Sunteți pe pagina 1din 25

Subiectul 1

1. Obiectul şi definiţia dreptului comercial.

Obiectul – În sistemul subiectiv, dr. comercial are ca şi obiect normele juridice aplicabile
comercianţilor, fiind un drept profesional. Sistemul subiectiv este adoptat şi de
NCC, dispoziţiile acestuia aplicându-se conform definiţiei „şi raporturilor dintre
profesionişti, precum si raporturilor dintre profesionişti şi alte subiecte de drept
civil”

- În sistemul obiectiv, dr. comercial cuprinde norme juridice aplicabile comerţului,


adică acelor acte juridice, fapte şi operaţiuni, calificate de lege ca fiind acte de
comerţ.

Definiţia - Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt
aplicabile raporturilor juridice la care participa comercianţii, în calitatea lor de
profesionişti ai activităţii comerciale.

2. Funcţionarea societăţii în nume colectiv.

Fiind o societate mică, nu are adunare generala, deciziile fiind luate de către asociaţi.
Deciziile se iau prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social
în următoarele cazuri:

- alegerea administratorilor, cu stabilirea puterii, duratei însărcinării şi


remuneraţiei, daca contractul de societate nu dispune altfel.
- revocarea administratorilor, sau limitarea puterii lor, daca în contractul de
societate nu se prevede altfel.
- rezolvarea divergenţelor dintre administratori.
- aprobarea situaţiei financiare a societăţii.
- răspunderea administratorilor.

SNC este administrată de unul sau mai mulţi administratori, care pot fi asociaţi sau
neasociaţi, dar obligatoriu persoane fizice. Prin contractul de societate se poate dispune daca
administratorii sa lucreze împreună sau daca nu se face nici o menţiune, aceştia lucrează
individual. Legea prezumă că dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui
administrator.

În absenţa cenzorilor (fiind o societate mică), fiecare dintre asociaţi care nu este
administrator, va exercita dreptul de control asupra gestiunii societăţii.

Drepturile asociaţilor Obligaţiile asociaţilor


 Dreptul de a participa la deliberări şi la luarea  Obligaţia de efectuare a aportului promis în
deciziilor. (asociatul nu poate participa la contractul de societate.
deliberare daca exista un conflict de interese  Obligaţia de a nu aduce atingere patrimoniului
intre ale sale si ale societăţii). social.
 Dreptul la dividende (împărţirea profitului)  Obligaţia de a nu face concurenţă societăţii
 Dreptul de a folosi fondurile societăţii (pentru

1
cheltuielile acesteia)
 Dreptul la restituirea valorii aportului la
dizolvare şi la lichidarea societăţii.

SNC are personalitate juridică, şi răspunderea revine nu numai societăţii ci şi


asociaţilor. Mai întâi răspunde societatea şi doar in subsidiar asociaţii.

Transmiterea părţilor de interes către persoane dinafara societăţii se face cu acordul


tuturor asociaţilor. Părţile de interes se pot transmite şi prin moştenire daca în contract nu este
stipulat altfel. Cesiunea se realizează printr-un contract, încheiat în formă scrisă. În temeiul
cesiunii, cesionarul devine asociat, dar cedentul nu este exonerat de plata eventualelor datorii
către societate.

Subiectul 2

1. Izvoarele scrise ale dreptului comercial.

Legea

- Constituţia României - art. 135- Economia României este o economie de piaţă, bazată
pe libera iniţiativă şi concurenţă.
- Codul civil – reglementari în domeniul raporturilor dintre profesionişti, despre
peroane, despre obligaţii, prescripţie, decădere, etc..
- Legile speciale – legea 31/1990 privind societăţile, legea privind registrul comerţului,
legea asupra cecului, etc.
- Ordonanţele si hotărârile de Guvern
- Norme, regulamente şi ordine adoptate de organele competente – ex. norme
metodologice privind modul de ţinere al registrului comerţului.

2. Caracterele şi constituirea societăţii în comandită simplă.

Caracteristicile sunt:
- Asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor, comanditaţi şi comandatari
(societate intuitu personae)
- Capitalul social este divizat în părţi de interes (nu sunt reprezentate prin titluri)
- Asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar, iar cei comanditari răspund in
limita aportului lor.
Constituirea societăţii – se face prin contract de societate, în baza legii 31/1990.
Asociaţii pot fi persoane fizice sau juridice, fiind obligatoriu sa fie minim un asociat
comanditat şi unul comanditar, în contract fiind specificată poziţia fiecăruia.

2
Firma trebuie sa cuprindă numele a cel puţin unui asociat comanditat, cu menţiunea
„societate în comandită”. Numele comanditarului din cauză că are răspundere limitată pentru
obligaţiile sociale, nu poate figura în numele societăţii.
Administratorii societăţii, cu stabilirea puterii lor, trebuie să fie prevăzuţi în contractul
de societate. Calitatea de administratori o pot avea doar asociaţii comanditaţi.
Societatea devine persoană juridică în ziua înregistrării acesteia în registrul
comerţului.

Subiectul 3

1. Izvoarele nescrise ale dreptului comercial.

Uzanţele (cutuma)

Uzurile profesionale sunt reguli de conduită statornice în exercitarea unei anumite


profesii, respectate ca şi legi.
De regulă uzanţele au caracter subsidiar şi se aplică în cazuri neprevăzute de lege, şi
se aplică atunci când legea trimite expres la ele.
Principiile generale ale dreptului
Doctrina recunoaşte drept principii ale dr. comercial următoarele: actele juridice sunt
acte cu titlu oneros; în comerţ, banii mereu sunt frugiferi (produc dobânzi); în actele juridice
comerciale, în caz de dubiu, se aplică regula care favorizează circulaţia mărfurilor;
contractarea in numele celui de al treilea este ceva obişnuit.

2. Constituirea societăţii cu răspundere limitată.

Se face în baza legii 31/1990, prin contract de societate. La constituire pot participa
persoane fizice şi juridice. Numărul maxim de asociaţi poate fii de 50.
Firma trebuie sa cuprindă menţiunea „ societate cu răspundere limitată” sau SRL.
Capitalul social minim este de 200 e lei.
În contract trebuie prevăzut aportul fiecărui asociat şi valoarea bunurilor aportului în
natură.
Capitalul social este divizat în părţi sociale, cu o valoare minimă de 10 lei. Emiterea de
titluri negociabile reprezentând capitalul social are drept consecinţă sancţionarea penală a
administratorului.
Statutul se întocmeşte conform legii, iar unde este un singur asociat, acesta este unicul act
constitutiv al societăţii.
Personalitatea juridică se dobândeşte în ziua înscrierii la registrul comerţului.

3
Subiectul 4
1) Dizolvarea societăţii

Cauzele generale de dizolvare sunt:

1) Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii – durata societăţii se prevede în


contractul de societate, şi se poate prelungi ulterior conform legii. Asociaţii sunt
consultaţi de consiliul de administraţie cu 3 luni înaintea expirării termenului.
Dizolvarea atrage după sine şi deschiderea procedurii lichidării.
2) Imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia. În acest caz
societatea îşi pierde raţiunea de a exista şi deci se dizolva. Jurisprudenţa prevede că
există imposibilitate a realizării obiectului atunci când există neînţelegeri grave între
asociaţi si astfel societatea nu mai funcţionează. Motivele dizolvării trebuie dovedite
şi dizolvarea poate avea loc prin voinţa asociaţilor sau pe cale judecătorească.
3) Declararea nulităţii societăţii – la data la care hotărârea judecătorească de declarare a
nulităţii a devenit definitivă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în
lichidare.
4) Hotărârea adunării asociaţilor – asociaţii prin adunare şi decizie pot dizolva
societatea.
5) Hotărârea tribunalului
6) Falimentul societăţii – societatea se dizolvă prin procedura de faliment în cadrul
procedurii insolvenţei. Societatea în insolvenţă se poate reorganiza judiciar sau intra
în faliment. Patrimoniul societăţii în caz de faliment este lichidat în scopul satisfacerii
creanţelor creditorilor. Dizolvarea se pronunţă de judecătorul - sindic prin încheiere.

Cauzele de dizolvare sunt:

a) Societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni
(administratori, adunare generală).
b) Acţionarii, asociaţii au dispărut sau nu au domiciliu cunoscut.
c) Nu mai sunt îndeplinite condiţiile privind sediu social.
d) Societatea şi-a încetat activitatea (dacă nu se dizolvă şi nu e lichidată, este
dizolvată ca sancţiune)
e) Societatea nu şi-a completat capitalul social în condiţiile legii.
f) Nedepunerea documentelor cerute de lege la autorităţile competente (ex. situaţia
financiară anuală, raporturile de contabilitate, etc).

Căile de dizolvare:

 Dizolvarea de drept – la data expirării termenului.


 Dizolvarea prin voinţa asociaţilor
 Dizolvarea pe cale judecătorească – oricare asociat poate cere tribunalului acest lucru
pe motive temeinice, ex. un blocaj care pune in imposibilitate funcţionarea.

4
Efectele dizolvării:

Se deschide procedura lichidării, se pot continua doar activităţile comerciale aflate în curs
dar fără a începe altele noi.

2. Principiul libertăţii comerţului.


Poate fi privit sub doua aspecte: orice persoana care doreşte sa îndeplinească acte şi fapte
de comerţ, are dreptul sa participe in mod liber la tranzacţii comerciale şi fiecare comerciant
îşi poate alege tipul de activitate comerciala
Poate fi privit de asemenea din punct de vedere: intern, de la comercianţii romani către
piaţa internaţională (presupune libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor si capitalurilor
subiectelor de drept romane pe piaţa internaţională); extern, de la comercianţii străini către
piaţa românească (presupune liberul acces al subiectelor de drept străine pe piaţa românească)
Acest principiu e limitat de diferite instrumente ale politicii comerciale, cu scopul de a
restrânge sau stimula comerţul cu anumite produse sau de a proteja piaţa: mijloace tarifare
(politica vamala) sau netarifare, politica financiara si bancara (a B.N.R.), etc.

Subiectul 5

1. Categorii de societăţi privind activitatea comercială.

Societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri.

 De persoane (intuitu personae): Societatea în nume colectiv şi societatea în comandită


simplă.
 De capitaluri (număr mare de asociaţi din nevoie de capitaluri): Societatea pe acţiuni
si societatea în comandită pe acţiuni.
 SRL, nu se încadrează în niciuna din cele două categorii, având caractere de la
ambele, şi anume se bazează pe încrederea şi calităţile asociaţilor, dar se poate merge
şi pana la 50 de asociaţi.

Societăţi în care asociaţii au o răspundere limitată sau nelimitată.

 În SNC asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.


 În SA şi SRL asociaţii răspund pana la concurenţa aportului lor.
 În SCS ŞI SCA, asociaţii comanditaţi răspund nelimitat si solidar, iar asociaţii
comanditari numai în limita aportului lor.

Societăţi cu părţi de interes şi societăţi pe acţiuni.

 Societăţi cu capitalul social divizat în părţi de interes: SNC, SCS, SRL.

5
 Societăţi cu capitalul social împărţit în acţiuni: SA, SCA.

Societăţi care emit şi care nu titluri de valoare (acţiuni):

 Care emit: SA, SCA.


 Care nu emit: SNC, SCS, SRL.

2. Noţiunea de profesionist în NCC.


Prin profesionist, NCC înţelege orice persoană care exploatează o întreprindere.
Profesionistul care exploatează o întreprindere economică se numeşte profesionist
comerciant.
NCC specifică şi faptul că prevederile sale se aplică şi raportului dintre profesionişti si
raporturilor dintre aceştia şi alte persoane, subiecte de drept civil.
Noţiunea de profesionist include categoriile de comercianţi, întreprinzători, operatori
economici, precum şi orice aşte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau
profesionale.

Subiectul 6

1. Caracterele societăţii pe acţiuni.


a) Societatea se constituie dintr-un număr minim de asociaţi, denumiţi acţionari.
b) Capitalul social este divizat în acţiuni, care sunt titluri de valoare negociabile şi
transmisibile.
c) Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată; ei răspund numai până
la concurenţa capitalului social subscris.
2. Noţiunea de întreprindere potrivit NCC.
În concepţia NCC, exploatarea unei întreprinderi reprezintă forma juridică de desfăşurare
a oricărei activităţi cu caracter comercial. Constituie exploatarea unei întreprinderi
executarea sistematică de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce
constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii,
indiferent daca are sau nu un scop lucrativ.
Def.2 Întreprinderea este o activitate sistematic organizată, autonomă, realizată de o
persoană, pe riscul său , constând în producerea de bunuri, executarea de lucrări şi prestare de
servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ.

6
Subiectul 7
1. Noţiunea de comerciant potrivit NCC.
NCC: „Este comerciant profesionist, persoană fizică sau juridică, care exploatează, în
condiţiile legii, o întreprindere economică”.
Comerciantul poate fi definit şi ca orice persoana - fizica sau juridica - care desfasoara
activitate comerciala, adica savarseste fapte de comert cu caracter profesional. Intrucat
activitatea comerciala cuprinde atat activitatea de producere a marfurilor si serviciilor, cat si
activitatea de circulatie (distributie) a marfurilor, notiunea de comerciant este o notiune cu
sens generic, ea desemnand orice persoana fizica sau juridica - care desfasoara in mod
profesional, o activitate comerciala, indiferent de forma acesteia.
Comercianţii persoană fizică: PFA, Întreprindere individuală, Întreprindere familială.
Persoanele fizice pot desfăşura activităţi în toate domeniile.
a) În cazul PFA, persoana desfăşoară o activitate economică individual şi
independent, folosind forţa de muncă şi aptitudinile personale. Ea nu poate angaja
cu contract de muncă alte persoane. Patrimoniul de afectaţiune al PFA este
constituit din totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice
autorizate afectate scopului exercitării unei activităţi economice.
b) Persoana fizică în calitate de întreprinzător, ia asupra lui toate riscurile
întreprinderii, desfăşurând o activitate economică în mod organizat, permanent şi
sistematic, combinând resursele financiare, forţa de muncă atrasă, materiile prime,
mijloacele logistice, etc. Întreprinderea individuală nu are personalitate juridică,
întreprinzătorul având calitatea de profesionist. După decesul persoanei,
moştenitorii pot continua activitatea dacă îşi manifestă voinţa în acest sens prin act
autentic în termen de maxim 6 luni.
c) Persoana fizică în calitate de membru al unei întreprinderi familiale. ÎF este o
întreprindere economică constituită din 2 sau mai mulţi membrii de familie (soţ,
soţie, copii de peste 16 ani, rudele şi afinii pana la gradul 4). Întreprinderea nu are
personalitate juridică, membrii ei având calitatea de profesionişti comercianţi
persoană fizică. Întreprinderea, prin acordul de constituire poate avea patrimoniu
de afectaţiune, prin acelaşi acord se desemnează un reprezentant care acţionează
în baza unei procuri speciale. Pentru obligaţiile asumate, membrii răspund solidar
şi indivizibil cu patrimoniul de afectaţiune.
Comercianţii persoană juridică pot fii: Societăţile comerciale. Regiile autonome. Societăţile
cooperative. Cooperativele agricole. Cooperativele de credit. Grupurile de interes economic.

2. Lichidarea societăţilor.
Totalitatea operaţiunilor necesare încheierii afacerilor unei societăţi, aflate în curs de
desfăşurare în momentul în care intervine dizolvarea acesteia, operaţiuni care au ca scop
identificarea şi cuantificarea activelor şi transformarea lor în numerar, stabilirea pasivului,
plata creditorilor sociali şi împărţirea rezultatelor lichidării între asociaţii acelei societăţi.

7
Lichidarea societății comerciale, totalitatea operaţiunilor care au drept finalitate
încheierea de operaţiuni comerciale aflate în curs la data dizolvării societăţii, transformarea
bunurilor societăţii în bani, plata datoriilor acesteia, precum şi împărţirea activului net între
asociaţi. Lichidarea societăţii comerciale este guvernată de următoarele reguli:
1. personalitatea juridică a societăţii comerciale continuă limitat numai pentru nevoile
lichidării. Adunarea asociaţilor numeşte lichidatorii şi stabileşte puterile acestora în vederea
lichidării societăţii comerciale. Administratorii societăţii continuă mandatul lor până la
intrarea în atribuţii a lichidatorilor, nemaiputând angaja însă operaţiuni noi. Cenzorii
societăţii exercită în continuare controlul asupra gestiunii societăţii, efectuând totodată şi
controlul asupra activităţii lichidatorilor;
2. Lichidarea societăţii comerciale se face în interesul asociaţilor în principal şi în
subsidiar şi în interesul creditorilor sociali. Lichidarea societăţii comerciale poate fi cerută
numai de către asociaţii care, constituiţi în adunarea generală a asociaţilor, numesc
lichidatorii şi le stabilesc puterile.
3. Lichidarea societăţii comerciale este facultativă după depăşirea fazei dizolvării,
fiind posibil ca societatea comercială să-şi continue activitatea în alte condiţii. în faza
lichidării societăţii comerciale, obiectul şi scopul societăţii comerciale se modifică potrivit
scopului lichidării, administratorii societăţii vor fi înlocuiţi cu lichidatorii, cărora le va fi
predată gestiunea societăţii. Activitatea societăţii se întemeiază pe realizarea operaţiunilor
comerciale aflate în curs în momentul dizolvării, iar scopul societăţii nu îl mai constituie
realizarea beneficiilor şi împărţirea lor între asociaţi, ci finalitatea lichidării.
Principiile generale ale lichidării societăţilor comerciale:
a) Personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării
Legea nr. 31/1990 prevede în mod expres că societatea îşi păstrează personalitatea juridică
pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia [art. 233 alin. (4)]. Consecinţa
păstrării personalităţii juridice constă în faptul că pe durata lichidării societatea comercială îşi
conservă atributele de identificare (firmă, sediu social, naţionalitate), dispune de patrimoniul
propriu care constituie în continuare gajul general al creditorilor şi îşi păstrează organele de
administrare şi conducere (administratorii, directorii) până la intrarea în funcţie a
lichidatorilor.
b) Lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor,
În doctrina de specialitate se susţine că principiul potrivit căruia lichidarea societăţii se face
în interesul asociaţilor are mai multe argumente care rezultă din lege. în primul rând,
lichidarea societăţii comerciale poate fi cerută numai de către asociaţi, cu excluderea
creditorilor societăţii. Apoi, asociaţii sunt în drept să numească pe lichidatori şi să le
stabilească puterile.
Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că potrivit art. 256 din Legea nr. 31/1990, asociaţii nu
pot primi nicio sumă de bani în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare înaintea achitării
creanţelor creditorilor societăţii. Aceasta înseamnă că, în faza lichidării, interesele creditorilor
sunt protejate.

8
c) Lichidarea societăţii este obligatorie, iar nu facultativă
Lichidarea societăţii ajunsă în faza de dizolvare este obligatorie, şi nu facultativă. în mod
excepţional, dizolvarea are loc fără lichidare în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii.

Modificările produse de trecerea la faza de lichidare a societăţii comerciale:


Trecerea societăţii comerciale în faza lichidării produce anumite modificări cu privire la
existenţa acesteia. Principalele modificări produse de trecerea la faza de lichidare a societăţii
privesc obiectul şi scopul societăţii, organele de conducere şi administrare ale societăţii şi
gestiunea societăţii comerciale.
Modificarea obiectului şi scopului societăţii:
în faza lichidării, activitatea societăţii se restrânge la finalizarea operaţiunilor comerciale
aflate în curs de derulare. Legea interzice organelor de administrare şi conducere ale societăţii
să întreprindă operaţiuni noi, iar dacă angajează asemenea operaţiuni, ei răspund personal şi
solidar.
Înlocuirea organelor de administrare şi conducere ale societăţii cu lichidatorii
Administratorii şi directorii, respectiv membrii directoratului, îşi exercită atribuţiile până la
preluarea funcţiei de către lichidator. per a contrario, rezultă că din momentul preluării
funcţiei de către lichidator atribuţiile organelor de administrare şi conducere ale societăţii
încetează. Potrivit legii, în termen de 30 de zile de la dizolvare vor fi numiţi lichidatorii.
Predarea gestiunii societăţii
Odată cu trecerea la faza lichidării se realizează şi predarea gestiunii de la organele de
administrare şi conducere ale societăţii către lichidator, îndată după intrarea lor în funcţie,
lichidatorii sunt obligaţi ca, împreună cu directorii şi administratorii, respectiv cu membrii
directoratului societăţii, să facă un inventar şi să încheie un bilanţ.

Subiectul 8
1. Condiţiile de exercitare a activităţilor comerciantului.
Pentru persoanele fizice:
 Cel ce solicită autorizaţia de funcţionare sau reprezentantul IF sa aibă 18 ani, iar
membrii familiei minim 16.
 Persoanele să nu fi săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale si vamale.
 PFA, II şi IF, să aibă un sediu profesional pe teritoriul României.
 Întreprinderile sa fie înregistrate la registrul comerţului şi autorizate conform legii, şi
să ţină contabilitatea în partidă simplă.
 Îndeplinirea condiţiei de pregătire profesională, în cazul în care prin lege se necesită.

9
Pentru persoane juridice:
 Societatea să se constituie prin act constitutiv şi să fie înregistrat la registrul
comerţului.
 Personalitatea juridică se dobândeşte la data înregistrării.
 Pentru dobândirea calităţii de comerciant profesionist trebuie îndeplinite celelalte
reguli generale prevăzute de lege.

2. Caracterele SRL.

a) Asocierea se bazează pe încrederea asociaţilor. Societatea are deci un caracter intuitu


personae, ca şi societăţile de persoane.
b) Capitalul social este divizat în anumite fracţiuni denumite părţi sociale. Aceste părţi
sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile.
c) Asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita aportului lor.

Subiectul 9

1. Firma şi marca înregistrată.


Firma este numele sau, după caz. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi
sub care se semnează. Firma are ca principală funcţie identificarea comerciantului prin
individualizarea lui faţă de alţi comercianţi şi joacă un rol important în atragerea clientelei.
Conţinutul firmei diferă, în principal, de calitatea de comerciant persoană fizică sau societate
comercială.
În cazul comerciantului persoană fizică, firma se compune din numele comerciantului scris în
întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia Firma unei întreprinderi familiale
trebuie să cuprindă numele membrului de familie la iniţiativa căruia se înfiinţează
întreprinderea familială, cu menţiunea întreprindere familială, scrisă în întregime.
Este interzisă adăugarea altor menţiuni care ar putea induce în eroare asupra naturii sau
întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului. Sunt permise totuşi menţiuni care să arate
mai precis persoana comerciantului sau felul comerţului său.
În cazul societăţilor comerciale, conţinutul firmei diferă în funcţie de forma juridică a
societăţii. Firma unei societăţi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia
dintre asociaţi, cu menţiunea „societate în nume colectiv", scrisă în întregime.
Firma unei societăţi în comandită simplă se compune din numele a cel puţin unuia dintre
asociaţii comanditaţi, cu menţiunea „societate în comandită”, scrisă în întregime.
Firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-o denumire
proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în
întregime „societate pe acţiuni” sau „S.A.” ori, după caz, „societate în comandită pe acţiuni”.

10
Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se
poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi, şi va fi însotită de menţiunea înscrisă
în întregime „societate cu răspundere limitată” sau „S.R.L.”.
Pentru a constitui un element de individualizare a comerciantului, firma trebuie să
îndeplinească mai multe condiţii:
 Noutatea - dispune că orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente.
Sancţiunea nerespectării condiţiei de noutate a firmei constă în refuzul înscrierii
acesteia în registrul comerţului
 Disponibilitatea-firma să fie disponibilă. Potrivit legii, firmele şi emblemele radiate
din registrul comerţului sunt indisponibile pentru o perioadă de 2 ani de la data
radierii. în concluzie, o firmă indisponibilă nu poate fi folosită ca denumire a unui
comerciant persoană fizică sau persoană juridică.
 Regimul juridic al firmei - trebuie înscrisă în registrul comerţului. înscrierea firmei
în registrul comerţului conferă titularului acesteia un drept de folosinţă exclusivă.
Apoi, transmiterea firmei se face numai odată cu fondul de comerţ. În sfârşit, o firmă
înregistrată nu poate fi folosită decât cu consimţământul titularului acesteia
Marca este un element esential al strategiei intreprinderilor: ea face distinctia dintre
produsele si serviciile intreprinderii si cele ale concurentei.
Pentru consumator reprezinta cel mai comod mijloc da a recunoaste rapid o categorie
de produse si servicii care i-a fost recomandata sau, pe care experienta l-a determinat sa o
prefere altor produse sau servicii de aceeasi natura. Pentru intreprindere, marca reprezinta un
mijloc de a cuceri si a pastra o clientela.
O marca poate fi opusa altei marci, utilizata de concurenta, numai dupa inregistrarea
la OSIM.
Depozitul confera primului solicitant , pentru produsele si serviciile desemnate in
cerere, un drept de proprietate, care-i permite sa se opuna contrafacerilor sau imitatiilor
ilegale. Astfel, eforturile manifestate de catre titularul marcii ,pentru a-si face cunoscute
produsele , nu vor putea fi influentate de catre concurenti. Marca inregistrata devine element
activ , care se poate comercializa.
Drepturile asupra marcii pot fi transmise prin cesiune sau licenta oricind in cursul
duratei de protectie a marcii , astfel :
a) prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comert in care aceasta este
incorporata. Cesiunea poate fi totala sau partiala, fara limitarea teritoriala a folosirii marcii.
b) prin licenta , exclusiva sau neexclusiva , pentru toate sau numai o parte din
produsele/serviciile pentru care marca a fost inregistrata.
Actele ce modifica sau transmit drepturile asupra unei marci trebuie stabilite in scris. Ele nu
pot fi opuse unor terti decit dupa inscrierea lor in registrul national al marcilor.

Subiectul 10
1. Clientela şi vadul comercial

11
Clientela şi vadul comercial sunt elemente indispensabile ale fondului de comerţ, însă nu se
bucură de o reglementare expresă în dreptul pozitiv.
Clientela reprezintă totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la
acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia, pentru procurarea unor mărfuri şi
servicii.
Vadul comercial este definit ca fiind aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul,
adică clientela. Se observă, aşadar, o strânsă legătură între clientelă şi vadul comercial, care
în cele din urmă configurează rentabilitatea activităţii comerciale specifică unui fond de
comerţ.
Aptitudinea fondului de comerţ de atragere a clientelei constituie rezultatul unor factori
multipli, precum locul unde se află amplasat localul, calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite,
preţurile practicate, comportamentul personalului comerciantului în raporturile cu clienţii,
abilitatea în realizarea reclamei şi publicităţii comerciale, influenţarea modei etc.
În doctrina de specialitate nu s-a ajuns la o opinie comună privind natura juridică a clientelei
şi vadului comercial. Unii autori însă recunosc titularului un anumit drept incorporai asupra
clientelei exprimat mai mult prin protecţia de care se bucură acesta împotriva actelor şi
faptelor ilicite de sustragere a clientelei în temeiul Legii nr. 11/1990.

2. Constituirea SA
Constituirea poate avea loc sub doua modalitati:
– constituirea obisnuita, prin aporturile asociatilor numita si constituire simultana sau fara
apel la public;
– constituirea succesiva prin subscriptie publica.
Indiferent de modalitatea folosita pentru constituirea societatii pe actiuni, trebuie sa fie
intocmite contractul de societate si statutul si sa se indeplineasca formalitatile prevazute de
lege cu parcurgerea unor operatii succesive, intocmirea actelor constitutive, definirea si
procedura modalitatilor de constituire a societatii, autorizarea functionarii societatii de catre
judecatorul delegat, publicitatea si inmatricularea la Registrul Comertului, dobandirea
personalitatii juridice.
a) Constituirea prin subscriptie publica
Constituirea societatii prin subscriptie publica implica urmatoarele operatiuni:
– lansarea prospectului de emisiune a actiunilor;
– subscrierea actiunilor;
– validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive ale societatii de catre adunarea
generala a subscriitorilor.
In realizarea acestor operatiuni, un rol important il au fondatorii societatii. Fondatorii sunt
semnatarii actului constitutiv, precum si persoanele care au un rol determinant in constituirea
societatii.
Calitatea de fondator o poate avea orice persoana fizica sau juridica. Nu pot fi fondatori
persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau au fost condamnate pentru gestiune

12
frauduloasa, abuz de incredere, fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau
luare de mita si alte infractiuni, pedepsite conform legii. Fondatorii sunt totodata si primii
actionari, si, trebuie sa fie cel putin doi.
Fondatorii sunt raspunzatori nelimitat si solidar pentru: neindeplinirea formalitatilor legale
prevazute pentru constituirea societatii; obligatiile luate cu ocazia constituirii societatii in
nume propriu, dar pe seama acesteia, daca societatea nu-si insuseste aceste obligatii si pentru
valabilitatea operatiilor incheiate in contul societatii si luate de aceasta asupra sa.
Toate cheltuielile necesare constituirii sunt suportate de fondatori. De asemenea, consecintele
actelor incheiate privind constituirea, sunt asumate de fondatori.
Adunarea constitutiva stabileste cota de participare, din beneficul, ce revine fondatorilor unei
societati constituite prin subscriptie publica. In caz de dizolvare anticipata a societatii,
fondatorii au dreptul sa ceara daune de la societate, daca dizolvarea s-a facut in dauna
drepturilor lor.
In termen de 15 zile de la data incheierii actului constitutiv, fondatorii, primii administratori
sau, daca este cazul, primii membri ai directoratului si ai consiliului de supraveghere ori un
imputernicit al acestora, vor cere inmatricularea societatii in registrul comertului in a carui
raza teritoriala isi va avea sediul societatea..
b) Constituirea simultana
Constituirea simultana a societatii pe actiuni presupune semnarea actului constitutiv de catre
toti actionarii care se incheie sub semnatura privata, forma autentica fiind obligatorie atunci
cand printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren.
Capitalul social trebuie sa fie simultan si integral subscris.
Nu mai are loc adunarea constitutiva ca si in cazul subscriptiei publice, iar evaluarea
aporturilor in natura se face prin consensul fondatorilor sau prin expertiza, la cererea lor.
Numirea primilor administratori se face prin contractul de societate si statut cu respectarea
cerintelor prevazute de lege.

Subiectul 11
1. Elementele corporale ale fondului de comerţ.
Din elementele corporale ale fondului de comerţ fac parte bunurile imobile si bunurile
mobile corporale.
Bunurile imobile pot fi imobile prin natura lor (clădirea) sau prin destinaţie (instalaţii,
maşini).
Bunurile mobile corporale sunt de exemplu: materiile prime, materialele care trebuie
prelucrate, precum şi mărfurile rezultate din activitatea comercială.
2. Noţiunea de profit şi pierdere.
Profitul este un venit material sau spiritual care poate fi venitul adus de capitalul
utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasări și totalul cheltuielilor.
Acest venit este partea de bani rămasă după investiția făcută pentru a oferi bunuri și
servicii.

13
După cheltuirea unei părți din suma de bani procurată într-un anumit fel (împrumut de
la o bancă, împrumut de la o anumită persoană, alte venituri sau alte cheltuieli, etc.)
pentru toate nevoile apărute (cheltuielile făcute pentru capital, materiale prime, procesul
tehnologic, resursele umane, etc.), partea rămasă din totalul sumei de bani este rezultatul
fiscal care se determină prin respectarea și aplicarea principiului conectării cheltuielilor
numit profit. Dacă din profitul contabil se deduce impozitul de profit, se obține profitul
net.
Pierderea reprezintă acea sumă de bani care se realizează în paguba
întreprinzătorului.

Subiectul 12
1. Răspunderea societăţii pentru obligaţiile sociale
Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Asociatii in societatea in
nume colectiv si asociatii comanditati in societatea in comandita simpla sau in comandita pe
actiuni raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale. Creditorii societatii se vor
indrepta mai intai impotriva acesteia pentru obligatiile ei si, numai daca societatea nu le
plateste in termen de cel mult 15 zile de la data punerii in intarziere, se vor putea indrepta
impotriva acestor asociati.
Actionarii, asociatii comanditari, precum si asociatii in societatea cu raspundere
limitata raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.
Raspunderea asociatilor in cazul SRL-urilor are un caracter subsidiar, intervenind
numai dupa epuizarea raspunderii societatii si numai in situatie de faliment, cand creditorii
sociali nu sunt satisfacuti prin urmarirea patrimoniului societar.
Societatea comerciala cu raspundere limitata participa in nume propriu la stabilirea unor
raporturi juridice si isi asuma obligatiile care decurg din contracte, cu respectarea principiului
specialitatii capacitatii de folosinta.

2. Noţiunea de fond de comerţ


Reprezinta un bun unitar caracterizat prin reunirea elementelor necorporale si a unor
elemente corporale ce apartin unui comerciant, permitandu-i acestuia sa-si dezvolte clientela.
Este constituit in general din elemente mobiliare, incorporale si corporale. Elementele
imobiliare sunt excluse.
Elementele incorporale sunt clientela si vadul.
Elementele corporale sunt materialele, utilajele si amenajarile ce nu au caracter de
imobile prin destinatie, dar care au o anumita stabilitate, si care servesc exploatarii

14
intreprinderii (utilaje industriale, material rulant, masini de scris, mobile de prezentare etc.).
Marfurile nu fac parte integranta a fondului de comert.

Subiectul 13
1. Administrarea societăţii pe acţiuni în sistem unitar.
Se referă la sistemul de administrare a societăţii de către un administrator, respectiv,
în cazul pluralităţii de administratori, de un consiliu de administraţie.
Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul
acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu
de administraţie.
Consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi
utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege
pentru adunarea generală a acţionarilor. Consiliul de administraţie poate delega conducerea
societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general.
Directorii pot fi numiţi dintre administratori sau din afara consiliului de administraţie.
în cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii
legale de auditare financiară, delegarea conducerii societăţii către directori este obligatorie.
Consiliul de administraţie are următoarele competenţe de bază, care nu pot fi delegate
directorilor:
i) stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii;
ii) stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, precum şi
aprobarea planificării financiare;
iii) numirea şi revocarea directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor;
iv) supravegherea activităţii directorilor;
v) pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarilor şi
implementarea hotărârilor acesteia;
vi) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii, potrivit
Legii privind procedura insolvenţei;
vii) atribuţiile primite de către consiliul de administraţie din partea adunării generale a
acţionarilor. In cazul în care într-o societate pe acţiuni are loc delegarea
atribuţiilor de conducere către directori, majoritatea membrilor consiliului de
administraţie va fi formată din administratori neexecutivi; membri neexecutivi ai
consiliului de administraţie sunt cei care nu au fost numiţi directori.

2. Noţiunea de comerciant persoană juridică.


Comercianţii persoană juridică pot fii: Societăţile comerciale. Regiile autonome.
Societăţile cooperative. Cooperativele agricole. Cooperativele de credit. Grupurile de interes
economic
 Societăţile comerciale. Societăţile comerciale sunt reglementate de Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale. Legea nr. 31/1990 reglementează cinci forme

15
juridice de societate, respectiv societatea în nume colectiv, societatea în comandită
simplă, societatea cu răspundere limitată, societatea pe acţiuni şi societatea în
comandită pe acţiuni.
 Regiile autonome. Regiile autonome se înfiinţează prin hotărâre a guvernului (regiile
naţionale) sau prin decizia organelor administraţiei locale (regiile autonome locale).
Legea prevede că regiile autonome sunt persoane juridice care desfăşoară activităţi
economice şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
Pentru aceste considerente, regiile autonome au calitatea de comerciant.
 Societăţile cooperative. Potrivit legii, societatea cooperativă este o asociaţie
autonomă de persoane fizice şi/sau juridice, după caz, constituită pe baza
consimţământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării intereselor
economice, sociale şi culturale ale membrilor săi, în conformitate cu principiile
cooperatiste. Având în vedere natura activităţilor pe care le desfăşoară, societatea
cooperativă are calitatea de comerciant.
 Cooperativele agricole. Cooperativa agricolă ia fiinţă prin întocmirea actului
constitutiv, dobândind personalitate juridică de la data înregistrării în registrul
comerţului. Potrivit legii, obiectul de activitate al cooperativei agricole îl constituie
desfăşurarea unei activităţi comerciale privind producerea unor bunuri şi servicii în
agricultură. Pentru că desfăşoară activităţi comerciale, cooperativa agricolă are
calitatea de comerciant persoană juridică.
 Cooperativele de credit. Cooperativa de credit desfăşoară activităţi specifice
instituţiilor de credit, respectiv atragerea de fonduri şi acordarea de credite. Potrivit
ordonanţei, cooperativele de credit se constituie şi funcţionează în conformitate cu
dispoziţiile aplicabile societăţilor pe acţiuni. Datorită specificului pe care îl prezintă,
cooperativele de credit au calitatea de comerciant persoană juridică.
Grupurile de interes economic. Regimul juridic al grupurilor de interes economic
este asemănător societăţilor comerciale. De precizat că, în concepţia legii, grupul de
interes economic are calitatea de comerciant numai în situaţia în care activitatea pe
care o desfăşoară constă în săvârşirea faptelor de comerţ.

Subiectul 14

1. Noţiunea si trăsăturile dreptului concurenţei.

Putem defini dreptul concurenţei ca fiind acea ramură de drept constituită din ansamblul
reglementărilor care asigură existenţa concurenţei, a competiţiei economice şi exercitarea
loială a acesteia. Totalitatea normelor prin care se asigură protecţia concurenţei, prin
reprimarea practicilor monopoliste formează dreptul concurenţei.

Trăsăturile dreptului concurenţei:


-are caracter economic deoarece interpretează economic instituţiile şi categoriile juridice,
conferindu-le sensuri noi şi utilizează numeroase concepte economice;
-are o finalitate economică deoarece este un instrument esenţial pentru crearea şi funcţionarea
economiei de piaţă, aşa cum se afirmă în Constituţia României;

16
-este un caracter pluridisciplinar, cuprinzând reglementări de drept material, proprii şi
preluate din alte ramuri de drept şi de ordin procedural;
-are un caracter intervenţionist şi de natură administrativă, Consiliul Concurenţei ca autoritate
publică în domeniul concurenţei îndeplinind funcţia de „poliţie a pieţei”.

2. Condiţiile de formă ale actului constitutiv

 Regula: Actul constitutiv se incheie sub semnatura privata. Se semneaza de toti


asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de fondatori.
Exceptii: Actul constitutiv se incheie in forma autentica in cazul:
aportului la capitalul social a unui teren;
societatii in nume colectiv sau in comandita simpla;
societatii pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica.
Actul constitutiv dobandeste data certa si prin depunerea la Oficiul registrului
comertului (art. 5 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, modificata). In alte conditii, data certa a
actului constitutiv intocmit sub forma unui inscris sub semnatura privata se dobandeste pe
baza incheierii notarului public sau a unui cabinet de avocatura, potrivit art. 5 din Legea
nr. 51/1995, republicata.
La autentificarea actului constitutiv sau, dupa caz, la darea de dare certa se va
prezenta dovada eliberata de oficiul registrului comertului privind disponibilitatea firmei
si declaratia pe proprie raspundere privind detinerea calitatii de asociat unic intr-o
societate cu raspundere limitata.

Subiectul 15

1. Răspunderea asociatului pentru neexecutarea obligaţiei de aport.

Neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de aport produce anumite


consecinţe juridice în persoana asociatului. În caz de întârziere, art. 65 alin. (2) din Legea
nr. 31/1990 dispune că asociatul care întârzie să depună aportul este răspunzător de
daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar, este obligat şi plata
dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul.
Rezultă că, pentru întârzierea în vărsarea aportului, asociatul poate fi obligat să
acopere toate daunele cauzate societăţii de întârziere şi, cumulativ, să plătească societăţii
dobânzile legale de la data exigibilităţii şi până la predarea efectivă către societate.
Aceasta înseamnă că dobânzile se cumulează cu daunele pricinuite şi nu se impută asupra
acestora. Pentru cazul în care aportul îl constituie creanţele, art. 84 alin. (2) prevede că
dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de
daune, răspunde de suma datorată cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor.

17
Pentru cazul neexecutării obligaţiei de aport, se poate aplica şi sancţiunea gravă a
excluderii asociatului din societate.

2. Noţiunea de comerciant persoană fizică în NCC.

Comerciantul poate fi definit şi ca orice persoana - fizica sau juridica - care desfasoara
activitate comerciala, adica savarseste fapte de comert cu caracter profesional. Intrucat
activitatea comerciala cuprinde atat activitatea de producere a marfurilor si serviciilor, cat si
activitatea de circulatie (distributie) a marfurilor, notiunea de comerciant este o notiune cu
sens generic, ea desemnand orice persoana fizica sau juridica - care desfasoara in mod
profesional, o activitate comerciala, indiferent de forma acesteia.
Comercianţii persoană fizică: PFA, Întreprindere individuală, Întreprindere familială.
Persoanele fizice pot desfăşura activităţi în toate domeniile.
a) În cazul PFA, persoana desfăşoară o activitate economică individual şi
independent, folosind forţa de muncă şi aptitudinile personale. Ea nu poate angaja
cu contract de muncă alte persoane. Patrimoniul de afectaţiune al PFA este
constituit din totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice
autorizate afectate scopului exercitării unei activităţi economice.
b) Persoana fizică în calitate de întreprinzător, ia asupra lui toate riscurile
întreprinderii, desfăşurând o activitate economică în mod organizat, permanent şi
sistematic, combinând resursele financiare, forţa de muncă atrasă, materiile prime,
mijloacele logistice, etc. Întreprinderea individuală nu are personalitate juridică,
întreprinzătorul având calitatea de profesionist. După decesul persoanei,
moştenitorii pot continua activitatea dacă îşi manifestă voinţa în acest sens prin act
autentic în termen de maxim 6 luni.
c) Persoana fizică în calitate de membru al unei întreprinderi familiale. ÎF este o
întreprindere economică constituită din 2 sau mai mulţi membrii de familie (soţ,
soţie, copii de peste 16 ani, rudele şi afinii pana la gradul 4). Întreprinderea nu are
personalitate juridică, membrii ei având calitatea de profesionişti comercianţi
persoană fizică. Întreprinderea, prin acordul de constituire poate avea patrimoniu
de afectaţiune, prin acelaşi acord se desemnează un reprezentant care acţionează
în baza unei procuri speciale. Pentru obligaţiile asumate, membrii răspund solidar
şi indivizibil cu patrimoniul de afectaţiune.

18
Subiectul 16

1. Principiile dreptului concurenţei

Principiul concurentei libere si loiale

Presupune participarea intreprinderilor la desfasurarea activitatiilor specifice pe

piata , in conditiile respectarii depline a libertatii comertului si a normelor specifice pietei


respective .

Principiul protectiei consumatorilor

Presupune ca activitatea subiectelor de drept ce pot avea calitatea de participant la raporturile


juridice de concurenta sa se realizeze cu scopul prefigurat de asigurare a unor conditii cat mai
bune pentru consumatori . In acest sens prin chiar art. 1 din legea concurentei 21 / 1996 , se
instituie ca scop general al reglementarii in materie , protectia , mentinerea si stimularea
concurentei , in vederea promovarii intereselor consumatorilor .

Principiul ocrotirii concurentilor

Se manifesta ca o rezultanta necesara a instituirii unor conduite generale , pentru a asigura pe


piata premizele desfasurarii activitatii specifice pentru orice intreprindere , indiferent de marimea
acesteia , traditia , sau potenta economica pe care le-ar presupune .

Principiul asigurarii libertatii comertului

presupune ca interventia factorilor publici pe piata sa fie minima si sa se rezume la asigurarea


unui cadru de desfasurare a activitatilor cu respectarea regulilor concurentei.

Principiul proportionalitatii

Rezulta din art. 2 alin. (1) din legea concurentei si presupune ca masurile sanctionatorii aplicabile
unei intreprinderi care a incalcat regulile concurentei prin activitatea sa in cadrul unei asocieri de
intreprinderi , sa se realizeze in functie de gradul de implicare si respectiv de participare la
conduita interzisa din punct de vedere concurential .

2. Prospectul de emisiune a acţiunilor.

PROSPECTUL DE EMISIUNE, reprezintă o ofertă unilaterală de a contracta,


adresată publicului, care trebuie să aibă acelaşi conţinut ca şi actul constitutiv al societăţii
pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, cu excepţia clauzelor privind administratorii şi
cenzorii; trebuie semnat de fondatori şi se încheie în formă autentică. Condiţiile pe care
trebuie să le îndeplinească oferta conţinută în prospectul de emisiune:

19
a) trebuie să fie o manifestare de voinţă reală, serioasă, conştientă, neviciată şi făcută
cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic;

b) trebuie să fie fermă;

c) trebuie să fie neechivocă;

d) trebuie să fie precisă şi completă.

Subiectul 17

1. Persoana fizică autorizată şi întreprinderea individuală.

Persoana fizică autorizată (PFA-ul) este cea mai simplă formă sub care o persoană fizică
poate desfășura individual şi independent activităţi economice, folosind în principal forța sa
de muncă.
Activitățile economice ale unui PFA pot fi desfășurate în toate domeniile, meseriile,
ocupațiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera inițiativă.
Activitățile economice pe care o persoană fizică le poate desfășura ca P.F.A. sunt cele
prevăzute de Codul C.A.E.N. a căror desfășurare nu este reglementată exclusiv potrivit unei
legi speciale.
PFA-ul are avantaje precum:
 procedura de înființare este relativ simplă şi este gratuită, începând cu 01 februarie
2017
 cheltuielile de administrare sunt mai mici decât în cazul unei societăți comerciale
 PFA nu are nevoie de contabil; poate ţine singură contabilitatea, în partidă simplă.
Aici intervin și programele de facturare, precum Facturis, care simplifică procesul de
emitere a facturilor, de raportare și oferă și varianta personalizării facturilor cu logo-ul
propriu
 numărul declarațiilor fiscale care trebuie depuse este redus
 persoana fizică ce desfăşoară activităţi economice în mod independent are calitatea de
angajat propriu; PFA-urile au dreptul să angajeze cu contract individual de muncă
terţe persoane.
 PFA poate dispune de banii business-ului în orice moment
Pentru a înființa un PFA, este obligatorie depunerea unor documente care atestă pregătirea şi
experienţa profesională a solicitantului în domeniul de activitate solicitat (diplome, atestate,
carte de muncă din care rezultă experienţa profesională). De asemenea, se pot alege doar
codurile CAEN ce privesc activitatea în care se doreşte autorizarea PFA.

20
În plus, contribuţiile pentru sănătate şi CAS se vor plăti şi în situaţia în care PFA-ul nu
realizează venit în cursul unui an (în această situaţie se stabileşte ca bază de calcul venitul
minim pe economie). În situaţia unor datorii ale PFA, răspunderea persoanei fizice este
maximă, iar pentru a achita toate datoriile antreprenorii pot ajunge chiar să-şi sacrifice şi
bunurile personale.
Întreprinderea individuală este lipsită de personalitate juridică, iar întreprinzătorul, titular al
întreprinderii individuale, are calitatea de comerciant persoană fizică de la data înregistrării
sale în registrul comerţului. Datorită lipsei personalităţii juridice a întreprinderii individuale,
pentru obligaţiile asumate răspunde persoana fizică titulară a întreprinderii cu patrimoniul de
afectaţiune, dacă acesta a fost constituit şi, în completare, cu întreg patrimoniul său. în cazul
în care nu s-a constituit patrimoniul de afectaţiune, persoana fizică titulară a întreprinderii
răspunde cu întregul său patrimoniu. în caz de insolvenţă, persoana fizică titulară a
întreprinderii individuale va fi supusă procedurii insolvenţei.
Se impune a fi precizat că, pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii, întreprinzătorul
poate colabora cu diferite persoane fizice sau juridice, iar în calitate de angajator persoană
fizică poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă. De asemenea,
întreprinzătorul persoană fizică poate colabora în realizarea întreprinderii sale cu alţi
întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau cu reprezentanţi ai
unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi
economice, fără ca aceasta să-i schimbe statutul juridic dobândit potrivit legii. La fel ca şi
persoana fizică autorizată, întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi
individuale poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane, care funcţionează atât
în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a
organizat întreprinderea individuală.
Întreprinzătorul persoană fizică, titular al întreprinderii individuale, îşi încetează activitatea şi
este radiat din registrul comerţului prin propria sa voinţă, deces sau în condiţiile prevăzute de
art. 25 din Legea nr. 26/1990. Când sunt mai mulţi moştenitori, aceştia îşi vor desemna un
reprezentant, în vederea continuării activităţii economice ca întreprindere familială.

2. Acţiunile şi drepturile conexe.

Acţiunile conferă posesorilor următoarele drepturi:


- dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor;
- dreptul de vot în adunarea generală;
- dreptul de informare asupra desfăşurării activităţii societăţii;
- dreptul la dividende în cazul în care societatea realizează profit;
- dreptul asupra părţii cuvenite din lichidarea societăţii.
Legea nr. 31/1990 obligă acţionarii să-şi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu
respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari.

21
Subiectul 18
1. Rolul Registrului Comerţului în organizarea comerţului în România.
Oficiul Național al Registrului Comerțului (O.N.R.C.) este instituţia publică, cu
personalitate juridică, organizată în subordinea Ministerului Justiției, finanțată integral de la
bugetul de stat, a cărei activitate este reglementată de prevederile Legii nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Funcții
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, îndeplinește următoarele funcții:
 funcţia de ţinere a registrului comerţului;
 funcţia de eliberare de înscrisuri şi de informare;
 funcţia de arhivare a înscrisurilor în baza cărora se efectuează înregistrările în
registrul comerţului;
 funcţia de asistenţă pentru persoanele fizice şi juridice supuse înregistrării în
registrul comerţului;
 funcţia de editare şi publicare a Buletinului procedurilor de insolvenţă.
În ceea ce privește serviciile oferite de O.N.R.C., acestea pot fi grupate astfel:
 Asistență acordată persoanelor interesate pentru înregistrarea în registrul
comerțului;
 Identificarea unei firme (cod unic de înregistrare, denumire, sediu);
 Statistici structurate pe diferite criterii;
 Informații privind evoluţia firmei de la înregistrare până la zi;
 Confirmarea inexistenţei unei firme sau constatarea radierii.

2. Noţiunea de concurenţă

In sens general, prin concurenta se intelege o confruntare intre tendinte adverse, care
converg spre acelasi scop.
In economia de piata, forma moderna de organizare a activitatii economice, agentii economici
actioneaza in mod liber, pe baza proprietatii private si in concordanta cu legea cererii si
oferta.
Intre agentii economici care produc acelasi tip de marfuri sau servicii exista o lupta
permanenta in scopul atragerii clientelei pentru marfurile si serviciile oferite pe piata . Deci, o
componenta intriseca a economiei de piata o constituie libera competitie, concurenta intre
agentii economici.
Concurenta este definita ca o confruntare intre agettii economici pentru castigarea si
conservarea clientelei,in scopul rentabilizarii proprei activitati, insa potrivit unei caracterizari
cuprinzatoare, prin concurenta se intelege lupta dusa, atat pe plan national, cat si

22
international, intre firme capitaliste de productie, comerciale, bancare etc., in scopul realizarii
unor profituri cat mai mari, ca urmare a acapararii unor segmente tot mai largi de piata si, in
consecinta, a sporirii volumului de afaceri.

Subiectul 19
1. Condiţiile concurenţei pure si perfecte.
Cele 5 conditii ale concurentei pure si perfecte sunt:
a) omogenitatea produselor
b) transparenta (informarea perfecta a producatorilor si consumatorilor)
c) atomicitatea (multi ofertanti si cumparatori de puteri aproximativ egale)
d) intrarea si iesirea libera de pe piata
e) libera circulatie a factorilor de productie (costurile de intrare si iesire de pe piata sunt
mici).
Aceste conditii, de regula, nu sunt intrunite pe piata serviciilor.

2. Întreprinderea familială

Intreprindere familiala este intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata


de un intreprinzator persoana fizica impreuna cu familia sa. Intreprindere economica este
activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand
resurse financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si informatie, pe
riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
Intreprindere individuala este intreprinderea economica, fara personalitate juridica,
organizata de un intreprinzator persoana fizica.
Intreprinderea familiala este constituita din 2 sau mai multi membri ai unei familii.
Membrii unei intreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor
intreprinderi individuale. De asemenea, acestia pot cumula si calitatea de salariat al unei terte
persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat si intr-un alt domeniu de activitate
economica decat cel in care si-au organizat intreprinderea familiala.
Intreprinderea familiala nu poate angaja terte persoane cu contract de munca.

Intreprinderea familiala se constituie printr-un acord de constituire, incheiat de membrii


familiei in forma scrisa, ca o conditie de validitate. Acordul de constituire va stipula numele
si prenumele membrilor, reprezentantul, data intocmirii, participarea fiecarui membru la
intreprindere, conditiile participarii, cotele procentuale in care vor imparti veniturile nete ale
intreprinderii, raporturile dintre membrii intreprinderii familiale si conditiile de retragere, sub
sanctiunea nulitatii absolute.
Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele intreprinderii
familiale in temeiul unei procuri speciale, sub forma unui inscris sub semnatura privata.

23
Procura speciala se semneaza de catre toti membrii intreprinderii care au capacitate de
exercitiu si reprezentantii legali ai celor cu capacitate de exercitiu restransa.
Intreprinderea familiala nu are patrimoniu propriu si nu dobandeste personalitate juridica prin
inregistrarea in registrul comertului.
Prin acordul de constituire a intreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula constituirea
unui patrimoniu de afectatiune.
Membrii intreprinderii familiale sunt comercianti persoane fizice de la data inregistrarii
acesteia in registrul comertului si raspund solidar si indivizibil pentru datoriile contractate de
reprezentant in exploatarea intreprinderii cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost
constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, corespunzator cotelor de participare.

Intreprinderea familiala isi inceteaza activitatea si este radiata din registrul comertului in
urmatoarele cazuri:
a) mai mult de jumatate dintre membrii acesteia au decedat;
b) mai mult de jumatate dintre membrii intreprinderii cer incetarea acesteia sau se retrag din
intreprindere;
c) in conditiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare.
In cazul in care membrii intreprinderii familiale au constituit un patrimoniu de afectatiune sau
au dobandit bunuri, bunurile se impart conform cotelor stabilite.
In cazul in care nu a fost constituit un patrimoniu de afectatiune, bunurile dobandite se impart
conform cotelor stabilite prin acordul de constituire.

Subiectul 20

1. Patrimoniul de afectaţiune.

Patrimoniu de afectaţiune este parte a patrimoniului afectată desfăşurării unei activităţi;


totalitatea drepturilor şi obligaţiilor în legătură cu desfăşurarea unei activităţi. Noţiunea de p.
de a. este prezentă de mai multă vreme în doctrină, însă abia recent a primit o consacrare
legislativă expresă prin O.U.G. nr. 44/2008. în acest fel a fost infirmată teoria clasică a
unicităţii patrimoniului, permiţând unei persoane care desfăşoară o activitate să afecteze, prin
propria voinţă, o parte a patrimoniului sau acelei activităţi, iar creanţele născute ca efect al
desfăşurării activităţii să fie acoperite doar cu acea parte a patrimoniului, fără ca ceilalţi
creditori personali să îşi poată realiza creanţele asupra acestei părţi de patrimoniu.

2. Tipurile de concurenţă imperfectă.

În teoria economică, concurența imperfectă, este situața de pe piață în care condițiile


necesare pentru existența concurenței perfecte nu sunt satisfăcute.
Forme de concurență imperfectă:
 Monopol, situație în care există un singur vânzător al unui bun economic.
 Oligopol, situație în care există un număr redus de vânzători ai unui bun economic.

24
 Concurență monopolistică, situație în care există mulți vânzători de bunuri total
diferite.
 Monopson, situație în care există un singur cumpărător al unui bun economic.
 Oligopson, situație în care există un număr restrâns de cumpărători ai unui bun
economic.
Concurența imperfectă poate apărea pe anumite piețe din cauza lipsei de informare a
cumpărătorilor și vânzătorilor despre prețuri și despre bunurile de pe piață.

25