ARGUMENT

Îngrijirea bolnavilor este o muncă de mare răspundere, personalul

mediu sanitar (asistenta) îşi desfăşoară activitatea în vederea prevenirii şi
tratării unor boli, iar timpul pe care îl petrece la patul bolnavului este în
general de 8-12 ore. Datorită misiunii delicate  personalitatea asistentei
medicale trebuie să fie marcată de sensibilitate împletită cu tărie de caracter
fundamentată pe o complexă pregătire profesională, de gradul de
conştiinciozitate depind vieţi omeneşti.

 Pentru exercitarea meseriei de asistentă este necesar a fi înzestrat cu

anumite înclinaţii şi aptitudini care printr -o pregătire temeinică se dezvoltă în
trăsături morale ce vor influenţa în mod pozitiv conduita personalului mediu
sanitar. Cunoştinţele şi baza pregătirii teoretice a unei asistente se câştigă în
şcoală prin verigile din lanţuri disciplinare care contribuie la  pregătirea
profesională. După terminarea şcolii, dezvoltarea cunoştinţelor profesionale
nu trebuie să se oprească nici un moment, trebuie să fie autodidactă şi pentru
acest lucru are la dispoziţie reviste, cărţi, simpozioane, cursuri de pregătire
profesională.

Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din

imposibilitatea de a expulza întreaga cantitate de sânge primită şi de a
menţine astfel un debit sanguin corespunzător nevoilor organismului , în
condiţiile unei umpleri venoase satisfăcătoare.

  Deoarece inima nu mai functioneaza in limite normale, organismul

incearca sa-si suplineasca functia prin:

- retinerea apei si sarii pentru a creste cantitatea de sange

- cresterea frecventei cardiace (tahicardie)

3
- cresterea dimensiunilor inimii.

Cu timpul inima oboseste si incepe sa devina din ce in ce mai putin

eficienta. In acest moment apar simptome ca oboseala si slabiciune. Sangele
incepe sa stagneze in vasele care ajung la inima, cauzand acumularea de
lichid la nivelul plamanilor si scurtarea respiratiei.

Am ales pentru a trata „Insuficienţa cardiacă globală” , deoarece este o

afecţiune des întâlnită, care afectează sănătatea şi implicit viaţa cotidiană a
celor bolnavi.

  Oferind cunoştinţe care servesc la păstrarea sănătăţii, la recunoaşterea

timpurie a bolii şi la tratarea în bune condiţii a insuficienţei cardiace,
constituie un principal obiectiv.

Lucrarea de față, în care incerc să arat importanța ingrijirilor acordate

de către asistentele medicale în îngrijirea pacienților cu tuberculoza
pulmonara, este formată din două  părți, una în care se tratează aspectele
teoretice generale, iar cea de-a doua, în care sunt tratate aspectele practice a
lucrării de față.

Cele două parți sunt împărțite in 5 capitole, cât și o parte de final în

care se trag concluziile acestei lucrări.

În capitolul I se tratează noțiunile generale de anatomie și fiziologie a

aparatului

cardiovascular.

În capitolul II se tratează aspectele teoretice a insuficientei cardiace, cu

toate  problemele de urgenta medicala pe care le suportă, cât și îngrijirile
acordate în această perioadă.

4
 În capitolul III, se prezintă trei cazuri clinice, pe care le-am
supravegheat in perioada

mea de stagiu. Am ales să tratez aceste cazuri printr-o culegere de date,

urmată de analiza si interpretarea lor, și în final planurile de îngrijire in
funcție de nevoile alterate.

În capitolul IV, se tratează și se descriu cele mai importante tehnici de

îngrijire folosite în practica medicală a acestor cazuri clinice pe perioada lor
de spitalizare. În capitolul V, se aduc în prim- plan noțiunile de educație
sanitară, arătând astfel importanța acestora in tratarea și profilaxia
insuficientei cardiace.

Ultima parte a lucrarii este rezervata concluziilor acestei lucrari, cu

punctarea celor mai importante aspecte ale îngrijirii pacientului cu
insuficienta cardiaca, atât pe perioada de spitalizare cât și la domiciliu.

5
CAPITOLUL I NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A
APARATULUI CARDIOVASCULAR

1.1.NOŢIUNI DE ANATOMIE
Aparatul cardiovascular/circulator este un sistem care cuprinde
următoarele componente:

- Inima 

-arterele mari

-arteriole, ramnificându-se în rețeaua capilară prin care se irigă țesuturile și

organele.

Legătura dintre vene și artere se face prin capilare, care constituie

sectorul circulator al schimburilor de gaze și substanțe nutritive dintre sânge
și țesuturi.

Inima este un organ situat în mediastrin, orientat cu vârful la stânga, în jos şi

înainte, şi cu baza în sus, la dreapta şi în apoi. Inima, în greutate de 350 grame
la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde
marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular ai
cărui pereți au patru straturi: endocardul, miocardul si pericardul.

Din punct de vedere antomic, fiziologic şi patologic se deosebesc o

inimă (cord) stângă şi o inimă dreaptă.

Inima stângă este alcătuită din atriul şi ventriculul stâng separate prin
orificiul atrioventricular. Atriul stâng primeşte sânge arterial care vine din
plămân prin cele patru vene  pulmonare. Orificiul atrioventricular stâng sau
mitral este prevăzut cu două valve, care îl închid, în timpul sistolei şi îl lasă
deschis în timpul diastolei. Ventriculul stâng primeşte în diastolă sângele care

6
vine din atriul stâng, iar în sistolă îl evacuează în artera aortă prin orificiul
aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă aotică).

Inima dreaptă este alcătuită din atriul şi ventriculul drept, separate prin
orificiul atrioventricualr drept. Atriul drept primeşte sânge venos din marea
circulaţie prin orificiile venei cave superioare şi al venei cave inferioare.
Orificiul atrioventricular drept sau orificiul tricuspial este prevăzut cu trei
valve, care închid orificiul în sistolă şi îl deschid în diastolă. Inima dreaptă
este motorul micii circulaţii. Există o mare circulaţie sau circulaţia sistematică
şi o mică circulaţie sau circulaţia pulmonară.

Pereţii atriilor şi ai ventriculilor se contractă ritmic mai întâi cele două

atrii, apoi cei doi ventriculi, sincron, expulzând aceiaşi cantitate de sânge pe
care o primesc. Atriul drept  primeşte sângele venos din întreg organismul
prin venele cave şi îl împinge în ventriculul drept, de unde, prin arterele
pulmonare, ajunge în plămâni, unde se oxigenează, pierzând CO2.

Prin venele pulmonare ajjunge în atriul stâng de unde trece în

ventriculul stâng şi de aici prin artera aortă este distribuit în toate ţesututrile şi
organele.

 CAVITATILE INIMII

Atriile sunt separate intre ele prin sepptul interatrial, iar ventriculii prin
septul interventricular. Atriile pot fi separate de ventriculi printr-un plan
transversal, numit planul ventil al inimii. In acest plan se gasesc inelele
fibroase, care circumscriu orificiile atrio-ventriculare drept și stâng și
separă,de fapt, atriul de ventricul.  

 Atriul drept

In el se deschid orificiile venelor cava superioară și inferioară și orificiul

sinusului coronar.Este tapetat pe aproape jumătate din suprafață cu muschi

7
pectinati (fascicule de fibre musculare,dispuse ca dinții unui pieptene).Pe
septul interatrial se gasește o depresiune numita fosă ovală. Inferior, în atriul
drept se observaă orificiul atrio-ventricular drept marginit de valva tricuspidă
(formata din trei valvule numite caspide).

 Atriul stâng

In el se deschid orificiile celor patru vene pulmonare, doua drepte si doua

stangi. In partea inferioara este orificiul atrio- ventricular stang si bicuspid sau
mitral. La interiorul ambelor cavitati atriale se vad mici orificii prin care se
deschid venele mici ale inimii. Ventriculul drept comunica cu atriul drept prin
orificiul tricuspid. Pentru fiecare valvula a acestui orificiu exista in ventriculul
drept cate un muschi alungit proeminent in cavitate, numit muschi papilar. De
pe varful acestor muchi se intend pana la marginea libera a cuspidei
corespunzatoare asa-numitele corzi tendinoase. Acestea nu permit valvulelor
sa se rasfranga in atrii in timpul contractiei ventriculare. Restul peretelui
ventricular este tapetat de fascicule musculare dispuse nesistematizat, numite
trabecule. Acestea proemina fata de peretele ventricular au rolul de a mari
suprafata de contact cu sangele. Din ventriculul drept pleaca superior
trunchiul pulmonary. El incepe la nivelul orificiului trunchiului pulmonar,
prevazut cu trei valvule in forma de cuib de randunica numite valvule
semilunare. Ventriculul stang comunica cu atriul stang prin valva mitrala.In
acest ventriculexista doi muschi papilari legati prin corzi tendinoase de
cuspidelecorespunzatoare.Si aici exista trabecule musculare dispuse dispuse
in retea. Din partea superioara a ventricului  pleaca aorta ascendenta, care
incepe la nivelul orificiului aortic prevazut cu trei valvule.

STRUCTURA INIMII

Inima este alcătuită din trei tunici:

-Endocardul
8
 -Miocardul

-Pericardul.

Endocardul sau tunica internă căptuşeşte inetriorul inimii iar pliunrile sale
formează aparatele valvulare. 

Endocardul este un epiteliu unistratificat, care se continua la nivelul

orificiilor arteriale si venoase cu tunica intima a vaselor care vin sau pleaca
din inima. Este asezata pe un strat de tesut conjunctiv subendocardic care
contine numeroase terminatii nervoase. Scheletul fibros al inimii este suportul
conjunctiv fibros pe care se insera fibrele miocardului.Este format de partea
superioara, membranoasa, a septului interventricular si de inelele fibroase,
care limiteaza orificiile atrio-ventriculare si ale arterelor pulmonare si aorta.

Miocardul sau muşchiul cardiac este tunica mijlocie fiind alcătuită din
miocardul contractil şi din ţesutul specific sau excitoconductor. Miocardul
contractil are o grosime diferită în cei doi ventricului. Ventriculul stâng, cu
rolul de a propulsa sângele în tot organismul are un perete mult mai gros
decât cel drept, care împinge sângele numai spre cei doi plămâni. Atriile au
un perete mult mai subţire decât al ventriculilor.

 Masa musculara cardiaca poarta numele de miocard. Acesta este acoperit

la exterior de epicard (lama viscerala a pericardului seros) si la interior, de
endocard. Miocardul nu este uniform repartizat de-a lungul peretelui cardiac.
Astfel,peretii atriilor sunt mai subtiri decat cei ai ventriculilor, iar
ventriculului drept este mai subtire decat cel stang. Miocardul este format din
tesut muscular de tip adult si din tesutul nodal (excito-conductor). Miocardul
de tip adult,care reprezinta cea mai mare parte, are fibrele dispuse intre
straturi si orientate longitudinal si circular. El are rol in excitarea contractiei,
iar celulele sale se numesc miocite de lucru. Tesutul nodal este format din

9
miocite de tip embrionar care pot genera si conduce impulsul nervos. Acest
tesut formeaza sistemul excito-conductor .

Ţesutul specific este constituit dintr-un muşchi cu aspect embrionar, foarte

bogat în celule nervoase şi cuprinde:

- nodul sino-atrial Keith – Flech, situat în peretele atriului drept, aproape de

orificiul de vărsare al venei cave superioare;

- sistemul de conducere atrio-ventricular alcătuit din nodul atrio

-ventricular Aschoff-Tawara, situat în partea inferioară a septului inter 

-atrial şi fascicolul His, care ia naştere din nodul Aschoff- Tawara, coboară în
peretele inter 

- ventricular şi se împarte în două ramuri (dreapta şi stânga) care se termină

prin reţeaua anatomică Purkinje în miocardul ventricular. 

Pericardul este tunica externă a inimii -o seroasă care cuprinde ca şi

pleura două foi: una viscerală care acoperă miocardul şi alta parientală care
vine în contact cu organele de vecinătate. Între cele două foi se află cavitatea
pericardiacă.

VASCULARIZAŢIA INIMII

Este realizată prin cele două artere coronare. Venele coronare urmează
traiectul arterelor şi se varsă în sinusul coronar, care se deschide în atriul
drept.

 Vascularizatia arteriala

Cordul primeste sange oxigenat prin intermediul a doua artere coronare,

care pleaca din prima parte a aortei ascendente numita bulbul aortic. Artera
coronara stanga, dupa un traiect de 1 cm, se imparte in doua ramuri:

10
- artera interventriculara anterioara, care coboara in santul interventricular
anterior;

- artera circumflexa coronara, care merge in partea stanga a santului coronar.

Artera coronara dreapta, intra in partea dreapta a santului coronar. Toate
arterele se termina pe fata diafragmatica a inimii. Ultimele ramificatii ale
vaselor coronare sunt de tip terminal, adica reprezinta unica sursa de
vascularizatie a unui teritoriu de miocard.

 Vascularizația venoasă

Cea mai mare vena a inimii se numeste sinusul coronar si se gaseste in

partea diafragmatica a santului coronar. Se deschide in atriul drept. Preia prin
afluentii sai 60% din sangele venos al inimii. In sinusul coronar se deschid
venele:

- vena mare a inimii, care vine din santul interventricular anterior, trece prin
partea stanga a santului coronar si se deschide in partea stanga a sinusului;

- vena medie a inimii, care vine din santul interventricular posterior;

- vena mica a inimii, care vine din partea dreapta a santului coronar si sevarsa
in partea dreapta a sinusului venos. Aproximativ 40% din sangele venos al
cordului este preluat de venele anterioaresi venele mici ale cordului. Acestea
se deschid prin mici orificii in toate cavitatile inimii.

INERVAŢIA INIMII

Inima are o inervaţie -  itrinsecă 

- extrinsecă

Inervaţia intinsecă a inimii este realizată de formaţiuni nervoase proprii,

reprezentate prin două plexuri:

11
-unul care se află în apro pierea nodului Keith – Flack şi cuprinde mai mulţiu
ganglioni nervoşi;

-altul care se află în vecinătatea nodului Aschoff -Tawara şi cuprinde un

singur ganglion nervos. Ganglionii nervoşi care se găsesc în aceste plexuri
sunt cunoscuţi sub denumirea de ganglionii inimii. De la plexul intrinsec
pleacă fibre nervoase în tot miocardul.

 Inervaţia extrinsecă a inimii este făcută din fibre vegetative simpatice

şi parasimpatice.

Aceste fibre formează în jurul inimii plexul cardiac, care este alcătuit
din fibre simpatice provenite de la muşchii cardiaci şi din fibre parasimpatice
provenite de la nervul Vag. De la aceste plexuri placă fibre care se ramifică
în: pericard, miocard şi endocard.

1.2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE 

Revoluţia cardiacă: trecerea sângelui din atrii în ventriculi şi apoi în
arborele vascular, împreună cu fenomenele care determină şi însoţesc această
deplasare de sânge,  poartă numele de revoluţie cardiacă.

Revoluţia cardiacă durează 0,8 secunde şi cuprinde contracţia

ventriculilor, sau sistola ventriculară care duraeză 0,3 secunde, relaxarea
(repausul) întregii inimi, sau diastolam generală, care durează circa 0,4
secunde.

 Inima este o pompă aspiratoare – respingătoare, circulaţia sângelui

fiind posibilă datorită contracţiilor ei ritmice.

Revoluţia cardiacă începe cu umplerea atriilor în timpul diastolei

atriale, sângele venos din venele cave pătrunzând în atriul drept, iar sângele
din venele pulmonare, în cel stâng. Pătrunderea sângelui destinde pereţii
relaxaţi ai atriilor până la o anumită limită când începe contracţia atrială, deci

12
sistola atrială, care evacuează tot sângele atrial în vetricul. Acumularea
sângelui în ventricul duce la creşterea presiunii introventriculare şi începerea
sistolei ventriculare (contracţia ventriculilor). În timpul sistolei ventriculare,
datorită presiunii ridicate din ventriculi, care depăşeşte presiunea din artera
pulmonară şi aortă, se închid valvulele atriov entriculare şi se deschid
valvulele sigmoide. După expulzarea sângelui din ventriculi, pereţii acestora
se relaxează şi începe diastola ventriculară, când, datorită presiunii scăzute
din ventriculi, se închid valvulele sigmoide şi se deschid cele atrio-
ventriculare.

La începutul diastolei ventriculare, sângele este aspirat din atrii de către

ventriculi. La sfârşitul diastolei ventriculare, contracţia atrială (sistola atrială)
contribuie la vărsarea în ventriculi a restului de sânge din atrii.

În timpul revouţiei cardiace, atriile şi ventriculii prezintă sistole

(contracţii) şi diastole (relaxări) succesive care se efectuaiază în acelaşi timp
în cavităţile drepte şi cele stângi. Diastola generală, adică relaxarea întregii
inimi, se suprapune pe diastola ventriculară, dar durează mai puţin decât
acesta, din cauza sistolei atriale care începe în ultimaperioadă a diastolei
ventriculare. La individul normal au loc 70-80 de revoluţii cardiace pe minut
care reprezintă  bătăile inimii. Contracţiile cardiace sunt sub dependenţa a
două macanisme reglatoare – unul intracardiac altul extracardiac.

Mecanismul intracardiac este datorit ţesutului specific.

Proprietăţile miocardului sunt:

- automatismul, adică posibilitatea de a-şi crea singur stimuli excitatori;

- excitabilitratea, care este o proprietate generală a materiei vii;

- conductibilitatea, proprietatea de a conduce stimulul;

- contracthibilitatea, proprietatea de a răspunde la excitaţii prin contracţie.

13
 Automatismul şi conductibilitatea se datorează ţesutului specific şi
explică activitaea ritmică, regulată a inimii.

Frecvenţa bătăilor cardiace (70-80/minut) este realizată de nodul Keith

şi Floch, denumit şi nodul sinusal care emite stimuli cu această frecvenţă.
Ritmul cardiac normal se mai numeşte şi ritm sinusal.

Mecanismul extracardiac este datorat şi sthimululi nervos simpatic şi

parasimpatic.

Simpaticul accelerează ritmul cardiac, iar parasimpaticul îl răreşte.

FIZIOLOGIA VASELOR : sistemul vascular este alcătuit dintr -un

segment arterial venos şi altul limfatic. Arterele au rolul de a conduce sângele
de la inimă spre periferie. Pereţii arterelor sunt mai groşi decât al venelor şi
sunt formaţi dintr-o tunică internă (intimă) alcătuită din celule endoteliale, o
tunică medie, formată din fibre musculo-elastice dispuse circular şi o tunică
extern, alcătuită din fibre conjunctive şi elastice.

Datorită structurii lor elastice, aorta şi vasele mari înmagazinează o

parte din energia dezvoltată de cord ăn sistolă şi o restituie în diastolă,
transformînd undele de stânga trimise de cord intermitent într-o curgere
continuă.

Pentru a asigura circulaţia, pompa cardiacă trebuie să învingă

rezistenţavasculară, deci să funcţioneze ca o pompă cu presiune. Pentru
circulaţie, presiunea este factorul principal. Ea este rezultatul unui factor
central – forţa de contracţie a cordului – şi a unui factor periferic –rezistenţa
vasculară.

Circulaţia în vene are loc ca o consecinţă a circulaţiei sângelui în artere

şi capilare. Acţiunea de pompă a inimii este suficientă pentru a asigura
întoarcerea sângelui.

14
CAPITOLUL II INSUFICIENŢA CARDIACĂ-DESCRIEREA
BOLII

2.1. DEFINIŢIE
Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din
imposibilitatea de a expulza întreaga cantitate de sânge primită şi de a
menţine astfel un debit sanguin corespunzător nevoilor organismului , în
condiţiile unei umpleri venoase satisfăcătoare.

 Termenul de insuficienţă cardiacă are două componente:

-una arterială

-una venoasă.

 Din punct de vedere al componenţei arterială inima insuficientă este

incapabilă ca prin contracţie să expedieze o cantitate suficientă de sânge. Din
această definiţie reiese conceptul dinamic asupra insuficienţei cardiace care
nu ţine seama numai de debitul cardiac propriu-zis

la un moment dat, ci de raportul acestuia cu necesităţile metabolice. O

aplicare concretă a acestui concept o constituie descrierea unor forme de
insuficienţă cardiacă cu debit crescut: cele din anemie , hipertiroidie, fitulele
arteriovenoase, etc.

Din punct de vedere al componenţei venoase, insuficienţa cardiacă se

caracterizează prin incapacitatea inimii de a accepta întregul volum sanguin
rezultat din întoarcerea venoasă.

În concluzie , putem defini din nou insuficienţa cardiacă fiind un

sindrom clinic caracterizat prin simptome şi semne distincte, consecinţă a

15
perturbărilor în asigurarea debitului cardiac şi în asigurarea întoarcerii
venoase.

2.2 ETIOPATOLOGIE
Din punct de vedere etiopatogenic se deosebesc factori clinici care
declanşează insuficienţa cardiacă şi cauze profunde ale insuficienţei cardiace .

I.) Factori clinici care declanşează insuficienţa cardiacă sunt următorii:

-Infecţiile (cum ar fi infecţiile acute ale căilor aeriene superioare )pot

determina febra , tahicardia, creşterea nevoilor metabolice. Aceşti factori
constituie o suprasolicitare a inimii unui bolnav, cu o cardiopatie cronică,
putând determina decompensarea.

-Emboliile pulmonare , mai frecvente la cardiopaţii nevoiţi să-şi restrângă

activitatea fizică, duc hipertensiune pulmonară cu suprasolicitare a
ventriculului drept şi cu declanşarea decompensării sau cu întârzierea
recompensării.

 -Anemia severă , mai ales când este rapid instalată ( în urma unei hemoragii
digestive) constituie o intensă solicitare pentruinimă care încearcă să asigure
nevoile în oxigen ale ţesuturilor printr-o creştere a debitului; o inimă lezată în
prealabil, aprovizionată ea însăşi cu oxigen în condiţii precare şi în plus
suprasolicitată , sfârşeşte prin a ceda .

-Insuficienţa debitului coronarian  – la un vechi valvulopat cu hipertrofie

cardiacă ( deci un aport de oxigen insuficient), apariţia aterosclerozei
coronariene, cu scăderea consecutivă a debitului coronarian, constituie un
factor important în apariţia manifestărilor insuficienţei cardiace.

-Tulburări de ritm ale inimii –deseori insuficienţa cardiacă a unui bolnav cu

inima lezată în prealabil, poate fi declanşată de o tahicardie peroxistică
supraventriculară sau ventriculară , fibrilaţie atrială sau de flutter-ul atrial.

16
Aceste tulburări de ritm pot duce la decompensare prin : creşterea nevoilor
inimii, scurtarea diastolei ca o umplere ventriculară deficitară.

-Solicitările fizice şi psihice- eforturile fizice mari, căldura excesivă a

mediului ambiant şi emoţiile puternice pot determina o decompensare
cardiacă. La decompensarea inimii mai contribuie şi ingestia unei cantităţi
mari de sare, suprimarea intempesivă a digitalei şi diureticilor , transfuziile de
sânge şi perfuziile saline.

-Tireotoxicoza şi sarcina - hipertiroidia şi sarcina solicită un debit cardiac

crescut,  putând declanşa o insuficienţă cardiacă la un vechi valvulopat.

II.) Cauzele profunde ale insuficienţei cardiace sunt reprezentate de

bolile care lezează miocardul:

-Cauzele insuficienţei cardiace stângi sunt:

a)hipertensiunea arterială

b)bolile valvulei aortice

c)bolile coronarelor

d)insuficienţa mitrală

e)miocarditele

f)unele cardiopatii congenitale

-Cauzele insuficienţei cardiace drepte pot fi grupate astfel:

a)bolile ce constituie cauze ale insuficienţei ventriculare stângi, acestea

determinând o congestie şi o hipertensiune pulmonară şi realizând
supraîncărcarea ventriculului drept. Astfel hipertensiunea arterială, bolile
coronarelor, bolile mitrale şi bolile valvelor aortice determină mai întâi o

17
insuficienţă ventriculară stângă , iar ulterior şi insuficienţa ventriculară
dreaptă.

b)bolile ce efectuează întregul miocard, dar care pot determina cu precădere o

insuficienţă ventriculară dreaptă. Dintre aceste boli amintim: miocarditele.
anemiile severe, fistulele arteriovenoase, avitaminoza B1.

c)bolile primitive ale plămânului, vaselor pulmonare şi valvulelor pulmonare.

Dintre acestea cele mai importante sunt bolile pulmonare, şi anume
brohopneumopatia obstructivă cronică.

Alături de cauzele prezentate mai sus, care sunt cele mai frecvent
întâlnite, la producerea insuficienţei cardiace drepte mai pot contribui: stenoza
triscupidianasi mixomul atrial drept, inima dreaptă ( pericardita constructivă),
tahicardiile heterotrope prelungite.

2.3.CLASIFICAREA INSUFICIENŢEI CARDIACE

A.) După localizare se deosebesc:

-o insuficienţă cardiacă stângă

-o insuficienţă cardiacă dreaptă

 -o insuficienţă cardiacă globală

B.) După debut se deosebesc :

 -o insuficienţă cardiacă acută ( stângă sau dreaptă )

 -o insuficienţă cardiacă cronică( stângă sau dreaptă )

C.) După toleranţa de efort se clasifică în patru stadii: în primul stadiu la efort
nu apare nici un semn de insuficienţă cardiacă, în stadiul al patrulea
simptomele de insuficienţă apar şi în repaus, iar în stadiile doi şi trei
reprezintă forme intermediare.

18
D.) Din punct de vedere al debitului cardiac se deosebesc:

-o insuficienţă cardiacă cu debit scăzut (cea din diversele valvulopatii,

hipertensiune)

-o insuficienţă cardiacă cu debit crescut ( hipertiroidie, anemie severă).

2.4.INSUFICIENŢA CARDIACĂ STÂNGĂ

Insuficienţa cardiacă stângă se datoreşte scăderii debitului inimii stângi,
cu stază şi hipertensiune în mica circulaţie.

Simptomatologia este dominată de disconfortul respirator, care îmbracă

diferite aspecte de dispnee.

 Dispneea este simptomul cel mai precoce şi cel mai constant şi se

caracterizează prin respiraţii frecvente şi superficiale. La început apare
la eforturi mari , apoi progresiv, pe măsura cedării miocardului, la
eforturi din ce în ce mai mari.

O formă de dispnee de efort este dispneea vesperală, minimă

dimineaţa, accentuându-se spre seară. În forme avansate de insuficienţă
stângă, dispneea apare şi în repaus,  bolnavul luând o poziţie semişezândă.
Această dispnee se numeşte ortopnee.

Un alt tip de dispnee este dispneea paroxistică nocturnăce apare sub

forma unor crize ce survin după una, două ore de somn – bolnavul se trezeşte
cu sete de aer, este anxios, se ridică în pat în poziţie şezândă sau coboară şi
deschide fereastra să respire aer proaspăt. Dispneea îmbracă aspectul de
tahipnee superficială , regulată, crizele durează aproximativ 20 de minute
până la o oră terminându-se de multe ori cu câteva chiute de tuse,cu
eliminarea unei expectoraţii mucoase.

19
  Edemul pulmonar acut –este cea mai gravă,dar şi cea mai caracteristică
manifestare a insuficienţei cardiace stângi.

Apare în atacuri bruşte, brutale , de obicei nocturne sau după efort mai
mare, uneori după încărcarea cu lichide a organismului. Se manifestă cu o
dispnee extremă cu ortopnee stringentă. Bolnavul este şocat, anxios agitat,
palid, cu buze uşor cianotice , cu transpiraţii reci. El prezintă hipnee amplă
zgomotoasă şi tahipnee de 30-40 respiraţii /minut .Apare tusea care la început
este seacă , apoi apare o expectoraţie serioasă, spumoasă, albicioasă, iar în
cele din urmă devine rozată, expresie de transvazării sângelui din alveolele
pulmonare. Edemul pulmonar acut de origine cardiacă trebuie deosebit de
edemul pulmonar toxic, de edemul pulmonar de origine cerebrală sau de
edemul pulmonar al fenalilor.

 Respiraţia Cheyne-Stockes - se caracterizează prin succesiunea unor

perioade de apnee şi de hiperventilaţie. Se întâlneşte în special la
vârstnici , hipertensivi şi sclerotici.
 Tusea  -este un simptom întâlnit frecvent la bolnavii cu insuficienţă
cardiacă stângă,  producându-se mai ales cu prilejul crizelor de dispnee
paroxistică nocturnă, dar şi în afara lor. Tusea poate îmbrăca mai multe
forme: tuse de efort, tuse seacă cu senzaţie neplăcută de iritaţie la
nivelul traheei şi laringelui, tuse de decubit , tuse umedă cu
expectoraţie mucoasă, hemoragică sau mucopurulentă.
 Hemoptizia - bolnavii pot avea o expectoraţie rozată şi spumoasă în
cazurile edemului pulmonar acut sau franc sangvinolent în cazul
infarctului pulmonar. În insuficienţa pulmonară stângă sau în
insuficienţa atrială stângă, bolnavii pot expectora spute ruginii ce
conţin” celule de insuficienţă cardiacă”.

20
2.5.INSUFICIENŢA CARDIACĂ DREAPTĂ
Insuficienţa ventriculului drept determină scăderea relativă a debitului
sanguin din sistemul arterei pulmonare şi stază în sistemul venelor cave.
Simptomatologia insuficienţei cardiace drepte , care constituie şi criteriile sale
de diagnostic, cuprinde următoarele:

 Hepatalgia hepatomegalia de bază -creşterea de volum a ficatului, se

manifestă prin :

- dureri în hipocondrul drept (hepatalgia), care la început apar după eforturi,

apoi devin persistente.

- constatarea mărimii anatomice a ficatului ( hepatomegalia). Hepatomegalia

de stază trebuie diferenţiată de alte cauze de mărirea ficatului (hepatite acute /
cronice, ciroze hepatice , tumori hepatice etc.)

 Cianoza – încetinirii vitezei în mica circulaţie este generalizată cu

predominanţă la extremităţi şi proeminenţe( buze , urechi, pomeţi,
mâini, picioare, etc.). Tegumentele sunt ceva mai roşii şi mai calde , cu
transpiraţii ( mai ales la palme ), dacă debitul cardiac este crescut, mai
palide şi mai reci dacă debitul cardiac este scăzut.
 Turgescenţa venelor superficiale mai ales jugulare – expresia
hipertensiunii din sistemul venos şi este mai evidentă la nivelul venelor
gâtului, deoarece aceste vene mari sunt foarte apropiate de atriul drept,
au pereţii subţiri, iar în mod normal sunt turtite, având o presiune
relativ negativă.
 Fenomenele de stază renală – apar ca urmare a creşterii presiunii în
venele renale şi scăderii gradientului de presiune dintreartere şi vena
renală. Se manifestă prin nicturie, oligurie cu urină normal concentrată,
iar în stazele mai avansate poate apărea o discretă proteinurie.

21
  Fenomenele de stază portală – se manifestă prin materism , constipaţie ,
inapetenţă, greaţă, iar în cazul cu aliura mai rapidă prin vărsături şi
diaree.
 Fenomenele de stază cerebrală - expresia congestiei venoase a
encefalului, a scăderi relative a debitului arterial a hipoxiei şi a .
Această encefalopatie se manifestă cu:somnolenţa diurnă şi adesea
somnolenţă nocturnă, apatie şi torpoare , uneori evoluează până la
comă , alteori agitaţie ( delir cardiac). 
 Edeme cardiace  – fac parte din manifestările cele mai caracteristice
ale insuficienţei cardiace drepte. Natura cardiacă a edemelor se
cunoaşte prin caracterul lor generalizat, predominant declin,
progresiv,la început vesperale, apoi permanente, cu extindere de la
părţile cele mai joase ale corpului ( maleole şi gambe, regiunea sacrală)
în sus.  
 Hidrotoracele – pentru insuficienţa cardiacă dreaptă este caracteristic
hidrotoracele drept sau în cazuri severe ,hidrotoracele bilateral.

O complicaţie a insuficienţei cardiace drepte este cordul pulmonar cronic.

Apare după unele boli pulmonare cronice şi în special după
bronhopneumopatia obstructivă cronică. Cele mai obişnuite cauze sunt:
emfizemul pulmonar obstructiv , astmul bronşic ,bronşitele cronice,diferite
scleroze pulmonare.

Simptome: tabloul clinic reuneşte semnele bolii cauzale , semne de

insuficienţă respiratorie şi semne de insuficienţă cardiacă dreaptă. Boala
evoluează în trei stadii:

 - Stadiul de pneumopatie cronică în care sunt prezentate semnele bolii

pulmonare şi ale insuficienţei respiratorii,dar lipsesc semnele unei insuficienţe
cardiace. Boala se manifestă în acest stadiu prin dispnee de efort, tuse cu

22
expectoraţie şi dacă este prezentă insuficienţa respiratorie prin cianoză. În
acest din urmă caz, în sângele arterial scade oxigenul şi creşte dioxidul de
carbon.

- Stadiul de cord pulmonar cronic compensat apare după ani de

evoluţie, sub influenţa evoluţiilor acute bronhopulmonare şi a fumatului.
Dispneea se accentuează şi se instalează la cel mai mic efort. Cianoza apare
chiar şi în repaus, fiind foarte intensă. Poliglobulia şi degetele hipocratice
devin manifeste . Apar semne de hipertrofie şi de dilatare a inimii drepte.

- Stadiul al treilea se caracterizează prin apariţia semnelor de insuficienţă

cardiacă dreaptă, constituind cordul pulmonar cronic decompensat. Cianoza
este intensă, nuanţă  pământie, de unde şi denumirea de „cardiaci negri” dată
acestor, bolnavi. Dispneea este foarte  pronunţată, la fel poliglobulia şi
degetele hipocratice. Uneori apar dureri anginoase şi somnolenţă care poate
merge până la comă.

Semnele insuficienţei cardiace drepte devin evidente :jugulare turgescente,

edeme ale gambelor, tahicardie,hepatomegalie, uneori ascită. Prognosticul
este în general grav,insuficienţa respiratorie odată apărută evoluţia acestei boli
este invariabil către agravare. Apariţia insuficienţei cardiace agravează şi mai
mult diagnosticul.

2.6.INSUFICIENŢA CARDIACĂ GLOBALĂ

Prin insuficienţa cardiacă globală sau de tip biventricular se înţeleg
acele cazuri care  prezintă manifestări evidente clinic atât de insuficienţa
cardiacă stângă cât şi de insuficienţa cardiacă dreaptă.

În consecinţă tabloul clinic prezintă:

a)Fenomene de stază pulmonară :dispnee de tip cardiac,raluri de stază,

aspect radiologic de „ hil de stază” ,eventual chiar atacuri de edem pulmonar
şi astm cardiac.
23
b)Fenomenele de stază în sistemul venelor cave:hepatomegalie de stază,
edeme de tip cardiac, cianoză, oligurie, hipertensiune venoasă periferică şi
centrală, etc..

Insuficienţa cardiacă globală poate fi:

- Primară,când manifestările de insuficienţă ale celor doi ventriculi apar şi

evoluează simultan. Acesta este cazul insuficienţei cardiace în miocardite şi
miocardiopatii distrofice, ischemice, unde se produc leziuni difuze şi
proporţionale în întregul miocard, ceea ce determină decompensarea în acelaşi
timp a ambilor ventriculi.

- Secundară, atunci când într-o primă fază se manifestă numai insuficienţa

unuia din ventriculi şi mai târziu, într -o a doua fază apar şi semnele
decompensării şi celuilalt ventricul. În acest tip de insuficienţă se pot
remarca: tabloul clinic tinde să fie dominat de semnele insuficienţei cardiace
drepte şi pe măsură ce afecţiunea cardiacă se agravează, se accentuează şi
gradul de predominanţă a semnelor de insuficienţă cardiacă dreaptă. De
aceea ,e multe ori, afecţiunea pare ca o insuficienţă cardiacă dreaptă cu toate
semnele tipice descrise, la acre se constată în plus raluri de stază, ca semn al
coexistenţei unei insuficienţe cardiace stângi. 

În cadrul insuficienţei globale se pot distinge două variante aparte,

caracterizate prin  particularităţi fiziopatologice specifice şi care se oglindesc
în unele caractere ale simptomatologiei:

 Insuficienţa cardiacă congestivă consecutivă reducerii reîntoarcerii

venoase la inimă şi scăderii debitului cardiac, este aşa-numita
insuficienţa cardiacă de tip hipodiastolic.

Acesta este cazul în pericardita consecutivă , în sindroamele de restricţie

cardiacă ( hipertrofii concentrice, fibroza, tumori cardiace mai mari, etc.), în

24
insuficienţa cardiacă din unele tahicardii excesive şi prelungite. În aceste
cazuri, pe lângă tabloul cunoscut al insuficienţei cardiace globale (cu
predominanţa dreaptă) se mai constată următoarele  particularităţi:

 - tegumentele sunt reci şi palide , cu transpiraţii reci;

- tensiunea arterială este mică , iar formula tensională este convergentă prin
scăderea  presiunii sistolice;

- timpul de circulaţie este în general mai prelungit decât în alte cazuri de

insuficienţă cardiacă;

- măsurarea debitului cardiac arată o scădere evidentă a acestuia în valoare

absolută.

Insuficienţa cardiacă congestivă consecutivă creşterii reîntoarcerii

venoase la inimă şi creşterii debitului cardiac , este aşa - numita insuficienţă
cardiacă de tip hiperdiastolic care însoţeşte sindroamele cardio-circulatorii
hiperkinetice, hipertiroidismul, anemiile severe, unele cazuri de cord
pulmonar cronic cu insuficienţă respiratorie pronunţată, în miocardiopatia din
boala Paget, etc..

În aceste cazuri, pe lângă tabloul cunoscut al insuficienţei cardiace

globale (cu predominanţă dreaptă) , se mai constată următoarele
particularităţi:

- tegumentele sunt calde , cu transpiraţie apoasă albă, cu roşeaţă generalizată,

dar mai exprimată în palme ;

- pulsul este tahicardic , dar plin , amplu, uneori cu caracter săltăreţ;

- tensiunea arterială sistolică este mai adesea crescută, formula tensională

fiind divergentă;

25
- timpul de circulaţie este , în general, mai scurt decât în alte cazuri de
insuficienţă cardiacă;

- măsurarea debitului cardiac arată valori absolute crescute uneori

considerabil, dar debitul este totuşi mai mic decât ar fi în acelaşi caz în lipsa
unei insuficienţe cardiace.

2.7.EVOLUŢIA ŞI COMPLICAŢIILE INSUFICIENŢEI CARDIACE

Evoluţia insuficienţei cardiace depinde de gravitatea cardiopatiei
cauzale şi de  prezenţa sau absenţa complicaţiilor. La unii bolnavi,
insuficienţa cardiacă stângă poate evolua un număr relativ mare de ani (10 ani
sau peste), fără a apărea insuficienţă cardiacă dreaptă.

În cazul unei cardiopatii cu insuficienţă de cord drept supravieţuirea,

care în urmă a două decenii era de numai 1- 2 ani,a devenit astăzi de 5 - 10
ani şi chiar mai mult.

Complicaţiile insuficienţei cardiace sunt următoarele:

 -trombozele venoase ale membrelor inferioare;

-emboliile pulmonare ( secundare trombozelor venoase);

-emboliile arteriale ( ca urmare a formării unor trombi în atriul stâng sau în

ventriculul stâng);

-complicaţiile pulmonare – edemul pulmonar acut, bronhopneumonia;

-complicaţiile cerebrale –  tromboza sau embolie cerebrală;

 - ciroza cardiacă;

 -insuficienţa renală ;

 -endocardita bacteriană subacută.

26
2.8 TRATAMENTUL ŞI INTERVENŢII SPECIFICE ÎN
INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ
Tratamentul insuficienţei cardiace are trei obiective importante:

 - uşurarea activităţii inimii( repaosul fizic constitue una din principalele

măsuri prin care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv ; tratamentul
hipotensor este extrem de util în cazul bolnavilor hipertensivi, la care au
apărut manifestările clinice ale insuficienţei cardiace stângi);

- mărirea forţei de contracţie şi a eficienţei miocardului ( cu

ajutorul tratamentului tonicardic);

- restabilirea echilibrului hidrosalin ( prin dieta hiposodată şi prin tratamentul

cu diuretice).

A. TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

Tratamentul igieno-dietetic constă în primul rând în repaus şi în dietă

săracă în sodiu. 

Repausul-durata şi gradul repausului depind de afecţiunea cauzală; el

este util în toate formele de insuficienţă cardiacă. Prin repausul fizic se
realizează următoarele: scăderea tensiunii arteriale, diminuarea travaliului
muşchilor respiratori, rărirea alurii ventriculare. Alături de repausul fizic , un
rol important îl au repausul psihic şi moral. În insuficienţa cardiacă repausul
la pat va fi menţinut acasă sau la spital timp de 1-2 săptămâni. În acest
interval bolnavul se va găsi în poziţia semişezândă în pat sau în fotoliu,
această  poziţie fiind convenabilă mai ales pentru bolnavii cu insuficienţă
cardiacă stângă. Se va evita , în măsura posibilului imobilizarea absolută şi
prelungită.

27
 Reluarea activităţii se face în funcţie de reducerea semnelor de
insuficienţă cardiacă şi de posibilitatea controlării acesteia printr -un
tratament de întreţinere: reluarea activităţii se va face în etape progresive.

Unii bolnavi îşi pot prelua serviciu, dar cei care au de făcut eforturi
fizice trebuie să-şi schimbe locul de muncă. În orice caz, tuturor bolnavilor li
se recomandă un program de muncă redus, cu perioade de odihnă în timpul
zilei şi cu repaus la pat în cele două zile de la sfârşitul săptămânii.

Dieta săracă în sodiu reprezintă, de asemenea un mijloc de mare

importanţă în tratamentul insuficienţei cardiace. De altfel în formele uşoare de
insuficienţă cardiacă, dieta hiposodată plus repausul fizic determină o netă
ameliorare.

Gradul de restricţie al ingestiei de sodiu depinde de severitatea

insuficienţei cardiace. În insuficienţa cardiacă severă se recomandă o restricţie
mare a ingestiei de sare ( sub 1 gr/ zi) ceea ce se poate realiza prin regimul
Kempner ( 1 kg . de fructe, 200 gr orez, 30-50 gr .zahăr, 300 gr compot cu un
conţinut de 0,5 gr de NaCl ) sau prin regimul Carel ( 800 ml lapte cu un
conţinut de 1 gr de NaCl ). În general, în cadrul regimului hiposodat se evită
alimentele cu sodiu ( brânza , mezeluri , cereale , pâine , etc.).

Restricţia de lichide nu este necesară în mod obişnuit. În condiţiile unei

diete hiposodate, bolnavul cu insuficienţă cardiacă poate bea apă după nevoi,
adică 1,5-2 l în 24 h.

În cazul hiponatremiei de diluţie , apărută tardiv la bolnavii cu

insuficienţă cardiacă ce îşi pierd capacitatea de a excreta apa, se recomandă o
restricţie a ingestiei de apă.

Regimul alimentar constă într -o alimentaţie variată şi bogată în

vitamine, mese fracţionate , regim hipocaloric la obezi, hipertensivi şi

28
coronarieni. Se va urmări greutatea  bolnavului să nu depăşească valoarea
normală. Alcoolul , cafeaua şi ceaiul sunt permise în cantităţi mici, fumatul
trebuie interzis. Se vor asigura proteine suficiente (1 gr/kilocorp ), cantitatea
de lipide va fi redusă, iar fructele, sucurile, zarzavaturile şi zeama de fructe
vor fii administrate în cantităţi mai mari. Se reduce sarea, în formele severe se
permit 1 -1,5 gr sare de bucătărie/ zi, iar în unele cazuri ( Nefrix ) se permit 3
gr sare; cantitatea de lichide zilnică nu va depăşii 1 -1/2 litri lichid-iarna şi 2
litri - vara .

Regimul va fi normocaloric, hipocaloric sau hipercaloric, în funcţie de

necesităţile  bolnavului în cauză. Trebuie să fie bogată în vitamine, să conţină
proteine (se administrează multe fructe şi legume ) , deoarece pierde potasiu
prin diuretice şi va conţine 1 gr proteine/ kg corp, fiind echilibrat în glucide şi
moderat în lipide. Mesele vor fi mici şi fracţionate ( 4-5 / zi), ultima masă va
fi luată înainte de culcare.

A. Sunt permise următoarele alimente

- laptele ( numai în limita cantităţii permise) , caş, urdă, brânză;

- carne de vacă, pasăre slabă în cantitate limitată cca . 100

-150 gr/ zi; peştele de râu slab, fiert, fript sau copt;

- pâine albă fără sare;

- grăsimile

- untul nesărat, smântâna, frişca, uleiul vegetal;

- fructele fierte în compoturi, sucuri de fructe; -

legume sub formă de salate, piureuri, budinci , evitând pe cele care produc
meteorisme şi cele bogate în sodiu ( varză, ţelină, spanacul);

29
 - băuturile sub formă de ceaiuri de plante, sucuri de fructe.

B. Sunt interzise următoarele alimente:

 - brânzeturi grase ( caşcaval, brânzeturi topite);

 - carnea grasă de porc, gâscă, raţă, mezelurile , peştele sărat;

 - ouăle în cantitate excesivă;

 - pâinea cu sare sau făinoasele preparate cu bicarbonat sau sare;

 - legumele bogate în sodiu: ţelina, sfecla, spanac;

 - dulciuri preparate cu sare sau cu multă grăsime;

 -  băuturi: alcoolul sub orice formă , apele minerale, iaurtul, ceaiul tare,
cafeaua;

 - condimentele cele iuţi, boiaua piperul;

- muştarul cu sare, ceapa, usturoiul.

B. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

a) Tonicardiace-sunt substanţe obţinute din unele plante şi anume:

Digitalis  purpureea, Digitalis lanata, Strophantus gratus, Strophantus kombe.
Medicaţia tonicardiacă reprezintă medicaţia de bază a insuficienţei cardiace.
Se administrează ori de câte ori insuficienţa cardiacă nu se compensează prin
repaus şi regim desodat.

Preparatele digitalice acţionează îmbogăţind metabolismul miocardului,

mărind forţa de contracţie a inimii, scăzând frecvenţa cardiacă. Datorită
acestor acţiuni creşte debitul cardiac, scade presiunea venoasă , se reduce
volumul inimii, creşte diureza şi se diminuă edemele.

30
 Tonicardiacele cele mai des folosite sunt Digitala şi Strofantina .
Strofantina are o acţiune rapidă şi de scurtă durată fiind utilizată în formele
acute, dar nu este recomandată în tratamentul cronic. Digitala acţionează mai
lent, are o durată de acţiune mai lungă şi se acumulează în organism.

Cele mai cunoscute preparate de Strofantină sunt: SROFANTINA

KOMBETINUL şi DUABAINA. Se administrează numai intravenos, fiind
indicate doar în cazurile de urgenţă.

Nu se administrează imediat după Digitală, ci după o pauză de 1

-2 zile.

Preparatele de Digitală sunt extrase din Digitalis purpureea sau din

Digitalis lanta (Lanatosid-C, Digoxin, Dezlanosid, Cedilanide- substanţe care
se administrează fie pe cale intravenoasă , fie oral).

Lanatosid- C ( 0,4 mg /fiolă) îşi manifestă efectul după 10 min. ,cu

intensitatea maximă de 1-2 h . În tratamentul de atac se folosesc intravenos
1,8- 1,6 mg /zi, administrate în 4 prize sau  per os 1-2 mg ( de 3 ori /zi ,I zi
câte 12-25 picături sau 4-8 drajeuri). Tratamentul de întreţinere se realizează
cu picături sau drajeuri cu doza ce reprezintă aproximativ ½ din doza
tratamentului de atac ( 0,5 – 1 mg /zi ).

Digoxin- se prezintă sub formă de comprimate ce conţin 0,25 mg

glicozid şi sub formă de soluţie alcooloică glicerinată ce conţine 0,5 mg
glicozid. La adulţi în tratamentul de atac se folosesc 0,5 mg/ zi, administrat
oral, până la compensare ( câteva zile) , apoiîntreţinere cu 0,125- 0,5 mg / zi;
în urgenţe ,dacă pacientul nu i s-a mai administrat digitala, se injectează
intravenos lent 0,5 – 1mg, repetând la nevoie după 4-8 ore încă 0,5 mg. La
copii se administrează oral 0,025mg/ kilocorp la 8 ore în 2-4 doze pentru
digitalizare, apoi întreţinere cu 0,0125mg/kilocorp şi pe zi.

31
 Nidacil- în tratamentul de atac se foloseşte doza de 0,6-1mg/zi timp de
3-5 zile, iar în tratamentul de întreţinere doza de 0,1-0,2mg/zi.

Dezlanosid- se prezintă sub formă de fiole a 2ml soluţie injectabilă

conţinând dezacetillanatozida 0,4 mg . Are acţiune rapidă , îşi manifestă
efectele după 10 -30 min., intensitatea maximă fiind realizată după 1-2 h .
Pentru digitalizarea rapidă se foloseşte doza de 0,8-1,6 mg ( 2-4 fiole/zi),
dozele f iind fracţionate şi administrate la 4-6 h interval.

Digitalina – se prezintă sub formă de soluţie hidroalcoolică gicerinată

conţinând digitoxina 1 mg /ml sau 50 picături. Se administrează la adulţi oral
0,2-0,5 mg /zi ( 10-15 picături), până la corectarea tahicardiei şi compensare,
apoi 0,6 mg/zi timp de 3-6 zile . La copii , după vârstă , în prima zi se
administrează 0,1 -0,4 mg, în 2-3 zi 0,1-0,2 mg, apoi întreţinere cu 0,025-
0,05 mg zilnic sau la 12 zile . Contraindicaţiile Digitalei sunt reprezentate de
fenomenele de supradozaj digitalic şi de cazurile de şoc sau colaps.
Intoxicaţia cu Digitala se manifestă prin tulburări de ritm şi conducere
( extrasistolă, tahicardii paroxistice), tulburări gastrointestinale ( greţuri,
vărsături, anorexie).În caz de supradozare principala măsură constă în oprirea
tratamentului cu Digitala, apoi încetarea administrării de diuretice , limitarea
efortului fizic, sării de potasiu, chinidinei. 

În tratamentul cu Digitala foarte util este să se măsoare în fiecare zi

pulsul pentru a aprecia rezultatele terapeutice şi pentru a surprinde eventualele
fenomene de intoxicaţie.

b)Diureticele-reprezintă o medicaţie importantă având drept scop

eliminarea de sodiu şi de apă din organism ameliorând munca inimii. Ele pot
fi administrate în orice formă de insuficienţă cardiacă, având o toxicitate
slabă, efect diuretic prelungit şi important, fără reacţii adverse deosebite şi
fără grave tulburări electrolitice. Pericolul hipopotasemiei se previne

32
administrând concomitent clorura de potasiu. Dintre diureticele tiazidice fac
parte: Nefrix, Ufrix, Furosemid, ele putând fi administrate în orice
insuficienţă cardiacă.

Nefrix- se administrează pe cale orală 2-4 tablete zilnic( 50-100 mg )

sau 2-3 ori / săptămână.

Furosemid-

se prezintă sub formă de fiole a 2 ml soluţie apoasă conţinând furosemid 20

mg. Prezintă un efect important , imediat şi rapid. Se administrează intravenos
lent ( 1-3 fiole a 20 mg) sau 1-3 comprimate a 40 mg /zi sau la 2 zile. La
bolnavii cu edeme cardiace 1 doză, de 40 mg, poate duce la pierderea de până
la 8 litri de apă. Furosemidul este eficace la  bolnavii rezistenţi la diuretice
tiazidice. Poate fi utilizat în doze de 40 mg până la 500 mg.

Poate produce dezechilibre electrolitice: hiponatremie, hipopotasemie,

hiperuricemie, accidente alergice şi tulburări digestive.

- Alte diuretice utilizate sunt: inhibitorii aldosteronului ( Aldactana,

Spironolactona), acidul etacrinic cu efect important şi rapid, se administrează
comprimate de 0,050 g , 1-4 /zi , după mese şi fiole de 0,025 g, 1 -4 /zi –
intravenos.

În insuficienţa cardiacă refractară la tratament se administrează cure

discontinue de corticoizi ( Prednison).

c) Alte tratamente:

 Oxigenoterapia este indicată în cazurile acute şi în vazurile cronice cu

leziuni pulmonare; - Emisia de sânge (300-500 ml) se practică în insuficienţa
cardiacă acută şi forma cronică severă cu edeme mari;

33
 Evacuarea colecţiilor lichidiene când respiraţia este stânjenită;

Morfina se face în edemul pulmonar acut şi cordul pulmonar acut , iar

anticoagulantele, în formele cu accidente tromboembolice.

C . TRATAMENTUL COMPLICAŢIILOR 

Tratamentul edemului pulmonar acut se aplică de urgenţă în următoarea

succcesiune:  poziţia şezândă cu membrele inferioare în poziţie declină,
garouri prin rotaţie ( la 5 minute ) la cele 4 extremităţi, oxigen prin sondă
nazală, Morfină intravenos (1-2cg),sângerare (300-500ml în 5 minute),
diuretice ( Furosemid – 2 fiole, 0,40mg intravenos sau Edecrin 50 mg în
perfuzie), tonicardiace ( Lanatosid-C intravenos 1 fiolă, Digoxin sau
Strofantină intravenos), Miofilin intravenos.

Dacă tensiunea artială este scăzută se administrează tonicardiace

Isuprel 2-8 fiole de 0,2mg în 250ml ser glucozat 5%, oxigen, Morfină, HHC,
Dextran. În E.P.A. de origine infecţioasă se face sângerare şi se administrează
HHC, tonicardiace şi oxigen. În E.P.A. din marile hipertensiuni se combate
energic hipertensiunea cu Raunervil (1 fiolă intravenos lent), Catapresan sau
Regitină.

B) Tratamentul insuficienţei cardiace congestive rapid instalate implică

repaus la pat ( nu absolut) , oxigen, restricţie mare de sare, Furosemid, Acid
etacrinic, Lanatosid-C (3-4 fiole intravenos pe zi).

c.) Tratamentul cordului pulmonar acut: oxigen pe cale nazală,

analgetice ( Algocalmin, Mialgin ), Atropină , în caz de bradicardie şi
hipotensiune ; Papaverină intravenos , Izoproterenol în perfuzie,
Noradrenalină în caz de şoc , digitalice injectabile (Lanatosid – C ), asociat cu
Furosemid intravenos tratament anticoagulant sau trombolitic ,antibiotice în
zilele următoare.

34
  Tratamentul cordului pulmonar cronic se adresează, în primul rând,
bolii pulmonare cauzale .Se administrează antibiotice ( Tetraciclină 2gr/zi sau
Ampicilină 4gr/zi ), bronhodilatatoare ( Miofilin 1-2 fiole intravenos lent ),
Bronhpdilatin sau Alupent; corticoterapie oral sau H.C.C.; se urmăreşte
dezobstruarea căilor aeriene prin eliminarea secreţiilor bronşice, prin hidratare
corectă, cu Trecid, Bisolvol, oxigen intermitent, antitusive cu prudenţă; în
stadiul de insuficienţă cardiacă: sângerare, diuretice, tiazidice (Nefrix ) şi
tonicardiace.

2.9.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

BOLNAVILOR CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă forţa de contracţie a inimii este

scăzută şi nu  poate asigura debitul de sânge necesar funcţiilor normale ale
organismului. Din această cauză, aportul deficitar de substanţe nutritive şi
oxigen creează grave tulburări ale metabolismului tisular, care reduce la
rândul său forţa de contracţie a inimii şi stază în circulaţia de întoarcere.
Această categorie de bolnavi necesită o îngrijire specială care are ca scop :

a)reducerea nevoilor energetice ale organismului pentru a putea face faţă

îmbolnăvirilor, deci , pentru a scădea fortul cardiac;

b)mărirea forţei de contracţie a inimii, mărindu -se astfel capacitatea

funcţională.

Asistenta medicală deţine o poziţie importantă în îngrijirea acestor

categorii de bolnavi.

Pentru a-şi îndeplinii menirea nu trebuie să se mulţumească să cunoască

şi să aplice, chiar perfect, diferite tehnici de îngrijire a bolnavului , ci trebuie
să cunoască şi noţiuni teoretice care să-i permită depistarea unui semn

35
precoce, interpretarea acestuia şi chiar, dacă este nevoie, intervenţia în
situaţiile în care viaţa bolnavului depinde de cunoştinţele sale.

 Asigurarea repausului fizic

-asistenta se va îngrijii ca bolnavii să aibă maxim de confort, să evite efortul

fizic , saloanele să aibă o ambianţă plăcută.

-bolnavii cu insuficienţă cardiacă fiind dispneici, vor fi ţinuţi în poziţie

şezândă sau semişezândă, asistenta medicală va avea grijă să le asigure
această poziţie.

-patul va fi prevăzut cu utilaj auxiliar , precum şi cu un număr mare de perne.

În cursul zilei patul va fi înlocuit cu un fotoliu având grijă ca bolnavul să aibă
sprijin sub picioare

 Asigurarea repausului psihic

-asistenta medicală va avea grijă să ferească bolnavul de tot ceea ce ar putea

tulbura echilibrul nervos, trebuie să câştige încrederea bolnavului printr -o
bună pregătire  profesională.

-pentru a evita stările de nelinişte va administra la timp medicamentele

prescrise de medic şi va răspunde prompt la orice solicitare a bolnavului.

-asistenta medicală va însoţii bolnavii la consultaţiile de specialitate

( examinări radiologice, EKG.); va examina starea psihică a
bolnavilor,vizitându-l cât mai des şi va instrui vizitatorii asupra modului de
comportare faţă de bolnav.

 Asigurarea igienei personale a bolnavului

-Asistenta medicală va executa zilnic toaletele bolnavului fără ca acesta să

facă eforturi prea mari, va face apoi o frecţie cu alcool diluat pentru a
36
îmbunătăţii circulaţia  periferică. Pielea trebuie menţinută în permanenţă
curată şi uscată , deoarece pielea umflată se infectează uşor.

-Se va schimba lenjeria de pat şi de corp zilnic. 

 Prevenirea formării trombozelor

- Asistenta medicală va executa zilnic masajul membrelor inferioare, în

direcţia curentului venos.

- În acelaşi scop, asistenta medicală va asigura ridicarea membrelor inferioare

la 35 grade prin ridicarea patului sau prin aşezarea unor suluri sub picioarele
bolnavului.

- Bolnavul va fi ajutat să execute muşcări de flexie şi extensie a membrelor

inferioare prin care se împiedică trombozarea şi se elimină edemele.

 Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative

- Asistenta medicală va urmării zilnic T.A. , pulsul central şi periferic,

respiraţia, diureza, tranzitul intestinal, temperatura.

- Se urmăreşte bolnavul cu atenţie pentru a observa semnele de agravare şi

complicaţiile care  pot apărea ( edem pulmonar, embolie pulmonară,
tromboflebită) şi va anunţa imediat medicul. Stările de constipaţie vor fi
combătute cu purgative.

- Asistenta medicală va ţine evidenţa exactă a lichidelor consumate şi

eliminate de bolnav, va urmări zilnic greutatea corporală după eliminarea
scaunului şi a urinei înainte de masă.

 Regimul alimentar
- Asistenta medicală va urmări cu stricteţe respectarea regimului alimentar
care va fi hipocaloric pentru menţinerea greutăţii corporale; hiposodat pentru
37
a împiedica reţinerea apei în organism, contribuind la reducerea edemelor. Se
vor evita alimentele care conţin natriu : salicilat de sodiu; cantitatea de lichide
zilnică nu va depăşi 1-2 l/24h . Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4 -5
mese, iar ultima masă se va lua cu 3 ore înainte de culcare.
 Administrarea tratamentului medicamentos

-Asistenta medicală va administra medicaţia prescrisă de medic; medicaţia

folosită constă în cardiotonice , cel mai frecvent e Digitala care se
administrează per os şi dacă nu se administrează după prescripţia medicală dă
fenomene de supradozare. Se administrează şi diuretice: Furosemid, Ederen,
Nefrix, iar asistenta va avea grijă să urmărească diureza.

- Reducerea edemelor şi masei sângelui circulant se mai poate face şi prin

atârnarea membrelor inferioare, reducând astfel fluxul venos spre inimă.

-Oxigenoterapia este indicată şi uşurează starea bolnavilor cu insuficienţă

cardiacă. 

 Educaţia sanitară

-Asistenta medicală contribuie la educarea bolnavului asupra noului regim de

viaţă, după externare bolnavul va duce o viaţă ordonată evitând
suprasolicitările; se va evita munca fizică. Se respectă regimul dietetic,
numărul meselor, se reduce sarea , cafeaua , alcoolul, tutunul. În caz de
îmbolnăviri respiratorii: viroze, gripe, vor fi tratate imediat, deoarece orice
neglijenţă, poate agrava boala.

Rolul asistentei medicale în investigaţiile paraclinice

Colaborarea cu medicul la examinarea paraclinică este una din sarcinile

importante ale asistentei medicale.

38
 Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asistarea unui examen
paraclinic sunt următoarele:

- pregătirea psihică a bolnavului : i se explică bolnavului în ce constă

examenul care trebuie să i se facă, caracterul inofensiv al examinării;

- pregătirea şi verificarea instrumentarului necesar efectuării examinării sau

recoltării;

- dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului

- Îmbrăcarea şi dezbrăcarea bolnavului se face la solicitarea medicului şi

trebuie efectuată cu mult tact şi fineţe, pentru a nu provoca dureri sau mişcări
inutile ;

- aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor şi sprijinirea lui;

- servirea medicului cu instrumentele necesare examinării şi ajutarea

medicului în efectuarea tehnicii;

- recoltarea produselor patologice şi a analizelor biologice.

A. Examenele paraclinice cuprind:

- examene de laborator care constau în recoltarea de sânge pentru

determinarea V.S.H. – ului ( valori normale 5-10 mm /h, sau 20-50 mm/24
h ), glicemiei ( valori normale 65-100 mg %) , lipidemiei ( normal 500- 700
mg% ) , colesterolul ( normal 150-259 mg % ).

- examen radiologic prin care se pot evidenţia aspecte utile pentru diagnostic.
Astfel se observă o siluetă cardiacă mărită cu o configuraţie ce depinde de
boala cauzală, iar la examenul plămânilor, se constată o creştere a
dimensiunilor arterelor pulmonare, dar transparenţa pulmonară, nu este
redusă.

39
- explorări hemodinamice care sunt utile atât pentru diagnostic cât şi pentru
urmărirea insuficienţei.

În insuficienţa cardiacă stângă, viteza de circulaţie este încetinită,

constatându-se:

1.timpul braţ-limbă este crescut cu mult peste limita superioară a normalului (

16 secunde), atingând 30 secunde;

2. timpul braţ -plămân este normal.

În insuficienţa cardiacă dreaptă viteza de circulaţie este încetinită,

constatându-se:

- timpul braţ -limbă este prelungit( poate atinge sau depăşi 24 secunde);

- timpul braţ -plămân este prelungit( peste valoarea normală de 8 secunde).

Presiunea venoasă determinată la nivelul venelor de la plica cotului este

mult crescută.

Rolul propriu şi delegat al asistentei în satisfacerea nevoii de a se mişca şi

de a menţine o bună postură

Scopul este de a cunoaşte care sunt poziţiile pe care le ia bolnavul în

pat sau în care aceştia trebuie aşezaţi pentru îngrijiri, examinări speciale şi
alte acte medicale.

Poziţia bolnavului în pat este determinată de boală şi starea lui

generală. În funcţie de aceasta bolnavul poate avea:

1.Poziţia activă – reprezintă poziţia pe care o ia bolnavul singur, se mişcă

singur, nu are nevoie de ajutor.

40
2.Poziţia pasivă – în stare gravă, bolnavul este lipsit de forţă fizică şi are
nevoie de ajutor pentru mişcare şi pentru a -şi schimba poziţia.

3.Poziţia forţată –  este o poziţie neobişnuită impusă de bolnav.

Poziţiile în care poare fi aşezat un bolnav sunt:

- poziţia decubit dorsal

- poziţia semişezândă

- poziţia şezândă

- poziţia decubit lateral

- poziţia trendelemburg (declină)

- poziţia decubit ventral

- poziţia ginecologică

- poziţia genu

- pectorală

 La bolnavii cu insuficienţă cardiacă poziţia indicată este cea şezândă

cu gambele atârnate ce se realizează aducând bolnavul şezând pe marginea
patului, iar sub picioare aşezându-se un taburet, bolnavul fiind învelit cu o
pătură.

Rolul propriu şi delegar al asistentei în satisfacerea nevoii de a se

alimenta

Alimentaţia constituie substratul vieţii fiind realizată prin aportul

permanent de substanţe nutritive. La omul bolnav alimentaţia are în vedere
stabilirea unui regim echilibrat corespunzător bolii.

41
 Alimentaţia raţională reprezintă aportul unor alimente în concordanţă
cu nevoile organismului, diferite după vârstă, muncă, starea de sănătate sau
boală, starea fiziologică.

Alimentaţia raţională la bolnav trebuie să cuprindă:

- înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului necesare

creşterii la copil sau refacerii pierderilor prin consum exagerat la adulţi;

- asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare metabolismului

normal şi celorlalte funcţii;

- favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave;

- prevenirea unei evoluţii nefavorabile în bolile latente transformând bolile

acute în boli cronice şi apariţia recidivelor;

- consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente.

 Raţia alimentară reprezintă proporţia alimentelor de origineanimală sau

vegetală în 24 ore. Raţia alimentară este variabilă după vârstă, munca prestată,
starea de sănătate sau de  boală. Ea trebuie să corespundă atât calitativ, cât şi
cantitativ. Raţia se măsoară în calorii, la raţia minimă de 1600 calorii necesară
organismului în repaus, se adaugă raţia care trebuie să acopere necesarul de
calorii pentru munca depusă în plus. Un bolnav în repaus absolut la pat
necesită 25 calorii/kg corp în 24 ore.

Valoarea nutritivă a principiilor alimentare este:

-1 g glucide = 4,1 calorii;

-1 g proteine = 4,1 calorii;

-1 g lipide = 9,3 calorii.

42
 Foaia de alimentaţie zilnică este un document în care se centralizează
regimurile alimentare zilnice prescrise de medic fiecărui bolnav în parte în
scop terapeutic. În timpul vizitei, medicul prescrie regimul alimentar al
bolnavului consemnând în foile de alimentaţie clinică medicală; în acelaşi
timp asistenta de salon notează în caietul propriu şi în caietul de activitate al
sectorului regimul alimentar, menţionând numărul salonului, numele
bolnavului şi tipul de regim.

Regimul cardiovascular are două variante în funcţie de bolile inimii şi

ale sistemului circulator:

Varianta I – normocaloric, normoglucidic, hidroprotidic,hiposodat. Este

compus din: iaurt, brânză de vacă, brânză desărată, supe, creme, legume,
pireuri, făinoase cu lapte, salate de morcovi, sfeclă roşie, carne fiartă, tocată,
biscuiţi, găluşte.

 Varianta II  –  normohipocaloric, normoprotidic, normohipoglucidic,

normohipolipidic, hiposodat. Este compus din: iaurt, lapte, carne albă, fiartă,
peşte, pâine albă fără sare, legume crude, pireuri, fructe crude sau coapte,
compot, biscuiţi, dulceaţă, unt 10 g/zi, ulei 30 g/zi. 

Regimul bolnavilor cu insuficienţă cardiacă va fi hipoaloric sau

hipercaloric, normocaloric; bogat în vitamine, să conţină proteine, bogat în
legume şi fructe; echilibrat în glucide şi moderat în lipide. Mesele vor fi mici
şi fracţionate (4-5 /zi), ultima masă fiind înainte de culcare.

Se dau următoarele alimente: lapte, iaurt, brânză, carne de vacă, peşte

de râu slab, fiert sau copt, pâine albă fără sare, legume crude, pireuri, fructe
crude sau coapte, dulceaţă, ceaiuri de plante, sucuri de fructe.

În funcţie de starea bolnavului alimentaţia se face astfel:

43
a) activ  –  bolnavul mănâncă singur în sala de mese;

b) pasiv sau dependentă –bolnavul este ajutat să mănânce;

c) artificial –  în care alimentele sunt introduse artificial în organism în

condiţii nefiziologice.

Rolul propriu şi delegat al asistentei în satisfacerea nevoii de a

respira

Respiraţia este o nevoie esenţială a fiinţei umane, este o funcţie vitală a

organismului,  prin care organismul îşi asigură procesele de oxigenare şi
eliminare a dioxidului de carbon.

Scopul îl constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, evoluţia

bolii, recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.

Materialele necesare pentru măsurarea respiraţiei sunt: ceas cu

secundar, pix albastru, foaia de temperatură.

 Etapele:

1.Se pregătesc materialele şi se transportă lângă bolnav.

2.Pregătirea fizică şi psihică – bolnavul este aşezat în decubit dorsal, nu se

anunţă bolnavul deoarece pe baza emoţiilor se modifică ritmul respirator şi nu
se obţin valorile reale.

3. Efectuarea tehnicii: asistenta numără frecvenţa mişcărilor respiraţiei prin

inspecţie când  bolnavul este treaz, conştient sau când doarme prin aşezarea
mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui bolnavului. Se numără
inspiraţiile (mişcările de ridicare a cutiei toracice) pe timp de 1 minut.

44
4. Notarea cifrică – asistenta notează în cifre în carnetul propriu valoarea
frecvenţei respiraţiei, numele şi prenumele bolnavului. 

5. Notarea grafică – se notează grafic în foaia de temperatură, cu un punct de

culoare albastră şi se uneşte printr  -o linie cu valoarea anterioară. 

Valorile normale ale respiraţiei sunt:

-femei  –  18 respiraţii/minut;

-bărbaţi – 16 respiraţii/minut.

Bolnavii cu insuficienţă cardiacă prezintă tulburări grave respiratorii

care constau în diferite forme de dispnee (respiraţie dificilă).

Dispneea se caracterizează prin respiraţii frecvente şi superficiale, care

la început apar la eforturi mari, apoi progresiv, pe măsura cedării miocardului
la eforturi din ce în ce mai mici. O altă formă de dispnee de efort este
dispneea vesperală, minimă dimineaţa, accentuându- se spre seară. În formele
avansatede insuficienţă cardiacă stângă, dispneea apare şi în repaus, bolnavul
luând o poziţie semişezândă, această dispnee purtând numele de ortopnee.

Un alt tip de dispnee este dispneea paroxistică nocturnă ce apare sub

formă unor ce survin după una - două ore de somn  – bolnavul se trezeşte cu
sete de aer, este anxios, se ridică în poziţie şezândă sau coboară şi deschide
fereastra să respire aer curat. Dispneea îmbracă aspectul de tahipnee
superficială Scopul constă în obţinerea de informaţii privind starea
morfofuncţională a aparatului urinar şi a întregului organism; calitatea şi
cantitatea urinei furnizează date importante în stabilirea diagnosticului, a
prognosticului, urmărirea evoluţiei bolii şi-n stabilirea bilanţului nutritiv în
bolile metabolice. Ritmul fiziologic este de 5- 6 micţiuni/24 ore la bărbaţi şi
4-5 micţiuni/24 ore la femei. Există însă o serie de tulburări de micţiune:

45
- polikiuria –  cantităţi frecvente, iar ca şi cantitate, scăzută;

- iskiuria –  retenţie de urină (imposibilitatea de a urina);

- disuria –  durere în timpul eliminării;

- enurezisul – eliminarea involuntară a urinei în timpul nopţii, mai frecventă

la copiii cu tulburări nevrotice şi după vârsta de 3 ani;

- nicturia – inversarea sau egalarea dintre raportul numărului de micţiuni şi

cantitatea de urină emisă ziua faţă de cea emisă noaptea.

Valorile fiziologice ale volumului de urină sunt:

 -1000-1400 ml/24 ore – la femei;

-1200-1800 ml/24 ore –la bărbaţi.

  Valorile patologice ale volumului de urină sunt:

- poliurie –  creşterea volumului de urină peste 3000 ml/24 ore

- oligurie –  volum sub valoarea normală (mai mic de 1000 ml/24 ore)

- anurie  –lipsa urinei din vezică.

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă, datorită fenomenelor de

stază renală ce apar ca urmare a creşterii presiunii în venele renale şi scăderii
gradientului de presiune dintre artere şi vena renală, apare nicturie, oligurie cu
urina normal concentrată, iar în stazele avansate poate apare o discretă
proteinurie.

Scaunul face şi el parte din nevoia de a elimina din organism resturile

alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin anus
prin actul de defecaţie.

46
 Valorile normale sunt: 1-2 scaune/zi, iar valorile patologice constau în
3-6 scaune/zi.

Diareea se caracterizează printr -un aspect deosebit şi o culoare de la

galben până la negru în funcţie de afecţiune (20-30 scaune pe zi în sindromul
dizenterie). Constipaţia constă în scaune la 2-4 zile. La bolnavii cu
insuficienţă cardiacă dreaptă datorită fenomenelor de stază portală apare
meteorismul,constipaţia, inapetenţa, greaţa, iar în cazurile cu aliură mai rapidă
prin vărsături şi diaree.

Expectoraţia face parte din actul de a elimina şi reprezintă actul de

eliminare pe gură după tuse a produselor formate în căile respiratorii. Bolnavii
pot avea o expectoraţie rozată şi spumoasă (hemoptizia) în cazurile edemului
pulmonar acut sau franc sangvinolent în cazul infarctului pulmonar. În
insuficienţa ventriculară stângă sau insuficienţa atrială stângă  bolnavii pot
expectora spute ruginii ce conţin „celule de insuficienţă cardiacă”.

Rolul propriu şi delegat al asistentei în obsevarea edemelor

Edemul reprezintă o acumulare de lichid seros în ţesuturi şi se

manifestă prin:

-creşterea în volum a regiunii edematiate;

-pielea devine palidă, lucioasă, străvezie;

-pierderea elasticităţii ţesutului edematiat – ţesutul păstrează urma presiunii

digitale, situaţie denumită semnul godeului. 

Edemul pulmonar acut este cea mai gravă, dar şi cea mai caracteristică
manifestare a insuficienţei cardiace stângi. Apare în atacuri bruşte, brutale, de
obicei nocturne sau după fort mai mare, uneori după încărcarea cu lichide a
organismului. Se manifestă cu o dispnee extremă, cu o ortopnee stringentă.

47
Bolnavul este şocat, anxios, agitat, palid, cu buze uşor cianotice, cu
tr anspiraţii reci. El prezintă hipernee amplă, zgomotoasă şi tahipnee de 30-40
respiraţii/minut. Apare tusea care la început este seacă, apoi apare o
expectoraţie serioasă, spumoasă, alicioasă, iar în cele din urmă devine rozată,
expresie a transvazării sângelui din alveolele pulmonare. Edemul pulmonar
acut de origine cardiacă trebuie deosebit de edemul  pulmonar toxic, de
edemul pulmonar de origine cerebrală sau de edemul pulmonar al fenalilor.

Dintre manifestările cele mai caracteristice ale insuficienţei cardiace

drepte fac parte edemele cardiace. Natura cardiacă a edemelor se cunoaşte
prin caracterul lor generalizat,  predominant declin, progresiv, la început
vesperale apoi permanente, cu extindere de la părţile cele mai joase ale
corpului (maleole şi gambe, regiunea sacrală) în sus. O altă manifestare
importantă la bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă o reprezintă cianoza ce
reprezintă expresia încetinirii vitezei în mica circulaţie ce este generalizată cu
predominanţă la extremităţi şi proeminenţe (buze, urechi, pomeţi ,nas, mâini,
picioare). Tegumentele sunt ceva mai roşii şi mai calde cu transpiraţii (mai
ales la palme) dacă debitul cardiac este crescut, mai  palide şi mai reci dacă
debitul cardiac este scăzut.

Rolul propriu şi delegat al asistentei în satisfacerea nevoii de a se

odihni

Este o nevoie a fiecărei fiinţe de a dormi şi a se odihni în bune condiţii

timp suficient încât să-i permită organismului să obţină randament maxim.

 Odihna este perioada în care se refac structurile alterate ale

organismului, se completează resursele energetice folosite, se transportă
produşii formaţi în timpul efortului, fie ficat (acid lactic), fie rinichi (produşi
de excreţie). Somnul este forma articulară de odihnă  prin absenţa stării de

48
veghe; somnul eliberează individul de tensiuni psihologice şi fizice şi  permite
să regăsească energia necesară activităţii cotidiene.

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă dreaptă apar fenomene de stază

cerebrală – expresie a congestiei venoase a encefalului, a scăderii relative a
debitului arterial, a hipoxiei şi a hipercapniei, apar de obicei în stadii mai
avansate ale insuficienţei cardiace drepte. Această encefalopatie se manifestă
prin somnolenţă diurnă şi adesea prin insomnie nocturnă, apatie, care uneori
evoluează până la comă, alteori agitaţie (delir cardiac).

 Durata somnului la persoanele vârstnice este de 6-8 ore. Somnul

trebuie să fie odihnitor, fără întreruperi, fără coşmaruri, să adoarmă cu
uşurinţă, să se trezească odihnit. Dacă există perturbări ale somnului apar
următoarele probleme: insomnia, hipersomnia, oboseala. Insomnia reprezintă
dificultatea de a dormi.

Bolnavii cu insuficienţă cardiacă supuşi la eforturi fizice mari, căldură

excesivă a mediului ambiant şi emoţii puternice pot determina o
decompensare cardiacă. Totodată la decompensarea inimii mai contribuie şi
ingestia unei cantităţi mari de sare, suprimare intempestivă a digitalei şi
diureticelor, transfuziilor de sânge şi perfuziile saline. Asistenta se va îngriji
ca bolnavii să aibă maxim de confort, să evite efortul fizic; să ferească
bolnavul de tot ceea ce ar putea tulbura somnul.

Rolul propriu şi delegat al asistentei în efectuarea tratamentului

Tratamentul insuficienţei cardiace are trei obiective importante:

- uşurarea activităţii inimii (repaosul fizic reprezintă una dintre principalele

măsuri  prin care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv; tratamentul

49
hipotensor este extrem de util în cazul bolnavilor hipertensivi, la care au
apărut manifestările clinice ale insuficienţei cardiace stângi);

- mărirea forţei de contracţie şi a eficienţei miocardului (cu ajutorul

tratamentului tonicardic);

- restabilirea echilibrului hidrosalin (prin dieta hiposodată şi prin tratamentul

cu diuretice);

Medicamentele sunt substanţe de origine minerală, animală, vegetală şi

chimică de sinteză, transformate prin operaţii farmaceutice într -o formă de
administrare (comprimate, fiole) folosite pentru prevenirea tratarea sau
ameliorarea bolilor.

Căile de administrare a medicamentelor sunt:

1)căi directe (calea bucală sau mucoasă)

2)căi indirecte (parentale) ce interesează ţesutul celular, intravenos,

intradermic, muscular.

Deoarece medicamentul poate deveni toxic, asistenta trebuie să

cunoască doza de administrare:

a)doza terapeutică –  cantitatea utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic

dorit;  

b)doza maximă – cantitatea cea mai mare suportată de organism fără apariţia
unor fenomene toxice;

c)doza toxică –  cantitatea care provoacă o reacţie periculoasă pentru

organism;

d)doza letală –  cantitatea care provoacă moartea.

50
 Asistenta medicală are obligaţia să cunoască şi să respecte următoarele
reguli de administrare a medicamentelor:

1.Respectarea medicamentului prescris;

2.Identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei

înainte de administrare sau a medicamentului însuşi;

3.verificarea calităţii medicamentului;

  4.respectarea căii de administraţie;

  5.respectarea orarului de administraţie;

6.respectarea dozei prescrise;

7.respectarea somnului fiziologic al bolnavului;

8.evitarea incompatibilităţii între medicamente;

  9.servirea bolnavului cu doza unică de medicament prescris;

  10.respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor;

11.lămurirea bolnavului asupra medicamentului prescris;

  12.anunţarea imediată a greşelilor de administraţie a medicamentelor;

  13.administrarea imediată a medicamentelor deschise;

14.prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.

Asistenta medicală va administra medicaţia prescrisă de medici

bolnavilor cu insuficienţă cardiacă, medicaţie ce constă în cardiotonice, cel
mai frecvent fiind Digitala ce acţionează mai lent, are o durată de acţiune mai

51
lungă şi dacă nu se administrează după prescripţia medicală dă fenomene de
supradozare. Se mai administrează diuretice:

Furosemid , ce se administrează intravenos lent (1-3 fiole a 20 mg sau

1-3 comprimate a 40 mg);

Nefrix  – pe cale orală se administrează 2 -4 tablete/zi (50-100 mg) sau

de 2-3 ori pe săptămână. 

Reducerea edemelor şi a masei sângelui circulant se face prin atârnarea

membrelor inferioare, reducând astfel fluxul venos spre inimă.Oxigenoterapia
este indicată în cazurile acute şi în cazurile cronice cu afecţiuni pulmonare.

Emisia de sânge (300-500 ml) se face în insuficienţa cardiacă acută şi

în forma cronică severă cu edeme mari. Morfina se face în edemul pulmonar
acut şi cordul pulmonar acut, iar anticoagulantele în formele cu accidente
tromboembolice.

52
CAPITOLUL III PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

NUME ŞI PRENUME: B.D.

VARSTA: 68 ani

DOMICILIUL: Găești

DATA INTERNĂRII: 15. XII. 2018

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Insuficienţă cardiacă clasa funcţională

2/3;Cardiopatie ischemică dureroasă; Fibrilaţie arterială.

MOTIVELE INTERNĂRII:

-dispnee la efort mic

-precordialgii  

-edeme gambiene  

-palpitaţii. 

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă.

ANTECEDENTE PERSONALE: Angor de efort

ISTORICUL BOLII: Bolnav cunoscut cu Cardiopatie ischemică cronică

dureroasă; Fibrilaţie arterială – se i nternează pentru precordi algii; Dispnee
cu ortopnee, palpitaţii edeme gambiene, simptome ce au debutat în urmă cu
două săptămâni şi s-au accentuat progresiv.

53
Nr Problema Obiective Intervenţii Evaluare
Dispnee de Combaterea dispneei prin Am poziţionat bolnavul în poziţie Reducerea în intensitate a
efort mic asigurarea oxigenului semişezândă. Am aerisit salonul. I se dispneei.
necesar respiraţiei cere bolnavului să evite efortul fizic şi
psihic şi să stea la pat.

Precordialge Combaterea durerii Repausul absolut la pat. Am administrat Se observă o scădere în

–intensitate 1 f/i.m. algocalmin. intensitate a durerii.
mică
Cianoza Asigurea unei oxigenări Oxigenoterapia prin administrare de Cianoza scade în
accentuată corespunzătoare. oxigen cu ajutorul sondei nazofaringiene intensitate.
periorona- Scăderea debitului 4-5 l/minut. Schimbarea lenjeriei de
zală cu cardiac corp şi de pat.
tegumente
umede.

54
Edeme Combaterea Am urmărit dacă bolnavul respectă Edemele persistă în
gambiene. edemelor. regimul desodat prescris.Am asigurat continuare.
masajul membrelor în direcţia curentului
venos. Am indicat bolnavului să ţină
ridicate părţile edematiate punându-şi
sub picioare o pătură şi să execute
mişcări active cu membrele inferioare.
La indicaţia medicului am administrat 1
fiolă Furosemid.

Măsurarea, Măsurarea, observarea şi notarea T.A.=180/70Hg

observarea şi T.A. Tensiunea arterială reprezintă
notarea T.A. presiunea exercitată de pereţii arteriali
asupra presiunii sângelui circulant. T.A.
se măsoară cu stetoscopul şi
tensiometrul cu mercur (Riva-Rocci) a
cărui manşetă se aşează pe braţul
bolnavului sprijinit şi în extensie.

55
Măsurarea, Pulsul arterial este senzaţia de şoc A.V.=80/min
observarea şi notarea percepută la palparea unei artere ut neregulat
pulsului. superficială, comprimată incomplet pe
un plan rezistent. Pulsul se măsoară
în artera radială prin comprimarea arterei
pe un plan dur.

Măsurarea, observarea şi Diureza reprezintă procesul de formare Diureza=600ml/24 ore

notarea diurezei. şi eliminare a urinei din organism timp de
24 ore. Urina se colectează în recipiente,
apoi se citeşte gradaţia de pe vas care
indică urina pe 24 ore.
Măsurarea, observarea şi Respiraţia reprezintă funcţia prin care se Respiraţie =15 respiraţii/min
notarea respiraţiei realizează aportul de oxigen necesar
proceselor vitale ale organismului paralel
cu eliminarea în atmosferă a CO2 rezultat
din arderi. Se măsoară notând
inspiraţiile (mişcări de ridicare a cutiei
toracice) timp de 1 minut.

56
 Măsurarea, Temperatura reprezintă rezultatul Temperatura
observarea şi notarea proceselor oxidative ale organismului = 37 grade
temperaturii generatoare de căldură prin degradarea Celsius
alimentelor energetice. Se măsoară prin
aplicarea termometrului în axilă, timp de
10 minute.
Măsurarea, Scaunul reprezintă resturile alimentare Scaun normal
observarea şi notarea supuse procesului de digestie, eliminate
scaunului. din organism prin anus prin actul
defecaţiei.
Insomnie Combaterea insomniei şi Am supravegheat starea psihică a
datorată liniştireabolnavului bolnavului, vizitându-l cât mai des, am
anxietăţii administrat o tabletă de Diazepam înainte
de culcare.

57
Urmărirea Măsurarea, observarea şi notarea Temperatura= 37 grade C.
funcţiilor T.A., pus, respiraţie, diureză, scaun, T.A.=180/70 mm/Hg
vitale cântărire. După măsurarea temperaturii, A.V.= 80/min. Neregulat
termometrul se dezinfectează şi se Scaun normal
păstrează separat în soluţia dezinfectantă Diureza= 600 ml/24 ore
care se schimbă zilnic. Greutate=80kg
Pregătirea bolnavului în Am pregătit materialele necesare
vederea recoltării probelor recoltării, le-am transportat la patul
biologice şi efectuarea EKG. bolnavului cu masa de tratament
(materialele fiind sterile). În prealabil am
făcut pregătirea fizică şi psihică a
bolnavului, atenţionându-l că analizele
se recoltează. Am recoltat sânge pentru
VSH, lipomie, colesterol, glicemie, HT,
Hb, timol. Apoi am explicat bolnavului în
ce constă tehnica EKG

58
Educaţia sanitară Schimbarea lenjeriei de pat. Am Bolnavul se simte
privind igiena personală a ajutat bolnavul să-şi facă toaleta pe mai bine.
bolnavului. regiuni (pielea trebuie menţinută uscată şi
curată pentru că cea edemaţiată se
infectează uşor).
Administrarea Am administrat Digoxin 2tb. Stare generală
tratamentului (1/zi),Dipiridamol 6 tb. (3/zi înainte de ameliorată.
medicamentos. masă), Malsidolat 4 tb. (2/zi), vitamina
B1 6 fiole (3/zi), vitamina B6 6 fiole
(3/zi).
Notarea în VSH=36mm/h
F.O. a analizelor biologice. Colesterol=230mg%
Lizemie=600 mg%
Glicemie=100 mg%
Timol=5UML
HT= 38%
Leucocite=4300
HB= 14 -16 g

59
 Pregătirea documentelor şi Am însoţit medicul la vizită, notând Vizita medicală a decurs
a salonului pentru vizita recomandările. Am transportat mâncarea normal.
medicală. Asigurarea la patul bolnavului şi l-am ajutat să se
alimentaţiei. alimenteze.

Urmărirea funcţiilor vitale. Măsurarea, notarea şi înregistrarea Temperatură=37,2gradeC

TA, pus, diureză. Am cântărit bolnavul. Av=65/min regulat
Am măsurat TA cu tensiometrul şi cu TA=140/80mm Hg
stetoscopul. Diureza=1000ml/24ore
Greutate=84 Kg
Administrarea Am administrat Digoxin 2tb.(1/zi), Stare generală ameliorată.
tratamentului medicamentos Dipiridamol - 6tb.(3/zi înainte de masă),
Malsidolat 4tb. (2/zi), vitamina B1 6
fiole (3/zi), vitamina B6 6 fiole (3/zi).
Dureri în Calmarea durerii Se administrează o fiolă algocalmin I.M. Diminuarea durerii.
hipocondrul pentru îndepărtarea durerii.
drept
Ameţeli. Îmbunătăţirea Am cerut bolnavului să stea liniştit în TA=158/80mm Hg
stării bolnavului. pat. La cerea acestuia am măsurat T.A.

60
Crearea condiţiilor de Am aerisit salonul, am efectuat toaleta
Mediu pe regiuni a bolnavului, l- am ajutat să
schimbe lenjeria de corp. Am schimbat
lenjeria de pat.

Alimentaţia pasivă. Am servit bolnavul la pat cu alimentele Bolnavul acceptă

Administrarea tratamentului indicate de medic. Am administrat: alimentaţia. Bolnavul este
medicamentos. Digoxin 2tb. (1/zi), Dipiridamol 6tb. (3/zi mulţumit de felul cum i-a
înainte de masă), Lasilactoză 4 tb. (2/zi), fost administrat tratamentul.
vitamina B1 12 fiole (3/zi), vitamina B6
12 fiole (3/zi)

61
Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare
15/18 Observarea, Am măsurat TA, pulsul,diureza. Am TA=150/80 mmHg
decembrie măsurarea şi măsurat TA cuajutorul tensiometrului AV= 80/minut
2018 notarea şi al stetoscopului. Pulsul l- am Temp.= 37grade C
funcţiilor măsurat prin comprimarea arterei Diureza=1100ml/24ore
vitale radiale. Scaun normal.
Respiraţie normală=18/minut
Crearea Am aerisit salonul. Am schimbat
condiţiilor lenjeria de corp şi pat.
Uşoară tuse Calmarea,
de mediu A administrat bolnavului pentru Bolnavul nu mai tuşeşte.
prevenirea combaterea tusei
Agravării Trecid 3 tb./zi.
tusei

62
19 decembrie 2018:

La cererea bolnavului s-a făcut externarea, cu următoarele instrucţiuni:

- să ducă o viaţă ordonată, evitând efortul;

- să respecte regimul prescris de medic;

- se instruieşte asupra modului cum se administrează medicamentele;

- se va prezenta periodic la medic.

63
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVULUI CAZ NR. 2

NUME ŞI PRENUME: Vlădescu Maria

DATA NAŞTERII: 3 ianuarie 1970

DOMICILIUL: Târgoviște

DATA INTERNĂRII: 4 februarie 2019

DIAGNOSTIC: Insuficienţă cardiacă decompensată; Fibrilaţie arterială la

ritm scăzut.

MOTIVELE INTERNĂRII: Dispnee cu oropnee, edeme gambiene masive,

palpitaţii şidureri retrosternale.

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă.

ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort.

ISTORICUL BOLII: Cunoscută ca fiind bolnavă de 3 ani datorită

nerespectării regulilor de igienă şi alimentaţie, se internează pentru
precardialgii, dispnee cu ortopnee, edeme gambiene masive, simptome ce au
apărut în urmă cu 10 zile.

64
zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare
4 Dispnee cu Combaterea dispneei prin Am poziţionat bolnava în poziţie Uşoară reducere a
februarie ortopnee asigurarea oxigenului semişezândă. Am aerisit salonul. I-am cerut dispneei
2019 necesar respiraţiei bolnavei să evite efortul fizic, psihic şi să
Precardialgii Combaterea durerii I-amînrecomandat
stea pat. bolnavei să stea numai în Uşoară reducere a
la efort mic pat cu administrarea 1 fiolă de Algocalmin durerii.
Insomnie Combaterea insomniei şi I.V. supravegheat starea psihică a
Am Bolnava poate să
datorată liniştirea bolnavei bolnavei; am purtat discuţii încurajând-o şi i- adoarmă.
anxietăţii am administrat 1 tb. de Diazepam.
Edeme Combaterea Am urmărit dacă bolnava respectă regimul Din cauza stării
gambiene edemelor desodat prescris de medic. Am efectuat generale uşor
masajul membrelor inferioare în direcţia alterate, edemele
curentului venos. Am indicat bolnavei să ţină persistă în
ridicate părţile edematiate punându-şi sub continuare.
picioare o pătură şi să execute mişcări
active cu membrele inferioare. La
indicaţia medicului

65
Urmărirea Măsurarea, observarea şi notarea T.A., puls, Temp.=37gradeC
funcţiilor vitale respiraţie, diureză, scaun, cântărire. După Greutate=70Kg
măsurare, termometrul se dezinfectează şi se T.A.=140/80mm Hg
păstrează într- o soluţie dezinfectantă. A.V.=80/min.
Neregulat
Diureza=500ml
Administrarea La indicaţia medicului i se administrează 1 Starea bolnavei
tratamentului tb. Digoxin, 1 f Furosemid şi 3 tb. de Nifedipin. nu prezintă nici o
medicamentos. schimbare.
Pregătirea Am însoţit medicul care a efectuat o Vizita medicală a
documentelor şi a salonului vizită specială, dată fiind starea bolnavei şi am decurs normal.
pentru vizita medicală. notat toate datele importante.

66
Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare
5 Dispnee Asigurarea Am aşezat bolnava în poziţie semişezândă. I-am Se constată o uşoară
februarie cu oropnee oxigenului administrat bolnavei necesarul de oxigen, îmbunătăţire a stării
2019 persistentă necesar indispensabil pentru respiraţie. Am aerisit salonul bolnavei.
respiraţiei. pentru o mai bună ventilaţie a aerului.
Edeme Combaterea Am efectuat masajul membrelor inferioare în Bolnava respectă
gambiene edemelor direcţia curentului venos şi am supravegheat fără a crea probleme
respectarea regimului desodat prescris regimul prescris de
bolnavei de către medic. medic
Astenie Reducerea Bolnava va sta permanent în repaus absolut la Se constată o uşoară
asteniei pat, iar pentru nevoi fiziologice va fi ajutată sau ameliorare în starea
servită la pat. bolnavei.
Urmărirea Măsurarea, observarea, Temp.=37gradeC
funcţiilor vitale notarea şi înregistrarea în F.O. a T.A., puls, diureză, T.A.=150/95mmHg
scaun, temperatură. A.V.=80/minut
regulat
Diureza=600ml/24ore
Scaun normal

67
Anxietate Combaterea Pentru combaterea stării de anxietate i-am Starea bolnavei se
anxietăţii administrat bolnavei Diazepam, dimineaţa şi seara. îmbunătăţeşte.
Pregătirea Am pregătit materialele sterile necesare recoltării,
bolnavului în le-am transportat la patul bolnavei cu masa de
vederea recoltării tratament şi am recoltat sânge pentru VSH, HL,
probelor HB, HT,colesterol, lipemie, glicemie şi urină pentru
biologice. examenul de urină.
Administrarea La indicaţia medicului i-am administrat 1 tb de
tratamentului Digoxin, 1 f de Furosemid, 3 tb. de Nifedipin.
medicamentos
Pregătirea Am însoţit medicul la vizita medicală, am notat Vizita medicală a
documentelor şi a indicaţiile date de medic. decurs normal.
salonului pentru
vizita medicală
Educaţia sanitară I-am explicat bolnavei că trebuie să respecte un Bolnava respectă
în privinţa regim alimentar desodat monocaloric, bogat în indicaţiile datefără
regimului ce proteine. Alimentele vor trebui împărţite în 4-5 nici o împotrivire.
trebuie respectat mese mai mici, ultima masă fiind luată cu mai
multe ore înainte de culcare.

68
Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare
6-8 Dispnee Asigurarea I-am administrat bolnavei oxigenul necesar, Se observă o uşoară
de asemenea am aerisit salonul pentru o mai îmbunătăţire a stării
februarie uşoară oxigenului necesar bună ventilaţie a aerului şi am asigurat bolnavei bolnavei.
respiraţiei o poziţie favorabilă.
2019
Edeme Combaterea Am efectuat masajul membrelor inferioare în Bolnava nu ridică nici o
direcţia curentului venos şi am administrat 1 f problemă.
uşoare edemelor Furosemid.
Educaţia sanitară Am schimbat lenjeria de corp şi de pat. Am
privind igiena ajutat bolnava să-şi efectueze toaleta pe
personală a regiuni.
bolnavei.

Urmărirea Măsurarea, notarea şi înregistrarea T.A. puls, Temp.=37grade C

diureză, scaun, temperatură.
funcţiilor vitale A.V.=75/minut regulat
T.A.=150/95mmHg
Diureza=900ml/24 ore
Scaun normal.
Administrarea Am administrat tratamentul Bolnava este
tratamentului prescris de medic: Digoxin 3 tb. (1/zi), mulţumită de felul cum i s-
medicamentos Furosemid 3f(1/zi), Miofilin 6tb(2/zi), Trecid a efectuat tratamentul.
9tb(3/zi), Spironolactoză 3 (1/zi),
Dipiridamol 9dj(3/zi), înainte de masă.

69
 Tuse Combaterea tusei În după amiaza zilei de 6 februarie 2004 După administrarea
bolnava a manifestat accese de tuse, i-am tabletelor de Trecid starea
administrat Trecid. bolnavei se îmbunătăţeşte.

Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare

9-10 Notarea în F.O.a VSH=10mm/h
Februarie analizelor biologice Colesterol=160mg%
Lipemie=450mg%
2019 Glicemie=100mg%
Timol=9 UML HT=45%
HB=15,62 g
HL=4000 lc
Asigurarea Am transportat la pat mâncarea bolnavei şi Bolnava a acceptat
alimentaţiei am ajutat-o să mănânce. alimentaţia.
Urmărirea Am urmărit temperatura, pulsul, T.A., Temp.=36,8gradeC
funcţiilor vitale am cântărit bolnava. T.A.=150/80mm Hg
A.V.=68/minut
Diureza=1200ml/24ore
Greutate=70 kg
Administrarea Am administrat tratamentul prescris de medic: Starea bolnavei se
tratamentului Digoxin 3tb(1/zi) Furosemid 3f(1/zi) ameliorează.
medicamentos
Crearea Miofilin 6tb(2/zi),Dipiridamol 9dj(3/zi),
condiţiilor de Spironolactoză 3 (1/zi).Am aerisit salonul
mediu pentru o mai bună ventilaţie a aerului, am
schimbat lenjeria de corp şi de pat a bolnavei,
am ajutat să-şi efectueze toaleta pe regiuni.

70
Participarea la Am participat la vizitamedicală, am notat Vizita medicală a
vizita medicală indicaţiile date de medic, de asemenea datorită decurs normal.
îmbunătăţirii stării de sănătate a bolnavei,
medicul a hotărât să o externeze.

71
10 februarie 2019

Externarea bolnavei s-a făcut cu următoarele recomandări:

- să ducă o viaţă ordonată evitând efortul;

- să respecte regimul prescris de medic;

- se instruieşte asupra modului cum se iau medicamentele;

- se va prezenta periodic la control

 
72
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVULUI CAZ NR. 3

NUME ŞI PRENUME: Popescu Gheorghe

DATA NAŞTERII: 5 august 1960

DOMICILIUL: Picior de Munte

DATA INTERNĂRII: 14 aprilie 2019, ora 9

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Insuficienţă cardiacă clasa funcţională

2/3; Cardiopatie ischemică cronică;Aritmie extrasistolică.

MOTIVELE INTERNĂRII: Dispnee, palpitaţii, tuse seacă.

ANTECEDENTE HEDEROCOLATERALE: Neagă.

ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort.

ISTORICUL BOLII: cunoscut cu cardiopatie ischemică dureroasă, se

internează cu oropnee, palpitaţii, tuse seacă – simptome ce au debutat în
urmă cu o săptămână.

73
Zi Problema Obiective
14 aprilie Anxietate Comunicarea cu
bolnavul
2019
Tuse seacă Calmarea tusei
Dispnee cu Combaterea dispneei
oropnee prin asigurarea
oxigenului necesar
Inapetenţă Educaţie sanitară în
privinţa regimului
alimentar ce trebuie
respectat
Intervenţii Evaluare
Pentru înlăturarea singurătăţii am discutat cu Bolnavul este mai
bolnavul, i-am explicat despre boală şi i-am liniştit.
administrat 2tb de Nitrozepam, dimineaţa şi
seara.
Pentru a –i combate tusea, i- Tusea persistă, dar de
La indicaţia medicului am poziţionat Reducerea în
bolnavul în poziţie semişezândă; de intensitate a dispneei.
asemenea am aerisit salonul.
I-am explicat bolnavului că trebuie să Bolnavul înţelegând
respecte un regim alimentar strict desodat necesitatea respectării
monocaloric, bogat în proteine. Alimentele regimului, nu ridică
vor trebui împărţite în 4-5 mese mici,ultima nici o problemă cu
masă trebuie luată cu câteva ore înainte de privire la dietă.
culcare.
74
Urmărirea funcţiilor Am măsurat T.A. cu ajutorultensiometrului, T.A.=160/80mmHg
vitale am măsurat pulsul prin comprimarea arterei A.V.=80/min regulat
radiale pe un plan dur osos şi am recoltat Diureza=900ml/24ore
urina/24 ore, precum şi scaunul; de Temp.=37gradeC
asemenea am măsurat temperatura în axilă. Scaun normal
Pregătirea bolnavului Am pregătit psihic şi fizic bolnavul. Prin
în vederea recoltării puncţie venoasă am recoltat sânge pentru
probelor biologice determinarea VSH, lipemie, HT, HV, timol.
şi efectuarea EKG Am explicat tehnica efectuării EKG şi am
ajutat medicul la efectuarea procedurii. Am
cerut bolnavului ca a doua zi să urineze în
recoltator pentru un examen de urină. La
indicaţia medicului am administrat:
Furosemid 1f I.V. Dipiridamol C 200
Administrarea
3dj/zi înainte de masă Nitropector 2tb/zi
tratamentului
Chinidina sulfurică 2tb/zi
medicamentos

75
ZI Problema Obiective Intervenţii Evaluare

Anexeitate Liniştirea bolnavului Am stat de vorbă cu bolnavul liniştindu-l, Bolnavul s-a liniştit.
explicându-i că numai respectând indicaţiile
medicului i se va îmbunătăţi starea. Am
administrat Nitrozepam 2tb, dimineaţa şi
seara.
Tuse Combaterea tusei Am continuat să administrez Codenal 2tb Se constată o uşoară
seacă de 3 ori pe zi pentru a-i combate
diminuare a tusei.
bolnavului
iritativă
Dispnee Asigurarea oxigenului La indicaţia medicului am poziţionat Respiraţia bolnavului
cu necesar respiraţiei bolnavul în poziţie semişezândă; de
devine normală.
asemenea am aerisit salonul pentru o mai
ortopnee
bună ventilaţie a aerului.

Urmărirea funcţiilor Am indicat bolnavului să stea cât mai relaxat T.A.=150/90mmHg

vitale pentru măsurarea pulsului, T.A., A.V.=80/min
temperaturii. Temp.=36,8 gradeC

76
Educaţie sanitară Am ajutat bolnavul să-şi efectueze
privind igiena toaleta pe regiuni; am schimbat lenjeria de
personală a bolnavului corp şi de pat.

Notarea în F.O. a VSH=36mm/h

analizelor biologice Colesterol=260mg%
Lipemie=600mg%
Timol=4 UML

Administrarea La indicaţia medicului i-am administrat Starea bolnavului s-a

tratamentului bolnavului: Nitropector 4tb (2/zi) Chinidină ameliorat.
medicamentos sulfurică 4tb (2/zi)

Dipiridamol C drajeuri (3/zi)

Furosemid 2f (1/zi) I.V.

77
Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare

18 aprilie Uşoară Asigurarea oxigenului La indicaţia medicului am poziţionat Respiraţia bolnavului

2019
necesar respiraţiei bolnavul în poziţie semişezândă şi am aerisit devine normală.
dispnee
salonul.

Constipaţie Combaterea La ora 9 bolnavul mi-a relatat că este Starea de constipaţie s-

constipaţiei constipat. I-am indicat să consume multe a diminuat după
lichide (ceaiuri, sucuri), iar mai târziu i- efectuarea clismei
am făcut o clismă cu apă călduţă şi săpun. evacuatoare.

Insomnie Combaterea insomniei Am indicat bolnavului să facă plimbări Bolnavul a depăşit

seara înainte de culcare prin curtea starea de insomnie.
spitalului. Am administrat la indicaţia
medicului Diazepam 2tb (1/zi)seara înainte
de culcare.
Uşoară Combatereatusei La indicaţia medicului i-am administrat Tusea îşi diminuează
tuse bolnavului Codenal 2tb de 3 ori pe zi pentru din intensitate.
a-i combate tusea.

78
 Urmărirea I-am măsurat bolnavuluiT.A. cu Temp.=37,2gradeC
ajutorul stetoscopului, am măsurat pulsul
funcţiilor vitale T.A.=120/80mmHg
prin comprimarea arterei radiale pe un plan
A.V.=75/min
dur osos timp de un minut, am măsurat
Diureza=1000ml/24ore
respiraţia prin măsurarea inspiraţiilor timp de
Greutatea=64kg
1 minut, am cântărit bolnavul şi am notat
valorile obţinute în foaia de observaţie a
bolnavului.
Crearea Am aerisit salonul pentru o mai bună
ventilare a aerului, am schimbat lenjeria de
condiţiilor de mediu
corp şi de pat a bolnavului, am supravegheat
alimentaţia bolnavului.

Anxietate Combaterea Pentru combaterea stării deanxietate am Bolnavul a depăşit

discutat cubolnavul şi i-am administrat 2tb
anxietăţii starea de anxietate.
de Nitrozepam dimineaţa şi seara.
Astenie Combaterea asteniei Din cauza asteniei bolnavul este menţinut în Se constată o uşoară
repaus absolut la pat,iar pentru nevoi ameliorare a stării de
fizică
fiziologice este ajutat sau servit la pat.
astenie.

79
 Administrarea La indicaţia medicului i-am administrat Bolnavul se simte mai
tratamentului bolnavului tratamentul ce constă în :
bine.
medicamentos Dipiridamol 6dj (3/zi) înainte de masă

Nitropector 4tb(2/zi)
Pregătirea Am participat la vizita medicală, am Vizita medicală a
notat indicaţiile date de medic, am susţinut
documentelor decurs normal.
bolnavul în poziţie de examinare.

Zi Problema Obiective Intervenţii Evaluare

19-20 Anxietate Combaterea Pentru combaterea stării de anxietate am Bolnavul a depăşit
aprilie discutat cu bolnavul şi i-am administrat 2tb
anxietăţii starea de anxietate.
2019 de Nitrozepam dimineaţa şi seara.
Insomnie Combaterea insomniei Am indicat bolnavului să facă plimbări Bolnavul a depăşit
seara înainte de culcare prin curtea spitalului.
starea de insomnie.
Am administrat la indicaţia medicului
Diazepam 2tb

80
Uşoară Combaterea tusei La indicaţia medicului i-am administrat Tusea îşi diminuează
tuse bolnavului Codenal 2tb de 3 ori pe zi
din intensitate.
pentru a-i combate tusea.
Crearea Am aerisit salonul pentru o mai bună
ventilare a aerului, am schimbat lenjeria de
condiţiilor de
corp şi de pat a bolnavului, am supravegheat
mediu alimentaţia bolnavului.

Administrarea La indicaţia medicului i-am administrat Bolnavul se simte

tratamentului bolnavului tratamentul ce constă în:
mai bine.
medicamentos Dipiridamol 6dj (3/zi) înainte de masă
Nitropector 4tb(2/zi)
Furantril 2tb (1/zi)
Pregătirea Am participat la vizita medicală, am notat Vizita medicală a
documentelor şi a indicaţiile date de medic, am susţinut
decurs normal.
salonului pentru bolnavul în poziţie de examinare. Deoarece
vizita medicală. starea de sănătate a bolnavului s-a
îmbunătăţit, medicul a hotărât să-l
externeze.

81
82
21 aprilie 2019

Externarea bolnavului s-a făcut cu următoarele recomandări:

- să ducă o viaţă ordonată evitând efortul;

- să respecte regimul prescris de medic;

- se instruieşte asupra modului cum se iau medicamentele

- se va prezenta periodic la control.

61
CAPITOLUL IV TEHNICI DE ÎNGRIJIRE ŞI INVESTIGARE
DIN PLANUL DE ÎNGRIJIRI
4.1. MĂSURAREA ŞI ÎNREGISTRAREA RESPIRAŢIE
Respiraţia este o funcţie importantă prin care se realizează aportul de oxigen
necesar proceselor vitale ale organismului, paralel cu eliminarea în atmosferă a
dioxidului de carbon, rezultat din arderi. Respiraţia are mai mulţi timpi:

Primul timp – ventilaţia adică circulaţia aerului prin plămâni ce se realizează prin
cele două mişcări ventilatorii de sens opus: inspiraţia şi expiraţia.

Scopul – constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, evoluţia bolii,

recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.

Materiale necesare:

- ceas cu secundar;

- pix albastru;

- foaia de temperatură;

- carneţelul propriu al asistentei.

62
 4.
2.RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE
ŞI BIOCHIMICE
Recoltarea se face prin înţepare (la adult pulpa degetului sau lobul urechii,
la copil faţa plantară a halucelui sau călcâi ) prin puncţie venoasă,puncţie arterială.
63
 Pentru majoritatea recoltărilor de sânge este necesar ca bolnavul să fie
nemâncat(nu a ingerat nici un aliment solid sau lichi timp de 12 ore). În practică se
recomandă bolnavului să nu mai mănânce nimic de la cină până dimineaţa când se
face recoltarea.

Materiale necesare: tavă medicală acoperită cu câmp steril, două seringi de

10 cm sterilizate, trei ace de puncţie venoasă cu mandren sterilizate, uscate şi
verificate, alcool,tinctură de iod, tampoane de vată, garou de cauciuc, casoletă cu
compuse sterile, leucoplast, muşama, pernă tare elastică pentru articulaţia cotului,
recipienţi de recoltare, eprubete şi flacoane sterile, uscate, goale sau cu substanţe
chimice, anticoagulante sau de altă natură în funcţie de felul analizei pentru care se
face recoltare, numerotate cu creion, medii de cultură,tăviţă renală.

Etape de execuţie:

 Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare:

- se aleg materialele necesare şi se aşează pe tavă;

- se transportă tava cu materialele în apropierea bolnavului.

 Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului:

- se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii

- se aşează bolnavul în poziţia necesară ( în funcţie de locul puncţiei);

- se dezbracă braţul ales astfel ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere;

- se aşează sub braţul bolnavului perna elastică şi apoi muşamaua;

- se solicită bolnavului să menţină braţul în poziţia necesară.

 Se montează seringa.
 Stabilirea locului puncţiei:

- se stabileşte braţul la care se face puncţia;

- se examinează calitatea şi starea venelor de la plica cotului;

- se stabileşte locul de executare a puncţiei.

 Executarea puncţiei:

64
- se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a
braţului;

- cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncţie;

- se dezinfectează locul puncţiei;

- se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu

el închis ;

- având seringa în mâna dreaptă între police şi celelalte degete, cu indexul se

fixează amboul acului ataşat;

- cu policele mâinii stângi fixează vena la 4-5 cm sub locul puncţiei şi execută o
compresiune şi o tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine;

- se introduce acul în mijlocul venei în direcţia axului longitudinal al venei şi se

împinge de-a lungul ei la o adâncime de 1-1,5 cm;

- cu mâna stângă se trage încet pistonul, aspirând sânge ( sângele trebuie să apară
în seringă);

- se continuă aspirarea sângelui în seringă până se extrage cantitatea de

sânge necesară;

- se desface garoul şi bolnavul deschide pumnul;

- se aplică un tampon de vată uscat peste locul unde este acul şi se retrage acul
printr-o

mişcare rapidă;

- se dezinfectează locul puncţiei cu un tampon cu alcool sau tinctură de iod care va

fi menţinut la bolnav timp de 5-10 minute, pentru hemostază;

- se scoate acul de la seringă şi sângele recoltat se goleşte în recipientul pregătit;

- spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun

Îngrijirea bolnavului după tehnică; reorganizarea locului de muncă şi

pregătirea sângelui recoltat pentru laborator.

Din sângele recoltat se fac următoarele analize:

V.S.H.- ul

65
 Se va recolta prin puncţie venoasă, fără stază. Pentru aceasta se aspiră în
prealabil în seringă 0,4 ml citrat de sodiu 3,8% şi se recoltează 1,6 ml sânge.
Valorile normale:5-10 mm/h sau 20-50 mm/24 h. La femei valoarea este cu 1 sau
cu 3 mm mai crescută fată de bărbat.

Analize biochimice

Lipidemia – se recoltează dimineaţa pe nemâncate, 2-5 ml de sânge fără

substanţă anticoagulantă prin puncţie venoasă.

Valori normale:500-700 mg%

Colesterol - se recoltează dimineaţa pe nemâncate 2-5 ml sânge prin

puncţie venoasă fără substanţă anticoagulantă.

Valori normale:150-250 mg%

Glicemia – se recoltează sânge prin puncţie venoasă 2 ml sânge pe

substanţă anticoagulantă(florură de natriu) 4 mg şi se va trimite la laborator.

Valori normale: 1 g‰ -1,20g‰.

4.3. PREGĂTI REA BOLNAVULUI PENTRU EXPLORĂRI

RADIOLOGOCE
Examenul radiologic al inimii cuprinde : radiografia, radioscopia,
kimografia, radiocardiograma, angiocardiografia.

În practica obişnuită se întrebuinţează examenul radiologic şi radioscopic.

Radioscopia- examen direct, proiectându-se silueta cardiovasculară pe un

ecran fluorescent. Permite examenul în mişcare, dar rămâne un examen subiectiv,
care nu permite comparaţia ăn timp.

Radiografia- oferă o imagine obiectivă, care permite comparaţia în

timp, sesizează numeroase amănunte care scapă radioscopiei şi prezintă un grad
mai redus de periculozitate pentru medic.

Etapele de execuţie:

 Pregătirea psihică a bolnavului- bolnavul este anunţat şi i se explică

condiţiile în care se realizează (cameră în semiobscuritate ):

- va fi condus la serviciu de radiologie;

66
 -se explică bolnavului cum trebuie să se comporte în timpul expunerii ( va
executa câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se va face în apnee după o
respiraţie profundă).

 Pregătirea fizică

- asistenta ajută bolnavul să se dezbrace complet în zona toracică;

- se depărtează obiectele radioopace ;

- se aşează bolnavul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele

aduse înainte fără să ridice umărul cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care
poartă filmul în spatele ecranului. Când poziţia verticală este contraindicată se
aşează bolnavul în poziţie şezândă sau decubit. Asistenta are rolul de a ajuta
bolnavul în timpul examinării , să ia poziţiile ceruta de medic.

 Îngrijirea bolnavului după tehnică

Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace , va fi condus la pat, medicul va nota în

foaia de observaţie examenul radiologic şi data.

4.4.PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU ELECTROCARDI OGRAMĂ

Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a rezultantei
fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. Ea reprezintă o metodă de
investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii, în general, în
suferinţele miocardului şi este o metodă care recunoaşte o boală de inimă cu
evoluţie lentă atunci când EKG se efectuează la efort.

Înregistrarea electrocardiogramei se face cu ajutorul unor aparate speciale

numite electrocardiograme de tipuri diferite. Bolnavul este racordat la aparat
printr-un cablu cablu – bolnav; la extremitatea distală a cablului sunt ataşate nişte
plăcuţe metalice numite electrozi în număr de 10, necesare pentru a înregistra 4
derivaţii standard şi unipolare şi 6 derivaţii precordiale notate cu V1-V6.

Etapele de execuţie:

 Pregătirea bolnavului

-asistenta pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura

factorii emoţionali;

-se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de obicei cu căruciorul, cu 10-

15 minute înainte de a înregistrare;

67
 - bolnavul va fi dezbrăcat în partea superioară a corpului şi la nivelul
membrelor

inferioare;

- va fi culcat pe canapea şi rugat să-şi relaxeze musculatura.

 Montarea electrozilor

Plăcile electrozilor se montează pe părţile moi, sub placa de metal a

electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de electrolit( o lingură sare la
un pahar de apă) , iar la aparatele noi se foloseşte o pastă specială. Cei 10
electrozi( 4- pentru membre şi 6- pectorali) se fixează pe bolnav în felul următor:

Montarea electrozilor pe membre:

- roşu-mâna stângă

- galben-mâna dreaptă

- verde-picior stâng

- negru-picior drept

La nivel precordial derivaţiile precordiale se notează cu V1-V2;V3-V4;V5-

V6. V1- în spaţiul 4 intercostal pe marginea dreaptă a sternului (roşu); V2- spaţiul
4 intercostal pe marginea stângă a sternului(galben);V3- întreV2-V4(verde);V4-
spaţiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară(maro);V5- intersecţia de la
orizontală dusă din V4 şi linia anterioară axilară stângă(negru);V6- intersecţia
dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă(verde).

O electrocardiogramă normală cuprinde undele numite convenţional

P,Q,R,S,T,U; segmentele - distanţa dintre două unde(PQ şi ST), iar intervalele
sunt porţiuni de traseu care cuprind unde şi segmente P-Q şi Q-T. În practică,
electrocardiograma este foarte utilă pentru diagnosticul tulburărilor de ritm,
tulburărilor de conducere, cardiopatiilor ischemice coronariene, intoxicaţii cu
unele droguri ( Chinidina, Digitala).

68
CAPITOLUL V PROFI LAXIA ŞI EDUCAŢIA SANITARĂ
Educaţia sanitară a bolnavilor spitalizaţi presupune o muncă continuă
serioasă şi uneori dificilă din partea personalului sanitar mediu în scopul obţinerii
colaborării bolnavilor pentru vindecarea lor cât mai rapidă.

Ea trebuie efectuată în acelaşi timp pentru prevenirea contaminării de la un

bolnav laaltul sau a personalului muncitor care îngrijeşte bolnavii.

Succesul educaţiei sanitare depinde în foarte mare măsură de educaţia

anterioară a bolnavului, de gradul său de cultură precum şi de calitatea asistentei
medicale, de competenţa sa profesională şi de comportamentul la locul de
muncă, de interesul pe care îl arată bolnavului privind îngrijirile şi tot ceea ce
întreprinde pentru vindecarea bolnavului. Educaţia sanitară în spital are
particularităţile sale, vizând între altele:

a) Cooperarea strânsă a bolnavului la tratamentul terapeutic

Asistenta medicală explică bolnavului importanţa fiecărui medicament,

orarul de administrare şi efectele lui, instruieşte bolnavul despre doza ce i se
administrează, explicând riscul nerespectării acestuia.

Explică pericolul transmiterii medicamentelor de la unul la altul sau a

altora introduse în mod fraudulos de aparţinători; va colabora cu bolnavul pentru a
cunoaşte efectul medicaţiei prescrise.

Asistenta medicală va informa bolnavul despre regimul alimentar care

trebuie să-l urmeze, de ce trebuie regimul prescris, care sunt alimentele admise şi
interzise, riscul consumării alimentelor interzise. Explică bolnavului importanţa
informării de către acesta asupra modificărilor care apar în intensitatea
simptomelor bolii pentru care a fost internat, simptomele noi de însănătoşire.

b) Asigurarea unei atmosfere morale care să evite dezorientarea

afectivă şi

sentimentul de însingurare a celui internat.

c) Respectarea liniştii bolnavului şi cruţarea sa de stres din partea familiei

şi a

vizitatorilor.

d) Asigurarea ordinei, curăţeniei în unitatea spitalicească.

e) Profitând de internare – administrarea unor lecţii de educaţie sanitară.

69
 Educaţia sanitară trebuie să includă şi noţiunea de igienă a muncii
intelectuale ca şi deprinderea unei bune îmbinări a muncii cu repausul.

Cea mai buna metoda de a preveni aparitia insuficientei cardiace este

modificarea stilului de viata si tratarea eficienta a unor afectiuni, precum
hipertensiunea arteriala sau diabetul zaharat, ce pot creste riscul aparitiei acestei
boli. Infarctul miocardic si boala coronariana, produse prin ingustarea si
rigidizarea vaselor sanguine (ateroscleroza), pot duce in timp la insuficienta
cardiaca.

Pentru prevenirea aterosclerozei trebuie urmate cateva sfaturi:

-evitarea fumatului: fumatul creste riscul aparitiei bolilor cardiace

-scaderea nivelurilor plasmatice de colesterol prin diete sarace in colesterol,

exercitii fizice, evitarea fumatului

-controlul tensiunii arteriale: persoanele cu hipertensiune arteriala au risc

crescut de a dezvolta afectiuni cardiace; studiile arata ca scaderea tensiunii
arteriale la acesti indivizi, pana la valori normale, reduce la jumatate riscul pentru
insuficienta cardiaca; exercitiile fizice, limitarea ingestiei de alcool si controlul
stresului mentin tensiunea arteriala in limite normale

-program regulat de exercitii fizice: exercitiile fizice ajuta la controlul

greutatii corporale, a tensiunii arteriale si a reducerii stresului

-controlul diabetului zaharat prin respectarea tratamentului si a dietei

indicate de medic

-reducerea ingestiei de alcool: un studiu recent arata ca un consum moderat

de alcool scade riscul insuficientei cardiace la persoanele invarsta; consumul
exagerat de alcool duce, insa, la insuficienta cardiaca.

Este importanta identificarea persoanelor cu risc pentru insuficienta

cardiaca, inainte ca acestia sa prezinte semne de afectare a structurii cardiace in
vederea monitorizarii lor, tratarii afectiunilor asociate si eventual, administrarii de
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

Modul de viata al pacientilor

Atitudinea si nivelul de participare la tratament a bolnavului cu insuficienta

cardiaca poate avea un impact deosebit asupra acestuia. Faptul ca acesta se poate
ingriji singur, are un rol benefic asupra psihicului si starii de sanatate. Respectarea
tratamentului, efectuarea de exercitii fizice, o dieta corespunzatoare, sunt
70
modificari ale stilului de viata ce vor controla simptomele de insuficienta cardiaca
si vor preveni agravarea brusca a acesteia.

Astfel se recomanda:

-limitarea ingestiei de sodiu si a lichidelor

-respectarea tratamentului prescris: nerespectarea acestuia poate duce la

agravarea bolii sau la aparitia insuficientei cardiace acute

-un program regulat de exercitii fizice: va imbunatati calitatea vietii si va

reduce rata evenimentelor cardiace nedorite

-reducerea greutatii corporale la pacientii obezi printr-o dieta

corespunzatoare si exercitii fizice regulate

-renuntarea la fumat, deoarece acesta creste riscul pentru afectiuni cardiace

si reduce capacitatea de efort

-evitarea abuzului de alcool

-folosirea unor trucuri pentru a usura respiratia, precum ridicarea partii

superioare a corpului pentru a permite fluidelor sa dreneze din plamani.

-monitorizarea greutatii corporale

-evitarea infectiilor respiratorii prin vaccinare pentru pneumonie si gripa

-evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene si a altor medicamente

neprescrise

-evitarea factorilor agravanti ai insuficientei cardiace.

Pacientii cu insuficienta cardiaca vor trebui sa faca fata pe tot parcursul

bolii, problemelor emotionale si legate de limitarea capacitatii de efort ce ii vor
impiedica in abilitatea de a duce o viata activa.

Deoarece insuficienta cardiaca este o boala cu evolutie indelungata,

pacientul va avea numeroase intalniri cu diferiti medici si va trebui sa invete sa
coopereze cu acestia, in vederea obtinerii celui mai bun tratament care sa-i permita
sa duca o viata cat mai apropiata de normal.

71
CONCLUZII
Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din
imposibilitatea de a expulza întreaga cantitatea de sânge primită şi de a menţine
astfel un debit sanguin corespunzător nevoilor organismului, în condiţiile unei
umpleri venoase satisfăcătoare.

Insuficienţa cardiacă este de asemenea un sindrom clinic caracterizat prin

simptome şi semne distincte, consecinţă a perturbărilor în asigurarea debitului
cardiac şi în asigurarea întoarcerii venoase.

La declanşarea insuficienţei cardiace contribuie o serie de factori clinici

cum ar fi: infecţiile, în special cele acute ale căilor aeriene superioare; emboliile
pulmonare, anemiile severe, insuficienţa debitului coronarian, tulburările de ritm
ale inimii, solicitările fizice şi psihice, tireotoxicoza şi sarcina precum şi
hipertensiunea arterială, bolile valvulei aortice, bolile coronarelor, insuficienţa
mitrală, miocarditele şi unele cardiopatii congenitale.

Scăderea debitului cardiac, consecutiv scăderii forţei de contracţie a

miocardului, duce la lipsa oxigenului în ţesuturi şi organe, în special la nivelul
rinichiului, glandelor suprarenale şi hipofizei posterioare, determinând scăderea
filtraţiei glomerulare, creşterea reabsorbţiei tubulare, hipersecreţia de aldosteron
şi AND – fenomene ce explică retenţia de apă şi sare şi apariţiei edemelor.

Prin urmare, bolnavii cu insuficienţă cardiacă necesită o îngrijire specială

care are ca scop: - reducerea nevoilor energetice ale organismului pentru a putea
face faţă îmbolnăvirilor, deci, pentru a scădea efortul cardiac - mărirea forţei de
contracţie a inimii, mărindu-se astfel capacitatea funcţională.

În concluzie, pentru reducerea muncii inimii se impune repaus psihic moral

şi-n special repaus fizic, controlul retenţiei hidro – saline prin restricţia aportului
de sare, administrarea de diuretice ca: Nefrix, Furosemid; creşterea eficienţei
inimii cu preparate digitale ca: Digoxin, Lanatosid –C, Dezlanosid, Cedilanide.
Evoluţia insuficienţei cardiace depinde de gravitatea cardiopatiei cauzale şi de
prezenţa sau absenţa complicaţiilor.

La unii bolnavi, insuficienţa cardiacă stângă poate evolua un număr relativ

mare de ani ( zece ani sau peste ), fără a apărea insuficienţă cardiacă dreaptă. În
cazul unei cardiopatii cu insuficienţa de cord, supravieţuirea, care în urmă cu două
decenii era de numai 1-2 ani, a devenit astăzi de 5-10 ani şi chiar mai mult.

72
BIBLIOGRAFIE
1. „ DIAGNOSTUCUL BOLILOR CARDIOVASCULARE” de Roman
Vlaicu, Corneliu Dudea

2. „ GHID NURSING” de Lucreţia Titircă

3.„MANUAL DE ÎNGRIJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENTULUI

DE ASISTENTA MEDICALĂ” de Lucreţia Titircă

4.”PROFESIA DE ASISTENT” de L. Clocotici

5. ” MEDICINĂ INTERNĂ PENTRU CADRE MEDII” de Constantin

Borundel

6.” BREVIAR EXPLORĂRI FUNCŢIONALE”de Lucreţia Titircă

7.” TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI”de Carol Mozeş

73
3