Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aceastã carte este protejatã prin copyright. Reproducerea integralã sau parþialã, multipli
carea prin orice mijloace ºi sub orice formã, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea
în format electronic sau audio, punerea la dispoziþia publicã, inclusiv prin internet sau
prin reþele de calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pe dispozitive sau
sisteme cu posibilitatea recuperãrii informaþiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum
ºi alte fapte similare sãvîrºite fãrã permisiunea scrisã a deþinãtorului copyrightului
reprezintã o încãlcare a legislaþiei cu privire la protecþia proprietãþii intelectuale ºi se
pedepsesc penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
Pe copertã : © iStockphoto.com/eszemeszter
Foto autor : Mihai Cucu
www.cartearomaneasca.ro
DORIAN, GELLU
ªaizeci de pahare la o masã / Gellu Dorian. – Bucureºti :
Cartea Româneascã, 2013
821.135.1-1
Printed in ROMANIA
2013
În amintirea pãrinþilor mei,
Dumitru ºi Maria
MASA
(1953. Naşterea)
la noi,
Ana avea mere şi i le arãta lui Vasile,
Gheorghe se bucura între nurii generoşi ai Anei,
munþi din care briganzii duceau trenuri de uraniu
spre catacombele unor zgîrie-nori
vesele ca mormintele de la Sãpânþa –
hei-rup, hei-rup,
brigaderii cîntau
iar difuzorul atîrna ca o turtã de viespi
pe peretele sub care mama
primea bunavestirea naşterii mele
de la îngerul gabriel
întors din siberii odatã cu tata
iute ca un şrapnel intrat
în carnea plinã de sînge proaspãt –
o fi trist?
trist –
mi se spune,
Mama mea
tatãl meu
tot timpul aproape,
împreunã chiar şi atunci cînd tata sãpa tunele
pe sub Kiev
iar mama presa între paginile Bibliei,
an de an, lãcrãmioare culese din pãdurea
prin care au alergat cînd era luminã peste tot,
fruntea mea,
paginã de carte
pe care o rãsfoiau celelalte douã mîini
fãrã trup,
inima mea,
un sertar în care erau ascunse toate nimicurile
de care acum depind,
aşa cum depind foalele bolnave de aerul
din punga de plastic
plinã cu rãşinã din munþii cãlugãrilor
de la Agios David din Evvia,
sufletul meu,
zburdalnic,
aleargã peste toate apele lumii,
plec,
în pustie,
vîntul este celãlalt cãlãtor cãruia nu-i pasã de nimic,
vesel ca un pahar la gura mahmurului.
Sunt sute,
nimeni nu-i vede,
doar ochii mei,
douã þigãri aprinse în gura lãtratului de cîine,
nimeni nu-i simte,
umerii casei mele pustii, doar,
acoperişul, pãlãrie pe un cap plin de imagini
ca pielea ciumaþilor de bube,
jos,
totul,
sus,
nimic…
umbra e mutã,
pînã la urmã,
convoi de dame cu popã în faþã…
aşa e aici,
nimeni nu mai întreabã de nimeni,
toþi sunt nimic,
ştiu totul,
la masa lor stau scaunele şi beau pe nesãturate
pînã cînd se fac preşuri la uşile femeilor uşoare,
fulgi în braþele soldaþilor
care ard prin vene sute de focuri
pe care numai în trupurile lor le vor stinge,
aşa e aici,
unde dracului sã te mai duci
cînd peste tot e-ntuneric şi crîşmã...
ca în vitrine
sub rochiile manechinelor paradisul de ipsos
cãutat de ochii copilului
a cãrui mamã avea sub rochie
chiar paradisul din care-a ieşit în infern –
sã nu disperi,
se aude în inima mesei la care scriu,
în curînd va fi mîine pentru totdeauna.
sã aştepte –
În jurul meu,
viaþa pe care o credeam numai în mine –
subþire,
amintirea ei se ascunde într-un cer fãrã noi,
secetã din care toþi beau pe nesãturate.
pe genunchii ei am adormit,
prunc învelit de ochii al cãror cer
s-a închis ca o prãvãlie dupã miezul nopþii –
ea se fãcea pudrã
pe care o suflam încet sã nu se împrãştie aiurea,
eu eram adunat într-un pahar
din care doar ea putea bea
şi aşa pînã cînd am secat,
ea, lipitã de vînt peste zgura zidurilor,
eu, risipit în guri însetate –
apoi
toþi cerşetorii îşi duc blidul acasã
ca pe o comoarã risipitã de tine…
Marianei
sã fi adormit de atunci
şi visul sã mã fi trezit în alt trup,
ori alt timp sã mã fi adunat
într-o puzderie de gînduri
din care alerg disperat,
sã fi rãmas treaz
în somnul din care nu te mai trezeşti
decît în imaginaþia celor care te împart
la bisericã,
la cîrciumã,
peste tot unde au prilejul
sã te facã þãndãri
din care sã nu te mai poþi recompune vreodatã,
de la aceastã vîrstã,
cînd se întîmplã aşa, orice este posibil,
chiar sã te vezi venind spre tine din altã parte,
ori tu sã fii cel neaşteptat de nimeni
deşi toþi spun cã încã te mai aşteaptã…
pãi, da,
îmi rãspunde tocmai din fundul halbei de bere,
cã au ajuns prea mulþi de pe aici acolo
şi au ras totul –
şi se fãcu şi el nevãzut,
aşa ca şi cum ai sparge burluiul unei lãmpi
şi deodatã întuneric în tine, întuneric şi afarã,
întuneric peste tot…
şi aşa
moartea poate aştepta la uşa cîrciumii cît vrei tu,
o veşnicie, îþi şopteşte glasul tãu, singurul
în care mai ai încredere…
în clipa urmãtoare,
ochii mi se fac brumã peste cîmpul de flori…
norii dispar,
fulgerele şi ele,
iar de atîta senin nici nu mai vezi drumul spre casã…
nu, desigur,
nu toþi cei care privesc acelaşi cer prin fereastra
prin care dispar
vãd acelaşi lucru –
ochii se fac luminiþe
prin oraşul deasupra cãruia norii se cern,
femeia mã þine în braþe
aşa cum scriu
pe imaginea ei toate aceste rînduri ca într-un tatuaj
decupat de pe pielea de sub care Dumnezeu a ieşit
pentru ultima oarã,
nici el nu mai poate suporta
fãrîmiþat în ochii celor care-l privesc
prin sita prin care el i-a cernut,
plictisit ca o umbrã sub haine de împrumut,
om ca toþi oamenii
se face nevãzut şi nevãzut rãmîne –
MASA
(1953. Naşterea)............................................................................................ 9
ŞAIZECI DE PAHARE
MASA
(2013. Vizuina)............................................................................................ 86
Au apãrut :