SEMINAR - 4

Infracţiuni contra libertății persoanei

LĂSAREA FĂRĂ AJUTOR A UNEI PERSOANE AFLATĂ ÎN DIFICULTATE

(art. 203 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunța de îndată autoritățile de
către cel care a găsit o persoană a cărei viață, integritate corporală sau sănătate este în
pericol și nu are putința de a se salva

Obiect juridic special: relaţiile sociale care se referă la asistența celor aflați în primejdie și în
neputință de a se salva.
Obiect material: Corpul persoanei aflată în pericol.
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub forma instigării şi complicității (morale).
!!! Nu este posibil coautoratul întrucât infracțiunea este omisivă.
!!! Nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni persoana prin a cărei activitate a fost pusă în
primejdie viața, integritatea corporală sau sănătatea victimei.

Subiect pasiv: o persoană care se găsește într-o situație de primejdie și nu are posibilitatea
de a se salva prin propriile puteri.
Exemple:
 Victima se află căzută într-o prăpastie sau într-un canal (puț, fântână etc.)
 Victima are picioarele fracturate într-un accident etc.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă într-una dintre inacțiunile alternative:

 Omisiunea de a da ajutorul necesar – presupune neefectuarea oricăreia dintre acțiunile
necesare pentru înlăturarea pericolului în care se află victima.
Exemple: nescoaterea din apă a celui care este în pericol de a se îneca, neacordarea
ajutorului celui rănit în accident și aflat pe șosea, nepunerea unei pături pe victima incendiată
etc.
!!! Trebuie ca făptuitorul să fi avut posibilitatea reală de a acorda ajutorul. Aceste lucru se
stabilește de către organele judiciare.
 Omisiunea de a anunța de îndată autoritățile – presupune neaducerea la cunoștința celor
îndrituiți să intervină în astfel de situații a faptului că o persoană se află într-o situație de
primejdie și are nevoie de ajutor.

1
Autoritatea trebuie să fie una în măsură să acorde ajutor: 112, poliția, ambulanța, pompierii-
SMURD, Salvamontul.

!!! Nu interesează împrejurările în care victima a ajuns în starea de pericol. Făptuitorul trebuie
să o fi găsit-o în acea situație, iar victima să nu poată să se salveze prin forțe proprii.

!!! În situația în care victima își pierde viața, făptuitorul va fi acuzat numai de infracțiunea de
la art. 203, nu și de infracțiunea care a produs rezultatul (omor, lovituri cauzatoare de moarte,
ucidere din culpă etc.).

!!! Alternativa pe care o prezintă textul legal (omisiunea de a da ajutorul vs omisiunea de a

anunța imediat autoritățile) nu implică un drept de alegere din partea subiectului activ, ci
obligația acestuia de a alege una dintre aceste alternative în scopul salvării vieții celui aflat
în primejdie.

b) Urmarea imediată: starea de pericol la adresa victimei.

c) Raportul de cauzalitate: este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între

inacțiunea / omisiunea făptuitorului și urmarea produsă.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenție directă sau indirectă.

FORME
Actele pregătitoare și tentativa nu sunt posibile (fiind vorba despre o infracțiune al cărei
element material constă într-o inacțiune).

CAUZĂ JUSTIFICATIVĂ
Fapta nu constituie infracțiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui
pericol grav cu privire la propria viață, integritate corporală sau sănătate.

!!! Legea nu obligă o persoană să intervină dacă aceasta are o temere rațională că se pune
singură în pericol însă persoana are obligația de a anunța de îndată autoritățile (dacă are
această posibilitate).
De principiu, această ”temere” nu pote fi invocată de persoanele al căror statut special
(militari, polițiști, pompieri, salvatori montani, medici, asistente etc.) îi obligă să intervină și au
datoria de a înfrunta primejdia.
!!! Dacă, însă, există certitudinea că, prin intervenție, s-ar putea produce pierderea vieții
salvatorului, chiar și aceste persoane pot invoca respectiva cauză justificativă.

2
 ÎMPIEDICAREA AJUTORULUI (art. 204 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: împiedicarea intervenției ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un
pericol iminent și grav pentru viața, integritatea corporală sau sănătatea acesteia

Obiect juridic special: relaţiile sociale care se referă la asistența celor aflați în primejdie.
Obiect material: Corpul persoanei aflată în pericol iminent și grav.
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub toate formele: instigare, complicitate și coautorat.
!!! Nu este subiect activ persoana care a pus în pericol grav și iminent victima, chiar dacă,
ulterior, aceasta împiedică și intervenția salvatorilor. În această situație, se va reține numai
infracțiunea mai gravă comisă, și nu concurs de infracțiuni.

Subiect pasiv: o persoană care se găsește într-un pericol iminent și grav.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă în acțiunea de a împiedica intervenția ajutoarelor (persoane fizice sau autorități

competente / specializate).
Acțiunea făptuitorului trebuie să aibă legătură cu persoana aflată în pericol.
!!! Nu are importanță dacă ajutorul este calificat sau nu (adică dacă este acordat de persoane
fără pregătire în domeniu ori de salvatori profesioniști).

!!! Pentru a se reține această infracțiune, trebuie ca victima să nu fi ajuns în acea stare de
pericol grav și iminent urmare acțiunilor intenționate ale făptuitorului.

!!! Nu are relevanță nici modalitatea prin care se înfăptuiește împiedicarea ajutorului
(anularea posibilităților ca victima să fie salvată).

b) Urmarea imediată: sporirea stării de pericol la adresa victimei.

c) Raportul de cauzalitate: este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între

inacțiunea / omisiunea făptuitorului și urmarea produsă.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenție directă sau indirectă.

FORME
Actele pregătitoare și tentativa, deși posibile, nu sunt incriminate.

3
 LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL (art. 205 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal (alin 1)
Varianta asimilată: se consideră lipsire de libertate și răpirea unei persoane aflate în
imposibilitate de a-și exprima voința ori de a se apăra (alin 2)
Varianta agravată: dacă fapta este săvârșită de
a) o persoană înarmată
b) asupra unui minor
c) punând în pericol viața victimei (alin 3)
Varianta agravată: dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei (alin 4)

Obiect juridic special: relaţiile sociale care ocrotesc libertatea fizică a persoanei, posibilitatea
acesteia de a se mișca, de a circula, de a acționa după voința ei.
Obiect material: Corpul persoanei asupra căreia se exercită fapta privativă de libertate.
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub toate formele: instigare, complicitate și coautorat.
Subiect pasiv: o persoană fizică.
În condițiile alin (3) lit. b), subiectul pasiv este doar un minor.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă în:
ACȚIUNE
 Leagă victima
 Îi administrează victimei o substanță care o paralizează
 Încuie victima într-o incintă
 Internează victima într-un spital contra voinței sale
INACȚIUNE
 Făptuitorul omite să facă ceva în exercitarea atribuțiilor de serviciu (ex. să elibereze
de îndată din arest pe cel căruia i-a expirat ordonanța de reținere)
!!! Legea nu urmărește să sancționeze împiedicarea absolută a mișcării victimei, fiind posibil
ca intracțiunea să existe și numai atunci când este vorba despre o constrângere parțială în
privința libertății de mișcare sau în raport cu o activitate / acțiune determinată.
Exemplu: autorul nu își lasă soția să se ducă la serviciu

!!! Lipsirea de libertate trebuie să aibă un caracter ilegal, adică să nu fie expres sau
implicit admisă de lege.
Exemple de lipsire de libertate în mod legal
 Internarea persoanelor în stații de carantină (împotriva răspândirii bolilor contagioase)

4
  Măsurile de ”consemnare în casă” dispuse de către părinți
 Consemnarea militarilor în garnizoană / unitate
 Reținerea și arestarea preventivă (dispuse în condițiile Cod Proc. Pen.)

!!! Lipsirea de libertate în mod ilegal este susceptibilă a face parte din conținutul constitutiv al
unor infracțiuni mai grave (ex. viol, tâlhărie etc.).
În aceste situații, lipsirea de libertate se absoarbe în conținutul acestor infracțiuni.
Dacă, însă, durata lipsirii de libertate este mai mare decât perioada în care se săvârșește
infracțiunea mai gravă, atunci va exista concurs de infracțiuni.

În condițiile alin (2), lipsirea de libertate dobândește un pericol sporit atunci când fapta este
comisă de o persoană înarmată.
!!! Legea nu cere ca autorul să fi întrebuințat arma pentru a realiza lipsirea de libertate, ci
doar ca acesta să fi fost înarmat în momentul comiterii faptei.
Rațiune: făptuitorul are un plus de încredere și curaj în realizarea infracțiunii.

Art. 179 C.pen – persoană înarmată = persoana care a are asupra sa instrumente, piese sau
dispozitive astfel declarate prin dispozițiile legale, precum și persoana care are asupra sa
orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și pe care le întrebuințează în mod
efectiv pentru atac.
Rezultă două situații:
1. Persoana are o armă propriu-zisă => este suficient ca autorul să o poarte asupra sa !!!
2. Persoana are un alt obiect => este necesar ca autorul să îl folosească !!!

b) Urmarea imediată: victima nu se mai poate manifesta conform propriei voințe.

În varianta agravată, se cere ca, prin acțiunea făptuitorului, victimei să îi fie puse în pericol
sănătatea sau viața.
Este suficient ca această stare de pericol să fi existat și numai un singur moment.
În cea de-a doua variantă agravată (alin 4) – fapta a avut ca urmare moartea victimei.
Exemplu: inculpații au lipsit victima de libertate în mod ilegal și au exercitat asupra ei presiuni
psihice și contrângeri fizice, astfel încât aceasta, la un moment dat, pretextând că merge la
toaletă, a sărit pe fereastră de la etajul 3 și a decedat.
Care este încadrarea juridică? Omor (art. 188 C.pen)
!!! De reținut: dacă lipsirea de libertate este absorbită în mod natural de o altă infracțiune,
pierzându-și, astfel, autonomia, va exista o singură infracțiune, și anume aceea absorbantă.

c) Raportul de cauzalitate: este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între

inacțiunea / omisiunea făptuitorului și urmarea produsă.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenție directă sau indirectă.
Autorul își dă seama de rezultatul faptei sale și urmărește sau numai acceptă producerea lui.

5
De asemenea, în cazul variantei agravate de la alin. (4), infracțiunea se săvârșește cu
praeterintenție.

!!! În situația în care autorul s-a aflat în eroare referitor la aspectul ilegal al privării de
libertate, nu va exista infracțiune, întrucât aceasta este o cauză care înlătură vinovăția.
!!! Nu va exista infracțiunea nici atunci când victima și-a dat consimțământul cu privire la
acțiunile făptuitorului, consimțământ care a fost dat în mod valabil.

!!! Atunci când făptuitorul nu urmărește și nici nu acceptă lipsirea de libertate a victimei, nu
va exista infracțiunea.

FORME
Tentativa este posibilă și se pedepsește.
Lipsirea de libertate în mod ilegal este, de regulă, o infracțiune continuă. Ea se epuizează
abia în momentul în care victima își redobândește libertatea.

6
 AMENINȚAREA (art. 206 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte
păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o
temere.

Obiect juridic special: relaţiile sociale care ocrotesc libertatea psihică a persoanei, în sensul
libertății de a decide singură, de a lua nestingherită hotărâri sau de a-și manifesta voința.
Obiect material: nu are
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub toate formele: instigare, complicitate și coautorat.
!!! Dacă autorul este un funcționar în exercitarea atribuțiilor de serviciu, amenințarea se
absoarbe în materialitatea faptei de purtare abuzivă (art. 296 C.pen).
Subiect pasiv: orice persoană capabilă să își dea seama că asupra ei se exercită o formă de
presiune psihică.
Nu intră în această categorie: nou-născutul, bolnavul în stare de comă, persoana aflată în
stare de beție completă.
Dacă amenințarea se realizează față de mai multe persoane => mai mulți subiecți pasivi și
tot atâtea infracțiuni de amenințare.
!!! Nu există infracțiunea atunci când autorul se adresează unei colectivități sau unor
persoane nedeterminate.

!!! Dacă subiectul pasiv are o anumită calitate (ex. polițist), infracțiunea de amenințare se
absoarbe în conținutul altei infracțiuni mai grave (ex. ultraj – art. 257 C.pen)

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă în acțiunea de amenințare a unei persoane, de insuflare a temerii că va fi supusă

unui pericol ori că o persoană apropiată va suferi un rău.
Legea nu definește amenințarea (ea poate fi privită empiric drept manifestarea intenției de a
face rău unei persoane sau ca o faptă de a inspira o temere unei persoane).

Amenințarea poate fi săvârșită:

 direct – prin cuvinte, gesturi, fapte
 indirect – prin intermediul unei alte persoane

Amenințarea trebuie să aibă ca obiect săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte
păgubitoare, indiferent de gravitate.

7
Infracțiunea ori fapta păgubitoare cu care se amenință poate fi săvărșită și asupra altei
persoane (de regulă un apropiat al victimei – familie, rudă, prieten, o persoană de care îi
pasă victimei / la care aceasta ține sau de care este legată afectiv).

!!! Amenințarea trebuie să fie credibilă și serioasă, susceptibilă de a alarma victima.

Dacă din atitudinea făptuitorului nu rezultă indicii că acesta va trece la materializarea
amenințării sau dacă, în mod obiectiv, amenințarea nu poate fi realizată, fapta nu este de
natură să alarmeze (nu este de natură să producă o temere), deci nu există infracțiunea.

!!! Dacă amenințarea se referă la o infracțiune și infracțiunea respectivă se comite imediat,

atunci fapta de amenințare se absoarbe în acea infracțiune.

!!! Amenințarea se consideră a fi susceptibilă de a da alarma DOAR atunci când este de

natură să inspire o teamă reală și serioasă victimei (că va suferi vătămarea sau prejudiciul cu
care a fost amenințată).

Rezumat condiții pentru existența amenințării:

 să fie aptă de a fi realizată
 să se producă în împrejurări de natură să impresioneze
 să îngrijoreze
 să creeze în conștiința victimei temerea că va suferi răul

b) Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol pentru libertatea psihică a persoanei
amenințate.

c) Raportul de cauzalitate: este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între

acțiunea făptuitorului și urmarea produsă.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenție directă sau indirectă.
Nu are relevanță dacă făptuitorul a luat sau nu hotărârea de a comite acea infracțiune / faptă
păgubitoare, ci este suficient să fi avut reprezentarea că, prin comiterea faptei, va provoca
victimei o stare de neliniște, că o va alarma.

!!! Nu există intenție atunci când amenințarea s-a făcut în glumă ori atunci când făptuitorul s-
a aflat în eroare referitor la aptitudinea faptei sale de a produce victimei o stare de temere.

FORME
Tentativa, deși posibilă, nu se pedepsește.
Infracțiunea se consumă în momentul în care victimei i s-a produs starea de temere.

8
 ȘANTAJUL (art. 207 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în
scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine sau pentru altul (alin 1)
Varianta asimilată: amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare,
compromițătoare pentru persoana amenințată sau pentru un membru al familiei acestuia
(alin. 2)
Varianta agravată: dacă faptele prevăzute la alin (1) și (2) au fost comise în scopul de a
dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul (alin 3)

Obiect juridic special: relaţiile sociale care ocrotesc libertatea psihică a persoanei, în sensul
libertății de a decide singură, de a lua nestingherită hotărâri sau de a-și manifesta voința.
Obiect material: nu are
Dacă, însă, constrângerea se realizează prin violențe fizice, obiect material va fi corpul
persoanei asupra căruia se exercită acele violențe.
!!! Obiectul material al șantajului nu trebuie confundat cu folosul astfel obținut (întrucât
folosul este doar consecința șantajului).
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub toate formele: instigare, complicitate și coautorat.
Subiect pasiv: orice persoană capabilă să își dea seama că asupra ei se exercită o formă de
presiune psihică.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Este reprezentat de acțiunea de a constrânge o persoană să dea, să facă, să nu facă sau

să sufere ceva.
Prin constrângere se includ și actele de violență + amenințarea.
Fapta se poate săvârși prin:
 Acte de violență fizică - lovire, imobilizare, legare
 Amenințare – se inspiră victimei o temere, se induce ideea unui pericol pentru viața,
sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane, astfel încât victima nu se
mai poate opune pretențiilor făptuitorului.

!!! Nu contează dacă, până la urmă, victima a cedat sau nu presiunii (constrângerii)
făptuitorului.
A da ceva = a efectua o autodeposedare, a remite, a preda....un bun, o sumă de bani, un
drept etc.
A face ceva = a acționa într-un anume fel (urmărit de făptuitor)
 a semna un act
 a evacua un imobil

9
  a recunoaște un drept
 a retrage o plângere
 a anula o cununie
 a lua o atitudine
A nu face ceva = a se abține de la a îndeplini o prestație, de a înfăptui o activitate
 a nu face un denunț
 a nu declanșa un proces
 a nu se prezenta la un concurs
 a nu face un act
A suferi ceva = a suporta un prejudiciu (material sau moral)
 a accepta să i se ocupe locuința
 a accepta să i se distrugă un bun
 a accepta să suporte o situație jignitoare

Varianta asimilată: amenințarea cu darea în vileag a unei fapte / situații, reale sau imaginare,
dar compromițătoare (adică de natură să îi afecteze victimei reputația sau imaginea).
!!! Nu este necesar ca victima șantajului să satisfacă pretențiile făptuitorului.

b) Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol pentru libertatea psihică a persoanei
amenințate.

c) Raportul de cauzalitate: este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între

acțiunea făptuitorului și urmarea produsă.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenție directă calificată prin scop.
Acțiunea întreprinsă de făptuitor trebuie să urmărească realizarea unui scop determinat:
obținerea unui folos (patrimonial sau nepatrimonial), pentru sine sau pentru altul.
Exemplu de scop nepatrimonial
 acordarea unui titlu, grad, distincție
 sex
Exemplu de scop patrimonial
 bunuri, comisioane, împrumuturi
 premii, amânarea unor plăți
 folosirea gratuită a unei locuințe etc.

Diferențe între infracțiunile de ȘANTAJ și TÂLHĂRIE

Șantajul este o infracțiune îndreptată împotriva libertății psihice a persoanei.
Tâlhăria este o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului persoanei.
Dacă agresorul pretinde ca victima să îi dea un bun mobil, concomitent cu constrângerea,
atunci se va reține infracțiunea de tâlhărie.
Șantajul presupune, în general, ca rezultatul să apară ulterior, nu concomitent cu
constrângerea !!!
10
FORME
Santajul se consumă în momentul în care s-a produs starea de temere.
Dacă autorul a contrând victima prin acțiuni repetate, va exista o singură infracțiune.
Șantajul absoarbe activitățile de violență fizică în forma lor simplă.

11
 HĂRȚUIREA (art. 208 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: fapta celui care, în mod repetat, urmărește, fără drept sau fără un intres legitim,
o persoană ori îi supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către
aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere (alin 1)
Varianta atenuată: efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de
transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează o temere unei persoane
(alin 2)

Obiect juridic special: relaţiile sociale care ocrotesc libertatea psihică a persoanei.
Obiect material: nu are
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Participaţia este posibilă sub toate formele: instigare, complicitate și coautorat.
Subiect pasiv: persoana urmărită, persoana care primește în mod repetat apeluri telefonice
sau comunicări electronice și care este aptă să sesizeze că asupra ei se exercită o formă de
constrângere / de presiune.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Presupune acte repetate, comise pentru a necăji, tracasa, chinui, cicăli, sâcâi, frământa ori a
neliniști o persoană, de natură să alarmeze, să creeze neplăceri, teamă sau disconfort psihic
victimei.
În varianta simplă, hărțuirea se realizează prin:
 urmărirea victimei – pe jos, cu auto, mijloace de transport în comun
 supravegherea locuinței / locului de muncă / altor locuri frecventate de către victimă

CONDIȚII
1) fapta să se săvârșească în mod repetat – deci să existe cel puțin două acte materiale.
!!! Dacă intervalul de timp între acțiuni este mai mare, se va încerca stabilirea unui anumit
tipar de activitate (ex. zile onomastice, anumite locuri, sărbători etc.)
Condițiile de repetabilitate sunt îndeplinite și atunci când actele de urmărire / supraveghere
sunt realizate de persoane diferite, în înțelegere, dacă se creează victimei o stare de temere.

2) fapta să se săvârșească fără drept sau fără un interes legitim

Există multe activități legitime care pot determina o persoană să se simtă harțuită, dar care
nu sunt și nu ar trebui să fie interzise prin dispoziții penale (ex. lobby, demonstrații etc.)
Există activități de urmărire / supraveghere, din categoria celor realizate de organele judiciare
/ serviciile de informații (filaj, supraveghere tehnică)
Detectivii particulari desfășoară activități de investigații și supraveghere în condițiile legii.

12
În varianta atenuată, hărțuirea presupune efectuarea de apeluri telefonice (telefonie fixă,
mobilă, VoIP) sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță (email, web /
forum, rețele sociale, mesagerie instant / chat etc.).
Infracțiunea există numai atunci când, prin frecvență sau conținut, apelurile sau comunicările
la distanță produc temere.
!!! Practica judiciară a reținut această infracțiune în situația în care, într-un timp relativ scurt,
între făptuitor și victimă au avut loc cel puțin 3 astfel de interacțiuni impersonale.

b) Urmarea imediată: crearea unui climat intimidant, ostil pentru victimă.

c) Raportul de cauzalitate: este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între

acțiunea făptuitorului și urmarea produsă.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenție directă sau indirectă.

FORME
Actele pregătitoare și tentativa nu se pedepsesc.

13