"Cavalerii Florii de Cireș", numiti inițial "Ciresarii", apoi "Teroarea Neagră", este primul volum din seria "Cireșarii" scrisă de Constantin Chiriță. Chiar de la începutul volumului este prezentat un bătrân pe nume moș Timofte. El este cel care se ocupa de soneria de la pauză. Nu mulți sunt copiii care ajung printre favoriții lui moș Timofte. Printre ei se află un grup de copii de clasa a VIII-a numiți Cireșarii pentru că locuiesc cu toții in cartierul Cireșului. Ei sunt: Ionel (fiul directorului), Victor (un elev model cu o logică extraordinară), Ursu (Teodor Teodoru, un mare gimnast cu o vedere uimitoare), Dan (un băiat destul de năzdravan) și două fete, Maria (visătoare, cu suflet de poet) și Lucia (o fată destul de severă cu suflet de savant). Ei hotărăsc să plece intr-o expediție științifică, cu scopul de a reface harta veche a Peșterii Negre. Cu ajutorul lui moș Timofte, Tic (fratele mai mic al Mariei) reușește sa ajungă și el în peșteră cu gândul de a găsi o cutie fermecată. Grupul de aventurieri hotărăște să formeze, pentru siguranța lor, două grupuri: unul în peșteră și unul afară, pe munte. Trăgând la sorți, cele două grupuri s-au împărțit astfel: Ionel, Victor, Tic și Maria în peșteră, iar Lucia, Ursu și Dan afară. Au stabilit că vor comunica prin niște aparate numite T.F.F., prin alfabetul Morse. Toată expediția părea să decurgă normal până când în peșteră "cei sortiți primelor întâlniri și primilor fiori" (așa cum îi numește autorul) găsesc semne ale unor oameni care cunosc deja peștera în întregime. După o serie de peripeții, ei află că printre oamenii care au fost în peșteră și care îi urmăreau făcea parte și Petrăchescu (un vânător grozav care nu a dorit să le dea copiilor barca lui). Acesta vrea să-i omoare pe toți cu orice chip. Datorită istețimii lor, copiii reușesc să scape, iar povestirea are un deznodământ fericit. Explicarea titlului Titlul pe care autorul l-a dat inițial, și anume "Teroarea Neagră", este strâns legat de aventurile copiilor în peșteră și în jurul acesteia. Evidențiază în același timp temerea pe care o au cireșarii, cât și pericolul care îi pândește în Peștera Neagră, dar și în afara ei. Titlul modificat, și anume "Cavalerii Florii de Cireș", se referă la modul general la cireșari. Ei sunt numiți "cavaleri", chiar dacă rangul lor nu este acesta (sunt, deci, numiți "cavaleri" datorită curajului lor extraordinar) și apoi ai "florii de cireș", autorul gândindu- se să arate încă din titlu de ce sunt numiți cireșari, și anume pentru că locuiesc în cartierul "Cireșului" . Deoarece literar nu sună bine să îi numească "Cavalerii cireșului", autorul îi numește ai "florii de cireș". Castelul fetei în alb Castelul fetei în alb este cel de-al doilea volum din seria "Cireșarii" a lui Constantin Chiriță. Laura este o fată nou venită în orășel care vrea să se împrietenească cu renumiții Cireșari. Din păcate, bunica ei îi interzice acest lucru, așa că Laura pornește singură către Castelul celor două cruci. Ea ajunge la castel, dar este capturată și făcută prizonieră acolo. Ea le trimite un bilet Cireșarilor care urmează un traseu foarte încâlcit. În bilet fata descrie aproape toate încăperile castelului, dar omite să descrie concret locul în care se află. Cireșarii primesc în cele din urma mesajul, iar Tic pornește pe urmele primului mesager. După o căutare lungă, Cireșarii găsesc Castelul și îi descoperă tainele. Roata norocului De la muzeu sunt furate cinci figurine. Victor și ceilalți Cireșari pornesc sǎ dezlege misterul lor. În final hoțul este de fapt cel mai bun sportiv/atlet al circului care tocmai poposise în oraș. Aripi de zăpadă Copii nu și-au dat seama decât târziu, iar atunci, Cireșarii au fost nevoiți să fugă. Au vrut să viziteze orașe, însă o groaznică furtună de zăpadă i-a prins pe drum. Au tot mers până ce au dat de o cabană: Casa Iulia, crezută de ei Coștila. În apropierea ei se afla cabana Izvoarele, unde doi dintre Cireșari au cerut ajutor. Au primit patru saltele pentru foc. Tic a fugit și a furat mâncare din cabana Izvoarele.