Sunteți pe pagina 1din 66

MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,,CHRISTIANA" TIRGOVISTE DOMENIUL - SANATATE SI ASISTENTA


PEDAGOGICA CALIFICAREA PROFESIONALA - ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICARII


PROFESIONALE

INDRUMATOR

As. SUGEAC - ONCESCU MADALINA

ABSOLVENT

MATACHE DANIELA- MADALINA

TIRGOVISTE

2018
Contents
ARGUMENT ................................................................................................................................................... 5

CAPITOLUL I................................................................................................................................................... 6

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR ........................................................................ 6

1.1 ANATOMIA INIMII ......................................................................................................................... 6

1.2 ANATOMIA VASELOR DE SANGE ................................................................................................ 10

1.2.1 ARTERELE ............................................................................................................................ 10

1.2.2 CAPILARELE ......................................................................................................................... 13

1.2.3 VENELE ................................................................................................................................ 14

1.2.4 SISTEMUL LIMFATIC ............................................................................................................ 14

1.2.5 SPLINA ................................................................................................................................. 15

1.3 FUNCTIA CIRCULATORIE.............................................................................................................. 16

1.3.1 Proprietatile fiziologice ale miocardului ............................................................................. 16

1.3.2 Ciclul cardiac sau evolutia cardiaca fiziologica.................................................................... 17

1.3.3 Manifestarile care insotesc ciclul cardiac ........................................................................... 17

1.3.4 Reglarea activitatii inimii ..................................................................................................... 18

1.3.5 Debitul cardiac sau circulator ............................................................................................. 19

1.3.6 Fiziologia circulatiei in vase ................................................................................................ 19

1.3.7 Reglarea circulatiei sangelui................................................................................................ 21

CAPITOLUL II................................................................................................................................................ 22

2 HIPERTENSIUNEA ARTERIALA ............................................................................................................. 22

2.1 Definitie....................................................................................................................................... 22
2.2 Epidemiologie ............................................................................................................................. 22

2.3 Etiologie ...................................................................................................................................... 23

2.4 Morfopatologie ........................................................................................................................... 23

2.5 Clasificare .................................................................................................................................... 24

2.6 Etiopatogenie .............................................................................................................................. 26

2.7 Simptomatologie ......................................................................................................................... 26

2.8 Explorari paraclinice ................................................................................................................... 28

2.9 Forme clinice ............................................................................................................................... 29

2.10 Diagnosticul hipertensiunii arteriale .......................................................................................... 29

2.11 Diagnostic diferential .................................................................................................................. 30

2.12 Prognostic ................................................................................................................................... 30

2.13 Prevenirea HTA esentiale ............................................................................................................ 31

2.14 Evolutie si complicatii ................................................................................................................. 31

2.15 Tratament ................................................................................................................................... 32

CAPITOLUL III............................................................................................................................................... 47

3 PARTE APLICATIVA .............................................................................................................................. 47

3.1 Etapele procesului de nursing .................................................................................................... 47

3.2 Procesul de ingrijire la pacientii cu hipertensiune arteriala ..................................................... 49

3.3 DOSARE CLINICE .......................................................................................................................... 51

3.3.1 CAZUL I ................................................................................................................................ 51

3.3.2 CAZUL II ............................................................................................................................... 57

3.3.3 CAZUL III .............................................................................................................................. 59

4 CONCLUZIE .......................................................................................................................................... 62

BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................. 63
ANEXE.......................................................................................................................................................... 64

ANEXA 1 .................................................................................................................................................. 64

ANEXA 2 .................................................................................................................................................. 65

ANEXA 3 ................................................................................................................................................. 66
ARGUMENT

Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o crestere a valorii tensionale peste limitele normale,
bazata pe media dintre eel putin doua determinari realizate in doua sau mai multe vizite dupa
screening-ul initial. Valorile normale ale tensiunii arteriale au fost stabilite de forumuri
internationale: T.A < 130/80 mmHg, interpretate in raport cu varsta, sexul, si greutatea, iar tensiunea
arteriala optima fara rise cardiovascular este de

120/70 mmHg.

Prezenta in familie a HTA, cat si dorinta de a cunoaste cat mai multe lucruri despre boala, pentru a
putea acorda primul ajutor celui de langa mine, m-a determinat sa aleg aceasta tema a lucrarii de
licenta.

In conditii normale de adaptare, intre organism si mediu se stabileste o stare de echilibru biologic care
se poate aprecia subiectiv si obiectiv prin starea de sanatate.

Unii factori de mediu pot perturba aceasta stare de echilibru, ajungandu-se astfel la starea de boala:
o anumita boala pe care, prin felul ei de manifestare o putem identifica, si are o anumita cauza.

Totusi, aceasta se manifesta diferit la fiecare om in parte, deoarece fiecare organism reactioneaza
intr-un mod particular la aceeasi cauza de boala. lntelegerea acestei notiuni are o mare
insemnatate practica, deoarece, de ea depinde succesul tratamentelor. Un bolnav suferind de o
anumita boala are psihicul sau, felul sau de manifestare, de a reactiona biologic la boala.
lntelegandu-l in complexitatea manifestarilor sale, se realizeaza si acea legatura sufleteasca intre
bolnav si cei ce-i ingrijesc, premisa hotaratoare pentru obtinerea unor rezultate pozitive cand
tratam bolnavul.
CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Sistemul circulator este format din:

- inima si vasele de sange = aparatul cardio-vascular;

- sistemul limfatic, format din vasele limfatice si ganglionii limfatici.

Aceste sisteme comunica intre ele la nivelul spatiilor celulare. Circulatia sangelui din ventriculul stang
spre organe si tesuturi, si inapoi spre atriul drept formeaza circulatia mare sau sistemica.
Circulatia sangelui din ventriculul drept spre plamani, si inapoi spre atriul stang alcatuieste circulatia
mica sau pulmonara.

1.1 ANATOMIA INIMII


lnima este un organ musculo-cavitar, de forma unui con turtit, cu rol de pompa aspiro-respingatoare.

Este asezata in etajul inferior al mediastinului, intre cei doi plamani, deasupra diafragmului. Este
invelita intr-un sac fibro-seros, numit pericard.

Dimensiunile si capacitatea variaza in functie de individ, sex si varsta. Are o greutate medie de 300
grame si o capacitate medie de 500-600 cm3

Configuratie externa:

lnima are doua fete:

- una anterioara sau sterno-costala. La nivelul ei se afla santul interventricular anterior care desparte
ventriculul stang de ventriculul drept si santul atria-ventricular, care desparte atriile de ventriculi;
- una inferioara sau diafragmatica pe care se continua santurile de pe fata anterioara;

- 2 margini;

- o baza sau fata posterioara care corespunde atriului stang si drept;

- un varf care apartine ventriculului stang.

Structura:

lnima este alcatuita din 3 straturi (anexa 1) :

1. Endocardul sau stratul intern, inveleste toate cavitatile inimii si se continua cu endoteliul
arterelor si venelor.

El contine fibre nervoase si vase limfatice, dar nu contine vase sanguine, hranirea facandu-se prin
imbibitie.

2. Miocardul sau stratul mijlociu este constituit dintr-o retea de fibre musculare ce alcatuiesc un
sincitiu. Musculatura cardiac se insera pe scheletul fibros al inimii.

Acesta e alcatuit din:

- septul interventricular membranos;

- inelele fibroase ale orificiilor arterei aortice si pulmonare si orificiile atrio-ventriculare drept
si stang;

- trigonul fibros drept si stang, care uneste inelele fibroase ale orificiilor atrio-ventriculare si al
aortei.

Miocardul este astfel alcatuit, incat intre musculatura atriilor si cea a ventriculilor nu exista legatura in
afara fasciculului His.

La nivelul atriilor, musculatura este mai subtire si dispusa circular.

La nivelul ventriculilor, musculatura este dispusa in 3 straturi cu orientare oblic spiralata. Din
fasciculele musculare se desprind muschii papilari care prin cordajele tendinoase se leaga de
valvulele orificiilor atrio-ventriculare.

3. Epicardul sau stratul extern, reprezinta foita viscerala a pericardului seros.

Configuratia interna:
Cordul omului are o structura tetracamerala, camerele fiind separate intre ele prin septurile
interventricular si interatrial.

Atriul si ventriculul de aceeasi parte comunica intre ele prin orificiul atria-ventricular corespuzator.

Atriile se caracterizeaza prin:

- capacitate mai mica decat a ventriculilor;

- forma cuboidala;

- numarul mare de orificii care se deschid la nivelul lor;

• in atriul stang: -vene pulmonare;

• orificiul atria-ventricular stang;

• in atriul drept:-vena cava superioara si inferioara;

• orificiul atria-ventricular drept;

- grosime mai mica a peretilor;

- lipsa muschilor papilari;

- la nivelul septului interatrial se afla o zona subtiata=fosa ovala care inchide orificiul de comunicare
interatriala (gaura Botallo) din perioada fetala. Persistenta la adult a acestei comunicari determina
boala albastra.

Ventriculii se caracterizeaza prin:

- capacitate mai mare decat a atriilor;

- forma piramidala, cu baza spre atrii;

- grosime mult mai mare a peretilor. Peretele ventriculului stang este de 3 ori mai gros decat al
ventriculului drept;

- prezenta muschilor papilari;

- din ventriculul drept pleaca trunchiul arterei pulmonare prevazut cu valva pulmonara care inchide
ventriculul drept, impiedicand astfel intoarcerea coloanei de sange in timpul diastolei;

- din ventriculul stang pleaca artera aorta, al carui orificiu este prevazut cu valvulele aortice, cu
acelasi rol si cele pulmonare.

Orificiul atria-ventricular:
- drept este prevazut cu valva tricuspida, pentru ca are 3 valve sau cuspide, care se insera pe inelul
fibros al orificiului, iar varful acestora este legat de muschii papilari prin cordajele tendinoase. Prin
contractia muschilor papilari, orificiul este inchis, iar comunicarea dintre atrii si ventriculi este
intrerupta.

- stang este prevazut cu valva mitrala sau bicuspida.

Septul interventricular separa cei doi ventriculi, fiind format superior de o zona fibroasa, iar in 2/3
inferioare de o zona musculara. La unirea celor doua regiuni poate persista orificiul de comunicare din
perioada embrionara (Panizza).

Aparatul de conducere al inimii sau tesutului nodal:

In legatura cu miocardul se afla tesutul muscular de tip embrionar care are capacitatea de a se contracta
ritmic. Acesta este format din:

- nodul sino-atrial, situat in peretele atriului drept, intre VCS si VCI (vena cava superioara si
inferioara);

- nodul atria-ventricular, situat tot in peretele AD in portiunea inferioara a septului interatrial,


in vecinatatea valvei tricuspide;

- fasciculul atria-ventricular (His) care pleaca din nodul atria-ventricular, coboara in portiunea
membranoasa a septului interventricular si se imparte in doua ramuri (reprezentand unica structura de
legatura intre atriu si ventriculi):

• dreapta, care merge la VD;

• stanga, care merge la VS.

- fasciculul atrioventricular se continua cu o retea de fibre, numita reteaua Purkinje situata sub
endocardul ventricular.

Vascularizatia inimii este asigurata de:

- arterele coronare -> stanga, care vascularizeaza AS, cea mai mare parte a VS, 2/3 din septul
interventricular si o portiune mica, vecina, a VD.

-> dreapta- al carui teritoriu de distributie este: AD,VD, 1/3 posterioara a septului
interventricular, o zona mica a VS.

-venele coronare care se varsa in AD orin sinusul coronar.

Obstructia uneia din ramurile arterelor coronare determina ischemia si necroza teritoriului irigat
de aceasta = infarct miocardic acut.

- limfatice, care se varsa in ganglionii bronsici.


lnervatia inimii este asigurata de plexul vegetativ simpatic si parasimpatic cardiac (nervul vag).

Pericardul:

Pericardul este un sac fibro-seros care contine inima si radacinile vaselor mari. Este format din:

- pericardul fibros, situat la periferie, are forma unui trunchi de con, cu baza fixata pe diafragm. E
sustinut de ligamentele pericardice (sterno-pericardice, vertebro-pericardice si freno-pericardice).

- pericardul seros, care, ca si pleura si peritoneul este format din 2 foite, parietala la exterior si
viscerala la interior. Ele se continua una cu cealalta la nivelul bazei cordului.

lntre ele se formeaza un spatiu virtual, ce contine o cantitate mica de lichid care le usureaza
alunecarea. Aceasta devine reala prin acumularea unor lichide in cantitate mare (pericardita).

1.2 ANATOMIA VASELOR DE SANGE


1.2.1 ARTERELE

Arterele sunt vasele prin care sangele circula de la inima la reteaua capilara din organe si tesuturi,
constituind un vast sistem ramificat, cu punct de plecare dublu:

- VS pentru aorta;

- VD pentru artera pulmonara.

Componenta arteriala a circulatiei mari este reprezentata de sistemul aortic.

Aorta pleaca din VS si are 3 componente: aorta ascendenta, arcul aortic si aorta descendenta, care se
intinde pana la nivelul vertebrei L4 unde se bifurca.

Aorta descendenta are doua portiuni:

- toracala pana la diafragm;

- abdominala pana la locul de bifurcare.

Aorta prin ramurile sale, trimite sangele arterial in tot corpul:


- ramurile ascendente, vascularizeaza extremitatea cefalica (capul si gatul), membrul superior si o
parte a toracelui, formand sistemul aortic superior.

- ramurile descendente, vascularizeaza restul toracelui, abdomenul si membrul inferior, alcatuind


sistemul aortic inferior.

• Ramurile aortei ascendente sunt arterele coronare:

- dreapta;

- stanga.

• Arcul aortic da 3 ramuri:

- trunchiul brahio-cefalic care se bifurca in:

• artera carotida comuna dreapta;

• artera subclavie dreapta;

• artera carotida comuna stanga;

• artera subclavie stanga.

Artera carotida comuna (dreapta si stanga) se bifurca la nivelul cartilajului tiroid in artera carotida
externa si interna. Artera carotida comuna formeaza rnanunchiul vasculo-nervos al gatului,
impreuna cu vena jugulara interna si nervul vag.

Artera carotida externa asigura vascularizatia:

- glandei tiroide, laringelui;

- musculatura limbii, buzele, faringele;

- musculatura cefei si dura mater;

- tegumentul fetei, gatului si capului.

Artera carotida interna asigura vascularizatia:

- ochiului, glandei lacrimale;

- portiunea anterioara si laterala a encefalului.

Artera subclavie dreapta si stanga, iriga:

- centura scapulara;
- extremitatea superioara a toracelui;

- partial gatul si capul (trunchiul cerebral, cerebelul, o parte a emisferelor cerebrale, regiunea
cervicala a maduvei spinarii);

- esofagul, traheea;

- muschii: trapez si ai coloanei cervicale.

Artera axilara continua artera subclavie. Face parte din manunchiul vasculo-nervos axilar, impreuna cu
vena axilara si nervul median (apartinand plexului brahial).

Artera axilara vascularizeaza:

- musculatura toracelui;

- glanda mamara;

- muschii scapulei si muschiul deltoid;

- articulatia scapulo-hemurala.

Artera brahiala continuie artera axilara pana la linia de flexie a cotului, unde se bifurca in artera
radiala si ulnara (cubitala).

Artera brahiala are raporturi intime cu nervul median si vascularizeaza:

- muschii membrului superior si oasele acestuia;

- nervul median.

Aorta descendenta:

- toracala da:

-> ramuri viscerale pentru mediastin, bronhii, pericard, esofag;

->ramuri parietale pentru spatiile intercostale, muschii spatelui, maduva spinarii si meninge;

- abdominala continua artera toracica pana la bifurcatie. Eada:

->ramuri viscerale pentru stomac, ficat, splina, intestin subtire, colon, rinichi, glanda suprarenala,
testicul si ovar;

->ramuri parietale pentru diafragm, muschii spatelui si muschii abdomenului.


Aorta descendenta se bifurca la nivelul vertebrei L4 in arterele iliace comune, dreapta si stanga. Artera
iliaca comuna se bifurca la randul ei, in dreptul articulatiei sacroiliace in:

- artera iliaca interna sau hipogastrica care da:

->ramuri viscerale pentru vezica urinara, organele genitale interne, masculine si feminine
(prostata, vezicule seminale, canal deferent si spermatic, uter, trompa, ovar, vagin), organe genitale
externe (feminine si masculine), muschii perineului.

->ramuri parietale pentru muschii abdominali profunzi, muschii adductori ai coapsei, muschii fesieri.

- artera iliaca externa trece pe sub ligamentul inghinal si se continua cu artera femurala. Artera iliaca
externa da ramuri pentru muschii lati ai abdomenului, cordonul spermatic la barbati, ligamentul rotund
la femei si regiunea obturatoare.

Artera femurala se continua de la nivelul regiunii poplitee cu artera poplitee.

Artera femurala strabate fata antero-mediala a coapsei printr-un spatiu muscular=canal femural,
impreuna cu vena si nervul femural.

Ramurile arterei femurale vascularizeaza: tesutul subcutanat al abdomenului inferior, scrotul la


barbati si labiile la femeie, ganglionii inghinali, articulatia coxo-femurala si muschii posteriori ai
coapsei, muschii anteriori ai coapsei si articulatia genunchiului.

Artera poplitee, in regiunea poplitee, are raporturi cu vena si nervii tibiali. Ea vascularizeaza regiunea
gambei si piciorului.

Artera pulmonara - componenta arteriala a circulatiei mici. Artera pulmonara pleaca din VD si are
doua ramuri:

- artera pulmonara stanga care patrunde in pediculul pulmonar stang;

- artera pulmonara dreapta care patrunde in pediculul pulmonar drept.

Arterele pulmonare contin sange venos, pe care ii transporta de la VD la plamani, unde va fi oxigenat
si, prin venele pulmonare, condus in AS.

1.2.2 CAPILARELE

Dupa ce sangele a strabatut arterele mari si mici, ajunge intr-o vasta retea de vase cu calibru
foarte mic, numita retea capilara, raspandita in tot organismul.

Structura capilarelor este reprezentata de:


- endoteliu, format din celule endoteliale, care au proprietatea de a-si modifica forma, permitand
trecerea proteinelor plasmatice si chiar a elementelor figurate ale sangelui.

- membrana bazala este foarte subtire si aderenta la celulele endoteliale, carora le da rezistenta
necesara. Membrana bazala intervine in procesele de filtrare capilara.

- periteliu, reprezentat de un strat de celule ramificate dispuse in jurul membranei bazale. Aceste
celule au de asemenea proprietatea de a-si schimba forma, luand parte la procesul de permeabilitate
capilara.

1.2.3 VENELE

Venele sunt vasele prin care sangele se intoarce de la tesuturi la inima. Calibrul lor creste progresiv
cu apropierea de inima.

Venele trebuie sa invinga forta gravitationala (venele membrelor inferioare, venele iliace) sunt
prevazute cu valvule, care se deschid spre directia de propagare a sangelui spre centru, impiedicand
intoarcerea acestuia.

Venele marii circulatii:

Sangele din circulatia mare este colectat de vene care merg paralel cu arterele, avand acelasi nume,
fiind conduse in final in 2 mari trunchiuri colectoare: vena cava superioara si vena cava inferioara,
care se deschid in AD.

Venele micii circulatii:

Sangele din teritoriul pulmonar e colectat in venele lobare care conflueaza formand venele
pulmonare, cate 2 pentru fiecare plaman si care se varsa in AS.

1.2.4 SISTEMUL LIMFATIC

Sistemul limfatic e format din:

- capilare limfatice;

- trunchiuri colectoare limfatice;

- ganglioni limfatici.
In acest sistem, circula limfa, lichid care se obtine dupa filtrarea plasmei sanguine la nivelul
endoteliului capilarelor tisulare. Limfa contine produsi de dezasimilatie, dar side secretie care
var fi condusi in final in tot sistemul venos.

Limfa este un lichid transparent, usor galbui, care contine in special limfocite. Nu contine
hematii.

Rolul ganglionilor limfatici:

- produc: limfocite, anticorpi si enzime;

- au rol de aparare;

- opresc substantele straine patrunse in organism (pulberi, carbune);

- constituie o bariera in lupta contra infectiilor (ex. adenopatiile inflamatoare);

- opresc celulele canceroase plecate din focarul neoplazic (adenopatii metastatice). Ganglionii sunt
dispusi in grupe ganglionare regionale.

Limfa este drenata prin canale limfatice, un sistem de vase care circula in paralel cu sistemul
vascular raspandit in tot corpul cu exceptia sistemului nervos central. Canalele limfatice se unesc in
trunchiuri limfatice care var forma ductul limfatic drept si canalul toracic stang. Acestea se deschid in
vena cava superioara si apoi in AD. Pe traselul canalelor limfatice se gasesc ganglionii limfatici, la
nivelul carora limfa este filtrata.

1.2.5 SPLINA

Splina este un organ vascular, retroperitoneal.

Rolul splinei. Splina intervine:

- in reglarea compozitiei sangelui - in splina se formeaza limfocitele, ca si in ganglionii limfatici si se


distrug hematiile si limfocitele.

- in circulatia sanguina - splina reprezinta un rezervor de sange care in anumite situatii poate fii pus in
circulatie prin contractia splinei.

- in viata fetala formeaza globulele rosii si albe.

Asezare - splina este asezata in hipocondrul stang, in loja splenica, sub diafragm, posterior de
stomac si superior de unghiul colic stang sau splenic.
1.3 FUNCTIA CIRCULATORIE
1.3.1 Proprietatile fiziologice ale miocardului

a. Excitabilitatea sau functia batmotropa:

Miocardul ca de altfel toti muschii si nervii, este excitabil. Excitabilitatea este o functie a membranei
fibrelor musculare miocardice si este conditionata de polarizarea electrica a membranei.

In stare de repaus interiorul celulei este negativ, iar exteriorul predominant pozitiv.

In stare de excitatie potentialul de actiune al membranei celulare determina inversarea sarcinilor


electrice prin intrarea Na+ in celula (deci interiorul se pozitivizeaza) si iesirea K+ din celula.

b. Automatismul cardiac sau functia cronotropa:

lnima, mentinuta in conditii fiziologice in afara organismului, isi continua activitatea prin
functionare spontana, repetitiva, cu caracter ritmic, numita automatism.

Suportul morfologic al automatismului este sistemul excitoconductor al inimii sau tesutul nodal.

Frecventa normala a excitatiilor ritmice cardiace in repaus este in medie 72-75 batai/minut si e
determinata de excitatii care pornesc de la nodul sino-atrial.

c. Conductibilitatea sau functia dromotropa:

Conductibilitatea miocardului asigura raspandirea excitatiei in intreaga masa a acestuia. Casi


automatismul, conductibilitatea e asigurata de tesutul cardiac specific.

De la nodul sino-atrial, excitatia se raspandeste in atrii determinand contractia (sistola)

atriala (cu o viteza de 1 m/s). Excitatia atriala este captata de nodul atria-ventricular.

In nodul atria-ventricular, excitatia se propaga mult mai incet, 0,05 m/s fapt ce asigura contractia
asincrona a atriilor si ventriculilor.

Din nodul atria-ventricular excitatia se propaga prin fasciculul atria-ventricular His, la cele doua
ramuri ale acestuia, de unde este transmis in toata masa musculara ventriculara prin reteaua
Purkinje.

Ventriculul drept este activat inaintea VS, deoarece ramura dreapta a fasciculului His este mai
scurta.

d. Contractilitatea sau functia inotropa:

Unda de depolarizare determina unda de contractie in miocard.


e. Tonicitatea sau functia tonotropa:

Este starea de semiconstructie a muschiului cardiac care se mentine si in diastola.

1.3.2 Ciclul cardiac sau evolutia cardiaca fiziologica

Fazele activitatii inimii constau din contractii = sistole, prin care se realizeaza evacuarea cavitatii si
relaxari = diastole, in timpul carora are loc umplerea cavitatilor.

Un ciclu cardiac (o succesiune de sistole+diastole atriale si ventriculare) dureaza aproximativ 0,8


s, atunci cand inima bate intr-un ritm de 75 batai/min.

Rezultatul activitatii inimii este deplasarea sangelui intr-o singura directie in inima, datorita rolului
de supapa si al valvelor si mentinerea unei diferente de presiune necesara cirulatiei in sistemul
vascular, intre venele mari, pe care le goleste si arterele mari, in care expulzeaza sange sub presiune.

lnima functioneaza ca o pompa, care expulzeaza intermitent, cu fiecare sistola,in sistemul arterial,
o cantitate de sange=debit sistolic sau volum bataie.

Datorita elasticitatii peretilor arteriali curgerea discontinua a sangelui imprimata de inima, este
transformata in curgere continua.

1.3.3 Manifestarile care insotesc ciclul cardiac

a. Manifestari acustice:

Semnele exterioare ale activitatii inimii sunt zgomotele cardiace care pot fi ascultate direct cu
stetoscopul sau inregistrate grafic pe fono-cardiograma.

Zgomotele inimii sunt produse de:

- modificarea vitezei de curgere a sangelui;

- vibratiile consecutive ale valvelor atrio-ventriculare si sigmoide.

In mod obisnuit se disting 2 zgomote cardiace principale ( Z1 - zgomotul sistolic si Z 2 - zgomotul


diastolic). Zgomotul sistolic e produs de inchiderea valvelor bi- si tricuspide atrio-ventriculare.
Zgomotul diastolic e produs de inchiderea valvelor sigmoide aortice si pulmonare.

b. Manifestari mecanice:
Socul apexian se palpeaza in spatiul V intercostal stang, pe linia medioclaviculara, unde varful inimii
vine in contact cu peretele toracic.

Pulsul arterial. Fiecare contractie cardiaca ventriculara este urmata de expulzia sangelui in aorta si
genereaza o unda de presiune care se propaga de-a lungul aortei si ramurilor sale, numita puls.

Pulsul arterial se palpeaza prin comprimarea arterei pe o suprafata rigida (artera radiala, arterele
pedioase, artera femurala, artera carotida externa etc.)

Sfigmograma este Tnregistrarea grafica a undei pulsatile.

Frecventa pulsului este aceeasi cu a inimii (alura ventriculara sau AV), fiind un indiciu accesibil al
activitatii cardiace.

c. Manfiestari electrice:

lnregistrarea modificarilor de potential electric care insotesc activitatea miocardului se nurneste


electrocardioqrarna. lnregistrarea se poate face la suprafata inimii sau a corpului.

ECG (electrocardiograma) consta din unde ( deflexiuni de amplitudini variabile, exprimate in


m V) dispuse deasupra sau dedesuptul liniei izoelectrice/0, segmente (liniile orizontale dintre doua
unde vecine) si intervale (distanta intre inceputul unei unde si inceputul alteia).

Orice tulburare care afecteaza sistemul de conducere sau miocardul, genereaza modificari pe
ECG.

1.3.4 Reglarea activitatii inimii

lnima este inervata de sistemul nervos vegetativ, simpatic si parasimpatic. Fibrele nervoase vegetative
se termina in sistemul excitoconductor al inimii. Actiunea nervilor inimii se exercita prin influentarea
automatismului cardiac si prin reglarea acestuia.

Nervii cardiaci sunt: -efectori sau motori;

-senzitivi.

Nervii motori sunt reprezentati de:

- fibrele parasimpatice cu actiune inhibitoare asupra inimii:

• bradicardie;

• intarzie conducerea impulsului in nodul atrioventricular;

• reduce forta de contractie a miocardului;


• scade excitabilitatea.

- fibrele simpatice cu actiune acceleratorie asupra inimii:

• tahicardie;

• scurteaza conducerea impulsului in nodul atrioventricular;

• creste forta de contractie a miocardului;

• creste excitabilitatea.

1.3.5 Debitul cardiac sau circulator

Debitul cardiac este expresia finala, cea mai importanta a activitatii inimii, deoarece cantitatea de
sange care iriga organele depinde de homeostazie (capacitatea organismului de a se mentine in echilibru
intr-un mediu de viata variabil).

Debitul cardiac poate fi exprimat prin:

- cantitatea de sange expulzata intr-un minut de inima stanga sau dreapta (cantitatile sunt egale) =
minut-volumul.

-cantitatea de sange expulzata cu fiecare sistola= debitul-sistolic/volumul-bataie (=70 ml sange/bataie


pentru fiecare ventricul).

In conditii de repaus, debitul cardiac variaza intre 4-6 I/min, in conditii de efort poate creste la 30
I/min, in special prin cresterea frecventei cardiace si a volumului - bataie.

Functionarea inimii si a celorlalte organe si tesuturi depinde de incurcatura in 02 a sangelui. Cu


fiecare trecere prin plaman, sangele se oxigeneaza, cantitate pe care o pierde in urma contactului
cu tesuturile. Continutul in 02 al sangelui este de:

• 19 ml 02 la 100 ml de sange arterial;

• 14 ml 02 la 100 ml de sange venos.

1.3.6 Fiziologia circulatiei in vase

Rolul inimii in circulatia sangelui este de a mentine o diferenta de presiune, intre extremitatea
arteriala si cea venoasa a arborelui circulator, in circulatia sistemica si pulmonara.
a. Circulatia sangelui in artere:

Sangele circula in artere sub o anumita presiune, care se transmite si asupra peretilor arteriali,
determinand tensiunea arteriala.

In conditii normale, TA la adult este de 120-130 mm Hg pentru presiunea sistolica si de 70-80 mm Hg


pentru cea diastolica.

Exista variatii fiziologice ale TA, legate de sex (la femeie, TA sistolica este de 105-110 mm Hg), varsta
(la pacientii cu varsta peste 60 de ani TA sistolica este de 160 mm Hg), pozitia corpului, intensitatea
efortului fizic.

Determinarea TA se face prin metode indirecte, nesangerande, cea mai cunoscuta si folosita este
metoda auscultatorie (aparatul de tensiune si stetoscopul).

b. Circu/atia sangelui in capilare:

Deplasarea sangelui in capilare este determinata de diferenta de presiune intre extremitatile


capilarului; mai mare la nivelul arterelor si mai mica la nivelul venulelor.

Datorita diferentei de presiune se creeaza conditiile de realizare a schimbului de substante,


peretele capilar se comporta ca o membrana permeabila pentru apa si substantele micromoleculare
(ioni, electroliti), dar nu si pentru proteine.

Reglarea circulatiei la nivel capilar se face prin procese de vasoconstrictie si vasodilatatie in


functie de:

- schimburile de substante nutritive;

- mentinerea homeostaziei tesuturilor.

c. Circulatia sangelui in vene:

Circulatia sangelui in vene este rezultatul diferentei de presiune intre cele doua extremitati ale
arborelui venos: capilarele venoase si locul de varsare al venelor mari in atrii.

Desi diferenta de presiune din sistemul venos este mult mai mica decat in sistemul arterial al marii
circulatii, totusi circulatia sangelui este facilitata side alti factori:

- aspiratia toracica produsa de presiunea negativa intratoracica (care este mai negativa in inspir decat
in expir);
- excursiile diafragmului in inspir exercita o presiune asupra viscerelor abdominale care se transmite si
venelor;

- tonusul si contractiile muschilor extremitatilor inferioare, fragmenteaza coloana de sange si


favorizeaza intoarcerea venoasa. De asemenea si pulsatiile arterelor, pentru venele situate in
imediata vecinatate;

- aspiratia atriala - in timpul ejectiei ventriculare, presiunea in atriu scade ceea ce favorizeaza
aspirarea sangelui venos;

- forta gravitationala favorizeaza circulatia in teritoriile aflate supracardiac si o stanjeneste pe


cea aflata sub acest nivel.

1.3.7 Reglarea circulatiei sangelui

Atat presiunea arteriala cat si repartitia sangelui in diferite tesuturi, se afla permanent sub
actiunea factorilor nervosi si umorali, care se modifica in functie de starea de activitate sau de
repaus a organismului sau a diferitelor tesuturi.

Tensiunea arteriala este mentinuta constanta prin mecanisme depresoare sau hipotensive si
presoare sau hipertensive, care sunt stimulate pe cale:

- reflexa realizand asa numita autoreglare;

- umorala, prin diverse substante chimice care au efect vasoconstrictor si vasodilatator.


CAPITOLUL II
2 HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

2.1 Definitie

Hipertensiunea arteriala e un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii sistolice si a celei


diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S se considera valori normale pentru presiunea maxima
140-160 mm Hg, interpretate in raport cu varsta, sexul si greutatea, iar pentru minima 90-95 mm Hg.

2.2 Epidemiologie

HTA este una din cele mai raspandite boli cardiovasculare. Prezenta bolii oscileaza intre 5 si 7% in
ta rile slab dezvoltate si 10-20% in ta rile industrializate. Se apreciaza ca, in aproximativ 50% din
cazuri, hipertensiunea este usoara, chiar asimptomatica.

HTA apare de regula dupa varsta de 30 ani, frecventa ei creste in general cu varsta, este
asemanatoare la cele doua sexe intre 40 si 60 de ani si devine frecventa la femei la 60 ani. In
determinismul presiunii arteriale intervin numerosi factori ca: varsta, sexul, constitutia, etc. Se
recomanda ca valori limita pentru diagnosticul hipertensiunii arteriale, valorile care la subiectii
netratati, cresc in mod semnificativ riscurile imbolnavirii cardiovasculare. In acest sens valorile
propuse sunt: la barbatii sub 45 de ani - 130/90 mmHg; la barbatii peste 45 de ani - 140/95 mmHg; la
femei de orice varsta

160/95 mmHg.

Prin frecventa mare, prin manifestarile si complicatiile pe care le produce, HTA reprezinta o cauza
importanta de morbiditate si de invaliditate a populatiei adulte, populatie in plina perioada
productive. HTA reprezinta totodata un factor de rise pentru diferite boli fiind o cauza importanta de
deces. Peste 50% din infarctele miocardice si peste 75% din accidentele vasculare cerebrale au la baza
HTA.
2.3 Etiologie
Chiar daca HTA este o boala de mult cunoscuta iar frecventa ei este mare in populatie, nu I se
cunoaste etiologia. Sunt cunoscuti insa numerosi factori care participa interindividual si in masura
variabila la patogenia HTA: calibrul si elasticitatea vaselor, contractilitatea miocardului, varsta, sexul,
rasa, obezitatea, aportul de exces de sare, dereglari ale sistemelor hormonale, factori de crestere, etc.

lntr-o mica parte a cazurilor, etiologia este cunoascuta, aceste hipertensiuni purtand numele de
hipertensiuni secundare, spre deosebire de hipertensiunea fara cauza cunoscuta, care poarta
numele de hipertensiune esentiala (primara sau idiopatica). In lipsa unei etiologii clare si a
identificarii unor factori sau conditii cu rol etiologic cert, cercetarea cauzelor HTA esentiale, a
fast indreptata spre analiza conditiilor in care ea apare mai frecventa in unele situatii cum ar fi in unele
familii, unele grupuri de personae, in unele profesiuni, in anumite conditii de alimentative si de
viata, etc.

Factorii si conditiile in prezenta carora frecventa HTA este mai mare poarta numele de factori de
rise. Factorii de rise principali ai HTA esentiale sunt: ereditatea, continutul de Na din alimentative,
starile de stress, tipul de comportament, varsta, sexul, supragreutatea, fumatul si consumul de alcool.

2.4 Morfopatologie

Modificarile induse de HTA pot fi functionale sau morfologice. Modificarile functionale sunt
reprezentate de zone de arterioconstrictie alternand cu zone de dilatatie, evidentiabile mai ales la
nivelul arteriolelor renale, retiniene, coronariene.

Modificarile morfologice s epot clasifica in doua categorii: modificari degenerative in artere si


arteriole, incluzand hialinizarea, ateroscleroza, necroza fibrinoida, anevrismul; modificari
hipertrofice ale arterelor si inimii.

Hipertrofia mediei arteriale este determinate de hipertrofia si hiperplazia celulelor muscular netede,
ca raspuns la cresterea presiunii. Aceasta hipertrofie duce la cresterea rezistentei periferice si la
mentinerea valorilor crescute ale TA in HTA.

lngrosarea hialina este modificarea care se intalneste frecvent in HTA, localizata in special la nivelul
arterelor aferente ale glomerulului, si mai rar in splina, creier, retina.

Termenul de hialin (sticla) se foloseste pentru a desemna prezenta unui material amorf la nivelul
arteriolelor. Hialinul este format din glicoproteine, fibrina, colagen, lipide.

In arterele mici si arteriole ce reprezinta vasele de rezistenta, apar de asemenea modificari structural ce
depend in parte de rapiditatea si gradul cresterii TA.

Ateroscleroza apare precoce si evolueaza mai rapid la bolnavii hipertensivi. Mecanismul prin care HTA
duce la aparitia aterosclerozei consta in actiunea mecanica directa a coloanei de sange ce exercita forte
de forfecare asupra peretelui arterial, in special asupra endoteliului.
Necroza fibrinoida a arterelor mici si arteriolelor este leziunea caracteristica in hipertensiunea
maligna. Ea consta intr-o intense exudare a proteinelor plasmatice in peretele arterial, determinate
de fracmentarea fibrelor muscular. Se asociaza modificari inflamatorii in perete cu prezenta de
neutrofile, hematii si depunerea de fibrin. Se pot producxe astfel hemoragii sau trombozarea vasului.
Vindecarea leziunii arteriale duce la o ingrosare fibroasa externa a vasului. Necroza fibrinoida poate
determina ischemia si distrugerea rinichiului, cu insuficienta renala cronica, modificari ischemice
retiniene sau hemoragie cerebrala.

Anevrlsnieie constituie o alta consecinta a HTA severe. Microanevrismele apar la nivelul arterelor mici
cerebrale, iar rupture lor duce la hemoragie cerebral. Efectele asupra inimii sunt reprezentate
prin hipertrofia ventriculara stanga, la inceput concentric, apoi asociata cu dilatatia.

Aspecte topografice ale leziunilor vascular. Modificarile morfologice in HTA se gasesc in variate grade
in intreg sistemul arterial. Atunci cand aceastea apar leziunile progreseaza la nivelul organelor tinta si
cu nevoi ale HTA: creier, rinichi si inima, organe cu hemodinamica bogate si cu nevoi crescute in 02.

2.5 Clasificare
In functie de etiologie se deosebesc:

a. Hipertensiunea arteriala esentiala, in care nu se poate evidentia o cauza organica si


hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica, in care este dovedita cauza. Se deosebesc
hipertensiuni secundare renale, endocrine, neurogene si cardiovasculare.

In functie de evolutie se accepta astazi clasificarea propusa de O.M.S: stadiul I, caracterizat prin
depasirea valorilor normale de 140-160/90-95 mm Hg; stadiul al II-lea, caracterizat prin semne de
hipertrofie cardiovasculara. Hipertrofia ventriculului stang poate fi constatata clinic,
electrocardiografie, radiologic si prin examenul fundului de ochi (anginopatie hipertensiva); stadiul al
Ill-lea, caracterizat prin aparitia complicatiilor cardiace, coronariene, cerebrale si renale.

Hipertensiunea arteriala este una din cele mai raspandite boli. Presiunea arteriala poate creste fie
prin marirea debitului, fie prin crestrea rezistentei. Cele mai multe hipertensiuni au la baza cresterea
rezistentei periferice (hipertensiunea esentiala, renala).

Initial, procesul este functional - vasoconstrictie - ulterior apar leziuni organice care
permanentizeaza hipertensiunea arteriala. In ceea ce priveste factorii care realizeaza
vasoconstrictia arteriala, se acorda un rol important sistemului nervos central, sistemului
hipofizo-suprarenal si hiperactivitatii vasculare.

In evolutia hipertensiunii arteriale, dupa mai multi ani de evolutie apar leziuni organice de
ateroscleroza, care agraveaza tulburarile.
b. Hipertensiuni arteriale simptomatice:

- De cauza renala. Din acest grup tac parte hipertensiunile reno-vasculare (anomalii congenitale
ale vaselor renale (stenoze,anevrisme), tromboze, emboli), hipertensiunile din bolile parenchimului
renal (glomeruronefrita acuta si cronica, leziunile renale din diabet, pielonefritele etc.). In aparitia
hipertensiunii renale, rolul principal este detinut de o enzima care ia nastere in rinichiul ischemic
(cu circulatie insuficienta) si care se numeste renina. Aceasta se transforma in sange intr-o
substanta hipertensiva numita angiotensina. E importanta precizarea etiologiei renale, deoarece unele
forme sunt susceptibile de interventie chirurgicala (hipertensiunea reno-vasculara, unele
pielonefrite). Tratamentul se adreseaza atat bolii de baza, cat si hipertensiunii arteriale.

- De cauza endocrina. Din acest grup tac parte:

->feocromocitomul - o tumoare localizata in medulara glandei suprarenale, caracterizata prin crize


paroxistice de hipertensiune, datorate descarcarii in circulatie de catecolamine (adrenalina si
noradrenalina); tratamentul este chirurgical;

->hiperaldosteronismul primar (adenom corticosuprarenal cu secretie excesiva de aldosteron);

->sindrom Cushing, datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se caracterizeaza
prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism si cresterea eliminarii urinare a 17-cetosteroizilor;
tratamentul este chirurgical;

->hipertensiuni endocrine mai apar in hipertiroidism si in cursul sarcinii; in cursul primei sarcini poate
aparea o hipertensiune reversibila, recidivand eventual cu fiecare noua sarcina; alteori, graviditatea
agraveaza o hipertensiune arterial preexistenta, de alta natura.

- De cauza neurogena. In boli traumatice, tumorale sau inflamatorii ale creierului care due la o
crestere a presiunii intracraniene sau in caz de leziuni ale centrilor vasomotori se observa, uneori, si
cresterea tensiunii arteriale.

- De cauza cardiovasculara. Bolile insotite de hipertensiune arteriala sunt: coarctatia aortica, blocul
complet, insuficienta aortica si ateroscleroza.

c. Hipertensiunea arteriala esentiala: prin care se intelege orice sindrom clinic hipertensiv, in care
valorile presiunii arteriale sunt crescute, in absenta unei cauze organice. Se mai numeste si boala
hipertensiva. Este cea mai frecventa, reprezentand 80-90% din totalul hipertensiunilor, si apare de
obicei dupa 30 de ani, cu un maximum de frecventa intre 40-50 de ani. lncidenta este mai mare la
femeie, dar formele mai grave apar la barbati. Menopauza si obezitatea sunt factori favorizanti, la
fel viata incordata, stresanta si ereditatea. Ereditatea ar juca un rol foarte important, afectiunea
intalnindu-se in proportie de 20-80% in antecedentele familiale ale bolnavilor. Ceea ce se transmite ar
consta intr-o tulburare a metabolismului catecolaminelor (adrenalina si noradrenalina), care ar sta la
baza vasoconstrictiei arteriale. Se pare ca si alimentatia bogata in sare ar juca un rol.

2.6 Etiopatogenie

Majoritatea autorilor accepta astazi conceptia nervista, potrivit careia predispozitia ereditara este de
natura neurogena, legata de o anumita structura a personalitatii si de o anumita modalitate de raspuns
la situatiile de stres: durere, frica, suparare. Boala ar fii esential nervoasa, produsa de o tulburare in
activitatea centrilor nervosi superiori. Diferiti excitanti din sfera psiho-emotionala (necazuri, griji,
nesiguranta), actionand pe fondul unei predispozitii ereditare, due la aparitia unor focare de excitatie
permanenta la nivelul scoartei cerebrale, determinand secundar o vasoconstrictie arteriala. In
lantul patogenic al hipertensiunii mai intervin - tot prin intermediul scoartei - sistemul endocrin si
rinichiul.

Modificarile fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sau vasoconstrictia arteriala si
cresterea continutului peretelui arteriolar in apa si sare. Mai tarziu apar leziuni organice si
ateroscleroza, care grabesc evolutia si intuneca prognosticul prin complicatii.

2.7 Simptomatologie

Clasic se deosebesc trei stadii:

- Stadiul prehipertensiv: poate fi afirmat pe baza ascendentei ereditare hipertensive, aparitiei


unor puseuri tensionale trecatoare si a unor teste care stabilesc cresterea anormala a presiunii
arteriale,comparativ cu normalul. Cel mai cunsocut este testul presor la rece, care este pozitiv cand,
introducand mana in apa la 4 grade C, valorile TA cresc cu peste 40 mm Hg;

- Stadiul de hipertensiune intermitenta: caracterizat prin perioade de hipertensiune, fara alte semne
clinice, alternand cu perioade normale;
Stadiul de hipertensiune permanenta: in peste 90% din cazuri, hipertensiunea arteriala este depistata
in acest stadiu. Dupa manifestari se deosebesc:

Forma benigna, care evolueaza progresiv si se caracterizeaza prin:

- Semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase si rigide, puls bine batut;

- Semne de fragilitate capilara; diverse manifestari hemoragice (epistaxis, metroragii,


uneori hematemeze, hemoragii retiniene etc.);

- Semne cerebrale: cefalee occipitala, de obicei dimineata, la trezire, ameteli, oboseala, astenie,
insomnie, tulburari de memorie si concentrare, modificari de caracter, frecvent tulburari de
vedere (,,muste zburatoare", vedere incetosata); cefalee cu caracter pulsatil, ameteala, tulburarile
trecatoare de constienta si de limbaj sunt cele mai frecvente tulburari functionale, comune tuturor
formelor de hipertensiune;

- Furnicaturi la nivelul extremitatilor, ameteli, senzatia de ,,deget mort";

- Examenul inimii releva subiectiv palpitatii, dureri precordiale, diferite grade de dispnee, iar obiectiv,
semne de marire a inimii stangi (hipertrofie si digitatie);

- Radiologia, electrocardiografia, undul de ochi si probele functionale renale apreciaza gradul de


evolutivitate al hipertensiunii arteriale.

In ultimul stadiu al formei benigne - care se instaleaza dupa multi ani de evolutie apar complicatii:
insuficienta cardiaca stanga sau totala, cardiopatie ischemica, complicatii cerebrale sau renale.

Forma maligna: are o evolutie rapida si o mortalitate ridicata. Poate fi maligna de la inceput sau se
poate maligniza pe parcurs. Valorile tensionale sunt mari, in special cea diastolica depasind 130 mm Hg,
rezistente la tratament. Starea generala este alterata rapid (astenie, slabire, paloare, cefalee
intensa), fundul de ochi este grav si precoce alterat, complicatiile apar de timpuriu, in special in
insuficienta renala progresiva si ireductibila.

De multe . ori HTA poate fi asimptomatica, atunci cand nu sesizam niciun discomfort in modul
de viata, nici modificari in realizarea activitatilor zilnice. Cel mai important simptom al HTA este
cefaleea fronto-occipitala. Este o durere sacaitoare, care cuprinde fruntea si se intinde pana in
zona cefei. Apare dimineata si este ameliorata de o ceasca de cafea sau de un medicament contra
durerii. Cefaleea poate disparea si spontan dupa cateva ore.

Resimtite pe termen lung, simptomele HTA cuprind:


- ameteli;

- vertij (senzatie de lipsa de echilibru in spatiu);

- durere in piept;

- transpiratii;

- tulburari de vedere (vedere in ceata, neclara, uneori "stelute verzi");

- tiuituri in urechi;

- confuzie;

- constientizarea respiratiei (dispnee);

- palpitatii (constientizarea batailor inimii).

2.8 Explorari paraclinice

Examenele paraclinice, in special examenul radiologic, electrocardiografic, ecocardiografic, dau


informatii utile pentru precizarea HVS. Primele semne ale HVS se manifesta prin hipertrofia atriului
stang (HAS), aparuta ca urmare a scaderii compliantei ventriculare.

Examenul radiologic cardiotoracic poate aduce informatii numai asupra HVS si asupra dilatatiei
cordului. Acesta aduce si informatii privind prezenta aterosclerozei si isuficientei cardiace.

Electrocardiograma este in masura sa evidentieze HAS, primul semn al HVS. Se considera ca diagnosticul
HVS se poate face daca sunt prezente doua din urmatoarele modificari:

- Fortele tensionale ale undei T (in V1) <=0,04 mm/s;

- Raportul duratei undei P/durata P - R (in 02)>=1,6;

- Unda P(DII) >=0.3mV;

- Unda P (0111)>=0, 12 sec.

Ecocardiografia se dovedeste a ti in prezent metoda cea mai eficace atat pentru depistarea precoce a
HVS, a HAS, cat si pentru aprecierea masei ventriculare si, prin aceasta, diferentierea HVS adaptative
de cea patologica.
Explorari biologice. De regula se efectueaza examene de laborator ce urmaresc pe de o parte
sa deceleze interesarea diverselor aparate tinta, iar pe de alta parte depistarea cazurilor posibile
de HTA secundare - sau a diversilor factori de rise pentru HTA sau boli asociate ei.

Examinari sanguine: creatinina, uree, acid uric, ionograma din ser si uneori din hematii, valorile
serice ale NA, K, Mg, Ca, dau informatii privind forma clinica sau etiologica a HTA.

2.9 Forme clinice

Formele clinice in functie de valorile presiunii arteriale si a evolutiei sunt:

- Hipertensiunea arteriala de granita sau limita. Se intalneste la aproximativ 10 % din adulti,


iar la 20 % dintre acestia evolueaza spre o hipertensiune stabila.

- Hipertensiunea arteriala usoara cuprinde persoanele cu valori ale presiunii diastolice intre
90 si 104 mmHg. Aceasta este cea mai frecventa forma de HTA si reprezinta 70-80% din totalul
hipertensiunilor avand o frecventa de aproximativ 10-15% din populatia adulta.

- Hipertensiunea arteriala moderata are valori ale presiunii diastolice intre 105-114 mmHg.
Necesita controale regulate pentru evaluare si tratament.

- Hipertensiunea arteriala severa cu valori ale tensiunii diastolice persistente peste 115mmHg,
este forma care impune tratament antihipertensiv relativ urgent.

- Hipertensiunea arteriala maligna are presiuni diastolice ce depasesc 130mmHg, in mod


constant insotita de modificari specifice la nivelul organelor tinta.

2.10 Diagnosticul hipertensiunii arteriale

Cresterea tensiunii arteriale nu este o boala cu manifestari specifice care sa orienteze diagnosticul.
Numita si "ucigasul silentios", descoperirea este intamplatoare la un consult obisnuit la cabinetul
medicului de familie.

Hipertensiunea arteriala "de cabinet" sau de "halat alb" se refera la tensiunea care este crescuta
constant la cabinetul medicului, dar care, masurata acasa este normala. Teste necesare pentru
diagnosticarea HTA, (depistarea cauzei sau complicatiilor): analiza completa a sangelui,
examenul urinii, electrocardiograma, ecocardiografia.

Alte teste utile pentru stabilirea diagnosticului de HTA sunt: monitorizarea ambulatorie (care nu
necesita spitalizare) a tensiunii arteriale, scintigrafia renala, radiografia toracica, teste screening
pentru feocromocitom (tumora a glandei suprarenale care secreta adrenalina, hormon ce
determina cresterea tensiunii arteriale).
2.11 Diagnostic diferential
Acesta poate fi pus in discutie doar in cazurile de valori tensionale crescute ocazional (exemplu:
dupa consum excesiv de cafea, tigari, stari de incordare nervoasa, incestie de lichide, tratament cu
corticoizi, simpaticomimetice, etc.). In aceste cazuri valorile crescute ale HTA normalizandu-se
odata cu indepartarea conditiilor declansatoare.

Diagnosticul diferential in HTA se concentreaza pe diferentierea hipertensiunii esentiale de


hipertensiunile secundare si precizarea in cazul acestora a tipului etiopatog e netic.

2.12 Prognostic

Evaluarea prognostica a fiecarui caz de hipertensiune arterial esentiala se face in urma examenului
clinic si a explorarilor complementare corespunzatoare, effectuate in dinamica procesului de evolutie.

Factori care indica un prognostic nefavorabil in HTA esentiala:

- Rasa neagra;

- Tanar;

- Barbat;

- Presiunea sistolica persistenta peste 115 mmHg;

- Fumatul;

- Diabetul zaharat;

- Hipercolesterolemia;

- Obezitatea;

- Evidente ale leziunilor de organ: cardiac, cerebrale, renale, oculare.

- Valori crescute ale TA in toxemia gravidica, eclampsie.

In majoritatea cazurilor, evolutia si prognosticul bolii depind de precocitatea, calitatea, durata


tratamentului si complianta bolnavului.

Prognosticul poate fi influentat si prin masuri de profilaxie secundara precum si prin programe de
reabilitare si recuperare corespunzatoare.
2.13 Prevenirea HTA esentiale
In ultimii ani, interesul pentru profilaxia primara a HTA esentiale este in continua crestere si, se axeaza
pe descifrarea conditiilor de aparitie a bolii, pe identificarea factorilor de rise si se contureaza
programe privind combaterea de lunga durata a acestora. Programele de profilaxie primara se
adreseaza atat persoanelor cu rise cat si colectivitatilor cu rise precum si intregii populatii si contin
masurile necesare pentru combaterea factorilor de rise.

Masurile preventive trebuie ablicate din copilarie si adolescent cu atentie sporita pentru copiii
descendenti din parinti hipertensivi.

Practica profilaxiei primare a HTA esentiale prevede reducerea consumului de sare la 3-5 g/zi,
reducerea greutatii corporale, activitate fizica, interzicerea fumatului, a consumului de alcool, a
medicamentelor hipertensive, evitarea starilor conflictuale, etc.

2.14 Evolutie si complicatii


In forma benigna, cea mai obisnuita, boala dureaza ani sau chiar zeci de ani. Sub influenta unui
tratament correct si precoce pot aparea remisiuni importante.

In forma maligna, evolutia este foarte rapida, etapele bolii fiind parcurse in 1-3 ani.

lndiferent de etiologie, fiecare forma de hipertensiune arteriala, in raport cu caracterul sau evolutiv,
poate fi maligna sau benigna si parcurge, in evolutia sa, cele 3 stadii din clasificarea propusa de
O.M.S.

In stadiul al Ill-lea apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular (insuficienta ventriculara stanga
acuta si cronica, insuficienta cardiaca globala, infarct miocardic, anevrism disecant); la nivelul
circulatiei cerebrale (encefalopatie hipertensiva, tromboze si hemoragii cerebrale); la nivelul
rinichiului (tulburari variate, de la alterari functionale, pana la scleroza cu insuficienta renala).

Complicatiile depind de forma clinica - benigna sau maligna. Astfel, in hipertensiunea benigna
complicatiile se datoreaza aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrala si infarctul
miocardic.

In hipertensiunea maligna domina degradarea arteriolara. Aici se intalnesc frecvent encefalopatia


hipertensiva, hemoragia cerebrala, insfucienta cardiaca si insuficienta renala (anexa 2).

Prognosticul depinde de forma clinica (anexa 3) - benigna sau maligna - de ereditate, de nivelul
tensiunii diastolice si bazale,de varsta(tinerii fac forme mai grave),de respectarea tratamentului,de
modul de viata recomandat si,in sfarsit,de aparitia complicatiilor.

Prognosticul este favorabil in primul stadiu de boala,fiind mai rezervat in stadiul al II-lea si mai ales al
Ill-lea. Moartea se datoreaza indeosebi complicatiilor cardiace, cerebrale si renale. Sub influenta
tratamentului actual,prognosticul s-a imbunatatit.
Tratamentul hipertensiunii arteriale trebuie sa vizeze anumite obiective si in primul rand normalizarea
valorilor tensionale. El trebuie sa tina seama de anumite principii si orientari:

- explorarea trebuie sa fie bine facuta deoarece sunt hipertensiuni care beneficiaza de
tratament chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare);

- tratamentul trebuie sa fie complex, igieno-dietetic, medicamentos etc.;

- tratamentul trebuie individualizat si stabilit in conditii de ambulator, nu de spital;

- drogurile hipotensive vor fi administrate la inceput in cantitati mai mici si marite apoi progresiv,
pana la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca drogurile hipotensive sa fie asociate si la
inceputul tratamentului, asocierea sa cuprinda un hipotensiv cu un diuretic tiazidic;

- trebuie tinut seama de ateroscleroza asociata, de aici (mai ales la varstnici) decurgand prudenta,
pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene si periferice (niciodata nu se va
incepe cu doze mari, brutale);

- deoarece multe hipertensiuni sunt consecinta sau sunt asociate aterosclerozei, regimul si tratamentul
vor fi adaptate acesteia din urma. Se vor combate obezitatea, guta, diabetul zaharat,
hiperlipoproteinemiile etc.

2.15 Tratament

Tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale trebuie sa vizeze anumite obiective si in primul rand
normalizarea valorilor tensionale.

Obiectivele sunt:

- explorarea completa si corecta, deoarece sunt hipertensiuni care beneficiaza de


tratament chirurgical (HTA reno-vasculare, HTA din feocromocitom);

- tratamentul trebuie sa fie complex (igieno-dietetic, medicamentos etc);

- tratamentul trebuie individualizat si stabilit in conditii de ambulator, nu de spital;

- medicatia hipotensiva va fi administrata la inceput in cantitati mai mici si marite apoi


progresiv, pana la normalizarea tensiunii arteriale. Este bine ca drogurile hipotensive sa fie
asociate si la inceputul tratamentului asocierea sa cuprinda un hipotensiv si un diuretic tiazidic;

- trebuie tinut seama de ateroscleroza asociata, de aici (mai ales la varstnici) decurgand
prudenta, pentru a nu precipita accidente vasculare cerebrale, coronariene si periferice (niciodata
nu se va incepe cu doze mari, brutale);
- deoarece in multe cazuri hipertensiunea este consecinta sau este asociata cu ateroscleroza,
regimul si tratamentul var fi adaptate acesteia din urma. Se var combate obezitatea, guta, diabetul
zaharat, hiperlipoproteinemiile;

- repausul nu trebuie sa fie absolut. Exercitiile fizice, gimnastica medicala, si mersul pe jos var fi
dozate si adaptate posibilitatilor bolnavului;

- sedativele si tranchilizantele sunt de multe ori necesare;

- dieta va fi saraca in colesterol si in grasimi saturate;

Regimu/ de viata consta in limitarea eforturilor fizice, cu lucru de 6 - 8 ore pe zi, dupa caz, cu
respectarea orelor de somn si a orelor de masa. Au o mare importanta mijloacele psihoterapice,
combaterea anxietatii si evitarea situatiilor conflictuale din mediul de viata sau de munca. Var fi
cautate si incurajate elementele de satisfactie din profesiunea bolnavului, var fi cultivate preocuparile
care produc relaxarea (plimbari, lectura, muzica, teatru).

Dieta va fi echilibrata si suficienta, urmarindu-se mentinerea unei greutati normale.

In caz de obezitate dieta va fi hipocalorica, in caz de ateroscleroza va fi hipolipidica si hipocalorica.

lndiferent de bolile asociate, dieta va fi hipo - sau desodata. Regimul strict desodat (orez,
fructe, zahar), cu mai putin de 0,5 g sare/zi, se aplica in formele foarte severe, dar este greu de
respectat. Regimul desodat relativ (2 - 5 g sare/zi) este mai usor de acceptat, fiind utilizat in
majoritatea hipertensiunilor.

Pentru aprecierea generala a continutului in sare se ia ca reper faptul ca ratia de NaCl consumata zilnic
de un adult sanatos este de 10 -14 g, din care 2/5 provin din sare folosita la pregatirea alimentelor
si cea pusa la masa, 2/5 sunt furnizate de sarea din paine si 1/5 de sarea din lapte si derivatele sale,
produse de mezelarie etc. Regimul desodat nu poate fi standardizat, ci adaptat in functie de starea
clinica.

Tratamentul antihipertensiv farmacologic

lmpune respectarea urmatoarelor principii:

- folosirea de doze mici de medicament pentru initierea terapiei; daca se obtine un raspuns bun,
dar TA nu este suficient controlata se creste doza pina la obtinerea efectului dorit cu conditia ca
medicamentul sa fie bine tolerat. Monoterapia normalizeaza TA doar in 1/3 din cazuri;

- folosirea unor combinatii de medicamente pentru a mari efectul antihipertensiv si a diminua


efectele adverse asigura controlul TA la 70% din pacienti;

- schimbarea unui medicament cu altul dintr-o clasa diferita este recomandata daca raspunsul
este slab sau toleranta nu este buna, inainte de a creste doza sau a adauga un al doilea medicament;
- folosirea medicamentelor cu actiune de lunga durata, cu efect de 24 ore, in administrarea
orala.

lnitierea tratamentului antihipertensiv

In HTA gradul 1 si 2 in care dupa masurari repetate TAs este intre 140 -180 mm Hg sau TAd
intre 90 -110 mm Hg se evalueaza factorii de rise si conditiile asociate. Se initiaza tratamentul
nonfarmacologic in functie de nivelul riscului:

- risc foarte inalt --> se initiaza tratament medicamentos;

- risc inalt --> se initiaza tratament medicamentos;

- risc mediu --> se monitorizeaza TA si alti factori de rise timp de 3 - 6 luni;

- risc scazut --> se monitorizeaza TA si alti factori de rise timp de 6-12 luni:

-> la valori TAs >=150 sau TAd >=95 se initiaza tratamentul medicamentos

-> la valori TAs <150 sau TAd <95 se continua monitorizarea

Clasele de medicamente antihipertensive recomandate astazi sunt:

- diuretice;

- betablocante;

- blocante ale canalelor de calciu;

- IECA si antagonisti ai receptorilor de angiotensina II;

- alfa blocante;

- agenti simpatolitici cu actiune centrala.

Diuretice: prin anomalia renala de excretie a sodiului se antreneaza hipervolemie pasagera,


cresterea Na in celulele endoteliale vasculare, cresterea tonusului musculaturii arteriale si
hiperreactivitatea la stimuli vasoconstrictori; prin eliminarea sodiului, diureticele au efect
antihipertensiv.

Diureticele tiazidice (Nefrix) si like-tiazidice (lndapamida) sunt de prima alegere:


- initial ele scad TA prin reducerea volumului de singe intravascular si a debitului cardiac.
Reducerea cronica a TA este secundara scaderii rezistentei vasculare periferice;

- actioneaza in portiunea proximala a TCD;

- au actiune blinda, prelungita;

- sunt ieftine, eficiente, bine tolerate la doze mici;

- indapamida are efect diuretic, miorelaxant, regresia microalbuminuriei;

- eficiente in preventia evenimentelor cardiovasculare majore;

- unele dintre efectele nedorite (depletia de potasiu, scaderea tolerantei la glucoza, aritmia
extrasistolica ventriculara, impotenta) au fast asociate cu doze mari de diuretice 50 - 100 mg
hidroclorotiazida sau clortalidona.

Diureticele de ansa (Furosemid) actioneaza la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle si


au efect mai puternic si mai prompt (urgente):

- sunt mai putin eficiente decit tiazidele pentru controlul TA si au o durata mai mica de actiune;

- se administraza cind creatinina este peste 2,5 mg/di.

Diureticele care economisiesc potasiu (Spironolactona, Triamteren) inhiba competitiv efectele


aldosteronului asupra tubului contort distal (spironolactona) si inhiba secretia de potasiu (triamteren):

- hipercaliemia este efectul advers eel mai obisnuit;

- ar trebui evitate la pacientii care primesc supliment de potasiu, IEC, blocanti ai receptorilor de
angiotensina II;

- exista dovezi ca asocierea diureticelor kaliuretice cu economisitoare de potasiu ar putea reduce


riscul de moarte subita cardiaca;

- sunt recomandate la virstnici, HTA sistolica ca monoterapie si in terapie combinata in insuficienta


cardiaca la hipertensivi;

- in SUA, diureticele sau betablocantele reprezinta prima linie de tratament a HTA;

- au indicatii la pacientii cu DZ;

- au contraindicatii la pacientii cu guta;

- contraindicatii relative la pacientii cu dislipidemie si barbatii activi sexual;


Betablocantele

lnhiba efectul stimularii beta adrenergice asupra diferitelor organe, scad TA prin scaderea debitului
cardiac, inhiba eliberarea de renina, reduce eliberarea de catecoli din neuronii simpatici, scad
activitatea vasomotorie centrala. Pot fi:

- medicatie esentiala cardiovasculara, inclusiv HTA;

- monoterapie sau terapie combinata;

- se pot da in combinatie cu diuretice, blocantele canalelor de calciu de generatia II - Ill,


alfablocante, IEC;

- au indicatii specialela hipertensivi cu anxietate marcata si stres, HTA de granita sau cu sindrom
hiperkinetic, tahiaritmie, HTA la coronarieni in special dupa IMA, pacienti care necesita terapie
antihipertensiva vasodilatatoare.

- indicatii relative in insuficienta cardiaca, DZ, sarcina;

- contraindicatii dovedite la pacienti cu astm, BPOC, bloc atrioventricular grad 2 si 3;

- contraindicatii relative la pacienti cu dislipidemie, la atleti si pacienti activi fizic, boala vasculara
periferica

- pot fi administrate si in caz de disfunctie sistolica si insuficienta cardiaca

NYHA II - Ill;

In alegerea beta blocantului trebuie cunoscuta cardioselectivitatea, activitatea simpatomimetica


intrinseca, gradul de liposolubilitate.

Blocantele cu efect vasodilatator (combinatia alfablocant cu betablocant):

- au efect concomitent betablocant si alfablocant;

- sunt relativ putin folosite ca antihipertensive (labetolol in urgentele hipertensive, in


feocromocitom si carvedilol).

Blocanti a/fa adrenergici

- reduc TA blocand receptorii alfa adrenergici postsinaptici la nivelul celulelor musculare netede
vasculare;

- doxazosin si prazosin au actiune scurta si poate cauza hipotensiune la prima doza, reduc hipertrofia
de prostata;
Agenti simpatolitici centrali

- actioneaza la nivel central prin stimularea alfa 2 receptorilor, reducind tonusul simpatic;

- pot fi administrate in IRC in asociere cu diuretice;metildopa este un antihipertensiv de electie


in sarcina;

- efecte secundare frecvente: uscaciunea mucoaselor, oboseala, sedare, depresie, tulburari de


dinamica sexuala, hipotensiune ortostatica.

lnhibitorii enzimei de conversie sunt creditati cu urmatoarele actiuni:

- blocheaza formarea angiotensinei II din forma inactiva de angiotensina I;

- blocheaza degradarea kininelor;

- reduc proteinuria si incetinesc progresia nefropatiei diabetice sau a bolii renale cronice;

- pot fi folositi in IRC;

- imbunatatesc simptomele si supravietuirea pacientilor cu ICC datorata disfunctiei diastolice.

Au ca indicatii preferentiale HTA cu HVS (regresia HVS prin efect antiproliferativ la nivel miocardic),
HTA cu boala coronariana si in special IMA recent (previn si reduc remodelarea si dilatatia VS), HTA cu
disfunctie ventriculara sistolica (previn progresia disfunctiei), HTA cu DZ si microalbuminurie.

Efectele adverse sunt rare (tuse neproductiva, hiperkaliemie, alergie) iar contraindicatiile sunt
reprezentate de sarcina, si stenoza bilaterala a arterei renale.

Blocantii receptorilor de angiotensina:

- au efecte hemodinamice similare cu inhibitorii enzimei de conversie (cardioprotectie,


remodelare, nefroprotectie);

- se evitaefectuladvers - tusea;

- nu sunt date probaorii pentru efectul pe termen lung;

- contraindicate in sarcina, boala renovasculara bilaterala.

Blocantele canalelor de calciu - dihidropiridinele:

- blocheaza influxul de calciu avind ca efect vasodilatatia predominant arteriolara (


coronariana);
- produc scaderea rezistentei vasculare periferice;

- faciliteaza natriureza;

- amlodipina si felodipina sunt permise in disfunctia cardiaca sistolica;sunt bine tolerate

- nu se impune ajustarea in insuficienta renala;

- efecte adverse in dependenta de doza: cefalee, tahicardie, edeme;

- nifedipina poate fi utila in urgentele hipertensive, sublingual 20 mg

Blocantele canalelor de calciu - nondihidropiridinele:

- reduc frecventa cardiaca;

- nu au efect inotrop negativ semnificativ;

- atentie la asocierea cu betablocante;

- reduc proteinuria in glomeruloscleroza;

- reduc incidenta reifarctarii dupa IMA (pot fi utilizati cind beta blocantele nu sunt tolerate).

Miovascu/orelaxante:

- actioneaza pe fibra musculara neteda;

- vasodilatatia reflexa poate determina: tahicardie cu cresterea debitului cardiac, retentie


hidrosalina; vor fi asociate saluretice si betablocante;

- hidralazina se acumuleaza in IRC;

- minoxidilul poate fi folosit in HTA cu IRC.

Strategia tratamentului in HTA

Conduita terapeutica se stabileste in functie de:

- nivelul de rise cardiovascular;

- afectarea organelor tinta;


- prezenta unei boli sistemice - diabet zaharat, dislipidemie, guta, etc;

- nivelul "tinta" al TA;

- terapia in trepte este valabila si astazi, largindu-se gama terapiei de prima intentie.

Treapta 1 - foloseste ca tratament initial unul din urmatoarele medicamente:

- IEC - enalapril (Enap), lisinopril (Zestril), monopril (Accupro), perindopril (Prestarium), ramipril
(Tritace),etc;

- Diuretic - indapamida (Tertensif SR), hidroclorotiazida (Nefrix) spironolactona (Aldactona),


etc;

- Betablocant - metoprolol, nebivolol (Nebilet), betaxolol (Lokren), bisoprolol (Bisoblok), carvedilol


(Coryol), etc;

- Blocant de calciu - amlodipina (Norvasc), felodipina (Plendil), lercanidipine (Leridip), etc;

- Alfa-betablocant - Labetalol;

- Blocantii receptorilor de angiotensina - valsartan, candesartan, telmisartan, irbesartan, etc;

Treapta 2 - asociaza un al doilea medicament din lista treptei 1.

Treapta 3 - triterapia asociaza la medicamentele treptei a doua vasodilatator (hidralazina) sau, mai
nou, alfablocan tselectiv (doxazosin, prazosin, terazosin).

Treapta 4 - tetraterapia asociaza un medicament de rezerva (guanetidina sau minoxidil).

Studii extensive evalueaza terapia antihipertensiva privind reducerea semnificativa a riscului


atacurilor cerebrale, a bolii coronariene, insuficienta cardiaca, mortalitate cardiovasculara,
mortalitate generala.

Joint National Committee on Prevention, Detection, Evaluation, and

Treatment of High Blood Pressure (JNC VII) recomanda diureticele tiazidice si betablocantele ca
medicamente de prima linie in tratamentul HTA esentiale. In conditiile unor comorbiditati poate fi
indicata o alternativa de prima linie ca IEC, blocantii canalelor de calciu, blocantii receptorilor
alfa, sau combinatii blocante alfa - beta.

Recomandarile sustin:

- trebuie utilizata doza minima eficienta prin cresteri progresive, dupa un timp suficient pentru a
proba efectul (2-3 saptamani);
- pot fi folositi agenti terapeutici cu actiune prelungita pentru a creste complianta, controlul
TA, si reducerea pretului de cost.

- asocierile medicamentoase trebuie sa-si potenteze beneficiile fara a cumula efectele secundare:

- asocierea diuretic+ betablocant este eficienta in 70-80% din cazuri; pot aparea efecte cumulative
hiperlipemiante;

- betablocant + calciu blocant permisa pentru dihidropiridine; Nondihidropiridinele pot agrava


tulburarile de conducere A-V si inotropismul negativ;

- IEC + diuretice conomisitor de potasiu poate genera hiperkaliemie;

- asocierea a doua vasodilatatoare sau antihipertensive de rezerva pot determina hipotensiune


ortostatica;

- asocierea betablocant + IEC, scade eficiente ultimului. Recomandari JNC VII in tratamentul diferitelor
forme de HTA esentiala: HTA esentiala usoara

In caz de esec al tratamentului nonfarmacologic se poate administra in monoterapie:

- betablocante

- propranolol 80 -240 mg/zi, in doua prize;

- atenolol 25 -100 mg/zi, in priza unica;

- metoprolol 100- 200 mg/zi, in doua prize.

- inhibitor al enzimei de conversie

- captopril 25 mg x 3 /zi;

- enalapril 10-20 mg/zi;

- lisinopril 10-20 mg/zi;

- perindopril 5-10 mg/zi.

- blocant de calciu

- nifedipina retard 20 mg x 2/zi;

- amlodipina 5 -10 mg/zi;

- verapamil retard 120 - 240 mg/zi. In caz de esec:


- se creste doza (pina la limita efectelor secundare);

- se schimba drogul;

- asocierea cu un diuretic.

HTA severa (TAs > 200; TAd > 115)

Se incepe tratamentul cu biterapie, iar ulterior (dupa 2-3 saptamini):

- in caz de evolutie favorabila se trece la monoterapie;

- in caz de insucces se incearca triterapie cu

- diuretic+ IEC + calcium blocant sau simpatolitic central;

- diuretic+ beta blocant + calcium blocant;

- sau tetraterapie: guanetidina +/- minoxidil ( antagonisti adrenergici periferici + vasodilatatoare


directe).

Hipertensiunea arteriala refractara

Este definita, cind un plan terapeutic cu masuri nonfarmacologice si terapie combinata in doze
adecvate a esuat in a scadea TA sub 140/90mmHg.

Cauze:

- cauza secundara necercetata (renala, endocrina);

- aderenta slaba la planul terapeutic;

- administrarea de medicamente care cresc TA (AINS);

- esec in modificarea stilului de viata (crestere in greutate, consum crescut de alcool);

- supraincarcare de volum, datorata terapiei diuretice inadecvate, insuficientei renale progresive,


aportului excesiv de sodiu;

- cauze false de HTA refractara: HTA de halat alb, manseta inadecvata.

Urgente hipertensive severe ( de gradul I)


Sunt situatiile in care cresterea TA se asociaza cu afectarea organelor tinta. TA trebuie controlata in
decurs de o ora pentru a reduce morbiditatea si mortalitatea (prin amenintarea iminenta a
integritatii acestor organe). Din aceasta categorie fac parte:

- encefalopatia (status mintal anormal, focalizari neurologice, convulsii);

- hemoragie intracraniala;

- insuficienta ventriculara stinga acuta;

- disectie de aorta;

- eclampsie sau HTA severa asociata cu sarcina;

- traumatism cranian;

- arsuri extensive;

- angina instabila;

- infarct miocardic acut.

Urgentele hipertensive simple (gradul II)

Sunt situatiile in care TA este mult crescuta dar nu sunt dovezi de afectare a organelor tinta. In
aceasta situatie TA trebuie controlata in decurs de 24 ore. In aceasta categorie intra HTA accelerata
sau maligna, hipertensiunea de rebound, hipertensiunea arteriala severa perioperatorie, epistaxisul
masiv si hipertensiunea arsilor.

In crizele hipertensive scopul tratamentului este de a scadea TA la un nivel de siguranta - obisnuit


nu mai mult de 25 - 30% din presiunea arteriala medie sau la 100 - 110 mm Hg pentru TAd. TA ar
trebui sa ramina la acest nivel citeva zile inaintea scaderii la valorile ,,normale". In HTA severa,
autoreglarea cerebrala, coronariana si fluxul sanguin renal se adapteaza la presiunea crescuta si
mentine perfuzia organelor vitale. Diminuarea prea rapida a TA poate duce la ischemia acestor
organe vitale.

Tratamentul urgentelor hipertensive simple

Recomandarile JNC VII privind tratamentul urgentelor hipertensive simple cuprind tratamentul
oral cu:

- clonidina 0, 1 - 0,2 mg, apoi 0, 1 mg/h pina la doza totala de 0,6 mg sau pana la scaderea TAd <
110 mm Hg;
- nifedipina 10 - 20 mg repetat dupa 30 min, apoi la fiecare 6 ore;

- captopril 25 mg, repetat daca este necesar;

- labetolol 200 - 400 mg, repetat la 2 - 3 ore.

lndicatii terapeutice in forme particulare de HTA esentiala (recomandari JNC VII)

HTA asociata cu insuficienta ventriculara stanga:

- petidina 50 mg iv/sau diazepam 20 mg iv;

- furosemid 40-80 mg iv sau singerare;

- nitroprusiat sau nitroglicerina in perfuzie.

Encefalopatia hipertensiva:

- nitroprusiat/labetolol/d iazoxid;

- furosemid 40-60 mg iv;

- diazepam 10 mg iv;

- manitol 20%, 100 -150 ml/perfuzie/glucoza 33% 100 ml+ sulfat de Mg 20% - 10 ml.

Criza de feocromocitom:

- fentolamina 1-5 mg iv, repetabil urmat de propranolol 5 mg iv;

- labetolol;.

Disectia de aorta:

- nitroprusiat de sodiu;

- betablocant (propranolol, atenolol).


HTA din sarcina:

- alfametildopa;

- clonidina;

- nifedipina;

- prazosin;

- hidralazinaftalazina.

Eclampsia:

- labetolol;

- diazoxidsaudihidralazina;

- sulfat de Mg sau diazepam;

- total contraindicate sunt diureticele si IECA.

HTA la virstnici:

Se incepe tratamentul cu modificarea stilului de viata apoi, daca este necesar, se adauga un
antihipertensiv (diuretic, beta-blocant, anticalcic).

HTA si insuficienta coronariana:

Se recomanda:

- beta-blocante fara activitate simpatomimetica intrinseca;

- IECA in caz de insuficienta cardiaca ischemica/hipertensiva;

- blocant de calciu nondihidropiridinic in: infarct fara unda Q (nontransmural), infarct miocardic fara
disfunctie cardiaca.

HTA si hipertrofie ventriculara stanga


Este necesara modificarea stilului de viata (in special reducerea greutatii corporale si regim
hiposodat) si tratament cu: IECA sau diuretice sau betablocante.

HTA si DZ

In stadiile 1 si 2 ale nefropatiei diabetice se pot utiliza toate antihipertensivele. In stadiile 3 si 4 se


indica IECA. Betablocantele se recomanda in diabetul zaharat deoarece reduc morbimortalitatea
cardiovasculara. Efectele lor secundare in diabetul zaharat sunt:

- decompensarea unei arteriopatii periferice;

- cresterea frecventei episoadelor de hipoglicemie;

- diminuarea perceptiei hipoglicemiei.

HTA si dislipidemia

Diureticele tiazidice si cele de ansa favorizeaza hipercolesterolemia, cresterea LDL si


hipertrigliceridemia. Aceste efecte nu apar la doze mici. Studiile clinice au aratat ca diureticele reduc
morbimortalitatea si ca pacientii nu au devenit dislipidemici sub acest tratament.

Betablocantele pot determina cresterea trigliceridelor si scaderea HDL colesterolului, dar studiile clinice
au aratat ca betablocantele diminueaza accidentele cardiovasculare. Alfa-blocantele reduc
colesterolul total.

HTA esentiala rezistenta la tratament

Reprezinta HTA persistenta (>140/90mmHg) in ciuda unui tratament cu 3 antihipertensive asociate la


un diuretic. Cauze de HTA rezistenta:

- pseudorezistenta: efectul de halate albe, erori de masurare;

- nerespectarea tratamentului prescris;

- hipervolemie determinata de: consum excesiv de sare, nefropatie cronica, doza insuficienta de
diuretic;

- utilizarea de doze mici de antihipertensive;


HTA secundara nediagnosticata: boala endocrina, stenoza de artera renala, sindrom de apnee din
timpul somnului, consum excesiv de alcool, ingestia de substante hipertensive (eritropoietina, cocaina,
contraceptive, corticoizi, ciclosporina, decongestionante nazale, IMAO).

Conduita recomandata in HTA rezistenta cuprinde:

- confirmarea rezistentei HTA prin masurarea ambulatorie a TA;

- urmarirea aderentei la tratament;

- daca se confirma HTA rezistenta, trebuie cautata o cauza secundara a HTA;

- in absenta HTA secundara trebuie optimizat tratamentul prin utilizarea de doze adecvate si
asocieri aditive.
CAPITOLUL III
3 PARTE APLICATIVA

3.1 Etapele procesului de nursing

Procesul de nursing reprezinta o metoda clinica planificata, pragmatica, care permite acordarea
de ingrijiri individualizate, in functie de reactiile particulare ale fiecarui individ (comunitate) la
o modificare actuala sau potentiala a starii lui de sanatate.

Scopul implementarii procesului de nursing este obtinerea unei imbunatatiri a starii de sanatate a
individului si comunitatii. Se renunta astfel la ingrijirile stereotipe, uniformizate. Ele se vor
aplicaindividualizat, dupa analiza gradului de dependenta aparut insatisfacerea nevoilor fizice sau
psihosociale ale persoanei (prin prisma cadruluiconceptual al Virginiei Henderson). Acest tip de ingriji
presupune de asemeneamodificari in dinamica, pe baza reevaluarii continue a pacientului si
raspunsului sau laingrijirile acordate.

Avantaje/e procesului de nursing sunt urmatoarele:

> Pentru asistenta:

• permite luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor pacientului;

• evidentiaza legalitatea actiunilor;

• creste profesionalismul;

• da satisfactie muncii.

> Pentru pacient:

• beneficiaza de ingrijiri de calitate in functie de nevoi;

• are asigurata continuitatea ingrijirilor, planul fiind accesibil echipei de sanatate care are nevoie de
un reper de informatii pentru fiecare problema;

• determina pacientul sa participe la ingrijiri si sa se preocupe de obtinerea unei mai bune stari de
sanatate.

Etapele procesului de nursing sunt urmatoarele:


> Aprecierea datelor este prima etapa a procesului si consta in:

• culegerea datelor;

• validarea datelor;

• organizarea datelor.

> Diagnosticul de nursing presupune:

• prelucrarea datelor;

• identificarea problemelor de sanatate ale pacientului;

• enuntul diagnosticului de nursing.

> Planificarea cuprinde:

• stabilirea prioritatilor;

• stabilirea obiectivelor;

• stabilirea strategiilor de nursing;

• scrierea planului de nursing.

> lmplementarea procesului de nursing consta in:

• culegerea de noi date;

• efectuarea interventiilor.

> Evaluarea este etapa in care se face:

• aprecierea rezultatelor obtinute, in functie de obiectivele propuse;

• identificarea factorilor care afecteaza atingerea obiectivelor.


3.2 Procesul de ingrijire la pacientii cu hipertensiune arteriala

NR. ETAPELE CARACTERISTICI


CRT. PROCESULUI
NURSING
1. APRECIEREA Este prima etapa a procesului de nursing in care se culeg date de la
DATELOR pacient sau apartinatori prin:
• interviu - se obtin:
- informatii generate: nume, prenume, varsta, (este mai frecvent intalnita
dupa atingerea varstei de 60 de ani), sex (are o incidenta mai crescuta la
femei), stare civila, copii, nationalitate, nivel de scolarizare, antecedente
personale si heredocolaterale (este important de stiut daca parintii au avut
probleme cu valori crescute ale tensiunii arteriale), obiceiuri alimentare
(consumul exagerat de grasimi alimentare si foarte sarate), igienice,
automedicatie.
- se obtin date obiective si subiective:
Debutul: predispozitia ereditara este de natura neurogena, legata de o
anumita structura a personalitatii si de o anumita modalitate de
raspuns la situatiile de stres: durere, frica, suparare. Boala ar fii
esential nervoasa, produsa de o tulburare in activitatea centrilor nervosi
superiori. Diferiti excitanti din sfera psiho-emotionala (necazuri, griji,
nesiguranta), actionand pe fondul unei predispozitii ereditare, due la
aparitia unor focare de excitatie permanenta la nivelul scoartei cerebrale,
determinand secundar o vasoconstrictie arteriala. In lantul patogenic al
hipertensiunii mai intervin - tot prin intermediul scoartei - sistemul
endocrin si rinichiul.
• Examenul fizic: prin auscultatia inimii;
Examenul inimii releva subiectiv palpitatii, dureri precordiale, diferite
grade de dispnee, iar obiectiv, semne de marire a inimii stangi (hipertrofie
si digitatie);
• examinari paraclinice:
Radiologia, electrocardiografia, fundul de ochi si probele functionale renale
apreciaza gradul de evolutie al hipertensiunii arteriale.
2. DIAGNOSTICUL Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea
DE NURSING datelor identificarea problemelor de sanatate ale pacientului si
enuntul diagnosticului.
Prelucrarea datelor este un act de organizare a procesului de nursing.
ldentificarea problemelor se face pe baza manifestarilor clinice,
reactiile, si comportamentul pacientului:
- stare de rau generala;
- cefalee, ameteli;
- anxietate;
- valori tensionale crescute.
Enuntul diagnosticului nursing se formuleaza pe baza:
• problemelor de dependenta (enumerate mai sus);
• semnele si simptomele obtinute prin culegerea datelor;
• identificarea etiologiei: nu se cunoaste cu exactitate.
Sunt cunoscuti insa numerosi factori care participa interindividual si in
rnasura variabila la patogenia HTA: calibrul si elasticitatea vaselor,
contractilitatea miocardului, varsta, sexul, rasa, obezitatea, aportul de
exces de sare, dereglari ale sistemelor hormonale, factori de crestere.
Formularea diagnosticului nursing:
- cefalee;
- anxietate;
- stare de rau generala.
3. PLANIFICAREA Stabilirea prioritatilor, a obiectivelor, si scrierea planului nursing
presupune principala responsabilitate a asistentei.
Stabilirea prioritatilor - in functie de manifestarile de dependenta
(mentinerea unei alimentatii sanatoase, reducerea anxietatii);
Stabilirea obiectivelor - in functie de termenul de realizare:
- obiective pe termen scurt (ore, zile) - sa combat anxietatea;
- obiective pe termen mediu (o saptamana) - sa combat cefaleea;
- obiective pe termen lung (saptamani, luni) – sa mentin o alimentatie
sanatoasa pentru diminuarea constantelor de laborator.
4. IMPLEMENTAREA Activitatile desfasurate de asistenta sunt culegerea de noi informatii despre
starea pacientului si efectuarea interventiilor. lnterventiile asistentei sunt
de natura:
• independenta - actiunea este initiata de asistenta ca urmare a
cunostintelor si priceperilor sale:
- efectuez toaleta pacientului;
- masor si notez functiile vitale.
• dependenta - actiunea este initiata de asistenta la indicatia
medicului.
lnterventii delegate ex:
- administrez medicatia: analgezice;
- recoltez produse biologice pentru analize de laborator.
5. EVALUAREA Reprezinta aprecierea rezultatelor obtinute in functie de obiectivele
produse.
Tensiunea arteriala a revenit la valorile normale in 5 zile, iar pacientul
respecta tratamentul prescris la domiciliu.
Functiile vitale sunt limite normale. Externarea se va face in 6 zile.
3.3 DOSARE CLINICE
SPITALUL: JUDETEAN DE URGENTA TIRGOVISTE

SECTIA: CARDIOLOGIE

DOSAR DE INGRIJIRE

3.3.1 CAZUL I

DATE DE IDENTIFICARE

NUMELE:R. PRENUMELE: D.
VARSTA:45 SEX:B
DOMICILIUL: mediul urban LOCALITATEA: Gaesti
STRADA: lndependentei
JUDETUL: DAMBOVITA

DATE DESPRE SPITALIZARE

1. DATA INTERNARII: ANUL: 2018 LUNA: 05 ZIUA: 31 ORA: 14:21


2. DATA IESIRII: ANUL: 2018 LUNA: 06 ZIUA: 05 ORA: 11 :30
3. MOTIVELE INTERNARII: fatigabilitate, dispnee la efort, cefalee "in casca" matinala, valori tensionale
mult crescute;
4. DIAGNOSTIC LA INTERNARE: hipertensiune arteriala stadiul II, obezitate grad II

SITUATIA MATERIALA SI SOCIALA

SITUATIA FAMILIALA: buna NR. COPll: 2


SITUATIA SOCIALA: buna PROFESIA: Mecanic
CONDITII DE LOCUIT: bune

PERSOANE CU CARE SE IA LEGATURA

NUME: D. A. ADRESA: str.lndependentei,nr 3 TELEFON: 0786xxxxxx


NUME: D. I. ADRESA: str.Artei,nr 12 TELEFON: 0741xxxxxx

ANTECEDENTE

HEREDO - COLATERALE: ambii parinti hipertensivi, mama a suferit un accident vascular cerebral.
PERSONALE : - FIZIOLOGICE: fara importanta;
- PATOLOGICE: HTA cu debut subiectiv la varsta de 36 ani.
FACTOR! DE RISC LEGATI DE MODUL DE VIATA: consumul de grasimi in exces 9i consum de sare
EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Bolnavul in varsta de 45 de ani, plaseaza debutul subiectiv al bolii la varsta de 36 de ani cu: cefalee matinala,
dispnee de efort cu caracter progresiv, anxietate.
Astazi, 31.05.2018 pacientul se prezinta la unitatea de primiri urgente pentru urmatoarele manifestari :
fatigabilitate, dispnee la efort, cefalee "in casca" matinala, valori tensionale mult crescute;
Necesita ingrijiri medicale, investigatii si stabilirea diagnosticului.
Tegumente si mucoase - normal colorate;
Tesut celular subcutanat - normal reprezentat;
Sistem limfoganglionar - ganglioni nepalpabili, nedurerosi;
Sistem osteo-articular - ROT prezente bilateral;
Sistem muscular - normal dezvoltat, normoton, normokinetic;
Aparatul respirator - pulmonar raluri de staza;
Aparatul cardio-vascular - zgomote cardiace ritmice 64 batai/minut, zgomot accentuat in
focarul aortei, fara sufluri vasculare supraadaugate, T.A oscilanta intre 160/96 mmHg si 200/100 mm Hg;
Aparatul digestiv - abdomen suplu nedureros la palpare, tranzit intestinal normal;
Aparatul urogenital - mictiuni fiziologice normale, organe genitale normal conformate, manevra Giordano
negativa;
S.N.C. si organe de simt - orientat temporo-spatial;

PRESCRIPTII MEDICALE

TRATAMENT: Metroprolol 50 mg 1 cpm x2/zi, Furosemid 40 g 1 cpm/zi,Aspenter 70 g 1 cpm/zi, Omez


20 g 1 cpm/zi;
EXAMINARI (examene de laborator): VSH,HGB,glicemie,uree,creatinina,TGO,TGP,HDL colesterol,
trigliceride,ionograma sanguina,examen sumar de urina,examen sediment urina, ECG.examen ecografic
abdominal.examen fund de ochi.
TGO- 21.60 (0-32 - U/L) (SER), TGP- 15.40 (0-31 - U/L) (SER), VSH- 15 mm/h, HDL colesterol- 70 mg/di,
trigliceride- 100 mg/di, creatinina- 0.9 mg/di, uree- 52 mg/di (20-50 mg/di), ionograma- Na (137 mEq/1) Cl
(95 mEq/1) K (4.2 mEq/1), examenul sumar de urina- eritrocite (25 nr/ul) leucocite (500 nr/ul) pH (5,5),
examen sediment urina (frecvent hematii), examen fund de ochi ( 13 mmHg), examen ecografic abdominal
(rinichi- fara calculi, pancreas- ecostructura omogena)
REGIM :igieno-dietetic: dieta hipocalorica, hipolipidica si desodata, scadere ponderala progresiva, efort fizic
adaptat la toleranta la efort.

OBSERVARE INITIALA

SITUATIA LA INTERNARE: INALTIME: 1,68 m


GREUTATE: 99 kg
T.A.: 170/96 mmHg
PULS: 70 p/min
TEMPERATURA: 37, 1 grade C
RESPIRATIE: 17 r/min
VAZ: bun
AUZ: bun

NEVOIFUNDAMENTALE

1. A RESPIRA SI A AVEA O BUNA CIRCULATIE: dependent, dispnee la efort;


2. A MANCA SI A BEA: independent, pacientul se poate alimenta singur, respecta regimul stabilit de medic;
3. A ELIMINA: independent, fara probleme la eliminare;
4. A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA: dependent, fatigabilitate si dispnee la efort;
5.A DORMI, A SE ODIHNI: independent, orar de somn normal de 8h
6. A SE IMBRACA, A SE DAZBRACA: dependent, oboseala extrema;
7. A-SI MENTINE TEMPERATURA IN LIMITE NORMALE: independent
8. A Fl CURAT, A-SI PROTEJA TEGUMENTELE: dependent, necesita ajutor in efectuarea igienei;
9. A EVITA PERICOLELE: independent;
10. A COMUNICA: independent, pacientul nu are probleme in a comunica, este receptive;
11. A-SI PRACTICA RELIGIA: independent;
12. A SE RECREEA: dependent, toleranta scazuta la efort;
13. A Fl UTIL: independent, ajuta echipa medicala in efectuarea tehnicilor;
14. A INVATA SA-SI MENTINA SANATATEA: independent, este educat cu privire la sanatate;
ALERGIC LA: nu este alergic la vreun medicament.

ASPECTE PSIHOLOGICE

1. STAREA DE CONSTIENTA: buna


2. COMPORTAMENT: normal
3. MOD DE INTERNARE: SINGUR: FAMILIA: X ALTII:
4.PARTICULARITATI: fara importanta

ASPECTE SOCIOLOGICE

MOD DE VIATA:SINGUR: DE FAMILIE: X ALTUL:


MEDIUL (HABITAT): RURAL - URBAN - X
OCUPATII, LOISIRURI: mecanic
PARTICULARITATI: fara importanta
PROBLEME SOCIALE: nu

INTERPRETAREA DATELOR

NEVOI NESATISFACUTE: Din cele 14 nevoi fundamentale, doua sunt de dependenta: Nevoia de a respira si
nevoia de a avea o buna circulatie.

OBIECTIVE DE INGRIJIRE

OBIECTIVE GLOBALE:

- sa mentin functiile vitale in limite normale;

- sa efectuez investigatiile necesare combaterii manifestarilor de dependenta;

- sa educ pacientul cu privire la regimul de viata.

OBIECTIVE SPECIFICE:
- sa previn aparitia complicatiilor,

- sa educ pacientul cu privire la factorii de rise;

- pacientul sa aiba o stare de bine generala intr-un timp relativ scurt.

POSIBILITATI DE EVOLUTIE

1. VINDECARE:

2. STABILIZARE, AMELIORARE: X

3. AGRAVARE: -

4. DECES: -

COMPORTAMENT ASTEPTAT, IN CE INTERVAL

Starea pacientului sa se amelioreze dupa 24-48 de ore, tensiunea arteriala sa se apropie de valoarea normala.
Pacientul sa fie educat cu privire la regimul alimentar, anxietatea sa diminue iar starea de oboseala sa dispara.

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZARII

lnternarea pacientului pe sectia de cardiologie


Efectuarea investigatiilor specifice
Schimbarea tratamentului

EPICRIZA. RECOMANDARI EXTERNARE

Astazi, 05.06.2018 pacientul prezinta o stare generala buna,respecta cu strictete regimul hiposodat si
hipocaloric, abordarea unei diete bogate in fructe si legume;
-efectuarea exercitiilor fizice pentru favorizarea circulatiei si mentinerea starii de bine;
-respectarea tratamentului impus.

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE SIGUR: MIJLOC DE TRANSPORT: X
CU FAMILIA: X SALVARE:

Trebuie rescris PLAN DE INGRIJIRE PAG


57-59

MASURAREA PULSULUI

Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor comprimate pe un plan osos si este sincron cu sistola
ventriculara.

Scop: - evaluarea functiei cardiovasculare

Elemente de apreciat:

- ritmicitatea;

- frecventa;

- celeritatea;

- amplitudinea.

Locuri de masurare:

- oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan osos: artera radiala,
femurala, humerala, carotida, temporala, superficiala, pedioasa.

Materiale necesare:

- ceas cu secundar;

- creion rosu sau pix cu mina rosie.


lnterventiile asistentei:

- pregatirea psihica a pacientului;

- asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 minute;

- spalarea pe maini;

- reperarea arterei;

- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;

- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor;

- numararea pulsatiilor timp de 1 minut;

- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura, tinand cont ca fiecare linie
orizontala a foii reprezinta patru pulsatii;

- unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie, pentru obtinerea curbei;

-consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracteristicilor pulsului.

Valori normale: la n.n.: 130-140 b/minut;

la adult: 60-80 b/minut;

la varstnic: 80-90 b/minut;


3.3.2 CAZUL II

DATE DE IDENTIFICARE

Trebuie rescris Dosar de ingrijire CAZ II


si PLAN DE INGRIJIRE PAG 62 – 70

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Definitie: Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea putandu-se
resorbi la nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros.

Scop: Obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:

efecte locale:

-favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive;

-protejeaza mucoasa gastrointestinala;

-inlocuieste fermentii digestivi, secretia gastrica, in cazul lipsei acestora;

-dezinfecteaza tubul digestiv.

efecte generale:

-medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive, patrund in sange
si apoi actioneaza asupra unor organe, sisteme, aparate (antibiotice,
vasodilatatoare,cardiotonice,sedative).

Forme de prezentare a medicamentelor:

lichide: solutii, mixturi, infuzii, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii;

solide: pulberi, tablete, drajeuri, mucilagii, granule.


Pregatirea administrarii medicamentelor:

- pacientul: este informat asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului respectiv si a
eventualelor efecte secundare, i se da in pozitie sezand, daca starea sa permite.

- materiale: lingura, lingurita, pipeta, pahar gradat, ceasca, apa, ceai, lapte.

Administrarea medicamentelor:

lichidele:

- siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii;

- se masoara doza unica cu paharul, ceasca de cafea;

- mixturile, solutiile, emulsiile se masoara cu lingura, lingurita;

- tincturile, extractele se dozeaza cu pipeta, medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apa, sau se
administreaza ca atare, apoi pacientul bea apa, ceai.

solidele:

- tabletele, drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare. Tabletele care se resorb la
nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba;

- pulberile nedivizate in casete amilacee sau capsule cerate, se inmoaie intai caseta in apa si se
aseaza pe limba pentru a fi inghitita;

- granulele se masoara cu lingurita;

- unele pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii(ex. purgativele
saline);

Reorganizarea:

- instrumentele folosite;

- se dezinfecteaza, se spala.
3.3.3 CAZUL III

DATE DE IDENTIFICARE

Trebuie rescris Dosar de ingrijire CAZ III


si PLAN DE INGRIJIRE PAG 73 - 83

Masurarea si notarea tensiunii arteriale (T.A)

Definitie: Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra


peretilor arteriali.

Scop: - evaluarea functiei cardiovasculare;

Factori determinanti ai T.A:

debitul cardiac;

forta de contractie a inimii;

vascozitatea sangelui;

elasticitatea si calibrul vaselor de sange.

Elemente de evaluat:

T.A sistolica (maxima) : perceputa in timpul sistolei cand inima pompeaza sange;

T.A diastolica (minima) : perceputa in timpul diastolei cand inima se relaxeaza;

T.A diferentiala: este egala cu T.A maxima - T.A minima

T.A minima: este egala cu T.A maxima/2 + 1

Materiale necesare:
masa de tratament;

tensiometru cu manometru sau mercur sau oscilometru Pachon;

stetoscop biauricular;

tampoane de vata imbibate in alcool sanitar;

tavita renala;

pix de culoare albastra si rosie;

foaie de temperatura;

carnetel personal.

Metode de determinare:

auscultatorie;

palpatorie.

lnterventiile asistentei:

a. pentru metoda auscultatorie:

pregatirea psihica a pacientului;

asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 minute;

spalarea pe maini;

se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie;

se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei;

se introduc olivele stetoscopului in urechi;

se pompeaza aer in manseta pneumatica, cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia


zgomotelor pulsatile;
se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul
zgomot arterial (care reprezinta valoarea tensiunii arteriale maxime); se retine valoarea indicata de
coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi consemnata;

se continua decomprimarea,zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;

se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau de acul manometrului, in momentul in


care zgomotele dispar, aceasta reprezentand tensiunea arteriala minima;

se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie, socotindu-
se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur;

se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatiul rezultat;

in alte documente medicale se inregistreaza cifric:

Ex. : T.A max.= 150 mmHg

T.A min.= 75 mmHg

se dezinfecteaza olivele si membrana cu alcool.

b. pentru metoda palpatorie:

determinarea se face prin palparea arterei radiale;

nu se foloseste stetoscopul biauricular;

etapele sunt identice metodei auscultatorii;

are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic fiind
posibila numai dupa reducerea accentuate a compresiunii exterioare.
4 CONCLUZIE

In concluzie, s-a constatat ca hipertensiunea arteriala este cea mai raspandita boala din sfera
bolilor cardiovasculare. Dupa efectuarea unor studii se pare ca rata de imbolnavire a pacientilor cu
hipertensiune arteriala se inregistreaza in mod special, in proportie de 20 % in tarile industrializate si
mai populate decat in cele subdezvoltate, unde rata este de 5%. Se intalneste mai frecvent la femei,
fiind in prima faza o boala asimptomatica si care are o etiologie inca necunoscuta, desi, ca si in
majoritatea bolilor pare ca eel mai de temut factor care due la evolutia lor este, de fapt, stresul. Boala
poate dura ani, sau zeci de ani, dar cu un tratament bun si respectarea unui regim de viata sanatos
poate da remisiuni importante intrucat si respectarea orarului normal de somn si a orelor de lucru.

Pentru practica medicala este foarte importanta constatarea generala in aproximativ 50% din
cazuri, initial hipertensiunea este usoara si o perioada de timp evolueaza asimptomatic.

Formele clinic latent se depisteaza fie intamplator, fie in cadrul unor examinari medicale organizate. In
cadrul manifestarii clinice, hipertensiunea arteriala reprezinta o cauza importanta, in ceea ce
priveste pierderea capacitatii de munca. Stadiul comportarii valorilor tensionale si incidenta
hipertensiunii arteriale in colectivitati din diverse zone geografice dezvaluie informatii ingrijoratoare,
iar valorile cresc paralel cu inaintarea in varsta.
BIBLIOGRAFIE

1. Albu, Roxana Maria si colaboratorii, Anatomia si fiziologia omului. Manual pentru scolile sanitare
postliceale, Editura Universul, Bucuresti, 2001

2. Chiru, F. Si colaboratorii, lngrijirea omului bolnav si a omului sanatos. Manual pentru scolile
sanitare postliceale, Editura Cison, Bucuresti, 2001

3. Chiru, F. si colaboratorii, Urgente medicale. Manual de sinteza pentru asistentii medicali (vol.
I), Editura RCR Print, Bucuresti, 2003

4. Gherasim, L., Progrese in cardiologie, Editura lnfomedica, Bucuresti, 2002

5. Gherasim, L., Medicina interna, Bolile cardiovasculare metabolice, vol. II, Editura Medicala,
Bucuresti, 2004

6. Ginghina, Carmen si colaboratorii, lndreptar de diagnostic si tratament in IMA, Editura


lnfomedica, Bucuresti, 2002

7. Paun, R., Tratat de rnedicina interna, Bolile cardiovasculare, partea a Ill-a, Editura Medicala, Bue.
1992

8. Ranga, V., Teodorescu, Exarcu, I., Anatomia 9i fiziologia omului, Editura Medicala, Bucuresti,
1970.

9. Titirca, L., Urqentele medico chirurgicale, Editura Medicala, Bucuresti, 2007

10. Titirca, L., Tehnici de evaluare 9i Tngrijiri acordate de asistentii medicali, Editura "Viata
medicals Rornaneasca", Bucuresti, 1997.

11. Titlrca.L: Ghid de nursing, Editura "Viata rnedicala Rornaneasca", Bucuresti, 1995.

12. www.google.ro
ANEXE

ANEXA 1

Structura inimii:

Inima – aspect exterior si cavitatile ei


ANEXA 2

Pericolul hipertensiunii arteriale


ANEXA 3

Reprezentarea inimii normale si a inimii hipertensive: