ANALIZA ABORDĂRII PSIHOLOGICE A GÂNDIRII CRITICE LA ELEVII

CLASELOR PRIMARE

ANALYSIS OF THE PSYCHOLOGICAL APPROACH OF CRITICAL THINKING IN

PRIMARY CLASSROOM STUDENTS

Balercă Vasilica, drd., anul I,

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA,
Prof. înv. primar la Liceul Tehnologic Petricani, Neamț
conducător științific
GUȚU ZOIA, dr., conf. univ.
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Rezumat
Premisa majoră de la care pornesc este aceea că școala trebuie să însemne ceva mai mult
decât transmiterea și însușirea de cunoștințe. Este vorba, în acest caz, despre formarea de
atitudini, de valori, de comportamente și, mai ales, despre formarea unui stil de gândire bazat pe
logică, pe capacitatea de a folosi informațiile acumulate la momentul și în felul potrivit. În afara
școlii, nu cunoaștem lucrurile din jurul nostru defalcat în funcție de materii, ci ca o experiență
senzorială și cognitivă completă în care, în fiecare minut, se amestecă matematica, limba, arta,
știința, abilitățile practice .
Summary
The main premise from which I start is that the school must mean something more than
the transmission and acquisition of knowledge. In this case, it is about the formation of attitudes,
values, behaviors and, above all, the formation of a style of thinking based on logic, the ability to
use the information accumulated at the right time and in the right way. Outside of school, we do
not know the things around us broken down by subject matter, but as a complete sensory and
cognitive experience in which, every minute, math, language, art, science, practical skills are
mixed.
Cuvinte cheie: gândire logică, experiență cognitivă, analiză, reflecție critică, dezvoltare
intelectuală.
Key words: logical thinking, cognitive experience, analysis, critical reflection,
intellectual development.
 Introducere
Pe măsură ce lumea devine tot mai complexă şi democraţia se răspândeşte tot mai mult,
devine evident faptul că tinerii trebuie, mai mult ca oricând, să fie capabili să rezolve probleme
dificile, să examineze critic condiţiile, să cântărească alternativele şi să ia decizii gândite şi în
cunoştinţă de cauză. Este, de asemenea, evident că a gândi critic este o capacitate care trebuie
dezvoltată şi încurajată într-un mediu de învăţare propice. Intrarea copilului în şcoală, contactul
cu specificul activităţii şcolare creează condiţii noi favorizante pentru dezvoltarea gândirii
copilului determinând un proces important în cunoaşterea lumii înconjurătoare. Copilul îşi
însuşeşte pe parcursul acestei perioade un mare volum de cunoştinţe, dezvoltându-şi concomitent
modalităţi noi de înţelegere.
Pentru a manevra informaţiile bine, copiii vor trebui să ştie să aplice un set de
deprinderi de gândire care să le dea posibilitatea să sorteze informaţia cu eficienţă, transformând-
o în sensuri care la rândul lor să poată fi transformate în comportamente practice. Pe scurt, vor
trebui să gândească şi să înveţe în mod critic. Aceasta nu se întâmplă, însă, în mod automat. Ei
trebuie să fie obişnuiţi să proceseze, să-şi însuşească şi să utilizeze informaţii şi idei. Ei trebuie
să parcurgă un proces sistematic de analiză şi reflecţie critică. Un proces care nu numai că ii
ajută sa parcurgă informaţia în timpul scolii, dar care serveşte şi drept cadru pentru procesele
ulterioare de gândire şi reflecţie critică. Pentru ca acest lucru să se întâmple tot timpul, copiilor
trebuie să li se ofere un cadru de gândire şi învăţare care să fie atât sistematic cât şi evident.
Abordarea psihologică a gândirii critice la școlarii mici
Progresele importante de-a lungul micii şcolarităţi realizează procesele gândirii
constând, în principal, în apariţia şi consolidarea „construcţiilor logice” – mediate, reversibile –
care înlocuiesc „procedeele empirice”, intuitive, native ale etapei precedente. Construcţiile logice
îmbracă forma unor judecăţi şi raţionamente care-i permit copilului ca, dincolo de datele
experienţei nemijlocite senzoriale, să întrevadă anumite permanenţe, anumiţi „invarianţi”, cum
ar fi, de pildă, cantitatea de materie, greutatea, volumul, timpul, viteza, spaţiul.
Gândirea este un proces psihic de reflectare generalizată şi mijlocită a realităţii
obiective, a însuşirilor şi relaţiilor esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor.( Druţu, Ion, Fodor,
Ecaterina, Psihologie (Manual pentru liceele pedagogice), Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1989, p. 51)
 A. R. Luria susține că, odată cu trecerea spre stadiile superioare, “componentele psihice
mai complexe ale acestora încep să exercite o influenţă reglatoare asupra componentelor psihice
elementare”. Aceeaşi idee o întâlnim şi în afirmaţia lui L. S. Vîgotski, conform căreia în
perioadele timpurii ale copilăriei dezvoltarea se produce de “jos în sus”, în sensul că procesele
psihice mai complexe se formează pe baza proceselor elementare, pentru ca în perioadele mai
avansate dezvoltarea să se producă “de sus în jos”, procesele psihice complexe influenţându-le
pe cele elementare. (Nicola, Ioan, Pedagogia şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1980, p. 86)
Copilul, în evoluția sa, ajunge să surprindă „fenomene inaccesibile simţurilor, gândirea
sa făcând o cotitură decisivă, ridicându-se în plan abstract, categorial”.
Unii psihologi (de pildă, Piaget) consideră gândirea ca fiind caracterizată prin structura să
logică ipotetico-deductivă: "Gândirea formală este esenţialmente ipotetico-deductivă, deducţia
nu se referă direct la relaţii percepute, ci la enunţuri ipotetice, adică la propoziţii care formulează
ipoteze sau stabilesc relaţii între date, independent de caracterul lor actual; deducţia constă în a
lega între ele aceste aserţiuni, stabilind consecinţele lor necesare, chiar atunci când adevărul lor
experimental nu depăşeşte posibilul"(Inhelder, Piaget, 1955, p. 220).
Concluzii
În faţa unei realităţi complexe, subiectul, la nivelul gândirii formale, nu se mai
mulţumeşte cu constatarea fenomenologică, ci încearcă o explicaţie cauzală mediată,
caracterizată în fond, prin două momente gnozice: momentul emiterii unei ipoteze cu privire la
relaţia cauzală şi momentul verificării ipotezei. Ceea ce rămâne ca un fapt cert din analiza
caracterului formal al gândirii este fără îndoială caracterul cauzal intern al acestui stadiu,
cauzalitate care echivalează cu dezvăluirea legilor fenomenelor.
Bibliografie
1. Creţu, D., „Dezvoltarea motivaţiei învăţării”, Editura Psihomedia, Sibiu, 2003
2. Dumitru, I., „Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă”, Editura de Vest,
Timişoara 2001
3. Steel, J., Meredith, K.S., Temple, Ch., „Promovarea gândirii critice”, Ghidul II, Proiectul
Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii critice, 1998