TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

CURSUL nr. 5
Structura cursului (tematicile)

Noţiunea şi trăsăturile Structura normei

normei juridice juridice
 Norma juridică
NOŢIUNE

 norma juridică este elementul de baza al dreptului,

sistemul juridic elementar
 în general, cuvântul „normă” este echivalent cu cel
de „regulă” (adică „regulă de conduită”)
 norma conţine una dintre următoarele dispoziţii:
– ceea ce trebuie să îndeplinească ori să nu îndeplinească
un subiect
– ceea ce este îndreptăţit să facă un subiect
– ceea ce i se recomandă (este stimulat) să îndeplinească
 Norma juridică
DEFINIRE

 norma juridică este:

– o regulă de conduită socială, generală şi
obligatorie
– edictată ori sancţionată (însuşită) de stat
– al cărei scop este de a asigura ordinea socială
– a cărei respectare este impusă, în ultimă
instanţă, prin forţa de constrângere a statului
Norma juridică
TRĂSĂTURI

1. caracter general şi impersonal

2. caracter tipic
3. implică un raport intersubiectiv
4. este obligatorie
Caracter general şi impersonal
T R Ă S Ă T U R A nr.1
 norma juridică trebuie să fie etalon de
conduită
 trebuie să fie opozabilă în mod egal şi
continuu fiecărui individ
 pentru aceste scopuri, norma juridică se va
adresa difuz şi impersonal destinatarilor săi
[exemple: art.1270 alin.(1) C.civ.; art. 124
alin. (3) din Constituţie]
Caracter general şi impersonal
T R Ă S Ă T U R A nr.1
 aplicabilitate asupra întregului teritoriu şi a
întregii populaţii a statului
 cuprinde situaţiile obişnuite
 este un model abstract de comportament,
impus în condiţiile existenţei mai multor
variante posibile
 caracteristica există chiar şi la reglementarea
autorităţilor unipersonale (ex. Preşedintele
României – art. 85 din Constituţie)
Caracter tipic
T R Ă S Ă T U R A nr.2
 norma de drept este un model de conduită
 ea urmăreşte reducerea şi egalizarea
însuşirilor semnificative ale relaţiilor sociale
reglementate, sens în care izolează
diferenţele individuale nesemnificative
 scopul codificării acţiunii este uniformizarea
sa, modelarea ei în raport cu un interes
social legalmente protejat
Implică un raport intersubiectiv
T R Ă S Ă T U R A nr.3

 norma juridică nu este doar o prescripţie

general-abstractă şi tipică, ci ea imaginează
omul în raport cu semenii săi
 caracterul bilateral al normei de drept, care
este legat de ideea de reciprocitate, se
întâlneşte chiar şi la actele juridice
unilaterale (ex. testament) întrucât şi în acest
caz sunt avute în vedere relaţii (legături)
Norma juridică este obligatorie
T R Ă S Ă T U R A nr.4
 prevederile normei juridice nu sunt lăsate la
liberul arbitru al subiectului, ci sunt impuse
acestuia
 obligativitatea normei juridice este dictată de
scopul acesteia (necesitatea asigurării ordinii
sociale)
 condiţii:
– să corespundă structurii şi necesităţilor societăţii
– să fie recunoscută ca obiectiv obligatoriu de către
majoritatea destinatarilor ei
Norma juridică este obligatorie
T R Ă S Ă T U R A nr.4
 pentru a deveni obligatorie norma juridică se
bucură de asigurarea traducerii în viaţă,
eventual prin constrângere
 este o trăsătură intrinsecă a tuturor normelor,
indiferent de:
– domeniul în care acţionează
– forţa juridică a actului normativ
– gravitatea sancţiunii aplicabile
– frecvenţa aplicării
Structura normei juridice
ELEMENTE

1. ipoteza
2. dispoziţia
3. sancţiunea
Ipoteza
NOŢIUNE
 parte a normei juridice care descrie
împrejurările în care intră în acţiune
dispoziţia sau sancţiunea normei
 „cei 5 W”
 aici poate fi definită calitatea subiectului
(cetăţean, părinte, copil, soţ, etc.) sau poate
fi caracterizat subiectul în mod generic
(persoană fizică, persoană juridică, acela
care…)
Ipoteza
CLASIFICARE
 ipoteza strict determinată stabileşte exact
condiţiile în care se aplică dispoziţia
(ex. „Funcţionarii publici au obligaţia ca, în
exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină
de la exprimarea sau manifestarea publică a
convingerilor şi preferinţelor lor politice”)
 ipoteza este relativ determinată atunci când
împrejurările de aplicare a dispoziţiei nu sunt
detaliat formulate
(ex. „Se poate organiza şi desfăşura şi
referendum local asupra unor probleme de
interes deosebit pentru unităţile administrativ-
teritoriale”)
Dispoziţia
NOŢIUNE

 este însăşi prescripţia de conduită, astfel că

alcătuieşte miezul normei juridice
 aici sunt cuprinse drepturile şi obligaţiile
subiectelor participante la raporturile sociale
(conduita posibilă sau impusă acestora)
 dispoziţia normei de drept formează
conţinutul acesteia
Dispoziţia
CLASIFICARE
 în funcţie de caracterul conduitei prescrise:
 imperativă (subiectelor li se impune o anumită
conduită de la care acestea nu se pot abate) care
poate fi
– onerativă [când impune subiectului să realizeze o anumită
acţiune – art.1 alin. (5) C.civ.] şi
– prohibitivă [când prevede obligaţia subiectului de a se
abţine de la săvârşirea unei fapte – art. 1653 C.civ.]
 dispozitivă (subiectul are posibilitatea de a opta
pentru o anumită conduită) care poate fi
– permisivă [subiectul poate avea o anumită conduită – art.42
alin. (1) C.civ.] şi
– supletivă [suplineşte lipsa de manifestare a subiectului
printr-o conduită obligatorie – art. 406 alin. (4) C.pr.civ.]
Dispoziţia
CLASIFICARE
În funcţie de gradul de determinare (detaliere):
 dispoziţia este strict determinată atunci când
stabileşte categoric, fără nici o posibilitate de
abatere, drepturile şi obligaţiile subiectelor vizate
(ex. „La intrarea în corpul funcţionarilor publici,
funcţionarul public depune jurământul de
credinţă”)
 dispoziţia este relativ determinată atunci când
prevede variante sau limite ale conduitei
subiectelor (ex. „Procesul civil poate fi pornit la
cererea celui interesat”)
Sancţiunea
NOŢIUNE
 exprimă urmările care sunt prescrise subiectului de drept
în condiţiile nerespectării dispoziţiei
 este, de regulă, un complex de urmări nefavorabile
(obligarea la dezdăunare, lipsirea unor acte de efectele
urmărite, confiscarea unor bunuri, amenzi, lipsirea de
libertate)
 urmările sunt expresia autoapărării sociale faţă de
comportamentul deviant al membrilor săi
 are rolul de a crea o stare de frică în conştiinţa agenţilor
sociali dispuşi să nesocotească comandamentul normei
 fixarea sancţiunilor în chiar conţinutul normei juridice are
rolul de a asigura legalitatea tragerii la răspundere
Sancţiunea
CLASIFICARE
După ramura de drept în care intervin:
 civile
 administrative
 financiar-fiscale
 penale etc.
După aspectul realităţii care este afectat, sancţiunea priveşte:
 patrimoniul (bani – amenda, majorările de întârziere; bunuri -
confiscare)
 drepturile nepatrimoniale (decăderea din drepturile părinteşti,
interzicerea drepturilor politice)
 actele persoanei
 libertatea persoanei (închisoarea, arestul la domiciliu)
Sancţiunea
CLASIFICARE
După gradul de determinare:
 sancţiuni absolut determinate (când sancţiunea e precis
stabilită şi nu poate fi modificată de organul de aplicare)
 sancţiuni relativ determinate (sancţiunea concretă se stabileşte
dintr-un cadru mai larg, în limitele unui minim şi unui maxim)
După cum sunt prevăzute una sau mai multe urmări nefavorabile:
 sancţiunile unice prevăd o singură consecinţă nefavorabilă
 sancţiunile multiple conţin două sau mai multe urmări
nefavorabile şi se împart în
– alternative (când organul de aplicare poate să aleagă între
două sau mai multe sancţiuni)
– cumulative (când se aplică concomitent două sau mai multe
sancţiuni)