Sunteți pe pagina 1din 36

Subiectul nr.

21
1.Noțiunea de raport juridic de concurență;
-Raportul juridic de concurenta este acel raport social reglementat de normele de drept civil si de
drept commercial(de legea 31/1990).
Avand in vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care il are concurenţa in activitatea economică,
dreptul trebuie să instituie cadrul juridic necesar pentru manifestarea acesteia. In acest sens,
insăşi Constituţia Romaniei prevede că statul trebuie să asigure ”libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”.
2. Dizolvarea societăților.
-Dizolvarea societăţii comerciale reprezinta totalitatea operaţiunilor care pregătesc încetarea
existenţei societăţii şi asigură premisele lichidării patrimoniului social. Dizolvarea pune capăt
activităţii normale a societăţii, însă personalitatea juridică a acesteia subzistă până la sfârşitul
lichidării.
Cazuri generale:

 trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii; în acest caz, asociaţii trebuie să fie
consultaţi de către consiliul de administraţie, respectiv de directorat, cu cel puţin 3 luni
înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. în
lipsa consultării menţionate, la cererea oricăruia dintre asociaţi, tribunalul poate dispune,
prin încheiere, efectuarea consultării.
 imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
 declararea nulităţii societăţii;
 hotărârea adunării generale;
 hotărârea tribunalului, la cererea oricămi asociat, pentru motive temeinice, precum
neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
 falimentul societăţii; vii) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.

Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul,


incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor
cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur, cu excepţia situaţiei în care în actul
constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte
continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.
Asemănător SA, SRL se dizolvă atunci când s-a constatat scăderea activului net al
societăţii la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului subscris.

Subiectul nr. 22
1.Piața relevantă;

1
Piata relevanta reprezinta piata pe care se desfasoara concurenta si este utilizata pentru
identificarea produselor si a agentilor economici ce se afla in concurenta directa in afaceri.
Piata relevanta este deci piata pe care se desfasoara concurenta.
O piata relevanta cuprinde un produs sau un grup de produse si aria geografica pe care acestea se
produc sau se comercializeaza. Piata relevanta are doua componente: piata produsului si piata
geografica.
Piata relevanta a produsului cuprinde toate produsele si/sau serviciile pe care consumatorul le
considera interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, preturilor si utilizarii
acestora.
Piata relevanta geografica cuprinde zona in care intreprinderile in cauza sunt implicate in
cererea si oferta de produse sau servicii, in care conditiile de concurenta sunt suficient de
omogene si care poate fi delimitata de zonele geografice invecinate, deoarece conditiile de
concurenta difera in mod apreciabil in respectivele zone.

2. Noțiunea de societate potrivit Noului Cod Civil.


Prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru
desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti, în bunuri, în
cunoştinţe specifice sau prestaţii, cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de
economia ce ar putea rezulta.

Subiectul nr. 23
1.Atribuțiile administratorilor;
Obligaţiile administratorului unei societăţi comerciale sunt prevăzute în Legea nr. 31/1990,
modificată.
Astfel, administratorul are urmatoarele obligatii:
-obligaţia de a îndeplini formalităţile de publicitate necesare constituirii societăţii(art. 36 din
Legea nr. 31/1990)
-obligaţia administratorilor care au fost desemnaţi reprezentanţi ai societăţii de a depune
semnăturile lor la Registrul comerţului
-obligaţia de a prelua de la fondatori şi de a păstra documentele şi corespondenţa privind
constituirea societăţii(art. 30 alin.2 din Legea nr. 31/1990)
-obligaţia de a asigura gestiunea activităţii curente a societăţii, adică obligaţia de a administra

2
-obligaţia de a urmări efectuarea de către asociaţi a vărsămintelor datorate, sub sancţiunea
răspunderii solidare faţă de societate pentru realitatea vărsămintelor efectuate de către
asociaţi(art. 73 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990)
-obligaţia de a întocmi bilanţul societăţii şi contul de profit şi pierderi şi de a asigura repartizarea
beneficiilor şi plata dividendelor în condiţiile prevăzute de lege(potrivit art. 27 din Legea nr.
82/1991 a contabilităţii)
-Obligaţia de a ţine registrele cerute de lege şi corecta lor ţinere(art. 73 alin. 1 lit. c)
2. Societatea cu personalitate juridică – noțiune și condiții.
Societatea comerciala cu personalitate juridica este titular de drepturi si obligatii de a fi un
subiect colectiv de drept. Personalitate juridică este aptitudinea unei persoane juridice de a
dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii, încheind acte juridice, în calitate de subiect de drept,
prin reprezentanţii săi legali. Personalitatea juridică se dobândeşte de către o societate comercială
prin înmatriculare în Registrul Comerţului şi se pierde prin radierea din acelaşi registru.

Societatea comerciala se constituie din initiativa asociatilor, prin indeplinirea formalitatilor


prevazute de lege. Societatea dobândeşte personalitate juridică prin şi de la data înmatriculării în
registrul comerţului. Din moment ce s-a constituit cu respectarea conditiilor stabilite de lege,
societatea comerciala dobandeste personalitate juridica.
Dobandirea personalitatii juridice NCC:
(1) Prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociatii pot conveni constituirea unei
societati cu personalitate juridica, cu respectarea conditiilor prevazute de lege. In acest caz,
raspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiara, nelimitata si solidara, daca prin lege nu se
dispune altfel.
(2) Daca, potrivit vointei asociatilor, societatea urmeaza sa aiba personalitate juridica, indiferent
de obiectul de activitate, ea poate fi constituita numai in forma si conditiile prevazute de legea
speciala care ii confera personalitate juridica.
(3) Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data inmatricularii in registrul
comertului, daca prin lege nu se dispune altfel.
(4) Pana la data dobandirii personalitatii juridice, raporturile dintre asociati sunt guvernate de
regulile aplicabile societatii simple.

Subiectul nr. 24
1.Subiectele raportului juridic de concurență;
Subiecte ale raportului juridic de concurenţă nu pot fi orice persoana fizica sau juridica, ci numai
acea care are o anumită abilitate profesională şi anume aceea de agent economic. In sfera

3
agenţilor economici intră orice persoană fizică sau juridică care produce, importă, transportă,
depozitează sau comercializează produse ori părţi din acestea sau prestează servicii.
Aceştia pot fi organizaţi ca subiecte de drept individuale (comercianţi persoane fizice sau liber
profesionişti care acţionează în domeniul economic), sau sub forma unor subiecte colective de
drepturi (persoane juridice) de drept privat sau chiar şi de drept public. Indiferent de tipul de
comerciant şi de forma juridică sub care îşi organizează şi desfăşoară activitatea, relevanţa
deosebită, o prezintă întreprinderea, ca structură social-economică prin care subiecţii acestei
ramuri de drept se concurează pe o anumită piaţă .
Din punctul de vedere al dreptului concurenţei comerciale doar persoanele fizice comercianţi
prezintă relevanţă. Dobândirea calităţii de comerciant persoană fizică în dreptul român se
realizează, în mod licit, numai după obţinerea autorizaţiei administrative urmată de înregistrarea
persoanei în cauză în registrul comerţului, şi de exercitiul efectiv şi repetat cu titlu profesional al
uneia sau alteia din activităţile economice pentru care a fost autorizată.
2. Funcționarea societății în comandită simplă.
Probleme esentiale ale societatii in comandita simpla sunt de competenta adunarii asociatilor,
comanditati si comanditari.
In ceea ce priveste deciziile, acestea se iau ca in cazul societatii nume colectiv. Deciziile ce se
iau prin votul asociatilor si care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social sunt cele
privind:
- alegerea unuia sau mai multor administratori si revocarea lor;
- rezolvarea divergentelor dintre administratori;
- aprobarea bilantului societatii;
- stabilirea raspunderii administratorilor.
Asociatii trebuie sa-si declare contrarietatea de interese si sa nu ia parte la deciziile privind
operatiunile contrare intereselor societatii.
Votul se exercita proportional cu participarea la capitalul social. Instanta poate anula hotararea
adunarii asociatilor contrare legii sau contractului.
Administrarea societatii este incredintata unuia sau mai multor asociati comanditati.
Comanditarii sunt exclusi de la administrare. Se considera ca aceasta prevedere este in interesul
tertilor, deoarece comanditarii raspund limitat pentru obligatiile sociale.
Comanditarii au dreptul sa participe la numirea si revocarea administratorilor. De asemenea, au
dreptul sa acorde autorizare administratorilor pentru operatiile ce depasesc puterile lor.
Modul de lucru al administratorilor este identic cu cel in societatile in nume colectiv. De
asemenea, regulile societatii nume colectiv sunt valabile si in legatura cu reprezentarea societatii
in comandita simpla.

4
In anumite conditii, comanditarii pot face operatii pe seama societatii. Astfel, comanditarul poate
incheia operatii pe baza unei procuri speciale pentru operatii determinate, data de reprezentantii
societatii si inregistrata in registrul comertului. Pentru operatiunile facute comanditarul raspunde
nelimitat si solidar fata de terti.

Subiectul nr. 25
1. Obiectul raportului juridic de concurență;

2. Caracterele generale ale societăților de persoane. (SNC si SCS)


Pe baza definiţiei au fost evidenţiate şi caracterele societăţii în nume colectiv ca fiind
următoarele:
- asocierea se bazează pe deplina încredere a asociaţilor;
- capitalul social este divizat în părţi de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri;
- obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară
a tuturor asociaţilor.

Caracteristicile societăţii în comandită simplă sunt asemănătoare cu cele ale societăţii în nume
colectiv, respectiv:
- asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor comanditaţi şi comanditari;
- capitalul social este divizat în părţi de interes;
- răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii este diferită; asociaţii comanditaţi răspund
nelimitat şi solidar, iar asociaţii comanditari răspund în limita aportului lor.

Subiectul nr. 26
1.Drepturile și obligațiile asociaților societății în comandită simplă;
5
Drepturile asociatilor sunt urmatoarele:
-dreptul de a participa la deliberari si la luarea deciziilor;
-dreptul la dividende si dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea si lichidarea
sociatatii;
- dreptul de a folosi fondurile societatii pentru cheltuielile societatii sau ale asociatilor este
recunoscut numai asociatilor comanditati;
-dreptul de a indeplini servicii in administratia interna a societatii;
-asociatii comanditari pot pot indeplini ca salariati,anumite functii in societate,cum sunt cea de
colaborator tehnic,contabil,casier,etc.cu conditia sa nu intre in raporturi juridice cu tertii.
Obligatiile asociatilor sunt urmatoarele:.
-obligatia de a efectua aportul, nerespectarea obligatiei atrage raspunderea asociatului ( art.65
alin (2) si (3) din Legea nr 31/1990);
-obligatia de a nu aduce atingere patrimoniului societatii;
-obligatia de a nu face concurenta societatii (art.82).Avand in vedere excluderea lor de la
administrarea societatii, ca si raspunderea limitata pentru obligatiile societatii in comandita
simpla,asociatii comanditari au dreptul chiar fara consimtamantul celorlalti asociati de a lua parte
ca asociati cu raspundere nelimitata,in alte societati concurente sau avand acelasi obiect,ori sa
faca operatiuni in contul lor sau al altora,in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator.

2. Regimul juridic al sucursalelor și filialelor


Filialele sunt societăţi cu personalitate juridică şi vor avea regimul juridic al formei de societate
în care s-au constituit.
Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se înregistrează,
înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.
Prin efectul de modificare al aceleiaşi legi, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate
juridică ale societăţilor şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul
comerţului din judeţul în care vor funcţiona.

Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu
societatea, ea se va înregistra în acelaşi registru al comerţului, însă distinct, ca înregistrare
separată.

Cât priveşte celelalte sedii secundare – agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt
dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se menţionează numai în cadrul
înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal.

6
Subiectul nr. 27
1.Caracterele generale ale societăților de capitaluri;
Societati de capitaluri se constituie din multi asociati ale caror calitati nu au importanta. Sunt
societati de capital:
- societati pe actiuni;
- societati in comandita pe actiuni.

Societatile pe actiuni
Specific societatilor pe actiuni este faptul ca
-Societatile pe actiuni se pot constitui atat prin subscriptie instantanee, membrii fondatori
aportand la capital sumele de bani si eventual alte bunuri la care s-au obligat, cat si prin
subscriptie publica in baza unui prospect de emisiune.
- Societatile pe actiuni sunt societati mari ce presupun un numar mare de actionari la constituire.
Ele au o existenta valabila in masura in care exista minim 2 actionari.
-Capitalul social obligatoriu la constituire, stabilit prin lege, este minim 25.000 de euro, in
echivalent lei calculat la cursul de schimb comunicat de BNR la data subscrierii. Capitalul social
se poate constitui numai in bani si in natura.
- Capitalul social este impartit in actiuni, reprezentate prin titluri negociabile si transmisibile atat
pe piete financiare organizate (cum sunt bursele de valori), cat si pe piete neorganizate, mai cu
seama cand actiunile nu sunt cotate la bursa. Actiunile sunt transmisibile atat prin acte juridice
“inter vivos” (vanzare, donatie), cat si prin acte juridice “mortis causa” (testament).
Societatile in comandita pe actiuni
Comanditatii raspund solidar si nelimitat pentru debitele societatii, in timp ce comanditarii au o
raspundere limitata doar la aportul lor la capitalul social.Toate celelalte trasaturi specifice
societatilor pe actiuni se regasesc si in cazul societatilor in comandita pe actiuni.

2. Consiliul Concurenței – competență și atribuții.


Consiliul Concurentei are urmatoarele atributii in domeniul concurentei:
-efectuează investigaţiile privind aplicarea prevederilor naţionale şi comunitare de concurenţă;

7
-ia decizii pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor naţionale şi comunitare de concurenţă,
precum şi pentru cazurile de concentrări economice;
-acceptă angajamente şi impune măsuri interimare;
-retrage beneficiul exceptării pentru înţelegerile, deciziile asociaţiilor de întreprinderi sau
practicile concertate cărora li se aplică prevederile unuia dintre regulamentele europene de
exceptare pe categorii;
-asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii, inclusiv monitorizarea măsurilor dispuse şi a
efectelor concentrărilor economice autorizate condiţionat prin decizii;
-efectuează, din proprie iniţiativă, investigaţii privind un anumit sector economic sau un anumit
tip de acord în diferite sectoare, atunci când rigiditatea preţurilor sau alte împrejurări sugerează
posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenţei pe piaţă.;
-sesizează Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri şi propune
acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor constatate;
-sesizează instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente;
-urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de
reglementare al Legii concurenţei;
-sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi locale
în aplicarea prezentei legi;
-emite avize pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurenţial,
autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale şi locale fiind obligate să solicite acest
aviz, şi poate recomanda modificarea actelor normative care au un asemenea efect;
-face recomandări Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru adoptarea de
măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei;
-propune Guvernului sau organelor administraţiei publice locale luarea de măsuri disciplinare
împotriva personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispoziţiile
obligatorii ale Consiliului Concurenţei;
-realizează studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul său de activitate şi furnizează
Guvernului, publicului şi organizaţiilor internaţionale specializate informaţii privind această
activitate;
-reprezintă România şi promovează schimbul de informaţii şi de experienţă în relaţiile cu
organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil; ca autoritate naţională de concurenţă, Consiliul
Concurenţei este responsabil de relaţia cu instituţiile Uniunii Europene, potrivit prevederilor
relevante din legislaţia europeană, şi cooperează cu alte autorităţi de concurenţă;
-stabileşte şi aprobă misiunea, strategia generală şi programele de activitate ale autorităţii de
concurenţă.

8
Consiliul Concurentei întocmeste anual un raport privind activitatea sa si modul în care agentii
economici si autoritatile publice respecta regulile concurentei, potrivit prezentei legi. Raportul se
adopta în plenul Consiliului Concurentei si se da publicitatii.
Subiectul nr. 28
1. Adunarea Generală a asociaților – organ de deliberare și decizie al
societății cu răspundere limitată;
Adunarea Generală a asociaţilor societății comerciale cu răspundere limitată (SRL)
Rolul adunării generale a asociaţilor
Adunarea generală a asociaţilor este organul de deliberare şi decizie al societăţii cu răspundere
limitată care hotărăşte în principalele probleme ale societăţii.
în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, aşa cum am precizat şi în cele de mai
sus, potrivit legii, acesta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin adunării
generale a asociaţilor.
Convocarea adunării generale a asociaţilor
Regulile convocării adunării generale a asociaţilor sunt consacrate de art. 195 din Legea nr.
31/1990. în acord cu prevederile textului de lege, administratorii sunt obligaţi să convoace
adunarea asociaţilor cel puţin odată pe an sau de câte ori este necesar.
Adunarea asociaţilor se convoacă la sediul societăţii. Adunarea asociaţilor cu răspundere limitată
mai poate fi convocată şi de către un asociat sau un număr de asociaţi ce reprezintă cel puţin o
pătrime din capitalul social, cu arătarea scopului convocării.
Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii
speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea
acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Atribuţiile adunării generale a asociaţilor
Adunarea generală a asociaţilor are următoarele obligaţii principale:
a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească repartizarea profitului net;
b) să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/demită şi să le dea descărcare de
activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter
obligatoriu, potrivit legii;
c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii,
desemnând şi persoana însărcinată să o exercite;
d) să modifice actul constitutiv.

9
Condiţiile cerute pentru adoptarea hotărârilor
Condiţiile privind deliberarea şi deciziile în cadrul adunării generale a asociaţilor societăţii cu
răspundere limitată sunt reglementate de art. 191-193 din Legea nr. 31/1990. Potrivit textelor de
lege menţionate, hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală. Prin actul constitutiv se poate
stabili că votarea se face şi prin corespondenţă. Principiul participării la adoptarea hotărârilor
este acela potrivit căruia fiecare parte socială dă dreptul la un vot.
Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la
aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el şi societate.
Legea dispune că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a
asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel
Regula este diferită în cazul modificării actului constitutiv. Astfel, în art. 192 alin. (2) se prevede
că, pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv, este necesar votul tuturor
asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel. Deci pentru
modificarea actului constitutiv se aplică principiul unanimităţii cu excepţiile prevăzute de lege
sau de actul constitutiv al societăţii.
Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii
cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de
asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi.
Potrivit regulilor generale, hotărârile luate de adunarea generală a asociaţilor cu respectarea
actului constitutiv şi a dispoziţiilor legale sunt obligatorii pentru toţi asociaţii, inclusiv pentru cei
care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

2. Aportul în prestații și cunoștințe specifice.


Sub aspect juridic, prin aport se înţelege obligaţia pe care şi-o asumă fiecare asociat de a aduce în
societate un anumit bun, o valoare patrimonială, iar din punct de vedere etimologic, aportul
desemnează chiar bunul adus în societate de către asociat. Consecinţă a semnificaţiei juridice a
aportului, se operează cu noţiunea de aport subscris, reprezentând obligaţia asumată de asociat, şi
expresie a semnificaţiei etimologice, se operează cu noţiunea de aport vărsat, înţelegând prin
aceasta predarea efectivă a bunului către societate.
Aşa cum am precizat în rândurile anterioare, art. 1.882 noul cod civil prevede că fiecare asociat
trebuie să contribuie la constituirea societăţii prin aporturi băneşti, în bunuri, în prestaţii sau
cunoştinţe specifice, iar art. 1.894 noul Cod Civil dispune că asociaţii contribuie la formarea
capitalului social al societăţii, prin aporturi băneşti sau în bunuri, după caz. Aşadar, aportul poate
fi în numerar, în natură sau în industrie.

10
Aportul în numerar
întrucât societatea comercială are nevoie de un minim de resurse financiare pentru desfăşurarea
activităţii comerciale, legea impune obligativitatea aportului în numerar la constituirea oricărei
forme de societate comercială. Mai exact, art. 16 alin. (1) din lege dispune că aporturile în
numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate. Se înţelege că aportul în
numerar are ca obiect o sumă
de bani pe care asociatul se obligă să o aducă în societate. Legea reglementează obligativitatea
aportului în numerar, dar nu stabileşte un plafon minim al acestuia. In atare situaţie, asociaţii sunt
liberi să decidă întinderea aportului în numerar (cuantumul sumei de bani) cu prilejul constituirii
societăţii comerciale. Aportul în numerar poate fi în lei sau în valută, însă numai nerezidenţii vor
putea vărsa în valută aportul lor.
Mai trebuie precizat că, potrivit art. 68 din Legea nr. 31/1990, aportul asociaţilor la capitalul
social nu este purtător de dobânzi.
Aportul în natură
Acest aport are ca obiect anumite bunuri, care pot fi bunuri imobile (clădiri, instalaţii etc.) şi
bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri, utilaje, tehnologii etc.) sau incorporale (creanţe,
fond de comerţ etc.). Astfel. în comparaţie cu aporturile în numerar, aporturile în natură nu sunt
obligatorii la constituirea societăţii, dar sunt admise la toate formele de societate comercială.
Aporturile în natură se consideră vărsate (adică aparţinând societăţii) prin transferarea drepturilor
corespunzătoare şi prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare.
Prin urmare, bunurile aduse cu titlu de aport trebuie să fie funcţionabile (utilizabile), adică să fie
apte pentru desfăşurarea activităţii pe care şi-o propune societatea comercială aflată în fază de
constituire.
Aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere. Cerinţa legală presupune ca
asociaţii să purceadă la evaluarea în bani a bunurilor aduse ca aport pentru a stabili numărul şi
valoarea părţilor de interes, părţilor sociale sau acţiunilor cuvenite asociatului în schimbul
aportului. Evaluarea poate fi realizată de către asociaţi sau de către experţi. Valoarea bunurilor
aduse ca aport trebuie consemnată în actul constitutiv al societăţii.
Aportul în industrie
Aportul în industrie constă în prestaţii în muncă sau serviciile pe care asociatul se obligă să le
efectueze în societate potrivit cu pregătirea ori calificarea de care dispune. Aportul în industrie
este permis doar asociaţilor în societatea în nume colectiv şi asociaţilor comanditaţi în societăţile
în comandită. Potrivit legii, prestaţiile în muncă nu pot constitui aport la formarea sau la
majorarea capitalului social, însă, în schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe,
potrivit actului constitutiv, la împărţirea beneficiilor şi a activului social, rămânând, totodată,
obligaţi să participe la pierderi.

11
Aportul în prestaţii în muncă sau servicii trebuie evaluat şi consemnat în actul constitutiv în
vederea stabilirii părţii de profit şi pierderi a asociatului subscriitor. în absenţa unei prevederi în
actul constitutiv, partea la profituri şi pierderi a asociatului al cărui aport constă în prestaţii sau
cunoştinţe specifice este egală cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic.
Obligaţia de a constitui aportul şi executarea ei
Aportul are o semnificaţie juridică care constă în obligaţia asociatului de aduce un bun sau o
valoare economică în societate şi o semnificaţie etimologică desemnând însuşi bunul adus.
Obligaţia de constituire a aportului ia naştere la încheierea actului constitutiv al societăţii şi
poartă denumirea de subscriere, iar executarea obligaţiei poate avea loc la constituirea societăţii
sau ulterior, la termenele stabilite în actul constitutiv, şi este denumită vărsarea aportului. In
concret, subscrierea aportului se naşte prin semnarea contractului de societate sau, după caz, prin
semnarea prospectului de subscripţie publică. Se înţelege că obligaţia se consideră executată în
momentul transferului drepturilor asupra bunurilor şi a predării efective a acestora către
societate.
Consecinţele juridice ale neexecutării obligaţiei de aport
Rezultă că, pentru întârzierea în vărsarea aportului, asociatul poate fi obligat să acopere toate
daunele cauzate societăţii de întârziere şi, cumulativ, să plătească societăţii dobânzile legale de la
data exigibilităţii şi până la predarea efectivă către societate.
Pentru cazul neexecutării obligaţiei de aport, se poate aplica şi sancţiunea gravă a excluderii
asociatului din societate.

Subiectul nr. 29
1.Modul de adoptare a hotărârilor de către Adunarea generală a asociaților;
Hotararile luate in Adunarea Generala a Asociatilor sunt valabile, insa, numai daca se respecta
anumite reguli si principii obligatorii de cvorum si majoritate, prevazute de lege si/sau de actul
constitutiv al societatii.
Reguli de cvorum si de majoritate ale Adunarii Generale a Asociatilor
-in societatea cu raspundere limitata, prevaleaza, in principiu, regula luarii hotararilor in
conformitate cu prevederile actului constitutiv.
Asadar, asociatii sunt cei care, la infiintarea societatii, pot stabili in actul constitutiv reguli care
sa precizeze ce cvorum si majoritate sunt necesare in cadrul Adunarii Generale a Asociatilor
pentru luarea hotararilor in societate, in mod valabil. Aceste reguli nu sunt insa „batute in cuie”
la infiintarea societatii, ci pot fi modificate si pe parcursul functionarii ei.
-atunci cand actul constitutiv nu prevede nicio regula pentru luarea hotararilor, acestea se vor
lua cu cvorumul si majoritatea prevazute de lege, respectiv, cu unanimitate de voturi (pentru

12
hotararile privind modificari ale actului constitutiv) si cu majoritatea absoluta a asociatilor si a
partilor sociale (pentru celelalte situatii).
Principii si limitari la luarea hotararilor in Adunarea Generala a Asociatilor
Fiecare parte sociala detinuta intr-o societate cu raspundere limitata da dreptul la 1 (un) singur
vot. Chiar daca o parte sociala este detinuta de mai multe persoane (situatie extrem de rara, dar
posibila), acestea nu-si pot exprima decat un singur vot, prin intermediul unui reprezentant
desemnat.
Legea nu prevede nicio ipoteza in care o parte sociala ar putea fi emisa fara drept de vot (situatie
intalnita la societatile pe actiuni, in cazul actiunilor preferentiale cu dividend prioritar fara drept
de vot), ceea ce inseamna ca principiul nr. 1) de mai sus (fiecare parte sociala da dreptul la un
vot) se aplica in mod imperativ.
Dreptul de vot aferent partilor sociale asupra carora s-a instaurat o ipoteca mobiliara apartine, in
lipsa unei prevederi legale derogatorii, titularului partii sociale.
Cvorumul si majoritatea prevazute de actul constitutiv si/sau de lege (dupa caz) sunt necesare
pentru luarea, in mod valabil, a hotararilor, numai in prima adunare generala convocata. In cazul
in care adunarea legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii
majoritatii cerute, adunarea convocata din nou, va putea sa decida valabil, oricare ar fi numarul
de asociati si partea din capital reprezentata de asociatii prezenti, fiind deci suficient un vot
majoritar al celor prezenti la adunare.
Un asociat nu are dreptul sa voteze in cadrul adunarilor asociatilor cu privire la punctele de pe
ordinea de zi care se refera la (i) aporturile sale in natura; (ii) actele juridice incheiate intre el si
societate. In cadrul deliberarilor referitoare la aceste aspecte, asociatul vizat trebuie sa se abtina.
Votul asociatilor in adunarea generala poate fi valabil exprimat si prin corespondenta, cu conditia
ca aceasta posibilitate sa fie prevazuta in actul constitutiv.

2. Drepturile și obligațiile asociaților în societatea în nume colectiv.


Potrivit Legii nr.31/1990, asociatii unei societati în nume colectiv pot fi atât persoane fizice, cât
si persoane juridice. Întrucât si persoanele juridice pot fi asociati, înseamna ca si societatile
comerciale, indiferent de forma lor, pot avea calitatea de asociati ai societatii în nume colectiv.
Drepturile asociatilor
-dreptul de a participa la deliberari si la luarea deciziilor;
-dreptul la beneficii. Asociatii au dreptul sa participe la împartirea beneficiilor realizate de
societate;
-dreptul de a folosi fondurile societatii;
-dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea si lichidarea societatii.

13
Obligatiile asociatilor
-obligatia de efectuare a aportului promis. Asociatii trebuie sa aduca în societate bunurile care
formeaza obiectul aporturilor lor;
-obligatia de a nu aduce atingere patrimoniului social. Patrimoniul societatii este distinct de cel al
asociatilor si deci un asociat nu poate folosi acest patrimoniu în interes propriu;
-obligatia de a nu face concurenta societatii.

Subiectul nr. 30

1.Cenzorii și auditorii financiari ai societății pe acțiuni – rol și atribuții;


Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca situatiile financiare
sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt tinute regulat si
daca evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare.
Societatea pe actiuni va avea 3 cenzori si un supleant, daca prin actul constitutiv nu se prevede
un numar mai mare. In toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar.
Cenzorii sunt alesi de adunarea generala a actionarilor. Durata mandatului lor este de 3 ani si pot
fi realesi.
Cenzorii trebuie sa isi exercite personal mandatul.
Prin urmare, la societatile pe actiuni, daca nu sunt supuse auditului financiar, situatiile financiare
anuale sunt verificate de catre cenzori.
Cenzorii au obligatia de a intocmi un raport, pe baza caruia Adunarea Generala poate aproba
situatiile financiare anuale.
Situatiile financiare ale societatilor comerciale supuse obligatiei legale de auditare vor fi auditate
de catre auditori financiari – persoane fizice sau persoane juridice -, in conditiile prevazute de
lege.
Societatile pe actiuni care opteaza pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului
financiar.
Societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale sunt supuse auditului financiar, potrivit
legii sau hotararii actionarilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera
Auditorilor Financiari din Romania.La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale
nu sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va
hotari contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz.

14
2. Înmatricularea societății în Registrul Comerțului.
Inmatricularea societăţii comerciale, în Registrul Comerţului trebuie să se realizeze în termen de
15 zile de la data încheierii actului constitutiv. La cererea de înmatriculare se vor ataşa
următoarele înscrisuri:
a) dovada disponibilităţii denumirii firmei;
b) actul constitutiv;
c) declaraţii pe proprie răspundere asociaţi/administratori/cenzori;
d) dovada sediului social;
e) cazierul fiscal;
f) dovada efectuării vărsămintelor capitalului social;
g) împuternicire avocaţială/delegaţie, procură;
h) dovada plăţii taxelor;
i) specimen de semnătură administrator;
j) copie act proprietate pentru sediul social;
k) copia actelor de proprietate asupra aporturilor în natură, iar în situaţia în care printre ele
figurează şi bunuri imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;
1) anexele formularului de înregistrare referitoare la înregistrarea fiscală, la investiţia străină şi
declaraţia tip privind autorizarea funcţionării;
m) copii, acte identitate asociaţi (paşaport).
Inmatricularea este ultima etapă în constituirea societăţii şi are ca efect dobândirea personalităţii
juridice. Asupra cererii de înmatriculare se pronunţă judecătorul delegat la Oficiul Registrului
Comerţului printr-o încheiere supusă recursului. în urma admiterii cererii de înmatriculare,
societăţii i se eliberează certificatul de înregistrare, şi încheierea de admitere a înregistrării.

Subiectul nr. 31
1.Votul în cadrul Adunării generale a acționarilor;
Votul este instrumentul specific cu ajutorul caruia asociatii se pot implica activ in conducerea
unei societati. Atunci cand, din diferite motive, acestora le este imposibil sa se prezinte personal
la sedinta adunarii pentru a-si exercita dreptul de vot, ei pot fi totusi prezenti, din punct de vedere
juridic, apeland la un reprezentant. Acest lucru este esential si din perspectiva societatii, in
masura in care voturile asociatilor absenti care nu au imputernicita o persoana sa ii reprezinte in

15
adunare ar afecta formarea cvorumului si a majoritatii, conditii de valabilitate a hotararilor
adunarilor generale si astfel luarea masurilor ce se impun in cadrul societatii.
Actionarii societatilor de capitaluri detin dreptul nepatrimonial de a participa la adunarile
generale ale actionarilor. Participarea acestora se poate realiza fie nemijlocit, fizic, fie indirect,
juridic, prin reprezentant. In cazul societatilor ale caror actiuni nu sunt admise la tranzactionare,
persoanele care asigura administrarea societatii pot fi mandatari, dar numai daca, fara votul
acestora, nu s-ar obtine majoritatea pentru formarea vointei sociale. In momentul in care se
opteaza pentru un mandatar, actionarul are obligatia sa respecte formalitatile de redactare si de
depunere a imputernicirii speciale de reprezentare la sediul emitentului. Procura speciala data
mandatarului este valabila numai pentru adunarea generala in scopul careia a fost emisa, prin
exceptie, ea prelungindu-si efectele daca adunarea generala nu a putut lucra la prima convocare
pentru lipsa de cvorum, dar numai pentru o a doua convocare. Procura va avea forma scrisa.
Pentru formarea cvorumului de sedinta, se vor indeplini, cumulativ, trei conditii: depunerea
efectiva a procurii la sediul societatii, chiar daca aceasta procura a fost depusa peste termen;
prezenta la lucrarile sedintei a mandatarul actionarului; mentionarea in procesul-verbal de
sedinta a faptului ca procurile au fost depuse si retinute de societate iar masurile au fost luate in
cazul acelui asociat/actionar pe baza de mandatar.
Neindeplinirea formalitatilor de depunere a procurii/imputernicirii este sanctionata, aceasta
sanctiune fiind suportata atat de actionar, cat si de societatea emitenta: actionarul va pierde
dreptul la vot in cadrul respectivei adunari generale; societatii i se va putea anula sau constata
nulitatea hotararii adunarii generale, in cazul, in care actionarii indreptatiti cer acest lucru.
2. Aporturile asociaților.
În actul constitutiv trebuie arãtat aportul fiecãrui asociat. Aportul poate fi în numerar, în naturã
sau în creanţe, cu menţiunea cã aportul în creanţe este interzis în cazul societãţilor pe acţiuni care
se constituie prin subscripţie publicã.
În cazul aporturilor în naturã, este necesar sã se prevadã valoarea bunurilor aduse ca aport,
numãrul acţiunilor acordate pentru acestea şi numele sau, dupã caz, denumirea personei care le-a
adus ca aport.

Subiectul nr. 32
1.Atributele Adunării generale extraordinare a acționarilor;
Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a lua o hotărâre pentru:
a) schimbarea formei juridice a societăţii;
b) mutarea sediului societăţii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societăţii;

16
d) înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte
asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societăţii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni;
h) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;
i) dizolvarea anticipată a societăţii;
j) conversia acţiunilor nominative în acţiuni la purtător sau a acţiunilor la purtător în acţiuni
nominative;
k) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
I) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;
m) emisiunea de obligaţiuni;
n) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută
aprobarea adunării generale extraordinare.
Rezultă că adunarea generală extraordinară se întruneşte pentru adoptarea hotărârilor care
privesc în principal modificarea actului constitutiv şi implicit a societăţii în cauză.
Atribuţiile privind mutarea sediului societăţii; schimbarea obiectului de activitate al societăţii;
majorarea capitalului social pot fi delegate consiliului de administraţie, respectiv directoratului,
prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor. Delegarea
atribuţiei schimbării obiectului de activitate nu poate privi domeniul şi activitatea principală a
societăţii.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care
să deţină cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile adunării generale
ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv al societăţii poate prevedea
cerinţe mai ridicate de cvorum şi majoritate.
Dacă adunarea generală ordinară nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor de cvorum şi
majoritate, adunarea ce se va întruni la o a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor
de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu
majoritatea voturilor exprimate. Pentru adunarea generală întrunită la a doua convocare, actul
constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată.
Rezultă că acţionarii pot stabili cerinţe mai ridicate de cvorum şi majoritate doar pentru prima
convocare a adunării generale ordinare a acţionarilor.

1.Voința societății.

17
Voinţa societăţii comerciale se formează prin voinţa asociaţilor persoane fizice sau persoane
juridice. în cadrul societăţii comerciale, voinţele individuale ale asociaţilor, prin manifestarea lor
în adunarea generală, devin o voinţă colectivă, care constituie voinţa socială, adică voinţa
societăţii, ca persoană juridică.
Voinţa socială este cârmuită de principiul majorităţii, fiind obligatorie pentru toţi asociaţii.
Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar
pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Exista reguli diferite în
funcţie de forma juridică a societăţii:
- în societăţile de persoane, asociaţii pot lua hotărâri valabile cu majoritatea absolută a capitalului
social, în cazurile prevăzute expres de lege
- în societăţile de capitaluri, condiţiile de cvorum şi majoritate sunt diferite după cum este vorba
de adunare ordinară sau extraordinară şi în funcţie de prima sau a doua convocare. In aceste
societăţi, majoritatea se raportează la drepturile de vot şi nu la numărul acţionarilor.
- în societatea cu răspundere limitată, hotărârile se iau prin votul reprezentând majoritatea
absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, iar pentru modificarea actelor constitutive, cu votul
tuturor asociaţilor.
Voinţa socială se manifestă prin membrii organelor de conducere şi administrare ale societăţii,
mandataţi cu puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii.

Subiectul nr. 33

1.Administrarea societății cu răspundere limitată;


Societatea cu răspundere limitată este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi
sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală .
In cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, asociatul unic poate îndeplini şi
calitatea de administrator.
In toate cazurile, administratorilor le este interzis, fără autorizarea adunării asociaţilor, să
exercite mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de
activitate. De asemenea, le este interzis să exercite acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe
cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi
răspunderii pentru daune.
Modul de lucru al administratorilor
Spre deosebire de societatea pe acţiuni, legea nu reglementează pentru societatea cu răspundere
limitată consiliul de administraţie ca organ colectiv al administratorilor societăţii. Din această

18
cauză se pune problema modului de lucru când prin actul constitutiv sau ulterior sunt numiţi mai
mulţi administratori ai societăţii. Dacă prin actul constitutiv s-a stabilit ca administratorii să
lucreze împreună,
Deciziile vor trebui luate în unanimitate, iar în caz de divergenţă vor decide asociaţii.
Dacă prin actul constitutiv nu s-a stabilit modul de lucru al administratorilor, se vor aplica
prevederile art. 1.916 noul cod civil relative la pluralitatea de administratori în societatea civilă.
Art. 1.916 noul Cod Civil stipulează „când sunt mai mulţi administratori, fără ca prin
împuternicire să se determine puterile fiecăruia sau să fie obligaţi să lucreze împreună, fiecare
poate administra singur în interesul societăţii, cu bună-credinţă. Dacă împuternicirea stipulează
să lucreze împreună, niciunul dintre ei nu poate face actele de administrare fără ceilalţi, chiar
dacă aceştia ar fi în imposibilitate de a acţiona”.
Atribuţiile administratorilor
Administratorii societăţii cu răspundere limitată vor exercita toate operaţiunile necesare ducerii
la îndeplinire a obiectului societăţii. Exercitarea atribuţiilor este circumstanţiată de restricţiile
prevăzute de lege şi actul constitutiv.
Reprezentarea societăţii cu răspundere limitată aparţine administratorului care a fost desemnat în
acest scop prin actul constitutiv sau prin decizia adunării asociaţilor. Dacă prin actul constitutiv
nu s-a stabilit care administrator are puterea de reprezentare a societăţii, legea prezumă că
dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator.
Administratorii trebuie să ţină un registru al asociaţilor care să cuprindă: numele şi prenumele,
denumirea, domiciliul sau sediul fiecăruia asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul
părţilor sociale şi orice altă modificare privitoare la acestea.

2. Convocarea Adunării generale ordinare.


Convocarea adunării generale
Adunarea generală a acţionarilor este convocată de către administratorii societăţii, iar în cazul
societăţii pe acţiuni administrată în sistemul dualist, de către directorat. Pe lângă aceste organe
ale societăţii, adunarea generală poate fi convocată şi de către asociaţi în condiţiile prevăzute de
lege.
Astfel, în cazul societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, consiliul de administraţie,
respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilor
reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică,
dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile
adunării.

19
Pentru societăţile cu răspundere limitată, legea dispune că un asociat sau un număr de asociaţi, ce
reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale,
arătând scopul acestei adunări.
In sfârşit, în cazul societăţii în nume colectiv şi societăţii în comandită simplă, administratorii
sunt obligaţi să convoace adunarea generală indiferent de cota de capital pe care o deţin, iar dacă
administratorul nu dă curs solicitării asociaţilor, aceştia se pot adresa instanţei judecătoreşti.
Conţinutul convocării
Adunarea generală se convoacă la sediul societăţii. Pentru societatea pe acţiuni şi în comandită
pe acţiuni, legea prevede că termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile de la
publicarea convocării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
In cadrul societăţii cu răspundere limitată, convocarea adunării se face cu cel puţin 10 zile înainte
de ziua fixată pentru ţinerea acesteia
Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, menţionarea
explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Comunicarea convocării
Convocarea adunării generale a asociaţilor se face în mod diferit după forma juridică a societăţii
comerciale.
In ceea ce priveşte societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, convocarea se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în unul dintre ziarele de largă răspândire din
localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate. Dacă toate
acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea poate fi făcută şi numai prin scrisoare
recomandată, sau dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă prin cale electronică,
având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel
puţin 30 de zile înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionarului înscrisă în registrul
acţionarilor
Pentru societăţile cu răspundere limitată, legea dispune: „convocarea adunării se va face în forma
prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin scrisoare recomandată, cu
cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea de zi”.
Legea nu cuprinde reguli speciale privind comunicarea convocării asociaţilor societăţilor în
nume colectiv şi în comandită simplă, însă aşa cum s-a precizat în doctrina juridică comunicarea
convocării asociaţilor unor astfel de societăţi trebuie să se facă în condiţiile care asigură
participarea tuturor asociaţilor la luarea deciziilor, în condiţiile actului constitutiv.

Potrivit art. 111 alin. (1), adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel
mult cinci luni de la încheierea exerciţiului financiar.
In afară de dezbaterea altor probleme înscrise pe ordinea de zi, este obligată:
20
a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza rapoartelor
prezentate de consiliul de administraţie
b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de
supraveghere, şi cenzorii;
c) în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt auditate, să numească sau să demită
auditorul financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de audit financiar;
d) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de administraţie,
respectiv membrilor consiliului de supraveghere, şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul
constitutiv;
e) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a directoratului;
f) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate, pe
exerciţiul financiar următor;
g) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţi ale societăţii.

Subiectul nr. 34

1.Modul de desfășurare a ședințelor Adunării generale a acționarilor;


Şedinţa adunării generale
Condiţii de participare a asociaţilor la adunările generale
Unul din principalele drepturi pe care le conferă calitatea de asociat este acela de a participa la
adunarea generală a asociaţilor. Asociaţii participă în mod personal, dar pot fi şi reprezentaţi în
cadrul adunărilor generale.
Legea interzice însă acţionarilor să fie reprezentaţi în adunările generale de membrii consiliului
de administraţie, directori, respectiv membrii directoratului sau ai consiliului de supraveghere ori
de funcţionarii societăţii.
La adunarea generală mai participă şi administratorii, membrii directoratului şi consiliului de
supraveghere, cenzorii societăţii şi reprezentantul obligatorilor, fără ca aceştia să aibă drept de
vot, cu excepţia situaţiei în care au şi calitatea de asociaţi.
Desfăşurarea şedinţei
Sedinta adunării se deschide de către preşedintele consiliului de administraţie, respectiv al
directoratului, sau de către acela care îi ţine locul. Adunarea generală va alege, dintre acţionarii
prezenţi, unul până la trei secretari care vor verifica lista de prezenţă a acţionarilor, indicând
capitalul social pe care îl reprezintă fiecare, procesul-verbal întocmit de secretarul tehnic pentru
constatarea numărului acţiunilor depuse şi îndeplinirea tuturor formalităţilor cerute de lege şi de

21
actul constitutiv pentru ţinerea adunării generale. Preşedintele va putea şi el desemna, dintre
angajaţii societăţii, unul sau mai mulţi secretari tehnici care să ia parte la executarea acţiunilor
specifice adunării generale a acţionarilor.
Pe parcursul desfăşurării adunării generale, membrii consiliului de administraţie, respectiv ai
directoratului, sunt obligaţi să dea răspunsuri la întrebările formulate de asociaţi, înainte de
adunare sau în cursul dezbaterilor [art. 117* alin. (2) din Legea nr. 31/1990].
Principiile desfăşurării adunării generale a acţionarilor sunt deopotrivă aplicabile şi celorlalte
forme juridice de societate comercială.
Dreptul de vot şi exercitarea lui
Potrivit legii, fiecare fracţiune a capitalului social (parte de interes, parte socială, acţiune) dă
dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a stipulat altfel. Nu au
drept de vot acţionarii care deţin acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot .
Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu au achitat vărsămintele ajunse
la scadenţă.
Pentru societatea cu răspundere limitată, dreptul de vot al asociaţilor şi exercitarea lui sunt
guvernate de regulile societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni. Pentru societatea în nume
colectiv şi societatea în comandită simplă, legea nu cuprinde reguli speciale privind dreptul de
vot şi exercitarea lui, ceea ce însemnă că acestea vor fi cârmuite de prevederile actului
constitutiv.
Dreptul de vot nu poate fi cedat, iar orice convenţie prin care acţionarul se obligă să exercite
dreptul de vot în conformitate cu instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de
persoanele cu atribuţii de reprezentare a societăţii este nulă

2. Retragerea și excluderea asociaților în societatea în nume colectiv.


Retragerea si excluderea asociatilor reprezinta evenimente speciale in cadrul unei societati
comerciale. De cele mai multe ori, se ajunge in aceste situatii datorita dezacordului, uneori chiar
a conflictului aparut intre interesul asociatului exclus/retras si vointa sociala a majoritatii.
O prima distinctie trebuie facuta intre societatile de persoane si cele de capitaluri. Daca in cazul
societatilor de persoane (societatile in nume colectiv-SNC, in comandita simpla-SCS sau cele cu
raspundere limitata-SRL) primeaza caracterul intuituu personae al asocierii, respectiv increderea
si intelegerea reciproca intre asociati ca fundament al asocierii, nu aceleasi principii stau la baza
functionarii societatilor de capitaluri (societatile pe actiuni-SA) detinute public. Din aceste
motive, legea stabileste reguli diferite pentru cele doua categorii de societati comerciale.

22
Cazul societatilor de persoane SRL, SNC, SCS
Retragerea din asociatie reprezinta iesirea voluntara a unui asociat din societate, cu efectul
incetarii calitatii de asociat a acestuia. Prin retragerea asociatului, societatea sufera o modificare
fata de situatia initiala, dar ea isi continua existenta. Numai exceptional, cand datorita retragerii
numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu exista clauze de continuare cu mostenitorii sau
sub forma societatii cu asociat unic, societatea se dizolva. Retragerea poate fi conventionala sau
judiciara, dupa cum se realizeaza acordul celorlalti asociati. Daca nu se realizeaza, asociatul este
obligat sa se adreseze cu o cerere de retragere tribunalului, pentru motive temeinice.
Conditiile retragerii asociatului din societate
Asociatul se poate retrage din societate in conditiile stabilite de art. 226 din Legea nr. 31/1990:
- in cazurile prevazute in actul constitutiv. Legea permite ca prin actul constitutiv, asociatii sa
prevada cazurile si conditiile in care un asociat se poate retrage din societate. Intrucat cazurile de
retragere din societate sunt stabilite in actul constitutiv, retragerea se realizeaza exclusiv in
temeiul cererii asociatului in cauza;
- acordul tuturor celorlalti asociati. Daca prin actul constitutiv nu s-au prevazut cazurile de
retragere a unui asociat, retragerea poate avea loc cu acordul celorlalti asociati. Asociatul care
doreste sa se retraga trebuie sa adreseze societatii o cerere in acest sens, care trebuie aprobata de
toti ceilalti asociati, in mod normal, printr-o hotarare a Adunarii Generale;
- prin hotararea tribunalului. In lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se
realizeaza acordul unanim al celorlalti asociati, asociatul se poate retrage din "motive temeinice".
Motivele trebuie apreciate de tribunal. Acestea pot fi de natura personala sau motive obiective ce
tin de neintelegeri in conducerea societatii.
In cazul unei societati constituite numai din doi asociati, retragerea unuia dintre asociati conduce
la dizolvarea acesteia. Un atare efect nu se produce daca asociatul ramas hotaraste continuarea
existentei societatii sub forma unui SRL cu asociat unic.
Efectele retragerii din societate
Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, se stabilesc prin acordul
asociatilor. Legea permite si desemnarea de catre asociati a unui expert, care sa stabileasca aceste
drepturi. In caz de neintelegere intre asociati drepturile asociatului retras vor fi stabilite de catre
tribunal. In toate cazurile, asociatul retras nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul
societatii, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia. Pentru evitarea
oricaror confuzii, precizam ca nu exista identitate intre retragerea conventionala a asociatului
prin acordul celorlalti asociati si cesiunea tuturor partilor sociale detinute de un asociat catre
ceilalti asociati ramasi in societate. In cazul retragerii, societatea este cea obligata la plata
drepturilor cuvenite asociatului retras. In cazul cesiunii, asociatii cesionari au obligatia de plata a
pretului partilor sociale achizitionate, pret care se stabileste prin negociere libera intre parti.

23
Cazul societatilor de capital
Datorita caracterului deschis al societatilor de capital, legiuitorul nu a prevazut aceleasi cazuri de
retragere ca si in cazul societatilor de persoane.
Explicatia consta in faptul ca oricare dintre actionari are posibilitatea tranzactionarii actiunilor
detinute pe o piata reglementata, incetandu-i astfel calitatea de actionar. Negociabilitatea
actiunilor tine de natura acestora, majoritatea acestor titluri facand obiectul tranzactionarii pe
piata de capital. Actionarul se poate retrage prin vanzarea titlurilor sale pe piata de capital, ale
carei organizare, transparenta, echitate si securitate sunt asigurate prin activitatea Comisiei
Nationale a Valorilor Mobiliare. Atat timp cat acest lucru este posibil, o retragere propriu-zisa
prin anularea actiunilor este de prisos si in mod sigur mai complicata prin procedura prevazuta.
Potrivit art.134 din Legea nr.31/1990, actionarii care nu au votat in favoarea unei hotarari a
Adunarii Generale au dreptul de a se retrage din societate si de a solicita cumpararea actiunilor
lor de catre societate, numai daca respectiva hotarare a adunarii generale are ca obiect:
a) schimbarea obiectului principal de activitate,
b) mutarea sediului societatii in strainatate,
c) schimbarea formei societatii,
d) fuziunea sau divizarea societatii.
Actionarii vor depune la sediul societatii, in termen de 30 zile, declaratia de retragere insotita de
actiunile sau certificatele de actionar pe care le detin.

Subiectul nr. 35
1.Patrimoniul soceității comerciale;
Patrimoniului societăţilor comerciale reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce pot fi
exprimate în bani, aparţinînd unei persoane fizice şi juridice, ale cărei nevoi sunt destinate să le
satisfacă, precum şi bunurile la care se referă.
Patrimoniul este evidenţiat în bilanţul contabil al societăţii comerciale sub formă de mijloace
economice (stocuri de valori) în activ şi surse de constituire a lor în pasiv.
Ca stocuri de valori, componentele patrimoniului rezultă din fluxurile de încasări şi plăţi la
care participă continuu resursele financiare şi din transformarea acestora din valori băneşti în
valori materiale şi iarăşi băneşti în circuitul capitalului comercial.
Mijloacele economice din activul societăţii sunt evidenţiate pe trei grupe: active imobilizate,
active circulante şi mijloace în curs de regularizare.

24
Activele imobilizate sunt valorile de patrimoniu care deservesc activitatea economică şi se
amortizează în mai mulţi ani. Ele sunt necorporale, corporale şi financiare.
Activele necorporale cuprind cheltuieli de constituire şi dezvoltare a societăţilor comerciale,
cum sunt: taxele de înscriere a societăţii, cheltuielile privind emiterea şi vînzarea de acţiuni şi
obligaţiuni, cheltuielile de prospectare a pieţei, de cercetare-dezvoltare, programele informatice
create sau achiziţionate de societăţile comerciale etc. Ele se amortizează conform reglementărilor
în vigoare într-o perioadă de cel mult cinci ani.
Activele corporale cuprind terenurile şi mijloacele fixe (clădiri, instalaţii, utilaje etc.) care
formează baza tehnico-materială a societăţii. Mijloacele fixe şi investiţiile în terenuri sunt supuse
amortizării pe o perioadă îndelungată.
Activele financiare sunt titluri de participare (acţiuni şi obligaţiuni) ale unei societăţi comerciale
la constituirea capitalului altor societăţi, precum şi creanţe (împrumuturi cu dobîndă) acordate
altor societăţi.
Activele circulante reprezintă valorile materiale şi băneşti care îşi schimbă permanent forma în
circuitul economic, trecînd din forma bănească în cea materială şi, din nou, în forma bănească.
Ele cuprind următoarele grupe de valori:
Stocurile de mărfuri şi ambalaje din magazine şi depozite, de materii prime şi produse finite (la
societăţile comerciale unde se desfăşoară şi activităţi productive), de materiale, de obiecte de
inventar de mică valoare sau scurtă durată etc.
Drepturile (creanţele) şi obligaţiile rezultate din relaţiile cu furnizorii şi clienţii (avansuri
acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri, livrările de mărfuri către clienţi neachitate de
aceştia), din relaţiile cu personalul (avansuri băneşti pentru deplasări), din relaţiile cu bugetul
statului (impozite şi taxe cuvenite bugetului statului şi neachitate) etc.
Titlurile de plasament (acţiuni şi obligaţiuni) cumpărate de la alte societăţi pentru obţinerea de
venituri financiare într-un termen scurt şi acţiuni şi obligaţiuni proprii răscumpărate.
Capitalul subscris de asociaţi, dar neachitat.
Disponibilităţile băneşti din conturile bancare, din casă şi acreditivele deschise la bănci pentru
efectuarea unor plăţi către terţi la livrarea de bunuri.
Mijloacele în curs de regularizare se referă la cheltuielile efectuate în avans pentru perioadele
următoare de activitate (cheltuieli pentru reparaţiile curente şi reviziile tehnice, abonamente,
chirii anticipate etc.) şi care urmează a fi repartizate pe grupele de cheltuieli respective la
scadenţă şi diferenţele nefavorabile de conversie, respectiv diferenţele dintre valoarea de intrare
a creanţelor exprimate în devize şi valoarea acestora la cursul ultimei zile a exerciţiului.
Simetric, pot apărea şi venituri înregistrate în avans şi diferenţe favorabile de conversie,
reprezentînd surse de constituire a mijloacelor (în pasiv).

25
Resursele de formare a patrimoniului şi, totodată, de finanţare a activităţii economice sunt
înscrise în pasivul bilanţului societăţii comerciale. Ele cuprind:capitalul propriu,provizioanele
(rezervele) pentru riscuri şi cheltuieli şi datoriile.
Capitalul propriu este compus din capitalul social, constituit prin aportul în bani sau în natură al
asociaţilor, din valoarea acţiunilor emise şi vîndute şi din diferenţele favorabile de evaluare
a patrimoniului. De asemenea, capitalul propriu cuprinde fondurile din profit alocate dezvoltării
(fondul de dezvoltare, fondul de investiţii cu caracter social).
Provizioanele (rezervele) pentru riscuri şi cheltuieli se constituie, de asemenea, din profit,
potrivit statutului de funcţionare al societăţii sau hotărîrii adunării generale a acţionarilor, pentru
acele elemente de patrimoniu a căror realizare este incertă, presupunînd deci anumite riscuri
(litigii, garanţii acordate clienţilor, pierderi din schimbul valutar) sau unele sunt supuse
deprecierii (imobilizări necorporale, corporale şi financiare, stocuri de materiale, creanţe,
cheltuieli anticipate etc.).
Datoriile apar în activitatea societăţii ca urmare a insuficienţei capitalului propriu în raport cu
activitatea economică, situaţie care obligă societatea să se împrumute, şi datorită decontărilor.
Ele iau următoarele forme:
Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuniФ ale societăţii comerciale, la valoarea de rambursare
a acestora (mai mare decît valoarea de emisie).
Credite bancare pe termen lung şi mediu pentru acoperirea investiţiilor.
Datoriile rezultate din decontările cu furnizorii la aprovizionarea cu bunuri şi servicii, cînd
soldul lor este creditor, ceea ce presupune că mărfurile şi serviciile nu au fost achitate în
întregime.
Efecte de plătit (cambii, cecuri, bilete la ordin) la termenele pentru care acestea au fost emise
ca mod de achitare a bunurilor şi serviciilor livrate de furnizori.
Clienţi creditori pentru avansurile primite de la clienţi în contul livrării mărfurilor.
Sume datorate personalului propriu (salarii, participare la profit), bugetului statului (impozite şi
taxe), asigurărilor sociale (contribuţii) sau asigurărilor de bunuri (prime) din momentul în care
trebuiau achitate şi momentul achitării lor efective. Pe această perioadă se consideră că sumele
aparţin celor în drept, societatea fiind deci datoare acestora.
Patrimoniul de la începutul perioadei de activitate este supus schimbării, ca urmare a fluxurilor
de încasări şi plăţi din cursul exerciţiului, dar şi a modificării însăşi a valorii elementelor de
patrimoniu, ca urmare a dinamicii preţurilor în care sunt evaluate, a schimbării cursului
acţiunilor şi a cotării în lei a devizelor deţinute. Acestea din urmă influenţează rentabilitatea,
aducînd un spor de venituri sau, dimpotrivă, diminuîndu-le independent de efortul societăţii.

26
2. Atributele Adunării Generale ordinare a acționarilor.
Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult cinci luni de la
încheierea exerciţiului financiar. în conformitate cu prevederile din lege, în afară de dezbaterea
altor probleme înscrise pe ordinea de zi, este obligată:
a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza rapoartelor
prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi de consiliul de supraveghere,
de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar, şi să fixeze dividendul:
b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de
supraveghere, şi cenzorii;
c) în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt auditate, să numească sau să demită
auditorul financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de audit financiar;
d) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de administraţie,
respectiv membrilor consiliului de supraveghere, şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul
constitutiv;
e) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a directoratului;
f) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate, pe
exerciţiul financiar următor;
g) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţi ale societăţii.

Subiectul nr. 36
1.Hotărârile adunării generale;
Hotărârile luate de adunarea generală a acţionarilor în limitele legii sau actului constitutiv sunt
obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Acest
principiu are la bază manifestarea de voinţă a acţionarilor în cadrul adunării generale ca urmare a
exercitării dreptului de vot de către cei prezenţi.
Voinţa societăţii este rezultatul voinţelor individuale ale acţionarilor exprimate în adunarea
generală pe baza majorităţii de voturi, dar diferă de acestea din urmă, nefiind un simplu cumul
aritmetic al voinţelor individuale . Formarea voinţei societăţii este rezultatul aplicării principiului
majorităţii în adunarea generală, astfel că voinţa societăţii, într-un anumit moment, este dată de
acţionarii ce deţin majoritatea în acel moment.
Operăm în acest caz cu o ficţiune juridică, astfel că voinţa majorităţii constituie voinţa societăţii,
chiar dacă există acţionari care nu sunt de acord cu cele votate în Adunarea Generala, aceştia din
urmă putând ataca hotărârile contrare legii sau actului constitutiv.

27
Plecând de la ideea că hotărârile Adunarii Generale sunt acte de voinţă internă, în doctrină s-a
susţinut că acestea pot fi revocate sau modificate oricând de către adunarea generală sub condiţia
respectării drepturilor terţilor dobândite de aceştia între timp, pe baza hotărârii adunării care a
fost pusă în executare conform legii.

2. Caracterele societății în nume colectiv și constituirea acesteia.


In temeiul reglementărilor legale, societatea în nume colectiv a fost definită ca fiind „societatea
constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi a două sau mai multor persoane, care pun în
comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii profitului
rezultat şi în care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii”.
Pe baza definiţiei au fost evidenţiate şi caracterele societăţii în nume colectiv ca fiind
următoarele:
- asocierea se bazează pe deplina încredere a asociaţilor;
- capitalul social este divizat în părţi de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri;
- obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară
a tuturor asociaţilor.
Societatea în nume colectiv ia fiinţă prin întocmirea actului constitutiv al acesteia, care trebuie să
cuprindă elementele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31/1990.
Asociaţii unei societăţi în nume colectiv pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, cu
precizarea că aceştia răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.
Firma societăţii în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu
menţiunea „societate în nume colectiv, scrisă în întregime. Potrivit aceleiaşi legi, dacă numele
unei persoane străine de societate figurează, cu consimţământul său, în firma societăţii în nume
colectiv, aceasta devine răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate obligaţiile societăţii.
Capitalul social nu este reglementat într-un anumit cuantum de lege. în lipsa reglementărilor
exprese privind limita minimă a capitalului social al societăţii în nume colectiv, asociaţii sunt
liberi să stabilească întinderea capitalului social şi a aporturilor fiecărui asociat. Capitalul social
se divide în fracţiuni denumite părţi de interes.
Formalităţile necesare constituirii societăţii în nume colectiv sunt cele specifice oricărei forme
juridice de societate şi constau în: întocmirea actului constitutiv şi înregistrarea şi autorizarea
funcţionării societăţii.

28
Subiectul nr. 37
1.Răspunderea administratorilor;
(1) Administratorii răspund personal faţă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea
legii, a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăţii.
(2) Dacă mai mulţi administratori au lucrat împreună, răspunderea este 4solidară. Cu toate
acestea, în privinţa raporturilor dintre ei, instanţa poate stabili o răspundere proporţională cu
culpa fiecăruia la săvârşirea faptei cauzatoare de prejudicii.(art. 1915)
Răspunderea administratorilor, respectiv a membrilor consiliului de administrație este solidară
față de societate pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiunilor lor,
exprese sau implicite, ce le incumbă conform, adică faptele, actele sau omisiunile din timpul
mandatului, care pot fi infinite, după cum sunt și atribuțiunile.
Solidaritatea răspunderii a fost instituită de legiuitor pentru că mai multe persoane administrează
același patrimoniu, precum și pentru că încrederea asociaților este acordată întregului organ de
administrare, ca organ societar care decide în mod colegial sau unanim, și nu membrilor
individual, chiar și atunci când acestora li s-a permis să lucreze individual și nu împreună. Dar
pentru că, indiferent că lucrează împreună sau separat, răspunderea are la bază culpa proprie, fie
și una ușoară, solidaritatea unuia sau mai multora cu ceilalți ori răspunderea întregului consiliu
este înlăturată atunci când nu există o culpă proprie.
Criteriul obiectiv de apreciere a culpei și caracterul indefinit de cele mai multe ori al
atribuțiunilor lărgește, desigur, aria răspunderii până la limita superioară dar, repetăm, oricât de
ușoară, culpa se referă la propria faptă, nu la fapta celorlalți, indiferent că este o răspundere
pentru prejudiciul creat în mod direct sau printr-o nesupraveghere a altui membru al unui organ
societar.
Dacă membrii care nu sunt răspunzători de prejudiciu acoperă prejudiciul din averea lor, aceștia
se vor îndrepta împotriva membrilor răspunzători, actuali sau precedenți imediat, dar nu prin
subrogare, deoarece nu suntem în niciuna din situațiile enumerate la art. 1596 C. civ., astfel că
solidaritatea celor vinovați dispare, făcând loc unei divizibilități, iar fiecare membru culpabil al
consiliului va putea fi urmărit doar pentru propria datorie, așa cum a fost aceasta stabilită de
instanța care i-a obligat la acoperirea prejudiciului față de societate.

2. Societățile privind activitatea comercială – noțiune și reglementare.


Societatea comercială este definită ca o întreprindere pe care una sau mai multe persoane o
organizează prin actul constitutiv, în vederea realizării de beneficii (ca subiect de drept autonom
sau şi fără această însuşire), afectându-i bunurile necesare pentru îndeplinirea faptelor de comerţ
corespunzător obiectului statutar de activitate.

29
În ce priveşte reglementarea societăţilor comerciale, în ţara noastră aceasta este legată, în mod
indubitabil, de însăşi constituirea acestui stat ca unul de drept, bazat pe economia de piaţă.
Libera iniţiativă economică şi concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei. În art. 126
Constituţia prevede că economia ţării este una de piaţă, de orientare socială, bazată pe
proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Realizarea acestor
obiective ar fi fost posibilă numai după repunerea proprietăţii private în drepturile fireşti.
Alături de proprietatea privată a fost inclusă şi proprietatea colectivă sub formă de proprietate a
întreprinderilor de arendă, întreprinderilor colective, cooperativelor, societăţilor economice,
societăţilor pe acţiuni etc.
Societatea comercială este definită ca o întreprindere pe care una sau mai multe persoane o
organizează prin actul constitutiv, în vederea realizării de beneficii (ca subiect de drept autonom
sau şi fără această însuşire), afectându-i bunurile necesare pentru îndeplinirea faptelor de comerţ
corespunzător obiectului statutar de activitate.
După obiectul de activitate, societăţile comerciale pot fi clasificate în:
 instituţii financiare;
 companii de asigurare;
 fonduri de investiţii;
 burse de mărfuri şi de valori;
 societăţi de transport;
 societăţi de prestări servicii;
 societăţi de executare lucrări.

Subiectul nr. 38
1. Controlul hotărârilor de Adunarea Generală a acționarilor;

Problemele dezbătute în cadrul adunării generale vor fi consemnate într-un proces-verbal


semnat de preşedinte şi de secretar. Potrivit prevederilor din lege, procesul-verbal al şedinţei va
cuprinde menţiuni privind îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării
generale, acţionarii prezenţi, numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar, la
cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă. La procesul-verbal se vor anexa actele
referitoare la convocare, precum şi listele de prezenţă a acţionarilor. Procesul-verbal trebuie să
fie trecut în registrul adunărilor generale.

30
Hotărârile adunării generale adoptate în condiţiile legii şi ale actului constitutiv sunt
obligatorii şi trebuie publicate în condiţiile legii. Hotărârile care contravin legii ori actului
constitutiv pot fi anulate pe cale judecătorească de către oricare dintre asociaţi.
Pentru a fi cunoscute de terţi şi opozabile acestora, hotărârile adunării generale trebuie
publicate în condiţiile legii. în acest scop, art. 131 alin. (4) din lege prevede că, pentru a fi
opozabile terţilor, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul
registrului comerţului, spre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a.
Legea nr. 31/1990 dispune „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului
constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală
sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Când se
invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi
formulată şi de orice persoană interesată"
Din norma legală reprodusă se desprind regulile care cârmuiesc dreptul de a ataca
hotărârile adunării generale. Mai întâi, se observă că hotărârile pot fi atacate, respectiv desfiinţate
doar pe cale judecătorească. Pentru a putea fi atacate în justiţie, hotărârile adunării generale
trebuie să contravină legii sau actului constitutiv. Titularii acţiunii privind atacarea în justiţie a
hotărârilor sunt acţionarii. Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea reprezentată
prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat
Nu toţi acţionarii au legitimare procesuală activă, ci doar cei care nu au luat parte la
adunarea generală sau care, prezenţi fiind, au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în
procesul-verbal al şedinţei. în cazul în care se invocă motive de nulitate absolută, cererea poate fi
formulată de orice persoană interesată, iar dreptul la acţiune este imprescriptibil. Potrivit legii,
hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiţie şi de administratorii societăţii sau de membrii
directoratului, după caz.

2. Condițiile și administrarea societății în comandită pe acțiuni.


Ca trasaturi pentru acest tip de societate se disting:
-este constituita din doua categorii de asociati: comanditatii care participa cu munca si priceperea
lor si comanditarii care contribuie cu capitalul;
-societatea se constituie in considerarea contributiei asociatilor comanditari la formarea
capitalului social,
-capitalul social se divide in actiuni care sunt titluri negociabile si transmisibile,
-firma se compune dintr-o denumire proprie la care se adauga mentiunea. scrisa in intregime
"societate in comandita pe actiuni"
-raspunderea asociatilor pentru obligatiile angajate este mixta:

31
- comanditatii raspund nelimitat si solidar,
- comanditarii raspund pana la concurenta aportului social
Functionarea si administrarea societatii in comandita pe actiuni
Regulile privind functionarea si administrarea societatii in comandita pe actiuni sunt identice cu
cele indicate in cazul societatii pe actiuni cu evidentierea unor particularitati de
administrare impuse de structura mixta a acestui tip de societate.
Spre deosebire de societatea pe actiuni, administrarea in cazul comanditei pe actiuni poate
fi facuta doar de catre asociatii comanditati, in conditiile indicate pentru societatea in comandita
simpla.
Astfel, numirea se realizeaza ca si in cazul societatii in comandita simpla fie prin actul
constitutiv, fie ulterior de catre adunarea generala a asociatilor. In acelasi mod si in aceleasi
conditii sunt stabilite limitele mandatului in baza caruia isi vor exercita atributiile, durata
si modalitatea de exercitare a mandatului, conditiile si procedura revocarii lor etc.
Sarcinile administratorului sunt si in acest caz savarsirea de acte si operatiuni care sa aiba drept
finalitate realizarea obiectului de activitate propus de societate.
Incetarea activitatii administratorului poate interveni ca efect al revocarii acestuia, al mortii,
insolvabilitatii si falimentului, excluderii sau retragerii din societate.
Excluderea din societate constituie si pentru asociatii societatii in comandita pe actiuni
o sanctiune severa, din aceleasi considerente indicate la societatea in comandita simpla, iar
cauzele pentru care poate fi aplicata sunt diferite pentru cele doua categorii de asociati.
Astfel cauzele de excludere a asociatilor comanditari pot fi:
 neaducerea aportului la care s-au obligat,
 amestecul in administrare in absenta unei procuri speciale,
Pentru asociatii comanditati sunt operante cauzele de excludere prevazute de lege in
cazul asociatilor de la societatea in nume colectiv:
 neaducerea aportului social la care s-a obligat fiecare asociat
 declararea incapacitatii sau a falimentului indreptat impotriva unui asociat
 folosirea fara drept, in interes personal de catre asociatii a patrimoniului societatii, a
creditelor angajate de societate
 amestecul fara drept in administrarea societatii,
 efectuarea, pe cont propriu ori al altora, a unor operatiuni in acelasi tip de comert sau
activarea la o alta societate (S.R.L., S.A.), facand astfel concurenta neloiala societatii.

32
 administratorul va fi exclus din societate pentru neindeplinirea sau indeplinirea
necorespunzatoare a mandatului sau cat si pentru cauzarea unor pagube materiale sau
fraudarea societatii pe care o administreaza.
Transformarea societatii in comandita pe actiuni intr-un alt tip de societate presupune
respectarea acelorasi reguli procedurale privind consimtamantul unanim al asociatilor si
indeplinirea conditiilor de fond si de forma ceruta de lege pentru tipul de societate in care se
doreste si poate avea loc transformarea.

Subiectul nr. 39
1. Asociații comanditari;
Asociatii comanditari sunt persoane fizice sau juridice, române sau străine, care contribuie la
formarea capitalului social al unei societăţi pe acţiuni sau a unei societăţi în comandită pe acţiuni
împreună cu alte persoane, prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite
acţiuni, în scopul desfăşurării unei activităţi comerciale. Denumire specifică a asociatului în
cazul SA şi SCA. Prin subscriere, a. dobândeşte drept de vot în cadrul adunărilor generale, drept
la dividende, dreptul de a ataca hotărârile adunării generale nelegale sau nestatutare, dreptul de a
solicita analizarea operaţiunilor din gestiunea societăţii, dreptul de a cere introducerea unor noi
puncte pe ordinea de zi, dreptul de a adresa întrebări în scris referitoare la activitatea societăţii.
A. este obligat să verse aportul subscris în termenele prevăzute de lege, să îşi exercite drepturile
cu bună-cre-dinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi
acţionari. Pentru obligaţiile sociale, a. răspunde numai până la concurenţa capitalului social
subscris.
Acţionarul comanditar este acţionarul care participă la formarea societăţii în comandită pe
acţiuni alături de acţionarii comanditaţi, dar care însă nu răspunde decât până la concurenţa
capitalului social subscris. Comanditarul poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai pe
baza unei procuri speciale pentru operaţiuni determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi
înscrisă în registrul comerţului. în caz contrar, comanditarul devine răspunzător faţă de terţi
nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiunile societăţii contractate de la data operaţiunii
încheiate de el. De asemenea, comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia internă a
societăţii, poate face acte de supraveghere, poate participa la numirea şi la revocarea
administratorilor, în cazurile prevăzute de lege, sau poate acorda, în limitele actului constitutiv,
autorizarea administratorilor pentru operaţiunile ce depăşesc puterile lor. Totodată, are dreptul de
a cere copie de pe situaţiile financiare anuale şi de a controla exactitatea lor prin cercetarea
registrelor comerciale şi a celorlalte documente justificative

33
2. Administrarea societății pe acțiuni în sistem dualist.
Sistemul dualist presupune organizarea conducerii societăţii prin înfiinţarea a două organe de
conducere, respectiv directoratul şi consiliul de supraveghere.
Trebuie precizat că acest tip de administrare este opţional, orice societate putând opta între
sistemul unitar de administrare şi sistemul dualist.
Dacă societatea pe acţiuni optează pentru un sistem dualist de administrare, în toate facturile,
prospectele şi alte documente întrebuinţate în comerţ, emanând de la societate, trebuie să se
menţioneze pe lângă denumirea, forma juridică, sediul social, numărul din registrul comerţului şi
codul unic de înregistrare şi menţiunea „societate administrată în sistem dualist”.
În sistemul dualist, prin actul constitutiv, se va menţiona că societatea pe acţiuni este
administrată de un directorat şi un consiliu de supraveghere.
A. Directoratul
Directoratul este format dintr-un număr impar de membri, legea acceptând şi varianta unui singur
membru, care se va numi director general unic.
Societăţile pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de
auditare sunt obligate la constituirea unui directorat format din cel puţin trei membri.
Calitatea de membru al directoratului o poate avea persoana fizică care îndeplineşte condiţiile
impuse de lege pentru a fi fondator.
Membrii directoratului sunt desemnaţi de consiliul de supraveghere, care numeşte dintre aceştia
şi preşedintele directoratului. Membrii directoratului nu pot fi concomitent şi membrii ai
consiliului de supraveghere.
Persoana numită ca membru al directoratului trebuie să accepte numirea în mod expres şi să
încheie din acel moment o asigurare de răspundere profesională.
Membrii directoratului nu vor putea să îndeplinească, fără autorizarea consiliului de
supraveghere, calitatea de director, administrator, membru al directoratului ori al consiliului de
supraveghere, cenzor sau, după caz, auditor intern ori asociat cu răspundere limitată în alte
societăţi. Raporturile dintre membrii directoratului şi societate sunt reglementate de dispoziţiile
referitoare la mandat şi de legea societăţilor comerciale.
Durata mandatului membrilor directoratului este stabilită prin actul constitutiv, însă nu poate
depăşi patru ani. Directoratul are obligaţia înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului a
numirii primilor săi membri, precum şi a tuturor modificărilor intervenite ulterior cu privire la
schimbarea membrilor directoratului. De asemenea, membrii directoratului sunt obligaţi să
depună la registrul comerţului specimene de semnătură.
În cazul societăţii pe acţiuni, organizată în sistem dualist, atribuţiile de conducere revin în
exclusivitate directoratului, astfel, acesta având obligaţia de a îndeplini toate actele necesare şi

34
utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor prevăzute în sarcina
consiliului de supraveghere şi a adunării generale a acţionarilor.
Directoratul îşi desfăşoară activitatea sub controlul consiliului de supraveghere. Cel puţin o dată
la trei luni directoratul prezintă un raport consiliului de supraveghere cu privire la conducerea
societăţii şi la activitatea sa.
Directoratul are obligaţia de a înainta consiliului de supraveghre situaţiile financiare anuale şi
raportul său anual, împreună cu propunerea sa detaliată cu privire la distribuirea profitului
rezultat din bilanţul exerciţiului financiar.
Directoratul poate decide doar în prezenţa a cel puţin jumătate din membrii săi, dacă prin actul
constitutiv nu se prevede altfel. Deciziile directoratului se iau cu votul majorităţii membrilor
prezenţi.
Membrii directoratului sunt răspunzători pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce le revin şi pentru
prejudiciul cauzat societăţii. Sunt absolviţi de răspundere membrii directoratului care au făcut să
se consemneze în registrul deciziilor directoratului opoziţia lor faţă de actele sau omisiunile
incriminate şi au înştiinţat despre aceasta pe cenzorii sau auditorii interni şi auditorul financiar.
B. Consiliul de supraveghere
Numărul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv, însă acesta nu
poate fi mai mic de 3 şi mai mare de 11.
Primii membri ai consiliului de supraveghere sunt numiţi prin actul constitutiv, urmând ca,
ulterior, candidaţii pentru posturile de membru să fie nominalizaţi de către membrii în funcţie şi
numiţi de către adunarea generală a acţionarilor.
Membrii aleg din rândul lor un preşedinte al consiliului de supraveghere.
Durata mandatului membrilor consiliului de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv,
însă nu poate fi mai mare de patru ani. Excepţie face mandatul primilor membri, care nu poate fi
mai mare de 2 ani.
Poate fi membru al consiliului de supraveghere o persoană fizică sau juridică.
În situaţia în care persoana juridică îşi revocă reprezentantul, ea are obligaţia de a numi în acelaşi
timp un înlocuitor.
Calitatea de membru al consiliului de supraveghere o poate avea persoana fizică care
îndeplineşte condiţiile impuse de lege pentru a fi fondator.
O persoană fizică nu poate exercita concomitent mai mult de 5 mandate de membru al consiliului
de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul României.
Este exceptat de la această regulă acel membru al consiliului de administraţie care deţine cel
puţin o pătrime din totalul acţiunilor societăţii.
Consiliul de supraveghere are, în principal, următoarele atribuţii principale:

35
- exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat;
- numeşte şi revocă membrii directoratului;
- verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv şi cu hotărârile adunării generale ale
operaţiunilor de conducere a societăţii;
- raportează cel puţin o dată adunării generale a acţionarilor cu privire la activitatea de
supraveghere desfăşurată.
În cazuri excepţionale şi justificat de interesul societăţii, consiliul de supraveghere poate convoca
adunarea generală a acţionarilor.
Membrii consiliului de supraveghere sunt obligaţi să participe la adunările generale ale
acţionarilor.
Consiliul de supraveghere se întruneşte cel puţin o dată la trei luni, este convocat de preşedinte,
acesta fiind şi cel care prezidează întrunirea.

Subiectul nr. 40
1.Adoptarea hotărârilor;
Potrivit legii, hotărârile adunării generale se iau prin vot deschis.
In mod excepţional, votul este secret în mod obligatoriu pentru alegerea şi revocarea membrilor
consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere şi a
cenzorilor/auditorilor financiari, şi pentru luarea hotărârilor privind răspunderea membrilor
organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii.
Consemnarea hotărârilor
Legea obligă preşedintele şi secretarul să consemneze lucrările adunării generale a acţionarilor.
La sfârşitul şedinţei se va întocmi un proces-verbal, semnat de preşedinte şi de secretarul
şedinţei. în procesul-verbal vor fi consemnate aspectele privind: constatarea îndeplinirii
formalităţilor de convocare:
-data şi locul adunării generale;
-acţionarii prezenţi;
-numărul acţiunilor;
-dezbaterile în rezumat; -hotărârile luate, iar la cererea acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în
şedinţă.
La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum şi listele de prezenţă a
acţionarilor. Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.

2. Subiect la alegere

36