O picatura de apa invelita in

coloid (ME)
Geometria sacră într-o abordare
modernă.

Matei Iorgu-Dragos, MG anul VI

 Introducere
• "Geometria" înseamnă "măsură a pământului".
• Din Egiptul antic, datorita inundaţiilor periodice
• Când apele se retrăgeau se trasau noi limite şi
marcaje datorită modificării suprafeţei terenului.
• Acest fapt foarte important numit ulterior
geometrie a fost văzut ca o re-stabilirea a
principiului ordinii şi legităţii pe pământ.
 Introducere
• Pentru Platon (în „Republica”) Realitatea consta
din idei arhetipale, iar fenomenele pe care noi le
percepem ca fiind reale sunt doar reflecţii palide.
• "Idee" în limba greacă se poate traduce şi ca
“Formă”, iar aceste idei nu pot fi percepute prin
simţuri, ci pot fi interpretate ca o cauză sau un
motiv.
• Geometria a fost limbajul recomandat de către
Platon ca cel mai clar model prin care se poate
descrie acest tărâm metafizic
 Introducere
• “Numerele sunt sursa din care răsar formele şi energia în
lume. Ele sunt active şi dinamice până şi în relaţiile dintre
ele, aproape umane în capacitatea de influenţare
reciprocă.” (Teon din Smirna)
• Pentru Pitagora Numărul şi Forma la nivel ideal sunt unul şi
acelaşi lucru. Când Pitagora spune :”Totul este aranjat
conform Numărului „ el nu se gândea la simpla proprietate
de calcul, de enumerare, ci la faptul că ele posedă şi o
calitate sau mai multe. Aşa se face că „doimea” , „treimea”
, „pătrimea” nu sunt formate numai din 2 , 3 respectiv 4
elemente ci reprezintă ele însele unităţi sau întreguri,
fiecare cu proprietăţi specifice. „Doi” de exemplu este privit
ca esenţa primară prin care se manifestă puterea dualităţii
Generarea celorlalte forme
geometrice, din cerc,
• Dintre elementele geometriei sacre, corpurile
solide ale lui Pitagora, descrise foarte bine de
către Platon, sunt printre cele mai discutate.
• Aceste corpuri sunt în număr de 5 : tetraedrul,
cubul (hexaedrul), octaedrul, dodecaedrul şi
icosaedrul (hedra înseamnă faţă ) şi reprezintă
expresia volumetrică a triunghiului, pătratului şi
pentagonului
• Sunt doar cinci pentru că numai ele respectă
simultan următoarele reguli:
– Toate laturile egale
– Toate unghiurile interne (unghiuri diedre) egale
– Se înscriu perfect într-o sferă
– Au feţele exterioare poligoane regulate
– Toate vârfurile sunt înconjurate de acelaşi număr
de feţe
• Se numesc „platonice” pentru că despre acestea
discută Platon în opera sa „Timeus sau Timaios” scrisă
pe la 350 î.Hr. În acest dialog, cu o bogată încărcătură
provenind din şcoala pitagoreică, descrie o cosmologie
metaforică între geometria plană şi cea solidă. El
precizează dealtfel că există 5 elemente ce stau la baza
univesului: pământ, apa, aer, foc şi eter iar fiecăruia îi
este asociat unul din aceste solide. Tradiţia a păstrat
următoarele asocieri :

– Cubul – pământ
– Tetraedru – foc
– Octaedru – aer
– Icosaedru – apă
– Dodecaedru – eter, element primar folosit de Dumnezeu la
crearea universului
• Euclid (300 î.Hr) şi alţi filosofi şi matematicieni ai
Antichităţii au numit aceste corpuri geometrice
atomii Universului.
• La fel cum astăzi noi credem că materia este
organizată din atomi, aşa ei credeau că lumea
fizică este organizată din atomi formaţi din solide
Platonice.
• Similar modelului atomic actual în care nucleul
este înconjurat de un nor de electroni aşezaţi pe
diferite orbite, grecii credeau într-un model în
care solidele perfecte se înscriu într-o sferă, care
se înscrie într-un alt corp, care la rândul lui se
înscrie într-o altă sferă, care la rândul ei se înscrie
într-un alt corp, etc
 Descoperirea lui Kepler
• In lucrarea Misterium
cosmographicum de admirabili
proportione orbium coelestium
( Misterul cosmografic despre
uluitoarea proporţie a orbitelor
cereşti) apărută la Tübingen în
anul 1596, celebrul astronom şi
matematician german JOHANN
KEPLER ( 1571 – 1630 )
• Kepler începe prin a considera o
sferă, de rază egală cu raza orbitei lui
Saturn, planeta cea mai depărtată de
Soare, din câte se cunoştea atunci ( la
acea dată se credea că orbitele
planetelor sunt circulare ). În această
sferă, corespunzătoare orbitei lui
Saturn, Kepler înscrie un cub. În cub
se înscrie apoi o altă sferă şi constată,
cu uimire, că această a doua sferă
corespunde , ca rază, orbitei lui
Jupiter, a doua planetă, după Saturn,
în ceea ce priveşte depărtarea de
Soare. Procedând mai departe în
acelaşi mod Kepler constată că între
sferele corespunzătoare orbitelor
celor 6 planete cunoscute în acea
vreme : Saturn, Jupiter, Marte, Terra,
Venus, Mercur se înscriu cele 5
poliedre regulate posibile , în ordinea:
cub, tetraedru, dodecaedru, octaedru,
icosaedru. Această descoperire l-a
făcut să afirme : Cred cu tărie că în
univers există o voinţă divină.
 Tetraedrul :

• Tetraedrul regulat este solidul perfect format din :

– 6 muchii
– 4 colţuri
– 4 feţe
• Se numeşte tetraedru cazul particular de piramidă în care
baza este reprezentată de un triunghi. În figurile 1,2,3 este
prezentat tetraedrul regulat în care feţele sunt triunghiuri
echilaterale. Totodată este poliedrul cu numărul cel mai mic
de feţe la fel cum şi triunghiul este poligonul cu cel mai mic
număr de laturi.
• Tetraedrul regulat este corpul în care toate vârfurile sunt
echidistante între ele. Este singurul poliedru cu această
proprietate, aplicabilă unui spaţiu cu 3 dimensiuni.
• O caracteristică importantă o reprezintă faptul că tetraedrul
este solidul cu cea mai mare suprafaţă raportată la volum.
• Tetraedrul reprezintă structura de bază de la care toate
lucrurile materiale sunt alcătuite. Un exemplu îl reprezintă
ADN-ul care are structura spaţială de dublu-helix aranjată
sub forma unor tetraedre etajate ca în figurile alăturate:
• „Tetraedrele sunt cele mai simple poliedre regulate, în timp
ce cvasicristalele se situează printre cele mai complexe şi
interesante structuri găsite în natură” (Sharon Glotzer –
Universitatea Michigan). La această universitate s-a studiat
acest lucru folosind simularea computerizată.
• Rezultatele au arătat că în timpul „stivuirii”, tetraedrele se
pot organiza spontan în cvasicristale în momentul în care
depăşesc cu puţin jumătate din spaţiul incintei imaginare
utilizate. În experimentul computerizat s-au luat în calcul
numai legile termodinamicii şi ale mecanicii statistice.
• Structurile apărute au fost de formă dodecagonală, inele şi
dipiramide pentagonale (o astfel de structură conţine 5
tetraedre aranjate sub forma unui disc). Dipiramida
pentagonală deţine cheia procesului general de stivuire.
• Acest studiu a dovedit că este permisă mărirea gradului de
ocupare de la 77% la 85%, saltul fiind atribuit cvasicristalelor
organizate spontan în forme geometrice regulate.
 Cubul (Hexaedrul regulat):

• Este format din :

– 8 colţuri
– 12 muchii
– 6 feţe de forma unui pătrat

• Dacă anticii considerau pătratul ca forma ce reprezintă lumea

materială, universul creat, ei au asociat cubului elementul pământ
– stabilitatea, calmul, forţa regenerării şi a procreării.
• „Să conferim pământului figura cubică. Căci, dintre cele patru
elemente, pământul este cel mai greu de mişcat şi , dintre corpuri,
cel mai uşor de modelat.“(Timaios)
• Până în prezent au fost descrise şapte sisteme de
cristalizare. Ele poartă următoarele denumiri: triclinică,
monoclinică, rombică (cu simetrie joasă), trigonală,
tetragonală, hexagonală (cu simetrie medie), şi cubică (cu
simetrie superioară).
• Sistemul cubic are cele trei axe de simetrie egale,
perpendiculare între ele. Cele mai simple corpuri ce aparţin
acestui sistem sunt cubul şi octaedrul. În acest sistem
cristalizează următoarele substanţe : C (diamantul) , Cu, Ag,
Au, Pb, Fe, NaCl, FeS (pirita), PbS(galena), ZnS (blenda.
• Prin cristalizare cubică a dioxidului de zirconiu (ZrO2) se
obţine un cristal cu proprietăţi asemănătoare dimantului
( printre care duritate, refracţia) fiind adesea folosit ca şi
înlocuitor al acestuia în diverse domenii.
 Octaedrul

• Este format din :

– 12 muchii
– 6 vârfuri
– 8 feţe triunghiulare echilaterale
• Forma predominantă adoptată de cristalele brute de diamant este cea de
octaedru.
• Unind mijlocul laturilor unui tetraedru, se formează un octaedru care are
latura egală cu jumătate din cea a tetraedrului din care provine.
• Octaedrul se poate construi dintr-un tetraedru ale cărui laturi sunt
marcate la jumătate. Unind aceste puncte între ele se formează un
octaedru cu latura egală cu jumătate din cea a tetraedrului din care
provine.
• Volumul octaedrului astfel format este de patru
ori cel al unui tetraedru cu aceeşi lungime a
laturii.

• Se poate sintetiza o catenă de ADN, care în

prezenţa unor oligodeoxinucleotide sintetice se
împătureşte într-o structură de octaedru printr-
un simplu proces de denaturare-renaturare.
(William M. Shih1, Joel D. Quispe2 & Gerald F.
Joyce1).
• La originea fenomenului de fotoluminiscenţă al
oxidului de indiu stau structurile octaedrice care apar
în procesul de cristalizare prin metoda evaporării în
faze. (Mukesh Kumar1, V. N. Singh1, F. Singh2, K. V.
Lakshmi3, B. R. Mehta1, and J. P. Singh1)
• Structuri octaedrice au fost descoperite prin
microscopie electronică la interfaţa dintre un substrat
siliconat şi stratul de oxid depus la suprafaţa lui
(Manabu; Akiya, Hideo; Ueki, Takemi; Tomita,
Masato; Yamawaki, Masataka)
• Compuşi ai unor metale tranziţionale cu diferite
structuri organice (amine) formează structuri
octaedrice adesea numite complexe Werner.
• Stella octangula de care am menţionat mai sus în
această lucrare se formează prin stelarea unui
octaedru regulat precum şi din 2 tetraedre
întrepătrunse şi rotite la un unghi de 90® .
• Numele a fost pus de Kepler în 1611, obiectul în
sine fiind cunoscut cu mult înainte.
 Icosaedrul

• Reprezintă corpul descris de Platon ca având :

– 30 de muchii
– 12 vârfuri
– 20 de feţe triunghiuri echilaterale (icosi= 20 în limba greacă)
• Desfăşurat în plan are forma unei flori cu 5 petale sau a unei spirale cu 5
braţe
• Este corpul după care, la nivel arhetipal, toată lumea vie este alcătuită,
având la bază simetria pentagonului, adică a numărului 5.
• Microscopul electronic a arătat că viruşii au capsula glicoproteică de
forma unui icosaedru formatdin 20 de subunităţi identice triunghiulare,
amănunt ce reprezintă o modalitate foarte simplă de construcţie cu
folosirea unei cantităţi minime de energie. (Stefano Cozzini, Marco
Ronchetti)
Unul din cei mai raspinditi virusi , descoperit in
apa potabila din Paris in anul 2002 (ME)
 Dodecaedrul

• Este alcătuit din :

– 30 de muchii
– 20 de vârfuri
– 12 feţe pentagonale
• Cele 12 feţe pentagonale erau asociate semnelor zodiacale,
dodecaedrul fiind simbolul Universului.
• Dealtfel se leagă de o nouă teorie despre forma Universului,
„Spaţiul dodecaedric Poincaré”, susţinută de o echipă de astronomi
şi astrofizicieni de la observatorul astronomic din Paris, condusă de
J.-P. Luminet şi care explică unele observaţii făcute asupra fondului
cosmic de microunde (FCM).
Virusul HIV, in dreapta - matricea =
dodecaedru stelat
Virusul hepatitei B
Virusul herpes simplex
Virusul gripal obisnuit
Capsula proteica a virusului simian,
(reconstructie )
Interiorul unui reovirus , detaliu de
microscopie crio-electronica (B) si
reconstructie (A)
• După cercetările întreprinse de Karyn N. Johnson, Liang
Tang, John E. Johnson, şi L. Andrew Ball, genomul unor
viruşi ARN cu structură icosaedrică joacă un rol
important în organizarea structurii capsidei.
• În cazul nadovirusului Pariacoto (VPa) , 35% din ARN
monocatenar este ordonat după simetrie icosaedrică.
• Acest lucru se poate vedea la examenul cristalografic
cu raze X de înaltă rezoluţie ca un cadru dodecaedric
format din 30 de regiuni duplex (24 nucleotide) , care
interacţionează puternic cu 60 de subunităţi proteice
din capsulă.
• O proprietate foarte importantă a celor 5 solide perfecte o
reprezintă principiul dualităţii. Aceasta înseamnă un
poliedru se poate construi din alt poliedru, existănd astfel
cuplurile: cub-octaedru, icosaedru-dodecaedru. Centrul
geometric al fiecărei feţe reprezintă un vârf pentru celălalt
corp.
• Luăm ca exemplu perechea icosaedru-dodecaedru, şi se
vede acest proces dinamic.
 Poliedrele regulate în natură
• Fiecare corp platonic se gaseşte într-o formă sau alta în natură.
Tetraedrul, cubul şi octaedrul apar în structurile de cristalizare ale
diferitelor minerale şi minereuri (aur, platină, diamant, silicaţi,
cuarţ, etc)
• O moleculă de carbon cunoscută cu denumirea de Fulerene (C60)
este noua membră alotropă a familiei carbonului alături de grafit,
diamant şi forme amorfe. A fost descoperită în anul 1985 de
Richard Smalley, Robert Curl, James Heath, Sean O'Brienşi Harold
Kroto de la Universitatea Rice (Texas, SUA).
• Fulerenul are forma unei sfere sau a unui cilindru, cu diverse
aplicaţii în electronică şi diverse nanotehnologii.
• Ho-Mg-Zn este un cvasicristal de formă
dodecaedrică, realizat prin metoda auto-
generării într-un mediu saturat în Mg, şi prin
răcirea lentă a acestuia de la 7000 C la 4800 C.
• El face parte din familia unor cvasicristale rare
pe Pământ (R-Mg-Zn), acestea fiind folosite în
studiul momentelor magnetice localizate într-
un mediu cvasi-periodic.
• La începutul secolului 20 Ernst Haeckel a descris câteva
specii de Radiolaria. Acestea sunt vietăţi acvatice cu
pseudopode şi caracter de protozoare, având dimensiuni de
0,1-0,2mm.
• S-a descoperit că o parte din scheletele acestora au
diverse forme de poligoane regulate. Exemplele: Circoporus
octahedrus, Circogonia icosahedra, Lithocubus geometricus
and Circorrhegma dodecahedra; formele acestor animale
fiind indicate de numele lor.
 Fotografii ale fulgilor de zăpadă
realizate de Wilson Bentley - 1902
Diverse granule de polen
• Antony Garret Lisi, un renumit om de ştiinţă în domeniul fizicii
teoretice descrie în lucrarea sa „Exceptionally Simple Theory of
Everything” o unificare a modelului standard al campurilor cu
gravitatia folosind un tip special de algebră (algebra Lie).
• Imaginile de mai jos arată locul precis pe care fiecare particulă îl
ocupă în cadrul acestui model, fiecare culoare şi formă ţinând locul
unei caracteristici de genul moment de spin, forţă tare, forţă slabă,
categorie (fermioni, bozon, gluon, quark).
Trifoi – detaliu de ME 
Bibliografie :
Robert Lawlor - Sacred Geometry - Philosophy and Practice, Thames Hudson (2002)
C.N Eudoxiu Hurmuzachi, Strugariu Loredana – Poliedre regulate
Antony Garrett Lisi - An Exceptionally Simple Theory of Everything
Matila C. Ghyka – Le nombre D’or, ed. Gallimard
http://mathworld.wolfram.com
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/122615/cluster/51984/Clusters-with-icosahedral-structures
http://www.nature.com/nature/journal/v427/n6975/full/nature02307.html
http://www.microbiologybytes.com/virology/3035Structure.html
http://www.sciencedaily.com/releases/2009/12/091209134633.htm
http://www.obspm.fr/actual/nouvelle/oct03/luminet.en.shtml
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC521806/
http://apl.aip.org/resource/1/applab/v92/i17/p171907_s1?isAuthorized=no