Perspective curente şi direcţii

Introducere.

În ultimii ani s-au depus eforturi semnificante pentru a schimba şi îmbunătăţii

situaţia financiară. Care este rezultatul acestor eforturi? Procesul raportării financiare a
devenit mai bun sau mai rău? Au devenit rapoartele financiare mai mult sau mai puţin
relevante, de încredere sau înţelese? Care ar fi următorul pas?
Acestea au fost întrebările importante în acest sondaj la nivel mondial
independent coordonat de către Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) în rândul
participanţilor la lanţul de aprovizionare de raportare financiară.
Acest raport începe cu un rezumat al principalelor constatări, urmat de
metodologia de anchetă. Toate domeniile-cheie ale lanţului de aprovizionare de raportare
financiară sunt apoi discutate în detaliu: guvernanţa corporativă, procesul de raportare
financiară, auditul rapoartelor financiare, şi utilitatea informaţiilor din raportarea
financiară. Fiecare secţiune conţine o scurtă discuţie şi o analiză a rezultatelor anchetei şi
măsurile următoare recomandate pentru acea zonă de raportare financiară. Rezultatele
evidenţiate în acest raport reprezintă, în general, punctul de vedere al majorităţii
corespondenţilor. Ghilimelele sunt folosite pentru a ilustra opinia generală. Anexate la
raport sunt constatările detaliate, tabele şi grafice ale studiului online, precum note şi
referinţe.

LANŢUL DE FURNIZARE AL RAPORTĂRILOR FINANCIARE

Lanţul de furnizare a raportărilor financiare se referă la oamenii şi procesele

implicate în elaborarea, aprobarea, auditul, analiza şi utilizarea resurselor financiare.
Toate verigile lanţului trebuie să fie de înaltă calitate şi strâns conectate la furnizarea de
înaltă calitate a raportărilor financiare.
Ciclul începe şi se termină cu investitorii şi alte părţi interesate, care doresc să ia
decizii economice despre o companie şi, prin urmare, solicită informaţii financiare pentru
a face asta. Ulterior sub conducerea generală a consiliului de administraţie (consiliul de
supraveghere),se pregăteşte informaţia financiară pentru eventuala aprobare de către
conducere şi, în unele ţări, adunarea generala a actionarilor. Auditorii interacţioneaza cu
managementul şi conducerea şi în acelaşi timp consultă informaţiile financiare şi
furnizează opinii independente. Mass-media şi alţii distribuitori de informaţii financiare,
analiştii şi agenţiile de rating al creditelor le evaluează, pentru a fi utilizate de către
investitori şi alţi deţinători de acţiuni.
De asemenea, în cadrul lanţului există diverse standarde în domeniile de
guvernanţă corporativă, raportare financiară şi de audit; autorităţile de reglementare, care
impun respectarea acelor standarde şi profesioniştii, cum ar fi bancherii investitori şi
avocaţii, care oferă consultanţă pentru ceilalţi participanţi.

Rezumat al principalelor constatări.

În ultimii ani s-au depus eforturi semnificante pentru a schimba şi îmbunătăţii

raportarea financiară. Care este rezultatul acestor schimbări? Procesul raportării
financiare a devenit mai bun sau mai rău? Au devenit rapoartele financiare mai mult sau
mai puţin relevante, de încredere sau înţelese? Care ar fi următorul pas? Federaţia
Internaţională a Contabililor (IFAC) declanşat un studiu independent la nivel mondial
între participanţii la lanţul de furnizare a raportării financiare pentru a obţine un feedback
cu privire la aceste întrebări. În iunie şi iulie 2007, grupul de studiu a efectuat un sondaj
la nivel global care a dat 341 de răspunsuri din întreaga lume şi din toate părţile lanţului
de furnizare de raportare financiară, inclusiv a utilizatorilor, auditorilor, organismelor de
standardizare şi autorităţilor de reglementare. Grupul de studiu a efectuat, de asemenea,
25 de interviuri telefonice din august-octombrie 2007. Acest raport se bazează pe
rezultatele studiului la nivel mondial şi interviuri, precum şi pe cercetare suplimentară.
Participanţii la sondaj şi interviuri au fost întrebaţi despre opiniile lor pe patru
domenii ale lanţului de aprovizionare de raportare financiară: guvernanţă corporativă,
procesul de raportare financiară, auditul rapoartelor financiare şi utilitatea rapoartelor
financiare. Mai jos este o scurtă prezentare a concluziilor care sunt discutate în detaliu în
raport.
Rezultatele sondajului privind guvernarea corporativă.
Guvernare corporativă s-a îmbunătăţit şi echilibrul dintre costuri şi beneficii a devenit
mai bun.

Aspecte pozitive:
- creşterea gradului de conştientizare că buna guvernare contează;
- noi coduri şi standarde;
- strucutură îmbunătăţită;
- îmbunătăţirea sistemului de gestionare a riscurilor şi de control intern;
- creşterea transparenţei şi divulgarea.

Domenii de interes:
- guvernarea în nume, dar nu în spirit;
- dezvoltarea unei mentalităţi - listă de verificare;
- suprareglementare;
- riscuri personale şi răspunderea pentru directori şi conducere;
- interese cost-beneficiu.

Alte îmbunătăţiri:
- continuarea concentrării asupra aspectelor comportamentale şi culturale ale
guvernării;
- revizuirea actualelor norme;
- îmbunătăţirea continuă a calităţii conducerii:
- relaţionarea remuneraţiei cu performanţa;
- mărirea punctelor de vedere de la respectarea guvernării la guvernare de afaceri.

Rezultatele sondajului privind procesul de raportare financiară.

Procesul de raportare financiară s-a îmbunătăţit şi echilibrul dintre costuri şi beneficii este
aproximativ aceeaşi.

Aspecte pozitive:
- convergenţă la un set unic de standarde globale de raportare financiară;
- îmbunătăţirile aduse reglementărilor şi supravegherii;
- consiliului de administraţie / proprietate de gestionare a raportării financiare;
- îmbunătăţirea sistemelor de control intern asupra raportării financiare;
- tehnologie îmbunătăţită pentru pregătirea rapoartelor financiare.

Domenii de interes:
- tranziţia la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS);
- respectarea / reconstituirea conturilor unor standarde diferite de raportare financiară;
- complexitatea de standarde de raportare financiară;
- răspunderea de procesul de restricţionare.

Alte îmbunătăţiri:
- eforturi continue de aliniere la un set de standarde de raportare financiară;
- simplificarea şi clarificarea standardelor de raportare financiară - mai multe
principii şi mai puţine reguli;
- asiguraţi-vă ca consiliile de administraţie să acorde o atenţie la calitatea
rapoartelor financiare;
- furnizeazarea de educaţie şi formare suplimentară pentru începători.

Rezultatele sondajului pe audit a rapoartelor financiare.

Auditul rapoartelor financiare s-a îmbunătăţit şi echilibrul dintre costuri şi beneficii este
aproximativ aceeaşi.
Aspecte pozitive:
- îmbunătăţirea standardelor de audit şi a procesului acestuia;
- creşterea gradului de conştientizare, angajamentul şi competenţa auditorilor şi a
comitetelor de audit;
- mai mulţi auditori axaţi pe risc;
- o mai mare independenţă a auditorului;
- îmbunătăţirea calităţii de verificare şi de supraveghere a auditorilor;
Domenii de interes:
- posibilitate redusă de judecată profesionala;
- suprareglementare;
- frica de răspundere care să conducă la şabloane şi lipsă de inovaţie;
- comunicarea limitată a auditorilor cu părţile externe interesate;
- posibilitate de alegere limitată de firme de audit;
- creşterea costurilor de audit în raport cu beneficiile percepute.

Alte îmbunătăţiri:
- concentrarea continuă pe independenţă, obiectivitate şi integritate;
- convergenţa la un set de standarde globale, bazate pe principii de audit de-a
lungul timpului ;
- asigurarea utilizării consecvente a standardelor de audit şi protejarea calităţii în
cadrul firmelor de audit;
- îmbunătăţirea comunicării auditorilor, atât pe plan intern, cât şi extern;
- considerarea limitată/proporţională a răspunderii pentru auditori;
- eliminarea barierelor care limitează alegerea auditorului.

Rezultatele sondajului privind utilitatea rapoartelor financiare.

Relevanţa şi fiabilitatea rapoartelor financiare s-au îmbunătăţit, dar nu şi inteligibilitatea
acestor rapoarte. Corespondenţii au preferat rapoarte anuale în timp real sau informaţii
lunare, considerând utile prezentările analiste, şi ar dori mai multe informaţii despre
conducerea unei afaceri. Sondajul a relevat, de asemenea, rezultate mixte despre utilitatea
XBRL. În plus, rapoartele financiare scrise rămân utile.

Aspecte positive:
-informaţii financiare mai bune menite să îmbunătăţească standardele, reglementarea şi
supravegherea;
- mai multă trnsparenţă şi comparabilitate în rapoartele financiare;
- fiabilitate îmbunătăţită;
-accent sporit pe notele explicative;
-acces mai uşor la informaţiile financiare.

Domenii de interes:
- reducerea utilităţii din cauza complexităţii;
- utilizarea valorii juste;
- concentrarea companiilor aupra conformitatii sin u asupra esentei afacerilor
- Reglementarea suprasarcinilor
- schimbarea deseori si dificilă a standardelor situaţiilor financiare;
- lipsa informaţiilor de viitor.

Alte îmbunătăţiri:
- îmbunătăţirea comunicării în cadrul lanţului de furnizare a raportării financiare;
- includerea mai multor informaţii de afaceri în rapoartele financiare;
- alinierea îmbunătăţită a raportării interne şi externe;
- îmbunătăţirea accesului utilizatorilor la date electronice, de exemplu, XBRL;
- încurajarea formei scurte de raportare axându-se pe probleme de interes material.

Următorii paşi.
Rezultatele acestui sondaj sunt evidente. Participantii consideră că cele 3 domenii-cheie
ale lanţului de furnizare a raportării financiare – guvernare corporativă, procesul
pregătirii rapoartelor financiare şi auditul rapoartelor financiare – s-au îmbunătăţit cu
siguranţă în ultimii 5 ani. Din păcate, cu toate acestea, ei nu consideră că produsele
lanţului de furnizare, rapoartele financiare, au devenit mai folositoare pentru ei. Pentru
rezolvarea acestei situaţii, trebuie sa fie depuse eforturi continue de către toţi participanţii
pentru a discuta şi dezbate scopul şi obiectivele raportării financiare, în aşa fel încât,
informaţia care este furnizată, să se potrivească cel mai bine informaţiei cerute de cea mai
larga gamă de utilizatori.

Ce ar putea să facă IFAC şi membrii săi?

IFAC şi membrii săi principali, lucrând cu celelalte părţi interesate ale lanţului de
furnizare a situaţiilor financiare, au un rol important dacă rapoartele financiare vor
devenii mai folositoare şi dacă celelalte constatări ale acestui sondaj vor fi abordate.
Trebuie să existe un dialog coordonat în curs de desfăşurare pentru a răspunde
preocupărilor ridicate.

Primul pas este să se determine măsurile necesare pentru ca situaţiile financiare să devină
mai folositoare pentru numeroasele grupuri de utilizatori; cum ar arăta un model mai
folositor al unei situaţii de afacere? Cum ar fi abordarea altor preocupări ridicate în
zonele de guvernare corporativă, procesul raportării financiare şi impactul auditului
financiar asupra utilităţii situaţiilor financiare?

IFAC şi membrii săi principali pot prelua conducerea în acele proiecte în care contabilii şi
auditorii au o experienţă relevantă şi pot să contribuie în proiecte în care alte părţi
interesate ale lanţului de furnizare a raportării financiare conduc iniţiativa. Este
recomandat prin urmare, ca IFAC, prin intermediul comisiei sale şi a ordinii de zi, şi după
caz, prin proiectele specifice, să abordeze preocupările exprimate în acest sondaj.

Metodologia sondajului.

Un studiu la nivel mondial a fost folosit pentru a aduna informaţii de la toţi

participanţii lanţului de furnizare a situaţiilor financiare, iar datorită acestui fapt
interviurile au fost realizate cu un grup de experţi provenind din toate domeniile din
întreaga lume.
Studiul şi interviurile la nivel mondial au identificat următoarele aspecte:
- dacă utilizatorii raportarilor financiare consideră că au fost facute îmbunătăţiri în zona
guvernării, în contabilitate, audit şi utilizarea rapoartelor financiare.
- lucurile bune şi cele mai puţin de dorit care s-au petrecut în ultimii 5 ani ;
- sugestii pentru îmbunătăţirea viitoare a calităţii lanţului de furnizare a situaţiilor
financiare şi a rapoartelor financiare.
 Recomandările făcute în rapoartele anterioare ale IFAC cu privire la situaţiile
financiare au fost de asemenea evaluate.(A se vedea secţiunea rapoartelor anterioare ale
IFAC). Lucrările relevante întreprinse deja de către membrii principali IFAC şi de către
alţii la nivel naţional şi internaţional, sunt de asemenea evidenţiate în acest raport.

Sondaj internaţional.
Cercetările studiului internaţional s-au efectuat din Iunie până în Iulie 2007. Un
obiectiv cheie al studiului a fost obţinerea de răspunsuri din partea utilizatorilor
informatiilor financiare, inclusiv începători, auditori externi, autorităţi de reglementare,
şi academicieni. Au fost depuse eforturi suplimentare pentru publicarea studiului şi pentru
a încuraja o cât mai mare gamă de persoane să răspundă dacă este posibil.
341 de persoane au întregit studiul. Cei care au răspuns provin din întreaga lume şi din
toate părţile lanţului de furnizare a situaţiilor financiare. Ei reprezintă punctele de vedere
a diferitelor tipuri de corespondenţi din diferite regiuni ale lumii (a se vedea căsuţele de
mai jos). Rezultatele studiului online sunt prezentate în Appendix A.

Interviurile telefonice.
Interviurile telefonice au fost realizate din August până în Octombrie 2007 cu
participarea a 25 de persoane. Scopul interviurilor a fost obţinerea unei perspective mai
amănunţite a problemelor cuprinse în studiu. Pe durata interviurilor, corespodenţilor li s-a
solicitat amănunţit, prin intermediul sondajului, să-şi expună punctele de vedere asupra
diverselor teme şi probleme. Printre cei intervievaţi se numără şi experţi care provin din
toate părţile lanţului de furnizare a situaţiilor financiare, cum ar fi directori de companii,
ofiţeri şefi financiari, autorităţi de reglementare, organisme de standardizare, analişti
financiari şi investitori instituţionali, şi de asemenea contabili şi auditori profesionişti. (A
se vedea Appendix B: Persoane intervievate în acest sondaj).
Rapoarte IFAC anterioare.
În ultimii ani, IFAC a emis un număr semnificant de rapoarte axate pe
îmbunătăţirea calităţii numeroaselor link-uri lanţului de furnizare a situaţiilor financiare.
Acestea includ Reconstruirea încrederii publice în situaţiile financiare: o perspectivă
intenaţională (2003), provocări şi realizări în implementarea standardelor internaţionale,
realizarea convergenţei a IFRS şi ISA (2004), guvernanta corporativa, si fixarea corectă a
balanţei (2004). Acest studiu curent a evaluat recomandările din aceste rapoarte.

Recâştigarea încrederii publice în rapoartele financiare.

O perspectivă internaţională.
Articolul, Recâştigarea încrederii publice în rapoartele financiare: O perspectivă
internaţională (articol de credibilitate), a fost publicat de către IFAC în August 2003. A
fost dezvoltat de către Task Force pe reconstruirea încrederii publice în rapoartele
financiare, un grup independent coordonat de IFAC pentru a aborda, dintr-o perpectivă
internaţională, pierderea credibilităţii în rapoartele financiare şi abordează rezolvarea
problemei.
Articolul a identificat şi analizat cauzele pierderii credibilităţii în rapoartele
financiare, au luat în considerare căi de acţiune alternative care ar putea redobândi
credibilitatea şi au recomandările participanţilor lanţului de furnizare a situaţiilor
financiare cu privire la cele mai bune practici în domeniile situaţiilor financiare şi de
afaceri, guvernare corporativă şi auditori ai performanţei.
Articolul de credibilitate s-a axat pe recâştigarea încrederii publice în rapoartele
financiare.
Principalele recomandări ale Task Force cu privire la recâştigarea încrederii
publice în raportările financiare au fost după cum urmează:
-coduri eficace de etică corporativă trebuie să fie introduse şi activ monitorizate;
-managementul corporativ trebuie să pună un accent mai mare pe eficienţa
managementului financiar şi pe controale;
-stimulentele care denaturează informaţia financiară trebuie să fie reduse; companiile ar
trebuisă se abţină de la furnizarea de previziuni pentru profit, să determine remuneraţia
executivului într-un mod mai independent şi să fie mai transparente cu privire la această
remuneraţie;
-consiliile de administraţie trebuie să-şi îmbunătăţească supravegherea de gestionare;
-ameninţărilor la adresa independenţei auditorului trebuie să li se acorde o atenţie mai
mare în procesele de guvernare corporativă şi de către auditorii înşişi;
-eficacitatea auditului trebuie să fie ridicată în primul rând printr-o atenţie mai mare
acordată calităţii procesului de control al auditului;
-coduri de conduită trebuie să fie introduse pentru ceilalţi participanţi la procesul
situaţiilor financiare, iar conformitatea acestora ar trebui să fie monitorizată;
-standardele de audit şi reglementare trebuie să fie consolidate;
-practicile de contabilitate şi raportare trebuie să fie consolidate;
-standardele de reglementare a emitenţilor trebuie să fie ridicate.
De când articolul a fost publicat, au fost luate măsuri în multe părţi ale lumii
pentru a alinia practicile şi reglementările de afaceri cu aceste recomandări. Conform
descoperirilor din acest studiu, rezultatele acestor eforturi au fost în mod evident
folositoare în majoritatea domeniilor.
Principalele recomandări ale Task Force cu privire la recâştigarea încrederii
publice în raportările financiare, o scurtă prezentare a ceea ce s-a întamplat de atunci, şi
descoperirile din acest studiu despre rezultatele şi progresele în aceste domenii, de
asemenea şi următorii paşi recomandaţi, sunt tratate în acest articol. (a se vedea Appendix
D: articol de credibilitate:recomandări şi rezultate).

Provocări şi reuşite în implementarea standardelor internaţionale: realizarea

convergenţei la IFRS şi ISA.
În 2004, IFAC l-a coordonat pe Peter Wong , un fost membru de consiliu a IFAC,
să efectueze acest studiu asupra provocărilor şi reuşitelor în adoptarea şi implementarea
standardelor internaţionale a situaţiilor financiare şi standardele internaţionale de audit.
Premisa-cheie a acestui articol a fost faptul că pieţele mondiale de capital necesită
calitate ridicată, la nivel global consecvent, şi regimuri uniform reglementate şi
standardizate.
Aceasta a considerat că beneficiile unui cadru global de raportare financiară sunt
numeroase şi includ:
-compatibilitate mai mare a informaţiilor financiare pentru investitori;
-voinţă mai mare din partea investitorilor de a investi în afara graniţelor;
-costuri reduse de capital;
-alocare mai eficientă a resurselor;
-creştere economică mai mare.

Înainte ca aceste beneficii să poată fi complet realizate, cu toate acestea, trebuie să existe
o mai mare convergenţă la un set acceptat la nivel global, de contabilitate de înaltă
calitate şi standarde de audit.

Articolul a constatat că acţiunea este necesară la toate punctele de-a lungul lanţului de
furnizare a informaţiei care conduce raportarea financiară. Guvernele, autorităţile de
reglementare, organismele de standardizare naţionale şi internaţionale, entităţile
raportoare şi auditorii, precum şi alţi participanţi în procesul raportării financiare, au
roluri importante de jucat în convergenţa internaţională. Consiliile de directori şi
management, care au principala responsabilitate pentru raportarea financiară, ca şi
auditorii, organismele de standardizare, autorităţile de reglementare şi alţi participanţi în
procesul raportării financiare, cum sunt avocaţii, bancheri investitori, analişti, agenţiile de
rating şi educatorii, toţi au roluri importante de jucat în realizarea convergenţei
internaţionale.

Guvernare întreprinzătoare: echilibrare balanţei.

Articolul, Guvernare întreprinzătoare: echilibrare balanţei, publicat de către IFAC/CIMA
în 2004, completează articolul de crediblitate. Se axează în mod special asupra ceea ce
funcţionează bine sau rău în companiile listate şi subliniază că este important a echilibra
o bună guvernare corporativă cu creare unei valori durabile.

Guvernarea întreprinzătoare.
Recomandări.
Aplicarea guvernării întreprinzătoare înseamnă că societăţile obţin echilibrul corect între
performanţă şi conformitate.
Portivit articolului, au existat patru probleme-cheie de guvernare corporativă care susţin
atât succesul cât şi eşecul.
Acestea au fost:
-cultura şi tone pe primul loc;
-directorul executivului;
-consiliul de directori;
-controalele interne.

Ce s-a întamplat de atunci?

Guvernarea corporativă a primit multă atenţie din partea tuturor participanţilor din jurul
lanţului de furnizarea a raportării financiare.

Numeroase coduri şi standarde privind guvernarea şi etica, care au fost dezvoltate sau
reînnoite, se referă la aceste patru aspecte de guvernare corporativă.

Rezultate actuale şi paşi următori recomandaţi.

Corespondenţii din acest sondaj au fost de părere că guvernarea corporativă s-a

imbunătăţit în mod evident, dar cu prea mult accent pe conformitate. Ei au recomandat o
schimbare de la guvernare bazată pe conformitate la o guvernare de afaceri.

Corespondenţii din acest studiu au recunoscut aceste aspecte ca elemente-cheie ale

guvernării corporative şi au recomandat o axare continuă asupra aspectelor
comportamentale şi culturale ale guvernării. (pt mai multe informaţii a se vedea secţiunea
următoare despre guvernarea corporativă).

Guvernara corporativă.

Aspecte pozitive:
-creşterea gradului de conştientizare că buna guvernare contează;
-noi coduri şi standarde;
-îmbunătăţiri în structura conducerii;
-îmbunătăţirea sistemului de gestionare a riscului şi de control intern;
-mai multă transparenţă în situaţiile financiare şi de afaceri.

Domenii de interes:
-guvernarea în nume, dar nu în spirit;
-suprareglementare;
-dezvoltarea unei mentalităţi-listă de verificare;
-riscuri personale şi răspundere pentru directorii de companii şi de conducere;
-preocupări cost-beneficiu.

Alte îmbunătăţiri:
-axare continuă pe aspectele comportamentale şi culturale ale guvernării;
-revizuirea normelor existente, din moment ce multe au fost introduse ca un răspuns la
crize;
-îmbunătăţiri viitoare ale calităţii conducerii;
-relaţionarea remuneraţiei cu performanţa;
-lărgirea orizontului de la guvernare axată pe conformitate la guvernare de afaceri.

Guvernarea corporativă s-a îmbunătăţit.

Corespondenţi consideră că guvernarea corporativă s-a îmbunătăţit în mod evident în
ultimii 5 ani. Acest punct de vedere a fost susţinut de către toţi corespondenţii, indiferent
de ţara de origine a corespondentului. Corespondenţii au oferit mai multe motive pentru
această îmbunătăţire. De exemplu, consiliile de directori au devenit mai conştiente de
responsabilităţile lor de a furniza rapoarte semnificative şi de a acţiona într-un mod
responsabil pentru toate părţile interesate. Un corespondent a declarat „Directorii
societăţilor cotate şi organelor statutare au devenit mai conştienţi despre situaţiile
financiare, îşi iau responsabilităţiile mai în serios şi arată să fie mai independenţi în
îndeplinirea atribuţiilor lor fiduciare.”

Mulţi corespondenţi au fost de părere că schimările în lege şi reglementare au îmbunătăţit

guvernarea corporativă. Alţi corespondenţi au punctat pentru creşterea comunicării ca o
cale pentru îmbunătăţire. În cuvintele unui corespondent, „Guvernarea s-a imbunătăţit
dramatic. A avut loc o îmbunătăţire a dialogului între directori şi investitori.”

Corespondenţii au considerat că, în ansamblu, echilibrul dintre costurile şi beneficiile de

guvernanţă corporativă a devenit mai bun în ultimii 5 ani. În timp ce acest rezultat a fost
consecvent, indiferent de tipul de corespondent, autorităţile de reglementare au fost cele
mai optimiste, în timp ce utilizatorii au fost printre cei mai puţin optimişti şi au considerat
că echilibrul a rămas aproximativ acelaşi.

Din punct de vedere regional, a existat, de asemenea, o mică diferenţă între

corespondenţi. Potrivit unui corespondent din Asia, „Beneficiile guvernării corporative
depăşesc aspectele negative. Provocarea este să nu se scoată din vedere realităţiile de
afaceri.” Un corespondent european a declarat că echilibrul cost-beneficiu a rămas
aproximativ acelaşi şi că, în locurile în care costurile au crescut în detrimentul
beneficiului, această creştere a costurilor acum s-a încheiat.

Aspectele pozitive ale guvernării corporative.

În descrierea lucrurilor bune care s-au petrecut în ultimii 5 ani în cadrul guvernării
corporative, aspectele menţionate cel mai des au fost:
-creşterea gradului de conştientizare că buna guvernare contează;
-noi coduri şi standarde;
-îmbunătăţiri în structura de conducere;
-îmbunătăţirea sistemului de gestionare a riscurilor şi de control intern;
-mai multă transparenţă în situaţiile financiare şi de afaceri.
Creşterea gradului de conştientizare că buna guvernare contează.
Practic, toţi corespondenţii au considerat că scandalurile trecute şi eşecurile guvernării
corporative au stârnit interesul crescut pentru îmbunătăţirea guvernării corporative. Buna
guvernare contează pentru că determină conducerea şi pe directori să fie mai conştienţi de
responsabilităţie lor, să acţioneze în mod responsabil pentru toate părţile interesate, şi de
a furniza rapoarte utile şi, de asemenea, să contribuie la eficienţa companiei.

Corespondenţii au observat faptul că, deşi majoritatea conducerilor doresc să facă ceea ce
este corect, guvernarea corporativă s-a îmbunătăţit datorită mai mult unei presiuni
externe, provenind de la autorităţiile de reglementare, bursele de valori, şi, în special, de
la investitori. Unul dintre corespondenţi a punctat, „În plus faţă de guvernul şi autorităţile
de reglementare de pe piaţa financiară, organismele profesioniste au depus şi ele eforturi
considerabile în scopul promovării guvernării corporative.” Scrutinul a ajutat de
asemenea. De exemplu, un corespondent a observat, „Numele şi ruşinea a crescut gradul
de conştintizare a problemelor în Marea Britanie; companiile nu doresc să ajungă pe
pagina ziarului.”

Noi coduri şi standarde.

Modificările aduse codurilor, standardelor şi normelor care reglementează societăţile şi
consiliile de administraţie au fost considerate de către corespondenţi, în ultimii 5 ani, că
au condus la îmbunătăţiri în guvernare. Un corespondent din SUA a declarat,”Guvernarea
corporativă s-a îmbunătăţit semnificant datorită US Sarbanes-Oxlez Act, întrucât
consiliile de administraţie sunt acum mult mai implicate şi există mai multă claritate în
jurul responsabilităţilor lor.” Corespondenţii consideră, de asemenea, că a face
managementul în mod explicit responsabil pentru informaţiile utilizate de către terţi, a
fost o dezvoltare pozitivă care a îmbunătăţit guvernarea corporativă.
Mulţi corespondeţi au preferat codurile şi standardele bazate pe principii, în schimbul mai
multor reguli bazate pe o apropiere de SUA. „Din fericire, Marea Britanie nu a căzut în
capcana SOX”, a punctat un corespondent. Având o dispoziţie „respectă sau explică” a
fost văzută ca unul dintre punctele forte ale principiilor bazate pe coduri. Această
abordare a dus la o apropiere uşoară a societăţilor comerciale către guvernarea
corporativă şi a avut ca rezultat informaţii suplimentare utile. Corespondenţii au
considerat, de asemenea, că creşterea supravegherii şi a forţei de aplicare, au contribuit la
o mai bună guvernare corporativă.

Îmbunătăţiri în structura de conducere.

Mulţi dintre corespondenţi au menţionat îmbunătăţirile în structura de conducere ca un
aspect important pentru o guvernare corporativă îmbunătăţită. Principala îmbunătăţire în
strucutura de conducere menţionată de către corespondenţi, a fost recunoaşterea
importanţei independenţei directorilor non-executivi. Directorul non-executiv
independent oferă un echilibru util”, a menţionat unul dintre corespondenţi. Directorii
non-executivi, a punctat un corespondent, „au o mai mare conştintizare despre aşteptările
pe care acţionarii şi alte părţi interesate le au de la ei.” Mulţi dintre corespondenţi au avut
de asemenea următoarele de zis: „Directorii care nu şi-au făcut temele au devenit tot mai
îngrijoraţi de răspundere şi şi-au încetat activitatea de director; Noii directori conosc
foarte bine compania şi industia în care operează şi sunt mai bine informaţi despre
situaţiile financiare”; „Consiliile de conducere sunt mult mai conştiente de
responsabilităţile lor”; şi „Sunt conştienţi de necesitatea de a adăuga valoare pentru
acţionari.”

În plus, corespondenţii au fost de părere că adoptarea la scară largă, creşterea

compentenţei, îmbunătăţirea operaţiunilor comitetelor de audit, au creat un mecanism-
cheie pentru a aduce auditul intern şi extern şi managementul împreună pentru beneficiul
guvernării corporative. Alte comitete ale conducerii, cum ar fi comitetele de nominalizare
şi remuneraţie, au fost considerate, de asemenea, valoroase.

Îmbunătăţirea sistemului de gestionare a riscurilor şi de control intern.

Corespondenţii au considerat în general că creşterea accentului pe sistemul de gestionare
a riscului şi pe control intern de către executiv şi consiliile de conducere a condus la
îmbunătăţirea operaţiunilor de afaceri şi la o raportare mai bună. „Nivelul de angajament
este mai mare şi procedurile de lucru sunt îmbunătăţite”, a răspuns unul dintre
corespondenţi.
Cu toate acestea, mulţi corespondeţi au obiectat pentru modul în care au fost aplicate
unele elemente. De exemplu, documentaţia şi testările au fost de multe ori considerate să
fie prea detaliate şi elaborate. În cuvintele unui corespondent, „Abordarea documentaţiei
de control intern asupra situaţiilor financiare (şi de indentificarea care rezultă şi obligaţia
de testare a multor controale detaliate) s-a dovedit să fie extrem de ineficientă şi
ineficace, care în cele din urmă a furnizat o valoare mică pentru acţionari”. De asemenea ,
unii auditori au considerat controlul inter ca fiind nefolositor.

Mai multă transparenţă în situaţiile financiare şi de afaceri.

Corespondenţii au apreciat creşterea transparenţei, de exemplu, asupra riscurilor
companiei, oportunităţi şi decizii de strategie, plata executivului şi despre părţile
implicate. De asemenea au solicitat mai multe rapoarte anuale informative, site-uri
corporative mai informative, situaţii financiare mai standardizate şi mai multă
transparenţă în şedinţele generale ale acţionarilor.

Corespondenţii au considerat că acest lucru a permis utilizatorilor să obţină mai multe

informaţii despre o companie şi, de asemenea, despre o contabilitate îmbunătăţită.

Domenii de interes în guvernarea corporativă.

În descrierea celor mai puţin dorite aspecte cu privire la guvernarea corporativă,
corespondenţii au fost îngrijoraţi despre următoarele:
-guvernarea în nume, dar nu în spirit;
-suprareglementare;
-dezvoltarea unei mentalităţi-listă de verificare;
-riscuri personale şi răspundere pentru directorii de companii şi de conducere;
-preocupări cost-beneficiu.
Guvernare în nume, dar nu în spirit.
Majoritatea corespondenţilor au considerat că multele schimbări care au intervenit au fost
făcute în „literă”, şi nu în spirit. Au împărtăşit punctul de vedere că multe companii sunt
forţate să-şi îmbunătăţească guvernarea mai mult de către organele de reglementare şi
mai puţin de mecanismul de disciplină proprie/interioară. În opinia lor, numeroase
companii şi consilii de directori consideră guvernarea ca încă o altă certificare, şi încă
consideră că formarea de comitete şi angajarea de consultanţi pentru a scrie politici,
rezolvă problema. Companiile adoptă rapid măsura conformării cu guvernarea, dar sunt
mai lente în adoptarea măsurilor mai dureroase. Acesta este „serviciu către guvernarea
corporativă şi nu o guvernare corporativă reală”, cum a spus unul dintre corespondenţi.
Respondenţii au punctat că încă sunt unii indivizi care cred că se situează deasupra bunei
practici, de exemplu, „Directori care încă consideră că ei sunt compania şi nu acţionează
întotdeauna în interesele acţionarilor.”

Respondenţii au considerat că promovarea unei culturi pentru guvernarea corporativă este

mult mai mult decât un exerciţiu de conformitate şi au avertizat că respectarea
(conformarea) în formă mai degrabă decât în substanţă conferă un sentiment fals de
securitate.

Suprareglementare.
Respondenţii au recunoscut faptul că scandalurile situaţiilor financiare de acum câţiva ani
au dezamagit investitorii. Cu toate acestea, mulţi au fost sceptici în privinţa răspunsului.
„Reglementările suplimentare tind să fie o reacţie la un eşec corporativ”, a spus unul
dintre respondenţi, şi „principiile guvernării sunt în prezent înnecate într-o grămadă de
reguli”, după cum a spus alt respondent. Unii consideră că rezultatul este „Regulamentul
se simte acum încărcat peste măsură şi este crescut în mod constant”.
Respondenţilor le-a displăcut în mod special ceea ce unul dintre ei a numit
„Prescriptibilitatea crescută de cadre de reglementare care încurajează conformitatea
legală mai bine decât principii orientate spre o practică mai bună”. Şi mulţi au considerat
că Statele Unite au depăşit limita cu SOX şi conformitatea cu transparenţa. „Acest lucru a
dus la o povară mai mare a transparenţei, costuri mai mari, şi multe companii au vazut
acest fapt ca pe un exerciţiu de conformitate, decât o îmbrăţişare a spiritului bunei
guvernări”, a punctat alt respondent.

Dezvoltarea unei mentalităţi – listă de verificare.

S-a considerat că suprareglementarea a creat o situaţie în care oamenii se concentrează
acum prea mult pe conformitate şi nu vorbesc despre măsuri, cum ar fi strategiile şi
construirea unei afaceri. Este, de asemenea, o concentrare prea mare pe reguli când, de
fapt, ar trebui să fie pe integritate. Acest lucru ar putea crea o cultură doar a regulilor de
urmat, şi nu a unei culturi a gândirii despre cum să facă faţă aspectele guvernării în
general. „Creşterea cantităţii bifării casuţei nu ajută, deoarece nu-i face pe oameni să
gândească”, a spus unul dintre respondenţi.

Respondenţii au semnalat o preocupare faţă de guvernare mai degrabă decât ajutarea

companiei să reuşească şi să prospere. Ca rezultat, există probabilitatea ca activităţiile de
conformitate să solicite prea mult timp şi atenţie, iar zonele cu risc real ar putea fi trecute
cu vederea. Mulţi consideră că companiile au devenit prea riscante şi evită riscul, când de
fapt ar trebui să-l gestioneze.

Un auditor extern a comentat, „Directorii petrec tot mai mult timp cu problemele de
conformitate şi trec cu vederea problemele operaţionale”. Un alt respondent a recomandat
ca consiliile să-şi asume responsabilităţi şi „ să-şi răsfoiască agendele şi să vadă cât timp
alocă pentru numeroasele topice cum ar fi conformitatea versus strategii şi să găsească un
echilibru.”

Riscuri şi răspundere personală pentru directorii de companii şi de management

avansat.
Riscurile şi răspunderea personală cu care se confruntă directorii de companii a fost o
problemă ridicată de unii respondenţi, întrucât ia costat pe unii directori reevaluarea
poziţiei lor de conducere. Respondenţii au comentat de asemenea, că este mai dificil să se
recruteze noi membrii de conducere şi management avansat din cauza creşterii expunerii
la răspundere legală. „Nu mai merită riscul asumat pentru o conducere sau o poziţie
CEO/CFO”, a spus un respondent.

Unii dintre respondenţi au observat un nivel de paranoie care i-a făcut pe unii dintre
directori să fie foarte sceptici şi neîncrezători cu privire la acţiunea de management, care
a dus la decizii ineficiente de afaceri. Au evidenţiat necesitatea acordării protecţiei unor
directori, deoarece sunt prea expuşi riscului. Cum a spus-o un respondent, „Directorii ar
trebui să fie acuzaţi doar atunci când greşeala lor este intenţionată.”

Preocupări cost-beneficiu.
Majoritatea respondenţilor au considerat că echilibrul dintre costuri şi beneficiile
guvernării corporative s-a îmbunătăţit. Cu toate acestea, mulţi respondenţi au exprimat
preocupări că costurile anumitor reglementări, în special ale secţiei 404 a US Sarbanes-
Oxlez Act, au depăşit cu mult beneficiile.

Mulţi respondenţi au considerat că este nevoie de o vigilenţă continuă împotriva unei

guvernări cu toate costurile.

Ce trebuie făcut pe viitor în ceea ce priveşte guvernanţa corporativă?

Respondenţilor li s-a cerut să se gândească cum se poate îmbunătăţii pe viitor guvernanţa
corporativă în ţările lor şi să prioritizeze un numar de măsuri diferite care pot duce la
atingerea acestui obiectiv.
Majoritatea respondenţilor au considerat ca avand prioritate majora urmatoarele:
- concentrare asupra aspectelor comportamentale si culturale ale guvernantei
- revizuirea normelor existente, multe fiind introduse ca raspuns la criză
- imbunătăţirea pregătirii directorilor
- legătura dintre remuneraţie şi performanţă
 - Extinderea punctului de vedere de la guvernarea pazata pe conformitate la
guvernarea bazata pe afaceri

Continuă să te axezi pe aspectele comportamentale şi culturale ale guvernanţei

Dincolo de diferitele tipuri de respondenţi, continua atenţie asupra aspectelor
comportamentale şi culturale ale guvernanţei a fost considerată ca având prioritate.
Un respondent şi-a exprimat”profunda îngrijorare că importanţa guvernării
corporative va disparea de pe ecranele radarelor lăsând uşa deschisă pentru eşecurile
de guvernanre pe viitor ”. Un alt respondent a adaugat că”există semene de oboseala
în ceea ce priveşte guvernarea corporativă”.

Etica este importantă nu numai în cadrul companiilor. Un respondent a sfătuit,

"dimensiunea etică - comportament social, cultural şi personal - este fundamental
importantă pe tot parcursul lanţului de aprovizionare financiară în ansamblul său de
raportare." Un altul a comentat, "Este bine să îmbunătăţeşti contabilitatea şi auditul,
dar băncile, consultanţi financiari şi analişti, de credit evaluatorii şi avocaţii, de
asemenea, ar trebui să adere la un cod de etică "Un altul a zis,". o mai mare atenţie
trebuie acordată acordurilor de guvernare de catre investitori instituţionali, cum ar fi
fondurile de pensii şi / grupuri de gestionare a fondurilor de capital ", deoarece există"
... o mulţime de conflicte de interese care sunt insuficient prezentate. "În sfârşit, un
respondent a comentat," Companiile sunt oglinzi ale societăţile în care îşi desfăşoară
activitatea şi se influenţează reciproc. Prin urmare, o mai bună guvernare corporativă
are un impact pozitiv asupra guvernării societale şi vice-versa. "

Revizuirea regulilor existente ,multe fiind introduse ca răspuns la crize

Mai mulţi respondenţi au propus o revizuire a regulamentului care a fost introdus ca un
răspuns la crize, pe baza experienţei acumulate până în prezent. Alţii observat că acest
lucru deja se întâmplă în unele ţări. Observaţii incluse: Codul din Marea Britanie recent a
a fost revizuit şi considerat satisfăcător , principiile au devenit mai bine
înţelese;”Respondenţii au comentat, de asemenea, că abordarea unor ţări a fost de a
permite SUA să parcurgă mai întâi procesulul şi apoi să adopte ceea ce a mers,ceea ce
este bun şi sa respinga ceea ce a mers prost.

Respondenţii au crezut că în ţările în curs de dezvoltare, ar trebui să existe un accent pe

principiile de bază care stau la baza raportărilor financiare bune, inclusiv existenţa unei
economii de piaţă, respectul pentru statul de drept şi protecţia juridică a acţionarilor
minoritari. Mulţi respondenţi au împărtăşit opinia că accentul trebuie să se acorde pentru
îmbunătăţirea competenţelor, la fel cum şi în unele ţări în curs de dezvoltare există o
lipsă de contabilitate, competenţe şi auditori. Eliminarea impedimentelor privind
fluxurile de capital, pentru a permite participarea străină la companiile autohtone ar putea
imbunătăţi, de asemenea, guvernanţa corporativă, după părerea unilor respondenţi,iar în
calitate de proprietari străini ar aduce cu ei competenţe, experienţa şi aşteptările cu privire
la raportarea financiară bună.

Imbunatatiri viitoare ale calitatii conducerii

Respondenţii au considerat că, în general, cei mai buni oameni pentru a supraveghea
managementul sunt directori non-executivi. Prin urmare, independenţa directorilor este
considerată ca fiind esenţială pentru o bună guvernare. Cuvintele unui respondent,” cu cât
este mai independent un director, cu atât ar fi mai sănătos pentru guvernare şi pentru
siguranţa managementului" ." Mulţi respondenţi au considerat că separarea rolurilor de
presedinte si CEO este logică şi eficientă. "Unul dintre conduce compania , iar unul
conduce administraţia," a spus un respondent. "Ei au roluri diferite şi este greu să faci sa
le faci pe amandouă" şi "În caz contrar, există riscul de a fi un CEO mai puţin bine
pregatit," s-au făcut alte comentarii.

Pentru mulţi respondenţi, punctul crucial este calitatea celui care conduce, concentrându-
se pe fond, mai degrabă decât pe forma. O mai bună selectie şi revizuirile poate să
contribuie la îmbunătăţirea calităţii directorilor non-executivi. O altă sugestie a fost de a
creşte capacitatea acţionarilor de a elimina directorilor. Respondenţii au recunoscut, de
asemenea, nevoia ca (cel puţin) unii directori sa aiba o experienţă semnificativă,asa cum
un respondent a declarat, "directorii care au fost mult timp la conducere au acumulat
înţelepciune şi competenţe care sunt în beneficiul companiei. "

O mai buna corespondenţă intre remuneraţia şi performanta

Conform rezultatelor sondajului, remuneraţia executiva este încă o problemă, mai ales ca
este dificil să se refere la remuneraţie de performanţă. Respondenţii au avut opinii
puternice: "Remuneraţia este cea mai mare zona de necazuri [pentru că nu există]
corelaţie foartemare între remunerare şi performanţă," şi "cutia pandorie este deschisa cu
toate aceste stimulente de performanţă." Un alt respondent a comentat, "O mulţime de
compensatii sunt oferite acum complet la întâmplare ", iar acest lucru a fost în
detrimentul calităţii de guvernare corporativă pentru ca toate sau majoritatea scandalurile
contabile implica compensare. "

Respondenţi au considerat că trebuia să fie o aliniere mai bună de compensare cu

performanţa companiei pe termen lung. Alternative pentru structurile de remunerare
curente includ o cantitate mai mare de plata sub forma de "salariu de modă veche," şi
echitatea numai pentru performanţe excepţionale. De asemenea, respondenţii au
considerat că ar trebui să existe mai multă transparenţă în compensaţia executiveă.

Extinderea punctului de vedere de la guvernarea pazata pe conformitate la

guvernarea bazata pe afaceri
Potrivit mai multor respondenţi , există o nevoie de a consolida poziţia curentă şi pentru a
trece la alte domenii,astfel ca unul dintre ei a spus sarcastic, "Respectarea se face. Acum,
avem nevoie să ne întoarcem la afaceri "Există prea multa guvernare bazată pe
conformitate când ar trebui să existe una bazată pe afaceri - nu numai pentru a satisface
reglementarările, dar şi pentru că mulţi investitori instituţionali a pus accent prea mult pe
respectarea normelor de guvernare.
Respondenţii, de asemenea, au simţit că supraaccentuarea cu privire la controlul intern
asupra raportării financiare ar trebui să fie reconsiderată.
Guvernarea nu ar trebui sa fie un pilon separat preocupat de conformitate, ci un mod mai
integru de a-ti conduce afacerea eficient un respondent a comentat. În plus, procesele de
control ar trebui să fie mai mult integrate în procesele de afaceri, şi ar trebui să fie
concepute de către oameni care au experienţă cu zona de organizare, oameni şi procese.
Şi ce-ar putea face investitorii instituţionali pentru a ajuta companiile sa realizeze această
tranziţie? Respondenţii au adaugat: "Ei ar trebui să aibă o relaţie mai constructivă cu
conducerea companiilor în care investesc," şi "Asiguraţi-vă că dialogul este despre
probleme pe termen lung, strategie, riscul global, indiferent dacă au ajuns oamenii
potriviţi în etcetera loc."

Procesul de raportare financiară

Avantaje:
- Convergenţa pentru un singur set de standarde de raportare financiară globale.
- Îmbunătăţirea regulilor guvernând raportarea financiară, incluzând creşterea
supravegherii raportării financiare.
- Consiliul de Conducere ia parte la procesul de raportare financiară.
- Îmbunătăţirea controlului intern asupra sistemului de raportare finaciară sprijinită
de tehnologia îmbunătăţită pentru pregătirea rapoartelor financiare.

Aria priorităţilor
- Costul tranziţiilor la IFRS.
- Nevoia de conformare cu mai mult de un set de standarde ale raportării financiare.
- Complexitatea standardelor de raportare financiară.
- Responsabilitatea restricţionării procesului.

Alte îmbunătăţiri
- Menţinerea convergenţei pentru un singur set de standarde interaţionale ale
raportării financiare.
 - Simplificarea şi clarificarea standardelor raportării financiare focalizându-se mai
mult pe principii şi mai puţin pe reguli.
- Asigură că, consiliul de conducere pune atenţia pe calitatea rapoartelor financiare.
- Întreţine educaţia şi pregătirea persoanelor în domeniu.

Procesul raportării financiare a devenit mai bun

Respondenţii au considerat că procesul de raportare financiară, incluzând pregătirea şi

aprobarea internă a rapoartelor financiare, a devenit mai bun în ţările lor în ultimii 5 ani.
Cât timp rezultatele nu diferă semnificativ între tipurile diferite de respondenţi,
organismele de standard au fost afirmative şi auditorii au fost printre ultimele, mai puţin
afirmative.
„ Cultura raportării financiare s-a îmbunătăţit”, a comentat un respondent. „Acum este
îmbunătăţită atenţia asupra raportării financiare şi ca atare pentru procesul de raportare
financiară” a spus alt respondent. Şi totuşi altul a notat „ creşterea atenţiei a conducerii şi
a comitetelor de audit asupra importanţei raportării financiare”.
În general respondenţii au considerat că balanţa dintre beneficii şi costul procesului de
raportare financiară a fost aproximativ aceeaşi comparaţie cu 5 ani în urmă. Autorităţile
de reglementare şi organismele de standard au simiţit că această balanţă a fost mai bună,
în timp ce auditorii externi,( preparatorii) reglementatorii şi utilizatorii au considerat că
balanţa a fost aproximativă aceeaşi comparativ cu 5 ani în urmă. Cu toate acestea,
respondenţii au considerat că atenţia necesară urmează să fie plătită problemelor cost-
beneficiu. „Ar trebui să fie recunoscut că există costuri asociate cu informaţia şi că
utilizatorii (în special proprietarii) au nevoie să stabilească câteva priorităţi în ceea ce
priveşte informaţia dorită, recunoscând în acelaşi timp că informaţia nu este o marfă
gratuită” , a subliniat un respondent.
Respondenţii din diferite regiuni au avut opinii diferite despre balanţa dintre beneficiile şi
costurile procesului de raportare financiară. Respondenţii din Eurasia, Africa, Asia şi
America Latină au fost în general mult mai pozitivi că beneficiile au compensat costurile
decât respondenţii din Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, Canada, Marea
Britanie şi Australia.
Aspectele pozitive ale procesului de raportare financiară

Lucrurile bune care s-au întâmplat în ultimii cinci ani cu privire la procesul de raportare
finaciară în ţările lor, aspectele enumerate mai des de către respondenţii au fost:
- Convergenţa pentru un singur set de standarde de raportare financiară globale.
- Îmbunătăţirea regulilor guvernând raportarea financiară, incluzând creşterea
supravegherii raportării financiare.
- Consiliul de Conducere ia parte la procesul de raportare financiară.
- Îmbunătăţirea controlului intern asupra sistemului de raportare finaciară sprijinită
de tehnologia îmbunătăţită pentru pregătirea rapoartelor financiare.

Convergenţa este potitivă

Convergenţa la IFRS a fost văzută ca o dezvoltare pozitivă. Un respondent a explicat,
„IFRS, prin crearea unui teren de joc la nivel global, trebuie să fie un lucru bun”. Alt
respondent a spus „A fost o creştere a transparenţei cuvenite de a avea un limbaj global”.
IFRS a fost, de asemenea, văzută ca o îmbunătăţire pe principii locale de contabilitate
general acceptate (GAAP). „Anumite tranzacţii de afaceri şi practicile de contabilitate,
care nu sunt acoperite în detaliu în conformitate cu (unele locale) GAPP, sunt supuse unei
analize mai detaliate în IFRS, crescând nivelul de confort oferit de (preparatori)
reglementatori, auditori şi utilizatori”, a spus alt respondent.
Schimbarea la IFRS, de asemenea, a schimbat comportamentul unor directori de
companii.
Potrivit unui respondent, „Directorii s-au luptat cu IFRS şi, prin urmare, şi-au dedicat mai
mult timp pentru raportarea financiară”. În cadrul companiilor, un alt respondent a
remarcat, "Trecerea la IFRS a încurajat organizaţiile să revizuiască mai îndeaproape
politicile lor contabile adecvate." La un nivel practic, "Datorită respectării obligatorie a
Codului de Guvernanţă Corporativă, aproape toate companiile cotate la bursă emit
rapoarte financiare în limita de timp, precum si cu prezentarea îmbunătăţită", a observat
un alt respondent.
Reglementarea şi Supravegherea s-au îmbunătăţit
Respondenţii au văzut reglementările şi supravegherea îmbunătăţite ca evoluţii pozitive.
Un alt respondent remarcă, "În UE, Regulamentul CE impune introducerea de companii
cotate la bursă în toată Europa să adopte IFRS în conturile lor consolidate până în 2005
este o realizare majoră în ceea ce priveşte comparabilitatea şi transparenţa informaţiilor
financiare din Europa."
Creşterea supravegherii raportării financiare de către autorităţile de reglementare a fost
apreciat în mod pozitiv de către respondenţi. În special, respondenţii au comentat că
autorităţile de reglementare au crescut controlul rapoartelor financiare ale companiei. Un
respondent a observat, "Rapoartele financiare sunt de acum mai obiectiv examinate şi
inspectate (de reglementatori), rezultând raportări mai responsabile, adevărate, corecte şi
obiective." Un alt respondent a făcut un comentariu similar, "Întreprinderile sunt
conştiente de procesul de raportare financiară, în special societăţilor cotate." Altul
consideră că s-a îmbunătăţit rapoartele financiare în companii deoarece, în special
companiile cotate la bursă, au fost obiectul mai multor controale ale organelor de
reglementare, control de verificare pentru a se asigura că rapoartele financiare au fost
pregătite în conformitate cu GAAP.

Consiliile de administraţie şi de management au dreptul de proprietate

Consiliile de administraţie şi de management au luat tot mai mult dreptul de proprietate
asupra procesului de raportare financiară. Respondenţii au observat o revizuire regulată şi
să sign-off la toate nivelurile de management şi de supraveghere de către directorii de
calitate, exactitate şi rezonabilitate a informaţiilor financiare puse la dispoziţia publicului.
Un alt respondent a considerat că, în ciuda costurilor sale, legislaţia SOX în Statele Unite
a avut o contribuţie pozitivă. CEO erau acum mult mai implicaţi în raportarea financiară
şi cerinţa ca CEO să semneze pe rapoartele financiare a crescut importanţa în cadrul unor
companii de raportare financiară şi de control intern.

Îmbunătăţirea controlului intern şi o mai bună tehnologie

Îmbunătăţirea controlului intern asupra raportării financiare a fost o altă evoluţie pozitivă.
Un respondent a comentat, "Companiile au crescut accentul pe raportarea financiară şi pe
control intern, punând accent pe calitatea şi acurateţea raportării financiare şi rolul de
audit, comitetul de audit şi autorităţile de reglementare." Cu toate acestea, în opinia
respondenţilor, "încă nu există o bună înţelegere a ceea ce înseamnă pentru noi un nivel
suficient de control intern." "O atenţie prea mare şi nejustificată asupra controalelor ar
putea oferi o impresie falsă de securitate sporită," un alt răspuns.
Respondenţii au recunoscut, de asemeneaea necesitatea unei legături între calitate şi timp.
"Avem nevoie de un proces continuu de raportare integrat pentru a putea emite rapoarte
în termen de două săptămâni de la închidere," a declarat un respondent.
Problema de tehnologie a îmbunătăţit pregătirea rapoartelor financiare, determinand un
respondent pentru a comenta, "Procesul este mult mai automatizat şi ia mai puţin cost şi
timp," în timp ce un alt responedent a arătat că îmbunătăţirile tehnologice au fost de
raportare care să conducă spre mai precis şi în timp util, în timp ce alt respondent
consideră că îmbunătăţirile tehnologice au condus la raportări mai precise şi în timp util.
Tehnologia, de asemenea, a ajutat la îmbunătăţirea fluxului de lucru. În opinia unui
respondent, "Instrumente pentru fluxurile de lucru automatizate au devenit mai
disponibile. Participanţii la raportarea fluxului de muncă curent dau mai multă importanţă
la exactitate şi actualitate".
Aceste modificări au îmbunătăţit calitatea rapoartelor financiare, conducând un
respondent pentru a comenta, „Utilizarea calculatoarelor şi a procedurilor standard în
procesul de raportare contabile şi financiare face ca erorile sa fie mai puţin artificiale şi
nestabile. "
"Apariţia tehnicilor de analiză a datelor (aplicat la situaţiile financiare) a ajutat foarte
mult la detectarea erorilor şi a fraudelor simple", a adăugat un alt respondent.

Domenii de interes în procesul de raportare financiară

Respondenţii consideră că modificările mai puţin de dorit în ultimii cinci ani în ceea ce
priveşte procesul de raportare financiară ar fii:
- Costurile tranziţiilor la IFRS
- Nevoia de a se conforma sau de a reconcilia conturi cu mai mult de un set de standarde
de raportare financiară
- Complexitatea standardelor de raportare financiară
- Responsabilitatea restricţionării procesului

Tranziţia la IFRS a avut un impact semnificativ

Mulţi respondenţi au considerat trecerea la IFRS costisitoare. Un respondent a comentat,
"Trecerea la IFRS a avut un impact semnificativ asupra companiilor mari, deoarece a
forţat să se uite la toate sistemele lor pentru a strânge informaţiile solicitate." Un alt
respondent a comentat, "În IFRS, declaraţia de venit a devenit o problemă reală". Un
respondent a văzut problema în acest fel, "IFRS a fost pusă în aplicare în grabă. Ar fi fost
mai bine dacă implicaţiile ar fi fost discutate pe larg de către toţi participanţii (nu doar
contabili), înainte de a fi pus în aplicare. Acum este ceva care nu este de niciun ajutor
pentru gestionare şi nici un ajutor pentru investitori. "
Un alt respondent a comentat că, odată cu trecerea la standardele internaţionale, "Marile
firme (audit), au acum toate un birou la Londra şi în cazul în care există probleme de
interpretare IFRS, acum acestea ajung menţionate la Londra, mai degrabă decât să fie
rezolvate în mod normal şi asta cere timp. Dorinţ pentru coerenţă a încetinit procesul de
raportare financiară. "
Unii respondenţi au considerat că, având în vedere modificările din ultimii ani, a existat o
nevoie de stabilitate în cerinţele de raportare financiară şi standarde, cu timpul înţelegerea
şi punerea în aplicare a noilor norme şi reglementări a ajutat în timp la gestionarea
afacerii.

Reconcilierea este un motiv de îngrijorare

Nevoia de conformaree cu mai mult de un set de standarde de raportare financiară a fost
îngrijorătoare pentru unii respondenţi. Unul dintre respondenţi a explicat , "Din cauza
tandardelor internaţionale, companiile trebuie să raporteze în două moduri diferite. Destul
de frecvent, numerele ce diferă substanţial." Un respondent, descriind situaţia din Canada
a declarat, "Acum suntem în sistemul de raportare GAAP Canadian şi GAAP din Statele
Unite şi se deplasează spre IFRS. Cine poate urmări acest lucru?."

Potrivit unui respondent din SUA, propunerea din 2007 de la Securities and Exchange
Commission (SEC) pentru a elimina cerinţa de reconciliere va ajuta la procesul de
convergenţă. Cu toate acestea, "Trecerea de la US GAAP la IFRS este o întreprindere
mare pentru companiile americane. Este diavolul în persoană. Există imense
infrastructuri, în loc să prezinte un raport care trebuie să fie schimbat," a comentat acest
respondent.

Standardele de raportare financiară sunt adăugarea la complexitate

Respondenţii au recunoscut că companiile au devenit mai complicate, în timp, dar au
simţit că standardele de raportare financiară nu ar trebui să se adauge la această
complexitate. Mulţi respondenţi au indicat că era nevoie să se simplifice standardele de
raportare financiară, ca unul pus, "Avem nevoie de a simplifica normele contabile astfel
încât acestea sunt mai uşor de aplicat şi de înţeles de către reglementatori şi utilizatori."
Standardele şi prezentările de informaţii sunt văzute ca mult prea lungi şi complexe.
"Suntem speriaţi de noile intrări de la aderarea la profesia contabilă şi cititorii sunt
confuzi," un alt respondent a declarat.
Unii respondenţi au considerat că IFRS au fost cel puţin parţial responsabile pentru
această situaţie, de exemplu, persoana care a scris, "Multe părţi din IFRS sunt complexe
în mod inutil. Atât de mult, astfel încât există un număr limitat de întocmiri care ar putea
pretinde că sunt încrezători în cunoaştiinţele lor despre standarde şi capacitatea lor de a
interpreta aceste standarde. Trebuie să se concentreze pe simplificarea standardelor, nu
doar pe zona de întreprinderi mici şi mijlocii, cât şi pe corpul principal de standarde. " Un
alt respondent a comentat, "Introducerea IFRS a crescut complexitatea cu rezultatul că
mai puţine persoane sunt echipate pentru a interpreta rapoarte financiare, dar mai multe
persoane sunt angajate în procesul de producţie."
Utilizarea valorii juste în cadrul IFRS a fost văzută ca dând naştere la complexitate şi
confuzie în rapoartele financiare. Respondenţii erau de părere că reglementatorii luptau
cu valoarea justă şi că valoarea justă nu a fost o metodă de evaluare sensibilă în toate
cazurile. Valoarea justă nu este neapărat corectă. Aceasta este, în cuvintele unui
respondent, "mai echitabilă pentru active lichide. În caz contrar, numerele sunt modelate
şi sunt mai putin fiabile, mai ales în cazul în care pe piaţă nu există de fapt." Pentru
activele în cazul în care nu există o piaţă activă, ipotezele corecte trebuie să fie construite
în şi din rezultatele prezentate la valoarea justă în "garbage in, ggarbage out".

Mediul juridic
Respondenţii au considerat că mediul juridic a devenit mai rău. „Notele de subsol lungi
sunt o supraîncărcare a divulgării. Avocaţii scriu această dezvăluire; prin urmare, ele nu
mai sunt uşor de înţeles. Aceasta nu este limba de afaceri clar." Un respondent a exprimat
în felul acesta, "Dacă sunteţi o companie publică, atunci trebuie sa spuneţi public ceea ce
se întâmplă, dar toată lumea se teme de această răspundere. Prin urmare, o mulţime de
rapoarte de management sunt menite a nu fi înţelese." Un alt respondent a spus,
"Conducerea simte că ar trebui să comunice mai clar şi direct la cunoştinţa părţilor
interesate. Dar chiar şi un comunicat de presă simplu ia ore la avocaţi. De ce? O multime
de afaceri se tem de răspundere."
Respondenţii spun că raportarea financiară ar putea fi îmbunătăţită având cerinţe mai
puţin rigide şi un risc mai mic de litigii, astfel că raportul de fapt, ar putea fi scris de către
consiliul de sine şi într-un stil mai liber. Un respondent a exprimat gândurile sale în acest
fel, "Raportarea trebuie să se transforme dintr-un exerciţiu de conformitate într-un
exerciţiu de comunicare - semnificativ, coeziv, şi suficient pentru a face bine - decizii
informate."
Respondenţii au sugerat limitarea riscului de litigiu prin care au zone de siguranţă pentru
consiliile de conducere şi pentru raportarea financiară şi raportarea narativă, cu excepţia
cazului în care există în mod deliberat minciuni sau comportamente nechibzuite.
„Răspunderea pentru raportare frauduloasă: da. Răspunderea pentru restul:. Nu", a
replicat un respondent. Altul a sugerat că poate investitorii institutionali ar putea oferi, de
asemenea, un semnal mai clar aici. "Este un pic mai curajos pentru conducere să-şi asume
cu adevarat controlul asupra raportării narative, dar acestea sunt împinse, pe o uşă
deschisă", a spus alt respondent.
Dezbatere: principii sau reguli?

Mulţi respondenţi au comentat cu privire la dezbaterea actuală cu privire la modul în care

standardele de raportare financiară ar trebui să fie bazate pe principii sau bazate pe reguli.
Punctele de vedere esprimate au fost amestecate, au recunoscut că situaţia a fost
complexă, iar diferenţa dintre principii şi reguli nu a fost întotdeauna clară şi că o
combinaţie de ambele abordări ar putea fi necesară şi adecvată.
Principiile sunt preferate înaintea normelor
Majoritatea respondenţilor preferă principiile înaintea normelor, un respondent a spus,
"Principiile oferă beneficii (peste reguli), în măsura în care necesită întocmiri şi auditori
care să exercite judecata. La reguli oamenii n-au încetat să se gândească. Mai mult,
profesia de avocat găseşte modalităţi în jurul normelor.”
Un alt respondent a comentat, "Toată lumea ar trăi mai degrabă într-un mediu bazat pe
principii. În SUA, cu toate acestea, există reguli. Oricât de mult s-ar putea dori să se mute
înapoi la principii, au nevoie de protecţie de norme care să acopere spatele lor împotriva
litigiilor...cadru legal interzice mutarea înapoi la principii. "
Este de remarcat, de asemenea, "Anterior, SUA a avut un sistem de contabilitate bazat pe
principii dar treptat a migrat spre un sistem bazat pe reguli ... determinat în mare măsură
de litigii şi de sentimentul general că o creştere a normelor ar creşte, de asemenea,
protecţia pentru reglementări şi auditorii pentru că le-au aplicat regulile. " Dar sistemul
bazat doar pe reguli nu este soluţia. "Enron s-a întâmplat într-un mediu bazat pe reguli,"
a subliniat un respondent.

Dar şi principiile şi normele sunt necesare

Un număr de respondenţi au împărtăşit convingerea că dezbaterea cu privire la principii
şi reguli a fost înşelătoare deoarece sugerează că standardele ar trebui să fie toate
principiile sau toate regulile. Aceşti respondenţi au considerat că sunt prea simplificate
problemele implicate. Un respondent a declarat, "Ideea este de a avea principii şi reguli
care sunt atât simple şi eficiente, dar acest lucru este dificil de realizat. Nu este realist să
nu aibă reguli, dar în acelaşi timp, standardele trebuie să se bazeze pe un cadru . "
A fost, de asemenea, un sentiment care caracterizează jurisdicţii bazate pe principii sau
bazate pe reguli nu are ca rezultat o descriere exactă a situaţiei actuale. Un respondent a
spus, "Principiile versus norme este eronat caracterizat. Marea Britanie, în fapt, nu are
principii, dar o multime de reguli .... Este un hibrid, principiile, dar şi regulile."
Respondenţii au considerat de asemenea că atât principiile cât şi normele ar trebui să fie
utilizate. Un respondent a spus, "În primul rând (ai nevoie) de principii, apoi de
orientarea nivelului înalt de aplicaţie şi exemple." Ar trebui să existe, a spus
respondentul, "Mai multe discuţii în primul rând pe ceea ce este un principiu drept: ar
trebui să aveţi mai întâi un proiect de expunere pe principiu înainte de a intra în detalii".
Un alt respondent a făcut o remarcă similară, "În primul rând ai nevoie de concepte
puternice, apoi obiectivele şi apoi aplicarea consecventă în mod rezonabil, de orientări /
reguli". În cele din urmă, a existat un respondent care ne-a reamintit că "Nici principiile,
nici regulile nu va opri o persoană care vrea să facă ceva extrem".

Principii nu reguli de campanie

În 2005, organism membru IFAC, Institutul Contabililor Autorizaţi din Scoţia (ICAS), a
instituit o lucrare de grup pentru a ajuta la găsirea unei decizii referitoare la principii
versus reguli dezbătute fără stabilirea standardelor internţionale de contabilitate. Acest
rezultat a fost publicat în: Principii nu reguli:O întrebare a judecăţii?
ICAS a găsit numai acorduri unanime pentru principiile bazate pe contabilitate, dar cum
să implementzi raportul recomandărilor rămâne o problemă. ICAS se angajează să
continue dezbaterea şi confruntarea cu provocările de a trece la un cadru bazat pe
principii de contabilitate. În opinia sa, nici una dintre aceste provocări sunt
insurmontabile, dar ele au nevoie de o acţiune concertată de către toate părţile interesate
în raportarea financiară, şi dezvoltarea încrederii de către şi între toate părţile.
O conferinţă a avut loc la Londra în octombrie 2006 pentru a explora provocările de a
trece la un cadru de contabilitate bazat pe principii. Punctele cheie ale acestei conferinţe
„Prea târziu pentru principii?” a fost publicat de către ICAS în raportul „Principii în
Practică”.
În aprilie 2007 ICAS a ţinut o conferinţă în cooperare cu Institutul American de Contabili
Publici să ia în considerare principiile bazate pe contabilitate şi provocările de punere în
aplicare. Punctele cheie de la această conferinţă au fost publicate de către ICAS în
raportul său,” Principii în practică - puncte-cheie de la conferinţa de New York”. Un
eveniment mai mare - o masă rotundă a avut loc la Bruxelles, în septembrie 2007;
raportul va fi disponibil pe website-ul ICAS, www.icas.org.uk.
Pentru mai multe informaţii Principii nu reguli de campanie, vizitaţi website-ul ICAS.

Ce trebuie făcut în viitor în procesul de raportare financiară?

În gândirea respondenţilor despre cum să îmbunătăţească în continuare procesul de

raportare financiară în ţările lor, consideră că următoarele măsuri au fost o prioritate de
vârf:
- Menţinerea convergenţei pentru un singur set de standarde interaţionale ale raportării
financiare.
- Simplificarea şi clarificarea standardelor raportării financiare focalizându-se mai mult
pe principii şi mai puţin pe reguli.
- Asigură că, consiliul de conducere pune atenţia pe calitatea rapoartelor financiare.
- Întreţine educaţia suplimentară şi pregătirea persoanelor în domeniu.

Convergenţa
În timp ce respondenţii au avut de multe ori îngrijorarea cu privire la conţinutul de IFRS,
şi-au exprimat sprijinul pentru convergenţă şi un singur set de standarde mondiale de
contabilitate. Un reglementator a spus în felul acesta, "Există o mare problemă în faptul
că standardele variază în întreaga lume". Un alt respondent, "Convergenţa la IFRS la
nivel mondial permite tratamentul contabil coerent a tranzacţiilor pentru operaţiuni la
nivel mondial". Un alt respondent a avertizat, "Nu va fi niciodată o interpretare globală
de IFRS. Trebuie să acceptăm interpretări locale, care va duce la diferenţe în rezultate."
Respondenţii au considerat că, de asemenea, un singur set de standarde de contabilitate
nu ar fi, pe cont propriu, pentru a îmbunătăţi precesul de raportare financiară. Standardele
de raportare financiară însăşi trebuie să fie simplificate şi clarificate.
Standardele de Raportare Financiară au nevoie de îmbunătăţiri
Standardele de raportare financiară ar trebui să pună accentul pe directori spunând
povestea lor în raportul anual, nu pe raportul anual ca fiind ceva pentru a îndeplini
cerinţele de divulgare stabilite de alţii. Un accent mai mare este de reală nevoie şi
dreptate pe guvernarea principiului final de raportare. Un utilizator s-a exprimat în acest
fel, "să se concentreze mai mult pe simplitate şi inteligibilitate, ar fi bine pentru ambele,
companii şi acţionari ... în cazul în care compania doreşte să dezvăluie ceva, ele nu ar
trebui să fie descurajate de către reglementator de a face acest lucru în cazul în care este
non - GAAP. Toate acestea fac procesele de raportare mai puţin relevante ".
Standardele de raportare financiară, de asemenea, trebuie să fie bazate pe principii mai
mult. "Principiile cu explicaţii bune sunt mai bune decât regulile.Regulile sunt restrictive
şi acelaşi lucru pentru tot, dar totul nu este acelaşi lucru; principiile pot fi adaptate la ceea
ce este potrivit pentru o circumstanţă specială", a fost opinia unui respondent.
Standardele de raportare financiară trebuie să se bazeze pe "concepte puternice, apoi
obiectivele şi aplicarea consecventă apoi în mod rezonabil prin intermediul unor orientări
sau reguli", a spus un alt respondent. O problemă care apare cu standardele bazate pe
principii este că diferite interpretări ar putea fi făcute de aceleaşi informaţii; cu toate
acestea, un reglementator a comentat, "Dacă există mai mult de o interpretare posibilă, o
companie ar trebui să dezvăluie în conturile lor ceea ce au făcut şi, de asemenea, să
prezinte cum ar fi putut fi făcut altfel. "
Respondenţii au comentat precum şi că modul în care standardele de raportare financiară
sunt scrise ar ajuta, unul dintre reglementatori a spus, "IFRS ar trebui să fie în limba
engleză şi în traduceri simple. Vorbitorii nativi de limba engleză se luptă deja cu limba".
S-a remarcat, de asemenea, faptul că traducerea IFRS este o sarcină majoră.

Atenţia consiliului administrativ de calitate

Respondenţii au considerat că acest consiliul de administraţie trebuie să acorde o atenţie
continuă la calitatea rapoartelor financiare. În special, au simţit că rolul comitetelor de
audit este nevoia de o atenţie continuă. "Suntem departe de a avea o cultură în cazul în
care implicarea comitetelor de audit este un element cheie în procesul de eliberare a
informaţiilor financiare", a declarat un respondent. Acest punct de vedere a fost, de
asemenea, deţinut de un utilizator care a considerat că ar trebui "o concentrare crescută pe
calitatea comitetului de audit". Un alt respondent a comentat, "Consiliul de ansamblu are
nevoie de propriul proces de raportare financiară. Ei au datoria de a produce conturile cu
o imagine reală şi corectă".

Mai multă educaţie şi formare profesională pentru cei care întocmesc reglementările
Nevoia de educaţie şi formare suplimentare pentru cei care întocmesc reglemetările a fost
văzută la fel de importantă de mulţi respondenţi. Pentru unii respondenţi, această nevoie a
fost condusă de adoptarea IFRS. "Educaţie şi formare profesională pe IFRS este necesară
deoarece IFRS pot fi diferite la nivel naţional GAAP şi oamenii folosesc GAAP lor", a
comentat un respondent. După cum s-a menţionat de către un alt respondent, "IFRS este
greu de înţeles şi de aplicat. Prin urmare, prima dată îţi faci temele şi ia sistemul de
învăţământ prima viteză". Această nevoie de educaţie cu privire la IFRS este de asemenea
importantă la cele mai înalte nivele, un respondent a subliniat, "companiile doar
închiriază firma de audit Big 4 să facă pentru ei şi apoi directorii nu au nicio idee despre
aceasta".