Arhitectura peisageră.

Lecție introductivă
5 februarie 2013 12:42

1. Ce este arhitectura peisageră. Patrimoniul peisagistic

2. Locul arhitecturii peisagere în familia artelor frumoase
3. Obiectivul de studii în arhitectura peisageră
4. Noțiunile de bază
5. Particularitățile disciplinei

Arhitectura peisageră este proiectare ade spațiu verde recunsocută ca profesie în statele unite în anul
1983. ea crează spațiile verzi și lucrează cu materialul vegetal. Are o strînsă legătură cu estetica, biologia,
chimia, și istoria.
Este o artă de a planifica , de a proiecta spațiul verde, include:
• Planficarea stilului
• Dezvoltarea spațiului din jurul casei
• Protecția mediului
• Designul urban
• Planificarea urbană
• Planificarea parcurilor și a spațiilor verzi de recreare.
Arhitectura peisageră necesită o atentă cunoaștere și analiză atât la nivel teoretic cât și practic. La
momentul actual arhitectura peisageră se definește ca un domeniu specializat care înbină dimensiunile
tehnice ,estetice, biologice , filosofice, și analitice.
Locul arhitecturii peisagere în familia artelor frumoase
Arhitectura peisageră face parte din familia artelor frumoase caracteristice artelor
arhitectonice(frumoase) se impun prin:
• Existența lor obiectivă
• Diversitatea mult mai mare a materialelor de creație
Însăși cuvântul arhitectură îmbină mai multe înțelesuri:
• Arta clădirilor, arhitectura formelor mici, arhitectura formelor mari, urbanistica, și arhitectira
peisageră.
Urbanistica și arhitectura peisageră au o trăsătură comună mai bine zis teatrală, și au capacitatea de a
manipula caracterul uman. Omul este vicitma propriei sale proiectări.
Obiectivul de studii în arhitectura peisageră
Crearea și menținerea unui mediu adecvat sub toate criteriile , dezvoltarea durabilă, exprimată la orice
nivel urbanistic, toate acestea sunt obiectivele arhitecturii peisagere. Scopul proiectantului este de a
crea o ambianță mai bună, un fel de trai mai bun, deoarece vegetația este necesară pentru asigurarea
sănătății psihologică a omului, căutarea unor soluții pentru menținerea și protecția sitului verde
acordândui o permanență dinamică pe parcursul trecerii timpului.
Noțiunile de bază în arhitectura peisageră
Arhitectura peisageră- arhitectura spațiilor deschise în organizarea cărora rolul primordial aparține
elementelor naturale. Materialele specifice: relieful, plantele, apa, piatra, și formele arhitecturale mici.
Proiectarea peisagistică este una din metodele de proiectare arhitecturală a spațiului verde.
Design peisagistic- este o activitate având o menire formativă a mediului cu mijloacele și procedeele
artistice proiectate de om.
Arta peisageră- este arta creației compoziționale care utilizează componentele naturale, precum și cele
artificiale(se referă la grădinile istorice sau particulare)
Peisaj natural- este peisajul construit din elemente naturale care se formează sau s-a format sub
influența proceselor naturale.
Peisaj antropogen- este un peisaj construit din elemente naturale și artificiale.
Peisaj cultural- este peisajul intenționat modificat de om pentru satisfacerea nevoilor proprii și este
menținut în permanență în stare adecvată capabil să mențină starea de echilibru, inclusiv momente
ecologice și de reproducere a mediului sănătos.

Arhitectura peisageră Page 1

ecologice și de reproducere a mediului sănătos.
Peisaj acultural- este un peisaj care apare după acțiunile neraționale a omului. La această categorie se
referă acele peisaje care au pierdut estetica , capacitatea de reproducere a unui mediu sănătos. Ca
exemplu servesc peisajele în fața uzinelor, deșeurilor, etc.
Peisajul arhitectural- este peisajul rezultat din activitatea naturală și urbanistică a omului. Este o
varietate a peisajului antropogen și este construit, amenajat cu edificii construcții inginerești ,este un
număr mai mic de elemente naturale.

Particularitățile disciplinei
Arhitectura peisageră ca disciplină urmărește promovarea cunoștințelor teoretice cu deprinderile
practice contribuind la formarea specialiștilor să realizeze noi strategii urbanistice.

Arhitectura peisageră Page 2

Principiile care stau la baza proiectării vegetale în parcuri și grădini
11 februarie 2013 14:20

La proiectarea elementelor de vegetație din cadrul spațiilor verzi se vor lua în considerație plantele
lemnoase
Proprietatile plantelor(rezistența, înflorirea, longivitatea)
Longivitatea plantelor, înălțimea, rapiditatea de creștere, forma și desimea coroanei, înfloritul fructelor,
florilor, toți acști fatori se iau în considerație pe baza elaborării proiectului. Proiectantul își alege stilul.
Sunt 2 stiluri primare în arhtiectura peisageră:
1. Stilul geometric
2. Stilul natural
Stilul geometric tratează vegetația, cu principiile simetriei , ordinii, tehnologia geometrizării formelor și a
ritmurilor regulate. Planțiile vor fi dispuse în rînduri drepte. Zidurile verzi , bordurile, gardurile verzi vo
trebui să formeze labirinturi , partere perfect geometrice amplasate regulat.
Stilul natural dispune ca vegetația să fie dispusă în mod liber ca în natură, care să preia echilibrul și un
aspect cît mai natural . Aici se întîlnesc plantațiile joase , combinate cu masive de arbore dispuși
neregulat. Sunt binevenite cascadele cu apă și lacurile cu dimensiuni mici și cu o funcție decorativă .
Aleile sunt căile , se utilizează contrastul pe baza vegetației înaltă, josă și pe baza coloritului frunzelor.
Pentru elaborarea schiței de schiță veți lua:
• Parcuri,
• Grădini
• Spații verzi din cartierele de locuit
• Parcuri și grădini sportive
• Grădini botanice
• Grădini zoologice
• Spații verzi Artere de circulație
• Spții verzi delîngă spitale sau sanatorii
• Spații verzi din incinta întreprinderilor sau instituțiilor de învățămînt
Amenajarea spațiilor verzi constă în:
1. Curațirea terenului
2. Adaos de pământ vegetal
3. Furnizarea de amterial dendrologic
4. Sisteme de irigații automate
5. Cascade, iazuri, havuzuri
6. Sisteme de iluminare
7. Gazoane
8. Forme arhitecturale mici

Relatia dintre grădină și mediu este foarte strînsă. Factorii climaterici, vegetația, acționează asupra
aspectului grădinii.
Gazonarea pentru suprafețele verzi este foarte importantă și prezintă un divers proces de îngrijire
a acestuia: punderea gazonului, fertilizarea , tratamentul împotriva mușchilor de gazon,
combaterea de boli și ciuperci în gazon.
Frunizarea de material dendrologic deasemenea suportă un șir de tratări:
• Tăierea arbuștilor, fertilizarea lor, realizarea unor forme tunse, și combinația lor cu alte vegetații.
Sistemele de irigare sunt foarte importante în proiectarea peisageră. Avantajele lor sunt:
• Economia de energie sau la apă(sezonul de ploaie va opri întotdeauna irigația în momentul în care
cad precipitații)
• Este în proporție de 90 procente sub nivelul solului
De cele mai multe ori atunci cînd dorim să trasăm o frontieră sau să delimităm o proprietate, alegem
soluția de plantare sau organizare a gardului verde. Avantajele noi protejează zona împrejurită de vînt,
praf, și foc

Arhitectura peisageră Page 3

praf, și foc
Este o baterie de oxigen , deoarece un gard viu emite o cantitate mare de oxigen , iar pe timul de secetă
va crea o barieră de umiditate.
Gardurile vii(verzi) dau un caracter mai intim al grădinii.
Permite împărțirea grădinii în mai multe zone(de exemplu despărțirea grădinii ornamentale de cea
comestibilă)
Amenajările cu lacul, iazuri ,cascade sunt binevenite în orice suprafață verde, de dimensiune mari.
Amenajarea cu cascadă se efectuează în grădinile cu relief terasat. Pentru amenajarea cu cascadă se
folosesc materiale cât mai naturale(marmură, piatra și în contrast cu metalul) iar pentru grădinile cu
caracter (pasiv adică de odihna) este de dorit ca elementele ca cascada să fie constituite din pietre,
plante , și lemne.

Arhitectura peisageră Page 4

Evoluția artei grădinii. Grădina din Babilon.
12 februarie 2013 12:59

Evoluția grădinii și metodele de cercetare în arhitectura peisageră.

Istoria arhitecturii peisagere este în strînsă legătură cu istoria grădinăritului. Ambele arte sunt
preocupate de compoziția plantării, forma spațială, apa, pavajul, și alte structuri. Metodele de cercetare
exprimă studierea materialului grafic și literar. Schimbările nedorite într-un peisaj istoric se exprimă în 3
categorii de încălcări:
• Încălcarea compozițională(unui peisaj se atribuie caractere vegetale străine )
• Încălcare funcțională( aici se ia în vedere când unui peisaj i se atribuie funcționalitate și
monumente străine)
• Încălcarea exologică(se are în vedere degradarea totală a peisajului prin factorii nocivi ai mediului)
Sunt 4 abordări în proiectarea peisajelor și anume sunt 4 tipuri de grădini generale:
1. Grădina arhitecturală(este grădina amplasată pe relief activ)
2. Grădina rațională(este grădina amplasată pe relief drept)
3. Grădina naturală
4. Grădina decorativă
Evoluția grădinii a fsot determinată de următorii factori: politic, economic, social, cultural , spiritual,
geografic, tehnologic, științific. Se cunosc 2 tipuri de design în grădină:
1. Design geometric(care a dominat pînă în sec XVIII)
2. Design liber
Încă din timpurile străvechi grădina era influențată de cultură. Ele apăreau acolo unde erau orașele mari.
Despre primele începuturi, avem puține caracteristici, mai multă informație, primim din desene și picturi
timpurii. Grădina decorativă era o adevărată operă de artă și prezenta un loc foarte sacru unde apa,
decorul floristic sau decorul formelor mici(statuie ale zeităților , ziduri, temple, compoziții din pietre ,
scări și mecanisme ce emitau diferite sunete) toate acestea ofereau grădinii un caracter deosebit și
sfînt. Grădina era locul de refugiu unde domina religia și diverse obiceiuri sacre.

Grădina din babilon

Prima grădină a apărut îîn babilon. Grădinile din Babilon se caracterizează printr-un singur cuvînt ”
paradisul” . Ele cuprindeau spațiul verde și îl ridicau sus prin terasarea reliefului. Grădinile erau de genul
particulare și amplasate pe lîngă perimetrul construcțiilor de temple. Tipul grădinilor din Babilon se
împarte în:
• Grădini suspendate(erau grădinile Semiramidei)
• Grădinile paradisului(erau grădinile destinate regelui Cirus)
• Grădinile shi parcurile de vînătoare
Caracteristicile cele mai importante a perioadei date sa mai bine zis caracteristicile primelor grădini din
Babilon erau:
• Traseul geometric și liber
• Expunerea plantelor neregulat
• Abundența de plante exotice(smochini, rodii, palmieri)
• Lucrări hidraulice(irigațiile)
• Ambianță sonoră
• Mecanisme sau instalații inginerești precum păsări mecanice sau cascade cu apă
• Ambianță aromatică(abundență de flori cu diverse arome și cu uleiuri eterice)
Grădinile din babilon erau la acea vreme cea mai mare colecție de plante din lume. Aici nu lipseau plante
exotice, arbori , arbuști, în cinstea reginei aduse din diverse locuri. Una dintre cele 7 minuni ale lumi
antice era un colț de rai în deșertul orientului mijlociu(grădina din Babilon). După vechile legende scrise
de greci, se spune că gradinile din babilon au fost construite de regele Nimus. El este întemeietorul
orașului Babilon. Aceste grădini erau întinse pe o suprafață de 15 mii m2 și ridicate l înălțimea de 77 m
divizată în aptru terasări. Grădinile erau irigate de polte cilindrice al căror secret nu se cunoaște nici pînă
în ziua de azi

Arhitectura peisageră Page 5

Grădinile din egiptul antic.
19 februarie 2013 12:48

Scurt caracteristic.
Grădinile erau lîngă temple fiind particulare , sau imperiale. Erau de formă regulate, cu canale și piscine ,
iar forma lor era pătrată sau dreptunghiulară. Egiptenii considerau natura ca fiind eternă, și mai credeau
în viața după moarte.
Egiptul antic are o istorie lungă în dezvoltarea sa peisageră. Clasificările botanice , tehnicile de irigare,
religia, cultivarea plantelor medicinale, toate acestea constituie dezvoltarea arhtiecturii peisagere.
Grădinile erau proiectate cu diverse scopuri: scop de agrement, scopuri medicinale, alimentare, și
grădini unde se închinau zeilor. Se observă o mică caracteristică care împărțea grădina: grădina de
umbră și grădina de răcoare. În această vreme a faraonilor se organizau multe expediții, prin care se
aduceau diferite specii, plante exotice, copaci, flori, etc. Egiptenii obișnuiți aveau grădinile lor de
legume, care erau cultivate în afara localităților. Ca dovadă ne servește picturile descoperite în temple
sau în mormintele faraonilor. Au fost descoperite plăcțe de relief care oglindeau vegetația egipteană. În
aceste morminte au fost descoperite sau găsite boabe de polen, și alte plantații, care dovedeau că
egiptenii credeau în viața de apoi. Grădinile erau de formă geometrică și înconjurată de ziduri. Grădinile
alimentare cu timpul devin grădini de agrement și de odihnă. Climatul era uscat și din acest motiv era
folosită apa sau diverse bazine, iar planta de decor era lotosul. Grădina avea elemente decorative
preucm pavilioane sau mici terase, cu coloane elegante, a,plasate în locuri umbrite pentru repaus. Pe
timpul imperiului vechi grădinile erau mai simple, dar au evoluat în forme decorative în timpul
imperiului mijlociu. Au apărut primele grădini destinate faraonilor și așa numita grădină botanică.
Lacurile și bazinele erau la început de dimensiuni reduse, de formă rectangulară(forma T) iar cu timpul
au fost lărgite lacurile pentru plimbările cu barca. Apele din bazine erau populate de pești colorați,
păsări de apă, și alte animale. Ca vegetație era popular smochinul, curmalul, și acacia. Ca materiale de
construcție se foloseau cărămida, care era constituită din lut și pleavă. Cu timpul grădinile egiptului
devin foarte bogat ornamentate datorită florilor ca trandafirul, lăcrimioara , salvia, viorelele. Din ele se
făceau cununi decorative. Organizarea plantării plantelor era de tipul ca cele mai înalte plante să fie
amplasate lîngă ziduri, iar cele mai joase în împrejurirea lor. Arborii erau plantați în gropi mari unde
pămîntul era înlocuit cu alt pămînt mai negru, mai fertil, și acești copaci erau plantați simetric. Erau și
excepții, ca plantarea plantelor narcotice . Ca tufișuri, ca arbori, era măslinul, dudul, și frunza de dafin.
Deasemenea erau populari papirusul.

Arhitectura peisageră Page 6

Gradinile persane, grădinile greciei antice, grădinile
romane
27 februarie 2013 12:50

Grădinile persane
Se zice că fondatorul grăinilor persane era regele Cirus. Perșii au luat multe lucruri comune din grădina
egipteană . Grădina era divizată în 4 categorii:
• Grădina individuală(particulară lîngă casă)
• Grădina imperială(lîngă temple)
• Parcul
• Parcul de vînătoare
Specificul perșilor în arhtiectura peisageră erau fomele geometrizate. Grădina era împărțită în 4 părți și
era divizată de ape. Apa era foarte prețioasă iar apei murmurul apei în filosofia persană era considerată
ca o siguranță pentru ziua de mîine. Persani aveau așa numita artă a poeziei despre grădină. Ei credeau
în răsărirea eternă. Și astfel apare noțiunea de papradis. Unul dintre filosofi care descria grădina era
numitul Xenofon. Dintre florile cele mai răspîndite erau trandafirul , lalelele și crizantemele. În grădina
persană apare noțiunea de miniatură(stereotip de pictură de grădină pe un suprt de ceară sau lemn).
Imaginea grădinii era stilizată, în mijlocul ei fiind statuia regelui, fîntînă și compoziție din flori. Astfel
aare și termenul de covor vegetal(o compoziție floristică decorativă în grădină). Persanii în grădina lor
creșteau mătasa. În grădina persană erau 4 tipuri :
1. Chagar-bagan- grădina particulară , un simbol de paradis, consistența și echilibrul acestei grădini
era oferită de plante amplasate pe marginea aleelor, sau pe lîngă canalele bazinului de apă.
2. Hayat- este grădina clasică și se combină compoziției dintre arbori și bazine
3. Meidan- vegetația ocupă locul principal în compoziția grădinii.
4. Park și Bagh- o zonă publică cu dimensiuni foarte mare cu caracter geometric.
Grădina din Grecia Antică
Grecii tratau terenul diferit față de alte naționalități. Ei aveau conceptul că cu cît grădina este mai utilă,
cu atît este mai frumoasă. Pentru ei natura era foarte sacră. Susțineau cîă unde este natura, acolo sunt și
zei. Astfel apar diferite ritualuri(încoronări, decor cu cununi) destinate zeilor. Se crește narcisul,
trandafirul, lăcrimioarele, gladiolele, și arobrele de dafin. Apar așa numitele parcuri publice, unde se
adunau lumea intelectuală care cinsteau grădina în concepții filozofice. Apar primele cercetări botanice,
și studiul în agricultură. Are loc clasificarea plantelor și sistematizarea într-o ordine strictă.
Trăsături caracteristice:
• Predominau păduri sacre dedicate eroilor, zeilor care aveau caracter memorial, iar cu timul în
aceste păduri se organizau întreceri sportive
• Predominau grădini pentru activități intelectuale.
• În grădinile publice se plantau pe centru coapcii de măslin.
• Grădinile particulare erau mai puțin luxoase, aici se introducea conceptul despre proporția
divină(plante, flori) , toate aceste grădini aveau un stil natural .
• Predomina compoziția terasată , sistematizarea liberă a plantelor, abundența de vegetații, scări ca
element de decor, și instalații hidraulice.

Arhitectura peisageră Page 7

Grădinile din roma antică
5 martie 2013 12:47

Odată cu înflorirea civilizației romane a început și adevărata artă a grădinăritului. Grădinile din babilon
devin unele din cele mai importante grădini istorice situate pe malul rîului Eufrat. Grădinile erau
suprapuse fiind sprijinite de piloni, pe lîngă aceștia erau plantați pomi înalți. Grădinile erau împodobite
cu statui grandioase, cu scări foarte late și cu sisteme hidraulice ingenioase. În mijlocul grădinii arbuștii
aveau forme geometrice formând labirinturi unde erau amplasate bănci, fînîni și vase din lut . Grădina
pentru romani era utilitară . Modernizarea ei începe mai tîrziu. Se clasifică în 3 tipuri:
1. Particulară
2. Publică
3. Imperială
Romanii considerau că unde este orizontul deschis, acolo este lumea barbară, iar unde este
densitate(parcuri, păduri) acolo este lumea urbană.
Scurt caracteristici:
Romanii construiau vile, credeau în liniște , și plantau grădina de zarzavat, sau livezi cu pomi. Apare
pictura de grădină . Apar sculpturi verzi din arbuști(sculptau animale). Se descoperă arta fasonării
arborilor și a arbuștilor.
Romanii nu stăteau locului și aveau necesitatea de a se plimba. Astfel apar parcurile cu grandioase alei.
Ca arbori se întîlnesc: pinul și plopul. Se organizau în grădini mici scene pentru teatre. Apar diverse
tratate botanice , încercări de a clasifica lumea vie. Cea mai vestită vilă din perioada romanică este vila
împăratului Hadrian.

Arhitectura peisageră Page 8

1. Gradinile Bizanțului
2. Grădinile Arabe(Islamice)
5 martie 2013 13:01

Grădinile bizanțului
Bizanțul se afirmă ca putere în evul mediu și prezintă cultura și mentalitatea antică . Creștinismul devine
religie. Zeii și eroii greco-romani au devenit foarte sfinți, iar statuiele lor au fost înlocuite ca imagini în
mozaicuri și icoane, și locul lor devine în bazilici, natura însă tinde spre artificiu și spre momente
decorative. În Constantinopol apar parcuri imperiale care se combină elemente greco-romane și
persane. Grădina devine dreptunghiulară- pătrată încojurată cu marmură, cu plante și liane cățărătoare.
Arta hidraulică era pe mijlocul grădinii , se utilizeau automate mecanice, păsări mecanice sau mașinării
care făceau diferite jocuri pe apă. Conul de pin devine un element simbolic al vieții eterne. Mai tîrziu în
grădină devine păunul. Intrarea în parc devine un element foarte important și este foarte bogat
ornamentat(portic).
Grădina avea menirea să aducă ideea de Eden(paradis). Imaginea porumbelului cum bea apă era
sculptată pe orice vas umplut cu apă din grădină. Ca element de decor se folosea oglinda. Ea era utilizată
pentru a spori iluzia unui spațiu mai mare. Sticla decorativă avea și ea un rolspecific în grădină. Parcurile
imperiale se terminau cu parcurile vînătorești. Aprcurile de vînătoare erau ocupate în mare măsură de
menajerii cu o colecție de animale exotice.
Grădinile arabe(Islamice)
Grădinile arabe apar în toate zonele geografice. Islamul instaurat de Mohamed a devenit repede un
imens imperiu, astfel și grădinile capătă un specific aparte, deoarece religia mahomediană interzicea
cultul mormintelor și a sfinților, statuiele și sculpturile erau excluse ca elemente decorative în spațiile
verzi. Din acest motiv apar vestitele broderii realizate cu plante sau mozaicurile realizate din pietriș și
plante cu adăugarea apei ca element principal.
Arabii veneau din deșert, duceau o viață mai dificilă, faptul ce le-a permis o morală și o toleranță față de
popoarele și culturile cucerite. Cînd întîlneau ținuturi înfloritoare se bucurau de o viață sedentară,
întemeiau monarhii, construiau parcuri și grădini după modelul cetăților pe care le cucereau. În
arhitectura peisageră arabii practicau științe și arte a fasonării plantelor în diverse modalități.
De la perși, arabii au luat gustul și rafinamentul și intriga de deschidere a perspectivelor care vor uimi cu
diverse surprize vizitatorii. Se adaugă un nou rozaliu(grădina cu trandafiri) , noi elemente decorative,
formate din faianță , cu reflexii metalice, și ceramică glisată. Plăcile de ceramică de culoarea albastră
erau cele mai des folosite și simbolizau cerul.
Grădinile Islamice erau închise cu ziduri înaltem avănd forma rectangulară mărginită deseori de clădiri.
În mijlocul grădinii era utilizat foișorul , alei centrale intersectate de alte alei mai mici, iar pe perimetru
acestor alei secundare se utilizau instalațiile de irigare.
De la bizantini arabii au deprins tentația spre artificiu în grădină și stilizarea maximă a figurilor. De la
perși au învățat poezia despre grădină, arta țesutului, arta covorului din plante, miniatura, valoarea
spirituală a naturii. Arabii au asigurat continuitatea antichității greco-romane și orientale în evul mediu și
au legat pentru totdeauna orientul de occident. Grădina s-a format printr-o dublă imitație:
• Cea a plantelor și stilului persan
• Stilul greco-roman și bizantin
Apar noțiunile de :
• patio- curte interioară, pavată, înconjurată cu coloane, stîlpi, arce, concrescute cu plante
• portic- elementul important, galerie exterioară, mărginită de coloane, formând intrarea în parc,
grădină sau piață.
Arabii au preluat spațiul deschis destinat pentru plante tunse, erau maeștri în broderie pe mătase și
catifea, se utiliza sculptura în piatră a elementelor vegetale din spațiul verde. Ideea de broderie este
preluată și în grădină. Pajiștile erau transformate în covoare brodate din flori și arbuști tunși. Arabii au
inventat genul de poezie pentru grădină numită poemă, care aducea ideea filosofică, precum că poezia
este mai vremelnică decât grădina.

Arhitectura peisageră Page 9

este mai vremelnică decât grădina.
Exemple de grădini:
• Grădina alkatai de lîngă cairo, era formată cu canale de apă , plante decorative(parfumate), voliere
cu păsări, menajerii cu lei , leoparzi, pantere, elefanți. Pe mijlocul grădinii era un bazin suflat cu
argint viu, iar palmierii erau îmbrăcațiîn aramă aurită
• Bagdadul- era numit palatul arborilor și se afla între 2 plantații, avînd pe mijlocul său un lac. Erau
400 palmieri, în componența sa era și un bazin, pe mijlocul căruia era decorat cu copaci cu 18
încrengături, care atîrnau păsări aurite sau argintite, imitau diverse sunete.

Arhitectura peisageră Page 10

Grădinile spaniole. Grădinile chineze
19 martie 2013 12:53

Arabii au adus un mare aport. Posedau arta hidraulică, înflorirea grădinilor și irigațiile. Apa de la zăpada
topită din munți o strîngeau și o aduceau în orașe pentru irigarea grădinilor. În perioada dată se
formează așa numitele califate(formă de stat arabă sau teritoriu dominat de arabi).
Alihambra- este un complex format în perioada tîrzie, ce cuprindea diverse grădini în dominația arabă.
Grădina este caracterizată ca o suprafață mică de pînă la 1000 m2 care era formată din mai multe
grădini, și împreună formau un tot întreg . Cele mai celebre califate erau:
1. Cordova
2. Sevilia
3. Granada
Cele mai respectate elemente pentru arabi era apa și vegetația. Dominația arabilor în spania atingea
apogeul în sec al X-lea odată cu înflorirea califatului din cordova, și în această perioadă apare un
complex, cel mai înfloritor cu diverse plante, și diverse specii de arbuști. Apar diferite scrieri despre
plante, un lexicon al plantelor.
Cordova ajunge a fi capitala a lumii patio, și este schema de bază a unei grădini arabe.
Grădina patio- se amenaja în mijlocul locuințelor sau a palatului . În mijlocul grădinii se afla o fîntînă nu
zgomotoasă și fără elemente mecanice. Această fîntînă era pavată cu ceramică sau piatră șlefuită.
Elementele naturale erau prezentate să creeze impresia de paradis, însă imaginile pe baza perspectivei
se deschideau concomitent, apăreau succesiv și aveau un caracter arhitectonic. Este regizată lumina ,
lipsesc statuiele, numărul plantelor este redus, apar cascade mici și niciodata arteziene sau zgomotoase.
Filozofia arabă spunea că grădina este locul de liniște, un paradis de odihnă. Deseori grădina patio era o
grădină regală sau publică.
Exemple de grădini:
Palatul Al hambra este palatul central din califatul nr. 3 Granada, a fost conceput în anul 1232, și a fost
construit într-o etapă timp de 100 ani.
Grădina de cină-grenanife. Este o grădină arhitectonică deosebită destinată ca rședință de vară pentru
rege .

Grădinile chineze
Religiile care au adus un amre aport și o filozofie aparte în grădina chineză a fost religia budismul și
tauismul. Grădina chineză are o structură și o caracteristică deosebită față de alte popoare. Grădina
este eta ce trebuie învățată. Se mai spune în filosofia chineză că grădina este o parte.
TAO- este unitatea cosmică ce se apote realiza atunci cînd se adună toate elementele naturii(apa,
pămîntul, vegetația ). Grădina chineză este o sinteză a tutror elementelor și este concepută ca un mediu
tao. Elemetul de bază este piatra pentru chinezi și mai puțin vegetația. Relația omului cu grădina
reprezintă relația omului cu cosmosul. Piatra și munții se considerau scheletul naturii iar apa reprezenta
sîngele. Apare un simbolism nou în vegetația grădinăitului.

Arhitectura peisageră Page 11

Grădina japoneză
23 aprilie 2013 12:50

Grădinile japoneze sunt pătrunse de spiritul budist și al sectei ZEN. Grădina japoneză care a apărut mai
tîrziu de cea chineză, și se deosebește prin rafinamentul și sensibilitatea specificului aranjamentului în
grădină. Kyoto este capitala datată din secolul al VIII și a devenit un oraș al grădinii în arhtiectura
japoniei. Călugării al sectei ZEN au avut o contribuție mare în dezvoltarea grădinii. Ei au întemeiat
diverse grădini și anume grădina cu mușchi în care pietrele, solul și arborii erau acoperiți cu mușchi. Ei
au mai creat grădinile pentru ceremoniile de ceai . Aceste grădini aveau în componența sa diverse roci ,
vegetație sălbatică, neavînd alei care erau înlocuite cu pietre care dictau mersul în grădină. Ca vegetație
proeminentă în aceste grădini era cireșul. Apare așa numita grpdină miniatură. Ele purtau diverse
denumiri:
1. Bon-Key
2. Bon-Seki
3. Hako
Grădina hako era confecționată în cutii în care se constituiau peisaje , al cărui element important era
bazinul cu apă, și în el un minuscul pește roșu
Grădina bon-key era un peisaj pe tavă sau un platou de porțelan care prezenta un peisaj natural format
din arbori pitici sau arbuști.
Grădina Bon-seki era confecționată deasemenea pe rocă sau pe nisip, și prezenta un peisaj mineral.
Apare creșterea și arta obținerii bonsaiului . Bonsaiul este copacul miniatură care des este utilizat în
formarea grădinii. Este format din 3 părți:
• Ghiveciul
• Jumate de copac
• A 2 jumat ede copac
Copacii care erau folosiți pentru bonsai: pin, stejar, a căror formă a trunchiului, a ramurelor, a scorțelor
imita perfect corpul unui om bătrîn .
Din speciile rășinoase fac parte:
• Enufărul
• Pinul
• Tisa
Din speciile foioase face parte arțarul, prunul, vișinul, măslinul, și carpele.
Deseori grădinile se divizau în diverse caractere:
• Grădini din pini
• Grădini din bonsai
• Grădini din bambus
• Grădini din flori
Din speciile de copac înfloritoare făceau parte:
• Azalia
• Mărul
• Vișinul
Principiile care guvernează amenajarea unei grădini japoneze privim filozofia ZEN:
1. Principiul asimetriei- principiu care controlează echilibrul într-o compoziție. Grădina trebuie să fie
asimetrică, iar spațiul este organizat în 3 dimensiuni:
• Înălțime
• Lățime
• Profunzime
Grădina japoneză avea mereu elemente neregulate.
2. Principiul simplității-acest principiu este legat de simplitate, și de eliminarea oricăror decoruri din
grădină. Se consideră lucrurile care exprimă simplitate sunt prin natura lor adevărate, naturale, și
lipsite de falsitate. Grădina din pietre este un exemplu de simplitate care nu are niciodată flori sau
plante mari .

Arhitectura peisageră Page 12

 plante mari .
3. Principiul austerității- acest principiu presupune un aspect estetic a trecerii timpului. Ca exemplu
copacii străvechi care pe trunchiul lor se observă trecerea timpului.
4. Principiul naturalului- acest principiu presupune naturalețe peisajului și se manifestă într-un mod
spontan de amenajare a grădinilor. Prezintă o aranjarare de tufe li copaci pînă la lac sau pînă la
pori pentru a exprima natura.
5. Principiul subtivității- acest principiu se referă la evitarea lucrurilor evidente și implică peisajele
ascunse în zonele umbrite și nereflectate de lumină. Ca de exemplu jocul de umbre dintre
frunzișul ale copacului.
6. Principiul transcendenței- surpriza este efectul imediat al acestui principiu. Privitorul va fi uimit de
creațiile peisagistice apărute spontan sau pe neprins de veste .
7. Principiul liniștii- acest principiu se bazează pe sensația de calm și liniște, și este reprezentat prin
reflecțiile apei, iar apa fiind elementul de meditare a culturii ZEN. În acest principiu se urmărește
peisajul de toamnă sau primăvară tîrzie, și contrastul dintre răsărit și amurg . Toate acestea
oglindesc liniștea și calmul în grădină.

Arhitectura peisageră Page 13

Grădina medievală
30 aprilie 2013 12:39

În acest an apare un singur parc peisager în franța a cărui denumire este Hesdin . El apare în anul 1235 și
este finalizat complet în 1322. în acest parc sunt aduse specii ca măslinul, chiparosul , mărul, părul,
alunul, piersicul, nucul, copacul de rodii. Ca flori sunt caracteristice narcisul și lalelele. Parcul avea locuri
speciale care se deschideau zone de admirație numite Belveder. În această perioadă pe lîngă mănăstiri
era des utilizată grădina monastică. Ea avea caracteristicile: de obicei era o pajiște, cu iarbă tunsă, ca
aspect era un pătrat verde, cu 2 alei pe mijloc era o statuie, o fîntînă și florile ca crinul și trandafirul.
Crinul era considerat ca un simbol al purității. Apar 2 tipuri de grădină decorativă:
• Pinetul(grădina din copacii de pini)
• Rozariu(grădina din trandafiri, de obicei era grădina predestinată călugărilor pentru a se ruga)
Cel mai des erau folosiți arborii fructiferi. Grădina ca prototip era mică și îngrădită. Astfel apare
conceptul de labirint. Mai tîrziu labirintul are semnificație decorativă. În această perioadă apar un șir de
tratate și cărți despre plante și cultivarea lor. Dintre cele mai renumite tratate sunt:
1. Tratatul lui albertus Magnus în 1280(se vorbește despre estetica grădinii, ca li cum grădina se
descrie ca o plăcere vizuală)
2. Tratatul lui Petrus în 1230(se vorbește despre confortul vieții rurale cu ajutorul grădinilor)
În această perioadă apar grădinile botanice.

Arhitectura peisageră Page 14

Grădinile renașterii italiene
30 aprilie 2013 12:51

Epoca renașterii care a înceout în secolul al XIV a fost o finalizare a întregului tezaur cultural zidit în
antichitate și epoca medievală. Florența devine centrul politic comercial și estetic în perioada dată. Aici
erau oameni de artă, artiști, pictori, care au adus un aport în dezvoltarea grădinii. În perioada dată se fac
descoperirile geografice a lui Copernic și Columb. În dezvoltarea grădinii omul trebuia să depună nu doar
plăcere, dar și muncă. Omul trebuia să primească plăcerea, nu numai prin imaginea artistică, dar și prin
alimentație, cultură, și astfel se complică și viața în grădină. În această perioadă sunt caracteristice
invențiile inginerești, care au o dezvoltare multilaterală.
În arta peisageră ideile umanistice s-au manifestat în cea mai mare măsură. Grădina renascentistă nu
este altceva decît cartea de viză a proprietarului. În grpdină se organizau diferite concerte, dansuri ,
jocuri, și astfel apare o mică scenă în grădină. Dezvoltarea artei pisagere a fost stimulată de cultura
plăcerii. Principiul ca grădina trebuie să fie frumoasă era destinat și grădinii de zarzavaturi. Al doilea
principiu- grădina era calculată și era o formă exactă în poziția sa(în plan) . Era divizată în terase, și
trebuia să conțină diferite perspective frumoase.
Primele opere de artă în perioada rrenașterii sunt:
• Villa Medici în Fezoli 1458
• Villa Caregg și Villa Caffagiola
• Villa Poggio a Caiano 1485
• Villa Petraia 1537
• Villa Pinciana 1550
Villele renascentiste reproduc principiul vilelor antice și anume amplasarea pe terase înalte care
subliniază ideea de dominație a omului asupra naturii. Peisajele de pe terase sunt incluse în compoziția
grădinii ca niște tabouri pictate cu proporții respectate.
Din renașterea tîrzie se enumeră:
• Villa Gambiraia
• Villa Lantte 1566
• Grădinile Boboli 1549
• Villa D”este din Tiboli 1555-1580
Caracterisitici generale:
Relieful- sunt terase, ziduri, nișe,
Apa- este din abundență, în toate formele ei spectaculoase, sunt instalații hidraulice sofisticate și apa
devine elementul central în grădină.
Vegetația- erau arbuști tunși, apare boschetul(mai mulți arbori adunați care formează o coroană
întreagă)
Copaci- platanul, stejarul, plopul, pinul, ghiveciul, arbori de citrici , ca specii de flori este trandafirul
cățărător, liane, și visteria.

Pe bază la temele grădina renașterii, grădina medievală, grădina persană, grădina barocului, grădina
franceză.

Arhitectura peisageră Page 15