Şaizeci de pahare la o masã

© 2013 by Editura POLIROM

Aceastã carte este protejatã prin copyright. Reproducerea integralã sau parþialã, multipli­
­carea prin orice mijloace ºi sub orice formã, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea
în format electronic sau audio, punerea la dispoziþia publicã, inclusiv prin internet sau
prin reþele de calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pe dispozitive sau
sisteme cu posi­bilitatea recuperãrii informaþiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum
ºi alte fapte similare sãvîrºite fãrã permisiunea scrisã a deþinãtorului copyrightului
reprezintã o încãlcare a legislaþiei cu privire la protecþia proprietãþii intelectuale ºi se
pedepsesc penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

Pe copertã : © iStockphoto.com/eszemeszter
Foto autor : Mihai Cucu

www.cartearomaneasca.ro

Editura CARTEA ROMÂNEASCÃ

Bucureºti, Calea Victoriei nr. 133, sector 1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

DORIAN, GELLU
ªaizeci de pahare la o masã / Gellu Dorian. – Bucureºti :
Cartea Româneascã, 2013

ISBN print : 978-973-23-3030-2

ISBN ePub : 978-973-46-4057-6
ISBN PDF : 978-973-46-4055-3

821.135.1-1

Printed in ROMANIA
2013
În amintirea pãrinþilor mei,
Dumitru ºi Maria
MASA
(1953. Naşterea)

Noi ne-am nãscut din bucuria orgasmului

datorat morþii lui Stalin.
(Ioan Groşan – final de discurs, Casa de Culturã
„Mihai Ursachi” Iaşi, Ianuarie, 2007)

Erau toþi înveliþi într-o cîrpã de pluş roºu:

Karl,
Friedrich,
Vladimir Ilici,
Iosif Vissarionovici,
Felix Edmundovici
scînceau în propria lor scîrnã
pe care şi-o împãrþeau raþional –

la noi,
Ana avea mere şi i le arãta lui Vasile,
Gheorghe se bucura între nurii generoşi ai Anei,
munþi din care briganzii duceau trenuri de uraniu
spre catacombele unor zgîrie-nori
vesele ca mormintele de la Sãpânþa –

hei-rup, hei-rup,
brigaderii cîntau
iar difuzorul atîrna ca o turtã de viespi
pe peretele sub care mama
primea bunavestirea naşterii mele
de la îngerul gabriel
întors din siberii odatã cu tata
iute ca un şrapnel intrat
în carnea plinã de sînge proaspãt –

Şaizeci de pahare la o masã 9

lacrimile veneau dinspre Donul liniştit
ca un puhoi de ploi peste lanul tînãr de grîu –

sîngele şoptea prin venele noastre,

sã nu audã vecinii:
ascundeþi caii,
ascundeþi Singer-ul,
tãiaþi boii şi faceþi chiupuri de tochiturã,
îngropaþi-le noaptea prin grãdinã,
cã de vã vãd vecinii, o sã vã toarne ca pe un şpriþ
în urechile perceptorului
cu servieta deschisã ca o gurã de cãmilã în deşert,
Iuda poate fi în casã,
la aceeaşi masã cu Petru,
nimeni nu va învia a treia zi
decît în scriptele lor ca nişte beciuri adînci,
capul celui ce va striga va sta în tipsia lor roşie
cu secerã şi ciocan,
cerul va fi o corabie cu pînzele zdrenþe,
tu vei purta cravatã roşie de pionier,
spînzuratului îi vor curge din gîtiþã arginþii
ca nişte solzi de pe spinarea unor peşti braconaþi –

muþi, fãceam toate astea, în timp ce o dihanie roşie

se lãbãrþa peste capetele noastre
retezate –

Vasile Blajenîi scîncea vesel în acea primãvarã,

clopotele fuseserã pentru o vreme plumbi
prin coastele bunicilor mei,
le-am auzit ecoul prin sîngele meu
ghemuit în burta mamei,
ochii mei au chiar þîşnit spre viitor ca doi plumbi
în trupurile pline de medalii nãclãite de sînge,
placenta era sfîşiatã,
ca o cãþea turbatã,
de mîinile învãþãtoarei,
doamna cu mustãcioarã,
care pînã mai ieri þinea isonul în strana
mãnãstirii Coşula,
cerul era o oglindã acoperitã de prosoape negre,

10 Şaizeci de pahare la o masã

cum se face de regulã cînd morþii ies din spatele ei
prin argintul acoperit de smoalã
şi vor sã se mai joace cum n-au fãcut
cînd ar fi putut-o face –

Karl avea trompetã şi nimeni nu îndrãznea sã i-o ia,

zgomotele erau adunate în note puse pe portativ
ca dintr-un sac mîinile lui Mozart
prin anotimpurile lui Vivaldi,
Friedrich devenea din ce în ce mai mic,
deşi barba lui se ascundea departe
într-o Laponie ca o þarã a lui Asimov,
straie roşii, reni plini de medalii,
hi-hi, se auzea glasul lui Vladimir Ilici
din cele un milion de trupuri de bronz,
iar ecoul venea din burþile unor kalashnikoave
mereu lãsate gravide de neastîmpãrul unui mire
chinuit de luna de miere fãrã sfîrşit,
balsam pe o ranã lãsatã deschisã de Dumnezeu
ca pe Ivan Turbincã
într-o hîrjoanã continuã cu moartea,
într-un buzunar sterp
strivit de degetele degerate de sete
ale mutului vorbãreþ,
dar nu vã jucaþi voi cu Iosif Vissarionovici, niet,
mustaþa lui mustea în dulceaþã
ca în afişele care ne chemau sã economisim nimicul
lãsat peste tot la îndemînã,

şi atunci, în acea primãvarã,

am simþit cã este voie sã þipi prin gura pãrinþilor
care-şi îngropau în mine
orgasmul ca pe o avere
la care nu ştiau dacã vor ajunge vreodatã –

sapã acum degetele lor mici ca nişte picamãre

în visul meu de sub frunte –

mîine acolo se vor repezi-n groapa de gunoi

sã se întîlneascã,
numai acolo va fi foarte curat –

Şaizeci de pahare la o masã 11

Karl, singur,
Friedrich, singur,
Vladimir Ilici, fãrã sprijin din Vest,
singur,
Iosif,
Iosif va spînzura de perdele ferestrele
prin care vor ieşi cîþiva ochi holbaþi
sã se îngroape ca lumina în becul
prin care dispare puterea care cîntã
bolºe bolºe oceni haroºo naºa balºaia rodina
ca într-un contrabas
sacîzul pe arcuşul pierdut într-o zi
pe la prînz cînd noaptea deja trecuse –

nu mai era nimeni,

sterp ca un uger de vacã
în mîna unui bulgar scos la mezat
pe cînd secolele îşi puneau þigãrile în cruciş,
fumau,
îşi scuturau scrumul
în acelaşi vãzduh respirat de nimeni
ca şi cum nimãnui i s-ar cuveni totul,
nimãnui nimicul –

şi pînã la urmã, la masa lor, nimeni;

un film din care curgea realitatea

ca spaima fericirii pe faþa unei femei fugite de acasã
ca într-o salvare pietonul tuns zero
pe motiv cã tarsienele
i-au fost descîntate de un prea mare numãr de roþi –

Karl nu s-a mai înþeles cu Friedrich,

Friedrich şi-a tuns barba
şi a rãmas Vladimir Ilici cu cioc
de un milion de ori cu mîna în sus
ca într-un gol din care a muls
cel mai sec uger al lumii,
iar pe un trup de bronz,
culcat în faþa casei clonate pe malurile Dîmboviþei
dupã un bob de nisip

12 Şaizeci de pahare la o masã

adus de furtuna Ana din firida casei din Leningrad,
cãlãrea, mult mai tîrziu, spre libertate,
Maia,
ca într-un ultim act sexual de adio,
pe altele încã le pupau pe ascuns
în fund bolşevicii liberi de peste tot,
în timp ce jucãria a rãmas sîn
în mîna lui Iosif Vissarionovici
din care au sãrit mii şi mii şi mii şi mii de þãndãri
pe care, numãrîndu-le, vãd cã nu se mai terminã
nici în ciocul cucuvelei,
nici în bastonul caporalului urcat pe tronul
de noapte
de la masa din care sãreau ciosvîrtele
în gurile celor care au visat,
doar atît
şi nimic mai mult –

o fi trist?

trist –
mi se spune,

dar eu nu mai aud nimic,

secerã încã vîntul din est,
încã bate în tîmplele noastre barosul,
o, steag frumos,
o, steag frumos,
cu sîngele bãtrîn tot verde…

Şaizeci de pahare la o masã 13

ŞAIZECI DE PAHARE
Primul pahar
(Osia)

Mama mea
tatãl meu
tot timpul aproape,
împreunã chiar şi atunci cînd tata sãpa tunele
pe sub Kiev
iar mama presa între paginile Bibliei,
an de an, lãcrãmioare culese din pãdurea
prin care au alergat cînd era luminã peste tot,

cînd peste tot s-a fãcut întunertic,

afarã era gãlãgie iscatã din gura proştilor
ajunşi la stupul cu miere,
mama þipa la ceilalþi copii,
tata sforãia cu capul în pernã,
cînd se trezea,
vorbele lui îmi cãdeau peste creştet,
gemene într-un bob de grãunte
care se rãstea la luminã
ca orbul la întuneric,

era marþi, era a douãsprezecea zi a lunii octombrie,

abia miercuri s-a scris numele meu
pe o hîrtie
fãrã de care n-aş fi fost folositor mai tîrziu
cînd Dumnezeu şi-a vãzut de alte treburi
lãsîndu-mã în grija mea
care n-a fost întotdeauna cea mai bunã,

aşa cum se întîmplã cu merele

care se stricã alãturi de altele…

Şaizeci de pahare la o masã 17

Al doilea pahar
(Blana din jurul cuvintelor)

Zile în şir te-am þinut în memorie,

acolo dãinuia cuibarul din care ai furat
pînã cînd n-au mai rãmas
decît paiele cãrora acum le dãm foc,

cenuşa lor urcã la cer,

norii scriu cu ea mîna pe care adormi liniştit,
lespede peste lespede într-un zid
peste care vor creşte alte oraşe
prin care vei alerga sub o mie de chipuri,
pahar lîngã pahar
pe o masã pe care se vor lãbãrþa
mîinile altora prin mîinile tale –

treacã şi viaþa asta,

apoi vom mai vedea noi care pe care…

18 Şaizeci de pahare la o masã

Al treilea pahar
(Oglinda cu ramã de abanos)

Mereu m-a þinut cineva de gulerul hainei,

o mînã rece pãrea sã mã gîtuie,
o alta era aşezatã pe creştet,

fruntea mea,
paginã de carte
pe care o rãsfoiau celelalte douã mîini
fãrã trup,

inima mea,
un sertar în care erau ascunse toate nimicurile
de care acum depind,
aşa cum depind foalele bolnave de aerul
din punga de plastic
plinã cu rãşinã din munþii cãlugãrilor
de la Agios David din Evvia,

sufletul meu,
zburdalnic,
aleargã peste toate apele lumii,

ce-a mai rãmas din el mã face uşor ca un fulg

peste casa în care mai stau
cît sã-l vãd în oglindã pe celãlalt
în cealaltã viaþã fãrã sfîrşit
stînd la masã,
bînd rînd pe rînd paharele pînã la ultimul…

Şaizeci de pahare la o masã 19

Al patrulea pahar
(Goana pe loc)

Drumul devenea din ce în ce mai îngust,

cineva turna tot timpul sare pe el,
dezbrãcîndu-mã de fracuri
aşa cum Chopin îşi abandona degetele
pe claviatura pianului,
iar pinguinii se fãceau oameni
în care nu mai puteam avea încredere –

alergam, sîngele mã rostogolea,

ghem de lînã într-o pîrloagã plinã de scai –

drumul se pierdea într-o linie,

în goana sãgeþii cãdeau
de o parte şi de alta
jivinele în ale cãror blãnuri
se ascundeau femeile altor lumi prin care
pustiu e-napoi ºi-nainte –

cititorul oboseşte şi el,

pe spinarea lui s-au scris tone de poezii,

gîrbovit, arde lemnele altui secol

în aceeaşi sobã de tuci…

20 Şaizeci de pahare la o masã

Al cincilea pahar
(Muzica din dormitor)

Şuvoi de muzicã se revãrsã din dormitorul de-alãturi,

nimeni nu e acolo, boxele se golesc de sunete,
pereþii se dezbracã
de pînzele de pãianjen pline de praf,
ºifonierul din care au fugit hainele
geme ca un contrabas
într-o orchestrã de viori excitate,
ferestrele fac lacrimi din bobiþe de soare şi nori,

vecinii nu ascultã Bach, le pun Lache Gãzarul, apoi „fãrã zahãr”,

se aud hohote de rîs,
lumea se surpã în ea,
din prãpastie nu mai rãsare nimic,
doar ecoul pe care-l împachetez în cîteva cd-uri
pe care le arunc undeva în inimã,
mã las furat pînã la piele,
pînã cînd nici de piele nu mai am nevoie,
carnea se face franjuri,
sîngele, þurþuri de gheaþã,
oasele mi se albesc
şi sunã ca lamele unui xilofon din care ies
stors ca o lãmîie în paharul cu bitter –

plec,
în pustie,
vîntul este celãlalt cãlãtor cãruia nu-i pasã de nimic,
vesel ca un pahar la gura mahmurului.

Şaizeci de pahare la o masã 21

Al şaselea pahar
(Marmura de catifea)

Mai întîi mã acopãr de bubele lumii,

le vindec cu un brici din mãtase,
ca în legendele chineze
negii de pe obrazul împãratului –

din turla unei biserici se aud clopote reci

prin întunericul din care nu se vor ivi stelele
pe care de atîtea ori şi eu le-am îngropat
într-un cimitir plin de cruci rãstignite în aer –

apoi vin toate femeile pe care nu le-am iubit,

mã aşazã pe marmura din a cãrei catifea
îmi croiesc hainele cu care voi ieşi în lume
stingher,
ca la început,
cînd toate þi se par strãine şi pe sfîrşite.

22 Şaizeci de pahare la o masã

Al şaptelea pahar
(Zile de vatã)

Zbor cu capul în mîini

pînã cînd cad sub cer,
spital scos la uscat pe sîrmele pline de ciori –

şi asta cînd sunt obosit,

lumînare arsã şi fãcutã þurþuri
pe marginea paharului
din care pe vremurile bune
am bãut cu o mie de guri
însetate deodatã,

sunt zile atît de goale încît toatã viaþa mea,

trecutã şi viitoare,
nu face doi bani,
ca atunci cînd dimineaþa te alungã din casa care
toatã ziua va fi ca o femeie ale cãrei mîini
nu-þi întind
vinul, cafeaua, omleta,
sã-þi poþi aduce aminte de ea ca de ziua de ieri,
trup din care n-ai mai pleca niciodatã –

atunci se deschid ferestrele, femeia

cu care niciodatã n-am fost
mã scuturã, firimituri, firimituri
în ciocul miilor de pãsãri
care tocmai îşi luaserã zborul
din cuibul fãcut peste noapte în ochii mei…

Şaizeci de pahare la o masã 23

Al optulea pahar
(Jocul îngerilor pe pervaz)

Sunt sute,
nimeni nu-i vede,
doar ochii mei,
douã þigãri aprinse în gura lãtratului de cîine,
nimeni nu-i simte,
umerii casei mele pustii, doar,
acoperişul, pãlãrie pe un cap plin de imagini
ca pielea ciumaþilor de bube,

poate chiar mii sã fie,

nimeni nu-i numãrã,
nimeni nu-i mai bagã în seamã –

trec toþi şi se uitã în ochiul gol al ferestrei

fãrã sã mã vadã cum le rup din carnea mea
carnea lor sã fie,
aripi şi braþe –

umerii goi sunt ca nişte stînci pe care urcã

sute de alpinişti care ştiu cã în cer
nu pot bate pitoane
prin care sã strecoare frînghiile
pe care sã se caþere pentru a înfige un steguleþ
în chiar umerii plini de îngeri ai lui Dumnezeu.

24 Şaizeci de pahare la o masã

Al nouãlea pahar
(Þaþica)

M-a chemat sã-mi dea în bobi,

m-am dus sã-mi dea în bobi –

liniştea de dupã degetele ei

curgea în ochii mei care se lãsau jucaþi:

doi, patru, opt cu şase,

jos,
totul,

sus,
nimic…

Şaizeci de pahare la o masã 25

Al zecelea pahar
(Oraşul ascuns sub pian)

În timp ce-mi fac rugãciunea, oraşul doarme

cu braþele sub cap,

gemete surde se aud sub pian,

Dumnezeu rãscoleşte prin plãpumi solzii din nãrile

celor care sforãie,

Dumnezeu este înþelegãtor şi nu le aprinde lumina,

nu le fluierã în urechi,
nu le dã pe la nãri cu pene de gîscã,
nu le pune la picioare poşte aprinse,
nu le strecoarã o pisicã udã în pat,
îmi ascultã rugãciunea,
mã aruncã sub pãturã,
mã priveşte ca pentru prima datã,
în timp ce face acelaşi lucru cu toþi ceilalþi,
cînd sub pian
pare a fi o lume pe care abia atunci o descoperã –

face asta de cînd se ştie

şi nu aratã deloc plictisit…

26 Şaizeci de pahare la o masã

Al unsprezecelea pahar
(Scaune, preşuri, tãlpi)

Mi se face urît uneori,

atunci iau umbra de urechi şi o tîrãsc prin lume
ca pe o cãþeluşã în lesã,
priveşte în dreapta, în stînga, dã din coadã,
nu scheaunã,

umbra e mutã,

ba e chiar surdã la strigãtul meu,

îşi face de cap,
vede peste tot cum suratele ei îşi duc de lesã
singurãtãþile pe care abia de le-au putut scoate
din casele lor
în care cresc mucegaiurile ierburi de sidef
prin urechile pereþilor,

se simte ca-n rai şi nu-şi mai doreşte decît sã vadã

cum nãsãliile se îndreaptã spre marginea oraşului

scaune, preşuri, tãlpi…

Şaizeci de pahare la o masã 27

Al doisprezecelea pahar
(Miza)

Nu este nimic mai neadevãrat

ca lãbãrþarea ei prin lume,
leneşã ca o bancnotã de o sutã de lei
în faþa alteia de o sutã de euro
se frãsuieşte cu mine de faþã
în buza unui stand la Mall,
gîfîie, cade apoi în braþele mele
şi se face de cîrpã,

o storc pînã cînd spun

pas-parol, în speranþa unui careu de aşi –

pînã la urmã,
convoi de dame cu popã în faþã…

28 Şaizeci de pahare la o masã

Al treisprezecelea pahar
(Pe sticla de iarbã)

Sîngele meu, animal flãmînd, nu se mai bucurã,

în obraji spulberã frunze galbene,
pielea mea e o iarnã ursuzã
peste care nu mai alunecã mîinile ei,
nici buzele ei nu mai alunecã,
nici cîntecul ei nu se mai aude,
nimic,

sîngele meu seacã într-o fîntînã adîncã,

trupul meu sãpat în cer
ca-n pãmînt stîlpii unui gard plini de ciori –

cîntã într-o cîrciumã omul cel singur,

nimeni nu-l aude,
nici mãcar sîngele lui,
cuib de surzi, urechile lumii,
casã de orbi, ochii celor din jur,
furtunã-n deşert, gura lui –

sîngele meu nu se mai bucurã,

stã la masã şi îşi priveşte trupul ca pe o mlaştinã
din care sar lişiþe în þipetele ude ale morþii…

Şaizeci de pahare la o masã 29

Al paisprezecelea pahar
(Aşa e aici)

Aşa e aici, întuneric, nimeni

nu întreabã pe nimeni,
copiii se joacã în burþile mamelor,
fraþii noştri mor prin pãdurile de sticlã,
fetele, zile prin care toþi trec şi lasã urme,
cîinii nimãnui latrã la nimeni,
nimeni nu-şi ştie rostul, fiecare trãieşte viaþa altuia,
toþi sunt morþi
şi îşi aduc aminte în memoria celor rãmaşi
de ceva ce seamãnã cu viaþa
de care toþi îşi bãteau joc –

trag de sfori o mie de mîini,

o altã mie de ochi
nu mai vede decît pãmîntul întunecat din care
nu mai creşte nimic –

aşa e aici,
nimeni nu mai întreabã de nimeni,
toþi sunt nimic,
ştiu totul,
la masa lor stau scaunele şi beau pe nesãturate
pînã cînd se fac preşuri la uşile femeilor uşoare,
fulgi în braþele soldaþilor
care ard prin vene sute de focuri
pe care numai în trupurile lor le vor stinge,

aşa e aici,
unde dracului sã te mai duci
cînd peste tot e-ntuneric şi crîşmã...

30 Şaizeci de pahare la o masã

Al cincisprezecelea pahar
(Joaca-nejoaca)

Numai noi ştiam unde se ascundea,

în lunca plinã de sãlcii şi vrãbii –

ca în vitrine
sub rochiile manechinelor paradisul de ipsos
cãutat de ochii copilului
a cãrui mamã avea sub rochie
chiar paradisul din care-a ieşit în infern –

în casa cu acoperişul cît cerul,

risipeam toate jocurile
ca pe nişte coli mototolite de hîrtie
în gara pãrãsitã de recruþi,
de unde erau adunate de migala unui bãþ cu cui
mînuit de omul a cãrui viaþã i-a dat totul
într-un nimic –

va fi atît de tîrziu încît

pentru a privi înapoi va trebui sã tragi storurile
de pe toate ferestrele cîrciumilor în care
s-au ascuns ochii plini de lacrimi de vodcã,
atît de devreme cã nu va mai fi nevoie sã plîngi
cu lacrimi de vodcã
ci sã le bei direct din ochii celor care te privesc
ca pe o icoanã
care nu mai zugrãveşte nicio credinþã pe nicãieri,

va fi o noapte prin care vom stinge lumina,

rînd pe rînd
deodatã

şi toate nu vor mai fi la locul lor,

aşa cum e bine cînd toate sunt la locul lor.

Şaizeci de pahare la o masã 31

Al şaisprezecelea pahar
(Cînd plecam de acasã)

Luam de fiecare datã ceea ce mi se dãdea,

mama, fãrã sã ştie tata,
tata cu aceeaşi grijã ca mama,

sufletul era bine aşezat la locul lui,

inima rãmînea cu ochii pe dealuri,
mã înghesuiam în autobuz,
înghiþeam odatã cu praful
mirosul de fum, murãturi, peşte,
sprijinindu-mã de scaune,
îmi era bine –

alþii rãmãseserã jos –

întreg peisajul venea dupã mine pînã în buza oraşului

în care viaþa era un vis pe care-l trãiau alþii,

ce lãsam în urmã gãseam la întoarcere,

un loc trist în care mã simþeam bine
atît cît putea fi atunci binele bine,
niciodatã nu plecam cu mîna goalã,
de foarte multe ori mã-ntorceam cu ele
ca douã cumpene cu gãleþile seci
în fîntîna plinã cu apã –

nu scriu nimic despre ce nu mi s-a întîmplat –

deşi am plecat de foarte multe ori de acasã

e ca şi cum aş fi plecat o singurã datã,
aceleaşi cîmpuri

32 Şaizeci de pahare la o masã

pline de ciori peste floarea soarelui,
aceleaşi drumuri pline de praf,

altã lume, ca peste trupul meu alte haine…

Şaizeci de pahare la o masã 33

Al şaptesprezecelea pahar
(Calea de lut)

E atît de simplu sã te pierzi,

pulpele femeilor stau ca nişte porþi
prin care intri fericit,
ieşi prunc ostenit,
fumezi, stai ore întregi în cîrciumi,
mai mult decît crezi în tine
crezi în altcineva despre care
nu ştii nimic,
faci aceleaşi greşeli
şi te rogi mereu sã fii iertat pentru altele,
e atît de simplu sã te opreşti
în uşa unei femei, sã o tragi dupã tine,
acolo sã stai toatã viaþa,
pe cer pete de nori te vor acoperi,

sub pleoape o întreagã poveste

pe care nu vei şti cui sã i-o spui –

cînd te vei opri sã te odihneşti, în sfîrşit,

vor trece peste tine miliarde de umbre
aşa cum şi tu ai trecut peste miliarde de trupuri –

e atît de simplu sã zãvorãşti casa pustie,

sã umpli lumea cu tine…

34 Şaizeci de pahare la o masã

Al optsprezecelea pahar
(Pacostea)

Sîngele tãu bolnav se adunã în cupe, nimeni

nu-l bea,
azi trec pe aici femeile care ştiu sã-l culeagã,
sã-l adune în poalã –

de acolo pînã la stratul cu flori nu mai e mult –

nu e femeie rea nici ea,

numai cã-i sunã numele urît, ca schelãlãitul unui
clopot dogit;

stau şi eu aici cu tine,

beau ceva,
mãnînc ce este,
o sã murim împreunã,
ne va fi bine –

trei viori îşi trag peste strune

arcuşul fãrã lãutar şi sacîz…

Şaizeci de pahare la o masã 35

Al nouãsprezecelea pahar
(Prima femeie)

Tata îmi spunea:

nu-nþeleg ce vrei sã ştii tu de la mine,
viaþa are, ca şi moartea, gurile ei de hrãnit,
fie cã în jurul lor cresc bãrbi sau ierburi şi flori,

stai liniştit în trupul tãu,

îngroapã-mã şi pe mine odatã cu el
în prima ta femeie
care te va pãrãsi ca pe un cimitir
şirul de lumînãri dupã Înviere –

voi învia apoi în fiul tãu care te va îngropa

şi pe tine în prima lui femeie
care-l va pãrãsi ca pe o bisericã
enoriaşii tãcuþi…

36 Şaizeci de pahare la o masã

Al douãzecilea pahar
(Nu-mi era teamã de nimeni)

Sã nu-þi fie teamã de nimeni,

la o masã plinã de singurãtatea a o mie de ochi
din care vei pleca spre casã
ca spre nicãieri
stã ea şi te priveşte ca o femeie strãinã
sub ale cãrei haine e trupul aceleiaşi femei
pe care cînd o dezbraci dispare în patul
celuilalt trup –

nici atunci, nici acum cînd scriu

n-am simþit vreo mînã pe creştet,
aşa cum mîna mea a stat totdeauna
pe creştetul celor o mie de ochi
din care am plecat de fiecare datã fericit
ca o gurã prin care au fost amestecate cîntecele
altui trup cu cele ale acestuia pe care-l ocrotesc
ca pe o povarã pe care n-o vrea nimeni,

sã nu disperi,
se aude în inima mesei la care scriu,
în curînd va fi mîine pentru totdeauna.

Şaizeci de pahare la o masã 37

Al douãzeci şi unulea pahar
(Lumea aceea micã)

Erau numai ei:

tata, mama, fraþii şi sora, bunicii, vecinii,

de la o vreme lumea a început sã se lãrgeascã:

bodegi şi biserici,
case şi strãzi,
blocuri şi palate, cîmpii şi pustiuri,
munþi şi ape,
cãruþe şi cai,
dealuri şi podişuri,
trenuri şi maşini,
aeroporturi şi porturi,
cer şi pãmînt,
vitrine
în care intram ca-n oglinzi
fãrã sã aflãm ce e dincolo;

þara mea din care nu puteam ieşi

decît pe hartã şi pe globul din carton
din magazia de materiale didactice,
dictatorul frumos şi peltic din televizor,
microfonul din timpanul pereþilor,
ochii albaştri care au compromis cerul senin –

lumea aceea micã era atît de încãpãtoare,

încît nici acum nu mai pot ieşi din ea…

38 Şaizeci de pahare la o masã

Al douãzeci şi doilea pahar
(Trestii iarna pe un lac îngheþat)

Fumam liniştiþi în veceul liceului,

pauzele de zece minute se lãsau cu tuse
clãtitã cu frunze de pãtrunjel,
cea de douãzeci de minute ne intra în haine,
încît ora dintre unşpe şi doişpe devenea un calvar,
chilugi,
scriam pe tabla neagrã
cu sîngele nostru alb scurs prin cretã
formulele lui Newton,
algoritmi
care ne scoteau ochii
pe uniformele fetelor din prima bancã
ale cãror matricole îmi aminteau de Auschwitz,
iar turnul de la centrala termicã fumega în cer
toate þigãrile ascunse în trupurile noastre
de holtei insurgenþi –

trestii iarna pe un lac îngheþat,

sub sticla cãruia
citeam poezii în ochii lui Georg Heym.

Şaizeci de pahare la o masã 39

Al douãzeci şi treilea pahar
(Azi sunt mut)

Nu aud nimic, azi sunt mut

Dumnezeu stã pitit în cerul gurii mele
ca un candelabru plin de lumini –

cineva trage clopotele acolo;

toatã lumea este dusã în lume

iar moartea se plictiseşte în mine
ca un cosaş pe un gazon englezesc.

40 Şaizeci de pahare la o masã

Al douãzeci şi patrulea pahar
(Casa mea)

Casa mea e un loc de umblat pe-ntuneric,

tiptil trece moartea,

îşi scuturã þigara,
nu spune nimic –

sã aştepte –

tiptil trece umbra femeii,

îşi scuturã þigara,
nu mai spune nimic,
mã secerã şi mã lasã snop singur
în ciocurile ciorilor,

tiptil trec şi eu,

ard,
nu spun nimic,
se vede pînã departe,
aici nu se mai vede decît casa mea
care şi ea trece –

aş fi vrut sã fie sîngele ei în sîngele meu,

inima mea aş fi vrut sã fie inima ei,
trupul meu sã se aştearnã sub trecerea trupului ei,

am visat tot timpul,

acum vãd golul în care mã arunc,
ca-n cer capãtul de þigarã arzînd în miezul nopþii…

Şaizeci de pahare la o masã 41

Al douãzeci şi cincilea pahar
(În rame)

Umeri uşori mã poartã de ici dincolo,

aşa cum stau în ochi toate imaginile de pînã acum
din care scot cîte una
ca pe nişte fotografii dintr-un album
uitat în mîinile unei femei
pe care n-am vãzut-o niciodatã
deşi tot timpul a stat în ochii mei ca o scamã –

cad şi ei odatã cu aripile,

cînd se sting luminile,
doar clinchetul paharelor se mai distinge,
iar ochii se fac pagini în care ne citim
pînã ce se terminã cearşaful,
pînã cînd ne învelim
doar cu trupurile care se-nchid şi ele
în rame.

42 Şaizeci de pahare la o masã

Al douãzeci şi şaselea pahar
(Şi deodatã viaþa)

În jurul meu,
viaþa pe care o credeam numai în mine –

atît de multe întîmplãri

care nu mi-au folosit la nimic –

deşi nu sunt din Tecuci,

am un motor
care treierã aerul dintre mine şi Dumnezeu –

într-o zi, la o masã de birt,

mi-a strîns mîna Magistrul –

cu ea îmi scriu viaþa pe care doar eu mi-o observ.

Şaizeci de pahare la o masã 43

Al douãzeci şi şaptelea pahar
(Aşa a apãrut ea în viaþa mea)

Subþire, ochi albaştri, uneori cer înnorat,

picioarele, doi ogari alergînd prin tot oraşul,
iar cînd n-o ajungeam din urmã
aşteptam zile în şir sã aparã aşa cum doream sã fie
subþire, ochi albaştri, nu cer înnorat,
picioarele, doi ogari alergînd prin tot oraşul –

puiul meu de dragoste i s-a fãcut vultur,

carnea şi sîngele,
ura şi disperarea
odihneau în acelaşi pat
din care acum mã trezesc singur
şi umblu nãuc prin lume
pe douã catalige ale nimãnui –

subþire,
amintirea ei se ascunde într-un cer fãrã noi,
secetã din care toþi beau pe nesãturate.

44 Şaizeci de pahare la o masã

Al douãzeci şi optulea pahar
(Pe genunchii ei)

Pe genunchii ei am şezut, n-am plîns,

mîinile ne adunau între maluri,
fie zi, fie noapte, ape limpezi,
fie disperarea ce se cuibãrea între ochii noştri,
nor în vreme de secetã,

pe genunchii ei am adormit,
prunc învelit de ochii al cãror cer
s-a închis ca o prãvãlie dupã miezul nopþii –

cîntã cineva acum într-un pustiu adînc, fum de þigarã

peste capetele cãzute pe mese –

bine i-a fost vieþii,

bine nu-i va mai fi…

Şaizeci de pahare la o masã 45

Al douãzeci şi nouãlea pahar
(Acum)

Acum scriu cu mîinile îngheþate cuvinte fãcute sloi,

la o masã,
într-o cîrciumã cãreia nu i-am dat nume,
vãd pe ferestre numele meu îngheþat,
îl salut, face şi el la fel –

cum ar fi fost viaþa noastrã,

dacã nu ne-am fi cunoscut,
cum s-ar fi scurs zilele,
ca de sub streşini þurþurii fumurii de gheaþã

primãvara nu mai este decît amintirea sîngelui ei

bucuros în venele mele,
ca acum vodca din care ies
ca o brînduşã în mîna unei þigãnci –

scriu, mã ascund încet

în mormîntul de hîrtie
peste care vor zbura mii şi mii de pleoape închise…

46 Şaizeci de pahare la o masã

Al treizecilea pahar
(Jocul şi furia)

Spãrgeam zile cenuşii cu pumnii, se fãceau þãndãri

pe care apoi le lipeam plasturi senini
pe obrazul prin care
intram în cer –

erau ochii ei, în care am intrat mult mai tîrziu,

pe cînd zãceam liniştiþi unul în trupul celuilalt;

ea se fãcea pudrã
pe care o suflam încet sã nu se împrãştie aiurea,
eu eram adunat într-un pahar
din care doar ea putea bea
şi aşa pînã cînd am secat,
ea, lipitã de vînt peste zgura zidurilor,
eu, risipit în guri însetate –

din aceastã joacã am ieşit ca lãstarii tineri

inele pe degetele lãstarilor uscaþi…

Şaizeci de pahare la o masã 47

Al treizeci şi unulea pahar
(La Vamã)

Sã nu ieşi prin poartã, prin gaura gardului, dincolo

stã celãlalt pe care nu-i bine sã-l cunoşti acum,

eu tocmai prin poartã ieşeam,

numai prin gaura gardului,

dincolo nu era nimeni altcineva

decît vecinul cu þigara în gurã
şi buzele umflate şi vineþii
sau Novãcioaia ai cãrei ochi
abia de se vedeau între frunte şi fãlci,

aruncam cu piciorul în praf

şi dispãreau doar pentru cîteva clipe,

apoi printre ei o tuleam înapoi în curte

unde secerile, coasa şi furca stãteau lipite de gard,
tusea lor seacã o am şi acum,
iar cînd deschid uşa, vãd valuri de praf
care se urcã la cer,
unde liniştea este mult mai înspãimîntãtoare –

celãlalt nu se vede nici picurat cu cearã…

48 Şaizeci de pahare la o masã

Al treizeci şi doilea pahar
(Domnişoara Gorbãnescu)

Nu se ferea sã mã ciupeascã de obraz,

aşa cum ciupeşti o foaie de carte
cînd citeşti şi descoperi şi acum
mîngîierea aceea rece
cînd doi þurþuri de gheaþã se topeau
în flacãra roz a sîngelui –

doi gîndaci negri îi strãluceau sub gene,

vãd şi acum literele din cartea
pe care o mîngîi cu buricele degetelor
pînã noaptea tîrziu,
cînd simt cum fuge din mine un paznic fioros
şi nu mã prinde
pînã-n zori;

un chiþcãit ca de şoarece îmi stãruie-n memorie –

ştiam de atunci cã va fi mireasã

doar în salonul orizontal de lemn…

Şaizeci de pahare la o masã 49

Al treizeci şi treilea pahar
(Începutul pierzaniei)

Femeile pãtrund în sentimentele mele curate,

þãri strãine prin care
pot fuma liber,
pot bea pînã la uitare,
pot înainta ca soldatul prin noroaiele altei lumi,

nu ştiu nici cum începe totul, nici cum se terminã,

bine nici într-un caz,

am vãzut eu cîþiva vagabonzi care arãtau

ca prinþii şi cerşetorii,

mai ştiam cã nu se face casã bunã cu hula zilnicã

din care zidarul se arunca de pe acoperiş
şi se fãcea fîntînã –

douã vieþi de voi trãi, la fel de pierdute vor fi,

scaieþi în cerga spãlatã de o mie de ori…

50 Şaizeci de pahare la o masã

Al treizeci şi patrulea pahar
(Pînda în aer liber)

Am vãzut iepuri înfulecînd lupi, chiar vînãtori

tãvãliþi prin zãpadã ca miresele prin paturi strãine,
de gura lor hulpavã sã nu vã fie teamã,
cad peste ei nopþi ca aluatul în cuptoare încinse,
nimeni nu fluierã a pagubã,
nici turla bisericii nu se pierde de pomanã în cer,
pe acolo
am vãzut şuvoaie de femei coborînd pe pãmînt
unde se trãgeau la gatere
scîndurele de cîntat pînã spre moarte,
unde totul va fi la fel,
numai cã iepurii se vor lãsa mîncaþi,
vînãtorii încãlecaþi de mirese,

nopþi ca turta dulce în gura copiilor,

n-aþi vãzut, desigur, n-aþi vãzut…

Şaizeci de pahare la o masã 51

Al treizeci şi cincilea pahar
(Trei sute de boi)

Trei sute de boi înjugaþi la sãnii,

burþi însetate,
cîntece surde printre copaci –

am vîndut toatã copilãria pe o turtã de halva

la colþ de stradã, cînd flaşnetarul avea totul la el
şi nu-mi vindea decît iluzii,

trei sute de înjurãturi printre dinþii tatei

în chiar ziua cînd pielea boilor
stãtea la uscat printre copaci,
iar fericirea înflorea peste rãzoare
ca pãpãdia hepaticã peste cîmpii –

toate astea stau acum ca rozariul

în mîna unui cãlugãr
trecut prin Place Pigalle
dupã o noapte la Moulin Rouge…

52 Şaizeci de pahare la o masã

Al treizeci şi şaselea pahar
(Funia)

Morþii sunt mai vii decît toþi cei care se foiesc

în jurul meu
şi nu-mi vorbesc,
se bulucesc mai tot timpul,
de luni pînã vineri
stau pitiþi prin apropierea inimii, sporovãiesc
cît şi cum trebuie sã le mai port de grijã,
sîmbãtã, dau în numele lor de pomanã,
duminicã, aprind lumînãri, mã rog,
de luni o iau de la capãt
ca şi cum nimic n-aş fi fãcut pînã atunci pentru ei,
sunt neobosiþi, mã iau de mînã,
îmi spun sã fiu afabil,
liniştit, cum n-au fost ei vreodatã,
toatã viaþa au stat sub cer ca la umbrã,
au ciocnit pahare cu vodcã,
au rîs,
m-au uitat în cîmp ca pe un corcoduş
pe care numai iarna îl iau în seamã pãsãrile
şi jivinele flãmînde

şi pe ei i-a lãsat Dumnezeu pe pãmînt,

ca şi pe mine,
fericiþi şi trişti,
viaþa le-a trecut,
moartea mea mai stãruie şi pentru ei,
cînd au fost vii pãreau morþi,
acum sunt mai vii decît mine
al cãrui mormînt arde lumînãri
prin toate bisericile,
ca un spital plin de boli

Şaizeci de pahare la o masã 53

pe care nu le mai trateazã nimeni,
un şir lung de icoane în care se ascunde credinþa
ca fetele mari în ochii mamelor disperate –

mîine mã vor avea şi pe mine în grijã cei vii,

acum sunt printre ei o cicatrice în amintirea
cuþitului…

54 Şaizeci de pahare la o masã

Al treizeci şi şaptelea pahar
(Muzica din cealaltã parte)

Se aude în sufletul meu gol sufletul meu plin,

zgomotul este o femeie
peste trupul cãreia trece arcuşul unui lãutar însetat –

ies din el sã-l ascult,

femeia e şnur în jurul gîtului,
muzica o întinde peste cearşaful
din care abia se ridicase zãpada,
giulgiu peste cerul
din care scot alte cearşafuri albe

ne învelim, ne învelim, ne învelim

pînã ce nu se mai aude nimic –

bea apoi şi lãutarul la capãtul arcuşului,

sufletul se umple cu un ecou alb ca fumul unei þigãri
la capãtul cãreia mã sfîrşesc,
sunet sec de pahar gol într-un pustiu fãrã capãt –

toatã viaþa mea de pînã acum

a copiat viaþa mea de de-aici înainte…

Şaizeci de pahare la o masã 55

Al treizeci şi optulea pahar
(Mai departe)

Micul dejun se gudurã pe lîngã mine

în mîini cu de toate,
de mult a trecut prînzul,
cina este a altuia,
numai noaptea nu mi-o ia nimeni,
cînd zac în pat ca vioara lãutarului în husã,
iar dimineaþa îmi strãlucesc ochii în paharul gol –

cînd veneau femeile sã mã dea jos din pat

ca de pe cruce,
înviam,
mã înãlþam în ele ca în cerul plin de bîrfe,

numai Dumnezeu ştia pe unde mã aflu,

eu habar n-aveam cã exist…

56 Şaizeci de pahare la o masã

Al treizeci şi nouãlea pahar
(Setea)

Cele treizeci şi nouã de pahare de pînã acum

erau goale,
pe masã,
numai în ochii ei
ca doi sergenþi îmbrãcaþi de sãrbãtoare
erau pline
şi se goleau în gura mea mereu însetatã,
nimeni nu ştia cît de sete îmi era,
numai eu primeam pedeapsa ca pe o binecuvîntare,
devenind altul,
al cãrui chip, al cãrui suflet, a cãrui inimã,
a cãrui gurã sigilatã
nu le mai recunosc –

o întreagã istorie pusã pe seama mea,

o risipã de fapte pe care aş fi vrut sã le trãiesc,
dar în viaþa mea n-au încãput decît faptele mele
numai de mine ştiute,
celelalte sunt imaginaþia celorlalþi
din care am fugit
pentru cã începuse sã-mi fie fricã de mine –

acum îmi este de ajuns doar o singurã sorbiturã

din restul paharelor rãmase pline pe masã
sã-mi revãrs sufletul, secure peste gîtul ghilotinat,
sub ochii stinşi ai celor care poartã masa
de ici dincolo
ca pe sfintele moaşte,
aleluia-aleluia-aleluia…

Şaizeci de pahare la o masã 57

Al patruzecilea pahar
(Ca-n poezie)

La patruzeci de ani credeam cã Dumnezeu mi-a dat

destule zile
de care mi-am bãtut joc,
numai cã nici una din zilele trãite
nu s-a risipit aşa cum credeam eu;

i-am cerut lui Dumnezeu sã mã mai lase

încã pe-atîtea zile
şi Dumnezeu m-a ascultat,
merge cu mine la femei,
bea cu mine, mãnîncã la aceeaşi masã cu mine,
doarme în acelaşi pat cu mine,
suferã de aceleaşi boli de care şi eu sufãr,
se strecoarã prin lume
şi se sperie de cîtã deşertãciune existã;

cînd mã pierd, ştiu cã Dumnezeu are alte treburi

de care mie nu-mi pasã,
cînd sunt iarãşi cu el, se sfiieşte sã mã întrebe
pe unde am umblat,
ştie cã l-aş minþi,
ştie cã am bãut în toate cîrciumile
care mi-au ieşit în cale
unde toþi dumnezeiau
iar eu tãceam mîlc şi mã simþeam bine,
parcã rãzbunat de atîta timp de smerenie,
ştie cã am dat ocol bisericilor,
iar acum stau în genunchi şi privesc în pãmînt,
cît mai în pãmînt
de unde se aud milioane şi milioane de paşi

58 Şaizeci de pahare la o masã

într-un marş nesfîrşit –

atunci cînd mã va lãsa în seama mea,

numai eu nu voi mai fi…

Şaizeci de pahare la o masã 59

Al patruzeci şi unulea pahar
(Un fel de viaþã)

Unde stau ochii, acolo stau toate vieþile mele,

douã mãrgele
pe inelele degetelor unei femei singure,
vorbele ei, lacrimile ei,
hãt departe, o cîrciumã unde se-ngroapã bãrbatul
într-un munte în care nu va sãpa nimeni –

lasã, fie-þi þãrîna fãinã pe care nu o macinã nimeni,

pîinea, fie-þi mormînt din care nu muşcã nimeni,
busuioc uscat, florile pe care le vor plivi fetele
pe cînd vara va secera dealurile peste care-am fugit –

acolo unde-þi stau ochii,

nimeni nu cautã loc de adãpost,
numai tu te ascunzi acolo,
acolo nimeni nu te gãseşte,
doar iarna scrie peste mîinile tale cerul
ca un stîngaci peste coala neagrã
zorii unei zile pe care n-o vei mai prinde.

60 Şaizeci de pahare la o masã

Al patruzeci şi doilea pahar
(Farfuria)

Stãm faþã în faþã, de cele mai multe ori singuri,

ne sorbim din priviri ca douã fiinþe
lãsate pe pãmînt sã-şi facã prin lume de cap –

nici unul nu este atît de flãmînd

încît sã nu-i ajungã celuilalt,
aburii grei se strecoarã în nãri
ca nişte fuioare de mãtase peste sîni;
nimeni nu-i atinge cînd dorm peste ferestre
ca peste ochi nopþile veşnice –

golim totul dintr-odatã –

sub picioarele grecului

sute de þãndãri danseazã sirtaki;
cerul e un prapur þinut în mîini
de o cohortã de îngeri
la intrarea în cimitir –

apoi
toþi cerşetorii îşi duc blidul acasã
ca pe o comoarã risipitã de tine…

Şaizeci de pahare la o masã 61

Al patruzeci şi treilea pahar
(Mîini însetate)

La buza paharului şezui şi bãui pe sãturate

cît a fost seceta de lungã –

toþi ceilalþi erau fericiþi ca furnicile în muşuroi –

o mînã se întîlnea cu altã mînã,

trupul cãlãtorea mai departe prin lumea aceea
de cîlþi
din care pica puzderia
adunatã la marginea gropii:

rãmîneþi cît puteþi de mult aici

sub acest acoperiş,
în zori veþi intra în altã cîrciumã
pe care nu o veþi mai pãrãsi niciodatã…

62 Şaizeci de pahare la o masã

Al patruzeci şi patrulea pahar
(În aceeaşi cãmaşã)

Marianei

În aceeaşi cãmaşã mã îmbrac zilnic cu mîinile tale,

de aceeaşi cãmaşã mã dezbracã zilnic aceleaşi mîini,
trupul meu ostenit se lasã în mîinile tale neostenite,
rãnile lui sunt flori uscate în mii de carouri,
sîngele meu e un susur ascuns sub piele
prin nişte pîrîiaşe pe care le-nvolburi
pînã ce peştişorul auriu sare în palmele tale
şi se face nevãzut –

cînd mã trezesc, toate apele sunt în afara malurilor,

locuiesc într-o cruce din care ies în cer
ca printr-o curte din care toþi au fugit
îmbrãcaþi în aceeaşi cãmaşã
pe care numai tu o dezbraci
sã mã învii din ea încã o datã…

Şaizeci de pahare la o masã 63

Al patruzeci şi cincilea pahar
(De mîine)

De mîine voi fi atît de singur

încît nici eu nu voi mai şti
de mine…

64 Şaizeci de pahare la o masã

Al patruzeci şi şaselea pahar
(Patruzeci şi şase)

De la aceastã vîrstã am aflat de mine

numai de la mine –

cînd sã deschid ochii,

ochii mei nu mai erau aceiaşi,
trupul meu se chinuia sã mã adune în el
aşa cum faci într-un puzzle cînd, orb,
gãseşti cerul ascuns sub picioare –

era într-o zi de septembrie

şi de atunci numai septembrie a fost,
iarna, vara, primãvara, toamna,
toate erau în septembrie,
biserica se muta din loc în loc,
numai trupul meu
trãgea clopotul în aceeaşi clopotniþã
sub un cer adînc în care urma sã cobor –

sã fi adormit de atunci
şi visul sã mã fi trezit în alt trup,
ori alt timp sã mã fi adunat
într-o puzderie de gînduri
din care alerg disperat,
sã fi rãmas treaz
în somnul din care nu te mai trezeşti
decît în imaginaþia celor care te împart
la bisericã,
la cîrciumã,
peste tot unde au prilejul
sã te facã þãndãri
din care sã nu te mai poþi recompune vreodatã,

Şaizeci de pahare la o masã 65

cine ştie –

de la aceastã vîrstã,
cînd se întîmplã aşa, orice este posibil,
chiar sã te vezi venind spre tine din altã parte,
ori tu sã fii cel neaşteptat de nimeni
deşi toþi spun cã încã te mai aşteaptã…

66 Şaizeci de pahare la o masã

Al patruzeci şi şaptelea pahar
(Altã viaþã a mea)

Am cãzut în sîngele ei şi acolo am fost botezat

cu numele bunicului ale cãrui urme le simt prin vene
ca pe nişte biserici mute
atunci cînd cerului i se furau hainele
şi Dumnezeu se vedea peste tot
gol în scîncetul meu pe care abia acum îl înþeleg –

fuioare albe de cînepã gri

þinea mama în braþe,
funii de hãldani jupuiþi arunca tata spre mine,
cristelniþa era toatã un cer albãstrui
pe care-l þinea botezãtorul în degete,
ce lacrimi vesele jucau în ochi,
ce buze pline de hohote,
ce piele de catifea –

abia cãzut în sîngele ei,

altã viaþã mi se pregãtea în altã parte,
vioaie, moartea zîmbea de departe,
tolãnitã pe un milion de pahare –

fuioare albe de cînepã gri,

funii de hãldani jupuiþi,
cer îngropat în cristelniþã,

viaþa începea sã semene cu mine,

moartea i se îngemãna…

Şaizeci de pahare la o masã 67

Al patruzeci şi optulea pahar
(Locul)

Zile în şir, vesel prin bodegi scunde prin care

lumina se furişa în ochi
din mucul lumînãrii nestinse vreodatã,
deloc singur,
vreau sã spun,
cum se întîmplã sã fie în lume
cînd lumea este acasã –

dar dupã ce a plecat lumea de acasã,

s-a fãcut atîta loc liber în jurul meu
cã am devenit mic, mic de tot, încît prin ochii mei
nu mai încãpea lumina aceea subþire şi rece
din care cobora întunericul ca un pãianjen
în jurul ferestrei pe care n-a mai şters-o nimeni
de cînd mîinile hoinãresc în altã lume
şi ea plecatã de acasã şi adunatã acolo
ca într-un zigurat,
bãlãlãind ce nici Dumnezeu nu mai înþelege –

apoi am locuit trist chiar în catedrala din mine…

68 Şaizeci de pahare la o masã

Al patruzeci şi nouãlea pahar
(Ion)

Nu l-am mai vãzut pe acel om

care mi-a turnat primul pahar
şi cu el am mers aşa ani în şir
fãrã sã-mi usuc buzele –

s-au auzit sumedenii de poveşti despre el,

nici una atît de frumoasã
precum cea pe care o ştiu numai eu –

dar nici acea poveste nu o mai ştiu atît de bine,

pentru cã mîinile au uitat sã þinã paharul,
iar buzele mi s-au uscat ca albia unui rîu,
crãpatã ca pielea de porc
pe care el o întindea cu nuiele de alun
şi o lãsa peste garduri ca pe un zmeu
pe care nu-l mai trãgea nimeni de sfori –

s-ar spune cã a trecut viaþa altui om prea repede

Akeronul,
iar sufletul lui stã în luntrea lui Caron
şi nu are cu ce plãti –
i-aş fi aruncat nişte bani în contul acelui pahar
ce nu s-a mai golit niciodatã,
însã se mai spune cã a iubit o mie de femei
ca pe una singurã,
ştiu şi acum locul din luncã unde a prins o fatã
şi i-a dat drumul de sub el femeie,
se mai spune cã s-ar fi pocãit şi duce spre cer
turme de stele,
nimeni nu l-a vãzut vreodatã astfel,
toþi însã l-au vãzut mort cu mîna întinsã spre cer,

Şaizeci de pahare la o masã 69

numai eu zac aici, cu paharul gol, cu buzele uscate
şi nu ştiu cum sã-l înduplec pe Caron
sã-l treacã dincolo,
unde l-aş putea vedea vesel ca în acea zi cînd,
prunc fiind,
mi-a întins paharul şi cu el trec prin lume
însetat mereu de gloria lui…

70 Şaizeci de pahare la o masã

Al cincizecilea pahar
(Îşi fãceau de lucru prin viaþa mea)

Înþeleg abia acum, la vîrsta

cînd nu-mi mai fac probleme prea mari cu mine,
de ce ascundeau totul, pînã cînd şi de cei ai casei,
zahãrul tos, vînãt ca vînãta, slãnina şi cîrnaþul,
merele şi perele,
pînã cînd şi de mine,
preferatul lor în clipe de hîrjoanã,
de parcã aş fi fost strãin
bolşevic întîrziat în sat dupã eliberare,
da, le era fricã, trecuserã prin rãzboi, prin foamete,
iar acum pãmîntul nu mai era al lor,
deşi cîntau
aceleaşi mierle peste el,
deşi prindeau
cu aceleaşi plase potîrnichile
pe care le puneau pe masã perceptorilor
în timp ce noi înghiþeam în sec
şi chicoteam cu gura altora
pentru cã peste a noastrã primeam
dosuri de palme pline de noduri,
abia acum ştiu de ce îşi fãceau de lucru
prin viaþa mea,
pentru cã sub pãturile unei astfel de vieþi
poþi gãsi dormind trupul tãu
care s-ar putea trezi şi pune întrebãri
ale cãror rãspunsuri stau îngropate în ei…

Şaizeci de pahare la o masã 71

Al cincizeci şi unulea pahar
(Nici atunci, nici acum)

Într-o ordine, nu întîmplãtoare,

am aşezat tot ce urma sã fi fãcut
şi nu voi mai face –

statul într-o rînã, aşa sã treacã timpul,

cum am vãzut cã fãceau bãtrînii
pe marginea şanþului duminica, atenþi cu ochii
sub fusta Tincãi precum într-un heleşteu din care,
din cînd în cînd,
sãrea zvîrluga tocmai în nãrile lor umflate
ca baloanele la urechile broaştelor,

apoi toatã sãptãmîna era sãrbãtoare,

numai noaptea era de lucru prin somn
cînd mã vedeam înotînd
prin pescãrie dupã zvîrluga Tincuþei,
demult întoarsã pe cele douã feþe
prin tigaia cu ulei încins
la care eu nu puteam ajunge,

nici atunci n-am putut-o privi,

nici acum n-o pot privi în ochi
aşa cum o priveam sub fustã
ascuns în boscheþii din ochii unui bãtrîn
dornic sã-i facã felul chiar acolo
în ciotca de babe prin ale cãror heleşteie
nu mai sãrea zvîrluga,

ori alergatul prin cînepã dupã picioarele Olgãi,

ai cãrei sîni zvîcneau sub bluzã,

72 Şaizeci de pahare la o masã

iar spicele împînzeau Muntele lui Venus
pe care de atîtea mii de ori nu l-am urcat,

dar nici aceastã bucurie n-a putut fi prea mare,

dupã ce sub coate s-a aşezat o masã de la care
nimeni nu s-a mai ridicat pe picioarele lui…

Şaizeci de pahare la o masã 73

Al cincizeci şi doilea pahar
(Vorbã sã fie)

Cînd peste sînii ei lãsam mîna sã lunece,

mîna sã lunece,
mîna sã lunece,
lunece,
trupul ei de mult era aşternut în care dormeam
scuturat în zori pe fereastrã,
alunecînd în cer ca-n trupul ei nesfîrşit,
nesfîrşit,
nesfîrşit,
de unde nu mã mai întorceam,
sînii ei fiindu-mi aripi pînã la capãt,
pînã la capãt,
pînã la capãt,

dar aceasta este o poveste

pe care n-aş vrea s-o mai spun,
cu toate cã inima mea îmi povesteşte mereu,
îmi povesteşte mereu,
îmi povesteşte mereu,
cã trupul meu nu-i mai ajunge,
se împrãştie în alte o mie de trupuri ale cãror inimi
îmi spun aceeaşi poveste,
oricît de mult aş vrea sã uit, sã uit, sã uit
pînã ce iarãşi sã-mi aduc aminte…

74 Şaizeci de pahare la o masã

Al cincizeci şi treilea pahar
(Întuneric peste tot)

De cîte ori aud pumnii bãtînd în cer,

sar din cîrciuma unde adorm
ca un prunc cu gura lipitã de sînul mamei
şi vorbesc aşa, fãrã noimã, o vreme,
pînã ce vine vecinul şi-mi spune
cã nu mai e nimeni în cer, totul este pustiu acolo
şi nici mãcar birturi nu mai sunt –

cum, aşa de rãu au ajuns şi cei de acolo –

pãi, da,
îmi rãspunde tocmai din fundul halbei de bere,
cã au ajuns prea mulþi de pe aici acolo
şi au ras totul –

şi ãl mare, întreb, ce face –

a bãtut cu pumnii în cer şi a plecat –

o fi şi el pe aici, printre noi, cine ştie,

poate vrea sã moarã şi el
şi asta este posibil numai aici:

şi se fãcu şi el nevãzut,
aşa ca şi cum ai sparge burluiul unei lãmpi
şi deodatã întuneric în tine, întuneric şi afarã,
întuneric peste tot…

Şaizeci de pahare la o masã 75

Al cincizeci şi patrulea pahar
(Şi e bine, zãu, nu vã mint)

Mã alãtur de cîte o femeie tristã,

aşa cum sunt gardurile de nuiele de la þarã,
peste care creşte volbura, cum peste rochiile ei
petele de grãsime de la nunta cutare,
de la botezul cutare,
de la înmormîntarea cutare,
de la nici nu mai ştie ce parastas,

şi e bine, zãu, nu vã mint –

încercaþi şi voi cînd ieşiþi dimineaþa

din bodega în care aþi rãmas peste noapte,
fie sã vã înecaþi jalea,
fie sã vã fericiþi fericirea,
sau pur şi simplu sã trageþi un şnaps
din care iese vesel cel mai bun prieten
care la rîndul lui trage şi el un şnaps din care
încã doi amici vin cu toate femeile dupã ei
şi nici tu casã, nici tu pernã, nici tu somn,
ci viaþã fãrã de moarte,

o sã vedeþi cum imediat, spre zori,

urcaþi uşor peste toate dealurile
ca într-un pat
mirosind a o sutã de femei triste la un loc,
cu rochiile pline de nunþi şi botezuri,
de înmormîntãri şi parastase,
sub care dunãrea lor duce miriade de scrumbii
înspre nãrile tale –

cum, pentru ele, sã nu dai tu viaþa ta toatã…

76 Şaizeci de pahare la o masã

Al cincizeci şi cincilea pahar
(Bildungspoem)

Pun nouã cãni în faþã şi trag la sorþi,

întîi cade cea cu lapte, beau şi cresc,
firicel de trestie prin stufãrişul bãtrîn,
apoi îmi intrã în mînã cana cu ceai,
un întreg paradis geme în jurul meu,
ghicesc din rochiile jucãuşe pe una singurã
în poalele cãreia adorm, nu visez,
ca apoi sã trag lîngã buzele mele
cana cu must roind de viespi pe care le las în pace
aşa cum laşi femeile sã te muşte uşor
pînã ce se fac ranã şi le decojeşti,
nu mai ştii ce sã alegi
visezi la o garderobã plinã de rochii
pe care le dezbraci şi vezi cum braþele lui Venus
te adunã în trupul de marmurã,
pînã ce cana cu vin curge prin sînge
ca prin pîraiele pline de peşti ploile unui secol,
nu e deloc rãu îþi zici, cînd printre gene,
sub mii de priviri
bei vinul cel roşu
din cana pe care alte o mie de mîini þi-o întind
şi dispari în cîte un trup
din care ieşi cu mîna întinsã
spre o altã canã plinã cu moare de varzã,
sari ca ars şi abia cînd cana cu vodcã
te înveseleşte
ca un copil la sfîrcul doicii
nu taci pînã cînd nu tragi altã canã din cele nouã
şi speri sã nu fie apã, şi nu e,
abia în cea de a noua
nouã milioane de mîini ieşind din senin

Şaizeci de pahare la o masã 77

vin sã toarne apã
peste aripile îngerilor care te urcã la cer,

dar buzele tale sunt seci de atîta puhoi de ape,

cã nu-i aşa, þi se şopteşte,
pentru o viaþã sãnãtoasã
consumaþi zilnic doi litri de lichide!

78 Şaizeci de pahare la o masã

Al cincizeci şi şaselea pahar
(Toate sunt la locul lor)

Toate sunt la locul lor,

numai locul meu nu mai este acolo
unde sunt toate, patul departe de masa pe care doar
urmele paharelor se mai vãd ca nişte cearcãne
sub care cîntã o gurã pe a cãrei limbã
nici cuvintele nu mai sunt la locul lor,

mai ales femeia, femeia, ea este peste tot,

numai unde sunt eu, nu,
în locul ei stau douã milioane de femei
ai cãror ochi se adunã într-unul singur,
ca la intrarea în bisericã, mic cît tot cerul –

în astfel de situaþii nu poþi face nimic,

atingi şi tu ce mai ai pe lîngã tine,
de regulã aerul care e peste tot
numai în plãmînii tãi din ce în ce mai puþin,
ridici şi tu paharul
şi bei în sãnãtatea lui

şi aşa
moartea poate aştepta la uşa cîrciumii cît vrei tu,
o veşnicie, îþi şopteşte glasul tãu, singurul
în care mai ai încredere…

Şaizeci de pahare la o masã 79

Al cincizeci şi şaptelea pahar
(O secvenþã)

Pe la prînz vin doi şi se aşazã la masa de-alãturi,

acolo unde se dau colacii, coliva şi lumînãrile,
ochii lor sunt aþintiþi spre sticla cu rachiu galben
din mîna femeii
care a învîrtit toatã noaptea la sarmalele
din care ai prins şi tu trei
şi acum bei din paharul de plastic
vinul la care şi cei doi rîvnesc –

tu eşti una din rude

şi vii doar cînd se ivesc astfel de ocazii
în familia ta,
nu-þi plac parastasele, înmormîntãrile,
lor, în schimb, dacã într-o zi nu este o înmormîntare,
iar sîmbãta un parastas,
li se face împãrãtuşul ca smochina,
iar gîtiþa le şuierã ca vîntul prin podul pustiu,

tu habar n-ai de nicio regulã,

ei le ştiu pe toate,
cînd aud toaca, liturghia e gata,
şi, þuşti, de la buza cîrciumii, sus la bisericã
unde curge miere şi lapte,
cînd deja bat clopotele, ei sunt în capul mesei,
fac cruce
şi trag cu ochiul prin panerele de sub masã,
cã pe masã sunt doar colaci şi lumînãri,
panacidã, mere, nuci,
un pom pe care l-au vãzut de atîta ori plin
şi golit de tot felul de roade
de mîna preotului,

80 Şaizeci de pahare la o masã

udãtura, frate, e acolo, în panere, bine dositã,
şi ei trebuie sã prindã mãcar cîte şase-şapte pahare,
ca apoi, spre searã, sã-i vezi pe marginea şanþului
cu cîte un pet în mînã, în care au strîns
toate resturile din pahare,
grijulii şi în somn sã nu le disparã singurul avut,

în zori, cînd pleci şi tu acasã din casa

din care fratele tãu s-a dus,
îi vezi la bodegã, veseli nevoie mare,
povestind de cît de bine le-a fost,
întrebîndu-se pentru cine bat clopotele,
sã ştie cît de bine le va fi şi peste trei zile…

Şaizeci de pahare la o masã 81

Al cincizeci şi optulea pahar
(Vînãtoare peste cîmpul de flori)

Vînez deasupra unei feþe de masã

muştele care sorb cu trompa lor
ceea ce eu am lãsat sã se scurgã din pahar,
nu prind nici una, deşi mîna mea face volute prin aer,
ca într-un balet din care lipsesc dansatorii,
şi aşa pînã cînd deodatã mîna mea vãzutã
întîlneşte prin aer faþa nevãzutã a lui Dumnezeu –

în clipa urmãtoare,
ochii mi se fac brumã peste cîmpul de flori…

82 Şaizeci de pahare la o masã

Al cincizeci şi nouãlea pahar
(Milioane de ochi în privirea mea)

Sunt cîteva milioane de ochi care stau dupã fereastra

prin care se vãd rafturi pline cu sticle,
cele de rom ascund ochi cãprui
şi prin ei privesc cãlãtorii iernatici,
cele de vodcã dau la ivealã
ochi limpezi ca nopþile boreale,
nici o mînã nu tremurã pe pulpa lor,
singure, stau aşa pînã la moarte,
cele cu lichior povestesc despre ochi languroşi
de femei tolãnite prin paturi strãine
cu pielea rozalie ca zmeura
de care nu au parte stãpînii
ci doar urşii care dau iama,
prin cele cu coniac privesc ochi vii, veseli,
pe care nu-i uitã nimeni,
pînã cînd şi moartea face ocol
şi se repede la gîtiþa ochilor ce adulmecã
sute de matrafox, mitilicuri, ştrafalaxuri,
sãniuþã, şase din patruşnouã,
cã aceştia par a fi cei mai mulþi şi însetaþi,
burduşind rafturile golite zi de zi,

cele de vin fac sã se vadã prin ochii mei

milioane de ochi
care stau dupã fereastra prin care privesc –

liniştea lor urcã zilnic la deal trupuri

în care nu mai locuieşte nimeni…

Şaizeci de pahare la o masã 83

Al şaizecilea pahar
(O altã secvenþã)

Nu totdeauna ştii ce ai de fãcut atunci cînd

ca din senin
omuşorul tãu bate în cerul gurii
şi acolo încep sã aparã nori de vodcã şi trãsnete
de care nu poþi sã te adãposteşti decît la Ciuturã,
în colþ de drum,
unde şi alþi nãpãstuiþi stau cît e ziua de mare,
nu cã asta le-ar fi treaba,
dar soarta nu-i lasã în pace,

şi atunci faci şi tu un popas undeva

la o masã din colþ,
tragi o halbã de bere,
mai tragi una
şi la masa ta începe sã roiascã lumea
de care nu ai nevoie dar nici nu-þi displace,

norii dispar,
fulgerele şi ele,
iar de atîta senin nici nu mai vezi drumul spre casã…

84 Şaizeci de pahare la o masã

MASA
(2013. Vizuina)

Omul horeºte de dor, de singurãtate, de înstrãinare,

de dragoste, de suferinþã, de fiinþa, de nefiinþã.
Grigore Leşe

Nu toþi cei care privesc printr-o fereastrã

vãd acelaşi lucru,
dincolo este o lume care dispare
în paharul gol al însetatului,
aici,
la aceastã masã,
chiar bãutorul de absint dispare în sine
aşa cum fac norii deasupra unui oraş –

cît timp femeia stã la creştetul bãrbatului,

Dumnezeu iese din trupul acestuia
şi se face şi el nevãzut –

(scriu la o masã pustie chiar despre acest lucru,

nu sunt vãzut de nimeni,
rîndurile dispar şi ele, unul dupã altul,
bãrbatul nu se mai trezeşte în trupul femeii,
ziua ei se dilatã,
ziua lui se face turlã de bisericã
din care ies pe rînd toþi cei care
au stat şi m-au numãrat de cîte ori mã pierdeam
în aceste versuri,
aşa cum fac norii deasupra unui oraş,
mulþi dintre cei care privesc se adunã în setea mea,
mai ales femeile
cãrora nu le-am desfãcut nasturii la timp
şi au îmbãtrînit în aceleaşi rochii
pline de flori acum şterse

Şaizeci de pahare la o masã 87

ca de pe un prosop de vase desenele þesute
cu o mie de ani în urmã,
aşa cum sunt norii deasupra unui oraş mort) –

nici Dumnezeu nu se mai întoarce

în casa din care a fost izgonit,
umbra lui nu se mai vede,
respiraþia lui nu se mai simte,
aerul duhneşte mort în cerul gurii închise –
dar nu toþi vãd acelaşi lucru
deşi privesc în aceeaşi direcþie:
eu vãd cum se pierd norii,
femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bãrbatului,
bãrbatul nu mai vede pe nimeni,
toþi cei din preajmã vãd un bîlci
prin care se plimbã fãrã noimã
lumea, haine bãtute de vînt
într-un magazin second hand –

(dacã toatã imaginea pe care o redau acum

apare ca o patã pe un cer senin,
cine sunt aceşti oameni
ai cãror ochi carã lãzi pline de ruginã,
ai cãror ochi sunt ca nişte tomberoane
în care cautã mîinile lor crescute pe alte trupuri,
aşa cum fac norii deasupra unui oraş,
cînd trupul bãrbatului se ascunde în trupul femeii
care-l vede pe Dumnezeu ieşind chiar prin acei nori
pe care numai eu îi vãd) –

nu toþi cei care privesc,

aşa cum privesc eu într-o garã cãlãtorii
care dispar într-o vizuinã şerpuitoare,
vãd aceiaşi oameni din care dispare Dumnezeu,
fie cã şi-a terminat treaba acolo,
fie cã nu mai are ce salva din ruina acelei femei
din care toþi au ieşit
şi acum toþi o uitã,
ca într-o cîrciumã gura însetatã
şi plinã de aer leşios,

88 Şaizeci de pahare la o masã

aşa cum sunt norii deasupra unui oraş
din care au rãmas doar ruinele –

(numai eu le aşez aici piatrã cu piatrã,

pas risipit cu pas risipit,
stradã cu stradã,
om cu om,
ochi cu ochi,
casã în care bãrbatul lãsat singur
se pierde în trupul lui Dumnezeu care pleacã,
numai eu fac gesturi de disperare,
în urma mea nu rãmîne decît cerul bãtut de nori
prin care nu se mai vede nimic,
femeia stã în varul pereþilor şi întreabã,
numai eu ştiu sã-i rãspund,
dar zac singur într-o bodegã
în a cãrei turlã bat clopotele
şi strana de mult a tãcut) –

nu, desigur,
nu toþi cei care privesc acelaşi cer prin fereastra
prin care dispar
vãd acelaşi lucru –
ochii se fac luminiþe
prin oraşul deasupra cãruia norii se cern,
femeia mã þine în braþe
aşa cum scriu
pe imaginea ei toate aceste rînduri ca într-un tatuaj
decupat de pe pielea de sub care Dumnezeu a ieşit
pentru ultima oarã,
nici el nu mai poate suporta
fãrîmiþat în ochii celor care-l privesc
prin sita prin care el i-a cernut,
plictisit ca o umbrã sub haine de împrumut,
om ca toþi oamenii
se face nevãzut şi nevãzut rãmîne –

(aceastã imagine stã ca o fotografie

între alte o mie de fotografii,
nimeni n-o vede,
nici mãcar eu,

Şaizeci de pahare la o masã 89

care am descris pînã acum fiecare detaliu
din aceastã vizuinã
în care s-a ascuns Dumnezeu
ca în carcasa unui om oarecare,
poate fi chiar trupul femeii
care-şi lasã bãrbatul rãstignit pe uşa de la ieşire
plin de cuie şi sînge,
poate fi chiar bãrbatul
care-şi udã buzele cu o cîrpã înmuiatã-n oþet
întinsã de o mînã nevãzutã,
poate chiar mîna lui Dumnezeu,
ca ultim gest,
dupã care dispare
în timp ce eu redau aici fiecare detaliu
ca pe un cer senin amintirea unor nori
şi ei dispãruþi) –

acum este atîta linişte aici, încît

paharele şoptesc la gura-nsetatului
ai cãrui ochi adunã toate imaginile
pe care nu toþi le pot vedea
chiar dacã ochii lor curg peste ele
ca ploile peste oraşul dispãrut în cer –

(închid paginile şi dispar, ostenit

ca sîngele în trupul altui om care ar fi dorit sã vadã totul
şi nu mai vede nimic).

90 Şaizeci de pahare la o masã

Cuprins

MASA

(1953. Naşterea)............................................................................................ 9

ŞAIZECI DE PAHARE

Primul pahar (Osia)..................................................................................... 17

Al doilea pahar (Blana din jurul cuvintelor)................................................ 18
Al treilea pahar (Oglinda cu ramã de abanos)............................................. 19
Al patrulea pahar (Goana pe loc)................................................................. 20
Al cincilea pahar (Muzica din dormitor)...................................................... 21
Al şaselea pahar (Marmura de catifea)......................................................... 22
Al şaptelea pahar (Zile de vatã).................................................................... 23
Al optulea pahar (Jocul îngerilor pe pervaz)................................................. 24
Al nouãlea pahar (Þaþica)............................................................................ 25
Al zecelea pahar (Oraºul ascuns sub pian)................................................... 26
Al unsprezecelea pahar (Scaune, preºuri, tãlpi)............................................ 27
Al doisprezecelea pahar (Miza).................................................................... 28
Al treisprezecelea pahar (Pe sticla de iarbã)................................................ 29
Al paisprezecelea pahar (Aºa e aici)............................................................. 30
Al cincisprezecelea pahar (Joaca-nejoaca)................................................... 31
Al şaisprezecelea pahar (Cînd plecam de acasã).......................................... 32
Al şaptesprezecelea pahar (Calea de lut)...................................................... 34
Al optsprezecelea pahar (Pacostea).............................................................. 35
Al nouãsprezecelea pahar (Prima femeie).................................................... 36
Al douãzecilea pahar (Nu-mi era teamã de nimeni)..................................... 37
Al douãzeci şi unulea pahar (Lumea aceea micã)........................................ 38
Al douãzeci şi doilea pahar (Trestii iarna pe un lac îngheþat)...................... 39
Al douãzeci şi treilea pahar (Azi sunt mut).................................................. 40
Al douãzeci şi patrulea pahar (Casa mea)................................................... 41
Al douãzeci şi cincilea pahar (În rame)....................................................... 42
Al douãzeci şi şaselea pahar (ªi deodatã viaþa)............................................ 43
Al douãzeci şi şaptelea pahar (Aºa a apãrut ea în viaþa mea)..................... 44
Al douãzeci şi optulea pahar (Pe genunchii ei)............................................ 45
Al douãzeci şi nouãlea pahar (Acum).......................................................... 46
Al treizecilea pahar (Jocul ºi furia)............................................................... 47
Al treizeci şi unulea pahar (La Vamã)......................................................... 48
Al treizeci şi doilea pahar (Domniºoara Gorbãnescu).................................. 49
Al treizeci şi treilea pahar (Începutul pierzaniei)......................................... 50
Al treizeci şi patrulea pahar (Pînda în aer liber)......................................... 51
Al treizeci şi cincilea pahar (Trei sute de boi).............................................. 52
Al treizeci şi şaselea pahar (Funia).............................................................. 53
Al treizeci şi şaptelea pahar (Muzica din cealaltã parte)............................. 55
Al treizeci şi optulea pahar (Mai departe).................................................... 56
Al treizeci şi nouãlea pahar (Setea).............................................................. 57
Al patruzecilea pahar (Ca-n poezie)............................................................. 58
Al patruzeci şi unulea pahar (Un fel de viaþã).............................................. 60
Al patruzeci şi doilea pahar (Farfuria)........................................................ 61
Al patruzeci şi treilea pahar (Mîini însetate)................................................ 62
Al patruzeci şi patrulea pahar (În aceeaºi cãmaºã)..................................... 63
Al patruzeci şi cincilea pahar (De mîine)..................................................... 64
Al patruzeci şi şaselea pahar (Patruzeci ºi ºase)........................................... 65
Al patruzeci şi şaptelea pahar (Altã viaþã a mea)........................................ 67
Al patruzeci şi optulea pahar (Locul)........................................................... 68
Al patruzeci şi nouãlea pahar (Ion)............................................................. 69
Al cincizecilea pahar (κi fãceau de lucru prin viaþa mea)........................... 71
Al cincizeci şi unulea pahar (Nici atunci, nici acum).................................. 72
Al cincizeci şi doilea pahar (Vorbã sã fie).................................................... 74
Al cincizeci şi treilea pahar (Întuneric peste tot).......................................... 75
Al cincizeci şi patrulea pahar (ªi e bine, zãu, nu vã mint).......................... 76
Al cincizeci şi cincilea pahar (Bildungspoem).............................................. 77
Al cincizeci şi şaselea pahar (Toate sunt la locul lor)................................... 79
Al cincizeci şi şaptelea pahar (O secvenþã)................................................... 80
Al cincizeci şi optulea pahar (Vînãtoare peste cîmpul de flori)..................... 82
Al cincizeci şi nouãlea pahar (Milioane de ochi în privirea mea)................. 83
Al şaizecilea pahar (O altã secvenþã)............................................................ 84

MASA

(2013. Vizuina)............................................................................................ 86
 Au apãrut :

Andrei Dósa – American Experience

Ioana Ieronim – Cînd strugurii se prefac în vin
Vasile Igna – Locuri pustii
Constantin Abãluþã – Tot atît de liber
Nora Iuga – Cîinele ud e o salcie
Dominic Stãnescu – Zeii platanelor mixeazã pentru tine
Adrian Popescu – Costumul negru
Bogdan Coºa – O formã de adãpost primarã
Sorin Mãrculescu – Partea din toate (Carte singurã, VI)
Bogdan‑Alexandru Stãnescu – Apoi, dupã bãtãlie, ne‑am tras sufletul
Ofelia Prodan – Cãlãuza
Dan Sociu – Poezii naive ºi sentimentale
Vlad Moldovan – Dispars
Rita Chirian – Asperger
Gabriel Chifu – Însemnãri din þinutul misterios
Nora Iuga – Petrecere la Montrouge
Mihail Gãlãþanu – Douãsprezece cîntece înaintea naºterii
Floarea Þuþuianu– Sappho
Matei Viºniec – La masã cu Marx
Gelu Vlaºin – Ayla
Elena ªtefoi – Raport de etapã
Ioan Es. Pop – Unelte de dormit
Dan Sociu – Pavor nocturn
Ioan Moldovan – Mainimicul
Doina Ioanid – Ritmuri de îmblînzit aricioaica
Liviu Ioan Stoiciu – Pe prag (Vale‑Deal)
Robert ªerban – Moartea parafinã
M. Duþescu – ªi toatã bucuria acelor ani triºti
Sorin Despot – Apasã
Letiþia Ilea – Blues pentru cai verzi
Teodor Dunã – De-a viul
Adrian Bodnaru – O legãturã de chei
Angela Marinescu – Probleme personale
Elena Vlãdãreanu – Spaþiu privat. A handbook
Domnica Drumea – Not for sale
Ioan Pintea – Casa teslarului
Stoian G. Bogdan – Chipurile
Ion Monoran – Eu însumi
 www.polirom.ro
Lector : Mãdãlina Ghiu
Coperta : Radu Rãileanu
Tehnoredactor : Vasilica Zevoi
Bun de tipar : septembrie 2013. Apãrut : 2013
Editura Polirom, B‑dul Carol I nr. 4 • P.O. BOX 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;
(0232) 21.74.40 (difuzare);  E‑mail:  office@polirom.ro
Bucureºti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1,
sector 4, 040031, O.P. 53 • C.P. 15‑728
Tel. : (021) 313.89.78 ; E‑mail : office.bucuresti@polirom.ro

Tiparul executat la S.C. Tipo-Lidana S.R.L.

Calea Unirii nr. 35, Suceava
Tel. : 0230/517.518 ; Fax : 0330/401.062
E-mail: office@tipolidana.ro ; www.tipolidana.ro

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul

Uniunii Scriitorilor din România
Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA