Dreptul afacerilor 3

Capitolul VI. Subiectele raportului juridic de drept civil, de drept comercial/

al afacerilor
VI. 1. Persoana fizică şi persoana juridică de drept civil
> “Persoana fizică” este subiectul individual de drept, adică omul, privit ca
titular de drepturi şi obligaţii civile.
> “Persoana juridică” este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de
oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si
obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
 În primul caz - al dreptului absolut, dupa cum vom vedea într-un capitol
ulterior, numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este
determinat sau cunoscut (spre ex. proprietarul unui bun). Subiectul pasiv este
nedeterminat şi este format din toate celelalte subiecte de drept civil.
În al doilea caz - al dreptului relativ, este determinat atât subiectul activ,
numit creditor, cât şi subiectul pasiv, numit debitor (spre ex. raportului juridic nascut
din contractul de vânzare-cumpare cele doua parti sunt determinate: vânzatorul si
cumparatorul).
Există însă cazuri în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe
persone, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. În acest
caz deosebim: pluralitate activă - mai multi creditori; pluralitate pasivă - mai mulţi
debitori; pluralitate mixtă - mai multi creditori si mai multi debitori.
→ Capacitatea civilă a persoanelor fizice şi juridice. Capacitatea ivilă
este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil. În structura
capacităţii civile intră doua elemente: capacitatea de folosinţă, şi capacitatea de
exerciţiu.
> Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este aptitudinea, generala si
abstracta, a omului, de a avea drepturi şi obligaţii civile (art. 5 alin. 2 din Decretul
nr. 31/2954).
> Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a-
şi exercita drepturile civile şi de a-şi îndeplini obligatiile civile, prin încheierea de
acte juridice civile (art. 5 alin. 3 Decretul nr. 31/1954).
Începutul şi sfârşitul acestei capacităţii sunt stabilite, de art.7 din Decretul nr.
31/1954: “Capacitatea de folosinţă a începe de la naşterea persoanei şi înceteaza
odata cu moartea acesteia”.
> Capacitatea de folosinţă a a persoanei juridice este aptitudinea
subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Capacitatea de folosinţă este guvernată de principiul specialităţii capacităţii
de folosinţă, exprimat, în Decretul 31/1954, astfel :
,,Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului
ei, poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul
de ănfiinţare sau statut,,.
Prin urmare, potrivit acestui principiu, sunt valabile numai actele juridice
încheiate de persoana juridică, circumscrise obiectului de activitate pentru care
aceasta s-a constituit.
Capitolul VI. Subiectele raportului juridic de drept civil, de drept comercial/
al afacerilor
VI. 1. Persoana fizică şi persoana juridică de drept civil
 > “Persoana fizică” este subiectul individual de drept, adică omul, privit ca
titular de drepturi şi obligaţii civile.
> “Persoana juridică” este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de
oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si
obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
În primul caz - al dreptului absolut, dupa cum vom vedea într-un capitol
ulterior, numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este
determinat sau cunoscut (spre ex. proprietarul unui bun). Subiectul pasiv este
nedeterminat şi este format din toate celelalte subiecte de drept civil.
În al doilea caz - al dreptului relativ, este determinat atât subiectul activ,
numit creditor, cât şi subiectul pasiv, numit debitor (spre ex. raportului juridic nascut
din contractul de vânzare-cumpare cele doua parti sunt determinate: vânzatorul si
cumparatorul).
Există însă cazuri în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe
persone, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. În acest
caz deosebim: pluralitate activă - mai multi creditori; pluralitate pasivă - mai mulţi
debitori; pluralitate mixtă - mai multi creditori si mai multi debitori.
→ Capacitatea civilă a persoanelor fizice şi juridice. Capacitatea ivilă
este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil. În structura
capacităţii civile intră doua elemente: capacitatea de folosinţă, şi capacitatea de
exerciţiu.
> Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este aptitudinea, generala si
abstracta, a omului, de a avea drepturi şi obligaţii civile (art. 5 alin. 2 din Decretul
nr. 31/2954).
> Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a-
şi exercita drepturile civile şi de a-şi îndeplini obligatiile civile, prin încheierea de
acte juridice civile (art. 5 alin. 3 Decretul nr. 31/1954).
Începutul şi sfârşitul acestei capacităţii sunt stabilite, de art.7 din Decretul nr.
31/1954: “Capacitatea de folosinţă a începe de la naşterea persoanei şi înceteaza
odata cu moartea acesteia”.
> Capacitatea de folosinţă a a persoanei juridice este aptitudinea
subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Capacitatea de folosinţă este guvernată de principiul specialităţii capacităţii
de folosinţă, exprimat, în Decretul 31/1954, astfel :
,,Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului
ei, poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul
de ănfiinţare sau statut,,.
Prin urmare, potrivit acestui principiu, sunt valabile numai actele juridice
încheiate de persoana juridică, circumscrise obiectului de activitate pentru care
aceasta s-a constituit.
Capitolul VI. Subiectele raportului juridic de drept civil, de drept comercial/
al afacerilor
VI. 1. Persoana fizică şi persoana juridică de drept civil
> “Persoana fizică” este subiectul individual de drept, adică omul, privit ca
titular de drepturi şi obligaţii civile.
> “Persoana juridică” este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de
oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si
obligaţii civile.
 Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
În primul caz - al dreptului absolut, dupa cum vom vedea într-un capitol
ulterior, numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este
determinat sau cunoscut (spre ex. proprietarul unui bun). Subiectul pasiv este
nedeterminat şi este format din toate celelalte subiecte de drept civil.
În al doilea caz - al dreptului relativ, este determinat atât subiectul activ,
numit creditor, cât şi subiectul pasiv, numit debitor (spre ex. raportului juridic nascut
din contractul de vânzare-cumpare cele doua parti sunt determinate: vânzatorul si
cumparatorul).
Există însă cazuri în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe
persone, fie ca subiecte active, fie ca s
obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
 Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
 > persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
ubiecte pasive, fie sub ambele aspecte. În acest caz deosebim: pluralitate activă - mai
multi creditori; pluralitate pasivă - mai mulţi debitori; pluralitate mixtă - mai multi
creditori si mai multi debitori.
→ Capacitatea civilă a persoanelor fizice şi juridice. Capacitatea ivilă
este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil. În structura
capacităţii civile intră doua elemente: capacitatea de folosinţă, şi capacitatea de
exerciţiu.
> Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este aptitudinea, generala si
abstracta, a omului, de a avea drepturi şi obligaţii civile (art. 5 alin. 2 din Decretul
nr. 31/2954).
> Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a-
şi exercita drepturile civile şi de a-şi îndeplini obligatiile civile, prin încheierea de
acte juridice civile (art. 5 alin. 3 Decretul nr. 31/1954).
Începutul şi sfârşitul acestei capacităţii sunt stabilite, de art.7 din Decretul nr.
31/1954: “Capacitatea de folosinţă a începe de la naşterea persoanei şi înceteaza
odata cu moartea acesteia”.
> Capacitatea de folosinţă a a persoanei juridice este aptitudinea
subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Capacitatea de folosinţă este guvernată de principiul specialităţii capacităţii
de folosinţă, exprimat, în Decretul 31/1954, astfel :
,,Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului
ei, poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul
de ănfiinţare sau statut,,.
 Prin urmare, potrivit acestui principiu, sunt valabile numai actele juridice
încheiate de persoana juridică, circumscrise obiectului de activitate pentru care
aceasta s-a constituit.
Capitolul VI. Subiectele raportului juridic de drept civil, de drept comercial/
al afacerilor
VI. 1. Persoana fizică şi persoana juridică de drept civil
> “Persoana fizică” este subiectul individual de drept, adică omul, privit ca
titular de drepturi şi obligaţii civile.
> “Persoana juridică” este subiectul colectiv de drept, adică un colectiv de
oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective si
obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
În primul caz - al dreptului absolut, dupa cum vom vedea într-un capitol
ulterior, numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil este
determinat sau cunoscut (spre ex. proprietarul unui bun). Subiectul pasiv este
nedeterminat şi este format din toate celelalte subiecte de drept civil.
În al doilea caz - al dreptului relativ, este determinat atât subiectul activ,
numit creditor, cât şi subiectul pasiv, numit debitor (spre ex. raportului juridic nascut
din contractul de vânzare-cumpare cele doua parti sunt determinate: vânzatorul si
cumparatorul).
Există însă cazuri în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe
persone, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. În acest
caz deosebim: pluralitate activă - mai multi creditori; pluralitate pasivă - mai mulţi
debitori; pluralitate mixtă - mai multi creditori si mai multi debitori.
→ Capacitatea civilă a persoanelor fizice şi juridice. Capacitatea ivilă
este expresia care desemnează capacitatea în dreptul civil. În structura
capacităţii civile intră doua elemente: capacitatea de folosinţă, şi capacitatea de
exerciţiu.
> Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este aptitudinea, generala si
abstracta, a omului, de a avea drepturi şi obligaţii civile (art. 5 alin. 2 din Decretul
nr. 31/2954).
> Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a-
şi exercita drepturile civile şi de a-şi îndeplini obligatiile civile, prin încheierea de
acte juridice civile (art. 5 alin. 3 Decretul nr. 31/1954).
Începutul şi sfârşitul acestei capacităţii sunt stabilite, de art.7 din Decretul nr.
31/1954: “Capacitatea de folosinţă a începe de la naşterea persoanei şi înceteaza
odata cu moartea acesteia”.
> Capacitatea de folosinţă a a persoanei juridice este aptitudinea
subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Capacitatea de folosinţă este guvernată de principiul specialităţii capacităţii
de folosinţă, exprimat, în Decretul 31/1954, astfel :
,,Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului
ei, poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul
de ănfiinţare sau statut,,.
Prin urmare, potrivit acestui principiu, sunt valabile numai actele juridice
încheiate de persoana juridică, circumscrise obiectului de activitate pentru care
aceasta s-a constituit.
> Capacitatea de exerciţiu a a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a-şi
exercita drepturile civile şi de a-si îndeplini obligaţiile civile, prin încheierea de acte
juridice, de către organele sale de conducere. Persoana juridică dobândeşte
capacitatea de exerciţiu în acelaşi timp cu capacitatea de folosinţă, dar numai dacă
şi-a constituit la acel moment şi organismele de conducere, deoarece prin
intermediul acestora îşi exercită drepturile şi îşi asumă obligaţiile civile.
→ Definiţia persoanei juridice. Persoana juridică este orice organizaţie care
,,are o organizare de sine/stătătoare şi un patrimoniu propriuafectat realizării unui
anume scop în acord cu interesul obştesc,, (Decretul nr. 31/1954).
→ Elementele constitutive ale persoanei juridice. Potrivit definiţiei de mai
sus, persoana juridică are trei elemente constitutive :
> patrimoniu propriu, distinct de patrimoniu persoanelor (asociaţilor) care
compun persoana jurdică ;
> organizare de sine stătătoare ;
> scop propriu, determinat prin obiectul de activitate ;
• Patrimoniul propriu, acel element constitutiv care constă în totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale care au ca titular pe însăşi persoana juridică.
Patrimoniul propriu este format din doua laturi: una activă (ce cuprinde
drepturile patrimoniale reale sau de creanta) şi cea pasivă (ce cuprinde obligaţiile
patrimoniale contractuale sau extracontractuale). Structura, conţinutul şi regimul
juridic al drepturilor şi obligaţiilor diferă adesea la categoriile diferite de persoane
juridice.
• Organizarea de sine statatoare - acel element constitutiv al persoanei
juridice care constă în alcatuirea ca un tot unitar ori structurarea, compartimentarea
colectivului de oameni. Această organizare proprie presupune două aspecte
esenţiale: compartimentarea colectivului pe activitati de desfăşurare şi precizarea
persoanei sau persoanelor care vor reprezenta persoana juridică în raporturile cu
terţii1.
• Scopul propriu, este reprezentat de obiectul de activitate al subiectului
colectiv de drept civil. Pentru a fi valabil, scopul persoanei juridice trebuie sa
îndeplineasca următoarele conditii: să fie determinat şi sa fie în concordanţă cu
interesul obştesc general.
→Înfiinţarea persoanei juridice
Înfiinţarea persoanei juridice este crearea unui subiect colectiv de drept civil,
în condiţiile legii2. Persoana juridică ia fiinţă, după caz:
1) prin actul de dispoziţie al organului de stat competent;
2) prin actul de infiinţare al celor care o constituie, recunoscut de organul
competent;
1 Reglementări legale în acest sens, cu titlu de exemplu: art. 4, alin. 2 din Legea nr.15/1990 şi
Legea societatilor comerciale, nr.31/1990, republicată şi modificată.
2
Reglementarea infiinţării persoanei juridice: acestea se regăsesc în art. 28 din Decretul nr.
31/1954.
 3) prin actul de infiinţare al celor care o constituie, cu prealabila autorizare
a organului competent;
4) printr-un alt mod reglementat de lege.
→ Conţinutul modurilor de infiinţare
1. Prin actul de dispozitie al organului de stat competent.
Prin această modalitate se înfiinţează mai ales persoanele juridice de stat:
a) organele puterii legislative, respectiv, Camera Deputaţilor şi Senatul, iau
fiinţă prin lege, ca urmare a alegerilor;
b) organele puterii executive; sunt înfiinţate în acest mod: Preşedintele
României3, Guvernul României4, Ministerele5;
c) organele puterii judecătoreşti6;
d) unităţile administrativ-teritoriale (judeţul, oraşul şi comuna) 7;
e) instituţiile de stat8, spre exemplu: regiile autonome de interes naţional,
companiile şi societăţile comerciale cu capital de stat9;
2. Prin actul de infiinţare recunoscut. Această modalitate de înfiinţare
necesită existenţa mai multor acte juridice:
a) actul de înfiinţare sau constituire al persoanei juridice, adoptat de către
adunarea generală, conferinţă sau congres;
b) statutul de funcţionare al organizaţiei cooperatiste;
c) actul de recunoaştere al actului de înfiinţare, eliberat de către autoritatea
competentă, respectiv, consiliul organizaţiei cooperatiste ierarhic superiaore;
d) înregistrarea persoanei juridice la organismul de stat prevăzut de lege (de
regulă organismul fiscal);

3
Potrivit dispoziţiilor art. 80 şi urm. Din Constituţie, ale Legii nr. 47/1994 şi ale Legii nr. 72/1996.
4
Potrivit art. 101 şi urm. din Constituţie şi Legii nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea
Guvernului.
5
Se organizează potrivit Legii nr. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor şi salarizarea funcţiilor din
Guvernul României şi a unor funcţii de nivel guvernamental. Unele ministere, însă, funcţionează pe baza
unor legi proprii de organizare şi funcţionare, cum ar fi spre exemplu, Legea nr. 40/1990 privind organizarea
şi funcţionarea Ministerului de Interne.
6
Sunt reglementate prin art. 123 şi urm. Din Constituţie şi prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecătorească cu modificări
7
Au la bază Legea nr.2/1968, iar autorităţile administraţiei locale Legea nr. 69/1991, cu modificările
ulterioare.
8
Fiinţează pe bază de legi sau Hotărâri de Guvern. Spre exemplu, Institutul Naţional pentru pregătirea
Magistraţilor a fost înfiinţat prin H.G. nr. 48/1992.
9
Se înfiinţează prin hotărâre de Guvern, iar regiile autonome deinteres local prin hotărâri ale consiliilor
localeşi judeţene (potrivit Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea întreprinderilor de stat în regii
autonome şi societăţi comerciale.
 3. Prin actul de infiinţare autorizat de oraganismul de stat competent10.
Pentru înfiinţarea persoaneor juridice prin această modalitate este necesară
întrunirea cumulativă a următoarelor acte juridice:
a) actul de constituire, respectiv, contract de societate şi/sau statut de
funcţionare;
b) autorizarea înfiinţării, care este în competenţa fie a instanţei judecătoreşti,
fie al unui organism al puterii executive;
c) înmaricularea, înregistrarea sau înscrierea la organismul competent potrivit
legii;
Prin această modalitate iau fiinţă următoarele persoane juridice:
• partidele politice, autorizate de către Secţia Civilă a Tribunalului
Municipiului Bucureşti (sunt persoane juridice de drept public11). Partidele politice
se înscriu în Registrul special de la Tribunalul Municipiului Bucureşti.
• societăţile comerciale iau naştere, în condiţiile Legii nr. 31/1990, ca urmare
a autorizării realizate de către judecătorul delegat de la Registrul Comerţului.
• asociaţiile şi fundaţiile dobândesc personalitate juridică prin îndcrierea în
Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are
sediul asociaţia sau fundaţia;
• societăţile agricole se înscriu la registrul rezervat pentru aceste societăţi din
cadrul judecătoriei;
• societăţile bancare sunt autorizate de Banca Naţională a României, iar
societăţile de asigurare de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Actul de recunoaştere survine după actul de înfiinţare, pe când actul de
autorizare intervine înaintea actului de înfiinţare.
Actul de autorizare intră în competenţa organismelor puterii executiv, pe când
actul de recunoaştere intră în aria de activitate a organelor puerii judecătoreşti.
> Capacitatea de exerciţiu a a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a-şi
exercita drepturile civile şi de a-si îndeplini obligaţiile civile, prin încheierea de acte
juridice, de către organele sale de conducere. Persoana juridică dobândeşte
capacitatea de exerciţiu în acelaşi timp cu capacitatea de folosinţă, dar numai dacă
şi-a constituit la acel moment şi organismele de conducere, deoarece prin
intermediul acestora îşi exercită drepturile şi îşi asumă obligaţiile civile.

10
Acest mod de infiinţare potrivit opticii din 1954 este aplicabil următoarelor persoane juridice: organizaţii
obşteşti (sindicate, uniuni de scriitori, artişti sau compozitori; asociaţii cu scop nepatrimonial cum ar fi
instituţii şi întreprinderi anexe.
11
Sunt reglementate de Legea nr.27/1996 cu modificări. Proba existenţei este minim 10 000 de membri
fonadatori, domiciliaţi în cel puţin 15 din judeţele ţării)
 → Definiţia persoanei juridice. Persoana juridică este orice organizaţie care
,,are o organizare de sine/stătătoare şi un patrimoniu propriuafectat realizării unui
anume scop în acord cu interesul obştesc,, (Decretul nr. 31/1954).
→ Elementele constitutive ale persoanei juridice. Potrivit definiţiei de mai
sus, persoana juridică are trei elemente constitutive :
> patrimoniu propriu, distinct de patrimoniu persoanelor (asociaţilor) care
compun persoana jurdică ;
> organizare de sine stătătoare ;
> scop propriu, determinat prin obiectul de activitate ;
• Patrimoniul propriu, acel element constitutiv care constă în totalitatea
drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale care au ca titular pe însăşi persoana juridică.
Patrimoniul propriu este format din doua laturi: una activă (ce cuprinde
drepturile patrimoniale reale sau de creanta) şi cea pasivă (ce cuprinde obligaţiile
patrimoniale contractuale sau extracontractuale). Structura, conţinutul şi regimul
juridic al drepturilor şi obligaţiilor diferă adesea la categoriile diferite de persoane
juridice.
• Organizarea de sine statatoare - acel element constitutiv al persoanei
juridice care constă în alcatuirea ca un tot unitar ori structurarea, compartimentarea
colectivului de oameni. Această organizare proprie presupune două aspecte
esenţiale: compartimentarea colectivului pe activitati de desfăşurare şi precizarea
persoanei sau persoanelor care vor reprezenta persoana juridică în raporturile cu
terţii12.
• Scopul propriu, este reprezentat de obiectul de activitate al subiectului
colectiv de drept civil. Pentru a fi valabil, scopul persoanei juridice trebuie sa
îndeplineasca următoarele conditii: să fie determinat şi sa fie în concordanţă cu
interesul obştesc general.
→Înfiinţarea persoanei juridice
Înfiinţarea persoanei juridice este crearea unui subiect colectiv de drept civil,
în condiţiile legii13. Persoana juridică ia fiinţă, după caz:
1) prin actul de dispoziţie al organului de stat competent;
2) prin actul de infiinţare al celor care o constituie, recunoscut de organul
competent;
3) prin actul de infiinţare al celor care o constituie, cu prealabila autorizare
a organului competent;
4) printr-un alt mod reglementat de lege.
→ Conţinutul modurilor de infiinţare
12 Reglementări legale în acest sens, cu titlu de exemplu: art. 4, alin. 2 din Legea nr.15/1990 şi
Legea societatilor comerciale, nr.31/1990, republicată şi modificată.
13
Reglementarea infiinţării persoanei juridice: acestea se regăsesc în art. 28 din Decretul nr.
31/1954.
 1. Prin actul de dispozitie al organului de stat competent.
Prin această modalitate se înfiinţează mai ales persoanele juridice de stat:
a) organele puterii legislative, respectiv, Camera Deputaţilor şi Senatul, iau
fiinţă prin lege, ca urmare a alegerilor;
b) organele puterii executive; sunt înfiinţate în acest mod: Preşedintele
României14, Guvernul României15, Ministerele16;
c) organele puterii judecătoreşti17;
d) unităţile administrativ-teritoriale (judeţul, oraşul şi comuna) 18;
e) instituţiile de stat19, spre exemplu: regiile autonome de interes naţional,
companiile şi societăţile comerciale cu capital de stat20;
2. Prin actul de infiinţare recunoscut. Această modalitate de înfiinţare
necesită existenţa mai multor acte juridice:
a) actul de înfiinţare sau constituire al persoanei juridice, adoptat de către
adunarea generală, conferinţă sau congres;
b) statutul de funcţionare al organizaţiei cooperatiste;
c) actul de recunoaştere al actului de înfiinţare, eliberat de către autoritatea
competentă, respectiv, consiliul organizaţiei cooperatiste ierarhic superiaore;
d) înregistrarea persoanei juridice la organismul de stat prevăzut de lege (de
regulă organismul fiscal);
3. Prin actul de infiinţare autorizat de oraganismul de stat competent21.
Pentru înfiinţarea persoaneor juridice prin această modalitate este necesară
întrunirea cumulativă a următoarelor acte juridice:
a) actul de constituire, respectiv, contract de societate şi/sau statut de
funcţionare;

14
Potrivit dispoziţiilor art. 80 şi urm. Din Constituţie, ale Legii nr. 47/1994 şi ale Legii nr. 72/1996.
15
Potrivit art. 101 şi urm. din Constituţie şi Legii nr. 37/1990 pentru organizarea şi funcţionarea
Guvernului.
16
Se organizează potrivit Legii nr. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor şi salarizarea funcţiilor din
Guvernul României şi a unor funcţii de nivel guvernamental. Unele ministere, însă, funcţionează pe baza
unor legi proprii de organizare şi funcţionare, cum ar fi spre exemplu, Legea nr. 40/1990 privind organizarea
şi funcţionarea Ministerului de Interne.
17
Sunt reglementate prin art. 123 şi urm. Din Constituţie şi prin Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecătorească cu modificări
18
Au la bază Legea nr.2/1968, iar autorităţile administraţiei locale Legea nr. 69/1991, cu modificările
ulterioare.
19
Fiinţează pe bază de legi sau Hotărâri de Guvern. Spre exemplu, Institutul Naţional pentru pregătirea
Magistraţilor a fost înfiinţat prin H.G. nr. 48/1992.
20
Se înfiinţează prin hotărâre de Guvern, iar regiile autonome deinteres local prin hotărâri ale consiliilor
localeşi judeţene (potrivit Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea întreprinderilor de stat în regii
autonome şi societăţi comerciale.
21 Acest mod de infiinţare potrivit opticii din 1954 este aplicabil următoarelor persoane juridice: organizaţii

obşteşti (sindicate, uniuni de scriitori, artişti sau compozitori; asociaţii cu scop nepatrimonial cum ar fi
instituţii şi întreprinderi anexe.
 b) autorizarea înfiinţării, care este în competenţa fie a instanţei judecătoreşti,
fie al unui organism al puterii executive;
c) înmaricularea, înregistrarea sau înscrierea la organismul competent potrivit
legii;
Prin această modalitate iau fiinţă următoarele persoane juridice:
• partidele politice, autorizate de către Secţia Civilă a Tribunalului
Municipiului Bucureşti (sunt persoane juridice de drept public22). Partidele politice
se înscriu în Registrul special de la Tribunalul Municipiului Bucureşti.
• societăţile comerciale iau naştere, în condiţiile Legii nr. 31/1990, ca urmare
a autorizării realizate de către judecătorul delegat de la Registrul Comerţului.
• asociaţiile şi fundaţiile dobândesc personalitate juridică prin îndcrierea în
Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are
sediul asociaţia sau fundaţia;
• societăţile agricole se înscriu la registrul rezervat pentru aceste societăţi din
cadrul judecătoriei;
• societăţile bancare sunt autorizate de Banca Naţională a României, iar
societăţile de asigurare de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Actul de recunoaştere survine după actul de înfiinţare, pe când actul de
autorizare intervine înaintea actului de înfiinţare.
Actul de autorizare intră în competenţa organismelor puterii executiv, pe când
actul de recunoaştere intră în aria de activitate a organelor puerii judecătoreşti.
> Capacitatea de exerciţiu a a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a-şi
exercita drepturile civile şi de a-si îndeplini obligaţiile civile, prin încheierea de acte
juridice, de
Prin această modalitate iau fiinţă următoarele persoane juridice:
• partidele politice, autorizate de către Secţia Civilă a Tribunalului
Municipiului Bucureşti (sunt persoane juridice de drept public23). Partidele politice
se înscriu în Registrul special de la Tribunalul Municipiului Bucureşti.
• societăţile comerciale iau naştere, în condiţiile Legii nr. 31/1990, ca urmare
a autorizării realizate de către judecătorul delegat de la Registrul Comerţului.
• asociaţiile şi fundaţiile dobândesc personalitate juridică prin îndcrierea în
Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are
sediul asociaţia sau fundaţia;
• societăţile agricole se înscriu la registrul rezervat pentru aceste societăţi din
cadrul judecătoriei;

22
Sunt reglementate de Legea nr.27/1996 cu modificări. Proba existenţei este minim 10 000 de membri
fonadatori, domiciliaţi în cel puţin 15 din judeţele ţării)
23
Sunt reglementate de Legea nr.27/1996 cu modificări. Proba existenţei este minim 10 000 de membri
fonadatori, domiciliaţi în cel puţin 15 din judeţele ţării)
 • societăţile bancare sunt autorizate de Banca Naţională a României, iar
societăţile de asigurare de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Actul de recunoaştere survine după actul de înfiinţare, pe când actul de
autorizare intervine înaintea actului de înfiinţare.
Actul de autorizare intră în competenţa organismelor puterii executiv, pe când
actul de recunoaştere intră în aria de activitate a organelor puerii judecătoreşti.

obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
 > minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.
obligaţii civile.
Aceste expresii de “persoana fizica si persoana juridica” sunt folosite de legea
de bază în materia subiectelor de drept civil, care este Decretul nr. 31/1954 privind
persoanele fizice şi persoanele juridice.
Rezultă ca există două mari categorii de subiecte de drept civil: persoanele
fizice şi persoanele juridice.
● În categoria persoanelor fizice se deosebesc următoarele subcategorii:
> minorii sub 14 ani, persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu.
> minorii între 14 si 18 ani, persoane fizice cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
> majorii care sunt persoane fizice peste 18 ani, cu capacitate de exerciţiu
deplină.
● După criteriul cetăţeniei, persoanele fizice mai pot fi împărţite în:
> persoane fizice de cetăţenie română;
> persoane fizice de cetăţenie străină; aici includem şi: persoane fizice
fără cetăţtenie – apatrizii şi persoane fizice cu cetăţtenie dublă - din care nici una
nu este română.
 ● În categoria persoanelor juridice, deosebim: persoane juridice particulare
sau private; persoane juridice cooperatiste sau obşteşti; persoane juridice mixte;
persoane juridice de stat.
● După criteriul nationalitatii, deosebim:
> persoane juridice de naţionalitate română (în principiu, cu sediul în
România)
> persoane juridice de altă naţionalitate, respectiv, străină.
Sunt şi persoane care nu au nici o cetăţenie, acestea se numesc apatrizi.
→ Pluralitatea de subiecte. Raportul juridic civil de regula se stabileşte între
doua persoane (raport juridic simplu), care presupune “determinarea” subiectelor
raportului juridic civil. Această determinare presupune cunoaşterea părţilor acestui
raport, şi se realizează diferit dupa cum este vorba de raporturi civile ce au în
continutul lor, drepturi absolute sau drepturi relative.