Lecția de muzică – de Danubian Modoran; Capitolul 1: „Alfabetul” muzicii (1). danubianm@yahoo.

com
Am promis săptămâna trecută că voi demara un proiect prin care îmi propun să ajut pe cei
care iubesc muzica (poate chiar o practică la un nivel sau altul) și care își doresc să crească în
înțelegerea acestei arte deopotrivă subiectivă și obiectivă, abstractă și concretă, suavă și robustă,
sentimentală și matematică, emoțională și rațională! Desigur, cea mai frumoasă muzică e aceea
care pornește din inimă; dar atunci când mintea înțelege procesul care stă în spatele fenomenului,
când începe să cunoască muzica, inima descoperă noi orizonturi de exprimare... La fel ca în
dragoste: cu cât ajungi să cunoști mai mult persoana iubită, cu atât devii mai îndrăgostit și găsești
noi modalități de exprimare a dragostei, cunoști noi și nebănuite dimensiuni ale iubirii și trăiești
mai profund relația!

Astăzi vă propun să începem să învățăm „alfabetul” muzicii. Chiar dacă pentru unii dintre
voi aceste noțiuni sunt deja cunoscute, vă rog să aveți răbdare de dragul celor care nu au avut
încă privilegiul de a le învăța dar își doresc la fel de mult ca și voi să se apropie de muzică și să îi
cunoască tainele. Vă promit că răbdarea voastră va fi răsplătită în materialele viitoare când, cu
siguranță, veți avea noutăți de descoperit! (S-ar putea, totuși, ca fiecare să găsească ceva nou
chiar și în acest capitol)
Care ar fi „alfabetul muzicii”? Atunci când oamenii și-au dat seama că „verba volant”, au
căutat o modalitate prin care să poată transmite cât mai exact mesajul verbal; și au inventat
scrisul – un sistem de semne grafice corespunzătoare sunetelor vorbite! Bineînțeles, scrisul are
neajunsurile lui (din punct de vedere al comunicării): îi lipsește gestica, atitudinea corporală, tonul
vocii, accentul – elemente specifice vorbirii, dar este un mijloc de comunicare eficient când este
vorba de transmiterea obiectivă a informației.
În muzică, lucrurile s-au desfășurat cam la fel! La un moment dat, oamenii au simțit nevoia
de a găsi un mijloc prin care să transmită ideea muzicală. Astfel a apărut notația muzicală.
Imaginați-vă, de exemplu, cum ar fi putut Beethoven să învețe orchestra să cânte ce avea el în
minte fără să fi avut la dispoziție sistemul de notație muzicală! Nu vom insista acum asupra istoriei
notației muzicale, ci vom trece direct la prezentarea sistemului de grafie muzicală care a ajuns
până la noi traversând secolele.
O observație: oamenii învață întâi să vorbească, și apoi să scrie și să citească! De asemenea,
oamenii întâi cântă și apoi învață să scrie și să citească notele muzicale! Așa că, dacă până acum
ai cântat fără să cunoști notele, nu ai comis nici o nelegiuire! Disprețuiesc disprețul unor snobi
pseudo-muzicieni față de „cântatul după ureche” și mă mir de mirarea unora referitoare la
capacitatea de cânta (mai ales la vreun instrument) – culmea – fără să cunoști notele! Numai că,
odată cu învățarea notelor, ți se va deschide o ușă către un tărâm fascinant de cunoaștere a
muzicii care îți va permite să duci la un alt nivel ceea ce până acum făceai în mod intuitiv și, poate,
nesigur! Vei avea o extraordinară șansă de a-i depăși pe cei care au ajuns să nu fie capabili să
cânte decât... după partitură! Deci, dacă știi să cânți, e timpul să înveți să scrii și să citești muzica!
Cine și-ar opri copilul să vorbească deoarece nu știe încă să scrie și să citească? Dar DUPĂ
ce a învățat să vorbească, ar rămâne foarte limitat dacă nu ar învăța să scrie și să citească!
Lecția de muzică – de Danubian Modoran; Capitolul 1: „Alfabetul” muzicii (1). danubianm@yahoo.com
Să trecem, dar, la subiect!

Cu siguranță ați auzit cu toții despre „portativ”. Ce este portativul? Ceea ce e foaia cu
pătrățele pentru Matematică sau linierea de tip „dictando” pentru Limba Română. Este suportul
pe care se așază notele muzicale și este alcătuit din 5 linii orizontale și paralele care, automat,
generează între ele 4 spații.

Deci: Portativul este un sistem de 5 linii și 4 spații paralele și orizontale.

Atenție! Liniile și spațiile portativului se numără de jos în sus!

fig. 1 – Portativul.

Fiecare linie și fiecare spațiu al portativului corespunde unei note muzicale care, la rândul
ei, se referă la un sunet muzical. Înainte de a arăta pe ce linie sau spațiu se așază fiecare notă, mai
avem nevoie să cunoaștem un element extrem de important! Pentru aceasta, te rog să încerci să
„ghicești” ce notă este cea din exemplul de mai jos:

fig. 2 – Notă muzicală.

Lecția de muzică – de Danubian Modoran; Capitolul 1: „Alfabetul” muzicii (1). danubianm@yahoo.com
Dacă ai spus că nota din figura 2 este „fa”, ai dreptate, dar te înșeli!! Cum așa? În
comunicațiile militare se folosesc codurile de comunicare cu scopul ca, în foarte probabila
eventualitate a interceptării convorbirii de către inamic, acestuia să îi fie cât mai greu să înțeleagă
sensul informațiilor comunicate, în timp ce destinatarul intenționat al mesajului să știe foarte clar
ce i s-a comunicat și, eventual, să acționeze înainte ca inamicul să descifreze mesajul! Eficiența
unui astfel de sistem de comunicare stă în cunoașterea cheii mesajului! Deci, un simbol cum ar fi
o literă sau o cifră, poate avea semnificații diferite în funcție de cheia codului. De exemplu, cheia
unui cod poate fi că fiecare literă se referă, de fapt, la litera următoare a alfabetului. Astfel, A
înseamnă B, B înseamnă C, C înseamnă D, ș.a.m.d. până la Z care înseamnă A. Astfel, cuvântul
muzică s-ar scrie ltyhz. Cine cunoaște cheia de interpretare, va citi corect; cine nu, va rosti literele
l t y h z și nu va înțelege nimic. Adică, are dreptate, dar se înșală!

Deci, pentru a identifica în mod corect notele de pe portativ, avem nevoie de o cheie! Iată
trei interpretări diferite ale aceleiași note (plasată în același loc) în trei chei diferite (Sol pe linia a
doua, Fa pe linia a patra și, respectiv, Do pe linia a treia):

Cheia „SOL” Cheia „FA” Cheia „DO”

fa
do
sol

FA LA SOL

fig. 3 – Cheile muzicale.

Așadar, luând în considerare cele mai utilizate poziții ale cheilor muzicale1 ai dreptate numai
într-unul din trei cazuri că nota în cauză este fa; în celelalte două cazuri... te înșeli! De fapt, de

1
Mai sunt și alte plasări ale cheilor pe portativ, dar nu te îngrijora: deocamdată nu e nevoie să înveți decât notele în
Cheia de Sol pe linia a doua a portativului și, un pic mai târziu, în Cheia de Fa pe linia a patra – va fi mai simplu
decât crezi! Oricum, principiul e același: cheia ne oferă nota reper la care se referă (prin denumirea ei) pe linia pe
care este plasată. Cheia de Sol, de exemplu, poate fi plasată pe prima linie a portativului, și atunci nota din
exemplul nostru va fi La, deoarece Sol se va afla pe prima linie.
Lecția de muzică – de Danubian Modoran; Capitolul 1: „Alfabetul” muzicii (1). danubianm@yahoo.com
acum înainte nu te vei mai înșela, deoarece atunci când te va mai întreba cineva despre o notă
fără să îți arate cheia, răspunsul tău va fi: „Depinde de cheie!”

În cazul Cheii de Sol, de exemplu, pe linia de pe care pornește „melcul” cheii, adică, în cazul
nostru, pe linia a doua a portativului se găsește nota Sol. (Amintește-ți că numărăm liniile
portativului de jos în sus!).

Ține minte: Orice cheie se află pe o linie; niciodată pe un spațiu! Pe linia pe care se află
cheia se găsește nota reper și este cea la care se referă cheia prin denumirea ei.

Astfel, în Cheia de Sol, avem următoarea schemă logică:

fig. 4 – Schema așezării notelor pe portative în Cheia de Sol

Observație: Unele note par a se repeta; De exemplu, mi apare o dată pe linia 1 și o dată pe
spațiul 4, fa apare o dată pe linia 5 și o dată pe spațiul 1, ș.a.m.d. Muzica folosește nu mai mult
de șapte sunete naturale (cărora le corespund tot atâtea note muzicale), care se repetă din octavă
în octavă (vom aborda și explica noțiunea de octavă mai târziu), dar de fiecare dată la o altă
înălțime (de asemenea, vom explica fenomenul mai târziu).

Probabil că cea mai cunoscută notă muzicală este aceasta: „ ”. Dacă te-ai grăbit să spui:
„Pe asta o știu: e Do!”, din nou ai dreptate, dar te înșeli! Pentru că, într-adevăr, e Do, numai în
anumite circumstanțe! Iată una dintre ele:

fig. 5 – Nota „Do”

Lecția de muzică – de Danubian Modoran; Capitolul 1: „Alfabetul” muzicii (1). danubianm@yahoo.com
Care este rolul liniei care „taie” nota și care îi face pe cei mai puțin cunoscători să creadă că
orice notă „tăiată” de o linie orizontală este Do? Ei bine, este o linie suplimentară care nu
înseamnă altceva decât prelungirea portativului cu încă o linie imaginară, marcată vizibil doar în
zona notei cu pricina. Aceste linii suplimentare pot fi folosite atât în josul portativului, pentru
sunete din ce în ce mai grave (joase), cât și în zona de sus a portativului, pentru sunete din ce în
ce mai acute (înalte), după cum se poate vedea în exemplul de mai jos:
si do
la

si do
la
fig. 6 – Linii suplimentare

Acestea fiind cunoscute, nu ne rămâne decât să înșirăm notele pe portativ în ordinea

crescătoare a înălțimii și să le asociem sunetelor corespunzătoare pe claviatura pianului:

fig. 7 – Scara notelor muzicale în Cheia de Sol

Lecția de muzică – de Danubian Modoran; Capitolul 1: „Alfabetul” muzicii (1). danubianm@yahoo.com
Exercițiu: Dacă ai înțeles principiul de citire / scriere a notelor muzicale, eu mi-am făcut
partea! Acum urmează ca și tu să îți faci partea exersând aplicarea acestui principiu până când va
deveni ceva foarte simplu. Ia o partitură și încearcă să identifici notele de pe portativele în cheie
de Sol numindu-le cu voce tare! Nu te descuraja dacă nu îți iese din prima! Orice deprindere nouă
are nevoie de timp de practică pentru a deveni parte din abilitățile noastre. Rezervă-ți 10 minute
de două ori pe zi pentru acest exercițiu și spune-mi care sunt rezultatele după o săptămână de
studiu consecvent!

La final, am două rugăminți:

I. M-ai ajuta foarte mult să îmi îmbunătățesc maniera de prezentare și, implicit, vei avea de
câștigat din aceasta, dacă îmi vei oferi un feed-back referitor la acest material pe următoarele
coordonate:

1. Claritatea prezentării informației și utilitatea acesteia. Dacă este ceva ce nu ai înțeles,

te rog să îmi dai detalii și să îmi adresezi orice întrebare!
2. Ce ți-a fost cel mai greu să înțelegi?
3. Care au fost rezultatele exercițiului propus?
4. Ce subiecte ai fi interesat să studiezi în capitolele următoare?

II. Gândindu-te la experiența ta de învățare a muzicii, te rog să răspunzi la întrebările de mai jos:

1. Care este cea mai mare frică a ta în ce privește învățarea muzicii?

2. Care este cea mai mare durere a ta legată de instruirea muzicală?
3. Care este dorința / aspirația ta cea mai mare în privința educației tale muzicale?
4. Ce gândești și ce simți referitor la dezvoltarea ta muzicală?
5. Ce faci în legătură cu și ce spui despre educația ta muzicală?