Sunteți pe pagina 1din 9

LĂUZIA FIZIOLOGICĂ

1. Definiţie
Lăuzia reprezintă perioada de timp în care se produce retrocedarea modificărilor generale şi
locale induse de starea de gestaţie în organismul femeii, cu revenirea la starea
morfofiziologică premergătoare sarcinii.
Lăuzia începe imediat după terminarea perioadei a treia a naşterii şi durează până la 6-8
săptămâni postpartum. Lăuzia poate fi considerată ca terminată în momentul în care aparatul
genital redevine apt pentru reluarea unui nou ciclu gestaţional, ceea ce presupune
retrocedarea tuturor modificărilor induse de sarcină şi reintegrarea armonioasă a
componentelor generale şi locale care contribuie la realizarea reproducerii.
În lăuzie se produc o serie de fenomene regresive în toate sectoarele organismului, având
totodată loc şi importante modificări ale glandelor mamare, necesare apariţiei fenomenului de
lactaţie şi alăptare.
Retrocedarea modificărilor morfofiziologice din timpul sarcinii se face prin ştergerea treptată
a modificărilor din timpul gestaţiei şi travaliului.
Aceste modificări se realizează pe mai multe planuri: modificări generale şi sistemice;
modificări endocrine; modificări biochimice; modificări metabolice.
Lăuzia poate fi împărţită în mai multe etape şi anume:
Lăuzia imediată, reprezintă o primă fază de modificări rapide, evidente, care se desfăşoară în
primele 10-12 zile după naştere. Această etapă se subîmparte la rândul ei în două:
postpartumul imediat, cuprinde primele 24 de ore care urmează delivrenţei; lăuzia imediată
propriu-zisă, care durează din ziua a doua după naştere până în ziua 10-12 postpartum.
Lăuzia tardivă durează până la 6-8 săptămâni după naştere. Se caracterizează prin modificări
lente progresive, şi revenirea treptată la parametrii preexistenţi sarcinii.

1
2. Modificările sistemice în lăuzie

Totalitatea aparatelor şi sistemelor suferă în timpul lăuziei modificări de revenire la starea


anterioară gestaţiei. Toate modificările sistemice generale apărute ca o adaptare la
suprasolicitarea reprezentată de sarcină retrocedează în această perioadă.
Modificările aparatului cardiovascular constau în revenirea la normal a principalilor
parametri hemodinamici: debit cardiac, frecvenţa cardiacă, tensiune arterială, presiune
venoasă centrală.
Revenirea la valori normale a acestor parametri se realizează în cursul primei săptămâni de
lăuzie.
Volumul sangvin se reduce ca urmare a pierderilor sanghine specifice delivrenţei şi periodului
IV, prin transpiraţie mai abundentă şi prin creşterea diurezei.
Debitul cardiac creşte în primele ore din postpartum, datorită redistribuirii sanghine ca
urmare a suprimării compresiunii pe vena cavă exercitată de uterul gravid şi prin suprimarea
circulaţiei utero-placentare. Debitul cardiac revine apoi la normal în 1-2 săptămâni.
Pulsul este bradicardic în primele două zile ale lăuziei, apoi revine la normal, iar tensiunea
arterială revine la normal după ce a fost crescută în travaliu.
Modificările aparatului respirator retrocedează în cursul primelor 2 zile ale lăuziei, revenind
la normal. Respiraţia din costală superioară în sarcină revine la respiraţie costoabdominală în
lăuzie. Se produce creşterea excursiilor diaframatice, parametrii respiraţiei revenind la
nivelurile anterioare sarcinii.
Modificările aparatului urinar. Dilataţia bazinetului, calicelor şi ureterelor retrocedează în
primele 2-3 săptămâni de lăuzie, la fel şi modificările funcţionale. Poliuria din primele zile
ale lăuziei este explicată prin creşterea filtrării glomerulare şi dispariţia factorilor de retenţie
hidrosalină. Se elimină astfel apa şi sărurile minerale din compartimentul extracelular. Urina
femeilor care alăptează conţine lactoză şi peptone.
Vezica urinară în primele zile ale lăuziei este atonă, insensibilă la distensie din cauza
2
traumatismului joncţiunii uretrovezicale, putând apărea frecvent retenţia urinară.
Modificările hematologice şi fluido-coagulante. În primele ore ale lăuziei se constată o
scădere a hemoglobinei şi hematocritului, la valori mai mici decât cele dinaintea sarcinii.
Leucocitoza poate atinge valori foarte mari, iar formula leucocitară se caracterizează prin
granulocitoză cu limfopenie şi eoziopenie. La sfârşitul primei săptămâni de lăuzie aceste
valori revin la normal.
Echlibrul fluido-coagulant este modificat în postpartumul imediat prin creşterea
coagulabilităţii sanghine pentru a face faţă nevoilor de hemostază din această perioadă.
Fibrinogenul şi trombocitele se menţin crescute 10-12 zile în lăuzie, ceea ce face din această
perioadă una în care riscul tromboembolic este crescut.
Aparatul digestiv. În lăuzie se constată o scădere a secreţiei gastrice. Constipaţia prin atonie
existentă în sarcină se poate menţine şi în lăuzie. Hemoroizii apăruţi în sarcină retrocedează.
Sistemul nervos. În lăuzie există o labilitate neuropsihică crescută, cu tendinţă la stări
depresive. Apare instinctul matern, care domină comportamentul lăuzei.
Modificările metabolice. În lăuzie se produce diminuarea treptată a anabolismului, şi
creşterea catabolismului.
Aceste modificări se reflectă prin: negativarea bilanţului azotat, scăderea depozitelor lipidice
şi proteice, eliminări de apă şi electroliţi prin transpiraţie şi diureză crescută.
Modificările calitative şi cantitative ale proteinelor serice revin la normal în 2-3 luni.
Depozitele lipidice (3-5 kg) se consumă în 3-5 luni.

.3. Modificările aparatului genital în lăuzie

Involuţia uterină se produce atât pe plan macroscopic, cât şi la nivel histologic, interesând în
aceeaşi măsură endometrul şi miometrul.
Involuţia miometrului. Imediat după delivrenţă, uterul este bine contractat având fundul la
nivelul ombilicului, iar pereţii uterini au o grosime de 4-5 cm.
3
În următoarele 2 zile uterul îşi păstrează aproximativ aceeaşi formă şi dimesiuni, după care
involuează rapid, la 10 zile după naştere redevenind organ pelvian, iar la 5-6 săptămâni
revine la forma şi dimensiunile anterioare sarcinii. Rapiditatea involuţiei uterine este marcată
şi prin reducerea rapidă a greutăţii uterului, de la 1000 g în postpartumul imediat la 500 g la 7
zile, 300 g la 14 zile, 100 g la 6 săptămâni de la naştere. Fundul uterului scade cu aproximativ
1,5 cm pe zi.
Evoluţia endometrului. Decolarea membranelor se face la nivelul stratului compact al
deciduei, eliminându-se odată cu membranele şi stratul superficial decidual. În uter pot
rămâne porţiuni ale acestuia care suferă rapid un proces de necroză. Stratul profund
endometrial nu ia parte la procesele involutive de după naştere.
Zona deciduală superficială necrozată se elimină, făcând parte din conţinutul lohiilor.
Refacerea endometrului se produce în mai multe faze: faza de regresie (primele 4-5 zile)
constă în necroza şi involuţia endometrului şi eliminarea deciduei superficiale. Rămâne un
strat bazal în care sunt prezente funduri de sac glandulare, din care se produce regenerarea
endometrului; faza de regenerare cicatricială durează următoarele 15-25 zile şi constă în
acoperirea suprafeţei denudate cu elemente celulare derivate din glande, procesul nefiind
influenţat hormonal; faza de proliferare hormonală durează până la 45 de zile postpartum şi
este indusă hormonal. Endometrul care acoperă suprafaţa uterului suferă acţiunea
estrogenilor, rezultând un endometru cu aspect de fază proliferativă estrogenică.
Reluarea ciclului menstrual se face după aproximativ 45 zile de la naştere la femeile care nu
alăptează. La femeile care alăptează menstruaţia se reia după încetarea alăptării, alteori după
3-5 luni, chiar dacă alăptarea continuă. De obicei în perioada lactaţiei ciclurile menstruale
sunt anovulatorii.
Involuţia zonei de inserţie placentară. La nivelul zonei de inserţie placentară, care se reduce
mult în suprafaţă (3-4 cm2) odată cu retracţia şi involuţia uterului, apar o serie de modificări.
Vasele mari foste utero-placentare sunt colabate prin forcipresură în stratul plexiform
miometrial, apoi se trombozează. Între aceste vase se găsesc zone de caducă. Aspectul
4
general al zonei este neregulat, anfractuos. Teoriile mai vechi susţineau evoluţia spre
„vindecareĂ a acestor zone printr-un proces cicatricial, ceea ce ar presupune o reducere a
suprafeţei endometriale funcţionale după fiecare sarcină, ceea ce nu este real.
Modificările vascularizaţiei uterine. Involuţia uterină se produce pe fondul reducerii
vascularizaţiei. Are loc o reducere a calibrului vaselor uterine. Ramurile arterei uterine se
reduc şi ele în dimesiuni, iar arterele spiralate foste utero-placentare se obliterează prin
modificări hialine. În locul acestor vase se pare că proliferează altele cu dimensiuni
corespunzătoare.
Modificările colului, vaginului, vulvei şi perineului.
Colul uterin involuează lent, el se reface după 24 ore, dar rămâne permeabil pentru index
aproximativ 7-10 zile, pentru ca la 15 zile după naştere să fie închis. Îşi micşorează volumul
prin dispariţia edemului şi reducerea vascularizaţiei.
Vaginul şi vulva revin treptat la dimensiuni apropiate de cele avute înaintea sarcinii, dar
niciodată la cele dinaintea sarcinii. Epiteliul vaginal devine mai neted, iar columnele vaginale
sunt mai şterse. La nivelul vulvei rupturile himenale cicatrizate vor da naştere la carunculii
miltiformi.
Planşeul pelviperineal şi parametrele. Se observă o mobilitate exagerată a uterului
postpartum, determinată de o involuţie lentă a parametrelor şi a ligamentelor uterine. Se poate
instala retroversia uterină. Hiatusul urogenital rămâne mai deschis, prin relaxarea sau ruperea
mijloacelor de susţinere şi suspensie.
Elementele clinice care trebuie urmărite cu deosebită atenţie în lăuzie sunt: cantitatea de
sânge pierdut (în primele 24 ore), involuţia uterină, cicatrizarea colului uterin şi a diferitelor
suturi, cantitatea şi aspectul lohiilor, temperatura, diureza, scăderea ponderală, starea generală
a lăuzei (eventual afecţiunile preexistente sarcinii.
Un aspect deosebit de important este mobilizarea lăuzei care trebuie făcută cât mai precoce,
în primele 24 de ore. Acest lucru prezintă o serie de avantaje, lăuza resimţind ameliorarea
stării generale, complicaţiile urinare, constipaţia şi boala tromboembolică diminuând ca
5
incidenţă. Toţi autorii recomandă mobilizarea precoce a lăuzei dacă travaliul a decurs fără
complicaţii majore.
Involuţia uterină va fi supravegheată zilnic. În fiecare zi înălţimea fundului uterin va trebui să
scadă cu 1-1,5 cm. După expulzie fundul uterului se află la nivelul ombilicului. În ziua a VI-a
după naştere se află la jumătatea distanţei dintre ombilic şi simfiza pubiană, la 10-12 zile
devine organ pelvian.
Lipsa involuţiei uterine normale poate arăta o retenţie de lohii, fie o infecţie puerperală.
Multiparele pot uneori prezenta o subinvoluţie uterină („uter obosit cu musculatură
deficitară).
Uneori vezica urinară plină ascensionează uterul, dând o falsă impresie de subinvoluţie.
Aspectul şi cantitatea lohiilor. Lohiile reprezintă secreţiile organelor genitale care apar după
naştere, fiind caracteristice acestei perioade. Ele sunt formate din resturi de deciduă, apă,
hematii, albumine, grăsimi, clorură de sodiu, produse de secreţie şi descuamare din canalul
cervical şi vagin, ser, vernix cazeosa, lichid amniotc, germeni saprofiţi şi patogeni.
Aspectul şi cantitatea lohiilor se schimbă în timp. Cantitativ în primele zile (3-4 zile) se
elimină aproximativ 50-75 g/zi, pentru ca în zilele următoare să se reducă la 10-20 g/zi.
Aspectul lohiilor se schimbă de asemenea: în primele 3-4 zile ele sunt sanghinolente (lohia
rubra), apoi în următoarele zile ele devin serosanghinolente (lohia serosa), pentru ca după
ziua a 10-a să devină seroase (lohia alba).
Schimbarea aspectului lohiilor se datorează modificării compoziţiei lor. La început ele conţin
mai multe detritusuri celulare deciduale şi sânge (lohia rubra), apoi din ce în ce mai puţin
sânge şi mai mult un extravazat plasmatic, mucus cervical, leucocite etc.
Lohiile se reduc cantitativ foarte mult după aproximativ 2-3 săptămâni, şi se păstrează reduse
până la 6 săptămâni.
Mirosul lohiilor este fad. Orice schimbare a mirosului şi aspectului lohiilor în sensul că ele
devin cremoase sau purulente poate semnifica prezenţa unei infecţii puerperale, împreună cu
subinvoluţia uterină pot avea semnificaţia unor resturi placentare în cavitatea uterină.
6
Urmărirea lohiilor se va face zilnic, apreciindu-se cantitatea, aspectul şi mirosul lor.
Emonctoriile. În lăuzie apare în primele zile poliuria, dar uneori şi retenţia urinară prin
traumatizarea vezicii în timpul naşterii. Micţiunile vor trebui să se reia spontan la câteva ore
după naştere. În caz de retenţie urinară se sondează vezica pentru câteva zile (se pune în
repaus), se administrează dezinfectante urinare pentru evitarea infecţiei şi miostimulante
(Miostin) pentru combaterea parezei vezicale.
Primul scaun apare de obicei în primele 24-36 ore. Dacă după 48 ore lăuza nu a avut scaun se
recomandă administrarea unui laxativ uşor, la fel ca şi la lăuzele cu epiziotomie (pentru a
proteja sutura).
Supravegherea pulsului. În lăuzie este un puls bine bătut, în primele zile dar bradicardic, ca
urmare a vagotoniei din sarcină care se menţine şi în primele zile ale lăuziei.
O accelerare temporară a pulsului nu are semnificaţie patologică în primele zile după naştere
(labilitate vasomotorie). În schimb o accelerare persistentă poate indica fie o anemie, fie o
stare septică dacă se asociază cu creşteri ale temperaturii.
Temperatura. Senzaţia de frig şi „frisonul fiziologicĂ apărute imediat după naştere nu au
semnificaţie patologică, dacă nu sunt însoţite de febră şi stare generală alterată (stare septică).
Se datorează oboselii în urma travaliului, pierderii de căldură, hemoragiei şi activităţii
musculare intense din timpul naşterii.
În primele zile după naştere pot apărea ascensiuni febrile care se datorează fie substanţelor
catabolice produse prin procesul distructiv tisular (masiv în primele zile ale lăuziei), fie
instalării lactaţiei („furia lapteluiĂ). Nu au semnificaţie patologică dacă nu sunt însoţite şi de
alte elemente ale unei stări septice.
Îngrijirile vulvei şi perineului. în timpul expulziei pot apărea leziuni (rupturi) ale vulvei,
perineului sau vaginului, fie se execută epiziotomia. Aceste rupturi sau incizii trebuie
suturate. În primele zile se va urmări cicatrizarea acestora. Se va face toaleta antiseptică a
acestora de două ori pe zi şi se va aplica un tampon steril. Torşonul trebuie să fie păstrat cât
mai uscat, de aceea trebuie schimbat de 3-4 ori pe zi. Firele tegumentare se vor scoate în
7
general în ziua 4-5 dacă procesul de cicatrizare decurge normal (nu apar suprainfecţii,
dehiscenţe, etc.).
Lactaţia şi îngrijirea sânilor. Sânii trebuie examinaţi zilnic şi îngrijiţi cu atenţie, deoarece pot
constitui poarta de intrare a unor germeni care pot determina complicaţii septice la acest
nivel.
Laptele uscat are un efect eroziv, determinând ragade şi fisuri. Este indicată spălarea sânului
atât înainte, cât si după alăptare. Spălarea se face cu apă caldă şi cu săpun, urmată de uscare
prin tamponare. Nu trebuie lăsat copilul la sân mai mult decât este necesar, suptul putând
duce la apariţia fisurilor şi ragadelor mamelonare. Ele vor fi tratate prompt, cu unguente cu
antibiotice, balsam de Peru, întreruperea alăptării pentru câteva zile la sânul respectiv.
Evacuarea periodică a sânului prin supt reprezintă un stiml fiziologic pentru întreţinerea
lactaţiei.
Furia laptelui poate apare odată cu instalarea lactaţiei. Sânii sunt turgescenţi, foarte dureroşi,
existând şi o ascensiune termică (37,5-38°C), uneori asociate cu frisoane. Se tratează prin
administrare de diuretice, analgetice, antipiretice, sedative şi evacuarea sânului.
Colicile uterine sunt dureri apărute în primele zile după naştere în etajul abdominal inferior.
Se datoresc contractilităţii uterine crescute pentru eliminarea cheagurilor de sânge sau a
lohiilor, uneori a unor resturi placentare. Apar mai frecvent la multipare şi sunt mai
accentuate în timpul suptului (secreţia de ocitocină accentuează contractilitatea uterină). Se
combat prin antialgice şi sedative. Nu au semnificaţie patologică.
Alimentarea lăuzei. Alimentarea lăuzei poate fi reluată la câteva ore după naştere pe căi
naturale. Suplimentarea cantitativă (700-800 calorii pe zi) şi calitativă, în special proteică şi
vitaminică este necesară. Se interzice consumarea unor alimente care schimbă gustul laptelui,
sau al unor medicamente care trec în lapte.
Imunizarea. Lăuzele cu Rh negativ, după prima naştere dacă nu au prezentat izoimunizare în
timpul sarcinii şi dacă au un făt Rh pozitiv vor trebui să fie imunizate prin administrare de
imunoglobină anti-D în primele 72 ore după naştere.
8
Contracepţia. Lăuzia este o perioadă favorabilă pentru educaţie sanitară, inclusiv
contraceptivă. În general contracepţia hormonală sau cu sterilet nu este indicată în perioada
lăuziei şi în primele 3-5 luni după naştere dacă femeia alăptează.
Reluarea activităţii sexuale. În mod clasic se admitea după 6 săptămâni de la naştere, dar de
multe ori acest lucru se produce după 3-4 săptămâni.
Externarea lăuzei. Se face de obicei în condiţiile ţării noastre la 4-5 zile după naştere, dacă
evouţia este fiziologică, dupa naşterea pe căi naturale. Condiţiile de externare sunt: involuţia
uterină şi aspectul lohiilor normale, lactaţie prezentă, cicatrizarea soluţiilor de continuitate
sau a suturilor perineale.