ambalate
Număr de colete pe lot Număr de colete care trebuie prelevate
(eşantioane elementare)
Pînă la 100 5
Între 101 şi 300 7
Înre 301 şi 500 9
Între 501 şi 1 000 10
Peste 1000 15 (minimum)
Produse în vrac (încărcare directă într-un vehicul de transport sau într-un
compartiment al vehiculului)
Cantitatea lotului în kg sau numărul de Cantitatea de eșantioane elementare în
legături pe lot kg sau numărul de legături
Pînă la 200 10
Între 201 şi 500 20
Între 501 şi 1 000 30
Între 1 001 şi 5 000 60
Peste 5 000 100 (minimum)

48. În cazul fructelor și legumelor mari (mai mult de 2 kg pe bucată), eșantioanele

elementare sunt constituite din cel puțin cinci unități. În cazul loturilor compuse din mai
puțin de 5 colete sau cu o greutate mai mică de 10 kg, controlul vizează întregul lot.

49. În cazul în care, în urma unui control, inspectorul estimează că nu este în

măsură să ia o hotărare, este efectuat un alt control fizic, iar rezultatul global il constituie
media aritmetică a celor două controale.

Secţiunea VI. Controlul produsului

9 
 
 50. În cazul produselor ambalate, eșantioane elementare sunt folosite pentru a
verifica aspectul general al produsului, prezentarea, gradul de curățenie și etichetarea. În
toate celelalte cazuri, aceste controale sunt efectuate pe baza lotului sau a vehiculului de
transport.

51. Produsul care urmează să fie supus unui control de conformitate este complet
scos din ambalajul său. Inspectorul poate să nu facă acest lucru în cazul în care
eșantionarea se face pe baza eșantioanelor compozite.

52. Verificarea omogenității, a caracteristicilor minime, a categoriilor de calitate și

a calibrului este efectuată în baza eșantionului global, sau a eșantionului compozit în
conformitate cu metodele de control prevăzute în prezentul capitol sau în caz de
necesitate în baza ghidului explicativ din anexa nr. 3 la prezentul Regulament.

53. Pentru a asigura conformitatea şi exactitatea măsurărilor efectuate, la

verificarea caracteristicilor stipulate în anexa nr. 3 la prezentul Regulament, trebuie să fie
utilzate mijloace de măsurare adecvate, legalizate şi verificate metrologic.

54. Atunci cînd produsul prezintă defecte, inspectorul determină procentajul

acestora după numărul sau greutatea produselor neconforme cu cerinţele de
comercializare.

55. Defectele externe sunt verificate în baza eşantionului global sau compozit.

56. Conformitatea privind anumite criterii referitoare la gradul de dezvoltare și/sau

de maturitate sau care implică prezenţa sau absenţa unor defecte interne poate fi
verificată cu ajutorul eșantioanelor reduse. Verificarea cu ajutorul eșantioanelor reduse se
aplică în special în cazul în care operațiunile de control antrenează distrugerea valorii
comerciale a produsului.

57. Criteriile privind gradul de dezvoltare și/sau de maturitate sunt verificate cu

ajutorul instrumentelor și metodelor prevăzute în acest scop de Hotărîrea Guvernului nr.
929 din 31 decembrie 2009 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Cerinţe de
calitate şi comercializare pentru fructe şi legume proaspete” sau în conformitate ghidul
explicativ din anexa nr. 3 la prezentul Regulament.
În cazul lipsei acestor mijloace de măsurare, după necesitate, inspectorul poate apela la
un laborator acreditat în domeniu, prezentînd eşantionul însoţit de „Actul de prelevare”
respectiv.

58. În cazul descoperirii unor defecte care conduc la neconformitatea produselor,

comerciantul sau reprezentantul acestuia sunt informați în scris în privința acestor
defecte și al procentajului reprezentat de acestea, precum și asupra motivelor pentru care
produsele sunt neconforme. Dacă este posibil să se asigure conformitatea produselor cu
cerinţele de comercializare prin modificarea marcajului, comerciantul sau reprezentantul
său trebuie informați despre acest lucru.

10 
 
 59. În cazul în care produsele prezintă defecte, se indică procentajul produselor
considerate neconforme cu cerinţele stabilite în Hotărîrea Guvernului nr. 929 din 31
decembrie 2009 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Cerinţe de calitate şi
comercializare pentru fructe şi legume proaspete”.

60. În urma controlului de conformitate, eșantionul global este pus la dispoziția

comerciantului sau a reprezentantului acestuia.

61. Organismul de control nu este obligat să restituie elementele eșantionului

global/compozit care au fost distruse în timpul efectuării controlului de conformitate.

11 
 
 Anexa nr. 1 (normativă)
La Regulamentul privind
controlul de conformitate şi
verificarea calităţii
fructelor şi legumelor proaspete

Certificat de conformitate cu cerinţele stabilite în Hotărîrea Guvernului nr.

929 din 31 decembrie 2009 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice
„Cerinţe de calitate şi comercializare pentru fructe i legume proaspete”.

1. Comerciant
Certificat de conformitate cu cerinţele
stabilite în Hotărîrea Guvernului nr. 929
din 31 decembrie 2009 cu privire la
aprobarea Reglementării tehnice
„Cerinţe de calitate şi comercializare
pentru fructe i legume proaspete
Nr. ........
2. Ambalatorul identificat pe ambalaj (dacă 3. Organismul de control
este altul decât comerciantul) 4. Locul în care se 5. Regiunea sau țara
efectuează de destinaţie
controlul/ţara de
origine (1)
6. Locul efectuării inspecţiei (transport, depozit
7.
etc.)
o intern
o import
o export

8. Colete (număr și 9. Tipul de produs 10. Categoria de 11. Greutatea totală în

tip) (varietatea dacă se calitate kg brută/netă
- precizează în normă)
-
Lotul menţionat mai sus este, la momentul eliberării, conform cerinţelor de comercializare în
vigoare.
Biroul vamal prevăzut:.................................Locul şi data eliberării...................................
Valabil pînă la (data):...........................................................................................................
Semnatar (numele cu
majuscule)………………………………………………………………………………..

Semnătura Ştampila autorităţii competente

13. Observaţii

(1) În cazul în care mărfurile sunt re-exportate, a se indica originea acestora în caseta 9

12 
 
 Anexa nr. 2 (normativă)
La Regulamentul privind
controlul de conformitate şi
verificarea calităţii
fructelor şi legumelor proaspete

Certificat de neconformitate cu cerinţele stabilite în Hotărîrea Guvernului nr. 929

din 31 decembrie 2009 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Cerinţe de
calitate şi comercializare pentru fructe și legume proaspete” nr______
Ministerul.................., Inspectoratul...................................
Eliberat la _______________________ (ziua, luna, anul)

1. Inspector constatator, funcţia__________________, legitimaţia nr.__________;

Inspector constatator, funcţia__________________, legitimaţia nr.__________;

Inspector constatator, funcţia__________________, legitimaţia nr.__________;

2. Agentul economic controlat sau reprezentantul acestuia____________________

Sediul___________, licenţa nr.__________, eliberată de__________________

3. Unitatea (filiala, punct de lucru)____________________, adresa____________

unde am fost primit de domnul/doamna_______________, în calitate de
______________, posesor/posesoare a/al actului de identitate_______seria______
nr.______, eliberat de__________la data de________Codul Personal___________

4. Obiectul controlului (descrierea

loturilor,*)__________________________________________________________

5. Сonstatări în timpul efectuării controlului, ziua___luna_____anul____ora________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

6. Obiecţii____________________________________________________________
__________________________________________________________________

Inspector Agentul economic controlat sau reprezentantul acestuia

_____________ _____________________________________________
13 
 
 Anexa nr. 3 (informativă)
La Regulamentul privind
controlul de conformitate şi
verificarea calităţii
fructelor şi legumelor proaspete

1. Determinarea conţinutului total de substanţe solubile sau zahăr (TSS) cu

ajutorul refractometrului.

În timpul formării pulpei fructelor, la multe specii, nutrienţii sînt depozitaţi ca amidon,
care în timpul procesului de coacere se transformă în zaharuri. Urmare progresului
procesului de coacere, creşte nivelul de zahăr.
Acest ghid descrie un test obiectiv pentru determinarea conţinutului total de substanţe
solubile (TSS) sau de zahăr într-un fruct, cu ajutorul refractometrului. Metoda este
specifică în special pentru fructe coapte, suculente, cu conţinut de zahăr semnificativ,
determinarea (TSS) fiind bazată pe capacitatea zaharurilor din suc de a devia.
Un refractometru măsoară (TSS) ca grade Brix în gradaţii de 0,1%. Există
refractometre de mînă, precum şi digitale pe bază de baterii. Toate modelele operează pe
principii similare. Cu toate acestea, instrucţiunile producătorilor trebuie să fie întotdeauna
respectate.
Unele refractometre compensează automat schimbările de temperatură, în timp ce
altele pot fi calibrate pentru a arăta cu precizie, la o temperatură fixă (de obicei 20 ° C).
Pentru a obţine valorile corecte la alte temperaturi decît 20° C, este necesar să se refere la
Tabelul Internaţional de Rectificare a Temperaturii (1974), care este furnizat de obicei cu
instrumentul.

<= MODEL LCD DIGITAL1

                                                            
1
Aceste instrumente sunt prezentate doar pentru informare. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
(OCDE) nu recomandă utilizarea unui model particular.
14 
 
 <= MODEL DE MÂNĂ

Refractometrele nu ar trebui să necesite în mod normal recalibrarea, cu toate acestea,

următoarele instrucţiuni de calibrare se pot dovedi utile.2 Dacă există orice dubiu cu
privire la exactitatea oricărei măsurări, este important să se consulte instrucţiunile
producătorului.
2. Utilizarea refractometrului
În funcţie de scopul analizei, câteva picături de apă distilată, soluţie de zaharoză sau de
suc sunt plasate pe suprafaţa prismei. Lichidul de pe placa prismei nu trebuie să conţină
bule sau particule din pulpă sau alte materii.
1) Modelul de mână: capacul prismei este închis. Pentru a obţine citirea corectă,
instrumentul este îndreptat spre lumina. Dacă este necesar, dispozitivul ocular este focusat
până când apare o imagine clară. Poziţia în care linia de demarcaţie între regiunile de
lumină şi întuneric traversează scară vertical, indică procentul de substanţă uscată solubilă
a măsurării.
2) Model digital LCD: se apasă butonul pentru a obţine măsurarea substanţelor
solubile în procente.
3. Verificarea şi re-calibrare la zero
Cerinte:
1) o sticla de apă distilată.
2) o sticla mică cu soluţie de zaharoză de 6% ce trebuie ferită de lumina zilei şi
utilizată în decurs de 48 ore de la preparare.
3) Câteva picături de apă distilată sunt plasate pe suprafaţa prismei.
4) Apă distilată ar trebui să indice o măsurare de zero. În caz contrar şi dacă este
posibil, refractometrul, trebuie să fie adaptat pentru a indica zero.
5) Placa prismei este ştearsă cu un şerveţel moale uscat fără puf.
6) Câteva picături de soluţie de zaharoză de 6% sunt plasate pe placa curată şi uscată a
prismei.
7) Refractometru ar trebui să indice o măsurare de 6%, în caz contrar:
a) este necesară o nouă soluţie de zaharoză de exact 6%.
b) refractometru necesită să fie reparat sau înlocuit.
4. Întreţinerea refractometrului
Sticla optică este relativ moale şi daunele pot apărea cu uşurinţă pe suprafeţele prismei.
Îngrijirea ar trebui efectuată în aşa fel încît să nu fie zgâriată prisma şi prin urmare
obiectele din metal şi sticlă ar trebui să fie ferite de suprafaţa prismei.

                                                            
2
 Textul descrie calibrarea, precum şi modul de funcţionare pentru refractometrele tradiţionale de mînă. Atunci cînd
este folosită bateria digitală / modele principale de operare, se aplică principii similare, totuşi, instrucţiunile
producătorilor trebuie să fie întotdeauna respectate.

 
15 
 
 Probele trebuie să fie şterse de pe instrument cât mai curând posibil cu apă distilată.
Prisma este sensibilă la baze şi acizi dacă sunt lăsate în contact cu aceasta, pentru orice
perioadă de timp. Bazele şi acizii ar trebui să fie spălate cu acurateţe cu un solvent adecvat
înainte de a fi clătite cu apă distilată şi şterse cu un şerveţel moale.
Periodic, este util de a şterge placa prismei cu alcool pentru a se asigura că nu este
lipiciosă. Alcoolul nu trebuie să fie utilizat pe modelele de refractrometre ce operează pe
bază de baterii.
Este întotdeauna recomandabil să păstraţi toate lichidele închise la căpătul prismei
refractometrului.

5. Eşantionarea
Pentru a evalua lotul selectat pentru inspecţie, prelevaţi o probă de cel puţin 10 fructe
din fiecare mărime la întâmplare din proba redusă. În cazul fructelor mici, ambalate în
ambalaje de desfacere (de exemplu, căpşuni, cireşe, vişine) se i-au 10 ambalaje de
desfacere şi cel puţin cinci fructe din fiecare ambalaj sau 10 eşantioane elementare în cazul
în care fructele sunt ambalate în vrac.
Cu toate acestea, fructele nu trebuie să aibă defecte, cum ar fi arsuri de soare şi
dăunători sau daune generate de boli, care ar fi putut afecta procesul de coacere.
6. Pregătirea eşantionului
Este important ca proba sucului utilizat pentru măsurarea substanţelor solubile în apă
este extrasă într-un mod uniform şi se i-a în considerare diferenţele naturale în distribuţia
de substanţe solubile în fructe, pentru speciile în cauză.
Deşi nu este posibil să se stabilească îndrumări precise pentru toate produsele care ar
putea fi testate, criteriul imperativ este că proba de suc trebuie să fie pe cât posibil
reprezentativă întregului fruct.
În cazul în care sînt prevăzute metode specifice de pregătire a eşantioanelor sau de
extracţie a sucului în cerinţele de comercializare, ele trebuie să fie urmate. În absenţa unor
astfel de îndrumări, pregatirea eşantioanelor şi extragerea sucului ar trebui să fie făcut
după cum urmează:

Mere, pere, De la fiecare fruct sunt

Piersici şi luate două felii
Nectarine longitudinale (de la
la capătul peduncului până
la capătul caliciului), una
din
partea cea mai colorată şi
una din partea opusă.
Miezul este eliminat. Felia
este stoarsă longitudinal
pentru a obţine un amestec
de suc de la toate regiunile.

16 
 
Caise, Prune Se taie fructele în jumătate.
Fiecare jumătate este
măsurată pentru a obţine un
amestec de suc din toate
regiunile.

Kiwi Tăiaţi pedunculul şi

capetele inflorescenţei la o
distanţă de 15 mm de la
fiecare capăt al fructelor şi
stoarceţi ambele felii
separat.

Pepene galben Utilizând un burghiu mic

de metal cu diametrul de (1
- 4 mm), o bucată de miez
de pepene galben ar trebui
să fie extras din regiunea
axei ecuatoriale. Ambele
capete ale miezului trebuie
eliminate, adică coaja şi
porţiunea pulpei desubt
coajă şi, de asemenea,
porţiunea cu seminţe din
pulpa moale. Porţiunea de
pulpă rămasă trebuie să fie
utilizată pentru a extrage
sucul pentru testare.

Alternativ, sînt luate două tranşe longitudinale (de la capătul peduncului până la
capătul caliciului), una din partea care a atins solul în timpul creşterii şi unul din partea
opusă. Din mijlocul tranşei, se taie o bucată de pulpă a fructului, cu miezul şi coaja
înlăturată. Pulpa rămasă este stoarsă pentru a extrage sucul pentru testare.

17 
 
 Struguri de masă
Sunt luate cel puţin 5 boabe de struguri din fiecare mănunchi sau ambalaje de
desfacere diferite. Aceste boabe pot fi stoarse şi testate individual sau împreună pentru a
obţine un amestec de suc. Cu toate acestea, este posibil să fie stors înterg mănunchiul.

Pepeni verzi
Se fac două tranşe longitudinale (de la capătul peduncului pînă la capătul caliciului),
unul din partea care a atins solul în timpul creşterii şi unul din partea opusă. Din partea de
mijloc a secţiunii se taie bucată de pulpă, cu miezul şi coaja înlăturate. Bucată de pulpă
tăiată se stoarce pentru a extrage sucul pentru testare.
Citrice
Se taie fiecare fruct în jumătate şi se a extrage tot sucul pentru testare.
Fructe mici, de exemplu, căpşune, cireşe, vişine
Cel puţin 5 fructe sunt luate din fiecare eşantion elementar sau din ambalajul de
desfacere din locuri diferite ale ambalajului. Aceste fructe pot fi stoarse şi testate
individual sau toate împreună pentru a obţine un amestec de suc din aceste fructe.
Roşii
De la fiecare fruct sunt luate două secţiuni longitudinale (de la capătul peduncului pînă
la capătul caliciului). Secţiunea este stoarsă longitudinal pentru a obţine un amestec de suc
din toată secţiunea.
Măsurare
Un număr egal de picături din sucul de fructe sunt amplasate pe placa prismei
refractometrului. Măsurarea pe scara prismei se observă pe zecimală. După fiecare
măsurare, placa prismei trebuie curăţită cu apă (distilată) şi ştearsă cu un şerveţel uscat cu
o ţesătură moale.
Rezultate
Este important ca să fie înregistrate toate rezultatele, cu o exactitate de pînă la
zecimale, precum şi toate detaliile referitoare la metoda, varietatea, stadiul de maturitate şi
gradul de coacere a produselor testate.

18 
 
 Fiecare măsurare a fructului, mănunchiului, eşantionului elementar sau a ambalajului
de desfacere este înregistrată. Se află media sumelor totale a tuturor măsurărilor efectuate
(rotungite la o zecimală) pentru a da o cifră medie.
În cazul în care, în primă etapă sucul este extras din două părţi ale fructului (de
exemplu, secţiuni longitudinale, zona axei ecuatoriale), cele două măsurări pentru fiecare
fruct individual sunt mediate. În a doua etapă suma totală a acestor măsurări ar trebui să
fie în medie (se rotunjeşte la o zecimală) pentru a da o cifră medie. Aceeaşi procedură este
posibilă în cazul fructelor mici sau struguri de masă în cazul în care un singur fruct sau
boabe pot fi măsurate.
În cazul în care valorile medii ale tuturor fructelor sunt egale sau mai mari decât limita
specificată în cerinţele de comercializare, lotul a atins nivelul minim de maturitate.
În cazul în care valorile medii de 3 sau mai multe dintre cele 10 fructe, mănunchiuri
sau ambalaje de desfacere sînt de cel puţin 10 % sub limita specificată în cerinţele de
comercializare, un al doilea eşantion trebuie să fie prelevat şi analizat cu alte fructe din
eşantionul redus sau dintr-o nou eşantion. Dacă media celor două eşantioane este de cel
puţin 10 % sub limita stabilită în cerinţele de comercializare, lotul nu atinge nivelul de
minim maturitate şi trebuie să fie respins şi nu se aplică nici o toleranţă.

Determinarea fermităţii fructului cu ajutorul penetrometu

Fermitatea unui fruct este determinată de starea de maturitate şi coacere şi poate fi
influenţată de soi, precum şi regiunea de producţie şi condiţiile de creştere.
Penetrometrele sînt utilizate de către producători, ambalatori şi distribuitori pentru a
determina stadiul de maturitate a unui fruct şi în comerţul cu amănuntul pentru a determina
palatabilitatea pentru consumator şi termenul de valabilitatea pentru propria evidenţă.
Determinarea fermităţii unui fruct, prin intermediul penetrometrului se bazează pe
presiunea necesară pentru a împinge un piston de dimensiuni specificate în pulpa fructului
până la o adâncime specifică.
Materialul
Penetrometrele au un cadran de
măsurare calibrate în măsurări metrice
(kg) şi imperiale (lbs) şi pot fi utilizate
pentru a acoperi diferite intervale de
presiune corespunzătoare pentru
măsurarea fructelor moi sau mai dure,
în funcţie de soi şi stadiul de
maturitate a produsului care urmează
să fie testat.
PENETROMETRU DE MÂNĂ3

Penetrometru este echipat cu trei pistoane detaşabile:

- Unul de 8 mm (½ cm ²) în diametru, în general utilizat pentru testarea fructelor mai
moi (de exemplu, piersici, nectarine, prune),
- Unul de 11 mm (1 cm ²) în diametru, în general utilizat pentru testarea fructelor mai
dure (de exemplu, mere, pere) şi
                                                            
3
 Aceste instrumente sînt prezentate doar pentru informare. OCDE nu recomanda utilizarea unui model
particular
19 
 
 - Un piston indicat pentru utilizarea în testarea avocado
În mod ideal, penetrometru ar trebui montat pe un cadru de foraj (perforator) fix şi
rigid pentru a se asigura că presiunea este aplicată într-un ritm constant controlat şi la un
unghi constant faţă de fruct, adică pe verticală în jos. Acest lucru este mai greu de realizat
atunci când se utilizează un penetrometru de mână.
Dacă nu este practic să se utilizeze un penetrometru montat pe un suport şi este necesar
să se utilizeze unul de mână în cîmp sau în piaţă, atunci trebuie să fie asigurată aplicarea
corectă şi uniformă a presiunii când se fac măsurări. Metoda este aceeaşi pentru
penetrometrele manuale şi cele montate şi trebuie să fie identice pentru fiecare element
testat în scopul de a obţine rezultate consistente. Dacă testarea se face într-un laborator,
trebuie utilizat un penetrometu montat.
Eşantionare
Pentru a evalua lotul selectat pentru inspecţie, să ia un eşantion de cel puţin 10 fructe
la întâmplare din eşantionele reduse. Cu toate acestea, fructele nu trebuie să aibă defecte,
cum ar fi arsuri de soare şi dăunători sau daune generate de boli, care ar fi putut afecta
procesul de coacere.
Pregătirea eşantionului
Din două părţi opuse ale mijlocului fructului se va elimina coaja cu o marime de până
la 2 cm ² .
În cazul în care fructul este de diferite culori, de exemplu, merele, testele trebuie să fie
efectuate în baza porţiunilor suprafeţei colorate şi celor mai puţin colorate.
Măsurarea
Ţineţi ferm fructul cu o mână, aşezaţi-l pe o suprafaţă rigidă, cum ar fi pe masă sau pe
farfurie.
Alegerea dimensiunii pistonului şi scară de măsurare utilizată vor depinde de tipul şi
varietatea produsului testat şi starea sa de maturitate şi coacere.
În cazul în care dimensiunea pistonului este prevăzută în cerinţele de comercializare,
atunci de folosită mărimea indicată.
Se recomandă ca dimensiunea pistonului şi scara de măsurare folosită, ar trebui să
ofere rezultate medii.
Aduceţi penetrometrul la zero şi puneţi capătul pistonului pe pulpă, în zona decojită a
fructului. Aplicaţi o presiune constantă descendentă până când pistonul a pătruns în pulpa
fructului până la jumătatea pistonului. Presiunea trebuie să fie lentă şi constantă, deoarece
mişcările neregulate riscă să ofere rezultate nesigure. Scoateţi pistonul şi notaţi rezultatele
măsurării, rotungită pînă la zecimale.
Repetaţi procedura din partea opusă a aceluşi fruct, după ce aţi readus penetrometru la
zero.
Este foarte important efectuarea uniformă şi atentă a tuturor testelor pentru obţinerea
unor rezultate precise.
Rezultatele
Este important să se înregistreze rezultate cu o exactitate de pînă la zecimi, precum şi
toate detaliile referitoare la dimensiunea pistonului, scara de măsurare, varietatea, stadiul
de maturitate şi gradul de coacere a fructelor testate.
În primul rînd pentru cele două măsurări efectuate pentru fiecare fruct se calculează
valoarea medie. În a doua etapă se sumează aceste măsurării si se calculează valoarea
medie cu o exactitate de pînă la zecimi.
20 
 
 În cazul în care valorile medii ale testelor efectuate pentru toate fructele sunt egale sau
mai mici decât limita specificată în cerinţele de comercializare, înseamnă că lotul a atins
nivelul minim de maturitate.
În cazul în care valorile medii a 3 sau mai multe din cele 10 fructe sunt de cel puţin 10
% mai sus decît limită specificată în cerinţele de comercializare, trebuie prelevat încă un
eşantion şi comparat cu alte fructe din eşantionul redus sau dintr-un eşantion nou. Dacă
media celor două eşantioane este mai mare decât limită specificată în cerinţele de
comercializare, lotul nu atinge nivelul minim de maturitate şi trebuie să fie respins. Nici o
toleranţă se aplică.

Determinarea acizilor din fructe prin titrare şi calculul raportului de zahăr/acizi

Anume raportul zahăr/acid contribuie la atribuirea pentru fructe a aromei lor
caracteristice şi fiind şi un indicator de maturitate comercială şi organoleptică. La
începutul procesului de coacere raportul zahăr / acid este scăzut, din cauza conţinutului
scăzut de zahăr şi conţinutului ridicat de acid de fructe, gustul este acru. În timpul
procesului de coacere, acizii din fructe se diminuează, astfel creşte conţinutul de zahăr şi
raportul zahăr/acid ajunge la o valoare mai mare. Fructele răscoapte au un nivel foarte
scăzut de acid şi, prin urmare, le lipseşte o aromă caracteristică.
Titrarea este un proces chimic ce se utilizează pentru constatarea cantităţii de
substanţe într-o probă, de exemplu, acizii, prin utilizarea unui reactiv contra-activ, de
exemplu, un alcalin (NaOH).
Odată ce a fost determinat nivelul de acid într-o probă, se poate de determinat raportul
de zahăr/acid.

Există două metode specifice de determinare acidităţii fructelor prin titrare:

- Prin folosirea unui indicator de culoare;
- Metoda potenţiometrică, folosind un pH-metru, care ar trebui să fie utilizat pentru
sucurile foarte colorate.
Material:
- O eprubetă gradată cu capacitatea de 25 sau 50 ml sau o eprubetă automată. O pipetă
de 10ml, paharul de laborator (250ml), un filtru (pînză sau un filtru fin) şi un extractor
sau un omogenizator.
-O sticla de apă distilată.
-Hidroxid de sodiu (NaOH): Soluţie standard de laborator de 0.1M care este folosită la
titrare, este considerată ca fiind diluată, şi poate fi uşor achiziţionate în acest context.
- Fenolftaleină: soluţie de fenolftaleină de 1% g/v în 95% v/v de etanol, care este
inflamabilă şi toxică dacă este ingerată. Este folosită doar în cazul metodei unde se foseşte
un indicator de culoare.
- indicator cu dungi: Pentru a verifica punctul exact de neutralitate ar trebui să fie
utilizat un indicator cu dungi. Nu este necesar să fie utilizat un astfel de indicator în cazul
în care este folosit un pH-metru.
Eşantionarea
Pentru a evalua lotul selectat pentru inspecţie, se va preleva la întâmplare din
eşantionul redus cel puţin 10 fructe din fiecare mărime. Cu toate acestea, fructele trebuie
să fie fără defecte, cum ar fi arsuri de soare şi dăunători sau daune cauzate de boli, care ar
fi putut afecta procesul de coacere normală.
21 
 
 Pregătirea eşantionului
În funcţie de tipul de produs, fie tăiaţi în jumătate fructul şi stoarceţi sucul cu ajutorul
unui extractor sau un storcător de exemplu citrice sau se omogenizează pulpa într-o pastă.
Sucul tuturor fructelor stoarse este amestecat.
Coaja şi partea consistentă a fructului nu ar trebui să fie incluse; partea consistentă este
filtrată prin-o pînză moale sau filtru fin încât să fie extras suc pe cât de mult posibil.
Utilizaţi o pipetă de 10 ml curată şi uscată. Prelevaţi 10ml de suc şi puneţi-l o într-un
pahar de laborator de 250ml. Folosiţi o altă pipetă curată şi uscată pentru a preleva 50 ml
de apă distilată şi adaugăţi-o la sucul din paharul de laborator.
Măsurare
Metoda care foloseşte un indicator de culoare
Se adaugă din pipetă care este folosită în special în acest scop, 3 picături de
fenolftaleină la sucul/soluţia de apă în fiecare pahar de laborator.
Asiguraţi-vă că paharul de laborator este închis şi folosind o pâlnie se toarnă soluţia de
NaOH de 0.1M în paharul de laborator până când ajunge la gradaţia zero. Nu vărsaţi
soluţia pe piele.
Se titrează soluţia NaOH în suc/soluţie de apă (folosind o eprubetă gradată de 25ml
sau o eprubetă automată). Trebuie de avut grijă ca soluţia de NaOH să fie picurată direct
în soluţia suc/apă şi să nu se prelingă pe peretele eprubetei, altfel rezultatele pot fi eronate.
În timpul procedurii de titrare, soluţia din paharul de laborator trebuie să fie agitată
continuu pentru a o pastra bine amestecată. Acest lucru este esenţial, în special atunci când
soluţia este aproape neutră. Este important să se determine foarte exact cînd soluţia este
neutră sau în punctul final al titrării. Indicatorul fenolftaleinei se schimbă foarte rapid de la
incolor la roz şi punctul final al titrării poate fi uşor ratat, ceea ce va oferi o măsurare
inexactă. Este important, aşadar, că spre sfârşitul procedurii de titrare, soluţia de NaOH să
se adauge picătură cu picătură.
Utilizarea fenolftaleinei ca indicator, punctul de neutralitate este atins atunci când se
schimbă culoarea indicatorului de la incolor la roz. Culoarea indicatorului trebuie să
rămînă stabilă (timp de 30 de secunde) şi să fie de culoarea roz deschis atunci când e
vizualizată de pe un fundal alb. Cu toate acestea, nunaţa poate varia în funcţie de tipul de
suc testat. Dacă punctul de neutralitate este omis, şi anume culoarea indicatorului este prea
întunecată, testul nu este acceptabil şi trebuie să fie repetat. Un indicator cu dungă ar
trebui să fie utilizat pentru a evita punctul neutru pH de 8.1.
- Citeşte valoarea cantităţii de soluţiei NaOH folosite (titrul) pe eprubeta de laborator
şi înregistraţi această cifră.
- Reumpleţi eprubeta de laborator pentru fiecare test ulterior.
- Curăţaţi echipamentele bine şi clătiţi cu apă distilată. Detergenţii nu trebuie să fie
utilizaţi.
Notă: Atunci când se testează sucuri foarte acide de exemplu, de lămîe şi lămîi verzi,
este necesară o cantitate mai mare de NaOH. Prin urmare, atunci cînd soluţia de NaOH
ajunge la marcajul de 25ml, eprubeta de laborator trebuie reumplută aşa cum este descris
mai sus. Când se atinge punctul final, măsurările sunt sumate şi înregistrate pentru a
reprezenta o cifră comună cu cantitatea de soluţie de NaOH folosită pentru fiecare
procedură de titrare.
Metoda care foloseşte un pH-metru

22 
 
 Punctul de neutralitate, adică punctul final al titrării poate fi determinat şi cu ajutorul
unui pH metru. Metoda care va fi utilizată depinde de instrucţiunile tehnologice ale
producătorului, dar metoda respectivă va oferi aspecte generale.
Verificarea pH-metrului
- Asiguraţi-vă că pH-metrul s-a încălzit înainte de utilizare - aproximativ 30 de minute.
- Scoateţi electrodul din apă distilată şi puneţi-l în paharul de laborator de stocare şi
uscaţi-l.
- Plasaţi electrodul într-un pahar de laborator ce conţine o soluţie-tampon de pH 7 şi
calibraţi pH-metru la aceeaşi cifră.
- Ori de câte ori sînt efectuate măsurări, se va asigura că electrodul nu este în contact
cu laturile sau baza paharului de laborator.
- Scoateţi electrodul şi - după clătire cu apă distilată – puneţi-l în soluţia care urmează
să fie testată; electrodul nu trebuie fie în contact cu sticla paharului de laborator.
Măsurarea
Asiguraţi-vă că paharul de laborator este închis şi folosind o pâlnie se toarnă soluţia de
NaOH de 0.1M în paharul de laborator până când ajunge la gradaţia zero. Nu vărsaţi
soluţia pe piele.
Titraţi încet soluţia de NaOH în suc/soluţie de apă (cu o eprubetă de laborator de 25ml
sau cu o eprubetă de laborator automată). Trebuie de avut grijă ca soluţia de NaOH să fie
picurată direct în soluţia suc/apă şi să nu se prelingă pe peretele eprubetei, altfel
rezultatele pot fi eronate. În timpul procedurii de titrare, soluţia din paharul de laborator
trebuie să fie agitată continuu pentru a o pastra bine amestecată. Acest lucru este esenţial,
în special atunci când soluţia este aproape neutră. Este important să se determine foarte
exact cînd soluţia este neutră sau în punctul final al titrării. Indicatorul fenolftaleinei se
schimbă foarte rapid de la incolor la roz şi punctul final al titrării poate fi uşor ratat, ceea
ce va oferi o măsurare inexactă. Este important, aşadar, că spre sfârşitul procedurii de
titrare, soluţia de NaOH să se adauge picătură cu picătură.
Folosind un pH-metru, în timpul procedurii de titrare indicii pot varia aproximativ
între 4 sau 5. Când ajunge la 7, urmăriţi în continuare cu atenţie. Punct de neutralitate sau
punctul final al titrării este atins atunci când valoare indicilor pH-metrului este de 8.1.
Dacă aceast indice este depăşit, testare nu este acceptabilă şi trebuie să fie repetată.
- Atunci cînd pH-metru indică 8.1, se înregistrează cantitatea de soluţie NaOH folosită.
- Scoateţi electrodul şi clătiţi-l în apă distilată pentru a putea fi folosit pentru următorul
test. Nu permiteţi contaminarea acestuia.
- Reumpleţi eprubeta de laborator pentru fiecare test ulterior.
- Curăţaţi şi clătiţi bine echipamentele cu apă distilată. Nu se permite utilizarea
detergenţilor.
Notă: Atunci când se testează sucuri foarte acide de exemplu, de lămîe şi lămîi verzi,
este necesară o cantitate mai mare de NaOH. Prin urmare, atunci cînd soluţia de NaOH
ajunge la marcajul de 25ml, eprubeta de laborator trebuie reumplută aşa cum este descris
mai sus. Când se atinge punctul final, măsurările sunt sumate şi înregistrate pentru a
reprezenta o cifră comună cu cantitatea de soluţie de NaOH folosită pentru fiecare
procedură de titrare.
Calcularea Raportului de Zahăr/Acid
Valoarea gradelor Brix a unui fruct poate fi obţinută înainte de calcularea raportului
zahăr/acid.
23 
 
 Calculele pentru determinarea raportului zahăr/acid a tuturor produselor sunt la fel, dar
odată ce unele produse conţin acizi diferiţi, pentru fiecare calcul trebuie să se aplice
coeficientul de multiplicare corespunzător. Unele produse pot să conţină mai multe tipuri
de acizi, însă este testat doar acidul cu cea mai mare concentraţie. O listă a acestor acizi şi
a ceficienţilor de multiplicare se determină după cum urmează.

Coeficienţii pentru: - acid citric: 0.0064 (Citrice)

- acid malic: 0.0067 (Mere)
- acid tartaric: 0.0075 (Struguris)
Folosind acidul citric ca un examplu, 1ml 0.1M NaOH este echivalent 0.0064g de acid
citric.
Resultatele exprimate ca procente de acid:
 
titrul coeficientul acidului 100
procentajul de acid
10  ml de suc
valoarea °Brix
raportul zahăr/acid
procentajul de acid

Sau rezultatele exprimate ca acid în gram / litru:

titrul coeficientul acidului 100 10
acid g/l  
10  ml de suc

valoarea °Brix 10
raportul zahăr/acid  
valoarea de acid g/l

Exemplu: În cazul acidului citric rezultatul trebuie să fie exprimat ca:

Procentajul de acid citric Acid gram/litru

Titru 0,0064 100

procentajul de acid citric   Titru 0,0064 100 10
l0  ml de suc acid citric g/l  
10  ml de suc

Această formulă poate fi simplificată la: Această formulă poate fi simplificată la:
procentajul de acid citric titru 0,0064 acid citric g/l titru 0,64

valoarea °Brix valoarea °Brix 10

raportul de zahăr/acid raportul de zahăr/acid
procentajul de acid acid citric g/l

Rezultate
24 
 
 Este important să înregistreze rezultatele, rotungite cu o zecimală, precum şi toate
detaliile referitoare la metodă, varietate şi la stadiul de maturitate şi gradul de coacere a
produselor testate.
Dacă rezultatul atinge limita specificată în cerinţele de comercializare, lotul a atins
nivelul minim de maturitate.
Dacă rezultatul este de cel puţin 10 la sută sub / peste limita specificată în standard, o a
doua probă trebuie să fie prelevată şi analizată din eşantionul redus sau dintr-un eşantion
nou. Dacă media celor două eşantioane este sub / peste limitele indicate în standard, lotul
nu întruneşte nivelul de maturitate minim şi trebuie să fie respins. Nu se aplică nici o
toleranţă.
Îndrumări referitoare la Sănătate şi Siguranţă
Hidroxidul de sodiu (NaOH), în forma sa nediluată este extrem de coroziv pentru
ţesutul corpului. Contactul cu pielea provoacă iritaţii aproape imediat şi contactele
continue provoacă arsuri. Soluţia molară de 0.1 utilizată în acest test este mult mai sigură.
Cu toate acestea, se recomandă să fie purtate haine protectoare atunci când se utilizează
asemenea soluţie, şi să fie utilizată doar într-o încăpere bine aerisită.
Fenolftaleina este foarte inflamabilă şi ar trebui să fie utilizată cu grijă. Ar trebui să
fie stocată şi utilizată departe de flăcări deschise sau alte surse de ardere. Aceasta este
toxică dacă este ingerată.

DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE SUC

Conţinutul de suc este un parametru esenţial pentru a determina calitatea diferitor
fructe, în special pentru citrice.
Material
- Extractor sau storcător de suc (storcător de uz casnic, storcător simplu, centrifugă de
uz casnic)
- Filtru (pînză moale, filtru fin sau sită)
- Cântar
- Pahar de laborator gradat
Prelevarea de probe
Pentru a evalua lotul selectat pentru inspecţie, se prelevează un eşantion de cel puţin 2
kg de fructe de fiecare mărime în mod aleatoriu din eşantionul redus.
Cu toate acestea, fructele trebuie să fie lipsite de defecte, cum ar fi arsuri de soare şi
dăunători sau urme ale daunelor cauzate de boli, care ar putea afecta procesul normal de
maturaţie.
Pregătirea eşantionului
Tăiaţi fructele în jumătate transversal, şi stoarceţi fiecare jumătate cu un extractor sau
un storcător de fructe pentru a extrage tot sucul. Sucul extras, este apoi filtrat prin pînză,
filtru fin sau sită.
Măsurare
Determinaţi greutatea totală (1g la cîntar) a
- Fructului
- Paharului de laborator gradat
- Sucului extras

Conţinutul de suc se calculează după cum urmează:

25 
 
 cantitatea totală de suc  în grame greutatea paharului de laborator
procentajul de suc  100
greutatea totală a fructului  în grame

Rezultate
Este important să se înregistreze rezultatele, rotungite cu o zecimală, precum şi toate
detaliile referitoare la metoda, varietatea şi la stadiul de maturitate şi gradul de coacere a
produselor testate.
Dacă rezultatul este egal sau mai mare decât limita specificată în standard, lotul a atins
conţinutul minim de suc.
Dacă rezultatul este de cel puţin 10 % sub limita specificată în standard, este nevoie de
o a doua probă, care urmează să fie prelevată şi analizată cu alte fructe din eşantionul
redus sau dintr-un eşantion nou. Dacă media celor două eşantioane este sub limita
specificată în standard, lotul nu întruneşte conţinutul minim de suc şi trebuie să fie respins.
Nici o toleranţă nu se aplică.

Determinarea conţinutului de substanţă uscată prin metoda de laborator de

referinţă sau metoda rapidă cu ajutorul cuptorului cu microunde :
Introducere: Metoda de determinare a procentului de substanţă uscată constă în
uscarea probei într-un (vacuum) cuptor la 70 °C pînă cînd cântăririle consecutive,
efectuate la intervale de 2 h variază cu cel puţin 3 mg (Metodele AOAC 1980). Deşi mai
multe probe pot fi uscate în acelaşi timp, această metodă are dezavantajul necesităţii
uscării eşantioanelor timp de noapte, pentru a finisa testul.
Tehnologia de uscare cu ajutorul cuptorului cu microunde are meritele sale datorită
vitezei sale, simplităţii, costurilor reduse, şi repetabilitate, însă rezultă în uscarea localizată
şi oferă o variabilitate ridicată a timpului de uscare, ce depinde de setările de putere şi tipul
eşantionului.
Metodă de laborator de referinţă se utilizează în cazul litigiilor.

Determinarea conţinutului de substanţă uscată prin metoda de referinţă de

LABORATOR:
Această metodă permite de a determina pierderea din masa fructului în timpul
procesului de deshidratare.
Materiale şi instrumente:
- Cântar analitic, cu gradaţie de 0.01g (coeficientul de eroare fiind de aproximativ 0.1 -
0.3% de substanţă uscată)
- (Vacuum) Cuptor cu debitul aerului de 60 °C - 105 °C
-Desicator
-Spatulă sau o lingură
- capsulă Petri (8 cm în diametru)
-Cuţit
- maşină de tăiat, Masini de cojit legume sau răzătoare
- Procesator de produse alimentare cu lamă de tocare sau răzătoare.
-Calculator, fişă tehnică de date
EŞANTIONARE

26 
 
 Pentru a evalua lotul selectat pentru inspecţie, se prelevează un eşantion de cel puţin
15 de fructe din eşantionul redus.
Cu toate acestea, fructele trebuie să fie tari şi fără defecte, cum ar fi arsuri de soare şi
dăunători sau daune cauzate de boli, care ar fi putut afecta procesul normal de coacere.
PROCEDURA
De fiecare dată când probele sunt cântărite, acestea trebuie să fie controlate până la cel
mai apropiat centigram.
Cântăriţi şi numerotaţi şi fiecare capsulă Petri (câte una pentru fiecare fruct ales) şi
notaţi greutatea (A).
Pregătirea fructului:
Se prelevează un eşantion de 10 grame de pulpă folosind maşina de tăiat / maşina de
decojire / răzătoarea. Eşantionul va fi prelevat prin înlăturarea feliilor subţiri de pulpă (cu
grosimea 1,5 - 2mm) din împrejurul secţiunii.
În cazul fructelor de avocado sau kiwi, acestea trebuie sa fie pregătite în modul
următor:
Fructele de avocado: Se taie fructele de-a lungul diametrului longitudinal, eliminaţi
seminţele şi tegumentul seminal şi îndepărtaţi pielea exterioară fără a decoji pulpa.
Grosime feliei ar trebui să fie 2mm. Trebuie preşevat un eşantion cu o greutate totală de 20
de grame. Decojirea trebuie făcută de pe partea unui sfert.
Kiwi: Se taie fructele de-a lungul diametrului ecuatorial. Grosimea secţiunii trebui să
fie de 3mm. Din fiecare fruct se prelevează un eşantion cu greutatea totală de 10 - 20 de
grame.
Puneţi secţiunile pe capsula Petri şi tăiaţi secţiunile în bucăţi mai mici, în vederea
facilitării procesului de uscare. Notaţi greutatea totală a eşantionului şi a capsulei Petri (B).
Cântărirea trebuie efectuată imediat după plasarea eşantionului pe capsulă pentru a evita
pierderea apei.
Cuptorul trebuie încălzit la temperatura necesară înainte ca eşantioanele să fie puse în
interior. (Trebuie plasat un termometru într-un pahar plin de ulei vegetal, în interiorul
cuptorului pentru a obţine valori cît precise a temperaturii).
Pentru a reduce efectul reacţiei Maillard (reacţie chimică între aminoacizi şi zahăr),
cuptorul cu microunde ar trebui să opereze cu o temperatură relativ scăzută.
Se usucă eşantionul în cuptor, cu un flux de aer de 70 ° C până când se atinge o
greutate constantă (în jur de 4 - 6 ore).
În cazul fructelor de avocado sau kiwi, uscarea trebuie să se facă în modul următor:
Fructele de avocado: 60 °C pînă când se atinge o greutate constantă (în jur de 18
ore),
Kiwi: 65 °C pînă când se atinge o greutate constantă (în jur de 8 ore).
După uscare, se cântăreşte eşantionul şi se notează greutatea totală a eşantionului uscat
şi a capsulei Petri (C). Cântărirea trebuie efectuată timp de 15 de minute de la scoaterea
eşantioanelor din cuptor.
CALCULAREA
Procentajul substanţei uscate se calculează după cum urmează :

C A
procentajul de  substanță uscată 100 
B A

27 
 
 A = greutatea capsulei Petri
B = greutatea totală a eşantionului proaspăt + greutatea capsulei Petri
C = greutatea totală a eşantionului uscat + greutatea capsulei Petri

REZULTATE
Este important să înregistreze rezultatele, rotungite cu o zecimală, precum şi toate
detaliile referitoare la metoda, varietatea, stadiul de maturitate şi gradul de coacere a
produselor testate.
În cazul în care valorile medii ale tuturor fructelor sunt egale sau mai mari decât limita
specificată în standard, lotul a atins nivelul minim de maturitate.
În cazul în care valorile medii a cel puţin 30% din fructe sunt de cel puţin 10 la sută
sub limita specificată în standard, o a doua probă trebuie să fie prelevată şi analizată cu
alte fructe prelevate din eşantionul redus sau dintr-un eşantion nou. Dacă media celor două
probe este sub limita specificată în standard, lotul atinge nivelul de maturitate minim şi
trebuie să fie respins. Nu se aplică nici o toleranţă.

METODA RAPIDĂ DE DETERMINARE A CONŢINUTULUI SUBSTANŢEI

USCATE FOLOSIND CUPTORUL CU MICROUNDE
Această metodă permite de a determina pierderea din masa fructului în timpul
procesului de deshidratare.
Materiale si instrumente:
- Cântar analitic, cu gradaţie de 0.01g (coeficientul de eroare fiind de aproximativ 0.1 -
0.3% de substanţă uscată)
- Cuptor cu microunde, (putere de 800 W)
- Spatulă sau o lingură
- Capsulă Petri (8 cm în diametru)
-Cuţit, maşină de cojit legume
-maşină de tăiat, procesator de produse alimentare cu lamă de tocare sau răzătoare
-Calculator, fişă tehnică de date

EŞANTIONARE
Pentru a evalua lotul selectat pentru inspecţie, să prelevează o probă de cel puţin 10
fructe de fiecare mărime, aleatoriu, din eşantionul redus. Cu toate acestea, fructele trebuie
să fie tari şi fără defecte, cum ar fi arsurile de soare şi dăunători sau daune cauzate de boli,
care ar fi putut afecta procesul normal de coacere.
PROCEDURA
Se cântăreşte un vas gol şi se înregistrează greutatea sa ca greutate proprie (A).
Se taie fructul longitudinal în două părţi şi se elimină seminţele şi tegumentul seminal.
Dintr-o parte a fructului, cu ajutorul maşinii de tăiat se taie o secţiune cu grosimea de
1.5 mm (în jur de 5 -10 grame).
Plasaţi secţiunile în capsule Petri fără a le suprapune. Sînt necesare capsule Petri
separate pentru fiecare fruct.
Se cântăreşte fiecare dispozitiv de sticlă care conţine eşantionul şi se notează greutatea
(B).
Puneţi diapozitivele de sticlă în cuptorul cu microunde. Trebuie să se verifice în
prealabil, dacă pentru această secţiune de eşantion procedura de uscare este constantă şi
28 
 
nu va apărea o coloraţie maro din cauza arderii. Introduceţi pentru cuptorul cu microunde
o putere de 800 W şi după 4 minute, cîntăriţi eşantionul fără al lăsa să se răcească în
desicator. Reintroduceţi eşantionul în cuptorul cu microunde timp de 1 minut şi apoi se
cântăreşte din nou. Repetaţi procesul până când greutatea este constantă sau diferenţa de
masă între cele două cântăriri succesive nu este mai mare de 0,5 mg. Timpul total al
deshidratării variază între 4 şi 7 minute. Greutatea finală va fi (C).
CALCULAREA:
Se calculează conţinutul de substanţă uscată, după cum urmează:
Procentajul substanţei uscată = (C-A) x 100
(B-A)
A = greutatea capsulei Petri
B = greutatea eşantionului în stare proaspătă + greutatea capsulei Petri
C = greutatea eşantionului uscat + greutatea capsulei Petri
REZULTATE
Este important să înregistreze rezultatele, rotungit la o zecimală, precum şi toate
detaliile referitoare la metodă, setări de alimentare, varietate, gradul de maturitate şi gradul
de coacere a produselor testate.
În cazul în care măsurările pentru fructele testate sunt egale sau mai mari decât limita
specificată în standard, lotul a atins nivelul minim de maturitate.
În cazul în care se situează sub valorile limită specificate în standard, înainte ca lotul să
fie respins trebuie prelevat un nou eşantion din eşantionul redus sau dintr-un nou eşantion
şi analizate cu ajutorul metodei de referinţă de laborator.

DETERMINAREA cantităţile totale de solide solubile prin VIS-NIR

Pentru a determina datele optime ale recoltării, precum şi evoluţia calităţii fructelor în
perioada de post-recoltare, există metode rapide non-distructive. Spectroscopia optică în
spectrul vizibil (VIS) şi cel infraroşu (NIR) permit studierea proprietăţilor calităţii
produselor agricole.
Semnătura spectrală a fructelor şi legumelor indică în regiunea de 400 la 1100 nm
două benzi dominante de absorbţie. Prima dintre ele este banda de absorbţie a clorofilei la
aproximativ 670 nm în domeniul spectral VIS (400-750 nm), absorbţia suplimentară între
500 şi 600 nm este cauzată de pigmenţi roşii. A doua bandă de absorbţie se datorează apei
la aproximativ 970 nm în domeniul spectral NIR (750 - 1100 nm), aproape de banda de
absorbţie a apei, zaharul şi alţi carbohidraţi contribuie la absorbţia suplimentară a luminii
în domeniul NIR.
Există multe studii cu privire la calitatea produselor alimentare prin utilizarea
spectroscopiei VIS-NIR, analizând spectrele de reflexie şi de transmisie a fructelor
proaspete. S-a ajuns la concluzia că ar fi posibil să se stabilească simultan, conţinutul de
solide solubile, zaharuri şi clorofilă, cu un spectru unic de la 400 la 1000 nm, care ar
permite dezvoltarea multidimensională de anticipare a doleanţelor consumatorilor.
Pentru a determinarea parametrilor de calitate pentru fructele proaspete atunci cînd
informaţia cu privire la calitate este cerută, este necesară adaptarea specifică a senzorului
de sondă în dependenţă de speciile de fructe. Culoarea care este influenţată de conţinutul
de clorofilă în coaja fructelor şi de ţesutul de celule adiacent, poate fi determinată prin
utilizarea unui senzor de sondă pentru măsurarea gradului de reflexie difuză de pe
suprafaţa fructului. Cu toate acestea, determinarea parametrilor de calitate internă precum
29 
 
conţinutul TSS necesită utilizarea unei sonde senzor de transmisie a luminii, parţială sau
totală, prin fructe. Durata traiectoriei luminii prin celulele ţesutului fructului, precum şi
caracteristicile morfologice ale fructului afectează măsurarea spectrală.
Pentru lungimea de undă de la 400 la 1100nm sunt disponibile spectrometre
miniaturale cu senzori fotometrici pe baza de siliciu ataşaţi.
Prin urmare, aceaste spectrometre sînt preconizate a fi atractive pentru aplicaţii
agricole.
Dat fiind faptul că metoda descrisă mai sus este o metodă indirectă de a stabili
parametrii de calitate, este necesar să se stabilească pentru fiecare specie, zonă de creştere
,sezonul şi varietatea, o curbă de calibrare, ajustate la rezultatele obţinute prin metode de
laborator de referinţă.

Determinarea conţinutului de amidon în mere şi pere, utilizînd soluţia de iod

În timpul formării pulpei fructelor, nutrienţii sunt depozitaţi ca amidon, care în timpul
procesului de maturare este transformat în zaharuri. Înaintarea procesului de maturare duce
la diminuarea nivelului de amidon.
Acest ghid descrie testul cu ajutorul căruia se determină cantitatea de amidon în pulpa
unui fruct folosind o soluţie de iod. Culoarea iodului se transformă într-o culoare albastră-
negruie, atunci când iodul vine în contact cu amidonul. Astfel în timpul evoluării
procesului de coacere amidon se transformă în zahăr, şi culoarea albastră-negruie devine
mai puţin proeminentă. Procesul de coacere are loc de obicei începînd din miezul fructului
spre coajă. Aria din jurul miezului fructului copt va fi albă, dacă este tratată cu iod. Dar
sînt posibile şi alte modele în funcţie de soi (de exemplu, o stea în creştere în jurul
miezului).
Acest test este adecvat a fi folosit pentru fructe precum merele, şi într-o măsură mai
mică pentru pere. Dar este util doar pentru a determina gradul de coacere a fructelor în
momentul recoltării. La etapele ulterioare de comercializare, conţinutului de amidon -
chiar a fructelor subdezvoltate şi necoapte, poate fi scăzut, cu toate că fructul nu este copt
suficient.
Materiale
-Soluţie de iod
Soluţia de iod se prepară prin dizolvarea a 10g de iodură de potasiu în 30ml de apă
distilată şi apoi se adugă 3g de iod. După ce iodul s-a dizolvat se face un amestec pînă la 1
litru prin adăugarea apei distilate de 10 ° - 30 ° C. Această soluţie poate fi păstrată până la
6 luni într-un loc rece şi ferit de lumină la o temperatură de (4-7 °C).
Notă: preparatele chimice şi soluţia preparată trebuie să fie ferite de piele şi ţesături.
Prelevarea probelor
Pentru a evalua lotul selectat pentru inspecţie, să prelevează o probă de cel puţin 10
fructe de fiecare mărime, aleatoriu, din eşantionul redus. Cu toate acestea, fructele trebuie
să fie tari şi fără defecte, cum ar fi arsurile de soare şi dăunători sau daune cauzate de boli,
care ar fi putut afecta procesul normal de coacere.
Prepararea probei
Folosind un cuţit ascutit fiecare fruct este secţionat în jumătate. Este foarte important
ca fructele să fie tăiate cu acurateţe, fără vătămări adiţionale a pulpei sau coajei. Aceste
vătămări provoacă eliminarea amidonului din celulele ţesutului şi duce la obţinerea unor
rezultate eronate.
30 
 
 Măsurarea
Fiecare secţiune de fruct proaspăt tăiată este acoperită uniform cu soluţie de iod, utilizînd
un picurător, o pipetă sau un pulverizator.
Secţiunile tăiate sunt lăsate pentru 1 minut înainte ca rezultatele să fie înregistrate.
Stadiul de maturitate (procentajul suprafeţei fructului care se schimbă într-o culoare
albastră-negră) trebuie să fie înregistrat.
Intensitatea culorii albastră-negră a eşantionului supus testării poate fi direct legată de
gradul de coacere a fructelor.
Rezultate
Este important să se înregistreze rezultatele, precum şi toate detaliile referitoare la metoda,
varietatea, stadiul de maturitate şi gradul de coacere a produselor testate.
Stadiul de maturitate este notat (tabelul de echivalenţă de amidon / maturitate) pentru
fiecare fruct individual.
În cazul în care valorile fructelor sunt egale sau mai mici decât indicile adecvat de
coacere, lotul a atins nivelul minim de maturitate.
Dacă 3 sau mai multe dintre cele 10 fructe nu ating indicele de maturitate adecvat, un
al doilea eşantion trebuie să fie prelevate şi analizatt în baza altor fructe din eşantionul
redus sau dintr-un eşantion nou. Dacă valoarea medie a celor două eşantioane nu atinge
indicele adecvat de coacere, lotul nu atinge nivelul minim de maturitate şi trebuie să fie
respins. Nu se aplică nici o toleranţă.
Notă: Interpretarea rezultatelor acestui test ar trebui să se facă atent, deoarece multe
soiuri de mere şi pere se coc diferit şi produc diferite tipuri de amidon. Varietăţile sunt
potrivite pentru consum la diferite stadii de maturitate şi coacere, în funcţie de preferinţele
consumatorilor.
Îndrumări aferente Sănătăţii şi Siguranţei
Iodul pur poate provoca iritaţii severe la nivelul sistemului respirator, pielii şi la ochi,
precum şi pielea poate suferi arsuri. În timpul manipulării se recomandă purtarea
îmbrăcămintei de protecţie, mănuşi şi ochelari de protecţie.

31 
 
 Tabelul de echivalenţă - amidon / stadiu de maturitate - pentru mere
Tip Radial (R)

1 (R) Decolorare centrală uşoară

2 (R) - 3 (R) - 4 (R): Decolorare radială crescîndă

5 (R) - 6 (R) - 7 (R): Decolorare centrală crescîndă cu fisuri periferice

8 (R) - 9 (R) -10 (R): Decolorare periferică crescândă

32 
 
 Tip Circular (C)

Decolorare uşoară centrală

2 (C) - 3 (C) - 4 (C): Decolorare centrală, trecând de la forma "monedei" la cea a

"trifoiului cu 5 frunze"

5 (C) - 6 (C) - 7 (c): Decolorare centrală crescândă cu pete periferice

8 (C) - 9 (C) -10 (C): Decolorare periferică crescândă

Determinarea culorii coajei prin intermediul calibrelor colorimetrice

Culoarea coajei fructelor este un bun indicator pentru a descrie gradul de coacere a
fructului sau a uniformităţii în ceea ce priveşte prezentarea.
Utilizarea calibrelor colorimetrice permite de a determina o etapă a culorii fructului
sau o serie de etape de culori pentru a descrie un anumit grad de maturitate/coacere.
Pentru a obţine un rezultat obiectiv de măsurare, au fost stabilite o serie de calibre
colorimetrice.
Material
33 
 
 Sistemul elaborat de calibre colorimetrice este utilizat în comerţ în domeniul calibrării
coloraţiei coajei pentru
-Mere (Golden Delicious) şi
-Roşii.

Calibru colorometric pentru roşii (deschis) Calibru colorometric pentru mere

Notă: Pentru a preveni decolorarea, calibrele colorometrice nu trebuie expuse la
lumina zilei permanent. În cazul decolorării, calibrele colorometrice trebuie înlocuite.
Prelevarea de probe
Pentru a evalua lotul selectat pentru inspecţie, să ia o probă de cel puţin 10 de fructe la
întâmplare din eşantionul redus. Cu toate acestea, fructele trebuie să fie lipsite de defecte,
cum ar fi arsuri de soare, dăunători sau daune cauzate de boli, care ar fi putut afecta
procesul normal de coacere.
Măsurare
Culoarea fructelor (de obicei culoarea de fond a fructelor individuale) va fi comparată
cu diferite gradaţii de culoare reprezentate pe scara de culori.
Testele ar trebui să fie efectuate la lumina zilei sau la lumina o fluorescentă albă.
Rezultate
Este notat codul de culoare care se potriveşte cu culoarea coajei.
În cazul în care culoarea coajei fructului se află între două coduri de culori, sunt notate
ambele coduri. 

34