Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional

1. Preliminarii. Schimburile de mărfuri și de bunuri imateriale, deplasările de capitaluri, transnaționalizarea

întreprinderilor și a serviciilor, investițiile internaționale și internaționalizarea producției au devenit imaginile de
fond ale informației noastre cotidiene. D com Int se aplică schimburilor econ internaționale. Fenomenul de
mondializare a schimburilor se sprijină pe un corp de principii, reguli și instituții specifice și, sub aspect normativ,
invită la înțelegerea

distincției necesare între dreptul internațional economic și dreptul comerțului internațional

• dreptul economic internațional este o ramură a DIPb care reglementează diverse forme de organizare instituite de
state pentru dezvoltarea schimburilor între economiile lor naț.
(exemplificativ, Organizația Mondială a Comerțului, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional,
Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare)
→ un „drept de organizare“
• dreptul comerțului internațional furnizează regulile aplicabile operațiunilor economice care implică mișcări de
mărfuri/servicii desfășurate de profesioniști în comerțul internațional

«Dreptul economic internațional nu este strict vorbind făcut pentru comerțul internațional: elaborat de și pentru
state el atinge indirect comunitatea comercianților. Dreptul comerțului internațional are ca obiect instituirea de reguli
aplicabile relațiilor de afaceri care se leagă și tranzacțiilor internaționale care implică schimburi de mărfuri/prestări servicii.
Ar fi eronat de a pretinde să ignorăm punctele de contact între dreptul internațional economic și dreptul
comerțului internațional. Totuși, finalitățile și contextul lor sunt foarte diferite: unul are esențialmente ca finalitate de a da
o formă juridică direcțiilor de natură economică în materie de organizare mondială a schimburilor; celălalt are, în principal,
ca finalitate de a furniza regulile și principiile juridice apte să favorizeze securitatea, loialitatea și echitatea în
relațiile internaționale cu caracter privat». (

(1) J.M. Jacquet, Ph. Delebecque, S. Corneloup, Droit du commerce international,

Dalloz, Paris, 2007, n°4.
 Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional

Tendințe actuale în dreptul comerțului internațional

ca răspuns al normelor și instituțiilor sale la realitățile economice din ultimele decenii:

- aspecte particularizate/modificări ale contractelor clasice

- apariţia unor noi tipuri de contracte:
• exemplificativ, în domeniul - transferului internaţional de tehnologie
- finanţării comerţului internaţional);
- diversificarea contractelor de cooperare economică internaţionale sub aspectul obiectului, operaţiunilor juridice
şi mecanismelor de funcţionare
• cooperarea econ internaţ se poate realiza
în varii domenii - în industrie, energie, transporturi și telecomunicații, construcţii, servicii, finanţe-bănci,
şi
forme concretizate în acordurile bilaterale la care România este parte precum şi
în contractele de cooperare econ internaţ.
Cu titlu ilustrativ – v. realizarea în comun de obiective industriale la cheie, producţia în lohn, livrările pe
credit rambursabil în produse.

• sub aspect jur, operaţ. de cooperare econ pot lua 2 forme:

- fie o formă pur contractuală, fără naşterea unei noi pers jur, exteriorizată prin
contr. de coop. econ internaț
care pp existența prealabilă a unui contract-cadru în temeiul căruia se încheie
unul-mm contracte de nat jur diferită (v-c, execut lucrări, prestări servicii, etc)
aflate în strânsă legătură prin obiectivul lor comun;
- fie forma constituirii de societăți și implicit apariția unor noi subiecte de d com Int
 Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional

Practica ultimelor decenii reflectă tendința împrumutării din dreptul anglo-saxon au unor
forme specifice de coop. econ internaț -

- v. joint ventures - non-equity joint ventures (unincorporated joint ventures) și

- equity ventures (corporate ventures),
contractele de consorţiu – în domeniul pieţei de dezvoltare imob, serviciilor – v. „pool“–urile bancare
prin care se realizează grupuri ad-hoc de întreprinderi economice

- diversificarea tehnicilor de contractare - pe bază de

condiţii generale – contracte-tip – uzanţe unificate şi standardizate

- simplificarea metodelor de încheiere a convenţiilor

- prin schimb de mesaje transmise pe cale electronică

- apariţia şi dezvoltarea conținutului unor clauze contractuale asigurătorii destinate să contracareze

riscurile valutare şi nevalutare specifice comerțului internațional;

- creşterea sferei de acţiune a societăţilor cu participare străină ca subiecte de dr. com. int.

- recunoaşterea arbitrajului comercial internaţional ca modalitate specifică de soluţionare a litigiilor de d com int
(2) A se vedea D-A Sitaru, Dreptul comerțului internațional. Tratat. Partea generală,
Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 100-101, respectiv 109-111).
 Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional

2. Definiţia dreptului comerțului internațional

- dpdv terminologic – dreptul comerțului internațional/drept comercial internațional/drept internațional privat comercial
drept internațional al afacerilor/dreptul activităților economice internaționale/drept internațional comercial

= ansamblul normelor jur care guvernează raporturile patrimoniale

cu caracter de internaţionalitate,
circumscrise domeniului comerţului internaţional şi cooperării economice internaţionale,
raporturi încheiate între persoane fizice şi/sau juridice române şi străine profesionişti-comercianţi, respectiv
între aceste persoane şi stat -sub condiţia ca acesta din urmă să participe la raporturile jur
de iure gestionis.

!!! NB Pentru dezvoltări privind trăsăturile specifice d com Int extrase din definiţia de mai sus, şi anume ref. la

i) felul normelor juridice care alcătuiesc conţinutul d com Int,

ii) natura subiectelor
iii) poziţia de egalitate juridică a părților
iv) obiectul de reglementare propriu d com Int
v. și Seminar

i) Categorii de norme jur integrate d com Int prin obiectul comun de reglementare

- norme materiale eterogene, cu excluderea normelor conflictuale (v. opinia divergentă în doctrină)
- norme de drept substanţial şi norme de procedură
- alte norme jur relevante în materia comerţului internaţional
(aparținând altor ramuri de drept – constituțional, administrativ, financiar și valutar, DIPb, d propr.int.
aplicabile raporturilor jur d com Int)
 Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional

ii) Subiectele d com Int

- persoane fiz. şi/sau jur care deţin calitatea de comercianţi, profesionişti ai comerţului internaţional

= pers. fiz. şi/sau jur care desfăşoară în mod organizat, permanent şi sistematic ca
întreprindere privind circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii
în comerţul internaţional

Sunt fie pers jur române participante la rap com Int +

fie pers jur. străine care participă la raporturile internaţionale potrivit
legii străine care guvernează statutul lor organic;

- statul – dubla calitate în care poate participă statul la raporturile juridice –

ca subiect de drept privat (de iure gestionis)
ca subiect de drept public, în calitate de titular de suveranitate (de iure imperii)
(3) Pentru detalii a se vedea M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerțului internațional, Partea generală,
Ed. Lumina Lex, București, 1997, p. 52-54.

iii) Poziţia
de egalitate juridică a părţilor
- metodă de reglementare (și) în d com Int

iv) Obiectuld com int

- raporturi patrimoniale încheiate în domeniul comerțului internațional și/sau cooperării econ. internaț.
caracterizate de elementul de internaționalitate
 Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional
3. Obiectul dreptului comerţului internaţional
- raporturile jur patrimoniale care se nasc, se modifică sau se sting
în domeniul comerţului internaţional şi/sau cooperare economică internaţională şi
care prezintă caracter de internaţionalitate.

Criterii de internaţionalitate

- prevăzute de convenţiile internaţionale/în lipsă, de legislaţia naţ

- la nivel doctrinar, sunt vehiculate două abordări în materie de internaționalitate
- abordarea (def) jur – se sprijină pe existența elementului de extraneitate în rap. jur. d. com. int.:
domiciliul/sediul/reședința obișnuită a părților –
locul încheierii aj/executării obligațiilor
locul situării bunului – locul faptului prejudiciabil
- abordarea (def) econ – se sprijină pe existența intereselor de comerț internațional,
mai exact pe caracterul transfrontalier al operațiunii econ
(pp circulația dincolo de o frontieră de bunuri, persoane, servicii/capitaluri)
(4) A se vedea C.T. Ungureanu, Dreptul comerțului internațional,
Ed. Hamangiu, București, 2018, p. 3 și ref. bibliografice indicate.

- corelația element de extraneitate – element de internaționalitate

- în dreptul român sunt reglementate 2 criterii de determinare a atributului de internaţionalitate:

un crit. subiectiv – părțile au domiciliul/sediul/reşedinţa obişnuită în state diferite
un crit. obiectiv – dimensiunea transfrontalieră a operaţiunii –
marfa/lucrarea/serviciul reprez. obiectul rap. jur să se afle în circuit (tranzit) internaţional.
În alţi termeni, în executarea raportului jur, bunul să treacă cel puțin o frontieră →
elementul de extraneitate = locul executării contractului/locul situării bunului
 Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional
Cu titlu exemplificativ,
- crit. subiectiv al internaționalității este consacrat de
• regulile de drept uniform pv de conv internaț
Conv. eur de arbitraj comercial internaț, Geneva 1961
Conv. Națiunilor Unite asupra contract. vânz. int. mărfuri – Viena, 1980
• dreptul UE, cum ar fi instrumente de drept internațional privat european
Regulamentul Roma I
• dreptul român - v. OUG nr. 92/1997 atc definește investitorul străin
- art. 1111 alin.(1) C. proc. civ.- „un litigiu arbitral care se desfășoară în România este
internațional dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate“

- crit. obiectiv de internaționalitate este prevăzut, de reg, de convențiile internaț în materia transp. internaț.
CMR Geneva 1956, RU-CIM Berrna 1980, Conv. Varșovia/Montreal, Reg. Hamburg 1978

!!! Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaționale

redactate de Institutul Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat –
organizație interguvernamentală independentă cu sediul la Roma)
nu consacră niciun criteriu de determinare a caracterului internațional al contractelor
- a se vedea comentariul la Preambulul Principiilor (Scopul principiilor) –

«Soluțiile adoptate atât în legislațiile naționale cât și în cea internațională variază de la definiții întemeiate pe noțiunile
de sediu sau reședința obișnuită a părților în diverse țări până la adoptarea unor criterii mai generale cum ar fi „contractul
are legături semnificative cu mai mult de un singur stat“, „contractul implică o alegere între legile unor state diferite“,
„contractul se circumscrie sferei comerțului internațional“.
Principiile nu adoptă expres niciunul din aceste criterii. Se consideră, totuși, că noțiunea de contracte „internaționale“ ar
trebui să fie interpretată în sensul cel mai larg posibil, pentru a nu exclude decât acele situații în care nu este implicat
niciun element internațional, adică situațiile în care toate elementele definitorii ale contractului în cauză sunt legate de
un singur stat. (subl. ns. G.o.-D.»
(5) Extras din Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaționale 2004,
Traducere de M. Ene și L. Oprea,
Ed. Minerva, Dreptul pe viu cu Eugen Vasiliu, București, 2006, p. 2.
 Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional

→ Dacă prin dispoziții imperative cuprinse într-o conv internaț sau o reglementare de drept intern
sunt prevăzute în mod limitativ, an. elemente de extraneitate,
nu pot fi luate în considerare alte elem. extraneitate.
Este motivul pentru care se apreciază că,
„în acest caz, noț. de internaționalitate din d com int apare ca fiind mai restrânsă decât
noțiunea similară din DIPv.“
În schimb, în lipsa unor dispoz imp. din conv. internaț/lege naț,
criteriile de internaționalitate au caracter exemplificativ, ceea ce înseamnă că
„în această interpretare, noțiunea de internaționalitate a raporturilor juridice care fac
obiectul dreptului comerțului internațional este privită într-un sens larg,
similar, în principiu, celui al acestei noțiuni din dreptul internațional privat“
(6) D.A. Sitaru, op. cit., p. 114.
 Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional
4. Corelația dreptului comerțului internațional cu alte ramuri juridice. Autonomia d.com. int

→ D com Int și d comercial

- ambele categorii de rap. jur. au un caracter preponderent comercial +
subiectele participante sunt pers fiz și/sau jur profesioniști comercianți
- distincția – elementul de internaționalitate; conflictul de legi care survine în rap. d. com.int se soluționează în favoarea legii
române doar atunci când dreptul român constituie lex causae ca urmare a aplicării normei conflictuale (în realitate, cel mai
adesea, rap. jur. d. com. int sunt guvernate de conv internaț ca izvoare ale d com. Int.).
→ D. com. Int și d. civ și d proces. civ.
- metodă de reglementare comună (poziția de egalitate jur. a părților) +
d civ și d. proces. civ. – norme de drept comun pentru d com. Int.;
!!! Sunt norme de drept comun pentru d com Int numai normele de d. proc. civ gen., nu și proced. speciale,
v. art. 86 Reg. Proced.arbitrală ale Curții de Arbitraj Com. Internaț de pe lângă C.C.I.R (Buc.)
[R.P.A. ale C.Arb.-C.C.I.R.] – ac. reg. „se completează cu dispozițiile de drept comun din Codul de
procedură civilă, în măsura în care sunt compatibile cu arbitrajul și cu natura litigiilor“.
- distincția – subiectele d com. int. sunt profesioniști-comercianți în activ. de comerț exterior +
elementul de internaționalitate
→ D. com. Int. și DIPv
- elem. de extraneitate – v. corelația cu elem. Internaționalitate
- d. com. Int. este preponderent un drept material, Dipv – norme conflictuale +
obiectul de reglementare al d. com. Int. mai restrâns decât cel al Dipv, în sensul că în timp ce
obiectul d. com. Int. = rap. jur. în domeniul comerț. Internaț + coop. econ. int.
obiectul Dipv = rap. jur. cu elemente de extraneitate din toate domeniile dreptului privat:
statutul pers. fiz și/jur, d. bunurilor, succesiuni, relațiile de familie, rap. muncă, dr. propr. intelect., transp.
! Dipv în materie comercială cuprinde normele conflictuale relevante în materia comerțului internaț.
 Noțiuni introductive privind dreptul comerțului internațional

→ D. com. Int. și DIPb

- distincția – nat. jur. a normelor – predominant norme d.pv vs. norme d.pb.
+ poz. jur. a statului în rap. jur. d. com. Int vs. rap. jur. DIPb, în sensul că
în calitate de subiect de d. pv vs. titular de suveranitate/
de iure gestionis vs. de iure imperii

→ D. com. Int. și d eur afac

- distincția –
i) categoriile de izvoare

– conv. internaț.+ norme. de d. intern+lex mercatoria+uzanțe comerc. standardizate+drept UE

vs.
drept primar UE (dispoz. TFUE privind libertățile de circulație) +
legislația secundară (directivele pv. contractele încheiate de consumatori +
regulamentele de DIPv. Eur – Reg. Roma I și Bruxelles I bis)
jurisprudența CJUE