Viaþa, bunul cel mai de preþ

De câte ori nu vi se întâmplã sã vã irosiþi viaþa alergând sã adunaþi sau sã obþineþi bunuri mult mai puþin
importante decât viaþa însãºi! V-aþi gândit vreodatã la aceasta? Dacã aþi ºti cum sã-i daþi Vieþii întâietate, dacã v-aþi
preocupa sã o pãstraþi, sã o protejaþi, sã-i conservaþi integritatea, puritatea, posibilitãþile dv. de a obþine ceea ce doriþi ar
creºte implicit. Cãci tocmai o astfel de Viaþã luminoasã, iluminatã, intensã, este ceea ce vã poate oferi totul.
Voi credeþi, însã, cã, din moment ce sunteþi în viaþã, totul vã este permis. Ei bine, nu! Dupã ce vor fi trecut anii
în care veþi fi muncit pentru a vã satisface ambiþiile, într-o bunã zi vã veþi simþi atât de epuizaþi, atât de blazati, încât,
punând în balanþã ceea ce aþi obþinut ºi ceea ce aþi pierdut, veþi realiza cã aþi pierdut aproape totul pentru a câºtiga
foarte puþin. Câþi oameni nu îºi spun: “O viaþã am! Vreau sã o trãiesc din plin pentru ca sã obþin tot ceea ce îmi doresc:
bani, plãceri, cunoaºtere, glorie...”
ªi atunci trag tare, muncesc, muncesc ºi când nu mai au resurse, sunt obligaþi sã-ºi opreascã toate activitãþile. O
viaþã trãitã în felul acesta nu are nici un sens, cãci, dacã îþi pierzi Viaþa, pierzi totul. Esenþialul este Viaþa, ºi, în
consecinþã, ea trebuie protejatã, purificatã, consolidatã, trebuie eliminat din ea tot ceea ce o împiedicã sau o blocheazã,
cãci numai datoritã Vieþii puteþi obþine sãnãtatea, frumuseþea, puritatea, puterea, inteligenþa, dragostea ºi adevãrata
bogãþie.
Deci, de acum înainte, lucraþi la înfrumuseþarea vieþii, la intensificarea ei, la sacralizarea ei. Rezultatul îl veþi
simþi imediat: aceastã viaþã purificatã, armonioasã, va contacta alte regiuni intrând în relaþii cu o mulþime de alte
Entitãþi care vor veni apoi sã vã ajute ºi sã vã inspire.

Sã împãcãm viaþa materialã cu Viaþa spiritualã

Nu vã cere nimeni sã neglijaþi total viaþa materialã ºi sã vã consacraþi numai meditaþiei ºi rugãciunii, aºa cum
au fãcut-o unii mistici ºi asceþi care au vrut sã fugã de lume, de greutãþile ºi de tentaþiile ei. Dar nici nu este bine sã vã
lãsaþi acaparaþi total de preocupãrile materiale, aºa cum fac din ce în ce mai mulþi oameni. Toþi trebuie sã fiþi în stare sã
lucraþi, sã câºtigaþi bani, sã vã cãsãtoriþi, sã vã întemeiaþi o familie, dar, în tot acest timp, sã aveþi o Luminã, metode de
lucru care sã vã permitã sã progresaþi pe calea evoluþiei.
Problema este, deci, de a perfecþiona atât aspectul spiritual, cât ºi cel material: sã fiþi implicaþi în lume, dar sã
trãiþi, în acelaºi timp, o Viaþã cereascã. Acesta trebuie sã fie þelul vostru. Bineînþeles cã nu este uºor, cãci vã aflaþi încã
în stadiul în care, dacã începeþi o Viaþã spiritualã, vã periclitaþi situaþia materialã, dar dacã vã preocupaþi de afaceri,
neglijaþi Viaþa spiritualã. Ei bine, nu: ambele sunt necesare ºi este posibil sã le împãcaþi. Cum?... Procedând în felul
urmãtor: orice veþi întreprinde, începeþi prin a vã spune:”Eu caut Lumina, eu caut Iubirea, eu caut Puterea adevãratã;
oare fãcând acestea, sau altceva, le voi obþine?”
Reflectaþi bine ºi, dacã ajungeþi la concluzia cã respectiva preocupare sau activitate vã îndepãrteazã de ideal,
renunþaþi la ea.

Consacraþi-vã viaþa unui þel superior

Este foarte important sã fiþi conºtienþi de þelul pentru care lucraþi ºi în folosul cui lucraþi, cãci, în funcþie de
acestea, energiile voastre iau o direcþie sau alta. Dacã vã consacraþi viaþa unui þel superior, ea se va îmbogãþi, va câºtiga
în forþã ºi în intensitate.
Este situaþia unui capital pe care îl fructificaþi: vã plasaþi capitalul într-o bancã cereascã ºi, în loc sã fie cheltuit, risipit, el
va creºte ºi vã îmbogãþeºte. ªi astfel, mai bogat, aveþi posibilitatea sã vã instruiþi ºi sã lucraþi mai bine. Cel care cedeazã
plãcerilor, emoþiilor, pasiunilor, îºi risipeºte capitalul, viaþa, cãci tot ceea ce obþine trebuie plãtit ºi mijlocul de platã este
viaþa. În timp ce plasându-vã capitalul într-o bancã aflatã sus, cu cât lucraþi mai mult, cu atât vã întãriþi, cãci elemente
noi, mai pure, mai luminoase, vin sã completeze permanent în voi ceea ce aþi cheltuit.

Viaþa zilnicã: o materie pe care Spiritul trebuie sã o transforme

În orice act al vieþii, chiar în cel mai simplu, trebuie sã învaþaþi sã puneþi în acþiune forþe ºi elemente care sã
vã permitã sã transpuneþi acest act într-un plan spiritual ºi sã atingeþi astfel un grad superior de viaþã.
Sã luãm, ca exemplu o zi obiºnuitã: dimineaþa ne trezim, ºi imediat se declanºeazã o mulþime de procese, de
gânduri, de sentimente ºi gesturi: ne ridicãm, aprindem lampa, deschidem geamurile, ne spãlãm, pregãtim gustarea de
dimineaþã, plecãm la lucru, întâlnim oameni etc... Câte lucruri sunt de fãcut, ºi toatã lumea este obligatã sã le facã.
Diferenþa constã în aceea cã, în timp ce unii le fac din obiºnuinþã, mecanic, alþii - cei care posedã o Filosofie spiritualã -
cautã sã introducã în fiecare din aceste acte o viaþã mai intensã, mai purã, ºi atunci totul se transformã, totul capãtã un
sens nou, sunt tot timpul inspiraþi.
 Bineînþeles, vedem în jurul nostru o mulþime de oameni dinamici, întreprinzãtori, dar toatã activitatea lor se
limiteazã pentru obþinerea succesului, a bunãstãrii materiale, a gloriei; ei nu fac nimic pentru a-ºi face existenþa mai
seninã, mai echilibratã, mai armonioasã. ªi aceastã atitudine nu este inteligentã, cãci aceastã viaþã debordantã îi epuizeazã
ºi îi îmbolnãvesc.
Deci, obiºnuiþi-vã sã priviþi viaþa cotidianã cu toate actele pe care trebuie sã le îndepliniþi, cu evenimentele care
vi se întâmplã, cu oameni cu care sunteþi în contact, permanent sau întâmplãtor, ca pe un material asupra cãruia trebuie sã
lucraþi pentru a-l transforma. Nu vã multumiþi sã acceptaþi ceea ce vi se oferã ºi sã vã supuneþi pasiv încercãrilor la care
sunteþi expuºi: preocupaþi-vã permanent sã adãugaþi un element care sã însufleþeascã, sã dea viaþã, sã spiritualizeze
acest material. Cãci în aceasta constã adevãrata Viaþã spiritualã: sã fii capabil sã introduci în fiecare activitate un element,
un ferment capabil sã proiecteze aceastã activitate pe un plan superior. Veþi replica: “ªi atunci meditaþia... ºi
rugãciunea?...” Da, într-adevãr, rugãciunea ºi meditaþia sunt acelea care vã ajutã sã captaþi acele elemente mai subtile,
mai pure ºi care vã permit sã daþi actelor voastre o nouã dimensiune.
Pot apãrea în viaþa voastrã evenimente care sã vã împiedice sã efectuaþi exerciþiile spirituale pe care v-aþi impus
sã le practicaþi zilnic. Dar acest lucru nu trebuie sã vã împiedice sã fiþi în contact cu Spiritul. Cãci Spiritul este mai
presus de forme, mai presus de practici.
În orice situaþie, în orice împrejurare, puteþi intra în contact cu Spiritul pentru ca sã vã însufleþeascã ºi sã vã
înfrumuseþeze viaþa.

Nutriþia, privitã ca o activitate yoga

Câþi oameni dezechilibraþi, din cauza unei vieþi trepidante, cautã mijloace pentru a se reechilibra! Ei practicã
yoga, zen, meditaþia transcendentalã sau încearcã sã înveþe sã se relaxeze. Toate acestea sunt foarte bune, dar eu consider
cã existã un exerciþiu mult mai simplu ºi mai eficient: sã învãþãm sã mâncãm. Vã mirã? De ce? În loc sã mâncãm oricum,
în zgomot, cu nervi, cu grabã chiar - ºi apoi sã mergeþi sã faceþi yoga! - nu este mai bine sã înþelegeþi cã în fiecare zi, de
2 - 3 ori pe zi, aveþi ocazia sã faceþi un exerciþiu de destindere, de concentrare, de armonizare a tuturor celulelor?
În clipa când vã aºezaþi la masã, începeþi prin a alunga din mintea voastrã tot ce vã poate împiedica sã mâncaþi
în pace ºi armonie. ªi, dacã nu reuºiþi imediat, aºteptaþi, pentru a începe sã mâncaþi în momentul când aþi reuºit sã vã
calmaþi. Dacã mâncaþi într-o stare de agitaþie, de nervi sau de nemulþumire, introduceþi în voi o agitaþie, vibraþii
dezordonate, care se vor transmite în tot ceea ce veþi face ulterior. Chiar dacã vã veþi strãdui sã creaþi o aparenþã de
calm, de stãpânire de sine, va emana totuºi din voi o anumitã agitaþie, o tensiune ºi veþi comite erori, vã veþi izbi de
oameni sau de obiecte, veþi rosti cuvinte nepotrivite prin care veþi risca sã pierdeþi prieteni sau sã vi se închidã porþi. În
timp ce dacã mâncaþi într-o stare de armonie, veþi rezolva mai bine problemele ce vi se vor prezenta ulterior ºi, chiar dacã
în cursul zilei veþi fi obligat sã alergaþi în dreapta ºi în stânga, veþi simþi în voi o liniºte pe care activitatea voastrã nu o
va putea tulbura. Începând cu începutul, cu lucrurile mãrunte, vom putea ajunge foarte departe.
Sã nu credeþi cã oboseala provine întotdeauna din prea multã activitate. Nu: ea survine , deseori, ca urmare a
unei risipe de forþe. ªi, iatã, atunci când înghiþim mâncarea fãrã sã o mestecãm suficient ºi fãrã sã o impregnãm suficient
cu gândurile ºi sentimentele noastre, ea devine mai greu digerabilã, iar organismul nu va putea beneficia din plin, datoritã
efortului pentru asimilarea ei.
Atunci când mâncaþi fãrã sã conºtientizaþi importanþa acestui act, chiar dacã organismul se întãreºte prin hranã,
el nu primeºte din ea decât partea grosierã, materialã, ºi care nu este comparabilã cu energiile de care aþi putea beneficia
dacã aþi ºti cum sã mâncaþi în liniºte ºi sã vã concentraþi asupra hranei, pentru a prelua elementele eterice ºi subtile. Deci,
în timp ce mâncaþi, concentraþi-vã asupra hranei ºi proiectaþi asupra ei toatã iubirea voastrã; în acel moment se produce
separarea între materie ºi energie: materia se dezagregã, în timp ce energia pãtrunde în voi, putând dispune astfel de ea.
În alimentaþie, importante nu sunt alimentele propriu-zise, ci energiile pe care aceste alimente le conþin prin
chintesenþa din ele, cãci în aceastã chintesenþã este viaþa. Partea materialã a alimentului constituie doar suportul, iar
chintesenþa, atât de subtilã, atât de purã, nu trebuie sã alimenteze doar planurile inferioare, corpul fizic, corpul astral,
corpul mental; ea trebuie sã alimenteze, de asemenea, sufletul ºi Spiritul.

Respiraþia

“Sã mestecãm” aerul pentru a-i extrage energiile

Obiºnuiþi-vã sã faceþi, în timpul zilei, câteva exerciþii de respiraþie. Dar, pentru a fi într-adevãr folositoare,
respiraþiile trebuie sã fie lente ºi profunde. Aerul curat trebuie sã aibã timp pentru a coborî în plãmâni, pentru a-i umple ºi
pentru a elimina aerul viciat. ªi nu numai cã trebuie sã respirãm profund, dar este bine, din când în când, sã reþinem aerul
în plãmâni înainte de a-l expulza. De ce? Pentru a fi “mestecat”; cãci plãmânii mestecã aerul la fel cum gura mestecã
alimentele. Aerul pe care îl inspirãm este ca un “dumicat”, plin cu energii revitalizatoare. Pentru a profita din plin de
aceste energii, trebuie sã le dãm plãmânilor timp pentru a-l mesteca ºi digera. Când respiraþi astfel, fiþi conºtienþi cã, prin
aer, primiþi în corpul vostru o Viaþã divinã.

Dimensiunea psihicã ºi spiritualã

 Exerciþiile de respiraþie au, bineînþeles, o acþiune beneficã asupra sãnãtãþii, dar ºi asupra voinþei ºi a gândului.
Puteþi experimenta: dacã aveþi de ridicat o mare greutate, veþi reuºi mai uºor dupã o respiraþie profundã. În toate
amãnuntele vieþii zilnice, în relaþiile cu ceilalþi, amintiþi-vã sã respiraþi conºtient, ºi aceasta vã va permite sã aveþi
controlul asupra voastrã. Înaintea unei întâlniri, de pildã, pentru ca discuþia sã nu degenereze într-o disputã, luaþi-vã
obiceiul de a respira corect. ªi atunci, când sunteþi tulburat, de ce nu cereþi ajutorul plãmânilor? Ei sunt acolo pentru a vã
ajuta. Timp de douã-trei minute, inspiraþi ºi expiraþi profund: gândurile voastre se vor uºura ºi se vor limpezi. Aveþi
mereu nevoie de ajutor, ºi este normal, dar de ce îl cãutaþi mereu în exterior atâta timp cât el existã în voi?
Dacã ajungeþi sã sesizaþi sensul profund al respiraþiei, veþi simþi, puþin câte puþin, cum propria voastrã
respiraþie se contopeºte cu Respiraþia cosmicã. În timpul expiraþiei, gândiþi-vã cã reusiþi sã vã dilataþi, sã vã extindeþi
pânã la marginea Universului, apoi la inspiraþie, reveniþi cãtre voi, cãtre egoul vostru, care este asemenea unui punct
imperceptibil, centrul unui cerc infinit. Din nou vã dilataþi ºi din nou vã contractaþi...Veþi descoperi astfel aceastã miºcare
de flux ºi reflux care constituie cheia tuturor ritmurilor Universului. Prin efortul de al conºtientiza în voi înºivã, intraþi
astfel în Armonia cosmicã ºi apare un schimb între Univers ºi voi, cãci inspirând, primiþi elemente din spaþiu, ºi expirând,
trimiteþi în schimb ceva din inima ºi sufletul vostru.
Cel ce ºtie sã se armonizeze cu Respiraþia cosmicã intrã în Conºtiinþa divinã. Din ziua în care veþi simþi aceastã
dimensiune, veþi dori ca toatã viaþa sã inspiraþi din Forþa ºi Lumina Domnului, pentru ca apoi sã o dãruiþi lumii întregi.
Cãci expiraþia înseamnã ºi a distribui Lumina pe care aþi reuºit sã o absorbiþi de la Dumnezeu.
Respiraþia conºtientã aduce binefaceri nemãsurate vieþii fizice, emoþionale, intelectuale ºi spirituale. Va trebui sã
conºtientizaþi efectele ei benefice pentru creier, pentru suflet, pentru toate facultãþile voastre; este un factor deosebit de
puternic în toate domeniile vieþii. Nu neglijaþi niciodatã acest aspect.

Cum sã recuperãm energiile

Prea des vã lãsaþi antrenaþi de aceastã agitaþie, care de acum a devenit o stare obiºnuitã a oamenilor ºi care este
foarte dãunãtoare echilibrului lor fizic ºi psihic. Trebuie sã daþi mai multã atenþie sistemului vostru nervos ºi sã-i
acordaþi, din timp în timp, câte o destindere. Aþi putea, de exemplu, sã vã retrageþi într-o încãpere liniºtitã, sã vã
întindeþi culcaþi pe burtã, pe un pat sau pe jos, pe un covor, cu braþele ºi picioarele destinse; sã vã lãsaþi ca ºi scufundaþi
într-un Ocean de Luminã, fãrã sã vã miºcaþi, fãrã sã gândiþi... Dupã unul sau douã minute vã veþi ridica reîncãrcaþi.
Aceasta este tot; e foarte puþin, dar foarte important.
Bineînþeles cã veþi replica cã nu existã întotdeauna posibilitatea de a vã întinde astfel. Ei bine, atunci rãmâneþi
pe scaun; principalul este sã rupeþi tensiunea în care trãiþi. Este nevoie sã stiþi sã vã opriþi, ºi nu numai odatã sau de
douã ori pe zi, ci de zece, cincisprezece, douãzeci de ori. Aceasta poate sã nu dureze decât unul sau douã minute,
important este sã vã obiºnuiþi sã o faceþi cât mai des. Ori de câte ori aveþi un moment liber, indiferent unde vã aflaþi, în
loc sã pierdeþi timpul sau sã vã enervaþi cã trebuie sã aºteptaþi, profitaþi de ocazia ivitã pentru a vã liniºti ºi a vã regãsi
echilibrul; vã veþi relua apoi activitatea cu forþe sporite.

Iubirea ne face neobosiþi

Cel mai mare secret, pentru a ne desfãºura activitatea în cele mai bune condiþii, este sã învãþãm sã lucrãm
întotdeauna numai cu iubire. Cãci iubirea este cea care dã puteri, viaþa, care renaºte. Când aceastã iubire nu existã ºi când
munca este consideratã doar ca un mijloc de subzistenþã, aceastã atitudine nu conduce la rezultate bune. Bineînþeles,
banii se câºtigã, dar dispare bucuria, entuziasmul, omul devine iritabil ºi sãnãtatea sa se altereazã cu timpul. Lucraþi preþ
de mai multe ore cu iubire ºi nu veþi simþi oboseala; lucraþi un timp mai scurt, fãrã iubire, cu supãrare sau revoltã, ºi totul
se va bloca în interiorul vostru, vã veþi simþi slãbiþi ºi fãrã forþã.
Trebuie sã înþelegeþi eficacitatea, puterea iubirii. În tot ce faceþi puneþi iubire sau, dacã nu, mai bine renunþaþi
la a face acel lucru. Tot ceea ce faceþi fãrã iubire vã oboseºte, ba chiar vã otrãveºte, aºa încât sã nu vã mire dacã dupã,
aceea sunteþi epuizaþi sau bolnavi. Câtã lume se întreabã cum sã combatã oboseala! Secretul este sã pui iubire în tot ceea
ce faci, cãci iubirea este ceea ce trezeºte toate energiile.

Progresul tehnic oferã omului timp liber pentru o activitate spiritualã

Dacã ºtiinþa ºi tehnica vã pun zilnic la dispoziþie produse noi care vã uºureazã viaþa, aceasta nu înseamnã cã
trebuie sã lânceziþi. Toate aceste facilitãþi trebuie sã le consideraþi ca pe niºte posibilitãþi create pentru a vã dedica
activitãþii spirituale. Iatã adevãrata semnificaþie a progresului tehnic: sã-i ofere omului timp liber, cu scopul de a-l folosi
în alte lucrãri. Rãmâne mai puþin sã trudiþi pe materia exterioarã? Aceasta vã este dat ca sã aveþi mai mult timp, pentru
ca sã lucraþi cu materia voastrã interioarã, sã o stãpâniþi, sã o spiritualizaþi ºi sã deveniþi astfel o prezenþã beneficã
pentru lumea întreagã. Dupã fiecare efort, dupã fiecare exerciþiu, viaþa capãtã o altã culoare, un alt gust. Câþi oameni nu
sunt copleºiþi de bunãstare, ºi totuºi sunt atât de blazaþi încât nu mai simt nici o bucurie! Aceasta pentru cã în interiorul
lor nu mai existã nici o activitate, nici o viaþã intensã. Dacã ar fi fost luminaþi, ar fi continuat sã se bucure de tot, dar fãrã
a se opri din eforturile interioare, cãci aceastã activitate este cea care dã gust fiecãrui lucru.

Aranjaþi-vã locuinþa interioarã

Trebuie sã vã obiºnuiþi sã puneþi accentul pe posibilitãþile Lumii interioare, acolo, în interiorul vostru, unde vã
aflaþi scufundaþi în permanenþã. Nu întotdeauna sunteþi în situaþia de a privi, de a asculta, de a atinge, sau de a gusta
ceva din exteriorul vostru, în schimb vã aflaþi mereu în prezenþa voastrã, în aceastã Lume interioarã, ale cãrei bogãþii nu
ºtiþi încã sã le folosiþi. Aceastã Lume vã aparþine: Oriunde mergeþi o luaþi cu voi ºi vã puteþi baza pe ea, în timp ce
lumea exterioarã vã poate rezerva, în orice moment, o decepþie. Poate cã, pentru un moment, vã puteþi închipui cã
deþineþi ceva, dar, dupã un scurt timp, nu mai detineþi nimic: fie cã vi s-a luat, fie cã l-aþi pierdut. Dacã sunteþi în
cãutarea abundenþei, a plenitudinii, aflaþi cã numai în interiorul vostru le puteþi gãsi. Nu cunoaºteþi, nu ºtiþi tot ceea ce
detineþi, cu ce cunoºtinþe ºi cu ce puteri, adevãrate comori, v-a înzestrat Dumnezeu. Va trebui acum sã faceþi un efort
pentru a simþi ºi pentru a folosi toate aceste resurse.
Vã voi da o imagine. Unii oameni au ºtiut sã-ºi aranjeze atât de bine locuinþa încât nu ies din casã cu prea mare
plãcere pentru a merge în alt loc unde întâmpinã zgomote, praf, înghesuialã. În timp ce alþi, care trãiesc prost, într-o
locuinþã mizerã, fãrã nici un confort, folosesc orice prilej pentru a pleca de acasã (ceea ce de fapt nu este adevãrata
soluþie, dar mã rog...). ªi acum, sã interpretãm. Spiritualistul este cel care ºi-a aranjat atât de bine forul sãu interior, încât
nimic nu-i lipseºte: poezia, culorile, muzica, toate se gãsesc în el ºi el suferã când este obligat sã “iasã din casã”, sã-ºi
pãrãseascã toatã aceastã frumuseþe.
În timp ce oamenii obiºnuiþi, care nu sau preocupat niciodatã sã-ºi creeze un interior plãcut, se gândesc mereu sã plece ºi
sã se distreze în altã parte. Cum rãmân singuri cu ei înºiºi, se plictisesc, apare sãrãcia.
Deci acum staþi puþin ºi analizaþi care este situaþia cea mai avantajoasã. Din moment ce sunteþi zi ºi noapte cu
voi înºivã, nu este mult mai indicat sã vã amelioraþi acel loc pe care nu-l veþi pãrãsi niciodatã? De ce sã lãsaþi în
paraginã interiorul vostru ca pe o locuinþã cu geamurile sparte ºi pline de pânze de pãianjen? De acum înainte,
preocupaþi-vã mai intens sã înfrumusetaþi, sã îmbogãþiþi ºi sã armonizaþi totul în voi; nu numai cã vã veþi simþi foarte
bine la voi acasã, dar, în aceastã locuinþã minunatã, veþi putea primi ºi invitaþi. Da, Spiritele luminate se vor bucura sã vã
viziteze; poate unele se vor hotãrî chiar sã locuiascã definitiv, iar voi veþi fi cei care veþi beneficia de prezenþa lor.

Lumea exterioarã este o reflectare a Lumii voastre interioare

Fiþi convinºi de faptul cã nu veþi putea gãsi nimic în exteriorul vostru, dacã nu aþi gãsit mai întâi în voi înºivã.
Cãci, chiar dacã gãsiþi ceva în exteriorul vostru, dacã nu l-aþi gãsit în interiorul vostru, veþi trece pe lângã el fãrã sã-l
observaþi. Cu cât descoperiþi mai intens în voi Iubirea, Înþelepciunea, Frumuseþea interioarã, cu atât le veþi întâlni mai
des în jurul vostru. Vã închipuiþi cã, dacã nu vedeþi anumite lucruri, ele nu existã. Ba da, ele existã ºi, dacã nu le vedeþi,
aceasta înseamnã cã nu le-aþi cultivat suficient în voi înºivã. Lumea exterioarã este constituitã numai din reflectarea
Lumii interioare, deci nu vã mai amãgiþi, cãci nu veþi afla niciodatã bogãþia, pacea, bucuria exterioarã, dacã nu aþi depus
eforturi sã le descoperiþi în voi înºivã.

Pregãtiþi-vã viitorul, trãind corect prezentul

Nu o datã, v-aþi fãcut griji cu privire la viitor, gândindu-vã cã nu sunteþi protejaþi împotriva accidentelor, a
bolilor, a sãrãciei... Dar de ce sã vã otrãviþi existenþa imaginându-vã tot felul de lucruri rele ce vi s-ar putea întâmpla?
Este adevãrat cã nu ºtim ce ne rezervã viitorul, dar, cel mai bun mijloc de a evita posibilele necazuri din viitor,
este de a te strãdui sã trãieºti chibzuit în prezent. Viitorul va fi aºa cum îl construieºti în prezent. Deci, fiecare clipã de
“acum” este importantã. Aºa cum prezentul este o consecinþã a trecutului, tot aºa viitorul este o prelungire a prezentului.
Totul este înlãnþuit; trecutul, prezentul ºi viitorul nu sunt rupte între ele. Viitorul se construieºte pe fundaþia care i-o
faceþi acum. Dacã aceastã fundaþie este proastã, este evident cã nu trebuie sã vã aºteptaþi la un viitor strãlucit; dar, dacã
ea este bunã, nu aveþi nici un motiv de îngrijorare: aºa cum sunt rãdãcinile, tot aºa vor fi ºi tulpina, ramurile ºi fructele.
Trecutul este consumat; dar el a generat prezentul, care, la rândul lui, poartã în el rãdãcinile viitorului. Trebuie,
deci, sã începeþi sã vã construiþi de pe acum viitorul, îmbunãtãþindu-vã prezentul.
Pentru aceasta, trebuie ca în fiecare zi sã vã puneþi întrebarea: “Ia sã vãd ce am spus astãzi? Care au fost
sentimentele ºi gândurile mele?” ªi dacã aþi acþionat prost, dacã aþi avut sentimente negative, gânduri rele, sã ºtiþi cã v-
aþi aliniat de partea Forþelor întunecate ºi cã ele vã vor distruge viitorul.
Dacã aþi trãit o zi într-un mod care sã vã nemulþumeascã, încercaþi, cel puþin la culcare, sã-i anihilaþi efectele,
cu cele mai bune gânduri, luând cele mai bune decizii pentru a doua zi. Aceste gânduri, ca niºte albine harnice, vor spãla ºi
vor repara totul în timpul nopþii ºi veþi începe ziua urmãtoare în condiþii mai bune.

Trãiþi prezentul în plenitudine

 Unii oameni trãiesc numai în trecut, în trecutul lor, parcã ar fi prizonierii unor evenimente petrecute în viaþa lor
ºi nu pot merge mai departe. Alþii, dimpotrivã, se aruncã în viitor, dar într-un viitor fantasmagoric, creat de imaginaþia
lor ºi care nu se va îndeplini niciodatã. Este bine sã privim, din când în când, în trecut, dar numai pentru a analiza când ºi
unde am greºit, sau când ºi unde am acþionat corect, pentru a trage învãþãminte. Trecutul constituie un tezaur de
experienþe pe care le putem utiliza pentru a trãi prezentul cât mai bine.
Dar în acelaº timp, analizând trecutul, este bine sã ne lansãm ºi în viitorul îndepãrtat, pentru a ne întreba cum îºi
imagineazã Dumnezeu viitorul umanitãþii, în ce splendoare, în ce Luminã va ajunge ea sã trãiascã. Bineînteles, sunt
mulþi cei care se gândesc la viitor, dar la ce fel de viitor? În general ei îºi spun: “Peste câþiva ani ne vom cãsãtori, vom
avea copii, o ogradã, o cãsuþã în faþa cãreia vom putea sta ºi vom putea sã ne fumãm liniºtiþi pipa privind la vacile care
trec... sau la trenuri! O sã respirãm ºi puþin praf, apoi o sã intrãm în casã, o sã mâncãm, o sã bem ºi un pãhãrel, apoi o sã
ne culcãm.” Doamne ce viitor frumos! Veþi spune: “Dar nu aºa, noi...” ªtiu, voi vã gândiþi cã veþi câºtiga bani, cã veþi
face afaceri, cã veþi obþine o oarecare glorie - profesor universitar, om de afaceri, ministru sau ºef de stat - cã veþi avea
alãturi, zi ºi noapte, o fatã frumoasã pe care sã o puteþi îmbrãþiºa... Dar ce reprezintã toate acestea? Este de plâns!
Acum trebuie sã învãþaþi sã priviþi mai departe, dincolo de acest viitor îndoielnic, ºi sã cãutaþi orizonturi noi, sã
deschideþi ferestrele cãtre infinit pentru a vedea care este adevãratul viitor al omenirii, cum îl imagineazã Dumnezeu, ºi sã
anticipaþi, deja, prin modul vostru de viaþã, acest viitor. Sã nu vã împiedicaþi de noþiunea de timp, sã nu spuneþi
niciodatã: “Da, dar atunci eu nu voi mai fi în viaþã, nu va mai fi epoca mea”, cãci, spunând acestea, vã interziceþi
adevãrata frumuseþe, vã interziceþi înþelegerea adevãratului sens al vieþii.
Prezentul trebuie sã fie timpul acþiunii conºtiente, luminate, care îºi trage înþelepciunea din experienþele
trecutului, dar care este, în acelaºi timp, stimulatã de toate posibilitãþile viitorului. Iatã perfecþiunea: lecþiile pe care vi le-
a dat trecutul (ºi numai Dumnezeu ºtie câte lecþii ne-a dat trecutul umanitãþii!) ºi viitorul cu promisiunile sale nelimitate.
Dacã ºtiþi cum sã trãiþi în prezent, exprimând experienþa trecutului ºi frumuseþea viitorului, vã apropiaþi de Divinitate.
Care sunt acele versuri pe care Serafimi le cântã în faþa Tronului Domnului? “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeul
Cel Atotputernic, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.” Iatã cum conºtiinþa voastrã poate creºte la dimensiunile Conºtiinþei
divine.

Importanþa începutului. Fiþi conºtienþi de Forþele pe care le declanºaþi

Nu trebuie sã întreprindem niciodatã ceva fãrã sã cunoaºtem Forþele pe care astfel le punem în acþiune. Cãci
începutul este esenþial. Aici, la început, se declanºeazã Forþele, care, odatã pornite, nu se mai opresc în drum, ci
acþioneazã pânã la capãt. Vã aflaþi pe un munte, aveþi deasupra voastrã o stâncã enormã, gata sã se prãbuºeascã la cea
mai micã miºcare; depinde de voi dacã ea va rãmâne la locul ei sau dacã îi veþi provoca cãderea.
Dacã din cauza voastrã ea începe sã se clatine, nu mai aveþi posibilitatea de a o opri: vã va strivi, atât pe voi, cât ºi pe alþi
împreunã cu voi. Iar dacã veþi deschide porþile unei ecluze, va fi inutil sã încercaþi apoi sã opriþi apa!...Este întotdeauna
uºor sã provoci forþe sau evenimente, dar este foarte greu sã le dirijezi, sã le orientezi, pe scurt sã le domini.
Expresia “ucenicul vrãjitor” desemneazã tocmai pe acel nechibzuit care a dezlãnþuit niºte curenþi, pe care apoi
este incapabil sã-i mai stãpâneascã sau sã-i mai dirijeze. Când agitatorii declanºeazã o revoltã, nu mai existã mijloace
pentru a o stãpâni: ea le scapã de sub control.
Înainte de a pronunþa un cuvânt, de a arunca o privire, de a scrie o scrisoare, de a da curs unei acþiuni, voi
deþineþi toatã puterea; odatã declanºatã acþiunea, s-a terminat, nu mai sunteþi decât spectatori, dacã nu chiar victime. În
plan fizic, în plan astral sau în plan mental, Legea este una ºi aceeaºi. Când simþiþi furia cã se naºte în voi, dacã vã
hotãrâþi sã o stãpâniþi pe loc, ea nu se va declanºa, dar, dacã o lãsaþi sã izbucneascã, nu-i veþi mai putea opri cursul. ªi
acelaºi lucru este valabil ºi pentru idei: dacã le lãsaþi sã-ºi facã cuib în voi, vor sfârºi prin a se înrãdãcina. Deci fiþi
vigilenþi ºi nu uitaþi niciodatã cã numai la început deþineþi, cu adevãrat, puterea.

Cãutaþi Lumina înainte de a acþiona

Înainte de a vã lansa într-o acþiune mai importantã, primul lucru de fãcut este sã vã reculegeþi, sã vã conectaþi la
Lumea invizibilã pentru a vã crea cele mai bune condiþii pentru a acþiona. În stare de agitaþie, de dezorientare, comitem
erori, încurcãm sau distrugem lucrurile. ªi aceasta se întâmplã destul de des: acþionãm în grabã, orbeºte, iar rezultatele nu
sunt grozave.
Pentru a acþiona corect trebuie, mai întâi, sã cãutaþi Lumina. Acest lucru îl faceþi deja în planul fizic: sunteþi
trezit noaptea de un zgomot, ceva care s-a spart în cãdere sau cineva care a intrat... ªi atunci ce faceþi, daþi buzna, aºa, în
întuneric? Nu, cãci este riscant.
Întâi aprindeþi o luminã ca sã vedeþi, ºi abia apoi acþionaþi. Ei bine, în orice situaþie din viaþã trebuie mai întâi sã
aprindeþi lumina, adicã sã vã concentraþi, sã vã reculegeþi pentru ca sã ºtiþi cum sã acþionaþi. Dacã nu aveþi luminã, o
veþi lua la stânga, la dreapta, veþi bate la mai multe porþi, veþi încerca tot felul de mijloace care se vor dovedi nepotrivite.
Deci, înainte de a întreprinde ceva mai important, este necesar sã vã concentraþi câteva minute gândurile asupra
Lumii inteligente, din Luminã, ºi sã cereþi sã aflaþi cum este cel mai bine sã acþionaþi. Rãspunsul va veni sub forma unei
idei, a unui sentiment precis sau a unei imagini simbolice. Dacã rãspunsul este foarte clar, puteþi trece la acþiune. Dar
dacã simþiþi o nehotãrâre, un resentiment, o tulburare sau o contradicþie, aceasta înseamnã cã obstacolele sau duºmanii vã
bareazã calea. Atunci, amânaþi totul pentru a doua zi, puneþi din nou întrebarea ºi aºteptaþi înainte de a acþiona, pânã
când drumul va fi clar ºi liber.

Supravegheaþi întotdeauna prima miºcare

Când sunteþi pe punctul de a întreprinde ceva pentru prima datã, aveþi grijã sã fiþi calmi, concentraþi-vã
întreaga atenþie asupra primului gest, a primei miºcãri ºi executaþi-o corect, fãrã nici o greºealã. Repetaþi-l puþin mai
repede, ºi apoi din ce în ce mai mult, pânã când veþi atinge ritmul ºi viteza dorite: veþi observa cã execuþia va fi din ce în
ce mai uºoarã, rãmânând în acelaºi timp, impecabilã. Indiferent de gestul sau de actul pe care îl aveþi de executat, dacã de
la început v-aþi creat un tipar corect îl veþi repeta întotdeauna cu corectitudine.
Dacã astãzi comiteþi erori într-un anumit domeniu, aceasta se datoreazã faptului cã în trecut, fãrã sã vã daþi
seama, i-aþi creat un tipar defectuos. Dacã la prima miºcare, la primul gest, cu un obiect sau cu o persoanã nu aþi fost
atenþi ºi aþi comis o eroare, acum suportaþi consecinþele: greºelile se acumuleazã ºi se agraveazã cu trecerea timpului.
Este foarte greu sã reparãm în prezent greºelile comise în trecut ºi înscrise în noi, dar este uºor a învãþa sã creem corect
tiparele noi.

Conºtientizaþi-vã obiºnuinþele mentale

Oamenii sunt rareori conºtienþi de obiºnuinþele lor mentale. Unul, când trebuie sã întreprindã un lucru, se
crispeazã imediat, se enerveazã; altul, în faþa oricãrei situaþii noi, are ca primã reacþie pesimismul, devine critic sau se
îngrijoreazã; un altul se revoltã, un altul se descurajeazã... Dar cum toate acestea sunt atitudini pe care, nefiind conºtienþi,
ei nu le pot remedia, ºi astfel, în orice situaþie, ei gãsesc un pretext pentru a fi negativi.
Primul lucru pe care îl aveþi de fãcut este sã vã studiaþi, pentru a vã cunoaºte modul în care reacþionaþi. Din momentul în
care vedeþi clar în voi, deþineþi deja mijloacele de a face faþã situaþiei: imediat veþi primi un elan pentru a mobiliza
toate posibilitãþile pe care Dumnezeu le-a creat în subconºtientul, conºtientul ºi supraconºtientul vostru: astfel, în fiecare zi
veþi progresa, datoritã obiºnuinþei pe care v-aþi creat-o de a vã observa ºi de a fi lucid faþã de voi înºivã.

Atenþie ºi vigilenþã

Atenþia îmbracã mai multe aspecte. Aspectul ei cel mai cunoscut este acea atitudine susþinutã, necesarã, pentru
a-þi îndeplini corect sarcinile, pentru a audia o conferinþã sau a citi o carte. Dar existã ºi o altã atenþie, care se numeºte
observarea de sine, introspecþia. Ea constã în a conºtientiza, în fiecare moment al zilei, ceea ce se petrece în interiorul
nostru pentru a discerne curenþii, dorinþele ºi gândurile care ne strãbat. Aceastã atenþie este însã insuficient dezvoltatã.
De aceea, când vine momentul sã rezolvãm ceva, sã înþelegem o problema importantã, creierul ne este obosit, întunecat ºi
nu ajungem sã ducem un lucru la bun sfârºit.
Pentru ca creierul vostru sã fie mereu disponibil, trebuie sã fiþi atenþi, prudenþi ºi cumpãtaþi în toate activitãþile,
cãci altfel, chiar dacã Adevãrul în persoanã ar apare în faþa voastrã, voi tot nu l-aþi înþelege. Pentru a fi capabili a face
faþã în mod înþelept, inteligent, tuturor situaþiilor, trebuie sã vã pãstraþi în permanenþã gândirea treazã ºi vigilentã. Cel
ce nu este vigilent, cel ce nu deschide ochii, este expus tuturor pericolelor. Nu existã nimic mai rãu decât sã trãieºti cu
ochii închiºi. Trebuie sã þinem ochii mereu deschiºi pentru a aprecia în permanenþã stãrile de conºtiinþa în care ne aflãm.
Numai cel ce-ºi þine ochii deschiºi posedã inteligenþa vieþii interioare, el nu se mai lasã înlãnþuit de orice forþã, de orice
entitate. În timp ce pe un om adormit... este clar cã oricine îl poate surprinde!
Deci, în concluzie, vegheaþi asupra atenþiei interioare, atenþie de fiecare clipã, pentru ca sã ºtiþi în fiecare
moment ce se petrece în voi.
Exersaþi. Nu este suficient sã vã faceþi numai seara un examen de conºtiinþã, ci, în orice moment al zilei, trebuie
sã fiþi capabili sã spuneþi care sunt dorinþele, gândurile ºi sentimentele care vã strãbat, sã le cunoaºteþi originea, natura,
sã fiþi capabili, la nevoie, sã luaþi precauþiuni sau chiar sã reparaþi daunele.
În viaþa de toate zilele, de îndatã ce se produce un accident, vedem pompierii sau armata ieºind imediat ºi
intervenind pentru stingerea unui incendiu, repararea unui pod, degajarea unui drum, salvarea rãniþilor etc. În plan fizic
ni se pare normal sã se repare imediat toate stricãciunile. Dar, în plan intern, nu ºtim cum sã procedãm, lãsãm distrugerile
sã se producã, fãrã sã reacþionãm. Ei bine, nu: de cinci ori, de zece ori, de douãzeci de ori pe zi, trebuie sã privim în noi
înºine pentru a vedea ce trebuie reparat ºi sã nu întârziem a o face. Altfel, lãsând pentru mai târziu, devine prea târziu,
suntem distruºi, dizlocaþi.

Urmaþi o singurã direcþie spiritualã

Pentru a face, cu adevãrat, o muncã spiritualã trebuie sã ne aliniem uneii filosofii, unui sistem ºi sã-l aprofundãm;
altfel, ceea ce se întâmplã cu organismul psihic se întâmplã exact ºi cu cel fizic. Dacã absorbiþi tot felul de alimente
heteroclite, vã îmbolnãviþi; similar, stomacul psihic poate fi supus unei indigestii în funcþie de ceea ce aþi îngurgitat. Ce
vreþi sã faceþi cu un amestec de tradiþii egiptene, hinduse, tibetane, africane, aztece, ebraice? Mãcar de aþi avea o
structurã mentalã suficient de solidã pentru a vã descurca prin ele! Dar mulþi de abia sunt capabili sã-ºi facã o idee clarã
despre un sistem filosofic; ºi atunci, la ce le foloseºte sã citeascã totul, sã cunoascã totul? Ca sã-ºi piardã capul atâta tot. ªi
apoi, evident, urmeazã sã acuzãm spiritualitatea cã dezaxeazã lumea. Nu este vina spiritualitãþii dacã lumea ºi-o
imagineazã ca pe un târg unde poþi gãsi toate atracþiile, chiar pe cele mai periculoase, cum ar fi drogul, magia neagrã sau
sexualitatea desfrânatã. Este timpul sã înþelegeþi cã adevãrata spiritualitate înseamnã sã ajungeþi sã fiþi voi înºivã
expresia vie a Învãþãturii divine pe care o urmaþi.

Insistaþi mai mult asupra practicii, decât asupra teoriei

Încercaþi sã înþelegeþi mai bine diferenþa între activitatea spiritualã ºi activitatea intelectualã. De exemplu,
aveþi o portocalã; din punct de vedere intelectual puteþi afla o mulþime de lucruri despre ea: originea ei, povestea ei,
greutatea ei, forma ei, proprietãþile ei, elementele chimice care o compun, diferitele moduri în care poate fi folositã, poate
chiar ºi simbolismul ei... Într-o ªcoalã iniþiaticã nu veþi afla poate nimic din toate acestea, dar veþi învãþa esenþialul: sã
gustaþi portocala! Aceasta este activitatea spiritualã. Nu atât sã acumulaþi cunoºtinþe teoretice,
cât sã “mâncaþi” portocala, adicã sã aplicaþi, sã practicaþi. Este mai greu, cere eforturi, dar numai astfel vã puteþi
transforma.
Bineînþeles, nu se poate nega cã este interesant ºi poate chiar util sã cunoºti tentativele pe care omenirea le-a
fãcut timp de milenii ºi secole pentru a strãpunge misterele Universului ºi a se apropia de Divinitate, dar aceasta nu este de
ajuns. Din moment ce toate aceste religii ºi sisteme filosofice vorbesc numai despre divinizarea noastrã, despre
splendoarea noastrã, despre perfecþiunea noastrã, trebuie sã depunem eforturi pentru realizarea acestui ideal. Nu vã
grãbiþi sã-i imitaþi pe aceia care se îngrãmãdesc sã asiste la toate conferinþele erudite despre Înþelepciunea ºi ªtiinþa
Iniþiaþilor din trecut, dar incapabili de a-ºi conduce viaþa cu Înþelepciune. Este ridicol, ºi nu aceasta este spiritualitatea.

Puneþi calitãþile morale înaintea talentului

Atunci când un bãrbat sau o femeie dovedesc aptitudini deosebite pentru arte, ºtiinþã sau sport, toatã lumea îi
priveºte cu admiraþie ºi nimeni nu îºi pune întrebarea dacã respectivul este drept, bun, cinstit, generos. Nu, talentul este
ceea ce toþi admirã ºi încearcã sã cultive. De aceea, Pãmântul este acum plin de oameni talentaþi, dotaþi, este formidabil,
sunt o mulþime. ªi totuºi, de ce toate aceste însuºiri, aceste capacitãþi, aceste talente nu pot salva lumea? Tocmai pentru cã
ele nu sunt suficiente. Este minunat sã primeºti de la Providenþã darul de a fi poet, muzician, fizician, economist sau
înotãtor etc., sã-l dezvolþi, dar mai important este sã trãieºti în acord cu Legile divine, adicã sã lucrezi în fiecare zi pentru
a deveni mai înþelept, mai cinstit, mai generos, mai stãpân pe tine. Lumea are nevoie mai mult de fiinþe capabile sã
manifeste calitãþi morale, deci de artiºti, oameni de ºtiinþã, sportivi, etc. Deci, fiþi atenþi, nu vã lãsaþi ºi voi atât de
impresionaþi de persoanele dotate ºi talentate, nu vã propuneþi niciodatã ca ideal sã ajungeþi ca ei. Idealul vostru
trebuie sã fie cel mai înalt ideal: de a vã apropia în fiecare zi de perfecþiune. Iar perfecþiunea înseamnã a deveni mai
luminos, plin de cãldurã, dãtãtor de viaþã, ca ºi Soarele, pentru a trezi, a lumina, a stimula, ºi a fertiliza toate fãpturile.

Fiþi mulþumiþi de soarta voastrã ºi nemulþumiþi de voi

Existã mai multe feluri de a fi mulþumit. Primul este cel al animalelor: ele sunt mulþumite de soarta lor, ºi nu
vãd limitele ºi, deci, nu cautã sã le depãºeascã, nici sã progreseze. Dar aceastã mentalitate, normalã pentru animale, nu e
beneficã oamenilor... cu toate cã sunt mulþi care o adoptã. Al doilea fel, de a fi mulþumit cu propia soartã, o numim mai
degrabã acceptare. Omul înþelege cã încercãrile prin care trece sunt rezultatul greºelilor sale din trecut, ºi le suportã. Dar
el nu se mulþumeºte numai cu atât: el ºtie cã are de fãcut eforturi pentru a repara aceste greºeli, pentru a umple golurile, ºi
aceasta este înþelepciunea. Trebuie sã ne acceptãm soarta ca pe o consecinþã a greºelilor pe care le-am comis în
experienþele noastre anterioare, dar sã nu ne mulþumim niciodatã cu gradul de evoluþie la care am ajuns ºi sã cãutãm sã
progresãm tot timpul.
Nemulþumirea de sine este, deci, un sentiment stimulativ, care poate sã vã ajute ca sã vã amelioraþi. Dar, pentru
ca ea sã nu devinã o obsesie distructivã, trebuie stabilit un echilibru. În ce fel? Fiind mulþumit de ceilalþi. Aceastã
atitudine interioarã vã va ajuta sã nu cãdeþi într-o stare prea negativã, care sã vã conducã la descurajare. Descoperiþi
Frumosul ºi Binele în ceilalþi ºi, mai ales, în cei care, prin geniul ºi virtuþile lor, au contribuit la evoluþia omenirii.

Activitatea spiritualã nu rãmâne niciodatã fãrã rezultate

Nimic nu este mai important, mai salvator, decât a prinde gustul activitãþii spirituale, de a o îndrãgi ºi de a nu
lãsa sã treacã nici o zi fãrã a se lega de Cer, a medita, a se ruga... Opriþi-vã, de mai multe ori pe zi, timp de câteva minute,
ºi cãutaþi sã aflaþi în voi înºivã, punctul vostru de echilibru, centrul vostru divin. Treptat, veþi începe sã simþiþi cã, în
toate situaþiile vieþii, aveþi în interiorul vostru un element nemuritor, etern, indestructibil... Chiar dacã aceasta nu se
observã, chiar dacã nimeni nu vã apreciazã eforturile, chiar dacã pe plan material nu aveþi nici un beneficiu, nu vã opriþi
niciodatã sã acumulaþi bogãþii spirituale, cãci veþi deveni, înãuntrul vostru, mai liberi, mai puternici ºi veþi plana
deasupra evenimentelor. Aceastã activitate spiritualã este unica bogãþie, singurul bun care vã aparþine cu adevãrat. De tot
restul puteþi fi deposedat oricând; singura, activitatea voastrã vã aparþine pentru totdeauna.

Regenerarea corpurilor noastre: fizic, astral ºi mental

Fiecare gând, fiecare sentiment, fiecare dorinþã, fiecare act are propietatea de a atrage din
spaþiu elementele materiale care îi corespund. Gândurile, sentimentele, dorinþele ºi acþiunile luminoase, dezinteresate,
susþinute de o voinþã fermã, atrag particulele unei materii pure incoruptibile. Dacã prin calitatea vieþii voastre psihice
lucraþi zilnic pentru a atrage aceastã materie, ea pãtrunde ºi se instaleazã în întregul vostru organism, îºi gãseºte locul ºi
goneºte toate particulele vechi, prãfuite, îmbâcsite, mucegãite. În acest fel, puþin câte puþin, veþi reuºi sã vã reînnoiþi
corpul fizic, corpul astral ºi corpul mental.
Contemplând Lumea divinã sub toate formele ei de Luminã, de Frumuseþe, de Muzicã, de Armonie, culegeþi
particulele noi; ºi, din moment ce fiecare din ele are viaþã, ea nu vine singurã, ci aduce cu ea forþe ºi spirite de aceeaºi
naturã. Sarcina voastrã este, deci, de a lucra zilnic pentru a înlocui în voi particulele deja învechite cu noi particule cereºti,
strãlucitoare.
Cineva mã va întreba poate: “Dar de ce sã ne strãduim atât pentru niºte rezultate care nu vor dura decât o singurã
existenþã? Meritã oare osteneala?” Da, pentru cã, în realitate, este singura activitate ale cãrei rezultate sunt definitive.
Când veþi pãrãsi Pãmântul, singurele bogãþii pe care le veþi lua cu voi vor fi bogãþiile interioare pe care le-aþi dobândit
graþie eforturilor pe care le-aþi depus. ªi când veþi reveni pentru urmãtoarea Reîncarnare, le veþi readuce cu voi: din
momentul concepþiei, din momentul gestaþiei, materia corpurilor voastre - fizic, astral ºi mental - va fi modelatã, formatã
exact conform calitãþilor ºi virtuþilor pe care le-aþi dezvoltat în aceastã întrupare.

Cãutaþi-vã în fiecare zi Hrana spiritualã.

Dimineaþa, când priviþi Soarele, gândiþi-vã cã razele sale care ajung pânã la voi sunt fiinþe vii, care vã pot ajuta
sã vã rezolvaþi problemele zilei; dar numai cele din ziua respectivã, nu ºi cele de a doua zi. A doua zi trebuie sã mergeþi sã
le consultaþi din nou, dar tot numai pentru ziua respectivã. Nu vor rãspunde niciodatã pentru douã-trei zile în avans. Ele
vã vor spune: “Nu-þi face griji. Vino ºi mâine, iar noi îþi vom da rãspunsul”. În fiecare zi, atunci când mâncaþi, nu faceþi
în stomacul vostru provizii pentru o sãptãmânã, ci doar pentru o zi: mâncaþi pentru astãzi, iar mâine reîncepeþi, din nou.
Ei bine, cu lumina trebuie sã procedaþi la fel, cãci lumina este o hranã pe care trebuie sã o absorbiþi ºi sã o digeraþi zilnic,
pentru ca ea sã se transforme în voi în sentimente, gânduri, inspiraþie...
De ce sã nu aplicãm, ºi în cazul luminii, aceiaºi logicã precum în cazul hranei? Noi spunem: “Este adevãrat cã am
mâncat ieri, dar asta nu mai conteazã, vreau sã mãnânc ºi azi”. Acelaºi lucru se întâmplã ºi cu lumina: aveþi nevoie de ea
în fiecare zi pentru a vã hrãni.

Revizuiþi-vã periodic viaþa

Este benefic pentru buna voastrã dezvoltare, sã vã revizuiþi periodic viaþa. De ce? Pentru cã adesea, din cauza
activitãþilor ºi a preocupãrilor cu care sunteþi confruntaþi, viaþa voastrã tinde sã ia o orientare care vã îndepãrteazã, din
ce în ce mai mult, de Idealul vostru spiritual. Uitaþi cã rãmâneþi pe pãmânt numai un timp scurt, cã va trebui sã lãsaþi
aici toate bunurile materiale pe care le-aþi achiziþionat, ca ºi titlurile ºi poziþia socialã pentru obþinerea cãrora depuneþi
acum atâtea strãdanii. Veþi spune cã toatã lumea ºtie asta. Da, toatã lumea o ºtie, dar toatã lumea o ºi uitã, chiar ºi voi,
lasându-vã antrenaþi de exemplele pe care le vedeþi în jurul vostru. De aceea, este nevoie sã faceþi, din timp în timp, o
pauzã pentru a privi înapoi ºi a analiza direcþia pe care o urmaþi, activitãþile în care sunteþi în curs de a vã angrena,
pentru a face o triere în urma cãreia sã nu pãstraþi decât esenþialul.

Puneþi în acord scopul ºi mijloacele

Unul din motivele pentru care nu progresaþi în activitatea spiritualã este ºi acela cã vã lãsaþi angrenaþi într-o
multitudine de munci care nu au nici o legãtura cu activitatea spiritualã, amãgindu-vã cu gândul cã aceste acþiuni nu vã
vor îndepãrta de culmile pe care doriþi sã le atingeþi. Nu, realitatea este cã dacã vã apucaþi sã experimentaþi, ºi una ºi
alta, sã gustaþi ºi de colo ºi de colo, fãrã a vã preocupa de calitatea ºi de natura acestor experienþe, în momentul în care, în
interior, veþi vrea sã vã ridicaþi, nu vã veþi mai putea desprinde. Din moment ce aspiraþi la un nivel înalt de elevare
spiritualã, sunteþi obligat, pentru a-l putea realiza, sã renuntaþi câte puþin la unele lucruri. Când v-aþi petrecut noaptea în
tot felul de distracþii ºi de agitaþii, credeþi cã dimineaþa veþi mai fi în stare sã meditaþi?
Dacã unele persoane nu reuºesc sã progreseze, în pofida explicaþiilor ºi metodelor care le sunt permanent
prezentate, aceasta se datoreazã faptului cã ele au încã prea multe preocupãri ºi activitãþi strãine Vieþii spirituale: banii,
confortul, satisfacerea plãcerilor, poziþia socialã... Eu nu spun cã trebuie suprimate toate aceste preocupãri: ele nu sunt
total incompatibile cu Viaþa spiritualã, dar este necesarã mai întâi rezolvarea unei probleme; aceea de a pune în acord
scopul ºi mijloacele. Gândiþi-vã la toate însuºirile pe care le posedã fiinþa umanã ºi la modul în care sunt ele utilizate? În
slujba cui sunt ele puse? A sexului, a burþii ºi a pasiunilor. Ei bine, de acum înainte, trebuie sã faceþi tocmai contrariul: sã
puneþi toate talentele ºi calitãþile voastre în slujba unui Ideal înalt, în slujba Spiritului ºi a Luminii.
Analizaþi-vã, ºi veþi vedea câte daruri divine posedaþi, daruri pe care le sacrificaþi capriciilor naturii inferioare,
ºi apoi vã plângeþi: “Nici nu mai ºtiu ce este cu mine!” Este normal: când þi-ai dorit ºi ai adunat prea multe lucruri de tot
felul, te trezeºti scufundat pânã în gât în contradicþii.
Luaþi exemplul diamantului: dacã diamantul este atât de pur, aceasta se datoreazã faptului cã în el nu existã ºi
alte elemente, el este doar carbon pur. Adãugaþi-i un alt element ºi el nu va mai fi diamant. La fel discipolii, care vor sã
guste din toate, sã pipãie totul, sã experimenteze totul, sã cunoascã totul, îºi pierd valoarea de diamant ºi rãmân doar niºte
pietre opace. Adevãratul discipol trebuie sã se îndrepte cãtre un þel unic, un unic Ideal, o singurã dorinþã, o singurã hranã.
ªi, din acel moment, el va trãi cu adevãrat în Luminã.

Corectaþi-vã cât mai grabnic greºelile

Nu lãsaþi niciodatã un rãu interior sã se amplifice pânã acolo încât sã nu-l mai puteþi remedia. Sã presupunem
cã, din greºealã, v-aþi bãgat picioarele în ciment lichid, dar sunteþi cu gândul în altã parte ºi neglijaþi sã le scoateþi: ce se
va întâmpla atunci? Cimentul se va întãri, va deveni atât de compact încât, pentru a vã elibera piciorele, va fi nevoie de
unelte pentru a sparge cimentul, ºi se poate întâmpla chiar sã vã rãniþi. Ei bine, tot astfel se petrec lucrurile ºi în Viaþa
interioarã: dacã nu ne gândim sã corectãm rapid anumite greºeli, anumite deficienþe, dupã aceea este deja prea târziu,
reparaþia costã prea scump ºi se pot produce ºi alte stricãciuni.

Închideþi uºa Entitãþilor inferioare

Slãbiciunile voastre sunt ca niºte uºi prin care Entitãþile care vor sã ne dãuneze încearcã sã se strecoare. Când
cedãm anumitor slãbiciuni, le dãm dreptul de a se introduce în noi pentru a ne chinui. Dacã le rezistãm, dacã nu cedãm,
ele nu au nici o putere asupra noastrã. Entitãþile negative nu au decât puterea pe care le-o acordãm noi. Dacã nu vreþi sã
aveþi de a face cu ele, nu le deschideþi uºa. Ele nu vã forþeazã, ele vã fac doar sugestii, voi sunteþi cei care le acceptã.
Majoritatea oamenilor îºi imagineazã cã necazurile lor vin aºa, din senin, deodatã. Nu, ei sunt cei care le-au pregãtit, care
le-au chemat, care le-au deschis uºa. Cum? Lãsându-se pradã poftelor, slãbiciunilor, încãlcãrilor: În chiar acele momente
Diavolii gãsesc uºa deschisã ºi intrã. Deci, atenþie, þineþi uºa bine închisã pentru ei.

Ideile determinã acþiunile

Spuneþi cã depuneþi eforturi pentru a vã transforma ºi cã nu reuºiþi, cã toate bunele voastre hotãrâri nu servesc la
nimic? Nu vã descurajaþi, transformãrile profunde nu se produc instantaneu, ele cer timp. Dacã vã menþineþi permanent
bunele hotãrâri luate, mai devreme sau mai târziu, veþi ajunge sã acþionaþi dupã cum doriþi.
Priviþi un ºarpe: când vrea sã se strecoare într-o gaurã, el începe prin a-ºi introduce capul ºi, indiferent cât de
lung îi este corpul, coada este silitã sã-l urmeze. Cum el înainteazã printr-o miºcare ce descrie o sinusoidã, coada poate
crea impresia cã se deplaseazã în sens invers deplasãrii capului, dar, în realitate, ea sfârºeºte prin a trece tot pe acolo, pe
unde a trecut ºi capul, cãci ele nu sunt separate, iar coada urmeazã întotdeauna capul. În mod simbolic, capul reprezintã
facultatea de a raþiona, de a cântãri, de a lua o orientare sau alta ºi, în mod obligatoriu, restul corpului, adicã execuþia,
punerea în fapt îi urmeazã. Iatã avantajul de a gândi mereu corect; chiar dacã, pentru moment, nu acþionaþi conform
ideilor pe care le aveþi, insistând, pãstrând cel puþin o atitudine mentalã corectã, veþi sfârºi prin a antrena toate forþele
care opun rezistenþã în voi prin a acþiona dupã cum dicteazã Spiritul.
Încã nu sunteþi conºtienþi de importanþa unei filosofii corecte. Mulþi îºi imagineazã cã pot lãsa sã intre în mintea lor
orice fel de idei, fãrã ca acestea sã împieteze asupra comportamentului lor. Nu, ei încã n-au înþeles cã, întotdeauna, coada
urmeazã capul. Deci, atenþie, fiecare este dator sã-ºi supravegheze zilnic gândurile pe care le lasã sã-i treacã prin minte:
dacã sunt anarhice, imorale, într-o bunã zi, comportamentul lui va fi tot anarhic ºi imoral. Legea acþioneazã atât în
bine,cât ºi în rãu.

Eforturile noastre conteazã mai mult decât rezultatele

Ceea ce conteazã pentru Cer nu sunt succesele pe care le reputaþi, ci eforturile pe care le faceþi, cãci numai ele vã
menþin pe drumul cel bun, în timp ce succesul vã poate tenta sã renunþaþi la vigilenþã. Chiar dacã nu aþi reuºit, chiar
dacã nu aþi ajuns la un rezultat, nu face nimic: cel puþin aþi lucrat.
Deci nu cereþi succesul, el nu depinde de voi, ci de Cer, care vi-l va da atunci când va socoti de cuviinþã. Ceea ce
depinde de voi este efortul, cãci Cerul nu-l poate face în locul vostru. Tot aºa cum nimeni nu poate mânca în locul vostru,
Cerul nu poate mânca în locul vostru, adicã sã facã eforturi pentru voi; voi sunteþi cei care trebuie sã le faceþi. Iar
succesul, Cerul este cel care îl determinã, atunci când îl vrea ºi aºa cum îl vrea, dupã cum considerã el cã este preferabil
pentru evoluþia voastrã.
 De altfel, eforturile poartã în ele însele recompensa. Dupã fiecare efort, dupã fiecare exerciþiu de gândire, viaþa
ne apare în altã culoare, cu un alt gust. Deci lucraþi, asta este important, fãrã sã vã fixaþi termene pentru realizarea
aspiraþiilor spirituale. Dacã vã fixaþi
un termen pentru obþinerea unui anumit rezultat interior, sau a victoriei asupra unui anumit defect, nu veþi reuºi decât sã
vã crispaþi, iar dezvoltarea voastrã nu va mai fi la fel de armonioasã. Trebuie sã lucraþi sã vã perfectionaþi fãrã sã fixaþi
un termen, gândindu-vã cã, de fapt, aveþi în faþã eternitatea ºi cã, într-o zi sau alta, veþi ajunge sã atingeþi perfecþiunea
pe care o cãutaþi. Fixaþi-vã doar asupra frumuseþii lucrului pe care l-aþi întreprins ºi spuneþi-vã: “Din moment ce este
atât de frumos, nu mã intereseazã câte secole sau milenii îmi vor trebui pentru a ajunge acolo!”

Sã acceptãm eºecurile

Cel care simte cã nu reuºeºte sã manifeste calitãþile asupra cãrora lucreazã, nu trebuie sã se descurajeze sau sã se
revolte. În faþa eºecurilor trebuie sã fim umili, o altã atitudine dovedind cã raþionamentul nostru nu este cel corect. Cauza
este întotdeauna natura inferioarã, care a reuºit sã se strecoare într-un moment când a gãsit condiþii prielnice. Un eºec este
ca ºi cum Cerul ar fi spus unor persoane sau unor circumstanþe: “Ia duceþi-vã ºi muºcaþi-l puþin, spuneþi-i câteva vorbe
sã vedem cum reacþioneazã”. ªi, ceea ce se întâmplã, este o harababurã care dovedeºte cã nu
eraþi încã pregãtit pentru a înfrunta încercarea. Eºecurile nu trebuie nici sã vã întristeze, nici sã vã descurajeze, altfel
înseamnã cã nu sunteþi decât un pretenþios care doreºte lucruri încã nerealizabile; dacã nu sunteþi capabili sã vã depãºiþi
decepþia, veþi sfârºi prin a vã distruge. Aveþi voie sã vã întristaþi, dar numai pentru insuccesele sau necazurile celorlalþi,
nu pentru propiile voastre dorinþe, ambiþii sau pretenþii neîndeplinite.
Dacã vedeþi cã nu reusiþi încã sã manifestaþi o calitate, sã învingeþi un defect, sã înlãturaþi un obicei prost, în
loc sã vã revoltaþi sau sã vã descurajaþi, spuneþi-vã: “Asta provine din faptul cã în trecut nu mi-am îndeplinit sarcinile
aºa cum trebuia ºi acum totul îmi este mai dificil”. Iatã ce trebuie sã vã spuneþi ºi sã vã puneþi imediat din nou pe lucru.
Da, ºi chiar dacã nu mai aveþi decât un an de trãit, un singur an, trebuie sã continuaþi, sã continuaþi... veþi remarca toate
schimbãrile care vor urma. Cãci purtãm cu noi toate achiziþiile spirituale pe care le-am fãcut, dacã am cãutat sincer sã ne
perfecþionãm.

Imaginaþia, metodã de lucru asupra ta

Deseori, vãzând cât este de greu sã-þi corectezi defectele, te simþi nefericit, descurajat. În realitate, în loc sã ne
împotmolim în slãbiciunile noastre, care sunt rezultatul dezordinilor în voia cãrora ne-am lãsat în trecut, este de preferat
sã ne preocupãm de ceea ce putem face pentru
viitor ºi sã ne spunem: “Acum, voi repara totul, voi reconstrui totul” ºi, în fiecare zi, cu o credinþã de nestrãmutat, o
convingere absolutã, sã lucrãm în acest sens, adicã sã folosim toate elementele pe care ni le-a dãruit Dumnezeu:
imaginaþia, gândirea, sentimentele ºi sã ne recreãm, sã ne remodelãm aºa cum dorim sã fim. Imaginaþi-vã înconjuraþi de
Luminã, susþinând cu iubirea ºi generozitatea voastrã pe toþi cei care au nevoie, rezistând tuturor dificultãþilor ºi
tentaþiilor... Puþin câte puþin, imaginile pe care le formaþi despre aceste calitãþi prind viaþã, ele lucreazã asupra voastrã,
vã transformã ºi, în acelaº timp, atrag din Univers elemente corespunzãtoare pentru a le introduce în voi.
Bineînþeles, este necesar foarte mult timp ºi foarte multã muncã pentru a ajunge
la un rezultat, dar, în ziua în care îl veþi obþine, nu veþi mai avea nici un fel de îndoialã. Veþi
simþi deasupra voastrã o Entitate care vã protejeazã, vã instruieºte, vã purificã, vã lumineazã,
iar în cazurile dificile va aduce sprijinul de care aveþi nevoie. Dupã ce aþi format în plan
mental, multã vreme, aceastã imagine a perfecþiunii, încetul cu încetul ea va coborâ în
planul fizic pentru a se concretiza.

Muzica, suport al activitãþii spirituale

Învãþaþi sã utilizaþi muzica pentru a face o activitate spiritualã: ea vã va ajuta în realizarea celor mai bune
dorinþe. De obicei, aveþi foarte multe dorinþe bune, dar nu ºtiþi ce trebuie sã faceþi pentru a le aduce la îndeplinire. Ori,
muzica constituie un ajutor foarte puternic pentru realizarea lor. Ascultând muzicã, în loc sã vã lãsaþi gândurile sã
vagabondeze, concentraþi-vã asupra ceea ce vã doriþi mai mult. Dacã va doriþi sãnãtate, imaginaþi-vã într-o formã foarte
bunã: indiferent de ce faceþi, vã plimbaþi, vorbiþi sau mâncaþi vã imaginaþi într-o stare de sãnãtate înfloritoare, pe care o
transmiteþi tuturor celor din jurul vostru.
Dacã ceea ce vã doriþi este Lumina, Inteligenþa, utilizaþi muzica pentru a vã imagina cã învãþaþi, înþelegeþi cã Lumina
pãtrunde în voi, ºi chiar o propagaþi, o daþi altora. Dacã vã doriþi frumuseþe, forþã, voinþã sau stabilitate, procedaþi în
mod similar. Lucraþi astfel în toate domeniile în care simþiþi cã aveþi lacune.

Influenþa beneficã a unei colectivitãþi spirituale

Câþi nu sunt aceia care simt cã nu sunt pe drumul cel bun: sufletul lor, conºtiinþa lor se revoltã ºi se hotãrãsc sã-ºi
schimbe modul de a trãi. Ei reuºesc câte puþin, dar apoi se rãtãcesc din nou. Atunci regretã, se roaga, iau din nou decizii,
dar nici de data aceasta nu dureazã. Bineînþeles cã este deja un pas în a recunoaºte cã nu eºti pe drumul cel bun, dar nu
este suficient, trebuie sã ajungi sã perseverezi în deciziile bune. De aceea, o colectivitate spiritualã, o Fraternitate spiritualã
este atât de necesarã, indispensabilã, pentru binele nostru, ea creeazã condiþiile optime pentru a ne menþine pe drumul cel
bun. Astfel, când se întâmplã sã ne simþim obosiþi ºi avem chef sã lãsãm totul baltã, vãzându-i pe ceilalþi cum
persevereazã suntem încurajaþi ºi antrenaþi.
Cu excepþia unor foarte rare situaþii, oamenii au în general nevoie sã fie sustinuþi, stimulaþi, cãci apare,
întotdeauna, un moment în care elanul lor spiritual slãbeºte. Veþi replica, poate, cã nu doriþi sã fiþi influentaþi în nici un
fel, cã vreþi sã fiþi liberi sã faceþi ceea ce vã place ºi, de aceea, nu doriþi sã intraþi într-o colectivitate în care v-aþi simþi
limitaþi. Ei bine, în acest caz nu sunteþi inteligenþi. Cine dã dovadã de inteligenþã înþelege cã are nevoie de protecþie ºi
se va pune în situaþia în care va fi împiedicat de a face nebunii, ba, din contrã, unde va fi liber de a se lansa în acþiuni
benefice, luminoase.

Nu vã bazaþi decât pe activitatea voastrã

Din moment ce activitatea voastrã este beneficã ºi dezinteresatã, trebuie sã aveþi încredere în Legile divine:
eforturile voastre vor fi într-o zi recompensate. Spuneþi un cuvânt, faceþi un gest, aveþi o dorinþã, un gând: ele sunt
imediat înregistrate ºi, într-o zi, ele vor da rezultate. Pe aceste Legi trebuie sã vã bazaþi: totul în jurul vostru poate sã se
schimbe, mai puþin aceste Legi. Prietenii vã pot trãda, familia voastrã poate fi preocupatã de cu totul altceva ºi sã uite de
voi, dar aceste Legi vor fi întotdeauna prezente pentru a vã trimite exact ceea ce meritaþi, dupã modul în care aþi lucrat.
Deci, nu contaþi pe nimic altceva decât pe activitatea voastrã.
Veþi spune: “Dar Domnul, Îngerii, Sfinþii, nu putem conta pe ei?” Ba da, desigur, dar numai cu condiþia sã fi
lucrat. Dacã nu aþi plantat nici o sãmânþã, chiar dacã îl chemaþi pe Domnul în ajutor, tot nu va creºte nimic. Domnul a
fãcut Legi pe care oamenii trebuie sã le cunoascã ºi dacã ei le ignorã, El nu va rãsturna ordinea Universului pentru a face
pe placul ignoranþilor. Plantaþi o sãmânþã, ºi toate Legile Naturii vor contribui pentru ca planta sã creascã. Aceasta
însemneazã cã, mai întâi, trebuie sã ne bazãm pe activitatea noastrã proprie ºi apoi pe Dumnezeu, adicã pe Legile pe care
El le-a stabilit în Univers.

Trãiþi în poezie

Când mergem pe strãzi sau intrãm în magazine, când cãlãtorim cu trenul, autobuzul sau metroul, în general nu
vedem decât feþe întunecate, triste, crispate, închise, revoltate.
Ei bine, nu este un spectacol prea plãcut. ªi, chiar dacã n-ai nici un motiv sã fii trist sau sã te simþi nefericit, trecând prin
acest mediu, eºti influenþat în rãu: revii acasã cu o stare de nemulþumire pe care o transmiþi întregii familii. Iatã modul
deplorabil de viaþã pe care oamenii ºi-l creeazã permanent unii altora. De ce nu fac un efort pentru a arãta peste tot o faþã
deschisã, zâmbitoare, luminoasã? Ei nu ºtiu cum sã trãiascã aceastã viaþã poeticã datoritã cãreia ar fi uimiþi unii de
ceilalþi. Adevãrata poezie nu rezidã în literaturã, adevãrata poezie este o calitate a Vieþii interioare. Toatã lumea iubeºte
muzica, dansul, pictura, sculptura, artele: atunci de ce sã nu punem Viaþa interioarã în armonie cu aceste culori, ritmuri,
forme, melodii?
Poezia este ceea ce iubim ºi cãutãm la oameni: ceva uºor, luminos ceva ce avem nevoie sã privim, sã simþim, sã
respirãm, ceva ce ne liniºteºte, ne armonizeazã, ne inspirã. Dar câþi sunt aceia care încã n-au înþeles aceasta ºi trãiesc fãrã
sã le pese de impresia neplãcutã pe care o produc asupra celorlalþi. Ei sunt mereu dezagreabili, bosumflaþi, cu buzele
strânse, încruntaþi, privirea bãnuitoare ºi, chiar dacã încearcã, prin diferite artificii, sã-ºi îmbunãtãþeascã aspectul, viaþa
lor interioarã prozaicã, obiºnuitã, sfârºeºte prin a transpare.
Aºa încât lãsaþi poezia poeþilor care o scriu. Viaþa pe care o duceþi trebuie sã fie poeticã.
Da, noua artã însemneazã a învãþa sã creezi ºi sã rãspândeºti poezia în jurul tãu, sã fii plin de cãldurã, expresiv, luminos,
viu!

Cunoaºteþi-vã bine pentru a acþiona corect

Dacã nu vã cunoaºteþi foarte bine, dacã nu aveþi o imagine clarã asupra calitãþilor ºi defectelor voastre, a
capacitãþilor ºi a slãbiciunilor voastre, nu puteþi reuºi în ceea ce întreprindeþi, nici, mai ales, sã trãiþi în armonie cu
celelalte fãpturi, ºi de aici decurg complicaþii, ciocniri, certuri. Se poate face chiar aceastã constatare: cã majoritatea
dificultãþilor din viaþa zilnicã vin din aceea cã oamenii nu se cunosc pe ei înºiºi. Cine suntem, ce reprezentãm, de ce
anume suntem capabili; tocmai în aceste aprecieri ne înºelãm adesea, ºi aceasta este foarte grav, pentru cã aici sunt
pericolele cele mai mari. Tot ceea ce întreprindeþi în viaþa voastrã personalã, ca ºi în viaþa socialã, riscã sã eºueze dacã, la
bazã, nu aþi pus o foarte clarã cunoaºtere a caracterului ºi a facultãþilor voastre.

Porniþi cu dreptul
 De felul în care faceþi primul pas într-o acþiune, de starea în care vã aflaþi, de intenþia pe care o aveþi, de toate
acestea depinde calitatea muncii voastre, succesul pe care îl veþi obþine, sau, din contrã, insuccesul la care veþi fi obligat
sã faceþi faþã. Vi se pare ciudat cã de un detaliu atât de mic depinde o întreagã înlãnþuire de circumstanþe; vã recomand:
studiaþi-vã bine. Dacã plecaþi de acasã într-o stare de agitaþie, veþi declanºa forþe haotice, iar dacã, în aceastã stare, veþi
merge la cineva pentru rezolvarea unei afaceri delicate, ce poate sã se întâmple? În tot timpul acþiunii, aceste Forþe se vor
agita în voi; cu cât vã veþi apropia de þel, cu atât veþi fi mai agitaþi ºi mai prost dispuºi. ªi atunci, în ce mod veþi rezolva
acea problemã? Din contrã, dacã aþi depus o activitate interioarã ca sã fiþi calmi, senini, plini de iubire, dacã faceþi
primul pas în aceastã stare de spirit, cu cât veþi avansa, cu atât vã veþi afla într-o stare tot mai favorabilã pentru a încheia
afacerea în
condiþiile cele mai avantajoase cu acea persoanã.Este ceea ce numin “a porni cu dreptul”.

Evitaþi sã vã exprimaþi nemulþumirea

Puþini sunt cei care au cumpãnit nocivitatea obiceiului de a-ºi manifesta nemulþumirea faþã de tot ºi de toatã
lumea, tulburând astfel Armonia peste tot pe unde trec. Nemulþumirea nu este de acceptat decât dacã ea se referã la propia
persoanã. Cel care nu conteneºte de a-ºi exprima nemulþumirea faþã de Dumnezeu, faþã de existenþã ºi faþã de lumea
întreagã, trebuie sã fie conºtient de faptul cã aceastã atitudine pernicioasã îi va da în interiorul sãu o mulþime de sfaturi
greºite. ªi cum el nu-ºi poate împiedica sentimentul sã se reflecte în comportamentul ºi în fizionomia sa, puþin câte puþin,
faþa ºi privirea sa vor deveni tot mai întunecate, gesturile tot mai bruºte, vocea durã, ceea ce-l va face sã devinã antipatic
celorlalþi. Cãci, cu toate cã, în general, se considerã cã persoanele nemulþumite sunt mai inteligente, ele nu sunt
considerate ca prezenþe agreabile, iar lumea are tendinþa de a se îndepãrta de ele. Cum sã stai mereu în prezenþa acelor
persoane care nu deschid gura decât pentru a critica ºi pentru a infesta atmosfera cu plângerile ºi reproºurile lor?

Ieºiþi “cu plin” înaintea celorlalþi

Peste tot, în toate þãrile, existã obiceiul de a duce un cadou persoanelor cãrora le faceþi vizite. Este o foarte veche
tradiþie, bazatã pe legea care cere sã mergi în întâmpinarea celorlalþi cu dorinþa de a le duce ceva. Dacã întotdeauna veþi
merge la întâlnirile cu prieteni cu mâinile goale, vorbind concret sau simbolic, vor sfârºi prin a nu vã mai iubi, ºi vor
spune: “Dar ce se întâmplã cu tipul acesta? Când vine este gol ºi mã goleºte ºi pe mine”. Sau vor deveni din ce în ce mai
neîncrezãtori, îºi vor lua mãsuri de prevedere pânã în ziua când vã vor închide definitiv uºa inimii ºi a sufletului lor. Dacã
nu aveþi ce sã le duceþi prietenilor, cel puþin o privire caldã, un zâmbet, câteva cuvinte însufleþite, care sunt adevãrate
cadouri vii, mai bine sã nu vã duceþi la ei. Trebuie sã vã obiºnuiþi sã daþi permanent, ºi sã daþi oamenilor ceea ce le este
cel mai binefãcãtor. Dacã ºtiþi sã lucraþi cu Forþele pozitive ale Naturii, veþi fi stimaþi ºi iubiþi.
ªi, întrucât fiecare gest este magic, încercaþi sã nu salutaþi niciodatã pe cineva având un recipient gol, mai ales
dimineaþa, altfel sã ºtiþi cã, fãrã sã vreþi, îi uraþi golul, lipsa, sãrãcia, nereuºita pentru întreaga zi. Dacã trebuie sã
transportaþi un recipient gol, puneþi totuºi ceva în el; nu trebuie neapãrat sã fie un conþinut preþios, poate fi doar apã,
care este lucrul cel mai preþios în ochii Creatorului, sau orice altceva, ºi salutaþi oamenii pe care îi întâlniþi cu gândul cã
le aduceþi sãnãtate, abundenþã, fericire.
Nu uitaþi niciodatã cã existã în voi un pãmânt minunat de cultivat, ale cãrui recolte, flori ºi fructe, le puteþi
distribui tuturor celor pe care îi întâlniþi. ªi tocmai datoritã acestei dorinþe permanente de a dãrui ceva din sufletul, din
Spiritul vostru, Viaþa nu va înceta sã þâºneascã în voi.

Mâna, instrument de comunicare ºi de schimburi

Importanþa mâinii apare în mod deosebit în viaþa zilnicã, cãci ea este mijlocul de comunicare între fiinþe. Ce fac
oamenii când se întâlnesc sau se despart? Ridicã un braþ pentru a se saluta sau îºi strâng mâinile. De aceea, trebuie sã fiþi
deosebit de atenþi la ceea ce daþi cu mâinile voastre. Dacã salutaþi pe cineva, faceþi aceasta tocmai pentru a-i da ceva
bun. Cine nu ºtie sã dea nimic, dovedeºte cât este de sãrac ºi de nenorocit.
Bineînþeles cã, pentru mulþi, a da mâna nu este decât un gest convenþional ºi ei fac acest gest în mod mecanic.
În acest caz este mai bine sã se abþinã. Dar, pentru cei care au conºtiinþa treazã, a da mâna este un gest plin de
semnificaþie ºi foarte eficient prin care se poate încuraja, consola, da viaþã ºi multã iubire celor din jur. Salutul trebuie sã
fie o adevãratã comuniune, cãlduros ºi armonios. Când daþi mâna cuiva, trebuie sã simþiþi un curent care trece. Pentru
aceasta, înainte de a-i întinde mâna, respiraþi profund (bineînþeles cu discreþie), cãci o respiraþie profundã armonizeazã
schimburile, ºi doriþi-i sãnãtate, pace, Luminã.

Din privirea voastrã sã radieze viaþa divinã

Dacã majoritatea oamenilor au învãþat sã-ºi stãpâneascã gesturile ºi vorbele (nu se aruncã asupra primului venit
care îi iritã, sau care îi atrag, pentru a-l lovi, sau a-l îmbrãþiºa, nici nu spun oricui, în mod brutal, ceea ce gândesc despre
el), ei nu au învãþat încã sã-ºi controleze privirea când exprimã invidie, senzualitate, dispreþ, ostilitate... Cum privirea nu
produce, însã, în plan fizic efecte tot atât de vizibile ca un gest sau ca un cuvânt, nimeni nu a fost încã pedepsit pentru o
privire; ºi, totuºi, cât sunt de mari perturbãrile ºi pagubele pe care anumite priviri le pot produce în plan subtil! Privirea
este o proiectare de Forþe, de Energii benefice sau malefice, întunecate sau luminoase: de aceea, trebuie sã învãþãm sã o
stãpânim, sã o educãm, pentru ca ea sã producã numai efecte benefice.
Viaþa spiritualã începe ºi prin educarea privirii. Încercaþi sã vã apropiaþi de oameni privindu-i doar cu o iubire
dezinteresatã ºi cu Luminã, la fel ca ºi Soarele care, privindu-ne în fiecare zi, ne trimite raze dãtãtoare de viaþã. Oriunde
veþi merge, bãgaþi de seamã ca privirea voastrã sã fie sincerã, limpede, cãlduroasã, pentru ca fiinþele pe care le întâlniþi
sã primeascã prin voi câteva raze de Viaþã divinã.

Nu povestiþi grijile ºi necazurile voastre

Vã închipuiþi cã grijile ºi necazurile voastre îi emoþioneazã pe ceilalþi, ºi atunci le povestiþi în speranþa cã se

vor interesa de soarta voastrã. Dar ei nu vor dori atunci decât sã scape de voi cât mai repede! Ei da, din nenorocire, sau din
fericire, aºa este construit omul: dacã vreþi ca toatã lumea sã vã ocoleascã, vorbiþi zilnic despre necazurile voastre, bolile
voastre, grijile voastre ºi veþi vedea dacã, în scurt timp veþi mai avea auditoriu! Deci, este o atitudine stupidã! Mai bine
tineþi ascunse aceste detalii. În general, ceilalþi nu au capacitatea de a gãsi soluþii la problemele voastre, ºi atunci la ce
bun sã le mai expuneþi?
Ei tot nu pot nimic. Deci, nu numai cã vã pierdeþi timpul povestindu-vã în zadar toate problemele, dar, în acelaº timp,
scãdeþi în ochii celorlalþi care nu vã vor mai aprecia. κi vor da seama cã nu sunteþi nici inteligenþi, nici puternici ºi se
vor îndepãrta de voi.
Dacã vreþi sã nu vã pierdeþi prietenii, ascundeþi necazurile voastre nu le spuneþi nimic, nu vã plângeþi lor, dar,
în schimb, legaþi-vã de toate Puterile cereºti, de toate Entitãþile luminoase, care sunt peste tot, în jurul vostru, gata sã vã
ofere ajutorul lor. Din acel moment, veþi deveni mai puternici, mai tari, mai luminoºi, iar acea forþã ºi putere care va
emana din voi va atrage oamenii, ce vor simþi cã sunteþi diferiþi de ceilalþi pentru cã suportaþi dificultãþile ºi rezistaþi
încercãrilor fãrã a vã plânge. Atunci, cu admiraþie vor veni în jurul vostru pentru a lua exemplu, pentru a lua forþã, iar
aceºtia vor fi prieteni câºtigaþi pentru totdeauna.
Deci, oricare ar fi dificultãþile voastre, nu îi copleºiþi pe ceilalþi cu ele. Datoritã acestui efort pentru a fi
dezinteresaþi, generoºi ºi curajoºi, nu numai cã veþi reuºi sã vã rezolvaþi mai bine problemele, dar Entitãþile cereºti,
vãzând activitatea giganticã pe care o duceþi cu voi înºivã vã vor da ajutorul lor.

Evitaþi critica; folosiþi doar cuvinte pozitive

Mulþi n-au învãþat încã sã-ºi stãpâneascã gândurile ºi sentimentele; în timpul conversaþiilor îºi dau frâu liber ºi
povestesc te miri ce despre unii , despre alþii. Ei bine, sã ºtiþi cã acesta este un lucru foarte grav, cãci dacã aþi calomniat
pe cineva, dacã i-aþi ºtirbit prestigiul sau onoarea, pot apãrea evenimente supãrãtoare pentru el, pentru evoluþia lui ºi
Cerul vã va condamna. Bineînþeles, cineva ar putea spune: “Dar eu n-am crezut, cu adevãrat, în cuvintele rele pe care le-
am spus despre el”. Da, este posibil, dar trebuie sã ºtiþi cã Spiritele rãuvoitoare preiau aceste cuvinte negative pe care, mai
devreme sau mai târziu, le aduc la îndeplinire. Cuvintele noastre sunt suporturi materiale pe care noi le furnizãm lor ºi de
care ele se servesc pentru a-ºi aduce la îndeplinire scopurile negative.
Nu avem ce sã le reproºãm; noi suntem aceia care nu avem voie sã le creem condiþii pentru a putea face rãu.
Deci, fiþi vigilenþi: în clipa în care vã daþi seama cã aþi mers prea departe cu critica sau cu acuzaþiile aduse
cuiva, cãutaþi imediat alte cuvinte, alte gânduri, alte forþe care sã repare stricãciunile. Doar cu aceastã condiþie Legea vã
va gãsi corect. În general, este mult mai bine sã nu încheiaþi niciodatã o conversaþie cu cuvinte negative.
Chiar atunci când sunteþi obligat sã faceþi o criticã corectã cuiva, trebuie sã vã strãduiþi sã o încheiaþi cu aprecieri
pozitive. Existã întotdeauna ºi ceva pozitiv în orice fiinþã, aºa cã gãsiþi-i mãcar o singurã calitate, menþionaþi-o ºi opriþi-
vã aici.
Un criteriu foarte bun pentru a te cunoaºte ºi pentru a ºti unde te afli, este acela de a-þi analiza propiile cuvinte.
Vorbiþi fãrã rost? Ceea ce povestiþi este dezlânat, excesiv, interesant? Obiºnuiþi sã-i bârfiþi pe ceilalþi?... Dupã ce v-aþi
analizat, urmãriþi-vã. Înainte de a vorbi, întrebaþi-vã de ce vreþi de fapt sã deschideþi gura: pentru a face un bine, pentru
a lumina pe cineva, a-l elibera, a-l vindeca, sau pentru a-l sãrãci, a va socoti cu el, a-l umili, pentru a vã satisface astfel
tendinþele naturii voastre inferioare? În acest caz este mai bine sã tãceþi. ªi, în general, cu cât vorbiþi mai puþin, cu atât
este mai bine. Cuvintele sunt acelea care, de cele mai multe ori, menþin fiinþa în sferele inferioare ale evoluþiei.
Deci, în viitor fiþi mai atenþi. Indiferent pe cine întâlniþi, încercaþi sã vorbiþi numai despre lucruri utile,
constructive, astfel încât plecând acasã, fiecare sã gândeascã despre celãlalt: ”Ah! Fie binecuvântaþi aceºti oameni pentru
toate vorbele lor pline de încurajare, care m-au fãcut sã vãd mai clar lucrurile ºi sã doresc sã rãmân întotdeauna pe drumul
Luminii!”
Limba nu le-a fost datã oamenilor pentru a-i slãbi sau a-i anihila pe ceilalþi. Rolul ei este de a-l ridica pe cel
cãzut, de a-l lumina pe cel aflat în întuneric. De a le arãta drumul celor rãtãciþi. Limba le-a fost datã oamenilor numai
pentru a binecuvânta, a mulþumi, a se uni în înþelepciune, dreptate ºi iubire. Cei care neglijeazã valoarea acestei bogãþii
pe care o au, o vor pierde într-o zi, în acestã viaþã, sau în alta.

Fiþi prudenþi cu cuvintele pe care le rostiþi

 Trebuie sã fiþi prudenþi când vorbiþi, sã nu spuneþi vorbe mari, sã nu vã angajaþi cu uºurinþã, cãci puteþi
întâmpina cele mai mari dificultãþi în a vã þine angajamentele.
Cineva jurã cã nu va avea niciodatã legãturi cu o anumitã persoanã, cã nu va proceda niciodatã ca o altã persoanã
ale cãrei acte le condamnã... ºi, iatã, cã puþin timp dupã aceea, face tocmai contrariul celor afirmate. De ce? Pentru cã
existã Entitãþi în lumea invizibilã care, vãzând cã acel om este atât de sigur pe el, au chef sã-l punã la încercare: ele îl
tenteazã pentru a vedea cât rezistã, iar el, foarte repede, cedeazã. ªi astfel, mulþi oameni fac tocmai pe dos ceea ce au
promis solemn cã vor face.
În unele þãri existã obiceiul ca, dupã ce au fãcut anumite afirmaþii, oamenii sã batã în lemn, pentru a îndepãrta o
posibilitate de desfãºurare neprielnicã a evenimentelor.
Acest obicei poate pãrea o superstiþie, dar este semnificativ: el demonstreazã cã anumite fiinþe simt, în mod
subconºtient, cã existã un risc în a face afirmaþii cu prea mare siguranþã.

Orice promisiune devine o legãturã

Dacã faceþi cuiva o promisiune, trebuie sã vã strãduiþi sã o respectaþi. Mulþi þin discursuri frumoase: promit
una ºi alta, promisiunile nu-i costã nimic. Bineînþeles, este mult mai uºor sã spui ceva, decât sã faci acel lucru. Unii, dupã
ce fac o promisiune, sunt liniºtiþi: de ce sã-ºi þinã promisiunea? Ei bine, aflaþi cã pentru ªtiinþa iniþiaticã, o promisiune
este ca ºi o semnãturã, un angajament, un contract. În plan eteric, cuvintele se înregistreazã ºi este exact ca ºi cum aþi fi
fãcut acea promisiune în scris: nimeni ºi nimic în lume nu vã poate elibera, cu excepþia persoanei cãreia i-aþi fãcut
promisiunea.
Dacã este o persoanã nobilã, înþelegãtoare, vã poate dezlega de ea; dacã nu, trebuie sã o îndepliniþi. Veþi replica:
“Dacã mã voi adresa Cerului, voi cere Domnului sã mã dezlege de aceastã promisiune”. Dar nici chiar Domnul nu o va
face, cãci El nu va încãlca Legile pe care El Însuºi le-a stabilit.
Voi sunteþi cei care, înainte de a promite, trebuie sã cântãriþi bine dacã veþi putea þine acea promisiune. Sã nu
spuneþi niciodatã: “Eh, pot sã promit, asta nu mã angajeazã la nimic”. Ba da, tocmai! În plan fizic, poate cã nu aþi fãcut
aceastã promisiune în scris, nu vor exista probe pentru a vã condamna, dar în Lumea subtilã, cuvintele voastre existã.
Nu pe hârtie, ci într-un adevãrat film vorbitor! Da, cãci atât voi, cât ºi vorbele voastre, au fost înregistrate.

Cuvântul magic

Învãþaþi ºi obiºnuiþi-vã sã vorbiþi cu iubire ºi cu blândeþe, nu numai oamenilor, ci ºi animalelor, plantelor,

florilor, pãsãrilor, copacilor, întregii Naturi, cãci acesta este un obicei divin. Cel ce ºtie sã pronunþe cuvinte care inspirã,
care dau viaþã, posedã, prin gura lui, o baghetã magicã; el nu rosteºte niciodatã degeaba acele cuvinte. Cãci, întotdeauna
în Naturã, unul dintre cele patru elemente, pãmânt, apã, aer ºi foc este prezent, atent, aºteptând sã îmbrace tot ceea ce
omul a exprimat. Se poate ca realizarea sã se producã foarte departe de cel care a dat germenii, dar fiþi convinºi cã ea se
produce întotdeauna. La fel cum vântul poartã seminþele ºi le seamãnã în depãrtare, tot aºa cuvintele voastre frumoase îºi
vor lua zborul ºi vor produce, departe de ochii voºtrii, rezultate frumoase.
Dacã aþi învãþat sã vã stãpâniþi gândurile ºi sentimentele, sã vã puneþi într-o stare de Armonie, de Puritate, de
Luminã, vorbele voastre vor produce vibraþii care vor acþiona benefic asupra întregii Naturi.

Legãtura vie cu Natura

Dacã mâna este un mijloc de a intra în relaþie cu oamenii, ea este ºi un mijloc de a intra în relaþie cu Natura. De
aceea, de cum deschideþi dimineaþa fereastra sau uºa, salutaþi întreaga Naturã, Cerul, Soarele, copacii, lacul, stelele... Mã
veþi întreba “La ce bun”? Pentru ca sã vã conectaþi imediat la Izvorul Vieþii. Da, cãci Natura ne rãspunde. Când treceþi
pe lângã un lac, un munte, o pãdure, vorbiþi cu ele... Când ieºiþi din casã dimineaþa, salutaþi toatã Natura, Îngerii celor
patru elemente, al pãmântului, al apei, al aerului ºi al focului, iar apoi chiar Gnomii, Ondinele, Silfele ºi Salamandrele. ªi
copacilor, pietrelor, vântului, spuneþi-le, de asemenea: “Te salut, te salut!”
Încercaþi, faceþi aºa, ºi veþi simþi în voi ceva ce se echilibreazã, ce se armonizeazã: multe nelãmuriri ºi
incertitudini vã vor pãrãsi, numai pentru cã aþi salutat Natura vie ºi creaturile care o locuiesc.
În ziua în care veþi ºti sã întreþineþi legãturi vii cu toatã Natura, veþi simþi cum Viaþa adevãrata va pãtrunde în
voi.

Sã nu alegem calea cea uºoarã, ci ceea ce este în folosul evoluþiei noastre

În mod conºtient sau inconºtient, fãpturile au tendinþa de a scurta unele stãri ºi de a prelungi altele. Dacã suferim,
dacã avem un necaz, dorim ca acesta sã treacã mai repede, în timp ce, dacã suntem fericiþi, am dori ca aceasta sã dureze
pe veci. Din pãcate, aceastã tendinþã nu se manifestã întotdeauna când trebuie ºi nici în bunul sens al lucrurilor. Când este
vorba sã lucrãm, sã facem eforturi, sã reflectãm, sã intrãm în comuniune cu Cerul, simþim dorinþa ca totul sã se termine
cât mai repede, în timp ce atunci când este vorba sã stãm la masã, sã bem, sã ne distrãm, sã petrecem, ni se pare
întotdeauna cã se terminã prea repede. Ei bine, nu acesta este comportamentul unui adevãrat spiritualist.
Când se simte bine, când se aflã într-o situaþie agreabilã, dar care nu îi aduce nici o îmbogãþire spiritualã, un spiritualist
îi va reduce timpul sau chiar o va întrerupe. Dar când va avea de fãcut un lucru sau un efort, el va cãuta, din contrã, sã-l
prelungeascã. Cãci el a înþeles ce bogãþie ºi ce profunzime existã în fiecare efort, în timp ce bucuriile ºi plãcerile, deseori,
servesc doar ca un cloroform, pentru a-l menþine în slãbiciune ºi a-l îndepãrta de adevãr.
Deci, în faþa fiecãrei posibilitãþi care vi se oferã obiºnuiþi-vã sã vã puneþi întrebarea: “Ce aport poate avea
aceasta pentru evoluþia mea?” Dacã nu vedeþi un aport substanþial, ci, mai mult, timp ºi energii pierdute, renunþaþi la ea.
Viaþa ne oferã o sumedenie de tentaþii ºi, dacã n-am învãþat încã suficient sã ne controlãm, pentru a le rezista, vom ceda
ºi apoi vom regreta, pentru cã ne vom simþi slãbiþi ºi apoi înrãutãþiþi.
Am putea evita unele greºeli dacã, înainte de a ne lansa într-o aventurã ne-am spune: “Fãcând aceasta îmi satisfac
o dorinþã; bine! dar care vor fi repercusiunile acþiunii mele asupra mea ºi asupra celor din jurul meu?” Cel ce nu-ºi pune
asemenea întrebãri va fi surprins, pe urmã, de ceea ce i se întâmplã. ªi n-ar trebui sã fie, cãci ceea ce se întâmplã era de
prevãzut, consecinþele fiind întotdeauna previzibile.

Progresãm prin rezistenþele ce ni se opun

Nu vã mai plângeþi de dificultãþile ºi obstacolele pe care le întâmpinaþi, cãci tocmai ele vã ajutã sã progresaþi.
Datoritã cãrui fapt pot înainta vapoarele în apã ºi avioanele în aer? Pentru cã atât apa, cât ºi aerul opun rezistenþã.
Avansarea nu este posibilã decât în condiþiile în care mediul opune o anumitã rezistenþã. Piedicile, dificultãþile, joacã
acelaº rol ca ºi apa sau aerul, ele fac parte din ordinea fireascã a lucrurilor, iar noi trebuie sã ºtim cum sã le folosim, pentru
a avansa.
Când urcaþi pe munte, n-aþi remarcat cã asperitãþile sunt cele care vã permit sã vã agãþaþi ºi astfel sã urcaþi?
Atunci, de ce doriþi ca viaþa voastrã sã fie netedã, fãrã asperitãþi! În aceste condiþii, niciodatã nu veþi reuºi sã ajungeþi
în vârf, ºi, mai ales, la coborâre ce uºor veþi putea cãdea! Din fericire pentru voi, viaþa este plinã de asperitãþi, ºi, datoritã
lor, sunteþi încã în viaþã. Da, de aceea nu trebuie sã cerem o viaþã netedã, fãrã suferinþe, fãrã inconvenienþe, fãrã
supãrãri, fãrã duºmani, cãci nu vom avea nimic de care sã ne agãþãm ºi vom putea cãdea. Toþi cei care cer sã trãiascã o
viaþã uºoarã ºi îmbelºugatã nu-ºi dau seama cã, de fapt, îºi doresc propia lor nenorocire.

Sã nu fugim de eforturi ºi de responsabilitãþi

Cei care cred cã pot scãpa de responsabilitãþile ºi obligaþiile pe care le au, pentru a gusta dintr-o viaþã mai
uºoarã, nu cunosc, de fapt, legile severe dupã care se desfãºoarã destinul. Unul gãseºte cã familia lui este dezagreabilã, cã
munca lui este o corvoadã, anturajul lui plictisitor ºi de aceea vrea sã le pãrãseascã. Un altul fuge de toate
responsabilitãþile din societate. O femeie s-a plictisit de soþul ei ºi cautã un altul, mai amuzant, mai seducãtor. Ei bine,
acestea nu sunt atitudini recomandabile. Evident cã nu vã este interzis cu stricteþe sã vã pãrãsiþi serviciul, anturajul sau
chiar familia, dar nu înainte de a vã fi îndeplinit toate datoriile faþã de ei, cãci, altfel, veþi fi constrânºi de Lege sã-i
regãsiþi pe toþi aceia pe care nu aþi fost în stare sã-i suportaþi. Dacã doriþi sã nu mai revedeþi pe cineva niciodatã,
plãtiþi-i toate datoriile ºi nu-l veþi mai revedea
niciodatã. Iatã una dintre legile pe care oameni nu le cunosc. Fac totul pentru a pãrãsi pe cineva care îi incomodeazã,
pentru a tãia legãtura cu el, dar de câte ori karma a obligat, deja, pe câte cineva sã-ºi regãseascã pãrinþii, soþia, copii sau
ºeful într-o altã întrupare!
Dacã destinul ne-a plasat în anumite condiþii, existã o motivaþie serioasã. În faþa dificultãþilor externe trebuie sã
devenim rezistenþi. Cum anume? Tot aºa cum procedeazã sportivii care se antreneazã zilnic, sau ca exploratorii, alpiniºtii,
navigatorii care se antreneazã pentru a rezista cãldurii, frigului, oboselii, privaþiunilor de hranã sau de somn ºi care sunt
capabili sã înfrunte intemperiile ºi cele mai mari pericole. Antrenaþi-vã ºi voi asemenea lor pentru ca sã rezistaþi, sã fiþi
tari, nu atât fizic, cât psihic ºi moral. Bineînþeles cã, dacã apare un moment în care simþiþi cã nu mai rezistaþi situaþiei,
vã puteþi retrage pentru puþin timp, dar numai pentru a reveni ºi a-i face faþã din nou, pânã când veþi deveni din nou
rezistenþi.
Dacã ºtiþi sã alegeþi calea dificultãþilor, Domnul vã va trimite Îngeri pentru a vã ajuta, dar dacã veþi alege calea
cea uºoarã, veþi fi obligaþi sã vã reîntoarceþi pentru a vã asuma toate responsabilitãþile de care aþi fugit.

Scuzele nu sunt suficiente, greºelile trebuie reparate

Dacã aþi greºit faþã de cineva, scuzele nu sunt suficiente: trebuie sã reparaþi stricãciunile. Numai cu aceastã
condiþie sunteþi achitat. Nu este suficient sã-i spuneþi celui pe care l-aþi supãrat: “Îmi pare rãu, iartã-mã...”, cãci Legea
divinã vã va urmãri pânã când veþi repara rãul pe care i l-aþi fãcut. Veþi spune: “Dar dacã persoana m-a iertat?” Nu,
lucrurile nu se rezolvã atât de uºor, cãci Legea ºi persoanele nu sunt unul ºi acelaº lucru. Persoana vã poate ierta, dar Legea
nu vã iartã; ea vã urmãreºte pânã când veþi fi reparat tot ceea ce aþi stricat. Evident cã cel ce iartã dã dovadã de nobleþe,
de generozitate, el se dezleagã, se elibereazã de chinurile care îl menþin în regiunile inferioare ale planului astral. Iisus a
spus cã trebuie sã iertãm greºiþilor noºtri, pentru ca sã ne eliberãm de gândurile negative ºi de rãzbunarea care ne macinã.
Dar iertarea nu rezolvã problema: iertarea îl elibereazã pe cel care a suferit, pãgubit, dar nu ºi pe cel care a fãptuit
greºeala. Pentru a vã elibera trebuie sã reparaþi.

Inteligenþa se dezvoltã în confruntarea cu dificultãþile

Pentru cel ce ºtie sã le foloseascã, dificultãþile constituie cele mai bune condiþii pentru dezvoltare. Dar, în loc sã
studiem aceste dificultãþi pentru a le înþelege ºi a le putea învinge, în general, ne lamentãm, ne plângem... Asta dovedeºte
cã n-am înþeles încã de ce este plasat creierul în partea superioarã a corpului! Dacã am fi înþeles, în loc sã rãmânem
mereu în partea de jos, în inima, în emoþii, în suferinþe ºi vãicãreli, am face eforturi de a ne ridica pânã la Raþiune, la
Inteligenþã, la Luminã.
Când vã vine sã plângeþi, spuneþi-vã: “Bine, uite, îþi dau satisfacþie: uite chiar pregãtesc o batistã; dar mai
aºteaptã puþin ºi lasã-mã sã reflectez”. ªi atunci reflectaþi, cãutaþi ºi veþi gãsi cu mult mai repede o soluþie decât dacã v-
aþi fi lãsat în voia supãrãrii.
Altfel, plângeþi timp de trei sau patru ore, iar când veþi fi epuizat, evident, vã veþi calma, dar nu veþi fi mai avansat, din
contrã: v-aþi cheltuit energiile, dar dificultãþile au rãmas.
ªi, a doua zi, povestea se repetã... Atunci, în loc sã vã lãsaþi mereu stãpânit de sentimente, lãsaþi-le de o parte ºi încercaþi
sã atingeþi un alt nivel din voi, un nivel spiritual, cel care este purã Raþiune, purã Înþelepciune, purã Luminã.
De douãzeci, de treizeci de ori pe zi se ivesc ocazii pentru a ne exersa, ocazii foarte benefice. ªi, astfel, situaþii
aparent neplãcute, în realitate vor contribui la binele nostru. Viaþa are din plin tot ceea ce este necesar pentru a instrui
oamenii. Înþelepþii reflecteazã la toate; se instruiesc despre tot ºi utilizeazã cu folos totul. În timp ce ceilalþi, care nu
posedã Lumina, nu ºtiu sã tragã folos din nimic, ºi, chiar dacã li se întâmplã lucruri bune, nu numai cã nu sunt capabili sã
le înþeleagã sau sã le utilizeze, dar, mai mult decât atât, fac în aºa fel încât ele se întorc împotriva lor. Deci, dacã sunteþi
conºtienþi, vigilenþi, toate încercãrile vor contribui la evoluþia voastrã, cãci veþi ºti sã le folosiþi.
Veþi spune: “Oh, la, la, iatã o ocazie grozavã!” ºi, cu cât mai dese vor fi ocaziile, cu atât vã veþi dezvolta luciditatea,
perspicacitatea ºi inteligenþa.

Fiecare problemã are o cheie potrivitã

Ieri aþi reuºit sã rezolvaþi o problemã, dar iatã cã astãzi s-a ivit alta: bineînþeles cã nu puteþi utiliza aceeaºi
soluþie ca cea de ieri, cãci fiecare problemã necesitã o soluþie propie. Acasã aveþi la fiecare uºa câte o broascã cu cheie
propie; deci, nu puteþi deschide toate uºile cu aceeaºi cheie: trebuie sã gãsiþi cheia corespunzãtoare. ªi în viaþa psihicã
existã diferite chei pentru diferite uºi. Dacã vrem sã folosim mereu aceeaºi cheie, vom rãmâne în faþa unor uºi închise.
Existã trei chei principale: Iubirea, Înþelepciunea ºi Adevãrul; Iubirea deschide inimile, Înþelepciunea deschide intelectul,
iar Adevãrul deschide voinþa. Când aveþi o problemã de rezolvat, încercaþi diferite chei. Dacã cu prima cheie nu se
deschide, încercaþi-o pe a doua, ºi, dacã nici a doua nu o va deschide, încercaþi-o pe a treia.
În fiecare zi avem nevoie de hranã, de bãuturã, de somn, de adãpost, de îmbrãcãminte, de a lucra, de a ne plimba,
de a citi, de a asculta muzicã, de a întâlni oameni, de a gândi, de a iubi, de a admira... Inteligenþa cosmicã este cea care
provoacã aceste nevoi, punându-ne în faþã toate aceste probleme de rezolvat pentru a ne învãþa sã ne dezvoltãm în toate
domeniile ºi în toate planurile. De îndatã ce apare o nouã nevoie, se naºte o nouã problemã, apoi alta ºi încã alta... iar noi
trebuie sã ne exersãm pentru ca sã gãsim de fiecare datã o soluþie potrivitã.
În lume nu contenesc sã aparã nevoi noi, creând noi probleme, deci noi activitãþi. Cauza este viaþa însãºi care
curge, circulã, deplaseazã obiecte, iar omul este obligat sã-i urmeze cursul. Trebuie sã trecem printr-un loc anume, apoi
prin altul, sau trebuie sã corectãm traseul energiei aºa cum o facem cu unele cursuri de apã. Viaþa nu ne lasã sã stãm pe
loc, ea ne obligã sã trecem prin locuri diferite pentru a ne învãþa sã vedem, sã înþelegem, sã simþim, sã acþionãm în toate
felurile posibile. Deci, trebuie sã cãutãm permanent soluþii pentru noile probleme pe care ni le pune viaþa, dar, vã repet,
aceste probleme sunt, în general, de trei feluri: de voinþã, de inimã ºi de intelect, sau altfel spus, privind corpul, sufletul ºi
Spiritul.

Nu insistaþi pe laturile dezagreabile ale vieþii

Sã vã înfuriaþi pentru cã cineva a spus niºte cuvinte care vã displac, pentru cã aþi plãtit un obiect mai scump
decât v-aþi aºteptat, pentru cã mâncarea este prea sãratã, pentru cã cineva v-a rãtãcit un obiect ºi sã reacþionaþi în faþa
unor astfel de nimicuri ca ºi cum ar fi niºte catastrofe: aceasta este cu adevãrat o atitudine prosteascã. Trebuie sã învãþãm
sã punem în balanþã micile contrarietãþi ale existenþei ºi toate bunurile pe care Providenþa ni le-a dãruit din plin. Dar, în
loc de aceasta, noi facem contrariul: comparãm mereu puþinul pe care îl avem cu posesiunile vecinilor: “A, ãsta are deja o
maºina ºi eu n-am decât o bicicletã!... A, ãsta are un diamant ºi eu n-am decât niºte perle false!”
Dacã þinem neapãrat sã facem niºte comparaþii, de ce nu relevãm toate avantajele pe care le avem în comparaþie cu
atâþia alþii care nu le au, care sunt nefericiþi sau bolnavi?
Îmi veþi spune cã aveþi motive serioase de nemulþumire, întrucât întâmpinaþi numai nereuºite, nu aveþi nici un
viitor în faþã etc. În realitate, zilele nu seamãnã între ele ºi dacã astãzi Soarele a fost acoperit de nori, mâine îl veþi vedea
rãsãrind ºi totul vã va surâde. “Da, spun unii, dar eu sunt deja bãtrân, ce mai pot spera?” Nu ºtiþi cã într-o zi veþi reveni
din nou pe Pãmânt, ca un copil cãruia toate speranþele îi sunt permise, ºi cã veþi începe o nouã viaþã, îmbogãþitã de
experienþele trecutului?
Existã rãspunsuri pentru tot ceea ce tristeþea ºi descurajarea pot obiecta. Dar trebuie sã acceptãm, cel puþin, sã
privim lucrurile sub un alt unghi, ºi aceasta este posibil printr-un raþionament corect; în faþa oricãrui eveniment, a
oricãrei situaþii, opriþi-vã o clipã pentru a cântãri cele douã aspecte: cel negativ (pentru cã vreþi asta!), dar ºi cel pozitiv.
Nu trebuie, bineînþeles, sã ne amãgim cã totul este bun, dar trebuie, în acelaºi timp, sã ne refuzãm de a ne opri
întotdeauna numai asupra aspectelor negative ale vieþii. Vã gândiþi: “O, noi ºtim deja toate astea”. Da? Atunci procedaþi
aºa dacã vi se pare aºa de simplu! Observaþi-vã ºi veþi descoperi cã uitaþi cam des sã utilizaþi un raþionament corect.

Suferinþa este un avertisment

Natura a instalat în noi Entitãþi care vegheazã asupra noastrã, iar când începem sã demolãm ceva în corpul
nostru fizic, inima ºi intelectul încep sã ne înþepe, sã ne muºte, pentru a ne spune: “Haide, ia-o înapoi pe drumul cel
drept!” Da, acesta este suferinþa. Suferinþa ne este datã ca sã ni se arate cã ne-am abãtut de la condiþiile bune, unde totul
este clar ºi uºor.
Suferinþa este, deci, o Fiinþã trimisã din Lumea invizibilã pentru a ne salva ºi nu trebuie sã luptãm contra unui
salvator. Cu cât luptãm împotriva suferinþei, cu atât ea devine mai teribilã. Ea spune: “A, nu vrei sã înþelegi? Ei bine, ai
sã vezi tu ce ai sã vezi”, ºi ea se înteþeºte. Dar, în clipa în care am înþeles ºi am decis sã ne reparãm greºelile, suferinþa
primeºte ordinul de a ne pãrãsi, cãci ea ºi-a fãcut treaba, ºi-a îndeplinit misiunea. Deci, în loc sã ne revoltãm ºi sã luptãm
împotriva ei, trebuie sã punem puþinã ordine în mintea noastrã ºi sã ne adresãm Domnului: “Iatã, Doamne, unde am ajuns
din cauza modului meu prostesc de viaþã. Acum am înþeles ºi vreau sã mã îndrept; Te rog, ai încredere în mine, dã-mi
condiþii bune pentru a avea posibilitatea de a repara totul ºi a mã consacra slujirii Tale”. Iatã unicul lucru bun de fãcut.
Dar sã te revolþi este stupid. Suferinþa nu vine din întâmplare, nici pentru a se rãzbuna, nici pentru a ne pedepsi: ea
este o simplã servitoare trimisã de Domnul pentru a ne preveni.
Din moment ce nu putem evita suferinþa, este preferabil sã o suportãm ºi sã progresãm, decât sã suferim ºi sã
rãmânem aceeaºi! Câþi nu sunt aceia care suferã ºi nici mãcar nu ºtiu de
ce! ªi asta este îngrozitor: sã treci prin încercãri, prin nenorociri fãrã sã înþelegi niciodatã de ce, cãci aceasta poate
continua la nesfârºit. Deci, de acum înainte, încercaþi sã înþelegeþi care este motivul pentru care suferiþi, aceasta fiind
singura modalitate de a vã elibera ºi de a progresa.

Sã mulþumim pentru fiecare încercare

Câþi nu sunt aceia care, în faþa unei încercãri, încep prin a se revolta împotriva Cerului: “Cum, tocmai mie sã mi
se facã una ca asta?” Ei bine, da, tocmai dumitale ºi dumneata trebuie sã o accepþi, încercând sã tragi învãþãmintele cele
mai utile pentru propiul progres spiritual. Aflaþi cã în stadiul actual de dezvoltare a Pãmântului ºi al punctului în care a
ajuns umanitatea, omul nu poate sã nu sufere. Pãmântul este ca o ºcoalã de corecþie ºi, în acelaº timp, un centru de
ucenicie. Suferinþa este deci inevitabilã ºi, dacã o acceptaþi, puneþi în miºcare Forþe ascunse care produc în voi o imensã
muncã.
Când sunteþi într-un moment dificil, spuneþi-vã cã, din moment ce sunteþi un fiu al lui Dumnezeu, posedaþi în
voi mijloacele pentru a trece aceastã probã. Trebuie sã iubiþi probele. Dar “a le iubi” nu însemneazã a le cãuta prosteºte
(ele vin oricum, fãrã sã le cãutaþi), ci înseamnã, pur ºi simplu, sã le treceþi cu bine, sã fiþi recunoscãtori, pentru cã toate
au un sens.
Dacã ne revoltãm împotriva Justiþiei divine, ne îngreunãm povara; pentru a ne-o uºura trebuie sã mulþumim
Cerului. Veþi spune: “Cum! Sã mulþumim Cerului dacã suntem bolnavi, nenorociþi sau în mizerie?” Da, aceasta este un
mare secret. Chiar nefericiþi fiind, trebuie sã gãsiþi un motiv pentru care sã mulþumiþi Cerului. Sunteþi sãrac, sunteþi
nenorocit? Mulþumiþi, mulþumiþi, bucuraþi-vã cã-i vedeþi pe ceilalþi bogaþi, în abundenþã, ºi veþi vedea... Dupã puþin
timp, anumite uºi se vor deschide ºi binecuvântãrile vor începe sã plouã peste voi.
Învãþaþi sã mulþumiþi ºi pentru încercãri, cãci acesta este modul cel mai bun de a le transforma. Dacã vã
revoltaþi, nu dovediþi decât cã sunteþi orgolioºi ºi cã nu sunteþi în stare sã transformaþi aceste încercãri în aur ºi în pietre
preþioase. Dar dacã spuneþi: “O, Doamne, îþi mulþumesc; ºtiu cã existã, cu siguranþã, un motiv pentru care mi se
întâmplã aceasta, trebuie sã învãþ ceva. Sunt departe de a fi perfect ºi, probabil, cã am fãcut niºte prostii”. Datoritã
umilinþei voastre veþi simþi, dintr-o datã, cã ceva se schimbã, se îmbunãtãþeºte. Încercaþi, ºi veþi vedea.
Trebuie sã înþelegeþi cã dificultãþile trebuie folosite ºi sã vã bucuraþi chiar atunci când, la prima vedere, nu
existã nici un motiv de bucurie. Aceasta este o filosofie care vã dã posibilitatea de a trece peste dificultãþi, de a le domina,
de a plana deasupra vieþii, de a fi stãpân peste toate situaþiile. ªi, în afara puterii voastre, a forþei sufletului vostru,
Providenþa va spune: “Luaþi-i obstacolul acela, scutiþi-l de acea suferinþã...” Pânã în ziua când va permite sã fiþi
eliberaþi de tot ceea ce vã împiedicã încã.

Încercãrile ne obligã sã ne folosim propiile resurse

 Multe dintre suferinþele ºi încercãrile vieþii ne sunt trimise de Lumea invizibilã pentru a ne obliga sã utilizãm
Forþele spirituale ce se aflã în noi. Când suntem îndestulaþi, bogaþi, copleºiþi de bunuri, rãmânem la suprafaþa lucrurilor,
în timp ce izolarea ºi tristeþea ne împing sã intrãm în noi înºine pentru a cãuta noi resurse. Rolul Iniþierii este de a învãþa
omul sã pãtrundã în sine pentru a gãsi adevãrata bogãþie, adevãrata forþã, adevãratul sprijin. În trecut, Iniþierea se fãcea
în temple; acum ea se face peste tot, în viaþã ºi în momentele în care ne aºteptãm cel mai puþin. Vã gândiþi: “Dar, de ce
Lumea invizibilã, tocmai ea, nu ne previne dinainte, prin semne, cã vom avea de trecut prin încercãri?”
Pentru cã, tocmai în situaþiile neprevãzute, suntem obligaþi sã pãtrundem mai adânc în noi înºine ºi sã facem eforturile
cele mai mari.
Toþi veþi avea de trecut prin încercãri ºi bucuraþi-vã, cãci acestea sunt bogãþii noi. Toþi cei care nu au suferit
sunt sãraci ºi, vorbind simbolic, nu au culori pentru a-ºi picta tablourile. Dar cel care a suferit, poate utiliza toate
senzaþiile pentru a picta tablouri. Marile genii, toþi cei care au fãcut ceva în decursul existenþei lor, au suferit mult. Ei
posedau o cernealã neagrã ºi din ea au scos cele mai frumoase culori.

Gândiþi cã suferinþele sunt trecãtoare

În faþa oricãrei greutãþi ce se iveºte în faþa voastrã, spuneþi-vã: “O, asta nu va þine mult. Este doar pentru un
moment, e trecãtor”. Vã surprinde? Nu credeþi cã poate avea vreo eficienþã? Ba da, este o formulã eficientã, am verificat-
o. Numai la gândul cã suferinþa este trecãtoare ºi, deja, o suportãm mai uºor. ªi, de fapt, este un adevãr. Ea nu dureazã pe
veci. Douãzeci, treizeci, patruzeci de ani? Ei bine, asta nu este o veºnicie. Trebuie însã sã aveþi rãbdare, cãci, de fapt, voi
sunteþi aceia care, de-a lungul anilor, v-aþi complãcut în aceste situaþii încurcate. Atunci aþi fost rãbdãtori, perseverenþi,
ba chiar un model de perseverenþã! Ei bine, a venit momentul sã vã dovediþi perseverenþa ºi în a vã restabili. Atât Binele,
cât ºi Rãul, au nevoie de timp pentru a se manifesta. Deci, de acum înainte, oricare vor fi încercãrile la care veþi fi supuºi,
spuneþi-vã: “Acesta nu este decât un moment mai dificil de trecut; în curând nu va mai rãmâne nimic din el, cãci eu deþin
acum mijloacele pentru a-mi reface viitorul ºi pentru a-l trãi dupã regulile Cerului”, ºi puneþi-vã imediat pe lucru.

Priviþi în sus

Când daþi de o greutate, aveþi obiceiul sã faceþi din ea centrul preocupãrilor, sã o vedeþi numai pe ea, sã
rumegaþi tot ce nu merge, tot ceea ce constituie un motiv de griji, de îngrijorare, de supãrare... A privi aºa, permanent în
jos, nu este cea mai bunã soluþie: trebuie sã încercaþi sã priviþi în sus, acolo unde se aflã Lumina, Înþelepciunea,
Frumuseþea, ºi tot ceea ce vã poate încânta în a gãsi mijloacele pentru a depãºi dificultãþile.
Griji, supãrãri, vor exista întotdeauna, nu veþi fi scutiþi de ele. Pentru ca sã le puteþi depãºi, trebuie sã procedaþi
aºa cum faceþi contra intemperiilor sau contra insectelor: sã vã echipaþi. Pentru a vã apãra de ploaie vã luaþi o umbrelã;
pentru a face faþã frigului vã îmbrãcaþi în haine groase, sau vã instalaþi o încãlzire; iar contra þânþarilor vã acoperiþi sau
folosiþi un insecticid. Ei bine, în lupta cu greutãþile trebuie sã priviþi în sus pentru a vã lua, de acolo, Lumina ºi Forþa.
Numai cu aceastã condiþie veþi învinge.

Metoda zâmbetului

Când nu sunteþi într-o formã bunã, fiindcã v-aþi ieºit din fire, sau pentru cã aþi primit veºti proaste, sau pentru cã
cineva v-a constrâns, aveþi la îndemânã o metodã formidabilã: aceea de a utiliza metoda zâmbetului. Chiar ºi atunci când
sunteþi singuri încercaþi sã zâmbiþi pentru a vã demonstra cã sunteþi deasupra greutãþilor. Gândiþi-vã cã sunteþi
invulnerabili, nemuritori, eterni ºi zâmbiþi-vã, aºa, trecând prin faþa unei oglinzi. La început poate cã va fi un zâmbet cam
forþat; n-are importanþã, este deja începutul unei îmbunãtãþiri. Cãci, în dosul acestei metode a zâmbetului, se aflã metoda
iubirii.
Din momentul în care v-aþi hotãrât sã aplicaþi aceastã metodã, vã veþi simþi mai bine dispuºi, ºi veþi gãsi mult mai uºor
rezolvarea problemelor.

Metoda iubirii

Când vã simþiþi agitaþi, înfricoºaþi, nefericiþi, trebuie sã încercaþi sã reacþionaþi. În loc sã vã împãrtãºiþi altora
grijile, sau sã vã lãsaþi mãcinaþi de ele, liniºtiþi-vã ºi începeþi sã faceþi câteva respiraþii profunde. Pronuntaþi, apoi, un
cuvânt de iubire, faceþi un gest de iubire, trimiteþi un gând de iubire... veþi constata cã ceea ce fermenta în voi ºi intra în
putrefacþie a fost dat afarã ºi trimis foarte departe. Fãcând apel la iubire, aþi deschis în voi un Izvor care, lãsându-l sã
curgã, va purifica totul. Vedeþi cât este de uºor: este suficient sã vã deschideþi inima ºi sã daþi drumul iubirii. Încercaþi ºi
vã veþi întreba de ce n-aþi procedat aºa ºi pânã acum. Auziþi vorbindu-se despre iubire ºi râdeþi: dar lumea se joacã cu
iubirea în loc sã o foloseascã drept o cale de salvare.
Sã trãiþi cu iubire, însemneazã sã trãiþi la un nivel de conºtiinþã foarte ridicat, reflectat în toate actele vieþii, sã
trãiþi în acea stare care armonizeazã în voi totul, care vã menþine într-un perfect echilibru, acea stare care este un izvor de
bucurie, de forþã ºi de sãnãtate.
Lecþia scoicii perliere

Cum face scoica de produce o perlã? Înainte de toate, existã un grãunte de nisip care a pãtruns în cochilia ei ºi
care constituie pentru scoicã un inconvenient, cãci o iritã.
“A, îºi spune ea, cum sã fac sã scap de el? Mã zgârie, mã mãnâncã, ce sã fac?” ªi iatã cã începe sã reflecteze; se
concentreazã, mediteazã, cere sfaturi, pânã în ziua când înþelege cã nu ajunge niciodatã sã scape de acel grãunte de nisip,
dar cã are posibilitatea de a-l înveli pânã va deveni neted, lustruit, catifelat. ªi când a reuºit, este fericitã ºi îºi spune: “A,
am reuºit sã înving o dificultate!”
De mii de ani scoica perlierã îi învaþã pe oameni, dar oamenii nu ºi-au însuºit lecþia. ªi care anume este aceastã
lecþie? Aceea cã, dacã reuºim sã ne înfãºurãm dificultãþile într-o materie luminoasã, dulce, irizatã, vom dispune de
bogãþii nemaiîntâlnite.
Iatã ce trebuie sã înþelegeþi. Deci, de acum înainte, în loc sã vã plângeþi ºi sã staþi sã vã mãcinaþi fãrã sã faceþi nimic,
munciþi ºi secretaþi acea materie specialã în care vã puteþi înfãºura dificultãþile. Când vã aflaþi în faþa unui eveniment
neplãcut, a unei persoane insuportabile, bucuraþi-vã ºi spuneþi: “Doamne, ce ºansã, încã un grãunte de nisip, iatã o
posibilitate pentru o nouã perlã!” Dacã înþelegeþi imaginea scoicii perliere veþi avea de lucru pentru toatã viaþa.

Învãþaþi sã vã împãrtãºiþi fericirea

Existã zile în care sunteþi bucuroºi: vã simþiþi bogaþi, fericiþi... Vã gândiþi, oare, în acele momente sã
împãrtãºiþi din fericirea voastrã ºi celor care sunt în sãrãcie ºi în nenorocire? Trebuie sã ºtiþi sã daþi o parte din aceastã
abundenþã spunând: “Dragii mei fraþi ºi surori din lumea întreagã, ceea ce am eu este atât de minunat încât vreau sã-l
împart cu voi. Luaþi ºi voi din aceastã bucurie, din aceastã Luminã!”
Dacã pãstraþi aceastã bucurie doar pentru voi, fãrã sã vreþi sã o împãrþiþi, Fiinþe rãuvoitoare din Lumea
invizibilã, care vã pândesc, vor face în aºa fel încât sã o pierdeþi. La un moment dat, se va întâmpla ceva imprevizibil,
care vã va face sã pierdeþi aceastã fericire. Pentru a vã putea pãstra bogãþiile interioare, trebuie sã le distribuiþi. Tot ceea
ce veþi dãrui astfel, se va aduna în contul vostru din bãncile cereºti, de unde le veþi putea extrage mai târziu, atunci când
veþi avea nevoie.
ªi aceste comori rãmân în voi, nimeni nu va putea sã vã deposedeze de ele, cãci le-aþi pus în rezervoarele de sus.

Exersarea stãpânirii de sine în relaþiile cu ceilalþi

Aveþi un patron, un asociat, un prieten ºi, dacã în timpul unei conversaþii nu sunteþi destul de atent ºi de stãpân
pe voi, dacã lãsaþi, din nebãgare de seamã, sã vã scape câteva vorbe nepotrivite, atunci rãul s-a produs, relaþiile s-au rupt:
vã dã afarã sau ia hotãrârea sã nu vã mai vadã. ªi de aici complicaþii, necazuri...
Vã spuneþi cã veþi încerca sã le dregeþi; asta este foarte bine, numai cã nu este întotdeauna posibil ºi riscã sã fie
de lungã duratã ºi foarte costisitor. Cel mai rezonabil este sã înþelegem cã, de la bun început, trebuie sã fim foarte atenþi
pentru a nu complica situaþiile, mãcar atât cât depinde de noi. În afarã, Doamne Dumnezeule, va fi întotdeauna dezordine,
vor exista întotdeauna certuri, ºi acolo nu puteþi face mare lucru. Nu este chiar atât de uºor sã faci sã domneascã pacea în
lume. Dar, în tot ceea ce faceþi voi, puteþi, întotdeauna, sã vã strãduiþi sã acþionaþi, astfel încât sã pãstraþi ordinea ºi
armonia.

Sã rezolvãm problemele prin iubire, nu prin forþã

În relaþiile lor cu ceilalþi, oamenii sunt mereu tentaþi sã rezolve problemele prin forþã ºi iatã cã, din contrã, ele
se complicã, totul se învenineazã, cãci, prin aceastã atitudine, ele provoacã natura lor inferioarã, adicã dorinþa de ripostã,
de a le þine piept ºi chiar de a-i extermina. Atâta vreme cât oamenii nu vor alege Forþa spiritualã, Forþa luminoasã, Forþa
Iubirii divine, ci vor apela la forþa brutalã, ei nu vor rezolva nimic. Singura soluþie este de a da dovadã de bunãtate, de
iubire ºi de umilinþã.
Bineînþeles cã lucrurile nu se vor rezolva imediat, cãci dacã vã veþi dovedi blânzi ºi umili, ceilalþi, foarte rãu
educaþi, vã vor considera slabi, proºti ºi vor profita pentru a continua sã vã calce în picioare. Dar aºteptaþi... În timp îºi
vor da seama cã atitudinea voastrã nu este dictatã de slãbiciune, ci, din contrã, de o mare putere moralã, spiritualã; atunci,
ei vor fi cei care vor deveni mai umili, mai respectuoºi ºi lucrurile se vor aranja. Aºa cã, începând chiar de astãzi, încercaþi
sã rezolvaþi problemele cu pãrinþii, cu prietenii, cu duºmanii, arãtându-le iubire ºi bunãtate.
Acþionând astfel, puneþi în acþiune o Lege care îi va obliga, mai devreme, sau mai târziu, sã rãspundã în acelaºi fel.
Rãspunzând cu furie la furie, cu urã la urã, cu violenþã la violenþã, aplicaþi o filosofie învechitã care nu a prea
dat rezultate. Bunãtatea este cea care se opune rãutãþii, iubirea înlãturã ura ºi cu blândeþe combatem furia.
Trebuie sã vã fie clar, odatã pentru totdeauna, cã, conform Legii, doar Binele are puterea de a lupta cu rãul, cãci
Binele este puternic, nemuritor, în timp ce rãul este slab. El poate fi comparat cu o piatrã azvârlitã în sus: cu cât trece
timpul, cu atât forþa ei de a se ridica scade. În timp ce Binele este o piatrã aruncatã de sus în jos, din vârful unui turn; cu
trecerea timpului, miºcarea ei se accelereazã. Acesta este secretul Binelui: este slab la început, dar atotputernic la sfârºit.
Rãul, exact invers, este foarte puternic la început, dar, cu timpul, slãbeºte. Trebuie sã cunoaºteþi aceste realitãþi!
Învãþaþi sã depãºiþi Legea dreptãþii

Cineva v-a produs un rãu? Aceasta nu vã dã dreptul sã vã rãzbunaþi pe el. Veþi spune: “Dar este pentru a face
dreptate!” Nu, acest fel de a înþelege dreptatea stã la baza tuturor nenorocirilor. În numele dreptãþii, primul venit crede cã
are dreptul de a-i moraliza pe unii, de a-i pedepsi pe alþii... Lãsaþi dreptatea în pace! “ªi atunci ce sã facem?” Sã recurgeþi
la un principiu care este dincolo de dreptate, un Principiu de Iubire, de Bunãtate, de Generozitate. Iatã, sunt deja douã mii
de ani de când Iisus a adus acestã nouã Învãþãturã ºi, totuºi, creºtinii continuã sã aplice Legea lui Moise: “Ochi pentru
ochi, dinte pentru dinte”. Ei încã n-au înþeles cã pentru a fi cu adevãrat mari, pentru a deveni liberi, nu trebuie sã aplicãm
într-atât Legea dreptãþii, nu trebuie sã mai cãutãm rãzbunarea. Rãzbunarea este o modalitate veche, preistoricã, ce nu
aduce rezolvarea: din contrã, ea complicã lucrurile ºi ne mãreºte datoriile karmice.
Sã zicem cã aþi fãcut un bine cuiva, l-aþi ajutat, l-aþi susþinut, apoi, într-o zi, descoperiþi cã, de fapt, el nu
merita ceea ce aþi fãcut pentru el. Ei bine, acceptaþi aceastã situaþie: nu cãutaþi sã vã rãzbunaþi, sã-l pedepsiþi ºi nici nu
începeþi sã povestiþi aceastã întâmplare la toatã lumea! Când oare veþi începe, în sfârºit, sã daþi dovadã de generozitate ºi
de nobleþe? Trebuie sã închideþi puþin ochii, sã uitaþi ºi sã iertaþi: numai aºa veþi creºte ºi vã veþi întãri. ªi sã ºtiþi cã,
ceea ce aþi pierdut, vã va fi redat mai târziu însutit. Altfel, încercând sã vã rãzbunaþi, stârniþi Forþe negative care, într-o
zi, se vor întoarce la voi ºi vã vor strivi.
În aºteptare, dacã doriþi sã-i daþi, într-adevãr, o lecþie duºmanului vostru, începeþi o muncã giganticã asupra
voastrã înºivã: rugaþi-vã, meditaþi, învãþaþi, faceþi exerciþii pânã în ziua când, în fine, veþi deþine adevãrata
înþelepciune ºi adevãratele puteri. ªi dacã se va întâmpla sã vã reîntâlniþi, va fi uluit simþind Lumina ºi Forþa voastrã.
El va înþelege atunci cã, în timp ce voi aþi lucrat pentru a deveni mai înþelepþi, mai generoºi, mai stãpâni pe voi înºivã,
el nu fãcea decât sã se urâþeascã, ºi îi va fi ruºine.
Singurul lucru care conteazã este sã vã îmbunãtãþiþi pe voi înºivã, sã vã ocupaþi de tot ceea ce este constructiv,
pur ºi divin.
Bineînþeles cã, pentru aceasta, este nevoie sã aveþi multã iubire, Luminã, dar eu nu ºtiu sã existe vreo altã
metodã mai eficientã. ªi, întrucât existã o Lege conform cãreia fiecare este obligat sã plãteascã rãul pe care l-a pricinuit,
toþi cei care v-au adus daune vor fi, într-o zi, obligaþi sã vinã ºi sã vã caute pentru a-ºi plãti greºelile. Se poate întâmpla
ca, simþind intuitiv cã sunt duºmani mai vechi, sã doriþi sã-i îndepãrtaþi. Nu are importanþã. Vor rãmâne în preajma
voastrã ºi vã vor ruga sã le acceptaþi serviciile.
Pentru acesta este Legea: Toþi cei care v-au pricinuit vreun rãu cãrora nu le-aþi rãspuns tot cu un rãu, vor fi obligaþi
(indiferent cã vor, sau nu vor asta, pãrerea lor nu conteazã) sã vinã într-o zi ºi sã repare tot rãul pe care vi l-au provocat.

Fiþi capabili de gesturi dezinteresate

Cât de mult timp pierdeþi ºi cât efort risipiþi pentru a face sã fie respectate cele ce credeþi cã sunt drepturile sau
posesiunile voastre! De ce vã agãþaþi mereu de interesele voastre? Doamne, faceþi un gest dezinteresat ºi veþi fi liberi! La
început, bineînþeles cã nu veþi fi prea fericiþi fãcând aceste gesturi, veþi suferi, vã veþi simþi constrâns. Dar, dacã veþi
reuºi, veþi descoperi tãrâmuri noi, zone luminoase ºi nimeni nu va fi mai fericit ºi mai mândru ca voi. Pentru cã aþi reuºit,
atunci, un lucru foarte greu: sã învingeþi natura inferioarã care vã împingea mereu sã vã luptaþi pentru a vã pãstra
avantajele materiale. Dacã vã veþi baza pe Înþelepciunea ºi pe Iubirea Cerului, El nu vã va pãrãsi: din moment ce aþi
fãcut ceva care sã vã lege de El, El va veghea asupra voastrã.
Nu vã pierdeþi niciodatã încrederea în Lumea invizibilã: ea îi susþine pe toþi aceia care se conduc dupã Legile ei. Dacã,
însã, urmaþi sfaturile naturii voastre inferioare, nu veþi ajunge niciodatã cu adevãrat la scopul propus: odatã ºi odatã,
Lumea invizibilã vã va pune obstacole. Dar, dacã vã bazaþi pe Cer ºi îi respectaþi Legile, nu veþi fi niciodatã pãrãsiþi.
Chiar dacã lumea întreagã vã pãrãseºte, veþi fi susþinuþi, încurajaþi, luminaþi.

Folosiþi-vã de simpatii pentru a prinde curaj, iar de antipatii pentru a vã întãri

Simpatia ºi antipatia sunt miºcãri naturale pe care însuºi Înþelepþii le cunosc. Totuºi, diferenþa constã în faptul cã
Înþeleptul îºi dominã antipatiile ºi nu se lasã orbeºte în voia simpatiilor. El ºtie cã ºi unele, ºi celelalte, provin din
experienþe avute în vieþi anterioare cu fiinþele pe care le reântâlneºte acum ºi cã, deci, ele nu-l pot informa cu
imparþialitate asupra acestor fiinþe. Atunci, el încearcã sã manifeste bunãtate faþã de cei care îi sunt antipatici ºi sã
recunoascã greºelile ºi lipsurile celor care îi sunt simpatici.
Nici voi nu trebuie sã vã lãsaþi în voia simpatiilor ºi a antipatiilor fãrã a le analiza, ci trebuie sã învãþaþi sã le
folosiþi. Când cineva vã este simpatic, gândiþi-vã la el pentru a vã bucura ºi pentru a prinde curaj. Da, cineva care vã este
simpatic are o acþiune favorabilã asupra voastrã ºi puteþi trage folos din starea bunã în care vã aduce. Veþi spune: “Dar cu
cineva care îmi este antipatic?” Ei bine, ºi în acest caz se poate face ceva. Spuneþi-vã: :Între noi doi, acum, trebuie sã
depãºim asta!” ªi, în loc sã o ºtergeþi sau sã-i trimiteþi gânduri negative, vã veþi exersa sã-l suportaþi.
Fãcând aceste eforturi, voi sunteþi cei care câºtigã, pentru cã reuºiþi astfel sã vã învingeþi natura inferioarã care,
mereu prezentã, vã îndeamnã la luptã, la neînþelegeri ºi complicaþii. În momentul în care veþi reuºi, veþi pãtrunde într-o
Lume de Frumuseþe ºi de Luminã; în curând veþi constata cã totul se schimbã, cãci toþi cei pe care înainte îi priveaþi cu
rãcealã ºi cu ostilitate, vor simþi cã privirea voastrã s-a schimbat ºi vor începe sã vã iubeascã.
Da, întotdeauna se ivesc ocazii pentru a vã întãri. De ce sã nu profitaþi de ele? Vã agãþaþi de sentimentele
voastre de simpatie ºi de antipatie ºi nu rezolvaþi nimic. Ei bine, tocmai de aceea trebuie sã faceþi ceva, ºtiind cã acestea
sunt impulsuri pe care le puteþi utiliza pentru evoluþia voastrã.

Utilitatea duºmanilor

În loc sã vã plângeþi, mai bine încercaþi sã înþelegeþi motivele pentru care anumite persoane survin în viaþa
voastrã ºi vã produc evenimente neplãcute. Poate cã aceste persoane au fost înadis trimise de cãtre Lumea invizibilã pentru
a vã da lecþii, pentru a vã face sã înþelegeþi anumite adevãruri, pentru a vã obliga sã vã îmbunãtãþiþi... Atunci de ce sã
nu folosiþi aceste prilejuri? În loc sã nãscociþi idei de rãzbunare, în loc sã vã revoltaþi, gândind cã Cerul ar fi trebuit pânã
acum sã-l extermine pe duºmanul vostru... ºi chiar sã sfârºiþi prin a vã rãzbuna pe alþii, care sunt nevinovaþi, aºa cum
adesea se întâmplã în viaþã, profitaþi ºi de aceastã ocazie pentru a lucra asupra voastrã.
Deci, chiar dacã cineva are faþã de voi un comportament necorespunzãtor, în schimb voi trebuie sã învãþaþi sã vã
comportaþi bine. ªi, primul lucru pe care îl aveþi de fãcut pentru a reuºi, este sã cãutaþi sã vedeþi ce lecþii puteþi învãþa
din aceste întâmplãri neplãcute. Cel mai rãu lucru pentru un om este sã trãiascã nutrind sentimente negative la adresa
altora. Cãci, trebuie sã ºtiþi: curenþii vieþii noastre psihice, înainte de a ajunge la ceilalþi, încep prin a ne traversa pe noi
înºine. Dacã suntem animaþi de sentimente de bunãtate, vom fi primii care vom profita de aceastã bunãtate, iar dacã
suntem rãi, vom fi cei dintâi otrãviþi. Aveþi obiceiul sã spuneþi: “Sunt furios împotriva ãluia, o sã-i arãt eu lui!” Bine, s-a
fãcut, dar veþi fi primul intoxicat de propia voastrã furie.

Transformaþi rãul

Trebuie sã încercaþi sã transformaþi tot ceea ce primiþi de la ceilalþi sub formã de critici sau manifestãri de urã.
Ele sunt aidoma unor pietre obiºnuite, pentru care trebuie sã gãsiþi o modalitate de a le transforma în pietre preþioase.
Aceasta este alchimia adevãrata. Din moment
ce pãmântul este în stare sã o facã, de ce n-am fi ºi noi? Principalul este sã ne punem aceastã problemã.
Fiinþa umanã deþine toate forþele ºi puterile; chiar ºi piatra filosofalã se aflã în el, piatrã care transformã toate
metalele în aur. Atâta vreme cât nu veþi vedea lucrurile astfel, veþi fi nenorocit, copleºit ºi, cel mai mic cuvânt negativ
spus la adresa voastrã, vã va dãrâma.

Adevãraþii duºmani sunt în noi

Câþi nu sunt oamenii care întreþin în ei sentimentul revoltei? Revolta contra unei situaþii pe care o considerã
insuportabilã, sau împotriva unei persoane pe care o socotesc necinstitã, sau nedreaptã... Dar oare revolta aceasta este,
într-adevãr, atât de necesarã?
Dacã simþiþi nevoia de a vã revolta, puteþi gãsi teren pentru a face un lucru bun chiar înãuntrul vostru. Da, toate
slãbiciunile voastre, toate înclinaþiile voastre inferioare, nu credeþi cã constituie suficiente motive de indignare ºi cã ele
meritã efortul de a le combate? Dacã revolta existã în Univers, însemneazã cã ea are un rost. Nu poate fi suprimatã; deci
trebuie sã-i înþelegeþi rostul ºi sã o puneþi ºi pe ea în slujba Idealului vostru înalt. Atunci, veþi ºti precis unde, când, cum
ºi împotriva cui, sau a ce, sã vã revoltaþi... Trebuie sã ne revoltãm, dar numai împotriva Entitãþiilor inferioare care s-au
instalat în om sub formã de slãbiciuni ºi care îl macinã, îl înºalã. Câþi dintre voi nu sunt nefericiþi pentru cã sunt
conºtienþi de defectele lor, de slãbiciunile lor! Da, dar ei nu s-au revoltat încã suficient împotriva acestor defecte, pentru a
lua decizia de a scãpa de ele pentru totdeauna.
Aºa încât, încetaþi de a vã mai revolta zilnic împotriva soþiei, a soþului, a ºefului, a guvernului etc. ºi revoltaþi-
vã împotriva voastrã pentru cã adevãraþii duºmani zac în voi, bine camuflaþi ºi mereu preocupaþi de a vã întinde curse
sub forma tentaþiilor, a poftelor, a dorinþelor necontrolate. Iar voi, fãrã sã vã daþi seama, îi mângâiaþi, îi alintaþi, îi
hrãniþi. Ei bine, de azi încolo împotriva acestor duºmani va trebui sã vã revoltaþi.

Treziþi Binele în ceilalþi

Foarte puþini sunt aceia care conºtientizeazã proporþia daunelor provocate de mania pe care o au de a vedea
mereu doar partea proastã a lucrurilor. Multe relaþii, prietenii, se stricã din cauza acestei tendinþe de a cãuta defectele
celuilalt, de a nu observa la el decât ceea ce este rãu, criticabil ºi chiar de a gãsi o plãcere în a rãscoli viaþa cuiva, pentru a
descoperi detalii compromiþãtoare. Înþeleptul se strãduieºte sã vadã ambele pãrþi, în acelaº timp: ºi Binele, ºi Rãul. El nu
este orb, nu se lasã pãcãlit, dar considerã cã partea esenþialã a fiinþelor, esenþa lor, este Binele. Fixându-ºi atenþia asupra
Binelui, el atrage Forþele acestuia ºi le face sã sporeascã, atât în el, cât ºi în ceilalþi. De aceea, toþi sunt atraºi spre o astfel
de fiinþã: ei simt cã în preajma ei se trezesc ºi cresc germenii propiei lor Naturi divine.
Trãiþi cu iubire

Iubirea este cea care ne dã cele mai mari posibilitãþi de succes, iubirea este cea care ne face mai capabili, mai
lucizi, mai pãtrunzãtori, este cea care pregãteºte condiþiile pentru manifestãrile cele mai armonioase, cele mai
constructive. Dar cine se ocupã de iubire? Dragostea sexualã, da, intereseazã pe toatã lumea, dar iubirea fãrã obiect,
spiritualã, este întotdeauna lãsatã pe ultimul loc.
Unii vor spune: “Dar dumneavoastrã nu trãiþi în lumea asta! Nu vedeþi cum sunt oamenii: nu pot fi iubiþi!”
Aflaþi cã, poate, nici unul dintre voi nu a trecut prin cele ce am trecut eu; dacã existã cineva care sã cunoascã condiþiile
teribile ale existenþei, atunci eu sunt acela. Dar tocmai atunci, în chiar acele condiþii, când simþi cã nu-þi vine sã iubeºti
pe nimeni pentru cã, pe drept cuvânt, de jur împrejur sunt numai motive pentru a-þi închide inima oamenilor, tocmai
atunci trebuie sã iubeºti. Altfel, la ce serveºte aceastã ªtiinþã iniþiaticã, la ce serveºte aceastã Filosofie divinã? Numai
pentru cã existã câteva capete pe care nu le puteþi suporta, nu trebuie sã ne lipsim de cea mai mare binecuvântare: iubirea.
Deci, iubiþi, iubiþi lumea întreagã, iubiþi toate fãpturile... Aceastã dragoste este cea care vã armonizeazã totul în
voi. Urmãriþi-vã în timpul diferitelor activitãþi; veþi observa cât de tensionatã ºi de crispatã este fiinþa voastrã: faþa,
mâinile mai ales, ºi în tot acest timp energiile voastre se scurg în mod inutil. Aceasta se întâmplã din cauza cã nu ºtiþi sã
lucraþi cu iubire. Atunci, opriþi-vã, destindeþi-vã complect, mai ales creierul vostru sã fie destins, opriþi-l pentru câteva
minute din funcþionare pentru a nu simþi altceva decât iubirea care curge prin voi...
Cel mai mare secret, metoda cea mai eficace, este de a iubi. Când ieºiþi dimineaþa din casã, gândiþi-vã sã
salutaþi toate fiinþele, din lumea întreagã. Spuneþi-le: “Vã iubesc, vã iubesc...” ªi abia apoi plecaþi la lucru. Toatã ziua vã
veþi simþi fericiþi, dilataþi, iar relaþiile voastre, cu ceilalþi vor fi mai uºoare, cãci v-aþi trimis iubirea tuturor fiinþelor
din Univers; ºi, din toate colþurile spaþiului, aceastã iubire va reveni la voi. Existã atât de multe lucruri de fãcut pentru a
face viaþa demnã de trãit.

Deveniþi asemenea unui Izvor

Izvorul tâºneºte ºi curge fãrã oprire, iar dacã cineva vrea sã-l murdãreascã, aruncând în el gunoaie, el continuã sã
curgã ºi curentul va duce gunoaiele. Izvorul rãmâne mereu curat, viu, pentru cã el nu se opreºte nici o clipã din curgere.
Gãsiþi filosofie mai bunã decât cea a Izvorului?
Luaþi Izvorul drept model, deveniþi asemenea lui, adicã iubiti, iubiþi în pofida ºi împotriva a tot. Aceastã iubire
care tâºneºte vã va apãra de impuritãþi ºi de suferinþe; nici mãcar nu veþi observa cã cineva a încercat sã vã murdãreascã
ºi sã vã dãuneze, cãci curgerea Izvorului va îndepãrta orice ar putea sã vã facã rãu. Pãstraþi în voi, zi ºi noapte, aceastã
imagine a Izvorului care curge ºi care aruncã rãul ºi impuritãþile, iubiþi fãrã încetare ºi nu veþi mai suferi.

Cerul ne-a dãruit bogãþii, pentru ca sã învãþãm sã fim generoºi

Dacã aveþi în preajmã persoane greu de suportat, aceasta este pentru ca sã învãþaþi sã iubiþi. Într-o bunã zi, când
veþi pãrãsi Pãmântul ºi vã veþi înfãþiºa în faþa Entitãþiilor cereºti, ele vã vor cere socotealã ºi vã vor spune: “ De ce nu
aþi dat dovadã de iubire faþã de semenii voºtri?” “ Pãi, pentru cã erau urâþi, rãi, proºti:” “ Nu, aceasta nu este un motiv;
voi aþi primit din Ceruri bogãþii foarte mari: ochi, gurã, urechi, inteligenþã, o inimã, iar ele v-au fost date pentru a iubi,
nu pentru ca sã calomniaþi, sã dispreþuiþi, sã distrugeþi ºi sã cãlcaþi în picioare:” “ Da, dar erau niºte nenorociþi!” “ Ei
bine, tocmai de aceea, aveaþi un motiv în plus pentru ca sã le dãruiþi ºi mai multã
generozitate!” Nimic nu vã va putea justifica.

Uitaþi-vã duºmanii cu gândul la prieteni

A fost cineva nedrept cu voi, aþi fost criticaþi, calomniaþi? Bine, am înþeles, dar de ce sã rãmâneþi cu gândul
acolo ºi sã fiþi nefericiþi zile în ºir? Spuneþi-vã: “Chiar dacã unii nu mã iubesc, mulþi alþii mã iubesc; Dumnezeu însuºi
mã iubeºte!” Astfel vã veþi gândi la prietenii voºtrii, la Lumea divinã, la Dumnezeu care a creat atâtea lucruri bune ºi
frumoase de care voi beneficiaþi în fiecare moment al existenþei voastre, ºi veþi uita rãul ce v-a fost fãcut. Exersându-vã
în acest fel, veþi ajunge sã deveniþi insensibili la partea negativã a lucrurilor.
Adevãrata sensibilitate este deschiderea totalã cãtre Ceruri ºi închiderea faþã de tot ce este negativ ºi întunecat.
Altfel, dacã sunteþi sensibili doar la ceea ce este negativ, aceasta este de fapt susceptibilitate, o manifestare bolnãvicioasã a
personalitãþii. La ce fericire vã puteþi aºtepta când nici Cerul, nici Îngerii, nici florile, nici pãsãrile, nici prietenii nu mai
existã pentru voi, ci doar oamenii nedrepþi ºi rãi?

Întãriþi-vã împotriva criticilor

Aþi fost criticaþi, calomniaþi, ºi iatã-vã prãbuºiþi. De ce? Pentru cã nu eraþi pregãtiþi. Trebuie sã ºtiþi, dinainte,
cã întreaga viaþã va fi aºa. De ce sã vã imaginaþi cã voi veþi fi scutiþi? Deci, acum, ridicaþi-vã puþin ºi spuneþi-vã:
desigur, nu este pentru ultima oarã cã primiþi critici ºi cã, dacã nu faceþi nimic pentru a vã întãri astãzi, ei bine, când
aceasta se va repeta, vã veþi prãbuºi din nou. Bineînþeles, sunteþi miraþi: aþi dori sã vã spun cã, vouã, aceastã nu vi se va
întâmpla niciodatã, cã de acum înainte veþi fi protejaþi, scutiþi.
Ei nu, eu vã spun doar sã vã pregãtiþi pentru alte încercãri de acelaº fel! Trebuie sã ºtiþi, dinainte, cã tot soiul de
evenimente neplãcute vi se pot întâmpla. Dacã nu vi se întâmplã, cu atât mai bine, mulþumiþi Cerului; ºi dacã vi se
întâmplã, mulþumiþi din nou Cerului pentru cã cel puþin aþi fost pregãtiþi.

Învãþaþi sã vã puneþi în situaþia celorlalþi

Oamenii au, rareori, obiceiul de a se pune în situaþia celorlalþi, ºi de aici decurg o mulþime de judecãþi greºite,
cruzimi ºi nedreptãþi. Ei nu vor sã-ºi pãrãseascã niciodatã propiul punct de vedere: mãsoarã, cântãresc, judecã totul dupã
gustul lor, dupã înclinaþiile ºi preferinþele lor, fãrã sã þinã seamã vreodatã de ceilalþi. Iar acum, când mijloacele de
comunicare le permit sã vinã atât de uºor în contact, ei trebuie sã înveþe sã-ºi depãºeascã câmpul lor limitat de cunoºtinþe,
cãci altfel, tot ceea ce ar putea servi la o apropiere între ei va servi la a se distruge.
Deci, înainte de a acuza pe cineva, încercaþi pentru câteva minute mãcar sã vã puneþi în situaþia lor; ºi, deseori,
veþi constata cã, dacã aþi fi în acea situaþie, aþi proceda, poate, de zece ori mai rãu. Prin numai câteva minute de astfel de
exerciþii veþi dobândi calitãþi de nobleþe, rãbdare, indulgenþã ºi blândeþe. Faceþi, deci, exerciþiul urmãtor: puneþi-vã
pentru câteva minute în “pielea” persoanelor care nu vã sunt plãcute ºi pe care le suportaþi greu, ºi veþi vedea cã nu se
poate sã nu cãpãtaþi înþelegere faþã de ele ºi sã nu le iubiþi.

Câteva sfaturi referitoare la copii

Fiþi atenþi la modul în care le vorbiþi

Adulþii nu dau suficientã atenþie modului în care se adreseazã copiilor. Unii îi trateazã ca pe niºte incapabili,
niºte rãufãcãtori, niºte idioþi, ºi copiii, sugestionaþi, hipnotizaþi, devin, dupã un timp, într-adevãr proºti ºi incapabili.
Trebuie sã ºtiþi: cuvântul este puternic, acþioneazã ºi cã, ceea ce le spuneþi copiilor, poate avea o influenþã foarte
dãunãtoare asupra lor, sã-i blocheze sau sã-i sperie. Deseori adulþii - pãrinþii, educatorii - sunt aceia care îi distrug pe
copii. Pentru a se face ascultaþi, pentru ai face sã lucreze sau sã stea cuminþi, de ce este nevoie sã fie speriaþi cu bau-bau,
cu lupul, cu poliþia sau cu altele de acest fel? În decursul întregii lor existenþe, aceºti copii se vor putea simþi ameninþaþi,
în pericol ºi vor deveni o bunã clientelã pentru psihanaliºti. Sunt multe lucruri pe care adulþii trebuie sã le corecteze, în
atitudinea lor faþã de copii.

O metodã pentru a le dezvolta calitãþile

Pentru a fi niºte buni educatori, pãrinþii trebuie sã se gândeascã la toate calitãþile ºi virtuþile care zac în sufletul
ºi spiritul copilului lor. În loc sã se mulþumeascã sã-i administreze copilului o pereche de palme sau douã la fund, pentru
a-l învãþa minte sã nu mai repete anumite prostii, ei ar trebui sã se concentreze asupra scânteii divine din copilul lor, sã
facã toate eforturile pentru a o dezvolta ºi astfel, mai târziu, acest copil va face minuni. ªi chiar atunci când copilul doarme,
ei pot sta pe marginea patului lui, mângâindu-l cu blândeþe, fãrã sã-l trezeascã, ºi sã-i vorbeascã în ºoaptã despre toate
calitãþile minunate pe care ei doresc ca copilul sã le manifeste mai târziu în viaþã.
Ei vor introduce, astfel, în subconºtientul lui, elemente preþioase care, peste ani, când el le va descoperi, îl vor apãra de
multe greºeli ºi pericole.

Creaþi în jurul lor o atmosferã armonioasã

Pentru a educa un copil nu este suficient sã-l trimiteþi la ºcoalã, fie ea ºi cea mai bunã. Dacã acasã li se oferã
copiilor spectacolul certurilor, al minciunilor ºi al necinstei , cum îºi închipuie aceºti pãrinþi cã vor educa copilul? S-a
observat cã un sugar se poate îmbolnãvi ºi poate prezenta tulburãri nervoase din cauza certurilor dintre pãrinþi, chiar fãrã
sã fi fost prezent. Cãci aceste certuri creazã în jurul copilului o atmosferã de dizarmonie pe care copilul o resimte, pentru
cã el este încã foarte legat de pãrinþi. Sugarul nu este conºtient, dar corpul sãu eteric resimte ºocurile.
Vedem unii pãrinþi care se poartã faþã de copii lor într-un mod atât de ciudat, încât ne întrebãm dacã într-adevãr
ei îºi iubesc copiii. Bineînþeles cã ei vor rãspunde afirmativ. Dar nu este aºa; dacã i-ar iubi cu adevãrat, ºi-ar schimba
comportamentul, ar încerca mãcar sã-ºi îndrepte anumite slãbiciuni care se reflectã cu consecinþe negative asupra copiilor.
Atâta vreme cât nu fac aceste eforturi, ei nu-ºi iubesc copii cu adevãrat.

Oferiþi-le o imagine fãrã cusur

În orice situaþie, adulþii trebuie sã se dovedeascã fãrã cusur în faþa copiilor, sã nu aibã slãbiciuni sau defecte.
Când adulþii (pãrinþi, educatorii) lasã sã se întrevadã slãbiciunile lor, copii sunt tulburaþi, dezorientaþi, cãci nu mai au
nimic solid de care sã se agaþe. În mod instinctiv, copiii cautã întotdeauna sã se sprijine pe fiinþe care întrupeazã
dreptatea, nobleþea, puterea, ei toþi poartã în ei o nevoie instinctivã de dreptate ºi de adevãr, ºi, atunci când constatã cã
adulþii care se ocupã de ei comit o acþiune reprobabilã, ceva în ei se deregleazã. Copilului care se simte mic, slab, îi place
sã aibe deasupra lui o autoritate infailibilã, care îl protejeazã. El este neºtiutor în toate, dar ºtie cã este slab; de aceea are
nevoie de protecþie ºi se aciuieºte în braþele mamei pentru a-i simþi cãldura.
El nu cautã sprijinul numai în plan fizic, ci ºi în plan psihic. De aceea, atunci când un copil înþelege ca mama sa, tatãl
sãu, pãrinþi sau profesorii, nu sunt la înãlþimea sarcinii pe care o au, el se simte pierdut, sau se revoltã... Aceasta este
originea multor tragedii în familie, sau în societate.

Condiþiile pentru ca o corecþie sã fie beneficã

Este de preferat sã nu bateþi niciodatã copilul. În mod cu totul excepþional, dacã într-adevãr o meritã, o palmã
sau o bãtaie la fund nu-i face rãu, dar atenþie!... Nu pãlmuiþi niciodatã un copil când sunteþi furioºi, cãci veþi lãsa în
memoria lui o impresie de urã, de rãutate, de injustiþie, în timp ce, de fapt, pentru a-l educa, el trebuie sã simtã ca sunteþi
drept ºi, tocmai de aceea, îi aplicaþi corecþia. Dacã sunteþi în situaþia de a aplica o corecþie unui copil, fiþi atenþi la
privirea voastrã. În ea nu trebuie sã se citeascã nici furie, nici ostilitate, nici vreun alt sentiment negativ, cãci copilul va
uita repede palma sau bãtaia la fund, dar niciodatã ceea ce a citit în privirea voastrã. Deseori, adulþii bat copiii pentru cã
sunt exasperaþi, sau pentru cã au ajuns la capãtul rãbdãrii: este o reacþie foarte proastã. Palmele sau bãtaia la fund nu
trebuie sã se datoreze enervãrii pãrinþilor - enervarea nefiind un sentiment pedagogic -, ci dorinþei de a-i face pe copii sã
înþeleagã, spre binele lor, cã existã anumite reguli ce trebuie respectate.

Puterea cuvântului dezinteresat

Câþi oameni nu sunt aceia care, dupã ce au desfiinþat pe cineva prin criticã ºi reproºuri, pretind: “Dar eu am spus
toate acestea spre binele lui, vroiam sã-l ajut, am fost sincer, atâta tot!” În realitate, ei simþeau pur ºi simplu nevoia sã-ºi
verse iritarea, nemulþumirea, ºi au gãsit drept pretext sinceritatea. De ce, sub imperiul furiei, devenim deodatã sinceri?
Puteþi sã aduceþi toate argumentele pe care le doriþi: dar atâta vreme cât mobilurile voastre nu vor fi cu adevãrat
dezinteresate, spirituale, ceea ce veþi spune nu va produce niciodatã efecte bune. Cuvintele voastre nu vor fi cu adevãrat
puternice ºi benefice, decât în ziua în care veþi fi pe deplin stãpâni pe gândurile ºi sentimentele voastre; altfel, oricare ar fi
bunele voastre intenþii de a-i ajuta pe ceilalþi, nu numai cã nu le sunteþi de ajutor, ci, dimpotrivã, le veþi dãuna îi veþi
rãtãci.

Aprofundaþi un Adevãr înainte de a vorbi despre el

În Viaþa spiritualã existã o regulã care cere ca, atunci când primim un Adevãr, sã începem prin a-l trãi, înainte de
a-l predica celor din jurul nostru. Da, aceasta este o regulã foarte importantã care trebuie reþinutã. Un Adevãr trebuie
experimentat ºi exersat, iar atunci când a devenit “carne ºi os” în voi, când a fuzionat cu voi, nimic în lume nu mai poate
sã facã sã-l pierdeþi. În timp ce, dacã începeþi sã vorbiþi în dreapta ºi stânga despre un Adevãr pe care tocmai l-aþi aflat,
el vã va pãrãsi: l-aþi expus pe tarabã la piaþã, nu vã mai aparþine ºi sunteþi din nou slabi ºi nefericiþi. Trebuie, deci, sã
începeþi prin a-l þine în voi pentru ca sã vã aducã forþã ºi sã vã ajute sã învingeþi încercãrile la care veþi fi supuºi. Din
acel; moment, el nu vã va mai pãrãsi.
Atâta timp cât nu aþi trãit ºi nu aþi experimentat un Adevãr, el nu face parte din voi; de aceea, el vã poate pãrãsi
ºi va trebui sã luptaþi ºi sã suferiþi pentru a-l regãsi. Trebuie, deci, sã-l pãstraþi un anumit timp, sã trãiþi cu el pentru a-l
face sã fie al vostru; de atunci încolo, nu numai cã nu vã va pãrãsi, dar când îl veþi împãrtaºi celorlalþi, el va avea o
asemenea forþã, o asemenea putere, datoritã sinceritãþii exprimãrii voastre, încât veþi reuºi sã îi convingeþi. Timbrul vocii
voastre, emanaþiile care vor ieºi din voi, vor fi cu adevãrat convingãtoare, cãci aþi pãstrat vreme îndelungatã în voi acel
Adevãr, ºi prin aceasta l-aþi întãrit.

Începeþi prin a deveni voi înºivã mai înþelepþi

Oamenii sunt obiºnuiþi sã observe mereu slãbiciunile ºi imperfecþiunile celorlalþi, dar niciodatã pe cele proprii.
Ei pretind celorlalþi inteligenþã, bunãtate, cinste fãrã a-ºi pune întrebarea cum sunt ei. Dacã sunt atât de puþini oameni
perfecþi în lume, aceasta se datoreazã faptului cã toþi gândesc la fel: toþi aºteaptã eforturi din partea celorlalþi, ei înºiºi
putând foarte bine sã rãmânã aºa cum sunt. Ei bine, consecinþele acestei atitudini sunt foarte dãunãtoare, ºi, mai ales, în
cazul celor al cãror rol, sau meserie, este de a se ocupa de alþii.
Sã luãm, bunãoarã, cazul pãrinþilor: ei se ocupã de copii lor, ºi este bine aºa, este datoria lor; dar oare au ºtiut,
mai întâi, sã se ocupe de ei înºiºi, înainte de a se ocupa de copii lor? Nu, au trãit cum a dat Dumnezeu, dar au lãsat
dezordinea sã se instaleze în ei ºi acum, deformaþi sau chiar dãrâmaþi, se cred capabili de a-ºi educa copiii! Faptul cã
copiii lor primesc exemplul unui comportament deplorabil, care va influenþa negativ psihicul ºi chiar sãnãtatea lor, asta n-
are nici o importanþã. Câþi oameni nu se cãsãtoresc decât pentru cã singuri se plictiseau, ºi apoi, când au copii, se trezesc
în faþa unor probleme de nerezolvat.
 Înainte de a vrea sã-i educaþi pe ceilalþi, ocupaþi-vã de propria voastrã educaþie; altfel, este ca ºi cum aþi vrea sã
ºtergeþi o micã patã de pe faþa cuiva, dar având mâinile negre de cãrbune: îl murdãriþi ºi mai tare. Toþi cei care se apucã
sã-i lumineze ºi sã-i facã pe ceilalþi mai înþelepþi, fãrã ca ei înºiºi sã fie luminaþi, nu fac altceva decât sã-i dezorienteze.
Lãsaþi-i, deci, în pace pe ceilalþi ºi preocupaþi-vã doar de propria voastrã îmbunãtãþire. De ce sã vã pierdeþi
timpul jelindu-vã asupra imperfecþiunilor umanitãþii? Nu vã mai preocupaþi de ea; ocupaþi-vã de propria voastrã
perfecþionare: din acel moment nu veþi mai fi copleºiþi de atâtea griji, nu vã veþi mãcina, ci vã veþi accelera evoluþia,
pentru cã vã veþi concentra asupra perfecþionãrii voastre.
Credeþi-mã, lãsaþi-i pe ceilalþi sã facã ce cred, iar voi lucraþi asupra voastrã. Voi sunteþi cei care trebuie sã
progresaþi, cei care trebuie sã fiþi exemple. Nu veþi reuºi sã-i faceþi pe oameni mai înþelepþi nici cu cele mai frumoase
discursuri, dar, dacã veþi fi voi înºivã un exemplu, ei vã vor urma chiar fãrã voia lor. De aceea, în loc sã aºteptaþi mereu
ca sã fie armonie în familia voastrã, în anturajul vostru, la slujba voastrã, ºi sã plângeþi cã ea nu existã, începeþi prin a o
crea înãuntrul vostru. Când ceilalþi vor simþi cât de mult v-aþi schimbat, vor fi obligaþi sã se schimbe ºi ei, cãci este
contagios, este magic; o fiinþã care lucreazã sincer asupra sa degajã asemenea forþe încât determinã anturajul sãu sã
procedeze la fel.
Trebuie sã cunoaºteþi natura oamenilor, sã ºtiþi ceea ce sunt ºi sã nu vã preocupaþi prea mult de acea laturã a lor
care vã inspirã semtimente negative. Cãci, existã o corespondenþã între ceea ce ne preocupã ºi stãrile în care ne aflãm.
Dacã vã lãsaþi pradã sentimentelor negative faþã de ceilalþi, nu vã miraþi când vã veþi simþi prost dispuºi: nu este nimic
de mirare. Pentru a nu fi niciodatã zdruncinaþi, tulburaþi, descurajaþi, trebuie sã vã bazaþi numai pe activitatea depusã în
interiorul vostru.

Soarele, model de perfecþiune

Dacã aveþi un prieten pentru care nutriþi respect ºi admiraþie, frecventându-l, veþi recepþiona, chiar fãrã voia
voastrã, unele dintre calitãþile sau defectele lui. Sfârºim, întotdeauna, prin a semãna fiinþelor sau lucrurilor pe care le
iubim sau admirãm; aceasta este o lege. În mod similar, dacã veþi lua obiceiul de a privi în fiecare dimineaþã Soarele,
minunându-vã de generozitatea lui, de puterea lui, de toatã viaþa care izvorãºte din el, veþi simþi, cu timpul, unele
schimbãri ce se vor produce în voi, de parcã o parte din lumina, din cãldura ºi din viaþa lui pãtrunde în voi. Soarele este
imaginea perfecþiunii, ºi, dacã îl veþi lua ca model, dacã, asemenea lui, veþi dori sã fiþi luminoºi, plini de cãldurã ºi
dãtãtori de viaþã, într-adevãr vã veþi transforma. Evident cã niciodatã nu veþi ajunge sã fiþi la fel de luminoºi, de plini de
cãldurã ºi de viaþã ca ºi Soarele, dar, numai dorinþa de a dobândi aceste calitãþi, vã va proiecta în sferele cereºti ºi veþi
reuºi, într-adevãr, sã faceþi minuni.
Pentru a avea o influenþã beneficã asupra oamenilor, trebuie sã intraþi în fiecare zi în contact cu Soarele pentru a
primi câteva particule noi, pe care le veþi transmite celor din jurul vostru. Soarele este singurul care vã poate dãrui ceea ce
aveþi nevoie pentru a putea ajuta ºi iubi oamenii. Cât timp nu vã veþi concentra asupra acestui model de cãldura ºi de
luminã, veþi fi pradã manifestãrilor naturii voastre inferioare. Priviþi ce se întâmplã în lume: nu vedeþi decât oameni care
vor sã profite de pe urma celorlalþi, sã-i supunã, sã-i zdrobeascã. Nu e nimic de laudã! În timp ce în Soare, aveþi imaginea
unei fiinþe generoase, care radiazã ºi, prin aceasta, sunteþi influenþat, chiar dacã admitem cã el nu este o fãpturã
inteligentã ºi raþionalã în sensul pe care îl înþelegem noi, totuºi, contactul cu cãldura ºi cu lumina sa, vã vor inspira
sentimente de fraternitate faþã de ceilalþi: generozitate, bunãtate, rãbdare.
Deci, luaþi Soarele ca model. În timpul zilei, supravegheaþi-vã ºi analizaþi-vã punându-vã întrebarea: “Oare
acum radiez ºi propag luminã? Oare încãlzesc ºi deschid inimile celorlalte fiinþe? Oare le aduc viaþã?” Da, în fiecare clipã
a unei zile puneþi-vã aceste întrebãri, cãci aici aveþi cheia perfecþiunii voastre.

Secretul adevãratei psihologii

Dacã oamenii sunt slabi psihologi, aceasta este din cauzã cã sunt mereu preocupaþi de propia lor persoanã. Ei
sunt ca legaþi la ochi de cãtre valul naturii lor inferioare, care îi împiedicã sã distingã ceea ce se petrece în capul sau în
inima celorlalþi. Chiar ºi atunci când iubesc pe cineva, valul îi împiedicã sã vadã; astfel, rãmân surprinºi când, dintr-o
datã, constatã transformãrile produse în soþia lor, soþul lor, copii lor, prietenii lor, transformãri pe care nu le-au prevãzut
ºi a cãror apropiere n-au simþit-o. Numai cel care ºi-a dominat natura inferioarã ºi a devenit capabil de a uita propiile
interese poate, într-adevãr, sã-i cunoascã ºi sã-i înþeleagã pe ceilalþi.
Iatã o metodã pentru a reuºi sã ieºiþi din limitele conºtiinþei voastre individuale. Folosiþi-vã imaginaþia ºi
proiectaþi-vã foarte sus, pentru a intra în legãtura cu Fiinþa care îmbrãþiºeazã totul, care poartã în Sine toate fãpturile ºi
pe care le hrãneºte. Întrebaþi-vã cum vede El viitorul umanitãþii, ce proiecteazã El pentru ea, pentru evoluþia ei. Atunci
când veþi încerca o apropiere de aceastã Fiinþã nemãsurat de mare ºi de luminoasã, în subconºtientul, conºtientul ºi
supraconºtientul vostru se vor produce niºte lucruri care vã vor provoca experienþe ºi senzaþii de nedescris. Trebuie sã
repetaþi acest exerciþiu pânã veþi ajunge sã simþiþi cã vã topiþi în acest Ocean de
Luminã care este Dumnezeu. ªi când aceastã practicã a devenit pentru voi un obicei ºi când veþi ajunge sã simþiþi
momente de împlinire prin comunicarea cu fiinþele cele mai elevate, atunci veþi putea începe sã coborâþi în conºtiinþa
oamenilor, pentru a învãþa sã-i cunoaºteþi, pentru a simþi nevoile lor, suferinþele lor, fãcând, astfel, o muncã constructivã
pentru întreaga umanitate.
Dincolo de aparenþele oamenilor, cãutaþi sufletul ºi Spiritul lor

Învãþaþi sã priviþi toþi bãrbaþii ºi toate femeile cu un sentiment sacru ºi, dincolo de veºmintele lor, de forma
trupului sau a feþei lor, veþi descoperi sufletul ºi Spiritul lor care sunt fii ºi fiice ale lui Dumnezeu. Dacã veþi ºti sã vã
opriþi asupra sufletului ºi Spiritului lor, toate fãpturile pe care le-aþi neglijat, le-aþi pãrãsit, le-aþi dispreþuit, vã vor pãrea
deosebit de preþioase. Cerul însuºi le-a trimis pe Pãmânt deghizate, El le considerã ca pe niºte comori, ca pe receptacule
ale Divinitãþii. Deci, la toate fiinþele pe care le întâlniþi, luaþi mai puþin în considerare aparenþa fizicã, averea, situaþia,
instruirea, ºi mai mult sufletul ºi Spiritul, cãci, altfel, nu veþi ajunge niciodatã sã cunoaºteþi esenþialul. Spuneþi-vã cã
pânã ºi cei care aici se prezintã sub formã de cerºetori sunt, în realitate, în ochii Domnului care i-a creat, prinþi ºi
prinþese.

Iubiþi fãrã a-i pune în pericol pe ceilalþi

Atunci când iubiþi o fiinþã, în loc sã vã agãþaþi în mod egoist de ea, propuneþi-vã sã o conectaþi la Ceruri, sã o
conectaþi la Izvorul nesecat al Vieþii pentru ca, neîncetat, sã se poatã alimenta ºi regenera. Nu este nimic mai important
decât sã ºtii cum sã iubeºti.
Dacã doriþi fericirea ºi împlinirea fiinþei iubite, încercaþi sã vã gândiþi mai puþin la voi, cãci riscaþi sã o antrenaþi în
regiunile inferioare ale poftelor ºi ale dorinþelor voastre. Dragostea nu însemneazã a atrage o fiinþã cãtre sine, ci, din
contrã, este dorinþa de a se depãºi pe sine, prin dorinþa de a face ceva mãreþ pentru celãlalt, ºi nu existã nimic mai mãreþ
decât a-l conecta la Izvor.
Apropiaþi-vã de fiinþa iubitã, priviþi-o, îmbrãþiºaþi-o, ºi imaginaþi-o în Ceruri, alãturi de Mama divinã, sau de
Hristos, de Tatãl ceresc, sau de Sfântul Duh... ªi chiar dacã nu sunteþi atât de intimi pentru a o lua în braþe, încercaþi sã o
conectaþi cu gândul la Izvorul Luminii; doriþi-i sã înþeleagã noua Viaþã, doriþi-i sã trãiascã în liniºtea ºi pacea din care
nu a gustat încã vreodatã. Faceþi în aºa fel încât iubirea voastrã sã contribuie la deschiderea ºi împlinirea fiinþelor pe care
le iubiþi.

Iubiþi fãrã a vã pune în pericol

Iubirea este o Forþã care lucreazã ºi vã transformã, fãcându-vã asemãnãtori celui pe care îl iubiþi. Dacã iubiþi o
fiinþã egoistã, vulgarã, necinstitã, rea, una câte una slãbiciunile sale pãtrund în voi ºi sfârºiþi prin a-i semãna. Dar dacã vã
concentraþi asupra Domnului, dacã-i dãruiþi iubirea voastrã cu convingerea cã este imensitatea, un Ocean de Luminã ºi de
Viaþã, puþin câte puþin conºtiinþa voastrã se lãrgeºte, se lumineazã ºi Viaþa divinã începe sã circule prin voi. Învãþaþi,
deci, sã iubiþi. Bineînþeles cã este permis, chiar necesar, sã iubiþi toþi oamenii. Dar, pentru a nu coborî la nivelul
slãbiciunilor lor, este nevoie sã-l iubiþi mai întâi pe Dumnezeu. Cel ce îl iubeºte pe Domnul, poate iubi pe oricine, pentru
el nu vor mai fi pericole; Iubirea divinã îl va întãri ºi îl va susþine deasupra pericolelor.
Când un salvator se aruncã în apã pentru a scãpa un om de la înec, el îi dã picioarele pentru a se agãþa de ele; dar
dacã celãlalt vrea sã-l apuce de mâini, este obligat sã-l loveascã în cap, pentru a-l face sã-ºi piardã cunoºtinþa; doar aºa îl
poate salva, altfel se înneacã amândoi. La fel sã faceþi ºi voi, pãstraþi-vã braþele pentru Dumnezeu ºi lãsaþi-vã picioarele
oamenilor! Nu le dãruiþi toatã iubirea voastrã cãci vã veþi pierde odatã cu ei. Câþi nu sunt cei care iubesc pe oricine,
oricând, oricum ºi apoi afirmã cã iubirea aduce toate nenorocirile. Nu, niciodatã! Neºtiinþa lor în privinþa iubirii este
pricina nenorocirilor, nu iubirea, cãci Iubirea este Dumnezeu ºi Dumnezeu nu aduce niciodatã Rãul. Dar trebuie mai întâi
sã-l iubiþi pe Dumnezeu, sã vã împregnaþi cu vibraþiile Sale, ºi abia apoi veþi putea sã-i iubiþi ºi sã-i ajutaþi pe ceilalþi
fãrã pericol. Din moment ce sunteþi conectaþi la Izvor, puteþi sã vã dãruiþi forþele fãrã sã slãbiþi, cãci Apa în voi se
reînnoieºte permanent. Dar, dacã tãiaþi aceastã legãtura, cum rezervele voastre nu sunt nelimitate, vã veþi epuiza curând.

Numai îmbogãþindu-vã în preajma Domnului puteþi ajuta celelalte fãpturi

Nu pãrãsiþi niciodatã Cerul, indiferent pentru cine, copil, soþie, soþ, cãci numai fiind legaþi de Ceruri puteþi sã-i
ajutaþi. Veþi spune: “Dar ce rãu este în a-þi consacra timpul muncii, soþiei, copiilor, prietenilor?” O, nici un rãu, evident,
este foarte bine sã vã manifestaþi ca un om al datoriei, serios ºi conºtiincios. Dar nu într-atât încât sã uitaþi de Ceruri.
Sentimentalismul, ataºamentul orb nu vã vor conduce nicãieri.
Cum reacþioneazã, într-un caz de forþã majorã, un tatã care îºi iubeºte cu adevãrat familia? El are curajul de a o
pãrãsi, pentru o vreme, pentru a pleca în strãinãtate sã câºtige bani. În timp ce altul, care nu are aceeaºi dragoste, n-are
curajul de a pleca. Deci, vedeþi, în aparenþã primul ºi-a pãrãsit familia, dar a fãcut-o pentru a-i ajuta: el a plecat în
strãinãtate sã câºtige bani, iar la reîntoarcerea sa toþi vor fi fericiþi; în timp ce acela care n-a vrut sã-ºi pãrãseascã familia,
o þine în sãrãcie ºi pe el de asemenea.
ªi acum, sã interpretãm. Cel ce-ºi iubeºte cu adevãrat soþia sau soþul, copii, prietenii, ºtie sã-i pãrãseascã din când
în când pentru a “merge în strãinãtate”, Adicã în Lumea divinã, unde va aduna comori, iar la revenire va împãrþi tuturor
daruri. În timp ce acela care nu înþelege, va rãmâne mereu cu familia sa, dar ce-i va putea dãrui? Nu prea mare lucru,
câteva mãrunþiºuri, câteva coji de pâine mucegãite rãmase prin dulapuri. ªi cât timp trebuie sã rãmânem în strãinãtate?
Asta depinde: poate o jumãtate de orã, o orã, poate o zi întreagã... Singura iubire adevãratã este cea care aduce fiinþelor
tezaurul curat al Cerului.

Circulaþia iubirii

Nu vã mai preocupaþi sã aflaþi dacã cel pe care îl iubiþi este, în acelaºi timp, ºi cel care vã iubeºte. De ce? Pentru
cã iubirea circulã, ea trece de la unul la altul: o primim ºi trebuie sã o dãm mai departe. Ceea ce îi dãruiþi fiinþei iubite, ea
dãruieºte mai departe, la rândul ei, celei pe care o iubeºte, ºi se formeazã astfel un lanþ, un curent care porneºte de la voi ºi
revine la voi prin mii de alte fiinþe.
Pentru a înþelege mai bine aceastã idee, este suficient sã ne imaginãm cã toþi suntem alpiniºti pe o aceeaºi
coardã. Trebuie ca fiecare sã urce iar coarda sã rãmânã mereu întinsã. Dacã îi veþi spune celui dinaintea voastrã: “Te
iubesc, întoarce-te ºi uitã-te la mine” împiedicaþi urcarea întregii coloane. Sã te întorci pentru a merge cãtre celãlalt,
însemneazã a da înapoi, însemneazã sã destinzi coarda, sã-i împiedici pe cei care sunt înaintea ta sã-ºi continue urcuºul ºi
pe cei din spate sã-ºi continue drumul.
Fiecare trebuie sã meargã în sens unic, în sensul deplasãrii întregului lanþ. Nu avem voie sã ne oprim pentru a ne privi ºi a
ne vorbi; trebuie sã urcãm cãtre înãlþime, continuu, fãrã pauze, fãrã slãbiciuni.

Iubirea poartã în ea rãsplata

Inima noastrã trebuie sã fie plinã de iubire pentru oameni pentru cã ei sunt, cu toþii, fraþii noºtrii. Trebuie sã ne
gândim la ei ºi sã îi ajutãm fãrã a ne aºtepta nici la cea mai micã recompensã, cãci, în realitate, avem deja rãsplata: aceastã
deschidere interioarã, aceastã cãldurã care ne copleºeºte atunci când iubim. Aceasta este o mare rãsplatã ºi nu existã în
toatã viaþa alta mai mare.
Aºteptaþi mereu sã fiþi rãsplãtiþi pentru ceea ce aþi fãcut? Aceasta dovedeºte, din partea voastrã, o proastã
înþelegere a lucrurilor. Cel care a înþeles secretul iubirii nu aºteaptã nimic; el dãruieºte gratuit. ªi pentru cã el trãieºte
permanent în împlinire ºi în bucurie, el radiazã, ºi astfel câºtigã încrederea multor prieteni. Unde aþi putea gãsi o rãsplatã
mai mare ca aceasta?

Cel ce ºtie sã se deschidã cãtre ceilalþi nu este niciodatã singur

Câþi oameni nu se plâng de singurãtate! Cu toate cã în jurul lor sunt o mulþime de persoane, ei se plâng de
singurãtate. În realitate, ceea ce îi izoleazã este atitudinea lor: nu ºtiu sã se deschidã, nu ºtiu sã iubeascã, nu ºtiu sã spunã
douã cuvinte de încurajare sau de consolare, nu ºtiu sã dãruiascã; aºteaptã mereu ca ceilalþi sã fie cei care vin spre ei. Dar
ceilalþi sunt, de obicei, foarte ocupaþi, au propiile lor griji ºi probleme, au preocupãrile lor... Aºa cã nu auzim decât
plângeri: “Nimeni nu vine sã mã vadã, nimeni nu mã iubeºte, nimãnui nu-i pasã de mine”. ªi, totuºi, de ce mereu ceilalþi
trebuie sã fie cei care iubesc ºi care se intereseazã de soarta lor? Dacã suferiþi de singurãtate, nu rãmâneþi cu mâinile în
sân fãrã sã faceþi nimic. În loc sã staþi retraºi
într-un colþ, mãcinaþi de gânduri, sã aºteptaþi atenþiile ºi dragostea celorlalþi, fiþi voi cei care faceþi primul pas, porniþi
voi cãtre ceilalþi. Nu existã nici un motiv pentru a vã simþi singuri când existã Iubire, când existã Luminã. Dacã vã
simþiþi singuri însemneazã cã v-aþi exilat singuri în afara Iubirii ºi a Luminii.
De câte ori nu am insistat pentru ca sã ieºiþi puþin din egocentrismul vostru ºi sã faceþi ceva ºi pentru ceilalþi.
Pãrinþii obiºnuiesc sã le spunã copiilor: “Nu fii prost, nu face tu primul pas, lasã-i pe ceilalþi sã vinã sã te caute”.
Bineînþeles cã se poate întâmpla sã vinã mereu ceilalþi sã-i caute, dar asta numai în cazul în care ei ºtiu sã fie utili. Dacã
vã veþi face brutari, oamenii vor veni sã caute pâine. Pentru a fi cãutaþi de oamenii, trebuie sã fiþi în stare sã le dãruiþi
ceva. Cel care nu are nimic de dat, nu atrage pe nimeni ºi rãmâne singur. Nu trebuie sã le reproºaþi celorlalþi cã nu vin
spre voi.
Schimbaþi-vã, fiþi plãcuþi ºi veþi vedea cum vor veni. Luaþi exemplul trandafirului înflorit: el rãspândeºte un parfum
minunat ºi toatã lumea se apropie de el sã-l miroasã, chiar albinele ºi fluturii, ºi asta pentru cã s-a deschis. Atunci voi de ce
rãmâneþi închiºi, fãrã parfum?

Prezenþa divinã este singura care poate umple cu adevãrat sufletul omenesc

Fiecare îºi doreºte sã întâlneascã o fiinþã alãturi de care sã poatã progresa pe calea vieþii cu încredere, o fiinþã cu
care sã-ºi poatã împãrtãºi unul celuilalt cele mai intime gânduri ºi emoþii. Dar nu este usor. În câte romane, filme, piese de
teatru, bãrbaþi ºi femei îºi istorisesc spaimele, suferinþele, provocate de imposibilitatea gãsirii unei astfel de fiinþe!
Aceasta se întâmplã din cauzã cã sufletul omenesc nu poate fi umplut, o datã pentru totdeauna, decât de cãtre Dumnezeu.
Cel ce vrea sã învingã singurãtatea, cel ce vrea sã simtã în fiecare zi cã este plin de o prezenþã fãcutã
numai din bucurie ºi fericire, trebuie sã se uneascã cu Dumnezeu.
Singurãtatea este o stare a conºtiinþei pe care au cunoscut-o ºi cei mai Mari Iniþiaþi. Iisus însuºi a trecut prin
acest tãrâm întunecat ºi pustiu atunci când a strigat: “Tatãl Meu, de ce M-ai pãrãsit?” Toþi vor cunoaºte, într-o zi, aceastã
singurãtate. De ce? Pentru cã nimeni nu-ºi poate dezvolta, cu adevãrat, credinþa, speranþa ºi iubirea atunci când este
fericit, satisfãcut, înconjurat de prieteni, ci doar atunci când este singur ºi pãrãsit în interiorul sãu, cãci nu existã alt mijloc
pentru a putea traversa singurãtatea decât acela de a te sprijini pe Fiinþa care susþine toate lucrurile. Trebuie sã crezi în
acea Fiinþã nemuritoare, sã O iubeºti, sã speri în Ea.

Traversarea pustiului

Se întâmplã în Viaþa spiritualã sã te simþi înãuntrul tãu de parcã ai traversa regiuni pustii, lipsite de viaþã: nu
mai ai chef de nimic, totul devine lipsit de farmec, totul pare strãin. Aceasta este starea cea mai gravã în care se poate afla
un spiritualist.
Nu sã te îmbolnãveºti este cel mai grav, nici sã nu ai bani sau sã ai o nereuºitã, ci sã nu mai simþi iubire, elan, credinþã. ªi
cum aceasta se poate întâmpla oricui, trebuie sã ºtiþi sã faceþi faþã acestei situaþii.
Chiar în plin pustiu trebuie sã fiþi capabili sã spuneþi: “Doamne, Dumnezeule, sunt în mâinile Tale, Tu eºti cel
care mi-ai ales calea ºi, indiferent dacã pe ea existã apã sau nu, eu merg pe ea, cãci sunt în slujba Ta. Te iubesc Doamne,
ajutã-mã!” Asta este, nu trebuie sã acceptaþi sã vã pierdeþi atât de uºor credinþa ºi iubirea, ci sã continuaþi cu ºi mai mult
zel, iar credinþa voastrã sã fie de douã ori mai puternicã. Este singura voastrã salvare. Nu vã opriþi cu impresia cã v-aþi
rãtãcit în pustiu, strãduiþi-vã sã mergeþi mai departe, cãci veþi gãsi, cu siguranþã, un fruct sau apã; chiar ºi în mijlocul
unui pustiu existã o oazã. Continuaþi sã mergeþi pânã veþi gãsi în interiorul vostru o oazã cu Apã, care vã va da
posibilitatea de a vã continua drumul. Aceastã Apã este umilinþa, este iubirea.

Puritatea permite legãtura cu Lumea divinã

Vã plângeþi cã cerul este surd, crud ºi cã nu rãspunde chemãrilor voastre... De fapt, voi vã aflaþi scufundaþi în
Lumea divinã ºi dacã, totuºi, vã simþiþi atât de izolaþi, despãrþiþi de Ea, aceasta este din cauzã cã, prin gândurile ºi
sentimentele voastre inferioare, v-aþi creat înveliºuri opace care, asemenea unui ecran, vã împiedicã sã mai comunicaþi cu
Ea. Dacã veþi lua hotãrârea sã lucraþi asupra voastrã înºivã, sã vã curãþaþi, sã vã purificaþi corpurile subtile pentru a le
reda receptivitatea ºi sensibilitatea, veþi descoperi cã nu existã nimic care sã vã separe de Cer.
Pentru un spiritualist, este deosebit de important sã ºtie cum sã elimine impuritãþile din organismul sau psihic;
tocmai de aceea exerciþiile de purificare trebuie sã ocupe un loc important în viaþa sa, ºi nu numai cele de purificare
fizicã: respiratorii, abluþiuni, post, etc., ci ºi cele de purificare prin mijloace spirituale: concentrarea, rugãciunea. Prin
aceste exerciþii, el introduce în el o substanþã care dezagregã toate elementele strãine ºi nocive, dã posibilitate Vieþii
divine sã înceapã sã circule prin el.
De aceea, în fiecare zi, o datã, de douã ori, gândiþi-vã la curãþie, la purificare. Faceþi loc Apei sã circule prin voi, Apei
pure din Ceruri. Aceastã Puritate vã va aduce nu numai toate binecuvântãrile, dar prezenþa voastrã va fi folositoare ºi
celorlalþi: veþi face bine tuturor fãpturilor pe care le veþi întâlni, le veþi lumina ºi le veþi pune ºi pe ele în contact cu
Cerul.

Cerul nu rãspunde decât la semnale luminoase

Pentru a atrage Spirite divine ºi a le trezi dorinþa de a vã veni în ajutor, trebuie ca viaþa pe care o duceþi sã fie în
acord cu Legile divine. Altfel, ele îºi închid ochii, îºi astupa urechile, nu vãd ºi nu aud nimic, vã lasã sã vã spargeþi singuri
capul.
Le puteþi atrage atenþia asupra voastrã numai prin felul vostru de a trãi. Ele trebuie sã vadã semnalele, Lumina
care tâºneºte. Numai atunci când, zãrind din depãrtare o fiinþã din a cãrei inimã, suflet ºi Spirit tâºnesc zilnic scântei ºi
focuri de artificii, minunat colorate, ele îºi spun: “Ia te uitã, ce sãrbãtoare este acolo; hai sã mergem ºi noi!” ºi se apropie,
le cade dragã acea fiinþã ºi, adesea, îºi fac lãcaºul în ea pentru a-i fi de ajutor ºi, atunci, totul devine uºor acelei fiinþe. Iatã
de ce meritã sã vã schimbaþi felul de viaþã: pentru a atrage ajutorul ºi chiar prezenþa tuturor acestor
Spirite luminoase care vor veni sã vã ajute în munca voastrã spiritualã.

Recunoºtinþa, cheia fericirii

Vã plângeþi: “Ah, cât sunt de nefericit!” “Bine, de acord, dar aþi mulþumit astãzi?” “Sã mulþumeºti cui ºi pentru
ce?” “Puteþi sã respiraþi ºi sã mergeþi?” “Da:” “Ei bine, mulþumiþi domnului, pentru cã existã oameni care nu pot nici sã
meargã, nici sã mãnânce, nici sã deschidã gura!” Sunteþi nefericiþi pentru cã niciodatã nu v-aþi gândit sã mulþumiþi.
Pentru a vã schimba starea, este mai întâi nevoie sã recunoaºteþi cã nu este nimic mai minunat decât faptul de a fi viu, de
a putea merge, a putea privi, a putea vorbi. ªtiþi voi câte miliarde ºi miliarde de Entitãþi, elemente ºi particule sunt puse în
joc pentru a putea menþine în viaþã un singur om? Nu vã daþi seama, ºi sunteþi mereu revoltaþi ºi nemulþumiþi.
Deveniþi recunoscãtori! De cum vã sculaþi mâine dimineaþã, mulþumiþi Cerului. Câþi oameni nu se mai trezesc deloc
dimineaþa sau se trezesc paralizaþi! Spuneþi: “Îþi mulþumesc, Doamne, pentru ca Tu mi-ai dat ºi astãzi viaþã ºi sãnãtate;
Doamne, voi împlini voia Ta!”
Însuºirile voastre, talentele voastre, virtuþile voastre sunt, de fapt, trimiºi ai Cerului care ºi-au fãcut lãcaº în voi
pentru a lucra. Trebuie sã deveniþi conºtienþi de acest fapt, cãci, în ziua în care deveniþi mândri de succesele voastre, ca ºi
cum tot meritul v-ar reveni vouã, într-un fel sau altul, aceºti prieteni se vor îndepãrta ºi veþi pierde acel talent sau acea
virtute. Câþi oameni nu ºi-au pierdut talentul din cauza orgoliului! În timp ce alþii, din contrã, ºi-au atras calitãþile sau le-
au amplificat prin umilinþa lor.
ªi când vã simþiþi fericiþi, încântaþi, fãrã sã aveþi vreun motiv deosebit, sã ºtiþi cã atunci aþi primit vizita
Fãpturilor cereºti. Dacã nu apreciaþi ceea ce ele fac pentru voi, veþi pierde aceastã stare. Pe urmã, degeaba vã veþi strãdui
sã le mai regãsiþi, s-a terminat, aceste fiinþe nu vã mai viziteazã, nu vã mai aruncã nici o privire, nu vã mai zâmbesc, nu
vã mai adreseazã nici un cuvânt, nu mai miºcã nici un deget pentru voi. Singurul lucru, care poate nemulþumi Spiritele
luminoase, este lipsa de recunoºtinþã. Le place sã fie apreciatã dragostea lor, generozitatea lor. Ele cunosc ºi chiar scuzã
defectele ºi slãbiciunile voastre, nu se împiedicã de ele; din contrã, ele spun: “O, sãracii, în ce hal sunt, trebuie sã-i
ajutãm!” Dar, dacã vãd cã nu le apreciaþi prezenþa, ele vã pãrãsesc. Nu pentru cã ar avea nevoie de aceastã recunoºtinþã,
dar dacã nu le apreciaþi, nu veþi putea niciodatã sã profitaþi, într-adevãr, din plin, de tot ceea ce ele ar putea sã vã
dãruiascã. Deci, nu uitaþi cel mai mare secret, cea mai importantã cheie pentru fericirea ºi promovarea voastrã, este
recunoºtinþa. Atâta vreme cât veþi aprecia darurile Sale, Cerul nu vã va pãrãsi.

A ºti sã scãpaþi de Rãu

Sã presupunem cã aþi pornit într-o plimbare prin pãdure ºi cã v-aþi rãtãcit, cã aþi pãrãsit drumul ºi cã aþi luat-o
pe un drum care v-a condus într-o regiune mlãºtinoasã, plinã cu muºte, viespi, þânþari ºi ºerpi. ªi, iatã-vã, dintr-odatã
ameninþaþi, asaltaþi, piscaþi... Ei bine, ce va trebui sã faceþi în aceastã situatie? Sã o luaþi la fugã, sã faceþi cale
întoarsã, în cãutarea drumului corect. Cum vreþi sã scãpaþi de toate aceste insecte ºi târâtoare? Singura cale este de a
pãrãsi þinutul lor. Tot aºa, dacã din nebãgare de seamã v-aþi rãtãcit în regiunile inferioare ale planului astral, populat de
Entitãþi rãufãcãtoare, care încep sã vã înþepe, sã vã muºte, grãbiþi-vã sã pãrãsiþi acele locuri.
În planul psihic al gândurilor, al emoþiilor, al sentimentelor, nu este recomandat de a zãbovi sub influenþa
curenþilor negativi, pentru cã este o zonã periculoasã, ºi este întotdeauna mai bine sã se evite confruntarea. Dacã zãboviþi
în întuneric, nu-l veþi învinge: el va fi cel învingãtor. Dacã zãboviþi în urã, ura este cea care vã va distruge. Dacã zãboviþi
în fricã, în senzualitate, în pasiuni, în rãutate, ele vã vor învinge, nu voi pe ele. De aceea trebuie sã le pãrãsiþi cât mai
degrabã.
În planul fizic ºi în planul psihic nu lucreazã aceleaºi legi. În plan fizic, trebuie sã daþi dovadã de voinþã, de
tenacitate, sã vã susþineþi punctul de vedere, deci sã nu cedaþi teren, ci sã vã angajaþi, sã luptaþi pentru a vã întãri; în
timp ce, în plan psihic, este mai bine sã nu vã opuneþi Forþelor ostile. Veþi întreba: “Dar cum sã scãpãm de ele?” Existã
atât de multe cãi! ªi una dintre cele mai eficiente este rugãciunea.

Rugãciunea, cel mai sigur adãpost

Rugãciunea este actul prin care ne ridicãm pânã la acea Lume plinã de Luminã unde Domnul a aºezat tot ceea ce
ne este de trebuinþã pentru echilibrul nostru, pacea noastrã, înflorirea noastrã. Se poate întâmpla ca Dumnezeu Însuºi sã
nu ºtie cã noi avem nevoie de ceva, ºi, de fapt, nici nu este necesar ca El sã ºtie: din moment ce totul ne-a fost pus la
îndemânã, þine numai de noi ca sã ne ridicãm ºi sã luãm toate cele de trebuinþã, pe care le cer inima ºi sufletul nostru, ºi
chiar sã ne refugiem acolo.
Sã luãm un exemmplu: cel din urmã. Sunteþi urmãriþi de vrãjmaºi ºi alergaþi, alergaþi pentru a scãpa de ei. ªi iatã
cum, cu sufletul la gurã, plini de colb, nimeriþi într-o adunare de oameni care tocmai mãnâncã, beau ºi se bucurã cu
cântece, dansuri, miresme... Nimeni nu va spune: “Hei, tu de colo, ce faci aici? Eºti un intrus, ieºi afarã!” Din contrã,
sunteþi bine primit, vi se dã cu ce sã vã spãlaþi, sã vã îmbrãcaþi ºi sunteþi invitat la ospãþ. Vrãjmaºii noºtri, în tot acest
rãstimp, au rãmas afarã la poartã ºi nu vã pot face nici un rãu... Ei bine, aceasta este rugãciunea: Alergaþi, alergaþi, ca sã
scãpaþi de curenþii dãunãtori, de Entitãþile rãufãcãtoare care vã persecutã ºi ajungeþi într-un loc unde Domnul se bucurã
în tovãrãºia Îngerilor, a Arhangelilor ºi a tuturor divinitãþilor. Domnul nu doreºte decât sã vã primeascã în mijlocul lor.
Puteþi rãmâne acolo oricâtã vreme doriþi; în acelaº timp, vrãjmaºii voºtri se vor retrage cu buzele umflate; apoi veþi putea
reveni la voi acasã, coplesiþi.
Deci, de aici înainte, când vã veþi simþi tulburaþi, nefericiþi, în loc sã mergeþi sã vã plângeþi în dreapta ºi
stânga, sã luaþi calmante sau excitante, încercaþi sã schimbaþi regiunea în care vã aflaþi, fãcând apel la acest mijloc
minunat ºi atât de folositor pe care Marii Iniþiaþi ne-au învãþat: rugãciunea. În situaþiile cele mai grele gândiþi-vã cã
nimic nu este definitiv ºi cã trebuie doar sã vã miºcaþi din acel loc. Da, sã vã miºcaþi din acel loc. Domnul nu va veni sã
vã caute acolo unde vã aflaþi, el nu va trage de voi ca sã vã scoatã din Infern ºi sã vã aºeze în Ceruri. Voi sunteþi cei care
trebuie sã vã strãduiþi pentru a vã ridica pânã la El.

Retrãiþi bucuriile spirituale

Când aþi reuºit sã atingeþi o stare bunã, este important sã ºtiþi cum sã procedaþi pentru ca sã o prelungiþi. În
realitate, când aþi trãit o stare de armonie, de împlinire, este ca ºi cum aþi gravat niºte amprente: ele rãmân în voi de
neºters. “Atunci, mã veþi întreba, de ce aceastã stare nu se menþine? De ce, în minutele urmãtoare ne simþim îngrijoraþi,
descurajaþi?” Pentru cã viaþa este o curgere continuã; momentele se succed, creându-vã mereu alte impresii, întâmplãri
noi, ºi, cum nu aþi fost suficient de vigilenþi, n-aþi ºtiut sã rãmâneþi pe aceleaºi amprente, v-aþi lãsat dus de alte idei, de
alte sentimente, de alte activitãþi ºi v-aþi pierdut pacea ºi bucuria. Dar, ceea ce trebuie sã ºtiþi, este cã amprentele stãrilor
pe care le-aþi trãit au rãmas undeva în voi, aºezate ca discurile sau benzile magnetice, în discoteca voastrã. În ziua în care
vã veþi aminti cã existã acolo o voce
minunatã care cântã melodii cereºti, veþi putea scoate ºi pune acel disc în aparatul din interiorul vostru, ºi iatã-vã din nou
încântaþi, entuziasmaþi: Veþi regãsi aceeaºi stare. Trebuie sã vã vinã în gând sã o faceþi... Trebuie sã derulaþi, sã
reascultaþi din nou aceste înregistrãri divine.
Bineînþeles cã în viaþã suntem deseori deranjaþi, traºi, împinºi, dar, credeþi-mã, în pofida acestora putem
restabili, regãsi ºi întreþine aceste stãri superioare de conºtiinþã. Aceasta þine de obiºnuinþã: sã trãim vigilenþi, cu atenþia
mereu îndreptatã cãtre Lumea divinã, începându-ne ziua, de dimineaþã, cu gândul de a înfãptui totul în acea zi având
gândurile îndreptate cãtre Cer.
Dacã vã veþi obiºnui sã vã mentineþi aceastã atitudine în tot cursul zilei, veþi vedea cã nimic nu va reuºi sã vã
clatine pentru multã vreme. Bineînþeles cã anumite evenimente ne pot întoarce pe dos, nu neg asta: o veste rea, o boalã,
un accident. Dar, dacã aþi luat obiceiul de a pãstra în voi stãrile bune, veþi trece peste aceste tulburãri mult mai repede,
cãci veþi înþelege cã Dumnezeu a dat atotputerea nu materiei, ci Spiritului din voi. Pãstraþi, deci, cu sfinþenie, ºi cât de
mult cu putinþã, toate trãirile voastre divine, cãci fiecare clipã trãitã este nemuritoare, o puteþi regãsi, ea s-a întipãrit în
voi ºi nimeni nu v-o poate lua.

Rãmâneþi de neclintit

Trebuie sã vã întâlniþi cu oamenii, sã trãiþi cu ei, sã-i iubiþi, dar cu grijã, ca sã nu le împãrtãºiþi slãbiciunile.
Dãruiþi-le câteva particule, câteva raze din inima ºi din sufletul vostru, dar fãrã ca sã pierdeþi nimic din idealul vostru,
fãrã sã faceþi concesii sau sã încãlcaþi Principiile spirituale, rãmânând mereu cinstiþi, drepþi, corecþi. Dovedind cã
sunteþi maleabili, trebuie sã rãmâneþi fermi ºi de neclintit în convingerile voastre.
Chiar ºi tãiat în bucãþele, un adevãrat slujitor al Domnului rãmâne de neclintit în iubirea sa ºi credinþa sa. Dar,
pentru a ajunge pânã aici, el trebuie sã posede cunoºtinþele ªtiinþei iniþiatice. Cel care îºi închipuie cã, fãrã aceste
cunoºtinþe, se poate arunca în vâltoarea vieþii ºi sã iasã de acolo teafãr, se înºalã. O sumedenie de lucruri vã pot ademeni,
rãtãci, vã pot dezechilibra! Dacã vã veþi supraaprecia forþele, veþi cãdea victimã ca ºi ceilalþi. Deci, instruiþi-vã,
dezvoltaþi-vã voinþa ºi, mai ales, strãduiþi-vã sã þineþi vii în voi toate adevãrurile Iniþiaþilor. Spuneþi-vã: “ªtiu cã eu nu
voi putea niciodatã sã scap de realitatea zilnicã, aºa cã trebuie sã fiu treaz; orice s-ar întâmpla, sã nu las sã se stingã
flacãra din mine, entuziasmul ºi speranþa”.
Agãþaþi-vã de aceste adevãruri: graþie meditaþiei ºi rugãciunii, luaþi câteva guri de oxigen ºi apoi mergeþi sã înfruntaþi
realitatea! În acel moment, veþi deveni, într-adevãr, tare ºi puternic.

Sã ºtiþi sã discerneþi dacã o persoanã exercitã o influenþã bunã asupra voastrã

Deseori, vã întâlniþi cu câte o persoana ºi nu ºtiþi dacã pentru voi este sau nu bine sã o frecventaþi. E foarte
simplu: dacã simþiþi cã în prezenþa ei vã simþiþi mai lucid, cã ea trezeºte în voi generozitatea ºi bunãtatea, dacã vã
stimuleazã în muncã, e bine sã continuaþi sã vã întâlniþi cu ea; indiferent ce vi se spune despre ea, ea vã face bine, ºi asta
conteazã. ªi, din contrã, dacã întâlnindu-vã mereu cu o persoanã constataþi cã totul se complicã în voi, cã nu mai ºtiþi
unde vã aflaþi, cã nu mai resimþiþi pentru ceilalþi decât sentimente de animozitate sau de dezgust, cã v-a scãzut elanul
pentru orice, strãduiþi-vã sã nu o mai întâlniþi. Chiar dacã este o celebritate sau o
persoanã cu stare, depãrtaþi-vã de ea, cãci are o influenþã nefastã asupra voastrã.

Deschideþi-vã cãtre influenþele benefice

Când vã minunaþi în faþa unei flori, aveþi senzaþia cã acea floare este ca o prezenþã care, prin culorile ei, forma
ei, mireasma ei, vã vorbeºte ºi îºi croieºte un drum în voi, în corpurile voastre subtile, pentru a trezi în sufletul vostru
forma, parfumul ºi culoarea care îi corespund. Tot la fel se întâmplã ºi cu un obiect respingãtor: îl simþiþi ca pe o prezenþã
ce introduce în voi elemente nocive. Tot ceea ce se aflã în jurul vostru, exercitã o influenþã asupra voastrã, chiar dacã nu
sunteþi conºtienþi. ªi, tocmai aceasta este important, sã deveniþi conºtienþi, sã fiþi treji ºi, în mãsura în care puteþi, sã nu
vã expuneþi decât influenþelor binefãcãtoare. De cum simþiþi cã o fãpturã sau un obiect vã influenþeazã în bine, trebuie
sã vã deschideþi porþile lãuntrice pentru ca aceste influenþe sã pãtrundã cât mai adânc în voi. Dacã nu vã deschideþi cãtre
ele, chiar ºi cele mai minunate lucruri vor rãmâne ineficiente, nu vã vor atinge.
Deci, mergeþi pe malul unui râu, lângã un izvor care tâºneºte ºi gândiþi-vã cã aceea este imaginea adevãratului
Izvor al Vieþii care trebuie sã tâºneascã ºi sã curgã prin voi... Mergeþi la Soare, contemplaþi-l, deschideþi-vã cãtre el,
pentru ca el sã deschidã în voi Soarele spiritual, cãldura, Lumina... Mergeþi în preajma florilor ºi cereþile secretul
parfumului lor, plecaþi urechea la ele pentru a învãþa cum sã extrageþi chintesenþele cele mai parfumate ale inimii ºi ale
sufletului vostru... Dacã vegheaþi sã vã deschideþi numai influenþelor armonioase, frumoase ºi pure, veþi deveni voi
înºivã o binecuvântare pentru toþi cei care se vor afla în preajma voastrã.
Influenþa creaþiilor artistice

Tot ceea ce omul vede sau aude acþioneazã asupra sistemului sãu nervos, ºi, dacã astãzi atâþia oameni suferã din
cauza tulburãrilor psihice, aceasta este pentru cã, din ce în ce mai mult, ei trãiesc în dezordine ºi în urâþenie. Chiar ºi ceea
ce ar trebui sã-i lege de Lumea Armoniei ºi a Frumuseþii, arta, a încetat sã-ºi mai îndeplineascã misiunea. Din ce în ce mai
mult, poezia este doar o înºiruire de cuvinte în care fiecare gãseºte sensul pe care îl vrea el; muzica, zgomote ciudate ºi
ritmuri violente, dezordonate; pictura, linii care pornesc în toate pãrþile ºi culori parcã aruncate la întâmplare. Toate
acestea influenþeazã puternic în negativ oamenii, aducându-i înapoi, cãtre haos. Alegeþi, deci, cu grijã cãrþile pe care le
citiþi, muzica pe care o ascultaþi, imaginile ºi spectacolele pe care le urmãriþi. Încercaþi sã nu vã opriþi decât asupra
adevãratelor capodopere, ale artiºtilor cu adevãrat inspiraþi de Ceruri, pentru a vã lega de existenþe mai înalte decât voi.
Veþi începe, astfel, sã simþiþi ceea ce aceºti creatori au trãit ºi, chiar în pofida voinþei voastre, veþi fi aproape obligaþi sã
parcurgeþi, în urma lor, drumul pe care l-au contemplat ºi le-au explorat. În aceste regiuni veþi gusta ºi voi din adevãrata
Viaþã.

Fiþi conºtienþi ºi plini de iubire în folosirea obiectelor

Zilnic folosiþi o sumedenie de aparate, unelte, obiecte de tot soiul! ªi, aproape tot timpul, le mânuiþi distraþi,
neglijenþi, cu neîndemânare. De ce nu le apucaþi conºtient, cu grijã ºi cu iubire? Chiar dacã nu acceptaþi ideea cã felul în
care folosiþi obiectele poate avea asupra lor o influenþã nocivã sau binefãcãtoare, trebuie sã admiteþi cã ele au, în orice
caz, influenþã asupra voastrã. Faceþi experienþa ºi veþi vedea cã, dacã împingeþi ºi trântiþi obiectele, efectul este altul
decât atunci când le utilizaþi cu iubire.
Trebuie sã învãþaþi cã, orice aþi face, sã o faceþi încercând sã introduceþi în gesturile voastre ceva mai bun, mai spiritual.

Consacraþi locurile ºi obiectele

Aveþi o casã, un apartament sau, cel puþin, o camerã, folosiþi zilnic un anumit numãr de obiecte... Aceste
obiecte, aceste sãlaºuri trebuie sã le consacraþi Divinitãþii, pentru ca ele sã serveascã numai Binele. Cereþi Cerului sã vã
trimitã ajutorul Spiritelor luminoase pentru a vã scãpa de toate particulele ºi influenþele negative. Apoi, consacraþi-le unei
Virtuþi, unei Entitãþi cereºti, rugându-le sã binevoiascã sã sãlãºluiascã în acele locuri, sau sã impregneze acele obiecte,
pentru ca ele sã acþioneze favorabil asupra voastrã, asupra familiei voastre, asupra sãnãtãþii soþiei sau soþului vostru, a
copiilor voºtri a intelectului lor, a Spiritului lor. Obiºnuiþi-vã cu aceste practici, ºi veþi vedea cât de mult vã veþi simþi
ajutaþi, susþinuþi, întãriþi.

Noi lãsãm urme peste tot pe unde trecem

Tot ceea ce facem în cursul unei zile lasã urme în locurile pe care le-am ocupat, amprente, cliºee, o întreagã
memorie care rãmâne acolo, fixatã în planul eteric, pe pereþi, pe mobile, pe obiecte. Nici mãcar nu este necesar sã atingem
obiectele pentru a lãsa urme pe ele; chiar fãrã a le atinge, simpla voastrã prezenþã, emanaþiile corpului vostru fizic,
corpului vostru astral, corpului vostru mental, se imprimã în ele. ªi prin locurile prin care treceþi, asupra persoanelor pe
care le frecventaþi, lãsaþi, de asemenea, urme bune sau rele, luminoase sau întunecate. De aceea este atât de important, sã
lucraþi asupra gândurilor ºi sentimentelor, pentru a le îmbunãtãþi, a le purifica, ºtiind cã nu numai prin fapte, dar ºi prin
gânduri sau sentimente, puteþi face atât Bine cât ºi Rãu. Peste tot, oriºice aþi face, încercaþi sã lãsaþi numai urme de
Luminã ºi de Iubire. Treceþi pe un drum sau pe o stradã; binecuvântaþi acel drum sau acea stradã cerând ca toþi cei care
vor trece pe acolo, dupã voi, sã primeascã Pacea ºi Lumina, sã fie atraºi pe Calea cea dreaptã, sã vibreze la unison cu
Lumea divinã.

Noi influenþãm oamenii ºi întreaga creaþie

Oamenii sunt rareori atenþi la efectele pozitive sau negative ale stãrilor în care se gãsesc. Chiar ºi cu fiinþele pe
care le iubesc, se dovedesc neglijenþi ºi neatenþi. Când un bãrbat are necazuri ºi este nefericit, tocmai atunci se duce la
iubita lui pentru a o lua în braþe ºi a se consola; prin sãrutãrile lui îi dã ei necazurile sale, descurajarea sa, dar nu-i pasã,
nici mãcar nu dã atenþie acestui fapt. ªi câþi nu sunt pãrinþii care procedeazã la fel cu copii lor! Bãrbaþii, femeile, fac tot
timpul schimburi între ei. În ce constã aceste schimburi? Numai Dumnezeu ºtie ce conþin, sau, mai corect spus, numai
Diavolii o ºtiu! Când suntem iritaþi, nervoºi, sau prost dispuºi, nu-i atingeþi pe ceilalþi, mai ales pe copii, ºi nici nu le
înmânaþi nimic, cãci, odatã cu furia ºi cu proasta voastrã dispoziþie, îi antrenaþi în partea negativã. ªi chiar atunci când
pregãtiþi de mâncare, fiþi atenþi sã nu vã aflaþi în orice stare de spirit, ºtiind cã gândurile ºi sentimentele voastre vor
impregna hrana pe care familia sau prietenii voºtri o vor absorbi. Învãþaþi ºi obiºnuiþi-vã sã fiþi atenþi la tot ceea ce
faceþi, dezvoltându-vã conºtiinþa ºi sensibilitatea.
Trebuie sã nu uitaþi niciodatã cã stãrile voastre lãuntrice nu vã privesc numai pe voi, ci îi influenþeazã ºi pe
ceilalþi. Chiar dacã nu o simþiþi foarte limpede, vã aflaþi în legãturã cu toþi membri familiei, ai societãþii, iar atunci
când progresaþi, toatã lumina ºi bogãþiile pe care le primiþi se reflectã asupra persoanelor de care sunteþi legaþi. Datoritã
progresului vostru, progreseazã ºi ele. Poate cã ele nu-ºi dau seama, dar Cerul vede cã ele progreseazã datoritã vouã. ªi,
acelaºi fenomen se petrece, dacã începeþi sã vã întunecaþi, sã coborâþi: familia voastrã ºi societatea, care sunt legate de
voi, sunt supuse din cauza voastrã unor influenþe nefaste. Aºa se face cã atragem
dupã noi fiinþele cãtre Ceruri sau cãtre Infern. Ei bine, da, suntem rãspunzãtori. Deci, doriþi sã fiþi utili, sã ajutaþi
întreaga omenire, chiar ºi animalele, plantele, copacii?...
Încercaþi sã faceþi viaþa voastrã din ce în ce mai spiritualã, cãci, pe nesimþite, în mod subtil, antrenaþi întreaga Creaþie
cãtre înãlþimi, atrageþi binecuvântãri asupra tuturor fiinþelor.

Aveþi libertatea de a accepta sau de a refuza influenþele

Trebuie sã ºtiþi cã numai de voi depinde dacã acceptaþi sau nu o influenþã. Chiar ºi Spiritele Rãului nu au nici o
putere asupra voastrã, dacã vã închideþi faþã de ele. Bineînþeles cã dacã nu aveþi discernãmânt, dacã nu ºtiþi sã vã
protejaþi, dacã nu luaþi mãsuri de prevedere, ele vã pot atrage spre Infern. Ele ºtiu cum sã vã ademeneascã cu felurite
momeli ºi, dacã muºcaþi ºi înghiþiþi cârligul, sunteþi în plasã ºi, cu biniºorul, ele vã conduc spre pieire. Dumnezeu le-a
dat aceastã putere, dar numai dacã voi sunteþi slabi, dacã nu sunteþi luminaþi. Dar dacã refuzaþi sã vã lãsaþi atraºi în
direcþia în care ele vor sã vã conducã, ºi, în plus, vã aºezaþi sub influenþa Spiritelor luminoase, veþi scãpa de ele, ele nu
vor avea nici o putere asupra voastrã.

Purificaþi-vã de tot ceea ce ar putea hrãni pe cei nedoriþi

Dacã lãsaþi sã zacã prin casã resturi de mâncare, foarte curând, tot felul de insecte, muºte, viespi, furnici, ºoareci,
vor veni sã se hrãneascã. Murdãria le atrage. Pentru a scãpa de ele trebuie sã faceþi curãþenie. Altã soluþie nu existã. Sã le
goniþi sau sã le omorâþi nu este suficient; atâta vreme cât veþi lãsa sã zacã prin casã resturi, veþi avea ºi insecte, cãci vor
veni mereu altele. Pentru a scãpa de ele pentru totdeauna trebuie sã faceþi curãþenie ºi, astfel, ele se vor duce sã-ºi caute
hranã în altã parte.
Trebuie sã ºtiþi cã, de asemenea, dacã acceptaþi ºi pãstraþi în voi anumite sentimente, dorinþe sau gânduri care nu sunt
nici luminoase, nici pure, vor veni anumite Entitãþi întunecate, cãrora le plac aceste impuritãþi, ºi veþi fi sâcâiþi,
chinuiþi. Orice aþi face, atâta vreme cât pãstraþi în voi elemente care fermenteazã, care putrezesc, veþi fi pradã acestor
nedoriþi. Pentru a scãpa de ei este necesar sã vã supravegheaþi gândurile ºi sentimentele, sã lucraþi asupra lor cu scopul
de a le purifica ºi a le
transforma într-o hranã plãcuta Spiritelor cereºti.

Consacrarea Spiritelor luminoase

Spaþiul este locuit de miliarde de Entitãþi rãufãcãtoare, care au jurat pieirea speþei umane. Bineînþeles cã este
locuit ºi de nenumãrate Entitãþi luminoase, care sunt acolo pentru a o ajuta ºi a o apãra. Da, dar ajutorul ºi protecþia lor
nu pot fi cu adevãrat eficiente dacã oamenii înºiºi nu fac nimic.
Dacã inima voastrã, sufletul ºi Spiritul vostru rãmâne deschis cãtre cele patru vânturi, fãrã a fi consacrate ºi
împrejmuite de o barierã de Luminã, cei nedoriþi au dreptul de a intra, de a face vraiºte ºi de a pleca luându-vã toate
comorile. Ei nu sunt vinovaþi, voi sunteþi cei care trebuie sã luaþi mãsuri pentru a-i þine la distanþã ºi a atrage, din
contrã, Spiritele luminoase, spunând, în fiecare zi: “Doamne, Dumnezeule, Mamã divinã, Sfântã Treime, Îngeri ºi
Arhangeli, servitori ai Domnului, servitori ai Luminii, prieteni cereºti, toatã fiinþa mea Vã aparþine, instalaþi-Vã în mine,
folosiþi-mã, dispuneþi de mine pentru Slava lui Dumnezeu, pentru Împãrãþia Cerurilor pe Pãmânt”. Iatã ceea ce trebuie
sã repetaþi zilnic. Dacã nu o faceþi, sã nu vã mire cã alþii sunt cei care se instaleazã în voi.
Dacã nu vã gândiþi sã invitaþi Entitãþile cereºti, sã nu vã mai miraþi cã alþii vor fi aceia care se vor instala în
voi, alþii deloc cereºti. Voi sunteþi aceia care hotãrâþi de cine vreþi sã fiþi “locuiþi”. Dacã nu invitaþi Îngerii, ei nu vor
încerca sã intre în voi; Diavolii vor fi aceia care vor pãtrunde în voi fãrã sã aºtepte sã fie invitaþi, cãci ei nu au respect
pentru nimic. Dacã vreþi sã vinã Îngerii, voi trebuie sã luaþi hotãrârea de a pronunþa aceste cuvinte fermecate: “Iatã, aici
eu sunt propietarul, eu sunt stãpânul, deci, veniþi, totul vã stã la dispoziþie, totul Vã aparþine”. Când aceste Fiinþe
luminoase simt cã îndeplinesc voinþa propietarului, devin foarte curajoase, se aruncã asupra celorlalte ºi le gonesc. Dar,
atâta vreme cât stãpânul casei nu a pronunþat aceste cuvinte, ele nu fac nimic, ele îi respectã dorinþa. Ei da, acestea sunt
Regulile divine.

Puneþi-vã în slujba Cerului pentru a beneficia de protecþia Lui

Dacã aþi fi, de exemplu, slujbaºi la Stat, acesta v-ar apãra ºi, în principiu, nimeni nu v-ar putea ataca fãrã ca sã
fiþi apãraþi de cãtre aceastã autoritate care vegheazã asupra voastrã. La fel, cel care se pune în slujba Cerului ºi vrea sã
lucreze pentru Cauza divinã, devine un fel de “slujbaº” asupra cãruia vegheazã, de aici înainte, Lumea invizibilã. Îngerii îl
apãrã ºi au grijã de el, el nu se mai simte singur în pustiul vieþii, cãci este membru al Marii Familii divine. Dacã vã
puneþi în slujba Cerului, pentru a participa la realizarea Împãrãþiei lui Dumnezeu ªi a Dreptãþii Sale pe Pãmânt, viaþa
voastrã va fi ocrotitã de o puternicã protecþie, Fiinþe luminoase vor merge alãturi de
voi pentru a vã susþine ºi a vã lumina.

Un talisman adevãrat

În timpul rãzboiului, pentru a proteja geamurile de vibraþiile exploziilor violente, care ar fi putut sã le facã
þãndãri, oamenii lipeau pe ele benzi de hârtie care neutralizau vibraþiile. Sã transpunem acest fenomen în viaþa
interioarã: se întâmplã sã fim supuºi atacurilor gândurilor ºi sentimentelor negative, care se manifestã ca niºte
bombardamente riscând sã spargã “geamurile”. Ei bine, dacã lipiþi benzi de hârtie, adicã dacã pãstraþi în inima voastrã
imaginea unui Sfânt, a unui Profet sau a lui Hristos, pe care sã vã concentraþi, deoarece o veneraþi, deoarece o iubiþi,
aceastã imagine se opune tuturor vibraþiilor haotice ºi astfel rezistaþi.
În creºtinism au existat, dintotdeauna, mistici care au contemplat ºi au adorat chipul lui Hristos, considerându-l
un talisman destul de puternic pentru a-i lumina ºi a-i pãzi de orice rãu. Dacã vreþi, într-adevãr, sã posedaþi un talisman,
alegeþi chipul unei fiinþe pure, luminoase, drepte, înþelepte, al unui adevãrat Fiu al Domnului sau a unei adevãrate Fiice
a Domnului, ºi contemplaþi-l îndelung în fiecare zi încercând sã vã identificaþi cu el.

Aura, cea mai eficientã protecþie

Oamenii au ºtiut sã perfecþioneze nenumãrate aparate pentru a se apãra în planul fizic: priviþi seifurile, lacãtele,
uºile blindate, alarmele, ca sã nu mai vorbim de arme: tunuri, tancuri, rachete etc... Dar, în plan spiritual, au rãmas sãraci,
lipsiþi, expuºi tuturor agresiunilor. ªi, cu toate acestea, mijloacele ºi armele de tot soiul nu lipsesc.
Tot ceea ce s-a inventat în plan fizic îºi are corespondentul ºi în plan spiritual. Veºmintele, de exemplu, care ne apãrã de
frig, de cãldura, de lovituri, de intemperii, de insecte, sunt, în planul spiritual, reprezentate de aura, care este una dintre
cele mai eficiente protecþii.
Adevãratul veºmânt al omului îl constituie aura sa, cu toate culorile ei, care reprezintã calitãþile ºi virtuþile lui.
Da, aura este haina spiritualã pe care v-o þes virtuþile ºi, în special, Puritatea ºi Lumina interioarã. În acel moment,
nedoriþii, care nu gãsesc nimic de care sã se agaþe, pentru cã nu existã hranã pentru ei ºi pentru cã nu suportã Lumina, vã
vor pãrãsi. Aura are un rol fermecat, ea acþioneazã asupra Spiritelor din Lumea invizibilã, atrãgând Spiritele luminoase ºi
îndepãrtându-le pe cele întunecate. În fiecare zi, gândiþi-vã sã formaþi de jur împrejurul vostru un cerc de Luminã care
lumineazã necontenit ºi ale cãrei unde binefãcãtoare se rãspândesc asupra voastrã ºi în jurul vostru.

Domnul este punctul nostru de sprijin

Dacã reuºiþi sã-l aºezaþi pe Domnul în vârful existenþei voastre, mai presus de toate dorinþele, de toate interesele
voastre personale, se vor produce în voi transformãri mari ºi veþi deveni o lume organizatã. A-L plasa pe Dumnezeu în
vârful cel mai înalt al fiinþei tale, însemneazã a-þi gãsi un punct de sprijin de neclintit. Când un obiect este suspendat
solid, el poate fi balansat în toate direcþiile, tot va reveni în mod automat în poziþia de echilibru. ªi cu fiinþa omeneascã se
întâmplã la fel. Atâta vreme cât nu v-aþi stabilit solid punctul de sprijin în Dumnezeu, veþi fi dezechilibraþi de orice micã
agitaþie sau dezordine din viaþa voastrã. Dar, în ziua în care veþi reuºi
sã vã puneþi toate speranþele, toatã credinþa, toatã încrederea, toatã dragostea în Creator, veþi rãmâne, orice s-ar
întâmpla, solizi ºi rezistenþi.

Consacraþi-vã inima Domnului

Nu sunteþi în siguranþã decât atunci când îi dãruiþi totul Domnului: Spiritul vostru, sufletul vostru, trupul
vostru... Da, chiar casa voastrã ºi banii pe care îi aveþi, cãci Domnul este singurul în stare sã vã sfãtuiascã cum sã-i
folosiþi în scopuri bune. Dar, înainte de toate, este nevoie sã-i dãruiþi inima voastrã, cãci El este cel care v-o cere. De ce?
Pentru cã în inimã se strecoarã Cel Viclean. Inima corespunde planului astral, care atinge planul fizic: de aceea Forþele
întunecate din lumea subpãmânteanã o pot influenþa mai uºor decât pot influenþa sufletul ºi, mai ales, Spiritul. Orice rãu
aþi face, nu puteþi antrena ºi Spiritul. Spiritul este o scânteie care nu poate fi niciodatã
întunecatã sau stinsã, cãci se aflã prea aproape de Dumnezeu.
Domnul vã cere inima voastrã, dar voi îi rãspundeþi: “ªi de ce, Doamne? Inima mea este dãruitã aceluia sau
aceleia...” “Bine, înþeleg, ºi ne-am înþeles, spune Domnul, dar dãruieºte-Mi-o cu toate acestea, pentru cã toate
nenorocirile ºi suferinþele tale provin din faptul cã tu îþi pãstrezi inima pentru tine ºi ea îþi joacã doar feste”. Dãruiþi,
deci, Domnului inima voastrã, ºi ea va fi în siguranþã. El ºtie cum sã umble cu ea, El nu o va lãsa sã-i scape, sã cadã, în
timp ce cu cel sau cu cea pe care îi iubiþi nu puteþi fi niciodatã siguri. Atâta vreme cât nu-i dãruiþi Domnului inima
voastrã, veþi fi permanent expuºi la mari tulburãri lãuntrice. Câte fiinþe deosebite nu au fost târâte de cãtre inima lor în tot
felul de dezordini sau de nebunii! Inima... nimeni nu este la adãpost de Demonii care cautã sã punã stãpânire pe inima
omeneascã. De aceea, trebuie sã cãutaþi mereu paza Cerului, dãruindu-i inima voastrã Domnului. ªi Domnul va trimite
Îngeri ce se vor aºeza în inima voastrã ºi vor lucra pentru a o pãstra la adãpost.