Tema 1.1.

TERMENI SI EXPRESII SPECIFICE PROTECTIEI CIVILE

dezastre, situatii de protectie civila;
definirea instintarii, avertizarii, prealarmarii si alarmarii;
adapostire, asanare, factori si tipuri de riscuri;
starea de alerta, interventia operativă si evacuarea etc.

DEZASTRE
Prin dezastre se înţelege:
fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori
îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca
fenomene de masă.
În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren,
inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizotiile;
evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate de
accidente.
În acestă categorie sunt cuprinse: acccidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran,
avarii la construţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi
exploziilor, accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de
obiecte cosmice, accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.

DEFINIŢIE (calitativă) - gravă întrerupere a funcţionării unei comunităţi, generând

pierderi umane, materiale sau modificări nefaste ale mediului, care nu poate fi refăcută
prin resursele acesteia.
DEFINIŢIE (cantitativă) - dezastru = hazard + vulnerabilităţi
HAZARD
DEFINIŢIE: fenomen rar sau extrem, de natură umană sau naturală, care afectează viaţa
şi activităţile umane şi a cărui extindere poate duce la dezastru.
CLASIFICARE:
geologice (cutremure, alunecări de teren şi prăbuşiri de teren);
climatice (tornade, inundaţii, secetă, grindină);
de mediu (poluarea mediului, deşertificare,defrişare păduri);
epidemii şi epizootii;
accidente ( nucleare, chimice, biologice, rutiere, maritime, aeriene, fluviale, miniere
etc;
conflictele armate, inclusiv terorismul.

DEFINIŢIE: gradul de pierderi (de la 0 la 100%) rezultat din acţiunea posibilă a unui
fenomen susceptibil de a produce pierderi umane şi materiale unei comunităţi.
TIPURI DE VULNERABILITĂŢI:
urbanizarea
degradarea mediului
lipsa de educaţie
creşterea populaţiei
instabilitate macro-economică
sărăcia
1
* structuri de urgenţă excesiv birocratice.

SITUATII DE PROTECTIE CIVILA- situatia generata de iminenta producerii sau de

producerea dezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale care,
prin nivelul de gravitate, pun in pericol sau afecteaza viata, mediul, bunurile si valorile
culturale si de patrimoniu;

INSTIINTARE - activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta

producerii sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile
administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, in scopul evitarii surprinderii si al
realizarii masurilor de protectie, şi cuprinde:
înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;
înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,
convenţionale şi neconvenţionale.
Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, sau
de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la
structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, inclusiv prin Sistemul
naţional unic pentru apeluri de urgenţă.
Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer vizează introducerea
situaţiilor de alarmă aeriană şi încetarea alarmei şi se emit pe baza informaţiilor primite de
la Statul Major al Forţelor Aeriene, conform protocoalelor încheiate în acest sens.
Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre
vizează iminenţa declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri.
Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,
convenţionale şi neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a
norului toxic şi se transmit pe baza datelor şi informaţiilor primite de la Statul Major
General şi structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe ale armatei, pe baza
planurilor de cooperare încheiate conform legislaţiei în vigoare.

AVERTIZARE - constă în aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor despre

iminenţa producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile
administraţiei publice centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise de
structurile abilitate;

PREALARMARE - reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei

publice centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea
producerii unor dezastre sau a atacurilor din aer;
Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General şi de serviciile de urgenţă
profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General şi de la
structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de
cooperare întocmite în acest sens, precum şi de la structurile care monitorizează sursele de
risc.

ALARMARE - reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre iminenţa

producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către autorităţile
administraţiei publice centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare, pe baza
înştiinţării de la structurile abilitate.
2
 Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii
prevenirea populaţiei:
oportună - dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin
mijloace şi sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului
atacurilor din aer sau producerii unor dezastre;
autentică - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin
mijloace specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor
pentru situaţii de urgenţă;
stabilă - prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie
creată.

ADAPOSTIRE - masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a

valorilor culturale si de patrimoniu, pe timpul ostilitatilor militare si al situatiilor de
urgenta, impotriva efectelor acestora. Adaposturile de protectie civila sunt spatii special
amenajate pentru protectie in situatii specifice, proiectate, executate, dotate, echipate si
autorizate potrivit normelor si instructiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General
pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor;

ASANARE - ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru inlaturarea sau

distrugerea munitiei neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decat poligoanele de
trageri ale structurilor de aparare, ordine publica si securitate nationala.
Acţiunile de asanare se desfăşoară pentru neutralizarea muniţiilor rezultate din
următoarele acţiuni:
atacuri aeriene asupra teritoriului ROMÂNIEI;
operaţiuni militare terestre duse în timpul războiului;
explozii sau incendii la depozitele de muniţii sau materii explozive;
accidente pe timpul transportului de muniţii;
trageri de instrucţie cu muniţie de război în poligoane special amenajate şi care ulterior,
urmează a fi redate în circuitul economic.

FACTOR DE RISC - fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi

timp şi spaţiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri de risc;

TIPURI DE RISC - incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări

sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori
amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din
cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale,
sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii
de risc specifici;

STAREA DE ALERTA - se declară potrivit ordonanţei de urgenţă 21/2004 şi se referă la

punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a
populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă;

INTERVENTIA OPERATIVĂ - acţiunile desfăşurate, în timp oportun, de către

structurile specializate în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării sau
înlăturării, după caz, a consecinţelor acesteia;

EVACUAREA - măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente, stării de alertă

ori producerii unei situaţii de urgenţă şi care constă în scoaterea din zonele afectate sau
3
potenţial a fi afectate, în mod organizat, a unor instituţii publice, agenţi economici,
categorii sau grupuri de populaţie ori bunuri şi dispunerea acestora în zone şi localităţi
care asigură condiţii de protecţie a persoanelor, bunurilor şi valorilor, de funcţionare a
instituţiilor publice şi agenţilor economici.

4
 Tema 1.2.

CONCEPTIA SI MODUL DE REALIZARE

AL INSTIINTARII, AVERTIZARII SI ALARMARII

Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează în scopul

evitării surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţia
bunurilor materiale, precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer şi
ale acţiunilor militare.
Înştiinţarea reprezintă activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre
iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către
autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, după caz, şi cuprinde:
înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;
înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,
convenţionale şi neconvenţionale.
Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, sau
de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la
structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, inclusiv prin Sistemul
naţional unic pentru apeluri de urgenţă.
Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer vizează introducerea
situaţiilor de alarmă aeriană şi încetarea alarmei şi se emit pe baza informaţiilor primite de
la Statul Major al Forţelor Aeriene, conform protocoalelor încheiate în acest sens.
Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre
vizează iminenţa declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri.
Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice,
convenţionale şi neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a
norului toxic şi se transmit pe baza datelor şi informaţiilor primite de la Statul Major
General şi structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe ale armatei, pe baza
planurilor de cooperare încheiate conform legislaţiei în vigoare.
Avertizarea constă în aducerea la cunoştinţă populaţiei a informaţiilor despre
iminenţa producerii sau producerea unor dezastre şi se realizează de către autorităţile
administraţiei publice centrale sau locale, după caz, pe baza înştiinţării transmise de
structurile abilitate.
Prealarmarea reprezintă activitatea de transmitere către autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale a mesajelor/semnalelor/informaţiilor despre probabilitatea
producerii unor dezastre sau a atacurilor din aer.
Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General şi de serviciile de urgenţă
profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General şi de la
structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de
cooperare întocmite în acest sens, precum şi de la structurile care monitorizează sursele de
risc.
Alarmarea populaţiei reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor despre
iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian şi se realizează de către
autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare
prevăzute la art. 26, pe baza înştiinţării de la structurile abilitate.
Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii
prevenirea populaţiei:
5
 oportună - dacă asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin
mijloace şi sisteme de alarmare care să poată fi acţionate imediat la apariţia pericolului
atacurilor din aer sau producerii unor dezastre;
autentică - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei se realizează prin
mijloace specifice de către personalul stabilit prin decizii ale preşedinţilor comitetelor
pentru situaţii de urgenţă;
stabilă - prevenirea populaţiei şi operatorilor economici se realizează în orice situaţie
creată şi se obţine prin:
menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;
folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie
asigurată de cel puţin 3 surse energetice diferite: reţea industrială, grupuri electrogene,
acumulatoare, aer comprimat, abur, carburanţi şi altele asemenea;
verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare;
readucerea la starea de funcţionare, în timp scurt, a sistemelor şi mijloacelor de
alarmare afectate în urma atacurilor din aer;
intensitatea acustică a semnalelor de alarmare să fie cu cel puţin 6 - 10 dB mai
mare decât zgomotul de fond.

Pentru organizarea şi desfăşurarea eficientă a înştiinţării şi alarmării, comitetele

municipale, orăşeneşti şi locale vor întocmi "Schema organizării avertizării şi
alarmării populaţiei" în conformitate cu precizările inspectoratelor pentru situaţii de
urgenţă judeţene.
Schema de înştiinţare, avertizare şi alarmare se întocmeşte în scopul transmiterii în
timpul cel mai scurt, intr-un mod organizat şi într-o concepţie unitară a informaţiilor
despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate.
Înştiinţarea, avertizarea, prealarmarea şi alarmarea se realizează şi în scopul evitării
surprinderii şi a luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei, protecţiei bunurilor
materiale, precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer si ale
acţiunilor militare.
Schema de înştiinţare, avertizare şi alarmare se intocmeste cu luarea în considerare
a prevederilor următoarelor acte normative:
Legea 481 / 08.11.2004 a Protectiei Civile;
Hotărârea Guvernului României nr. 1492/09.09.2004 privind principiile de organizare,
funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste ;
Hotărârea Guvernului Romaniei nr. 1491/09.09.2004 pentru aprobarea Regulamentului
– cadru privind structura organizatorică, atribuţiile funcţionarea şi dotarea comitetelor şi
centrelor operative pentru situaţii de urgenţă ;
Ordinul Ministrului Administaţiei şi Internelor nr. 1259/10.04.2006 pentru aprobarea şi
asigurarea activităţilor de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de
protecţie civilă;
Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr . 886/30.09.2005 pentru aprobarea
normelor tehnice privind Sistemul Naţional Integrat de Înştiinţare, Avertizare şi Alarmare
a populaţiei.

Schema de înştiinţare avertizare şi alarmare trebuie sa aibe in vedere si sa respecte

ideea de conceptie si principiile care staut la baza intocmirii Planului de înştiinţare şi
alarmare judetean, dupa cum urmeaza:
Oportunitatea – presupune prevenirea populaţiei/operatorilor economici în timp
scurt. Pentru a se respecta acest principiu localitatea a fost împărţită în ____ grupe de

6
înştiinţare, astfel încât înştiinţarea întregii localităţi cu satele arondate să nu depăşească
35 minute:
Grupa 1 – pe itinerariul ........................................................................
Grupa 2 – pe itinerariul ........................................................................
...
Grupa n1

Autenticitatea – presupune transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei

prin mijloace specifice de către personalul stabilit de Preşedintele Comitetului Locale
pentru Situaţii de Urgenţă. Pentru a se respecta acest principiu Comitetul Local stabileste
câte o persoană pentru fiecare mijloc de înştiinţare şi alarmre care să fie autorizată să
înştiinţeze, avertizeze sau să alarmeze localitatea fie prin viu grai fie prin sirenele
electrice sau clopotele de pe raza localităţii.

Stabilitatea – presupune prevenirea populaţiei şi operatorilor economici în orice

situaţie. Pentru a se respecta acest principiu la întocmirea planului se va lua în calcul
folosirea mai multor mijloace de înştiinţare(sirene electrice, clopote de biserică, portavoci,
maşini ale poliţiei comunitare dotate cu staţii de avertizare, etc). Principiul stablilităţii
obligă Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă la :
menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare
verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare
readucerea la starea de funcţionare în timp scurt a sistemelor şi mjloacelor de alarmare
afectate în urma atacurilor din aer

Prioritatea – presupune înştiinţarea, avertizarea şi alarmarea în funcţie de

importanţa strategică sau in funcţie de expunerea la tipurile de risc, cu alte cuvinte pe
urgenţe.

Teritorialitatea – presupune prevenirea de către Comitetul Locale pentru Situaţii

de Urgenţă a populaţiei din zona de responsabilitate sau din imediata vecinătate. Pentru a
se respecta acest principiu în întocmirea schemei de înştiinţare şi alarmare, municipiile şi
oraşele, care constituie dealtfel Urgenţa 1, vor instiinta comunele din apropiere. În
stabilirea grupelor pe principiul teritorialităţii se iau în considerare atât capacitatea
oraşului de a asigura maşini pentru înştiinţarea comunelor prin curier (în situaţia în care
Sistemul de Telecomunicaţii Teritorial este inutilizabil) cat şi calitatea infrastructurii (a
drumurilor naţionale, judeţene). Distanţele au fost astfel stabilite încât orice comună sa
poata fi înştiinţată în mai puţin de 35 minute. Comunele la rândul lor au obligaţia să
înştiinţeze atât satele şi cătunele arondate cât şi operatorii economici din zona de
responsabilitate fie prin curier fie prin sistemul de telecomunicaţii teritorial.

Înştiinţarea si prealarmarea localitatii, institutiei publice, operatorului economic

se realizează de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de către
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „DOBROGEA” al Judeţului Constanţa. Pentru
realizarea înştiinţării, dupa caz si functie de posibilitatile locale, se folosesc:
Echipamentele de înştiinţare şi alarmare F 1001 A şi B
Sistemul de telecomunicaţii teritorial
Circuitele telefonice ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale

1
numarul de grupe va corespunde nevoilor de alarmare in baremul stabilit
7
 Staţii şi receptoare radio de tip militar
Receptoare cu frecvenţe fixe
Radiotelefoanele din înzestrarea operatorilor economici şi a consiliilor locale
Poşta electronică
Mijloace mass-media
Avertizarea se realizeaza de catre autoritatile administratiei publice locale,
operatorul economic, prin:
Curieri;
Politia locala sau nationala;
Mass-media locala;
Panourile publicitare;
Sirenele electronice cu posibilitati de transmitere mesaje prin voce.
Alarmarea se realizeaza de catre autoritatile administratiei publice locale,
operatorul economic, prin:
Mijloacele de alarmare acustice speciale: sirene electrice şi electronice, sirene cu
aer comprimat, motosirene si sirene de mana, staţii de radioficare.
Mijloacele de alarmare acustice obişnuite: fluiere cu abur sau aer comprimat,
clopote , sonerii, claxoane, portavoci, toace, etc.
Alarmarea interioară în incinta perimetrelor operatorilor economici,
complexelor comerciale cu nivel de zgomot ridicat se realizează cu mijloace acustice care
să producă un nivel sonor mai ridicat decât zgomotul de fond, dublate de mijloace
acustice.
Centralele de alarmare, destinate pentru acţionarea centralizată a sirenelor
electrice, electronice şi a celor cu aer comprimat, se instalează în Punctele de Comandă
municipale/ orăşeneşti/ comunale şi în dispeceratele operatorilor economici sursă de risc.
Circuitele telefonice folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de
alarmare instalate la operatorii economici se inchiriază de către aceştia iar pentru cele
aflate la localităţi se închiriază de către consiliile locale.
Folosirea mijloacelor de alarmare în cazul producerii unor situaţii de urgenţă se
execută numai cu aprobarea Preşedintelui Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă, a
conducătorului instituţiei publice sau a operatorului economic implicat, după caz, ori a
împuterniciţilor acestora.

Realizarea înştiinţării, avertizării şi alarmării pe timpul conflictului armat

În cazul unui atac iminent, în situaţia în care nu s-a declarat starea de război,
primele mesaje de prealarmă şi de alarmă se transmit cu aprobarea ministrului
administraţiei şi internelor, pe baza înştiinţărilor primite de la Statul Major General
şi structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, conform planurilor
de cooperare întocmite în acest sens.
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „DOBROGEA” al judeţului
Constanţa va primi mesajele de alarmare a populaţiei privind pericolul atacului din
aer transmise de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, şi va
organiza retransmiterea mesajelor către structurile din subordine şi cele cu atribuţii
în domeniu, prin reţelele proprii conform schemei fluxului informaţional şi
atribuţiilor specifice.
Indicativele transmise despre situaţii de urgenţă pot fi reale sau de exerciţiu,
fonice sau numerice. Indicativele pot fi transmise prin mijloace fir sau radio U.S.

8
 Orice mesaj transmis, despre situaţii de urgenţă va începe, în orice situaţie,
cu codul de recunoaştere a mesajelor de înştiinţare reale, semnalele de exerciţiu
fonice vor fi precedate şi de expresia în clar „urmează semnal de exerciţiu”.
Mesajele care se transmit au următoarea structură:
codul de recunoaştere;
semnalul de transmis;
timpul: ora şi minutul.
Timpul va fi acelaşi şi în situaţiile de retransmitere a semnalului către toate
structurile din subordine sau către cele cu care cooperează.
Măsurile de asigurare a înştiinţării, avertizării, şi alarmării pe timpul
conflictului armat sunt identice cu cele menţionate la treapta CAPACITATEA
PERICOL DE RĂZBOI.
Mesajul de încetare a alarmei aeriene se transmite tuturor structurilor la
care s-a transmis alarma aeriană şi prealarmă aeriană. La localităţile şi operatorii
economici care au suferit lovituri din aer, mesajul de încetarea alarmei aeriene se
declanşează la ordinul preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă al
localităţii sau al conducătorului operatorului economic respectiv, după ce s-a
raportat eşalonului superior.

Semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi

operatorilor economici

SEMNALUL CARACTERISTICA SEMANLULUI DESCRIERE SEMNAL

Cu sirenă 15 sunete a 4 secunde fiecare cu
electrică 4 sec 4 sec 4 sec
ALARMA pauză de 4 secunde între ele
AERIANĂ Cu sirenă cu 15 sunete a 2 secunde fiecare cu
aer comprimat 2 sec 2 sec 2 sec pauză de 2 secunde între ele
Cu sirenă 5 sunete a 16 secunde fiecare cu
16 sec 10 sec 16 sec
ALARMĂ LA electrică pauză de 10 secunde între ele
DEZASTRE Cu sirenă cu 5 sunete a 8 secunde fiecare cu
aer comprimat 8 sec 5 sec 8 sec pauză de 5 secunde între ele
Cu sirenă 3 sunete a 32 secunde fiecare cu
32 sec 12 sec 32 sec
PREALARMĂ electrică pauză de 12 secunde între ele
AERIANĂ Cu sirenă cu 3 sunete a 16 secunde fiecare cu
aer comprimat 16 sec 6 sec 16 sec pauză de 6 secunde între ele
Cu sirenă 2 minute Un sunet continuu de aceeaşi
ÎNCETAREA electrică intensitate timp de 2 minute
ALARMEI Cu sirenă cu 1 minut Un sunet continuu de aceeaşi
aer comprimat intensitate timp de 1 minut

9
 Tema 1.3.
SCHEMA DE ACOPERIRE A LOCALITATII DIN PUNCT DE VEDERE AL
AUDIBILITATII MIJLOACELOR DE ALARMARE PRECUM SI
CALCULUL NECESARULUI MIJLOACELOR DE ALARMARE

10
11
MIJLOACE DE ALARMARE

După principiul de construcţie şi funcţionare mijloacele de alarmare se clasifică în :

mijloace acustice şi mijloace optice.
Mijloacele de alarmare acustice asigură:
transmiterea de mesaje verbale în direct sau preînregistrate prin intermediul
sirenelor electronice;
emiterea de sunete acustice cu frecvenţe de 200-500 Hz prin mijloace:
speciale : sirene electrice de diferite puteri, sirene dinamice cu aer
comprimat, motosirene, şi sirene de mână.
obişnuite : fluiere cu aer comprimat, clopote, sonerii, claxoane etc.
Mijloacele de alarmare optice asigură emiterea de semnale luminoase şi pot fi :
panouri sau dispozitive luminoase.

Numărul, tipul mijloacelor de alarmare şi locurilor de instalare a acestora, pentru

asigurarea alarmării localităţilor şi agenţilor economici se stabilesc de către inspectoratele
şi comitetele pentru situaţii de urgenţă, pe baza normelor de înzestrare şi în raport cu
caracteristicile tehnice ale mijloacelor, cu condiţiile locale de propagare a sunetului
produs de acestea şi cu nivelul zgomotului de fond existent în zonă, astfel încât să se
acopere întreaga zonă populată.
Pentru alarmarea localităţilor şi agenţilor economici se folosesc sirene electronice,
electrice de 5,5 KW şi de 3 KW, cu aer comprimat (dinamice) şi motosirene.
Alarmarea interioară a halelor de producţie, complexelor comerciale, sălilor de
spectacole şi de sport, staţiilor de metrou etc. cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu
mijloace acustice care să producă un semnal sonor mai mare decât zgomotul de fond,
precum şi cu mijloace optice.
Sirenele electronice şi electrice se instalează la : construcţiile industriale,
hidrotehnice, social-culturale, economico-administrative, şcoli, clădiri de locuit, agenţi
economici cu grad de risc, instituţii publice, unităţi şi formaţiuni militare.
Caracteristicile generale pe care trebuie să le îndeplinească sirenele electronice sunt:
trebuie să permită ca, din punct de vedere al puterii acustice şi al caracteristicii de radiaţie
sonoră, să poată fi adaptate în mod optim la condiţiile naturale ale locului de amplasare
(trepte de putere, orientare).
Valorile minime de presiune acustică ce trebuie să le realizeze sirenele:
Putere (w) Nivel acustic la distanţa de 30 m (Db)
1200 I = 111
1800 I = 112,50
2400 I = 117

-Puterea lor va fi adaptată fiecărui punct de sirenă în parte, pentru a se obţine o

dimensionare optimă.
-Tensiunea de alimentare a sirenelor: 220V/50Hz. Sirenele trebuie prevăzute
obligatoriu şi cu baterii de acumulatori care să le asigure funcţionarea independentă
pentru o perioadă de timp determinată.
-În amplasamentele de montaj ale sirenelor:
există suporţi de susţinere;
există alimentare cu energie electrică
comunicaţia radio terestră este posibilă între toate amplasamentele şi centrul de
comandă prin intermediul repetorului de la Plaiul Balbea, executantul urmând a întocmi
12
proiectul radio pentru a obţine avizele necesare procurării echipamentului radio şi a
frecvenţelor;
comunicaţia radio prin sateliţi de joasă altitudine este posibilă prin reţelele de
sateliţi existente (ORBCOMM, INMARSAT, IRIDIUM etc.)

Sirenele cu aer comprimat se asigură în două variante : tip uzinal şi tip independent.
Sirenele cu aer comprimat de tip uzinal se instalează la agenţii economici importanţi
care folosesc în procesul de producţie aer comprimat şi asigură debitul de aer necesar
funcţionării acestora.
Sirenele cu aer comprimat de tip independent, se instalează în zonele centrale ale
municipiilor, precum şi în cartierele de locuinţe ale acestora dens populate unde nu sunt
sirene de tip uzinal. Acestea se instalează de regulă pe cele mai înalte construcţii existente
în localitate : hoteluri, blocuri turn etc.
Distanţa între două sirene cu aer comprimat trebuie să fie de regulă de cel puţin 2
Km.

Asigurarea cu mijloace de alarmare se realizează, de regulă din timp de pace, iar

deficitul se completează pe timpul realizării măsurilor pentru asigurarea treptei a II-a.

Instalarea mijloacelor de alarmare se execută în conformitate cu normele,

regulamentele şi instrucţiunile în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi
exploatarea instalaţiilor electrice şi cu aer comprimat.

Centralele de alarmare sunt destinate pentru acţionarea centralizată a sirenelor

electronice, electrice şi a celor cu aer comprimat din municipii, oraşe şi agenţi economici
care au instalate mai mult de 5.

Centralele de alarmare se instalează în punctele de comandă de protecţia civilă ale

localităţilor şi agenţilor economici în încăperi amenajate şi destinate acestui scop, care să
îndeplinească condiţii tehnice de funcţionare corespunzătoare. În localităţile şi la agenţii
economici unde nu sunt amenajate puncte de comandă de protecţie civilă, centralele de
alarmare se instalează la sediile comitetelor pentru situaţiilor de urgenţă ale acestora.

Încăperile în care se instalează centralele de alarmare se prevăd cu instalaţii electrice

şi de telecomunicaţii necesare acţionării sirenelor, mijloace de prevenire şi stingere a
incendiilor, instrucţiuni de exploatare a centralelor de alarmare şi de protecţie şi
securitatea muncii, planul localităţii şi agentului economic cu amplasarea mijloacelor de
alarmare şi tabloul cu chei de la toate cofretele sirenelor.

Centralele de alarmare trebuie să asigure pe cât posibil acţionarea centralizată a

tuturor sirenelor electronice şi electrice existente şi care se prevăd a fi instalate la primirea
ordinului de trecere la realizarea treptei I şi treptei a II-a, sirenelor cu aer comprimat şi a
centralelor de alarmare care se telecomandă.
Municipiile care au în subordine oraşe, trebuie să asigure telecomanda centralelor de
alarmare ale acestora.
La municipiile reşedinţă de judeţ, centralele de alarmare se instalează în punctele de
comandă de protecţie civilă judeţene şi municipale, astfel încât , în cazul scoaterii din
funcţiune a uneia din acestea, să se asigure alarmarea corespunzătoare a localităţii.
Centralele de alarmare de la punctele de comandă de protecţie civilă ale municipiilor şi

13
oraşelor trebuie să fie telecomandate de la punctele de comandă de protecţie civilă
judeţene.

În municipiul Bucureşti, centralele de alarmare se instalează în punctul de comandă

al acestuia şi în punctele de comandă ale fiecărui sector. Centralele de alarmare ale
sectoarelor sunt telecomandate de la punctul de comandă al municipiului Bucureşti.
La centralele de alarmare instalate în punctul de comandă al municipiului Bucureşti
se conectează 10-15% din sirenele existente în fiecare sector, pentru a se asigura
acţionarea acestora în cazul în care punctele de comandă de protecţie civilă respective au
fost scoase din funcţiune în cazul atacului din aer sau al producerii unui dezastru.

În punctele de comandă de protecţie civilă ale agenţilor economici importanţi se

asigură centrale de alarmare cu o capacitate care să acţioneze centralizat toate sirenele
electronice, electrice şi cu aer comprimat existente, precum şi cele care se prevăd a se mai
instala. Aceste centrale de alarmare se telecomandă de la punctele de comandă ale
localităţilor în care sunt dispuşi respectivii agenţi.

Centralele de alarmare instalate în punctele de comandă de protecţie civilă judeţene,

municipale, orăşeneşti şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti se conectează la
echipamentele de înştiinţare tip F 1001A , în scopul acţionării lor centralizate de la
Punctul de Comandă Operativ sau de la inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă.

Mediul de propagare al mesajelor de la punctul de comandă la sirene trebuie ales în

funcţie de fiabilitatea reţelei, rezistenţa reţelei în cazuri de dezastre, costurile de
infrastructură şi periferice, dar şi timpul de propagare al mesajului în reţea .
Acţionarea mijloacelor de alarmare clasice de la centralele de alarmare se asigură pe
circuite telefonice urbane şi interurbane proprii protecţiei civile, sau închiriate din
sistemul de telecomunicaţii teritorial.
Circuitele telefonice de la punctele de comandă de protecţie civilă ale localităţilor,
folosite pentru acţionarea centralelor şi mijloacelor de alarmare instalate la agenţii
economici se închiriază de către aceştia.
Celelalte circuite telefonice de acţionare se închiriază de către consiliile locale ale
fiecărei localităţi. Pentru telecomanda centralelor de alarmare se folosesc circuite sau căi
telefonice urbane şi interurbane.
Pentru un grad ridicat de siguranţă în funcţionare se va alege o reţea de comunicaţii
de bază şi o reţea de rezervă: o reţea radio de bază pentru comanda sirenelor (cu elemente
de rezervare automate) şi o reţea de rezervă pe bază de linii închiriate .
Reţeaua radio are o configuraţie de tipul :
la punctul de comandă este instalată o staţie radio pentru tot sistemul;
in funcţie de nivelul de propagare radio se instalează staţii de retranslaţie;
se instalează câte o staţie radio pentru fiecare sirenă din amplasamente .

Circuitele telefonice urbane şi reţelele radio pentru acţionarea centralelor şi

mijloacelor de alarmare se asigură la pace în limita normelor în vigoare şi a fondurilor
aprobate. La introducerea treptei a II-a sau la ordin, se asigură centralizarea tuturor
sirenelor din municipii şi oraşe. Pentru celelalte mijloace de alarmare se asigură personal
de serviciu din cadrul echipelor de alarmare.
La introducerea treptelor I şi a II-a se asigură reţele radio şi circuite sau căi telefonice
interurbane pentru acţionarea din punctele de comandă judeţene a centralelor

14
de alarmare de la municipiile şi oraşele subordonate precum şi personal de serviciu la
toate mijloacele de alarmare.

Pentru acţionarea în timp oportun a mijloacelor de alarmare mobile sau dispuse în

unele zone ale municipiilor şi oraşelor unde nu sunt asigurate legături de comunicaţii,
echipele de alarmare se dotează cu radiotelefoane care se vor prevede în normele de
înzestrare.

În funcţie de importanţa localităţii, pe timpul realizării măsurilor pentru asigurarea

treptei a III-a, se constituie rezerve în depozitul consiliului local judeţean, de sirene
electronice, electrice şi motosirene în procent de 5-10% iar în centralele de alarmare de
20-25%, faţă de cele existente.

Studiourile şi staţiile de radiodifuziune şi televiziune, societăţile de televiziune prin

cablu, indiferent de forma de proprietate, trebuie să asigure transmiterea semnalelor şi
comunicărilor de protecţie civilă pe programele lor, potrivit legii, printr-un protocol
stabilit între Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Consiliul Naţional al
Audiovizualului.

În punctele de comandă de protecţie civilă ale localităţilor şi agenţilor economici

care dispun de staţii de radioficare, respectiv radioamplificare, pe timpul aplicării
măsurilor pentru asigurarea treptei a II-a se pregătesc instalaţiile necesare pentru
transmiterea semnalelor şi comunicărilor de protecţie civilă. De asemenea, se instalează
difuzoare în locurile aglomerate şi pe arterele cu circulaţie intensă.
Se va trece la implementarea noului sistem de avertizare verbală a populaţiei cu
sirene electronice.

Organizarea sistemelor de alarmare se realizează de inspectoratele şi comitetele

pentru situaţii de urgenţă, iar asigurarea cu mijloace de alarmare (pentru localităţi) revine
consiliilor locale de la municipii, oraşe şi comune.
Pentru agenţii economici responsabilitatea revine ministerelor şi celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale precum şi conducătorilor acestora.

Agenţii economici la care se pot produce evenimente cu urmări deosebit de grave

asupra mediului înconjurător şi populaţiei , asigură mijloacele de alarmare pentru
prevenirea salariaţilor şi a populaţiei din zonele de risc. Comitetele pentru situaţii de
urgenţă asigură alarmarea populaţiei din localităţile cuprinse în aceste zone.
De regulă, sirenele electronice, electrice sau dinamice cu aer comprimat se activează
centralizat din punctele de comandă de protecţie civilă sau de la dispecerat (locul unde îşi
desfăşoară activitatea ofiţerul de serviciu).

Zonele de risc (probabile a fi afectate de eventuale evenimente cu urmări deosebit de

grave) se stabilesc de celulele de urgenţă de la respectivii agenţi economici, cu acordul
inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă.

Avertizarea şi alarmarea populaţiei din localităţile dispuse în zonele din aval de

barajele hidroenergetice se asigură prin sisteme de alarmare, constituite din sirene
electronice, sirene cu aer comprimat şi electrice. Mesajele verbale şi semnalele acustice
emise de mijloacele de alarmare trebuie să acopere întreaga zonă inundabilă.

15
 Pentru noile lucrări hidrotehnice , sistemele de alarmare se realizează o dată cu
executarea acestora prin grija beneficiarilor, care răspund şi de întreţinerea, menţinerea în
stare de funcţionare şi acţionarea la nevoie a mijloacelor de alarmare.

Acţionarea centralizată a mijloacelor de alarmare instalate în aval de barajele

hidroenergetice, se realizează cu centrale de alarmare care se dispun în dispeceratele
hidroenergetice sau în alte locuri stabilite de organele tutelare, prin linii de transmisiuni
cu fir sau radio.
Centralele şi mijloacele de alarmare destinate avertizării şi alarmării zonelor din aval
de barajele hidroenergetice trebuie să asigure toate semnalele de alarmare a populaţiei şi
salariaţilor.

16
 Tema 1.4.

Sursele de informatii si mijloacele adecvate pt.verificarea lor. Fluxul informational stabilit

prin legislatia in vigoare, metode si mijloace de comunicare

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă organizează şi execută

înştiinţarea la:
comitetele ministeriale şi structurile de specialitate ale administraţiei publice
centrale care dispun de legături proprii;
inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi unităţile subordonate, pe zone
şi grupe, ţinând seama de organizarea teritorial-administrativă a ţării, zonele de
operaţii şi direcţii probabile operative şi tactice, astfel încât transmiterea mesajelor
să se facă în cel mai scurt timp posibil.

Comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru situaţii de urgenţă
care dispun de reţele proprii de legături, înştiinţează organele şi agenţii economici
importanţi subordonaţi (dispeceratele acestora) în timp de 1-2 minute din momentul
primirii mesajelor de înştiinţare.
Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, al municipiului Bucureşti şi ale
sectoarelor acestuia, înştiinţează pe grupe şi trepte comitetele pentru situaţii de urgenţă de
la municipiile, oraşele şi comunele din judeţ , cu prioritate localităţile mai importante, în
timp de 1-6 minute din momentul primirii mesajelor de înştiinţare.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile reşedinţă de judeţ şi comitetele
pentru situaţii de urgenţă de la celelalte municipii şi oraşe înştiinţează comunele,
instituţiile publice şi agenţii economici subordonaţi acestora precum şi unele comune
stabilite de inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă, în 1-4 minute din momentul
primirii mesajului de înştiinţare.
Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă de la comune înştiinţează satele din
compunerea lor teritorial - administrativă. Celulele de urgenţă de la agenţii economici
organizează înştiinţarea personalului cu atribuţii de acţionare a mijloacelor de alarmare şi
de cercetare-observare.
Inspectoratele judeţene ale Ministerului Administraţiilor şi Internelor organizează
înştiinţarea unităţilor şi formaţiunilor subordonate pe baza datelor primite de la eşaloanele
superioare şi a inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă conform “Metodologiei
transmiterii mesajelor de înştiinţare a unităţilor Ministerului Administraţiilor şi Internelor
despre situaţii de urgenţă”.
Pentru transmiterea mesajelor în timp util , inspectoratele şi comitetele pentru situaţii
de urgenţă care au atribuţii de înştiinţare întocmesc scheme de înştiinţare care cuprind:
eşalonul superior, marile unităţi şi unităţile militare de la care primesc mesaje de
înştiinţare, organele, localităţile şi agenţii economici prevăzuţi a fi înştiinţaţi, organizate
pe grupe şi trepte de înştiinţare ; mijloacele de transmisiuni folosite pentru înştiinţare,
precum şi alte date utile necesare asigurării înştiinţării.
Numărul grupelor de înştiinţare se stabilesc astfel încât să se asigure înştiinţarea în
cel mai scurt timp şi o bună recepţie a mesajelor în situaţiile când acestea sunt transmise
simultan pentru toţi corespondenţii. Fiecare grupă de înştiinţare va fi compusă, de regulă
din 6-8 corespondenţi.
Schemele de înştiinţare vor fi aprobate de preşedinţii comitetelor pentru situaţii de
urgenţă de la structurile cu atribuţii de înştiinţare.
Pentru realizarea înştiinţării se folosesc : echipamentele de înştiinţare tip - F-1001A şi
B, aparate telefonice conectate la sistemul de telecomunicaţii teritorial; căi şi circuite
17
telefonice închiriate permanent sau preluate temporar din sistemul de telecomunicaţii
teritorial ; căi şi circuite telefonice ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale; staţii şi
receptoare radio de tip militar, receptoare cu frecvenţe fixe, radiotelefoane din înzestrarea
protecţiei civile sau a unor agenţi economici, mijloace mass media şi poşta electronică.
Mijloacele de avertizare şi alarmare specifice se instalează în locurile stabilite de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste.
La primirea ordinului de trecere la realizarea treptei a II-a , echipamentele de
înştiinţare tip F-1001 se mută şi se instalează în punctele de comandă, unde se asigură din
timp de pace condiţiile tehnice şi circuitele necesare.
Echipamentele de înştiinţare tip F-1001A sunt destinate să asigure şi acţionarea pe
judeţe sau grupuri de judeţe, a sistemelor centralizate de alarmare din municipii şi oraşe.
Pentru realizarea centralizată a înştiinţării prin fir, este organizat sistemul automat de
înştiinţare în situaţii de urgenţă din România, dotat cu echipamente de înştiinţare şi
alarmare tip F-1001 A şi B, căi şi circuite telefonice de interconectare.
Sistemul cuprinde următoarele subsisteme de înştiinţare :
subsistemul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în care sunt incluse şi
organele de specialitate ale administraţiei publice centrale care dispun de legături proprii,
inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi comitetele pentru situaţii de urgenţă de
la municipii şi oraşe precum şi unităţile militare subordonate;
subsistemele Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă, în care sunt incluse
comitetele pentru situaţii de urgenţă de la municipiile, oraşele (comunele) şi unităţile
dispuse pe teritoriul judeţelor.
Aparatura de înştiinţare urbană - centrale telefonice operative- sunt destinate să
asigure înştiinţarea centralizată din punctele de comandă judeţene, municipale şi
orăşeneşti a preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă, şefilor inspectoratelor
judeţene ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, comandanţilor de garnizoane, şi
conducătorilor celulelor de urgenţă de la agenţii economici importanţi care dispun de
legături proprii de înştiinţare, precum şi a staţiilor meteo, staţiilor de control a
radioactivităţii mediului înconjurător, a laboratoarelor de igiena radiaţilor şi a comunelor
conectate la centralele telefonice automate.

Pentru transmiterea şi recepţionarea mesajelor de înştiinţare prin radio se

folosesc autostaţii (staţii) radio de tip militar, receptoare şi radiotelefoane cu frecvenţe
fixe, organizate în direcţii şi reţele radio de înştiinţare, potrivit prevederilor Dispoziţiilor
de comunicaţii elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Statul Major General asigură caracteristicile de lucru radio în reţelele de înştiinţare
centralizate şi direcţiile de cooperare proprii, cu Inspectoratul General pentru Situaţii de
Urgenţă.
În punctele de comandă de protecţie civilă, la introducerea treptei a II-a, se asigură
personal operativ şi tehnic de specialitate. Personalul operativ răspunde de primirea şi
transmiterea mesajelor de înştiinţare şi de darea semnalelor de alarmare, cu aprobarea
preşedinţilor comitetelor pentru situaţii de urgenţă. Data, ora şi minutul primirii şi
transmiterii mesajelor de înştiinţare şi semnalelor de alarmare se înscriu în jurnalul
acţiunilor de luptă. Personalul tehnic răspunde de verificarea, acţionarea şi repararea
mijloacelor de înştiinţare şi alarmare , aflate în punctele de comandă.

18
 SCHEMA

DE PRINCIPIU CU ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA INŞTIINŢĂRII ŞI ALARMĂRII LA

NIVEL NAŢIONAL

- SMFA INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ CENTRE OPERATIVE

- SMG
- Structuri monitorizare Echipamente de Reţea radio de Reţea radio de I.C. Sistem de CU ACTIVITATE
surse de risc înştiinţare F 1001 înştiinţare nr. înştiinţare pe telecomunicaţii teritorial PERMANENTĂ
- Populaţie frecvenţe fixe
MAI şi
20’
1’ 20’ 15’ 15’ UNITĂŢI SUBORDONATE
(poliţie, jandarmerie, poliţie de
frontieră)
Grupa 1 ................................................................
Grupa 7

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ JUDEŢEAN

Echipamente de Reţea radio de Receptoare I.C. Sistem de Radio

înştiinţare F 1001 înştiinţare nr. radio telecomunicaţii telefoane
teritorial

CONSILIUL JUDEŢEAN, MUNICIPAL CONSILIUL ORĂŞENESC CONSILIUL COMUNAL

AGENŢI
Comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă Comitetul local pentru ECONOMICI
(al municipiului Bucureşti) Comitetul local pentru situaţii de urgenţă situaţii de urgenţă SURSĂ
Echipamente Receptoare Sistem de Radio Receptoare Sistem de
Echipamente Reţea radio Receptoare I.C. Sistem de Radio DE RISC
de înştiinţare radio telecomunicaţii telefoane radio telecomunicaţii
de înştiinţare de înştiinţare radio telecomunicaţii telefoane F 1001 teritorial teritorial
F 1001 nr. teritorial

Sirene Sirene
Sirene
Centrală de centralizate Acţionare
Centrală de centralizate alarmare locală
alarmare Terminale
Terminale
sirene
sirene

19
SCHEMA

DE PRINCIPIU CU ORGANIZAREA ŞI ASIGURAREA INŞTIINŢĂRII ŞI ALARMĂRII LA

NIVEL JUDEŢEAN

- IGSU INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ JUDEŢEAN Structuri teritoriale ale

- Structuri monitorizare MAI, MApN, STS, SRI
surse de risc
- Populaţie Echipamente de Reţea radio de Receptoare I.C. Sistem de Radio
înştiinţare F 1001 înştiinţare nr. radio telecomunicaţii telefoane
teritorial

1’ 20’ 20’ 15’ 15’ 1’

Grupa
Grupa

CONSILIUL JUDEŢEAN (MUNICIPIULUI BUCUREŞTI) CONSILIUL MUNICIPAL, ORĂŞENESC, CONSILIUL COMUNAL AGENŢI
(SECTOARELE MUNICIPIULUI BUCUREŞTI)
Comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă Comitetul local pentru ECONOMICI
(al municipiului Bucureşti) Comitetul local pentru situaţii de urgenţă situaţii de urgenţă SURSĂ
Echipamente Reţea radio Receptoare I.C. Sistem de Radio
Echipamente Receptoare Sistem de Radio Receptoare Sistem de DE RISC
de înştiinţare radio telecomunicaţii telefoane radio telecomunicaţii
de înştiinţare de înştiinţare radio telecomunicaţii telefoane F 1001 teritorial teritorial
F 1001 nr. teritorial

Sirene Sirene
Sirene
Centrală de centralizate Acţionare
Centrală de centralizate alarmare locală
alarmare
Terminale
Terminale
sirene
sirene

AVERTIZARE
POSTURI CENTRALE / LOCALE RADIO ŞI TV
AMPLIFICATOR VOCE PORTABIL, ETC.
20
 SCHEMA ORGANIZĂRII
TRANSMITERII MESAJELOR DE ÎNŞTIINŢARE, AVERTIZARE ŞI ALARMARE PRIN MIJLOACE FIR ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ

PRIM MINISTRU

MAI MINISTRUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Miniştrii sau Conducătorii instituţiilor publice central
OSP COMITETUL NAŢIONAL
PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ COMITETE MINISTERIALE
PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

PUNCTUL DE MONITORIZARE A
SITUAŢIEI DE CRIZĂ Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

CENTRUL OPERAŢIONAL NAŢIONAL

Ministerul Apărării Inspectoratul Inspectoratul General al Inspectoratul Inspectoratele Judeţene (al mun. Bucureşti)
Naţionale General al Poliţiei Jandarmeriei Române General al Poliţiei de pentru Situaţii de Urgenţă
Române COMITETE JUDEŢENE, MUNICIPALE, LOCALE
Frontieră PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
CENTRELE OPERAŢIONALE

Unităţi militare din Inspectorate Inspectorate Judeţene de Unităţi teritoriale

teritoriu Judeţene de Jandarmi
Poliţie
AGENŢI ECONOMICI Alarmare populaţie Avertizare
SURSE DE RISC populaţie

Structuri de Unităţi şi subunităţi

poliţie municipale, teritoriale
orăşeneşti, locale
Alarmare populaţie Avertizare populaţie

Legendă: Raportare/informare
Înştiinţare
Schimb de informaţii
Alarmare
Avertizare

21
 SCHEMA ORGANIZĂRII
TRANSMITERII MESAJELOR DE ÎNŞTIINŢARE, AVERTIZARE ŞI ALARMARE PRIN MIJLOACE RADIO ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ

MAI
OSP

PUNCTUL DE MONITORIZARE A
SITUAŢIEI DE CRIZĂ Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

CENTRUL OPERAŢIONAL NAŢIONAL

Ministerul Inspectoratul Inspectoratul General al Inspectoratul Inspectoratele Judeţene (al mun. Bucureşti)
General al Poliţiei de
Apărării Naţionale General al Poliţiei Române Jandarmeriei Române Frontieră pentru Situaţii de Urgenţă

CENTRELE OPERAŢIONALE

Unităţi militare Inspectorate Inspectorate Judeţene de Unităţi teritoriale

din teritoriu Judeţene de Poliţie Jandarmi

Structuri de poliţie Unităţi şi subunităţi

municipale, orăşeneşti, locale teritoriale

22
 INSTITUŢIA PREFECTULUI
Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă Judeţean
SECRETARIATUL TEHNIC PERMANENT
SCHEMA Î NŞTI I NŢĂRI I ŞI ALARMĂRI I –localitate
INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ rurală
Legendă: Înştiinţare prin radio “DOBROGEA”
Înştiinţare Centrul operaţional
INUNDAŢII Schimb de informaţii
DADL- 673024,673036

INCENDII
IJSU – 112, 617381, 617382

ALUNECĂRI DE TEREN
Inspectoratul în construcţii-
611607, 516104(fax)
Consiliul Judeţean – 112,617381, 617382, 616342, 604284 Retea
708400, 708453(fax) NEPTUN
ALTE SURSE DE INFORMARE
ENERGETIC ŞI ÎNŞTIINŢARE
Electrica Constanţa- 639754, Grupuri de suport tehnic
805700, 805800, 805801
PRIMARIA
TELECOMUNICAŢII Comitetul Local pentru Situaţii de
ir.Tc.CT –604247,604333,
11020, 515599 Urgenţă Sistemul de
Telefon , Alte sisteme de legături alarmare
AVARII GAZ
CONGAZ – 928, 616921,
80640,480670, 542969(fax)

AGRICULTURĂ
GADR– Sirenă Clopote
18136, 618962(fax) electrică Biserici
Alte mijloace
EPIDEMII
Localităţ
irecţia San. Publ.- i de alarmare-
94443, 616176 Telefon_________ informare
EPIZOTII
irecţia San.Vet. -

74864, 682417
Instituţii publice
Telefon_________
CĂI COMUNICAŢII Operatori ec. Operatori ec. Operatori ec. surse Operatori.ec .surse
rumuri judeţene.-630696, Telefon_________ Telefon______ de risc de risc
30646,693527,693523 Instituţii publice
rumuri naţionale.– _ Telefon_______ Telefon_________
81540, 581147
Telefon_________
FR CT – 617930, 589840

Grupe de cercetare Operatori

economici
23
Formaţiuni de intervenţie
Adaposturi
 Telefon_________ Telefon_________
Posturi de observare
 SCHEMA ÎNŞTIINŢĂRII ŞI ALARMĂRII
COMITETULUI LOCAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ/ CELULEI DE URGENŢĂ

SERVICIUL DE PAZĂ/
SECRETAR ISU, LOCALNIC,
DISPECER ANGAJAT, ETC

PREŞEDINTELE INSPECTOR PR SECRETAR MEMBRU CENTRU

CLSU/CU CIVILĂ OPERATIV

MEMBRU CLSU/CU MEMBRU CLSU/CU MEMBRU CLSU/CU/CO MEMBRU CO

MEMBRU CLSU/CU MEMBRU CLSU/CU MEMBRU CLSU/CU/CO MEMBRU CO

MEMBRU CLSU/CU MEMBRU CLSU/CU MEMBRU CLSU/CU/CO MEMBRU CO

MEMBRU CO
MEMBRU CLSU/CU MEMBRU CLSU/CU MEMBRU CLSU/CU/CO

24
 SCHEMA ÎNŞTIINŢĂRII
SERVICIULUI VOLUNTAR PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ/ SUBUNITĂŢII DE INTERVENŢIE

CENTRUL OPERATIV
DISPECER

ŞEFUL ECHIPEI ŞEFUL ECHIPEI DE ŞEFUL ECHIPEI DE ŞEFUL ECHIPEI DE

DE ALARMARE DEBLOCARE-SALVALRE STINS INCENDIU CERCETARE CHIMICĂ

MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ

MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ

MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ

MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ MEMBRU ECHIPĂ

25
 Tema 2.1.

ATRIBUTIILE SI ORGANIZAREA PROTECTIEI CIVILE organizarea si coordonarea

protectiei civile la nivelul unitatilor administrative, institutiilor publice si operatorilor
economici.

ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL AL PROTECŢIEI CIVILE

Capabilităţile sistemului naţional al protecţiei civile trebuie să corespundă cerinţelor legate de
îndeplinirea întregii game de măsuri ce-i revin, atât pe timp de pace, pe timp de criză, cât şi pe timp de război.
Pentru a face faţă situaţiilor de risc la care este supusă populaţia şi bunurile materiale, valorile de patrimoniu,
animalele şi factorii de mediu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă stabileşte forţele destinate să
ducă acţiuni de intervenţie pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor, precum şi cele ale efectelor acţiunilor
militare.
În acest sens, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă constituie în timp de pace forţe
operaţionale iar pe timp de criză sau conflict armat, forţe de rezervă şi ia în evidenţă formaţiunile voluntare şi
organizaţiile neguvernamentale cu sarcini în domeniu.
Forţele operaţionale sunt alcătuite din Detaşamentul de Intervenţie de protecţie civilă, Detaşamentul
Pirotehnic, unităţile şi secţiile de pompieri militari, spitalele de urgenţă, serviciile publice de ambulanţă şi
serviciile de medicină legală, alte servicii comunitare cu atribuţii în gestionarea urgenţelor civile.
La solicitarea organismelor internaţionale, a Centrului pentru Coordonare Euro-Atlantică pentru
Răspuns la Dezastre (EADRCC) din structura NATO sau a Biroului pentru Asistenţă Umanitară (OCHA), din
structura ONU precum şi a unor ţări cu care România are încheiate convenţii bilaterale în domeniul protecţiei
civile, anumite structuri nominalizate vor participa, cu aprobarea autorităţii naţionale (Parlament, CSAT), la
acţiuni de sprijin şi asistenţă umanitară, pe teritoriul altor ţări afectate de dezastre.
Pentru îndeplinirea misiunilor specifice, pe teritoriul naţional, aceste forţe vor coopera cu marile unităţi,
unităţile şi subunităţile Ministerului Apărării Naţionale şi cele ale Ministerului Administraţiei şi Internelor
stabilite prin planurile operative, conform legii.
Forţele de rezervă vor fi alcătuite din unităţi şi subunităţi de protecţie civilă care se completează sau se
constituie la mobilizare, acestea fiind destinate pentru participarea la înlăturarea urmărilor dezastrelor, pe timp
de criză sau război.
Acestea vor acţiona direct în subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă sau a
inspectoratelor judeţene şi cel al Municipiului Bucureşti în funcţie de situaţiile create, de natura şi urmările
dezastrelor.
Formaţiunile voluntare de protecţie civilă se constituie conform legii, la nivelul localităţilor, instituţiilor
publice şi agenţilor economici şi acţionează pe timp de pace, criză sau război, în primă urgenţă în zone de
dezastre pentru salvarea de vieţi omeneşti, acordarea primului ajutor şi limitarea extinderii dezastrului.
n funcţie de decizia conducătorilor acţiunilor de intervenţie, aceste forţe vor continua acţiunile şi după
intrarea în dispozitiv a formaţiunilor specializate, operaţionale sau de rezervă.

Legea nr. 481/2004 privind protectia civila prevede:

„Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un ansamblu integrat
de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare
publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de
producere a dezastrelor, protejarii populatiei, bunurilor si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de
urgenta, conflictelor armate si inlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare
supravietuirii persoanelor afectate.
Activitatea de protectie civila este de interes national, are caracter permanent si se bazeaza pe
indeplinirea obligatiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autoritatilor administratiei publice centrale si locale,
celorlalte persoane juridice de drept public si privat romane, precum si persoanelor fizice.

26
 Conceptia, organizarea, desfasurarea si managementul activitatilor de protectie civila se stabilesc si se
realizeaza la nivel local si national pe principiile autonomiei, subsidiaritatii, legalitatii, responsabilitatii,
corelarii obiectivelor si resurselor, cooperarii si solidaritatii.”
Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, al instituţiilor publice, al
agenţilor economici şi al organizaţiilor neguvernamentale se realizează in raport cu clasificarea acestora din
punct de vedere al protecţiei civile şi consta in:
constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor de urgenţă;
constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenta;
încadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul protecţiei civile;
întocmirea planurilor de analiza şi de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul de competenta sau in
domeniul de activitate;
planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a populaţiei şi a salariaţilor privind protecţia civilă
;
organizarea evacuării in caz de urgenta civila;
organizarea cooperării şi a colaborării privind protecţia civilă ;
planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevăzute la lit. a)-c), precum şi pentru
realizarea masurilor stabilite in planurile prevăzute la lit. d).
Schema cu organizarea protecţiei civile în România este prezentată în capitolul „scheme”.
Activitatea de protecţie civilă din România este coordonata de primul-ministru, care conduce aceasta
activitate prin ministrul administraţiei şi internelor, in calitate de preşedinte al Comitetului Naţional pentru
Situaţii de Urgenta.
La nivelul instituţiilor publice centrale şi locale, activitatea de protecţie civilă este condusa de către
preşedinţii comitetelor pentru situaţii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul agenţilor economici, de
către conducătorii acestora.
La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul
Naţional de Management al Situaţiilor de urgenţă se constituie structuri specializate in domeniul protecţiei
civile.
La nivelul municipiilor, al oraşelor, al comunelor, al instituţiilor publice şi al agenţilor economici
cuprinşi in clasificarea din punct de vedere al protecţiei civile, se încadrează personal de specialitate cu
atribuţii in domeniul protecţiei civile.

Personalul de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile se încadrează la:

⤀Ā ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ
inisterele şi instituţiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre operative pentru
situaţii de urgenţă cu activitate permanenta;
⤀Ā ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ
erviciile publice deconcentrate la nivel judeţean, la nivelul municipiului Bucureşti şi sectoarelor
acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situaţii de
urgenţă cu activitate permanenta;
⤀Ā ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ
egiile autonome, companiile naţionale şi societăţile comerciale care, prin specificul activităţii lor, pot
crea stări potenţial generatoare de situaţii de urgenţă civilă sau sunt expuse unor riscuri majore;
⤀Ā ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ
onsiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale
întocmite conform legii de către inspectoratele pentru situaţii de urgenta, exista pericolul potenţial de
producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundaţii şi incendii de pădure.
Personalul de specialitate cu atribuţii in domeniul protecţiei civile, de la municipii, oraşe, comune,
instituţii publice şi agenţi economici, asigura permanent coordonarea planificării şi a realizării activităţilor şi
masurilor de protecţie civila, participa la pregătirea serviciilor de urgenta, a salariaţilor si/sau a populaţiei şi
asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situaţii de urgenta, respectiv a celulelor de
urgenta.
La instituirea masurilor excepţionale, precum şi in situaţii de conflict armat, structurile existente pe
timp de pace, ca şi cele care se completează sau se înfiinţează la mobilizare, îndeplinesc funcţiile şi Atribuţiile
pe linia protecţiei civile prevăzute de lege, având în vedere respectarea prevederilor protocoalelor adiţionale
la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, privind protecţia civilă.
 Activitatea de prevenire in domeniul protecţiei civile si/sau al intervenţiei operative se asigura de către
serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in conformitate cu competentele şi Atribuţiile stabilite potrivit

27
legii. Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare şi celelalte structuri specializate pentru intervenţie şi
acţiune in situaţii de urgenţă(inclusiv serviciile de urgenta private), constituite de către autorităţile abilitate in
condiţiile legii, cuprind personal şi formaţiuni instruite in specialităţi necesare protecţiei civile.

COMITETELE PENTRU SITUATII DE URGENTA

Comitetele pentru situaţii de urgenţă au în componenţă un preşedinte, un vicepreşedinte,
membri şi consultanţi.
Preşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă este ministrul, conducătorul instituţiei
publice centrale, prefectul sau primarul, după caz.
Vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă este, de regulă, un secretar de stat,
un adjunct al conducătorului instituţiei publice centrale, preşedintele consiliului judeţean,
primarul general sau un viceprimar, după caz.
Membrii comitetului pentru situaţii de urgenţă sunt:
în comitetul ministerial: persoane cu funcţii de conducere din aparatul propriu şi din
unele instituţii şi unităţi aflate în subordinea ministerului sau instituţiei publice centrale ori sub
autoritatea acestora;
în Comitetul Municipiului Bucureşti: viceprimarii de sectoare, şefii de servicii publice
deconcentrate, descentralizate şi de gospodărire comunală, conducători ai unor instituţii, regii
autonome şi societăţi comerciale, ai agenţilor economici care, prin specificul activităţilor
desfăşurate, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă;
în comitetul judeţean: şefii de servicii deconcentrate, descentralizate şi de
gospodărire comunală, conducători ai unor instituţii, regii autonome şi societăţi comerciale, ai
agenţilor economici care, prin specificul activităţilor desfăşurate, constituie factori de risc
potenţial generatori de situaţii de urgenţă;
în comitetul local: secretarul comunei, oraşului, municipiului ori ai sectoarelor
municipiului Bucureşti, după caz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor
instituţii şi agenţi economici din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi
manageri sau conducători ai agenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru
locale care, prin specificul activităţii, constituie factori generatori de situaţii de urgenţă.
Consultanţi în comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt:
experţi şi specialişti din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice, care
constituie comitetele, sau din instituţii şi unităţi în subordine;
reprezentanţi ai altor ministere, instituţii şi servicii publice cu atribuţii în domeniu,
manageri ai societăţilor comerciale şi regiilor autonome care desfăşoară activităţi în domeniul
de competenţă respectiv, cooptaţi în comitetele ministeriale la solicitarea preşedinţilor
comitetelor respective.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă se întrunesc semestrial şi ori de câte ori situaţia o
impune, la convocarea preşedintelui.
Şedinţele comitetelor pentru situaţii de urgenţă se desfăşoară în prezenţa majorităţii
membrilor sau a înlocuitorilor desemnaţi.
Hotărârile comitetelor pentru situaţii de urgenţă se adoptă cu votul a două treimi din
numărul membrilor prezenţi, cu excepţia punerii în aplicare a planului de evacuare, care se face
în baza deciziei preşedintelui comitetului.
Consultanţii nu au drept de vot.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă îşi desfăşoară activitatea pe baza planurilor anuale
elaborate de secretariatele tehnice permanente.

28
 Persoanele din componenţa comitetului pentru situaţii de urgenţă au următoarele
obligaţii principale:
preşedintele: convoacă întrunirea comitetului, stabileşte ordinea de zi şi conduce
şedinţele acestuia; semnează hotărârile, planurile, programele, regulamentele şi măsurile
adoptate; semnează avizele, acordurile, împuternicirile, protocoalele şi proiectele de acte
normative; îl informează operativ pe preşedintele comitetului ierarhic superior;
vicepreşedintele îndeplineşte obligaţiile preşedintelui în lipsa acestuia, precum şi pe
cele ce îi revin ca membru al comitetului;
membrii: participă la şedinţele comitetului; prezintă informări şi puncte de vedere; îi
informează operativ pe conducătorii instituţiilor şi unităţilor pe care le reprezintă asupra
problemelor dezbătute, concluziilor rezultate, hotărârilor şi măsurilor adoptate şi urmăresc
aplicarea acestora în sectoarele de competenţă; menţin permanent legătura cu centrele operative
corespondente;
consultanţii: participă la şedinţele comitetului; îi consiliază pe membrii acestora
asupra problemelor tehnice şi de specialitate; asigură documentarea tehnică de specialitate.
Centrele operative cu activitate permanentă sunt conduse nemijlocit de şefii acestora şi
au în compunere compartimente adecvate exercitării, în domeniile de competenţă ale
ministerelor şi instituţiilor publice centrale respective, a funcţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1),
precum şi a atribuţiilor secretariatelor tehnice permanente ale comitetelor ministeriale. Numărul
de posturi aferent centrelor operative cu activitate permanentă poate fi de maximum 20 de
posturi, în raport cu sarcinile ce revin ministerului sau instituţiei, şi se asigură prin redistribuirea
personalului.
Centrele operative cu activitate permanentă se încadrează cu personal specializat pe
tipurile de riscuri repartizate pentru gestionare, precum şi în comunicaţii, informatică şi relaţii
publice.
Activitatea operaţională a centrelor operative prevăzute la alin. (2) se desfăşoară
permanent, pe criteriul "24h/24h", în ture sau pe schimburi. Prin excepţie, în funcţie de natura şi
tipul riscurilor gestionate, conducătorul instituţiei pe lângă care funcţionează centrul operativ
poate aproba ca activitatea operaţională a acestuia să se desfăşoare cu respectarea programului
normal de lucru, potrivit legii.
Dimensionarea centrelor operative cu activitate permanentă se face în raport cu natura,
frecvenţa şi gravitatea riscurilor majore repartizate pentru coordonarea gestionării, precum şi cu
complexitatea funcţiilor de sprijin îndeplinite de ministerul sau instituţia publică centrală
respectivă.

ATRIBUŢII

Comitetele ministeriale, comitetele judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, şi

comitetele locale îndeplinesc atribuţiile prevăzute la art. 21 - 24 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 21/2004.
Comitetele sectoarelor municipiului Bucureşti îndeplinesc atribuţiile comitetelor locale.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor legale specialiştii cooptaţi în cadrul comitetelor judeţene
se pot constitui în grupuri de suport tehnic, coordonate de un membru al comitetului.

29
 Centrele operative cu activitate permanentă îndeplinesc atribuţiile prevăzute la art. 27
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004.
Centrele operative cu activitate temporară, în timpul funcţionării, îndeplinesc atribuţiile
stabilite potrivit art. 27 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004.
Atribuţiile specifice ale comitetelor şi centrelor operative prevăzute la art. 13 - 15 se
prevăd în regulamentele de organizare şi funcţionare proprii instituţiilor respective, în raport cu
specificul situaţiilor de urgenţă gestionate şi al funcţiilor de sprijin pe care le îndeplinesc,
avizate şi aprobate conform Ordonanţei de urgenţă nr. 21/2004.
Documentele şi baza de date referitoare la situaţiile de urgenţă deţinute de centrele
operative se gestionează astfel:
la cele cu activitate permanentă, de către personalul propriu;
la cele cu activitate temporară, de către persoane anume desemnate de conducătorul
instituţiei din cadrul aparatului propriu al autorităţilor care le-au constituit.
Centrele operative asigură secretariatele tehnice permanente ale comitetelor şi
îndeplinesc următoarele atribuţii specifice:
asigură convocarea comitetelor pentru situaţii de urgenţă şi transmiterea ordinii de zi;
primesc şi pregătesc materialele pentru şedinţele comitetelor pentru situaţii de
urgenţă şi le prezintă preşedinţilor şi membrilor acestor comitete;
execută lucrările şi operaţiunile de secretariat pe timpul şedinţelor;
asigură redactarea hotărârilor adoptate, precum şi a proiectelor de ordine sau
dispoziţii, pe care le prezintă spre aprobare;
difuzează la componentele Sistemului Naţional şi la autorităţile interesate
documentele emise de comitetele respective privind activitatea preventivă şi de intervenţie;
întocmesc informări periodice privind situaţia operativă sau stadiul îndeplinirii
hotărârilor adoptate;
întocmesc proiecte de comunicate de presă;
urmăresc realizarea suportului logistic pentru desfăşurarea şedinţelor comitetelor
pentru situaţii de urgenţă;
gestionează documentele comitetelor pentru situaţii de urgenţă;
asigură punctul de contact cu secretariatul tehnic permanent din cadrul
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă;
îndeplinesc alte sarcini stabilite de comitete, de preşedinţii acestora, de şefii centrelor
operaţionale sau de şefii centrelor operative permanente respective.
Pe timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu personalul centrelor operative este învestit
cu exerciţiul autorităţii publice.
Coordonarea tehnică şi de specialitate a centrelor operative se realizează, potrivit legii, de
către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, care asigură şi menţinerea permanentă a
fluxului informaţional cu acestea.
Pentru prevenirea şi gestionarea unor riscuri majore, comitetele pentru situaţii de urgenţă
pot iniţia şi elabora programe locale, zonale sau naţionale, care se aprobă de organele abilitate.

30
 Tema 2.2.
Structuri cu activitate permanenta si/sau temporara în domeniul managementului situatiilor de urgenta.
Organizarea si sarcinile specifice echipelor de lucru

inspectorul de protectie civila;

competente specifice necesare îndeplinirii atribuţiilor specifice;
membrii comitetului local pt. situatii de urgenta / membrii celulei de urgenta si ai centrului operativ pt. situatii
de urgenta;
primarul/conducatorul institutiei publice sau al operatorului economic;
grupurile de suport tehnic pe tipuri de riscuri.

ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL

Sistemul Naţional are în compunere:

comitete pentru situaţii de urgenţă;
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
servicii publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă;
centre operative pentru situaţii de urgenţă;
comandantul acţiunii.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt:
) Comitetul naţional pentru intemperii şi calamităţi;
a^1) Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă;
Comitetul naţional pentru intemperii şi calamităţi;
Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă;
comitetele ministeriale şi ale altor instituţii publice centrale pentru
situaţii de urgenţă;
Comitetul Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de
Urgenţă; comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă;
comitetele locale pentru situaţii de urgenţă.
Comitetele pentru situaţii de urgenţă sunt organisme interinstituţionale de sprijin al managementului şi
se întrunesc semestrial şi ori de câte ori situaţia impune.
Pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă determinate de fenomene meteorologice
periculoase şi alunecări de teren se constituie şi funcţionează Comitetul naţional pentru intemperii şi
calamităţi sub conducerea viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în
calitate de preşedinte.
Vicepreşedintele Comitetului este secretarul de stat, şeful Departamentului pentru situaţii de urgenţă.
Comitetul este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experţi şi
specialişti desemnaţi de ministerele cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă.
În vederea planificării strategice, a monitorizării permanente şi evaluării factorilor de risc, ameninţărilor
şi vulnerabilităţilor, precum şi pentru coordonarea gestionării situaţiilor de urgenţă determinate de alte riscuri
decât cele prevăzute la Comitetul naţional pentru intemperii şi calamităţi se constituie şi funcţionează
Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă sub conducerea viceprim-ministrului pentru securitate
naţională, în calitate de preşedinte.
Vicepreşedintele Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă este ministrul afacerilor interne.
Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă este un organism interministerial format din miniştri şi
conducători ai instituţiilor publice centrale, în funcţie de tipurile de risc gestionate sau funcţiile de sprijin
repartizate în competenţă în cadrul Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.
Suportul decizional al Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă se asigură prin Centrul
operaţional de comandă al Guvernului, care are în compunere experţi şi specialişti din cadrul componentelor

31
Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă şi subordonează operaţional toate centrele
operative şi operaţionale constituite la nivel central şi local.
Secretariatul General al Guvernului, prin structura de specialitate, asigură secretariatul tehnic
permanent al Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă
La ministere şi la alte instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă se
constituie şi funcţionează sub conducerea miniştrilor, respectiv a conducătorilor instituţiilor publice centrale,
comitete ministeriale pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete ministeriale.
Centrul operaţional de comandă al Guvernului, se organizează, potrivit legii, în cadrul Direcţiei
generale management operaţional şi probleme speciale din cadrul Secretariatului General al Guvernului, ca
structură de suport decizional pentru managementul situaţiilor de urgenţă din competenţa Comitetului
naţional pentru situaţii speciale de urgenţă, denumit în continuare Comitetul Naţional.
Centrul îndeplineşte următoarele funcţii:
a)funcţia de management al informaţiilor, prin care se asigură procurarea, centralizarea, prelucrarea,
protecţia şi difuzarea datelor şi informaţiilor privind situaţia operativă, precum şi evaluarea riscurilor şi
ameninţărilor;
b)funcţia de suport decizional, prin care asigură fundamentarea şi elaborarea deciziilor Comitetului
Naţional, precum şi implementarea acestora;
c)funcţia de coordonare, prin care se asigură interoperabilitatea forţelor de intervenţie principale, de sprijin
şi complementare, pe timpul desfăşurării acţiunilor de intervenţie;
d)funcţia de comunicare, prin care se asigură notificarea/înştiinţarea în cadrul sistemului de alertă/alarmare,
în funcţie de evoluţia situaţiei operative;
e)funcţia de evaluare, prin care se asigură verificarea capacităţii operaţionale a structurilor de intervenţie.
Comitetul ministerial se constituie prin ordin al ministrului ori al conducătorului instituţiei publice
centrale, după caz, şi are în componenţă persoane cu putere de decizie, experţi şi specialişti din aparatul
propriu al ministerului şi din unele instituţii şi unităţi aflate în subordinea acestuia, cu atribuţii în gestionarea
situaţiilor de urgenţă.
În componenţa comitetului ministerial, la solicitarea ministrului respectiv, pot fi cooptaţi şi
reprezentanţi ai altor ministere şi instituţii cu atribuţii în domeniu.
La nivelul municipiului Bucureşti se constituie, sub conducerea prefectului, Comitetul Municipiului
Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă. Din acest comitet fac parte primarul general, primarii de sectoare,
şefi de servicii publice deconcentrate, descentralizate şi de gospodărie comunală, manageri ai unor instituţii,
regii autonome şi societăţi comerciale care îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă,
precum şi manageri ai agenţilor economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial
generatori de situaţii de urgenţă.
Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetului se stabilesc prin ordin al prefectului municipiului
Bucureşti.
La nivelul judeţelor se constituie, sub conducerea prefecţilor, comitete judeţene pentru situaţii de
urgenţă, denumite în continuare comitete judeţene.
Din comitetul judeţean fac parte preşedintele consiliului judeţean, şefi de servicii deconcentrate,
descentralizate şi de gospodărie comunală şi alţi manageri ai unor instituţii şi societăţi comerciale de interes
judeţean care îndeplinesc funcţii de sprijin în gestionarea situaţiilor de urgenţă, precum şi manageri ai
agenţilor economici care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii
de urgenţă.
Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor judeţene se stabilesc prin ordine ale prefecţilor.
La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al comunelor se
constituie, sub conducerea primarului şi cu avizul prefectului, comitete locale pentru situaţii de urgenţă,
denumite în continuare comitete locale.
Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului sau municipiului, după caz, şi
reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii şi agenţi economici din unitatea administrativ-
teritorială respectivă, precum şi manageri sau conducători ai agenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori
punctelor de lucru locale, care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de
situaţii de urgenţă.

32
 Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale se stabilesc prin dispoziţie a primarului, cu
avizul prefectului.
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General, ca
organ de specialitate din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigură coordonarea unitară şi
permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.
În cadrul Inspectoratului General se organizează inspecţia de prevenire, centrul operaţional naţional şi
alte structuri adecvate pentru managementul situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri
de riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţii publice.
Centrul operaţional îndeplineşte permanent funcţiile de monitorizare, evaluare, înştiinţare, avertizare,
prealarmare, alertare şi coordonare tehnică operaţională la nivel naţional a situaţiilor de urgenţă.
Inspectoratul General prin centrul operaţional naţional, asigură secretariatul tehnic permanent,
preluând în acest sens secretariatul tehnic permanent al acesteia.
Inspectoratul General asigură coordonarea şi controlul de specialitate al serviciilor publice comunitare
pentru situaţii de urgenţă, profesioniste şi voluntare asigură şi potrivit competenţelor legale, cooperarea şi
reprezentarea la nivel naţional în domeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării
situaţiilor de urgenţă.
Serviciile publice comunitare profesioniste pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare servicii
de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii deconcentrate, care funcţionează ca inspectorate judeţene si
al municipiului Bucureşti, asigură în zonele de competenţă coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţilor
de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.
În cadrul serviciilor de urgenţă profesioniste se organizează inspecţii de prevenire, centre operaţionale şi
alte structuri adecvate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, încadrate cu personal specializat pe tipuri de
riscuri, în comunicaţii, informatică şi relaţii publice.
Centrele operaţionale îndeplinesc permanent funcţiile prevăzute pentru centrul operaţional naţional, la
nivelul judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti.
Serviciile de urgenţă profesioniste, prin centrele operaţionale, asigură secretariatele tehnice
permanente ale comitetelor judeţene şi al Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de
Urgenţă.
Serviciile publice de urgenţă asigură, potrivit competenţelor legale în unităţile administrativ-teritoriale în
care funcţionează, cooperarea în domeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionarii
situaţiilor de urgenţă.
La nivelul ministerelor, al altor instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă,
al municipiilor - cu excepţia municipiului Bucureşti, al oraşelor şi comunelor se constituie centre operative
pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare centre operative.
La ministerele şi instituţiile publice centrale cu atribuţii şi funcţii de sprijin complexe în prevenirea şi
gestionarea situaţiilor de urgenţă, prevăzute în anexa nr. 1, a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr 21,
centrele operative se constituie ca structuri cu activitate permanentă.
Centrele operative îndeplinesc permanent funcţiile prevăzute pentru centrele operaţionale, în domeniile de
competenţă, ale ministerelor şi instituţiilor publice centrale respective.
Centrele operative se constituie din personalul aparatului propriu al autorităţii respective, prin ordin al
ministrului, conducătorului instituţiei publice centrale sau prin dispoziţie a primarului.
Centrele operative asigură secretariatele tehnice ale comitetelor constituite la nivelul autorităţilor publice
centrale sau locale.
În situaţii de urgenţă, coordonarea unitară la locul producerii evenimentului excepţional a acţiunii tuturor
forţelor stabilite pentru intervenţie se realizează de către o persoană împuternicită, după caz, de către
Comitetul Naţional, ministerial, judeţean sau al municipiului Bucureşti, în funcţie de natura şi gravitatea
evenimentului şi de mărimea categoriilor de forţe concentrate, denumită comandantul acţiunii.
Comandantul acţiunii poate fi ajutat în îndeplinirea sarcinilor de către grupa operativă şi punctul operativ
avansat, constituite potrivit reglementărilor în vigoare.
Structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor
operative pentru situaţii de urgenţă se stabilesc pe baza regulamentului-cadru aprobat prin hotărâre a
Guvernului.

33
 Sistemul de comunicaţii, de prelucrare automată şi de stocare a datelor necesare funcţionării Sistemului
Naţional se asigură prin mijloace proprii ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, ale celor din dotarea
Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi ale altor
componente ale sistemului naţional de apărare.

Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale

municipiilor, oraşelor şi comunelor şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti au
următoarele atribuţii principale:
aproba organizarea protecţiei civile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, analizează anual şi ori de
cate ori este nevoie activitatea desfăşurată şi adopta masuri pentru îmbunătăţirea acesteia;
aproba planurile anuale şi de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane, materiale şi financiare
destinate prevenirii şi gestionarii situaţiilor de urgenţă;
participa, potrivit legii, la asigurarea finanţării masurilor şi a acţiunilor de protecţie civila, precum şi a
serviciilor de urgenta şi a structurilor care au atribuţii legale in acest domeniu;
stabilesc, in condiţiile legii, taxe speciale pe linia protecţiei civile;
înfiinţează, in condiţiile legii şi cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta, centre de
formare şi evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenta;
gestionează, depozitează, întreţin şi asigura conservarea aparaturii şi a materialelor de protecţie civilă
prin serviciile specializate din subordine;
asigura spatiile necesare funcţionarii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă corespunzătoare, paza şi
securitatea acestora şi a centrelor operaţionale, precum şi spaţiile pentru depozitarea materialelor de
intervenţie.

Primarul are următoarele atribuţii principale:

propune consiliului local structura organizatorica de protecţie civila;
aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local in domeniul protecţiei civile;
aproba planurile operative, de pregătire şi planificare a exerciţiilor de specialitate;
propune fondurile necesare realizării masurilor de protecţie civila;
conduce exerciţiile, aplicaţiile şi activităţile de pregătire privind protecţia civilă ;
coordonează activitatea serviciilor de urgenta voluntare;
aproba planurile de cooperare cu localităţile învecinate şi organismele neguvernamentale;
dispune masuri şi controlează modul de întreţinere a spatiilor de adăpostire colective de către
administratorul acestora;
urmăreşte realizarea, întreţinerea şi funcţionarea legăturilor şi mijloacelor de înştiinţare şi alarmare
in situaţii de protecţie civila;
răspunde de alarmarea, protecţia şi pregătirea populaţiei pentru situaţiile de protecţie civila;
solicita asistenta tehnica şi sprijin pentru gestionarea situaţiilor de protecţie civila;
exercita controlul aplicării masurilor de protecţie civilă in plan local;
asigura evaluarea şi centralizarea solicitărilor de ajutoare şi despăgubiri in situaţii de protecţie
civila, precum şi distribuirea celor primite;
coordonează nemijlocit evacuarea populaţiei din zonele afectate de situaţiile de protecţie civila;
stabileşte masurile necesare pentru asigurarea hrănirii, a cazării şi a alimentarii cu energie şi apă a
populaţiei evacuate;
dispune masuri pentru asigurarea ordinii publice in zona sinistrata;
cooperează cu primarii localităţilor sau ai sectoarelor limitrofe, după caz, in probleme de interes
comun;
gestionează, depozitează, întreţine şi conserva tehnica, aparatura şi materialele de protecţie civila,
prin serviciile de specialitate subordonate.

Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii agenţilor economici, indiferent de

forma de proprietate, au următoarele obligaţii principale:
asigura identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de
evenimente periculoase;

34
 stabilesc şi urmăresc îndeplinirea masurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de pregătire a intervenţiei,
in funcţie de încadrarea in clasificarea de protecţie civila;
organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanta elaborate de Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenta, servicii sau formaţiuni proprii de urgenta şi stabilesc regulamentul de organizare
şi funcţionare a acestora;
participa la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit acţiunile de alarmare,
evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă desfăşurate de unităţile
proprii;
asigura gratuit forţelor de intervenţie chemate in sprijin in situaţii de urgenţă echipamentele,
substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;
organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat in munca privind protecţia civilă ;
asigura alarmarea populaţiei din zona de risc creata ca urmare a activităţilor proprii desfăşurate;
prevăd, anual, in bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor de
protecţie civilă;
înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le semnalează, de
îndată, cu privire la iminenta producerii sau producerea unei situaţii de urgenţă civilă la nivelul
instituţiei sau agentului economic;
stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor regulile şi masurile
de protecţie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare;
încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenţa profesioniste sau
voluntare;
menţin in stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spatiile de adăpostire şi
mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifica
periodic;
îndeplinesc alte obligaţii şi masuri stabilite, potrivit legii, de către organismele şi organele abilitate.
Persoanele fizice sau juridice care deţin imobile in indiviziune sau le utilizează in comun sunt obligate
sa coopereze pentru îndeplinirea masurilor de protecţie civilă pentru întregul imobil sau ansamblu de imobile.

GRUPURI DE SUPORT TEHNIC

Componenţa Grupurilor de suport tehnic pe tipuri de riscuri

A. Grupul de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene
meteorologice periculoase, accidente la construcţIile hidrotehnice şi poluări accidentale

condus de directorul Sistemului de Gospodărire a Apelor

a) Grupul de suport tehnic:

Administraţia Bayinală de Apă „Dobrogea Litoral”

Agenţia pentru Protecţia Mediului
Comisariatul Judeţean al Gărzii de Mediu
INCDM „Grigore Antipa”
AN Îmbunatăţiri Funciare – Sucursala Teritoriala Dobrogea
RN a Pădurilor-Direcţia Silvică Constanţa
Centrul Meteorologic Regional „Dobrogea”
Serviciul de Prevedere a Vremii
C.N. Administraţia Canalelor Navigabile S.A
Alte instituţii cu funcţii complexe de sprijin:
Consiliul Judeţean Constanţa

35
 RA Judeţeană de Drumuri şi Poduri Constanţa
Secţia Drumuri Naţionale Constanţa
Direcţia de Sănătate Publică
Direcţia Sanitară – Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
Constanţa Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean „Gl.de bg. Teodor Meculescu”
Garda de Coastă Constanţa
Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Constanta
ENEL Distribuţie Dobrogea
S.N. ROMTELECOM S.A. -Centrul Zonal Constanţa
Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa
Inspectoratul Judeţean în Construcţii Constanţa
Serviciul de Ambulanţă Judeţean Constanţa
S.N. de Cruce Roşie - filiala Constanţa
C.N. CFR S.A. – Sucursala Regională C.F. Constanţa
C.N. Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa
Autoritatea Navală Română
Căpitania Zonală Constanţa
Comandamentul Flotei
C.N.R.N. Radionav Constanţa

Grupul de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de seisme sau alunecari de
teren

condus de directorul Inspectoratului Judetean în Construcţii

a) Grupul de suport tehnic:

Inspectoratul Judetean în Construcţii

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al judeţului Constanţa
Inspectoratul de Poliţie al judeţului Constanţa
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa
Direcţia de Sanatate Publică
Direcţia Sanitară – Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
S.C. Rompetrol Rafinare S.A.
S.C. Congaz S.A. Constanţa
ENEL Distribuţie Dobrogea -ZMTJT Constanţa
Regia Autonomă Judeţeana de Apă Constanţa (RAJA)
Serviciul de Ambulanţă Judeţean Constanţa

Alte instituţii cu funcţii complexe de sprijin:

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa

S.N. ROMTELECOM SA Direcţia de Telecomunicaţii Constanţa
R.A.Judeţeană de Drumuri şi Poduri Constanţa
Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa
Comandamentul Flotei
Consiliul Judeţean Constanţa
S.N. Crucea Roşie - Filiala Constanţa

36
 C.N. Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanta

Grupul de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de accident nuclear
sau căderi de obiecte cosmice

condus de inspector şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al judeţului Constanţa

a) Grupul de suport tehnic:

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al judeţului Constanţa

Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa
Serviciul Poliţiei Rutiere
Direcţia de Sănătate Publică
Serviciul de Ambulanţă Judeţean
Direcţia Sanitară – Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
Direcţia pentru Agricultură a Judeţului Constanţa
Agenţia de Protecţie a Mediului
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa
C.N.E. PROD Cernavodă
Primaria Cernavodă

Alte instituţii cu funcţii complexe de sprijin:

S.N. ROMTELECOM S.A. Centrul Zonal Constanţa

Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa
Aeroportul Internaţional Constanţa S.A.
U.M. 01459 Medgidia
Comandamentul Flotei
CN Căi Ferate – Regionala CFR Marfă
CN Căi Ferate – Regionala CFR Călători
CN Administraţia Canalelor Navigabile SA
CN Transelectrica SA
Centrul Meteorologic Regional „Dobrogea”
SN Crucea Roşie – filiala Constanţa
ENEL Distribuţie Dobrogea
Administraţia Bazinală de Apă „Dobrogea Litoral”
Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa
Garda de coastă Constanţa
Direcţia de Sănătate Publică - Inspecţia Sanitară de Stat
Instituţia Prefectului Judeţul Constanţa
Consiliul Judeţean Constanţa

Grupul de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de caniculă, epidemii,
epizootii, zoonoze, contaminării radioactive, chimice sau biologice a produselor vegetale sau animale

condus de directorul coordonator al Direcţiei de Sănătate Publică Constanţa

a) Grupul de suport tehnic:

37
Direcţia de Sănătate Publică
Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al judeţului Constanţa
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean
Direcţia pentru Agricultură a judeţului Constanţa
Inspectoratul Judeţean de Poliţie al judeţului Constanţa
Serviciul Poliţie Rutieră Constanţa
Agenţia pentru Protecţia Mediului

Alte instituţii cu funcţii complexe de sprijin:

Comandamentul de Jandarmi Judeţean Constanţa

Comisariatul Gărzii de Mediu Constanţa
Centrul Meteorologic Regional „Dobrogea”
Direcţia de Sănătate Publică - Inspectia Sanitară de Stat
SN de Cruce Roşie – filiala Constanţa

Grupul de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de explozii mari la
suprafaţă sau subteran, accidente chimice sau avarii grave la conducte magistrale sau urbane, incendii în
masă, accidente deosebit de grave pe căi de comunicaţii sau telecomunicaţii

condus de directorul executiv al Inspectoratului Teritorial de Muncă

a) Grupul de suport tehnic:

Inspectoratul Teritorial de Muncă

Inspectoratul de Poliţie al judeţului Constanţa
Serviciul Poliţie Rutieră
Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Constanţa
Agenţia de Protecţia Mediului
S.N. ROMTELECOM SA Centrul Zonal Constanţa
CN Administraţia Canalelor Navigabile SA
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea" al judeţului Constanţa
S.N. Aeroportul Internaţional Constanţa S.A
Căpitănia Zonală Constanţa
CN Administratia Porturilor Maritime Constanţa SA

Alte instituţii cu funcţii complexe de sprijin:

Direcţia de Sănătate Publică

Spitalul Clinic de Urgenţă Judeţean Constanţa
Direcţia Sanitară – Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
CN Căi Ferate – Regionala CFR Marfă
CN Căi Ferate – Regionala CFR Călători

38
 SN Crucea Roşie din România - filiala Constanţa
ENEL Distribuţie Dobrogea
Centrul Meteorologic Regional „Dobrogea”
Administraţia Bazinală de Apă „Dobrogea Litoral”
Secţie Drumuri Naţionale Constanţa
S.C. CONPET S.A.(Crude Oil Common Carrier Ploieşti)
Petromar s.a.

Tema 2.3.

FORMATIUNI DE INTERVENTIE SPECIFICE INCADRAREA CU PERSONAL ROLUL SI

SARCINILE SPECIFICE FIECARUI MEMBRU

SERVICIILE DE URGENŢĂ VOLUNTARE

Conducerea şi structura organizatorică

A. Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă înfiinţat/organizat în subordinea consiliului local, este
condus de un inspector de specialitate profesionist în domeniu şi are în structură:
şef serviciu (inspector de protecţie civilă şi membru al Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă
al localităţii);
Compartiment/specialişti pentru prevenire (inspectori/specialişti de prevenire);
Formaţii de intervenţie specializate care au în compunere Echipaje/grupe de intervenţie specializate
în raport cu categoriile şi tipurile de autospeciale şi utilaje folosite şi echipe specializate în funcţie de tipurile de
riscuri identificate în zona de competenţă, denumite în continuare formaţii de intervenţie;
dispecerat(personal care asigură permanenţa în afara orelor de program);
încăpere pentru personal;
încăpere activităţi administrative;
magazie pentru materiale;
atelier de reparaţii şi întreţinere;
garaje, alt personal, compartimente, spaţii justificate de nevoile operative;

39
 B. Organizarea
ORGANIGRAMA
SERVICIULUI VOLUNTAR PENTRU SITUATII DE URGENTA

SEF SERVICIU

COMPARTIMENT PENTRU ATELIER DE REPARATIE SI

FORMATIE DE INTERVENTIE
PREVENIRE INTRETINERE

SPECIALIŞTI DE PREVENIRE ECHIPA REPARAŢII

ECHIPAJE/GRUPEDEINTERVENŢIE ECHIPESPECIALIZATE

Echipaje/ Echipaje/grupe Echipaj de Echipa de Echipa de Echipa de Echipa

grupe de de suport cercetare – transmisiuni deblocare- decontami- sanitar-
intervenţie logistic al căutare -alarmare salvare nare si veterinare
pentru salvare intervenţiilor protecţie
si prim ajutor sau alt utilaj NBC
(5)
(5) (5) (5) (5) (5) (5)

Grupe de
intervenţie pentru
stingerea Echipe de Echipe de Echipe de
suport
incendiilor pe sate cercetare - salvare si logistic
Satul ___________ căutare prim ajutor
Satul ___________
Satul ___________
Satul ___________ (10) (10) (10)
Satul ___________
Satul ___________
Satul ___________
(
1
0
)
40
 COMPONENŢA
Serviciului de urgenţă voluntar

1.ŞEF SERVICIU
Şef serviciu(profesionist în domeniu) 1
TOTAL

2. COMPARTIMENT PREVENIRE format din

Specialişti pentru prevenire (Inspector)
1
în domeniul protecţiei civile
* Specialişti pentru prevenire (Inspector/ Cadru tehnic) 1
domeniul apărării contra incendiilor
Specialişti pentru Prevenire 1
Specialişti pentru Prevenire 1
Specialişti pentru Prevenire 1
Specialişti pentru prevenire 1
Specialişti pentru prevenire 1
Specialişti pentru prevenire 1
Specialişti pentru prevenire 1
Specialişti pentru prevenire 1
TOTAL 10

ATELIER REPARAŢII ŞI ÎNTREŢINERE

Echipă REPARAŢII - ÎNTREŢINERE, formată din:

Şef echipă (mecanic auto şi şofer) 1

Lucrător(mecanic întreţinere ) 1
Lucrător(electromecanic) 1
TOTAL 3

FORMAŢIIDEINTERVENŢIE
ECHIPAJE/GRUPE DE INTERVENŢIE

Echipaj/grupă intervenţie pentru SALVARE ŞI PRIM AJUTOR formată din:

Şef echipaj (asistent medical) 1
Salvator(şofer-sanitar) 1
Salvator (soră de cruce roşie) 1
Salvator (brancardier) 1
Salvator(brancardier) 1
TOTAL 5

41
 Echipaj/grupă DE SUPORT LOGISTIC AL INTERVENŢIILOR SAU ALT UTILAJ
formată din:
Şef echipă (maistru construcţii civile/industriale) 1
Salvator (conducător – mecanic utilaj) 1
Salvator (maistru constructor drumuri şi poduri) 1
Salvator (lucrător construcţii) 1
Salvator(lucrător construcţii) 1
TOTAL 5

Echipaj/grupă DE CERCETARE – CĂUTARE formată din:

Şef echipă (salvator) 1
Salvator (Cercetaş - şofer) 1
Salvator (Cercetaş - brancardier) 1
Salvator (Cercetaş - brancardier) 1
Salvator (Cercetaş - sanitar) 1
TOTAL 5

ECHIPE SPECIALIZATE DE INTERVENŢIE

7. Echipa TRANSMISIUNI – ALARMARE formată din:

Şef echipă (electromecanic) 1
Electrician 1
Clopotar Biserica _________________din Satul_________ 1
Clopotar Biserica _________________din Satul_________ 1
Clopotar Biserica _________________din Satul_________ 1
Clopotar Biserica _________________din Satul_________ 1
Clopotar Biserica _________________din Satul_________ 1
TOTAL 7

8. Echipa DEBLOCARE - SALVARE formată din:

Şef echipă (şofer) 1
Salvator(electrician) 1
Salvator (sudor) 1
Salvator (instalator apă - gaze - canal - termice) 1
Salvator(lăcătuş mecanic - electromecanic) 1
TOTAL 5

Echipă INTERVENŢIE N.B.C.(DECONTAMUNARE), formată din:

Şef echipă (şofer) 1
Salvator - decontaminator (operator chimist) 1
Salvator - decontaminator (sudor) 1
Salvator - decontaminator (instalator apă - gaze - term 1
Salvator - decontaminator (lăcătuş mecanic -
1
electromecanic)
TOTAL 5

10. Echipă SANITAR - VETERINARĂ, formată din:

42
 Şef echipă (tehnician veterinar) 1
Salvator(şofer) 1
Salvator (zootehnist) 1
Salvator (zootehnist) 1
Salvator(zootehnist) 1
TOTAL 5

Echipe de CERCETARE – CĂUTARE formată din:

Echipa nr. 1
Şef echipă (şofer) 1
Cercetaş (salvator) 1
Cercetaş (salvator – brancardier) 1
Cercetaş(salvator – brancardier) 1
Cercetaş (sanitar) 1
TOTAL 5

Echipa nr. 2
Şef echipă (şofer) 1
Cercetaş (salvator) 1
Cercetaş (salvator – brancardier) 1
Cercetaş(salvator – brancardier) 1
Cercetaş (sanitar) 1
TOTAL 5

Echipe SALVARE ŞI PRIM AJUTOR formată din:

Echipa nr. 1
Şef echipă (asistent medical) 1
Salvator(şofer-sanitar) 1
Salvator (soră de cruce roşie) 1
Salvator (brancardier) 1
Salvator(brancardier) 1
TOTAL 5
Echipa nr. 2
Şef echipă (asistent medical) 1
Salvator(şofer-sanitar) 1
Salvator (soră de cruce roşie) 1
Salvator (brancardier) 1
Salvator(brancardier) 1
TOTAL 5

Echipa/grupă intervenţie pentru STINGEREA INCENDIILOR formată din:

Grupa de intervenţie pentru stingerea incendiilor nr. 1

Echipa nr. 1– Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1

43
 Servant 1
TOTAL 5
Echipa nr. 2– Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5

Grupa de intervenţie pentru stingerea incendiilor nr. 2

Echipa nr. 1 – Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5
Echipa nr. 2 – Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5

Grupa de intervenţie pentru stingerea incendiilor nr. 3

Echipa nr. 1 – Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5
Echipa nr. 2– Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5

Grupa de intervenţie pentru stingerea incendiilor nr. 4

Echipa nr. 1– Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
44
 Servant 1
Servant 1
TOTAL 5
Echipa nr. 2 – Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5

Grupa de intervenţie pentru stingerea incendiilor nr. 5

Echipa nr. 1– Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5
Echipa nr. 2 – Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5

Grupa de intervenţie pentru stingerea incendiilor nr. 6

Echipa nr. 1 – Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5
Echipa nr. 2 – Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5

Grupa de intervenţie pentru stingerea incendiilor nr. 7

Echipa nr. 1 – Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
45
 Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5
Echipa nr. 2 – Satul___________________
Şef echipaj 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
Servant 1
TOTAL 5

14. Echipă SUPORT LOGISTIC, formată din:

Echipa nr. 1 - Logistică
Şef echipă (contabil) 1
Salvator(şef depozit - magaziner) 1
Salvator (şofer) 1
Salvator (magaziner) 1
Salvator(magaziner) 1
TOTAL 5

Echipa nr. 2 – Transport materiale

Şef echipă (contabil) 1
Salvator(şofer) 1
Salvator (manipulant) 1
Salvator (manipulant) 1
Salvator(manipulant) 1
TOTAL 5

Total personal încadrat în Serviciului de urgenţă voluntar = 151

NOTĂ
Inspector/Specialist de prevenire ce se încadrează doar la Serviciul de urgentă voluntar care are
în organigramă Compartiment prevenire. Numărul specialiştilor (personalului compartimentului)
pentru activitatea de prevenire se stabileşte astfel :
pentru instituţiile publice şi operatorii economici din subordinea consiliilor locale, un specialist ;
în mediul rural, pentru 200 gospodării cetăţeneşti, un specialist;
în mediul urban, pentru 500 – 1000 locuinţe individuale sau gospodării, un specialist ;

C. Personalul
Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă se încadrează persoane apte de muncă, cu
vârsta cuprinsă între 18 – 65 ani, femei şi bărbaţi, pe bază de cerere scrisă ca voluntar.
Personalul va fi asigurat cu voluntari care îndeplinesc următoarele condiţii:
persoane apte de muncă, cu o condiţie fizică şi stare de sănătate bună.
care manifestă interes şi disponibilitate pentru această activitate.
persoane apte medical pentru activităţi cu solicitare fizică şi psihică crescută.( vor
prezenta adeverinţă de sănătate).

46
 persoane care nu deţin funcţii, care prin specificul lor necesită prezenţa la locul de muncă
în caz de dezastre.
persoane verificate şi atestate de către instituţiile abilitate, pentru acţiunile de intervenţie;

Drepturile personalului ce încadrează Serviciul voluntar pentru situaţii de

urgenţă(conform Legii nr. 195 din 20.04.2001 – Legea voluntariatului art. 7) :
participă la elaborarea programelor în considerarea cărora s-a încheiat contratul.
beneficiază gratuit de asigurare de viaţă şi pentru accidentele au survenit pe timpul participării
la acţiuni de intervenţie sau al şedinţelor de pregătire.
beneficiază gratuit de asistenţă medicală, medicamente, spitalizare şi de pensia pentru
accidente sau bolile ce au survenit pe timpul participării la acţiuni de intervenţie sau al şedinţelor
de pregătire.
li se asigură mijloace de transport şi de protecţie pe timpul pregătirii sau desfăşurării acţiunilor
de intervenţie .
beneficiază gratuit de hrană şi de cazare pe timpul participării la acţiunile de limitare şi
înlăturare a efectelor dezastrelor.
beneficiază de titluri onorifice, decoraţii, premii, în condiţiile legii.

Drepturile personalului ce încadrează Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă

(conform Legii nr. 195 din 20.04.2001 – Legea voluntariatului art. 8):
sa îndeplinească sarcinile primite din partea beneficiarului voluntariatului;
sa pastreze confidentialitatea informatiilor la care are acces in cadrul activitatii de
voluntariat;
sa participe la cursurile de instruire organizate, initiate sau propuse de catre beneficiarul
voluntariatului;
sa ocroteasca bunurile pe care le foloseste in cadrul activitatii de voluntariat.

Atributiile serviciului voluntar pentru situatii de urgenta

ATRIBUŢII GENERALE SERVICIU

Executa, cu forte proprii sau in cooperare, operaţiuni si activităţi de înştiinţare, avertizare,
alarmare, alertare, recunoaştere, cercetare, evacuare, adăpostire, căutare, salvare, descarcerare,
deblocare, prim ajutor sau asistenta medicala de urgenta, stingere a incendiilor, depoluare, protecţie
N.B.C. si decontaminare, filtrare si transport de apa, iluminat, protecţie a bunurilor materiale si
valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate si alte
masuri de protecţie a cetăţenilor in caz de situaţii de urgenta;
Participa cu formaţii de intervenţie/solicita sprijinul altor forţe stabilite si aprobate pentru/la
intervenţii in zona/in afara zonei de competenta;

B. ATRIBUŢIILE COMPARIMENTULUI (SPECIALISTULUI) DE

PREVENIRE
B. 1 - ATRIBUŢIILE COMPARTIMENTULUI
planifica si desfăşoară, controale, verificări si alte acţiuni de prevenire privind modul de
aplicare a prevederilor legale si stabileşte masurile necesare pentru creşterea nivelului de securitate
al cetăţenilor si bunurilor;
desfăşoară activităţi de informare publica pentru cunoaşterea de către cetăţeni a tipurilor de
risc specifice zonei de competenta, masurilor de prevenire, precum si a conduitei de urmat pe timpul
situaţiilor de urgenta;
47
 participa la elaborarea reglementarilor specifice zonei de competenta in domeniul prevenirii
si intervenţiei in situaţii de urgenta;
monitorizează si evaluează tipurile de risc;
participa la elaborarea si derularea programelor pentru pregătirea autorităţilor, serviciilor de
urgenta voluntare si private, precum si a populaţiei;
organizează pregătirea personalului propriu;
controlează si îndrumă structurile subordonate, serviciile publice si private de urgenta;
participa la identificarea resurselor umane si materialelor disponibile pentru răspuns în
situaţii de urgenta si tine evidenta acestora;
stabileşte concepţia de intervenţie si elaborează/ coordonează elaborarea documentelor
operative de răspuns;
planifica si desfăşoară exerciţii, aplicaţii si alte activităţi de pregătire, pentru verificarea
viabilităţii documentelor operative;
organizează evidenţa privind intervenţiile, analizează periodic situaţia operativa si valorifica
rezultatele;
participa la cercetarea cauzelor de incendiu, a condiţiilor si împrejurărilor care au determinat
ori au favorizat producerea accidentelor si dezastrelor;
stabileşte, împreuna cu organele abilitate de lege, cauzele probabile ale incendiului;
controlează respectarea criteriilor de performanta, stabilite in condiţiile legii, in organizarea
si dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă private din zona de competenţă, precum si
activitatea acestora;
constata prin personalul desemnat, încălcarea dispoziţiilor legale din domeniul de
competenta;
organizează concursuri şi profesionale cu serviciile voluntare si private, precum si acţiuni
educative cu cercurile tehnico-aplicative din scoli;
acordă sprijin unităţilor de învăţământ în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de pregătire
şi concursurilor de protecţie civilă
- asigura informarea organelor competente si raportarea acţiunilor desfăşurate.

ATRIBUŢIILE FORMAŢIILOR DE INTERVNŢIE

Acţiunile de intervenţie au ca scop salvarea vieţii oamenilor, a bunurilor materiale,
înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă sau dezastrelor precum şi normalizarea activităţilor
economico – sociale şi se desfăşoară pe baza următoarelor principii:
salvarea cu prioritate a vieţii oamenilor;
acţiunile de intervenţie se desfăşoară pe teritoriul localităţii.
subordonarea ierarhică Şefului Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă.
cooperării şi complementarităţii cu alte forţe implicate în intervenţie;
încadrării cu voluntari
admiterii la intervenţie a personalului pe bază de verificări şi atestări organizate de
forurile competente;
asigurării dotării materiale şi a logisticii de către Consiliul Local .

ATRIBUŢIILE ECHIPAJELOR/GRUPELOR DE INTERVENŢIE/ECHIPELOR

SPECIALIZATE
cercetează, identifică şi evaluează efectele dezastrului care s-a produs şi zona de
responsabilitate .
transmite date şi informaţii Centrului Operativ al Comitetului Local pentru Situaţii de
Urgenţă .

48
 căutarea şi salvarea oamenilor surprinşi sub dărâmături – salvarea victimelor rezultate în
urma accidentelor rutiere de mari proporţii, aviatice, feroviare, exploziilor sau avariilor
tehnologice.
salvarea persoanelor şi bunurilor materiale în caz de inundaţii sau accidente la baraje
hidrotehnice.
salvarea oamenilor şi animalelor în cazul unor accidente în care au fost implicate substanţe
chimice sau radioactive.
participarea la asigurarea cu apă potabilă a populaţiei din zona dezastrului sau a
accidentului major.
participarea la distribuirea hranei şi a bunurilor de primă necesitate pentru persoanele
sinistrate.
participarea temporară la acţiuni de refacere a construcţiilor şi a unor lucrări de mică
dimensiune.
participarea instalarea taberelor pentru sinistraţi şi la acţiunile ce se desfăşoară pentru
asigurarea condiţiilor d trai ale acestora .
asigurarea iluminatului pe timp de noapte pentru necesităţi proprii de intervenţie sau la
cererea altor servicii de urgenţă.
participarea la pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a salariaţilor şi a populaţiei din
zona de responsabilitate.

Art. 6 Atribuţiile atelierului

menţine permanent in stare de funcţionare a autospecialelor,aparaturii, tehnicii şi
materialelor din dotarea serviciului;
asigura efectuarea lucrărilor de reparaţii şi întreţinere curentă;
lucrări de asistenţă la autospecialele de intervenţie;
lucrări de intervenţie tehnică la utilaje de intervenţie;
lucrări de asistenţă tehnică a accesoriilor de intervenţie
zilnic verificarea şi îngrijirea mijloacelor tehnice din dotarea serviciului;
spălarea şi curăţirea generală a mijloacelor de intervenţie;
gresarea şi ungerea autospecialelor;
control tehnic la autospeciale, utilaje şi accesorii;
răspunde de starea tehnica si întreţinere a autospecialelor, aparaturii şi materialelor din
dotarea serviciului;
întocmeşte documentaţiile tehnice pentru executarea lucrărilor de reparaţii curente;
gestionează bunurile materiale de resortul transporturi, mijloace tehnice, materialele, sculele
si uneltele din dotare;
Autospecialele, motopompele şi utilajele cu defecţiuni sunt scoase din intervenţie, despre
acest lucru este anunţat obligatoriu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Mr. Constantin Ene”
al judeţului Bacău.

ATRIBUŢIILE PERSONALULUI DIN STRUCTURA SERVICIULUI VOLUNTAR

A. ATRIBUŢIILE ŞEFULUI DE SERVICIU

Este personal angajat al consiliului local, profesionist în domeniu ,responsabil de
capacitatea de intervenţie a serviciului.
Are următoarele atribuţii:
49
 planifică şi conduce executarea pregătirii şi evaluării detaşamentului;
conduce şi coordonează nemijlocit activitatea de pregătire şi desfăşurarea
exerciţiilor practice şi teoretice;
conduce şi coordonează activitatea formaţiilor în toate situaţiile pe timpul
intervenţiilor.;
se preocupă de organizarea examenelor de atestare;
asigură mobilizarea membrilor serviciului pentru participarea la intervenţii,
precum şi la exerciţiile de pregătire;
răspunde de evidenţa personalului care încadrează serviciul ;
răspunde de menţinerea stării de înzestrare cu tehnică şi materiale de bună
calitate;
face propuneri pentru schimbarea sau completarea efectivelor serviciului;
efectuează instructajul lunar privind Normele de Tehnica Securităţii Muncii cu
toţi membrii serviciului, consemnând aceasta în fişele individuale ;

– ATRIBUŢIILE SPECIALISTULUI DE PREVENIRE (INSPECTORULUI) ÎN

DOMENIUL PROTECŢIEI CIVILE
Răspunde de organizarea şi desfăşurarea tuturor activităţilor de protecţie civilă, în
domeniul situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor potrivit prevederilor legii, regulamentelor,
instrucţiunilor şi ordinelor în vigoare
Este direct subordonat Şefului Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă
Intocmeşte , actualizează, păstrează şi pune în aplicare documentele operative de
intervenţie şi răspns în cazul producerii situaţiilor de protecţie civilă.
Verifică menţinerea în permanenţă a stării de operativitate a punctelor de comandă
de protecţie civilă şi dotarea acestora conform normativelor în vigoare.
Asigură măsurile organizatorice necesare privind înştiinţarea şi aducerea
personalului cu atribuţii in domeniul protecţiei civile la sediile respective, în mod oportun, în caz
de dezastre sau la ordin.
Conduce lunar pregătirea formaţiilor de intervenţie de protecţie civilă.
Verifică prin exerciţii de alarmare viabilitatea, starea de operativitate şi de
intervenţie.
Elaborează şi aduce la îndeplinire planurile privind activităţile de protecţie civilă
anuale şi lunare, de pregătire a formaţiilor, salariaţilor şi populaţiei
Conduce, lunar instructajele şi sedinţele de pregătire organizate şi tine evidenţa
participării la pregătire.
Întocmeşte documentaţii şi situaţii pe line de transmisiuni , alarmare, protecţie N
.B.C. deblocare - salvare, medicală, sanitar – veterinară, evacuare, logistică, dezastre, situaţii de
urgenţă, etc.
Răspunde de asigurarea măsurilor de protecţie a populaţiei, bunurilor materiale,
valorilor culturale şi mediului înconjurător împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă,
dezastrelor şi conflictelor armate.
Ţine evidenţa cu necesarul şi existentul materialelor şi mijloacelor de protecţie
individuală necesare populaţiei şi salariaţilor din zona de competenţă.
Răspunde de menţinerea în stare de operativitate/întreţinere a adăposturilor de
protecţie civilă, de evidenţa şi respectarea normelor privind întrebuinţarea acestora.
Prezintă informări cu privire la realizarea măsurilor de protecţie civilă, a pregătirii
şi alte probleme specifice.
Propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii de protecţie civilă, în domeniul
situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor în zona competenţă.

50
 Acordă asistenţă tehnică de specialitate instituţiilor şi agenţilor economici
clasificaţi din punct de vedere al protecţiei civile şi verifică îndeplinirea măsurilor stabilite
potrivit prevederilor legii, regulamentelor, instrucţiunilor şi ordinelor în vigoare.
Participă la activităţile de prevenire(controale, cursuri, instructaje, analize,
consfătuiri, concursuri) organizate de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Mr. Constantin
Ene” al judeţului Bacău şi la acţiunile intervenţie în zona de competenţă.
Participă la convocări, bilanţuri, analize şi alte activităţi conduse de eşaloanele
superioare.
Prezintă propuneri pentru introducerea în bugetul de venituri şi cheltuieli a
fondurilor necesare pentru înzestrarea formaţiilor şi realizarea măsurilor de protecţie civilă.
Răspunde de respectarea regulilor de păstrare mânuire şi evidenţă a documentelor
secrete şi nesecrete, hărţilor şi literaturii de protecţie civilă.
Execută atribuţiile prevăzute în legile, regulamentele şi instrucţiunile în vigoare.

ATRIBUŢIILE SPECIALISTULUI (INSPECTOR- CADRU TEHNIC) ÎN DOMENIUL

APĂRĂRII CONTRA INCENDIILOR
Răspunde de organizarea şi desfăşurarea tuturor activităţilor de apărare împotriva
incendiilor şi situaţiilor de urgenţă, potrivit prevederilor legii, regulamentelor, instrucţiunilor şi
ordinelor în vigoare
Este direct subordonat Şefului Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă
Intocmeşte , actualizează, păstrează şi pune în aplicare documentele operative de
intervenţie şi răspns în cazul producerii incendiilor.
Verifică prin exerciţii de alarmare viabilitatea, starea de operativitate şi de
intervenţie a formaţiilor.
Elaborează şi aduce la îndeplinire planurile privind activităţile privind apărarea
împotriva incendiilor anuale şi lunare, de pregătire a formaţiilor, salariaţilor şi populaţiei .
Conduce, lunar instructajele şi sedinţele de pregătire ale formaţiilor de intervenţie
de intervenţie la incendii organizate şi tine evidenţa participării la pregătire.
Întocmeşte documentaţii şi situaţii pe linia apărarării împotriva incendiilor.
Răspunde de asigurarea măsurilor de protecţie a populaţiei, bunurilor materiale,
valorilor culturale şi mediului înconjurător împotriva efectelor incendiilor(conform art.l9 din
D.G.P.S.I.-005/2001) .
Răspunde de menţinerea în stare de operativitate/întreţinere a materialelor şi
mijjloacelor de intervenţie la incendiu.
Prezintă informări cu privire la realizarea măsurilor pe linia apărarării împotriva
incendiilor, a pregătirii şi alte probleme specifice.
Conduce acţiuni de intervenţie la incendii şi situaţii de urgenţă;
Atenţionează cetăţenii asupra unor măsuri preventive specifice în sezoanele de
primăvară şi toamnă, în perioadele caniculare şi cu secetă prelungită sau când se înregistrează
vânturi puternice .
Răspunde de pregătirea şi informarea populaţiei din zona de competenţă.
Supraveghează unele activităţi cu public numeros de natură religioasă, cultural-
sportivă sau distractivă, sărbători tradiţionale.
Propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii de apărare împotriva incendiilor la
nivelul unităţii administrativ-teritoriale .
Acordă asistenţă tehnică de specialitate instituţiilor şi obiectivelor economice
subordonate primăriei (unităţi de învăţământ, unităţi sanitare, cămine culturale) şi verifică
îndeplinirea măsurilor stabilite :

51
 Participă la activităţile de prevenire(controale, cursuri, instructaje, analize,
consfătuiri, concursuri) organizate de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Mr. Constantin
Ene” al judeţului Bacău şi la acţiunile stingere a incendiilor în zona de competenţă
Participă la convocări, bilanţuri, analize şi alte activităţi conduse de eşaloanele
superioare.
Prezintă propuneri pentru introducerea în bugetul de venituri şi cheltuieli a
fondurilor necesare pentru înzestrarea formaţiilor şi realizarea măsurilor pe linia apărarării
împotriva incendiilor.
Răspunde de respectarea regulilor de păstrare mânuire şi evidenţă a documentelor
secrete şi nesecrete, hărţilor şi literaturii pe linia apărarării împotriva incendiilor.
Execută atribuţiile prevăzute în legile, regulamentele şi instrucţiunile în vigoare.

ATRIBUŢIILE SPECIALISTULUI (INSPECTORULUI) PENTRU PREVENIRE

Răspunde de organizarea şi desfăşurarea unor activităţi de protecţie civilă, de
apărare împotriva incendiilor în domeniul situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor potrivit
prevederilor legii, regulamentelor, instrucţiunilor şi ordinelor în vigoare
Este direct subordonat Şefului Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă
Execută şi aduce la îndeplinire activităţile din planurile anuale şi lunare şi de
pregătire a salariaţilor şi populaţiei
Răspunde de asigurarea măsurilor de protecţie a populaţiei, bunurilor materiale,
valorilor culturale şi mediului înconjurător împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă
şi dezastrelor .
Prezintă informări cu privire la realizarea măsurilor în domeniu, a pregătirii şi alte
probleme specifice.
Propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii în zona competenţă.
Atenţionează cetăţenii asupra unor măsuri preventive specifice în sezoanele de
primăvară şi toamnă, în perioadele caniculare şi cu secetă prelungită sau când se înregistrează
vânturi puternice .
Supraveghează unele activităţi cu public numeros de natură religioasă, cultural-
sportivă sau distractivă, sărbători tradiţionale.
Răspunde de pregătirea şi informarea populaţiei din zona de competenţă.
Acordă asistenţă tehnică de specialitate populaţiei şi verifică îndeplinirea
măsurilor stabilite potrivit prevederilor legii, regulamentelor, instrucţiunilor şi ordinelor în
vigoare.
Participă la activităţile de prevenire(controale, cursuri, instructaje, analize,
consfătuiri, concursuri) organizate de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Mr. Constantin
Ene” al judeţului Bacău şi la acţiunile intervenţie în zona de competenţă.
Participă la convocări, bilanţuri, analize şi alte activităţi conduse de eşaloanele
superioare.
Prezintă propuneri pentru introducerea în bugetul de venituri şi cheltuieli a
fondurilor necesare pentru realizarea măsurilor specifice în domeniu.
Răspunde de respectarea regulilor de păstrare mânuire şi evidenţă a documentelor.
Execută atribuţiile prevăzute în legile, regulamentele şi instrucţiunile în vigoare.

ATRIBUŢIILE ŞFULUI FORMAŢIEI DE INTERVENŢIE

conduce nemijlocit pregătirea formaţiilor, desfăşurarea şedinţelor de pregătire şi
exerciţiilor practice şi teoretice;
conduce activitatea detaşamentului în toate situaţiile pe timpul intervenţiei;
mobilizarea membrilor detaşamentului pentru participarea la intervenţii, precum şi
la exerciţiile de pregătire;
52
 răspunde de evidenţa personalului care încadrează detaşamentul, conform
Registrului de evidenţă al Şefului Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă;
răspunde, pentru menţinerea stării de operativitate a tehnicii şi materialelor din
înzetrare;
- răspunde de pregătirea şi respectarea N.T.S.M. pe timpul pregătirii şi efectuării
intervenţiei;

face propuneri pentru schimbarea sau completarea efectivelor;

face propuneri pentru completarea sau preschimbarea tehnicii şi materialelor
deteriorate sau uzate pe timpul intervenţiei ;
efectuează instructajul lunar privind Normele de Tehnica Securităţii Muncii cu
toţi membrii detaşamentului, consemnând aceasta în fişele individuale

ATRIBUŢIILE ŞEFULUI ECHIPAJULUI/GRUPEI DE INTERVENŢIE

/ECHIPEI SPECIALIZATE.
Este şeful nemijlocit al oamenilor din echipajul/grupa de intervenţie /echipa
specializată şi are următoarele atribuţii:
păstrează evidenţa membrilor echipajul/grupa de intervenţie /echipa specializată
pe care o conduce;
se preocupă în permanenţă de menţinerea în permanentă stare de funcţionare a
tehnicii din dotare;
mobilizează şi conduce grupa la activităţile la care ia parte;
coordonează activitatea membrilor echipajul/grupa de intervenţie /echipa
specializată, stabilind atribuţiile fiecăruia în cazul participării la intervenţie;
răspunde de păstrarea şi respectarea N.T.S.M. pe timpul pregătirii şi efectuării
intervenţiei;
informează şeful serviciului şi/sau şeful formaţiei imediat ce survine o modificare
în structura echipajul/grupa de intervenţie /echipa specializată sau de datele personale ale
membrilor: schimbare de nume, loc de muncă, domiciliu, număr de telefon, etc.;

ATRIBUŢIILE CONDUCĂTORILOR AUTOSPECIALELOR DE

INTERVENŢIE/MECANICUL MOTOPOMPĂ (şofer)
Este personal angajat al consiliului local, profesionist în domeniu.
Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie care are în dotare şi
exploatare autovehiculul. Pe timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele
atribuţiuni:
răspunde de capacitatea de intervenţie şi starea de întreţinere şi funcţionare a
autovehiculului de intervenţie;
completează foaia de parcurs şi carnetul de bord al autovehiculului;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
propune efectuarea reparaţiilor şi întreţinerilor ce necesită un service specializat;
informează şefului echipajului/grupei de intervenţie orice problemă care apare la
autovehicul;
ţine evidenţa tehnicii, materialelor, aparatelor care au fost distribuite din
autovehicul pentru acţiuni de intervenţie;
dispune autovehiculul în locuri în care să permită o acţiune uşoară şi rapidă, din
proprie iniţiativă sau la ordinul şefului echipajului/grupei de intervenţie sau punctului de lucru;
raportează superiorilor despre capacitatea de intervenţie a autovehiculului;
conduce maşina de intervenţie la locul ordonat;

53
 răspunde de asigurarea alimentarii cu apa, spumogen praf, lichid sau cu pulberi
stingătoare si azot (bioxid de carbon);
împreuna cu servantul hidrant racordează tuburile de aspiraţie si sorbul;
racordează liniile de furtun la ieşirile din pompe (instalaţie)
pune in funcţiune instalaţia de lucru cu apa, spuma sau pulberi stingătoare si
celelalte instalaţii ale maşinii;
supraveghează dispozitivul de lupta;
măreşte si micşorează presiunea (la ordin) sau la cererea şefilor de ţeava;
alimentează cu spumogen praf sau lichid, pulberi stingătoare si azot (CO2),
maşina de lupta;
ajuta pe servanţi la asamblarea pieselor aparatului izolant si echiparea cu aceasta;
împreună cu servantul hidrant mânuieşte proiectorul mobil;
ajuta pe servantul sef de ţeava la montarea si demontarea ciupercii pulverizatoare
si a ajutajelor, când este cazul;
ajuta pe servantul hidrant la coborârea accesoriilor de pe maşina;
asigura remorcarea si transportul utilajelor remorcabile de intervenţie;
întreţine maşina de intervenţie si accesoriile din dotare;
asigura buna funcţionare a tuturor accesoriilor din dotarea maşinii;
recepţionează semne si semnale;

G. ATRIBUŢIILE MECANICULUI DE UTILAJ

Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie care are în dotare şi
exploatare utilajul. Pe timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
răspunde de capacitatea de intervenţie şi starea de întreţinere şi funcţionare a
utilajului de intervenţie;
completează foaia de parcurs şi carnetul de bord al utilajului;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
propune efectuarea reparaţiilor şi întreţinerilor ce necesită un service specializat;
informează şefului echipajului/grupei de intervenţie orice problemă care apare la
utilaj;
ţine evidenţa tehnicii, materialelor, aparatelor care au fost distribuite din utilaj
pentru acţiuni de intervenţie;
dispune autovehiculul în locuri în care să permită o acţiune uşoară şi rapidă, din
proprie iniţiativă sau la ordinul şefului echipajului/grupei de intervenţie sau punctului de lucru;
asigura remorcarea si transportul utilajelor remorcabile de intervenţie
întreţine maşina de intervenţie si accesoriile din dotare;
asigura buna funcţionare a tuturor accesoriilor din dotarea maşinii;
raportează superiorilor despre capacitatea de intervenţie a utilajului ;

H. ATRIBUŢIILE MEMBRILOR ECHIPAJELOR/GRUPELOR DE

INTERVENŢIE ŞI ECHIPELOR SPECIALIZATE

Personalul Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă

ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ Ā ᜀ
tribuţii generale:
participă la pregătirea teoretică, exerciţii şi aplicaţii practice, situaţii speciale şi
concursuri;
răspund prompt la apelul lansat în cazuri de dezastre, se prezintă rapid la locul stabilit
şi participă efectiv la acţiunea pentru care au fost chemaţi;
se preocupă de întreţinerea şi folosirea judecătorească a dotării;
54
 poartă echipament specific, cu însemnele Protecţiei Civile, în cadrul tuturor
acţiunilor la care participă: situaţii de dezastre, exerciţii şi aplicaţii practice, concursuri, etc.
în cadrul echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. se pot stabili funcţii
speciale pe care membrii acestora le îndeplinesc în paralel cu atribuţiile de bază pe care le
au ;

A. misiunile principale:
În cazul incendiilor:
localizarea si lichidarea incendiilor, a urmărilor calamitaţilor naturale si catastrofelor
din sectorul de lucru încredinţat si de folosirea cu eficienta a substanţelor si mijloacelor
iniţiale de stingere;
mânuirea corecta a utilajelor, accesoriilor si echipamentului de protecţie din dotare
(ţevile de refulare a apei, spumei sau a pulberilor stingătoare, ţeava lansatoare de spuma,
tuburile prelungitoare cu cap deversor , tunul de apa si spuma (pulberi) , dispozitivul
manual de manevrare a tunului de apa si spuma (pulberi), ciuperca pulverizatoare , masca
contra fumului si gazelor sau aparatul izolant, scara de fereastra si scara baston);
recunoaşterea surselor de apa apropiate,la nevoie amenajează surse de apa pentru
alimentare;
alimentarea maşinilor de intervenţie cu spumogen praf sau lichid;
punerea in funcţiune a instalaţiei de apa, spuma sau pulberi stingătoare;
transporta apa pentru alimentarea autospecialelor de intervenţie;
În cazul avarierii sau distrugerii clădirilor:
depăşirea obstacolelor;
înlăturarea dărâmăturilor sau părţilor din dărâmături;
localizarea persoanelor surprinse sub dărâmături;
acordarea primului ajutor de urgenţă;
transportul persoanelor în afara zonelor periculoase;
asigurarea clădirilor care ameninţă cu prăbuşirea;
dărâmarea clădirilor sau a părţilor de clădiri care ameninţă cu prăbuşirea;
marcarea şi asigurarea zonelor periculoase;
salvarea persoanelor şi bunurilor materiale.
În cazul inundaţiilor şă înzăpezirilor:
salvarea persoanelor, animalelor şi bunurilor materiale surprinse de apă sau sub
apă şi/sau înzăpezite;
sprijinirea forţelor care intervin pentru consolidarea digurilor;
participarea la închiderea rupturilor de diguri;
participarea la acţiunile de înlăturare a obiectelor dure aflate în apă în dreptul
unor zone sau puncte vulnerabile;
înlăturarea zăpezilor sau a unor dopuri de gheaţă;
curăţirea (degajarea) canalelor de evacuare a apelor sau a zonelor afectate de
inundaţii şi/sau gheţuri;

În cazul producerii unor accidente chimice,

radiologice, biologice, accidentelor tehnologice şi pe căi de comunicaţii:
izolarea şi marcarea zonelor periculoase;
sprijinirea acţiunilor de evacuare a populaţiei, animalelor şi bunurilor materiale;

55
 desfăşurarea acţiunilor de intervenţie la mijloacele de transport sau instalaţiile
accidentate, avariate sau distruse;
decontaminarea personalului, tehnicii şi terenului.

ATRIBUŢII ECHIPAJE/GRUPE DE INTERVENŢIE

ATRIBUŢII ECHIPAJ/GRUPĂ INTERVENŢIE PENTRU SALVARE ŞI PRIM

AJUTOR o acordă ajutorul medical de urgenţă şi coordonează măsurile de prim
ajutor ale celorlalte formaţiuni la locul intervenţiei;
o amenajează după caz adăposturi, locuri de adunare pentru răniţi;
o menţine permanent echipate genţile/trusele de prim ajutor, se ocupă de
completarea mijloacelor şi materialelor pe linie sanitară ale serviciului;
o desfăşoară activităţile simple de întreţinere;

ATRIBUŢII ECHIPAJ/GRUPĂ DE SUPORT LOGISTIC AL INTERVENŢIILOR SAU

ALT UTILAJ
o răspunde de capacitatea de intervenţie şi starea de întreţinere şi funcţionare a
utilajului de intervenţie;
o desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
o propune efectuarea reparaţiilor şi întreţinerilor ce necesită un service specializat; o
asigura remorcarea si transportul utilajelor remorcabile de intervenţie
întreţine maşina de intervenţie si accesoriile din dotare;
asigura buna funcţionare a tuturor accesoriilor din dotarea maşinii;

ATRIBUŢII ECHIPAJ/GRUPĂ DE CERCETARE – CĂUTARE

verifică gradul de operativitate a aparatelor de respirat şi controlează rezerva de
aer din tuburile de oxigen;
o pătrunde în încăperile sau în zona contaminată cu gaze, aburi sau noxe şi execută
misiunile de salvare a persoanelor sau animalelor, evacuarea unor materiale sau bunuri
foarte importante;
o identifică şi acordă primul ajutor medical victimelor situaţiilor de urgenţă şi/sau
dezastrelor (răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor) ;
o asigura triajul, transportul şi evacuarea victimelor în afara zonelor de pericol; o
decontaminează aparatura la sfârşitul misiunii;
o desfăşoară activităţile simple de întreţinere;

ATRIBUŢII ECHIPE SPECIALIZATE DE INTERVENŢIE

ATRIBUŢII ECHIPA de TRANSMISIUNI – ALARMARE

răspunde pentru starea tehnică şi de întreţinere a aparaturii, utilajelor,
mijloacelor şi a altor materiale de intervenţie pe care le are în dotare;
o execută conservarea şi păstrarea în bune condiţii a aparaturii, mijloacelor şi a altor
materiale de intervenţie pe care le are în dotare;
o desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
o răspunde de funcţionarea a mijloacelor de transmisiuni – alarmare
o întreţine mijloacele de comunicaţie şi alarmare din dotare şi asigură în cazul
defecţiunilor, repunerea lor în funcţiune;
o transmite şi primeşte mesaje, le comunică celor interesaţi sau cărora li se adresează,
în cel mai scurt timp;
o asigură deservirea mijloacelor de alarmare;
56
 stabileşte legătura prin radio şi telefon cu Punctul de conducere al intervenţiei,
respectând caracteristicile şi regulile de lucru stabilite de acestea;
o participă la pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a salariaţilor şi a populaţiei
din zona de responsabilitate

ATRIBUŢII ECHIPA de DEBLOCARE – SALVARE

răspunde pentru starea tehnică şi de întreţinere a aparaturii, utilajelor,
agregatelor şi a altor materiale de intervenţie pe care le are în dotare;
o organizează salvarea persoanelor, folosind completul de salvare;
executa, la ordin, desfaceri,sprijiniri, tăieri si demolări;
pătrunde în încăperile şi execută misiunile de salvare a persoanelor sau
animalelor, evacuarea unor materiale sau bunuri foarte importante;
o identifică şi acordă primul ajutor medical victimelor situaţiilor de urgenţă şi/sau
dezastrelor;
o asigură conservarea şi păstrarea în bune condiţii a a aparaturii, utilajelor,
agregatelor şi a altor materiale de intervenţie pe care le are în dotare;
o caută şi salvează persoanele, animalele şi bunurile materiale surprinse sub
dărâmături;
o participă la asigurarea cu apă potabilă a populaţiei..
o participă la distribuirea hranei şi a bunurilor de primă necesitate pentru persoanele
sinistrate.
o participarea temporară la acţiuni de refacere a construcţiilor şi a unor lucrări de mică
dimensiune.
o asigurarea iluminatului pe timp de noapte pentru necesităţi proprii de intervenţie sau
la cererea altor servicii de urgenţă.
o participarea la pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a salariaţilor şi a
populaţiei din zona de responsabilitate.

ATRIBUŢII ECHIPA DECONTAMINARE N.B.C.

răspunde pentru starea tehnică şi de întreţinere a aparaturii, utilajelor,
mijloacelor şi a altor materiale de intervenţie pe care le are în dotare;
o execută conservarea şi păstrarea în bune condiţii a aparaturii, utilajelor,
mijloacelor şi a altor materiale de intervenţie pe care le are în dotare;
o cercetează, identifică, evaluează şi marchează zona de intervenţie (contaminată) .
o caută şi salvează persoanele şi animalele contaminate .
o execută decontaminarea personalului contaminat radioactiv, chimic, sau biologic. o
execută decontaminarea terenului, clădirilor, utilajelor, instalaţiilor, mijloacelor de
transport, echipamentului şi altor materiale contaminate radioactiv, chimic, sau
biologic.;
o verifică gradul de operativitate a aparaturii, materialelor şi mijloacelor de protecţie
individuală din dotare şi controlează rezerva de aer din tuburile de oxigen;
o desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
o participă la pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a salariaţilor şi a populaţiei
din zona de responsabilitate.

ATRIBUŢII ECHIPA SANITAR VETERINARĂ

acordă ajutorul medical animalelor bolnave(infectate) sau victime ale situaţiilor
de urgenţă şi/sau dezastrelor;

57
 identifică şi amenajează după caz adăposturi, izolatoare, locuri de adunare
pentru animalele bolnave(infectate);
răspunde pentru starea tehnică şi de întreţinere a aparaturii şi a materialelor pe
care le are în dotare;
asigura triajul, transportul şi evacuarea animalelor;
participă împreună cu populaţia şi alte formaţiuni la asigurarea hranei şi apei
animalelor evacuate.
participă împreună cu personalul sanitar veterinar specializat la instituirea
măsurilor de carantină.
participă la asigurarea măsurilor de profilaxie şi igienă a animalelor în zonele
afectate de dezastre şi/sau în taberele sau adăposturile de evacuare..
menţine permanent echipate trusele de prim ajutor sanitar-veterinar, se ocupă de
completarea mijloacelor şi materialelor pe linie sanitar-veterinară;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;

ATRIBUŢII ECHIPA de CERCETARE – CĂUTARE

verifică gradul de operativitate a aparatelor de respirat şi controlează rezerva de
aer din tuburile de oxigen;
pătrunde în încăperile sau în zona contaminată cu gaze, aburi sau noxe şi
execută misiunile de salvare a persoanelor sau animalelor, evacuarea unor materiale
sau bunuri foarte importante;
identifică şi acordă primul ajutor medical victimelor situaţiilor de urgenţă şi/sau
dezastrelor (răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor) ;
asigura triajul, transportul şi evacuarea victimelor în afara zonelor de pericol;
decontaminează aparatura la sfârşitul misiunii;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;

ATRIBUŢII ECHIPA de SALVARE ŞI PRIM AJUTOR

acordă ajutorul medical de urgenţă şi coordonează măsurile de prim ajutor ale
celorlalte formaţiuni la locul intervenţiei;
amenajează după caz adăposturi, locuri de adunare pentru răniţi;
menţine permanent echipate genţile/trusele de prim ajutor, se ocupă de
completarea mijloacelor şi materialelor pe linie sanitară ale serviciului;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;

ATRIBUŢII ECHIPĂ/GRUPĂ INTERVENŢIE PENTRU STINGEREA INCENDIILOR

CU APĂ ŞI SPUMĂ
○ răspunde de localizarea si lichidarea incendiilor, a urmărilor calamitaţilor naturale si
catastrofelor din sectorul de lucru încredinţat si de folosirea cu eficienta a substanţelor si
mijloacelor iniţiale de stingere;
○ participa la toate activităţile de pregătire de specialitate, organizate cu Serviciul Voluntar
Pentru Situaţii de Urgenta;
○răspunde de asigurarea alimentarii cu apa, spumogen praf şi lichid;
○alimentează cu apă, spumogen praf sau lichid maşina de intervenţie;
○ executa mânuirea corecta a utilajelor, accesoriilor si echipamentului de protecţie din
dotare;
○mânuieşte stingătoarele din dotarea mijloacelor mobile de prima intervenţie;
○executa, la ordin, desfaceri, tăieri si demolări;
○mânuieşte cangea, lopata, toporul - târnăcopul, ranga, etc.;
○recunoaşte alte surse de apa apropiate;
58
 amenajează la nevoie surse de apa pentru alimentare;

ATRIBUŢII ECHIPA de SUPORT

LOGISTIC a). Atribuţii Echipa de Logistică
o asigură depozitarea, conservarea, păstrarea in bune condiţii a tehnicii si materialelor
chimice si sanitare stoc;
o aplica si respecta masurile de prevenire si stingerea incendiilor.
o aplică prevederile actelor normative care reglementează evidenţa şi mânuirea bunurilor
materiale ;
o primeşte materialele si controlează dacă starea acestora corespunde calitativ si
cantitativ cu datele înscrise in actele de însoţire;
o asigură menţinerea ordinii si curateniei in magazie si ia masuri de prevenire si
stingerea incendiilor;
o participă la unele activitati privind instruirea formatiunilor de intervenţie, salariatilor si
populatiei;
o răspunde de depozitarea, conservarea, păstrarea in bune condiţii a tehnicii si
materialelor chimice si sanitare stoc;
o depozitează şi efectuează activităţile de intreţinere materialele in aflate in magazie,
conform mormelor şi regulilor de depozitare;
o asigură menţinerea ordinii si curateniei in magazie si ia masuri de prevenire si stingerea
incendiilor;
o participă la pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a salariaţilor şi a populaţiei din
zona de responsabilitate.

b).Atribuţii Echipa de Transport

asigură transportul, conservarea, păstrarea in bune condiţii a tehnicii si
materialelor; o aplica si respecta masurile de prevenire si stingerea incendiilor.
o aplică prevederile actelor normative care reglementează evidenţa şi mânuirea bunurilor
materiale ;
o primeşte materialele si controlează dacă starea acestora corespunde calitativ si
cantitativ cu datele înscrise in actele de însoţire;
o asigură transportul şi distribuirea materialelor conform notelor de primire distribuţie; o
participă la unele activitati privind instruirea formatiunilor de intervenţie, salariatilor si
populatiei;
o răspunde de depozitarea, conservarea, păstrarea in bune condiţii a tehnicii si
materialelor chimice si sanitare stoc;
o depozitează şi efectuează activităţile de intreţinere materialele in aflate in magazie,
conform mormelor şi regulilor de depozitare;
o asigură menţinerea ordinii si curateniei in magazie si ia masuri de prevenire si
stingerea incendiilor;
o participă la pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a salariaţilor şi a populaţiei din
zona de responsabilitate.

ATRIBUŢII PERSONAL
Salvator (electromecanic)
Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. Pe
timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
se preocupă de perfecţionarea cunoştiinţelor individuale în domeniul
specialităţii pe care este încadrat;
răspunde de funcţionarea a mijloacelor de transmisiuni – alarmare
59
 din dotarea serviciului;
stabileşte legătura prin radio şi telefon cu Punctul de conducere al intervenţiei,
respectând caracteristicile şi regulile de lucru stabilite de acestea;
raportează orice modificare a viabilităţii şi posibilităţilor de comunicare;
transmite şi primeşte mesaje, le comunică celor interesaţi sau cărora li se
adresează, în cel mai scurt timp;
completează documentele specifice acestor activităţi;
întreţine mijloacele de comunicaţie şi alarmare din dotare şi asigură în cazul
defecţiunilor, repunerea lor în funcţiune;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
propune măsuri logistice pe linie de comunicaţii ;
raportează la ordin măsurile de intervenţie pe linia specialităţii sale;

Salvator (asistent medical traumatologie /Soră de Cruce Roşie/sanitar).

Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. Pe
timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
se preocupă de perfecţionarea cunoştiinţelor individuale în domeniul
specialităţii pe care este încadrat;
acordă ajutorul medical de urgenţă şi coordonează măsurile de prim ajutor ale
celorlalte formaţiuni la locul intervenţiei;
amenajează după caz adăposturi, locuri de adunare pentru răniţi;
menţine permanent echipate genţile/trusele de prim ajutor, se ocupă de
completarea mijloacelor şi materialelor pe linie sanitară ale serviciului;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
raportează la ordin măsurile de intervenţie specialităţii sale;

Salvator (electrician Î.T. şi/sau J.T.)

Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. Pe
timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
se preocupă de perfecţionarea cunoştiinţelor individuale în domeniul specialităţii
pe care este încadrat;
se interesează şi verifică dacă la locul de intervenţie există conductori, instalaţii
sau aparate electrice sub tensiune, care ar pune în pericol viaţa celor ce intervin, ia
măsuri de marcare, izolare sau întrerupere a acestora şi asigură condiţii de intervenţie
pe această linie;
stabileşte şi realizează legăturile electrice de funcţionare a tehnicii şi
echipamentelor de intervenţie acţionate electric;
asigură iluminatul raionului de intervenţie;
verifică după fiecare intervenţie cablurile electrice, tehnica şi aparatura acţionate
electric, care au fost folosite la intervenţie;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
raportează la ordin măsurile de intervenţie pe specialităţii sale;

Salvator (cercetaş - purtătorul aparatului de respiraţie, braccardier).

Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. Pe
timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
se preocupă de perfecţionarea cunoştiinţelor individuale în domeniul specialităţii
pe care este încadrat;
verifică gradul de operativitate a aparatelor de respirat şi controlează rezerva de
aer din tuburile de oxigen;
60
 pătrunde în încăperile sau în zona contaminată cu gaze, aburi sau noxe şi
execută misiunile de salvare a persoanelor sau animalelor, evacuarea unor materiale
sau bunuri foarte importante;
identifică şi acordă primul ajutor medical victimelor situaţiilor de urgenţă şi/sau
dezastrelor (răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor) ;
asigura triajul, transportul şi evacuarea victimelor în afara zonelor de pericol;
decontaminează aparatura la sfârşitul misiunii;
ia măsuri de refacere a gradului de umplere a buteliilor de oxigen, consemnând
despre aceasta în documentele de evidenţă ale acestora;
propune trimiterea spre verificare sau reparare a aparatelor care au fost avariate
pe timpul intervenţiei;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
propune măsuri de logistică pe această linie;
execută instruirea personalului care întrebuinţează aparate de respirat;
raportează la ordin măsurile de intervenţie pe linia specialităţii sale;

Salvator.( maistru constructor, sudor, instalator apă - gaze –canal –termice )

Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. Pe
timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
răspunde pentru starea tehnică şi de întreţinere a aparaturii, utilajelor,
agregatelor şi a altor materiale de intervenţie pe care le are în dotare;
participă la conservarea, întocmirea şi păstrarea în bune condiţii a acestora;
pe timpul acţiunilor de intervenţie execută sarcinile primite de la şefului
echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată.
cercetează, identifică şi evaluează situaţia din zona de intervenţie .
căutarea şi salvarea persoanelor, animalelor şi bunurilor materiale .
participarea la asigurarea cu apă potabilă a populaţiei..
participarea la distribuirea hranei şi a bunurilor de primă necesitate pentru
persoanele sinistrate.
participarea temporară la acţiuni de refacere a construcţiilor şi a unor lucrări de
mică dimensiune.
asigurarea iluminatului pe timp de noapte pentru necesităţi proprii de intervenţie
sau la cererea altor servicii de urgenţă.
participarea la pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a salariaţilor şi a
populaţiei din zona de responsabilitate.

Servant.( mecanic motopompă)

Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. pe
timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
răspunde de localizarea si lichidarea incendiilor, a urmărilor calamitaţilor naturale si
catastrofelor din sectorul de lucru încredinţat si de folosirea cu eficienta a substanţelor si
mijloacelor iniţiale de stingere;
participa la toate activităţile de pregătire de specialitate, organizate cu Serviciul
Voluntar Pentru Situaţii de Urgenta;
executa mânuirea corecta a utilajelor, accesoriilor si echipamentului de protecţie din
dotare;
mânuieşte stingătoarele din dotarea mijloacelor mobile de prima intervenţie;
executa, la ordin, desfaceri, tăieri si demolări;
61
 mânuieşte cangea, lopata, toporul - târnăcopul, ranga, etc.;
recunosc sursa de apa ordonata si alte surse de apa apropiate;
la nevoie amenajează surse de apa pentru alimentare;
respecta regulile de tehnica securităţii pe timpul instruirii, aplicaţiilor si intervenţiei
cu care a fost instruit;
îndeplinesc întocmai si la timp alte sarcini stabilite de şeful de echipaj/grupă de
intervenţie, sau de Şeful Serviciului Voluntar Pentru Situaţii de Urgenta;
înlocuiesc, la nevoie, pe seful de echipaj/grupa;
întind, prelungesc si strâng liniile de furtun;
mânuieşte ţevile de refulare a apei, spumei sau a pulberilor stingătoare;
mânuieşte ţeavă lansatoarede spuma, tuburile prelungitoare cu cap deversor;
mânuieşte tunul de apa si spuma (pulberi) al masinii de lupta;
mânuieşte dispozitivul manual de manevrare a tunului de apa si spuma (pulberi);
schimba, ajutat de sofer, ajutajele demontabile de la tevi, monteaza si demonteaza
ciuperca pulverizatoare (la ordin);
mânuieşte masca contra fumului si gazelor sau aparatul izolant (la ordin);
folosesc, la ordin, costumul de protectie anticalorica (contra temperaturii);
mânuieşte toporasul, cordita de salvare si lampa electrica portativa (lanterna);
lucreaza cu galeata stingator;
lucreaza cu tunul remorcabil de apa si spuma (cand este in dotare);
mânuieşte scara de fereastra si scara baston;
transmit semne si semnale.
supravegheaza liniile de furtun, aplica fesi si inlocuieste furtunurile sparte;
mânuieşte distribuitorul;
mânuieşte amestecatorul de linie;
mânuieşte ejectorul pentru ape mici;
participa la alimentarea masinilor de lupta cu spumogen praf sau lichid;impreuna cu
servantul hidrant (toporas) manuieste scara culisabila (scara de imperechere);
ajuta pe servantul sef de teava la instalarea tevii lansatoare de spuma;
manuieste coturile de furtun si puntile de trecere;
participa la pregatirea pentru lucru a tunului remorcabil de apa si spuma;
mânuieşte hidrantul portativ si cheia hidrantului;
remorcheaza linia (liniile)de furtun pentru alimentare;
impreuna cu soferul racordeaza tunurile de aspiratie si sorbul;
intind si strang primele role de furtun de la iesirile pompei centrifuge (instalatiei);
participa la alimentarea masinii cu spumogen lichid sau praf;
manuieste proiectorul mobil, ajutat de sofer;
manuieste colectorul, (cand este cazul);
ajuta pe sofer la punerea in functiune a instalatiei de apa, spuma sau pulberi
stingatoare;
transporta apa pentru alimentarea galetii stingator folosid galeata panza;
descantarameaza si ajuta la luarea accesoriilor de pe masina de intervenţie;

Salvator.(sanitar, brancardier )
Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. pe
timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
răspunde pentru starea tehnică şi de întreţinere a aparaturii şi a materialelor pe
care le are în dotare;
identifică şi acordă primul ajutor medical victimelor situaţiilor de urgenţă şi/sau
dezastrelor
62
 asigura triajul, transportul şi evacuarea victimelor la punctele de prim ajutor
medical sau unităţile spitaliceşti;
participă împreună cu personalul medical specializat şi formaţiunile de cruce
roşie la instituirea măsurilor de carantină.
participă la asigurarea măsurilor de profilaxie şi igienă a sinistraţilor în zonele
afectate de dezastre şi/sau în taberele de sinistraţi.

Salvator -( decontaminator- operator chimist, mechanic instalaţii )

Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. Pe
timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
răspunde pentru starea tehnică şi de întreţinere a aparaturii, utilajelor,
mijloacelor şi a altor materiale de intervenţie pe care le are în dotare;
participă la conservarea, întocmirea şi păstrarea în bune condiţii a acestora;
pe timpul acţiunilor de intervenţie execută sarcinile primite de la şefului
echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată.
cercetează, identifică, evaluează şi marchează zona de intervenţie (contaminată) .
căutarea şi salvarea persoanelor, animalelor contaminate .
executarea decontaminării personalului contaminat radioactiv, chimic, sau
biologic.
executarea decontaminării terenului, clădirilor, utilajelor, instalaţiilor, mijloacelor
de transport, echipamentului şi altor materiale contaminate radioactiv, chimic, sau
biologic. se preocupă de perfecţionarea cunoştiinţelor individuale în domeniul
specialităţii pe care este încadrat;
verifică gradul de operativitate a aparaturii, materialelor şi mijloacelor de
protecţie individuală din dotare şi controlează rezerva de aer din tuburile de oxigen;
propune trimiterea spre verificare sau reparare a aparaturii, materialelor şi
mijloacelor care au fost avariate pe timpul intervenţiei;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
propune măsuri de logistică pe această linie;
participarea la pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a salariaţilor şi a
populaţiei din zona de responsabilitate.

Şoferul
Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie care are în dotare şi
exploatare autovehiculul. Pe timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele
atribuţiuni:
răspunde de capacitatea de intervenţie şi starea de întreţinere şi funcţionare a
autovehiculului de intervenţie;
completează foaia de parcurs şi carnetul de bord al autovehiculului;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
propune efectuarea reparaţiilor şi întreţinerilor ce necesită un service specializat;
informează şefului echipajului/grupei de intervenţie orice problemă care apare la
autovehicul;
ţine evidenţa tehnicii, materialelor, aparatelor care au fost distribuite din
autovehicul pentru acţiuni de intervenţie;
dispune autovehiculul în locuri în care să permită o acţiune uşoară şi rapidă, din
proprie iniţiativă sau la ordinul comandantului de grupă sau detaşament;
raportează superiorilor despre capacitatea de intervenţie a autovehiculului;

Salvator.( tehnician veterinar, zootehnist)

63
 Se subordonează şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată. Pe
timpul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
se preocupă de perfecţionarea cunoştiinţelor individuale în domeniul specialităţii
pe care este încadrat;
acordă ajutorul medical animalelor bolnave(infectate) sau victime ale situaţiilor
de urgenţă şi/sau dezastrelor;
identifică şi amenajează după caz adăposturi, izolatoare, locuri de adunare
pentru animalele bolnave(infectate);
răspunde pentru starea tehnică şi de întreţinere a aparaturii şi a materialelor pe
care le are în dotare;
asigura triajul, transportul şi evacuarea animalelor;
participă împreună cu populaţia şi alte formaţiuni la asigurarea hranei şi apei
animalelor evacuate.
participă împreună cu personalul sanitar veterinar specializat la instituirea
măsurilor de carantină.
participă la asigurarea măsurilor de profilaxie şi igienă a animalelor în zonele
afectate de dezastre şi/sau în taberele sau adăposturile de evacuare..
menţine permanent echipate trusele de prim ajutor sanitar-veterinar, se ocupă de
completarea mijloacelor şi materialelor pe linie sanitar-veterinară;
desfăşoară activităţile simple de întreţinere;
raportează la ordin măsurile de intervenţie specialităţii sale;

Salvator.( Şef depozit materiale)

Se subordonează şefului de serviciu. Îndeplineşte îndatoririle privind organizarea şi
conducerea evidenţei cantitativ-valorice a bunurilor aflate în administrare alte atributiuni
stabilite prin regulamente, instrucţiuni de specialitate.Pe timpul pregătirii şi desfăşurării
intervenţiei are următoarele atribuţiuni:
înregistrează documentele referitoare la mişcările de bunuri materiale; legalitatea
actelor întocmite si efectuează confruntările periodice intre evidenta operativa si cea
contabila;
asigură depozitarea, conservarea, păstrarea in bune condiţii a tehnicii si materialelor
chimice si sanitare stoc; aplica si respecta masurile de prevenire si stingerea incendiilor.
aplică prevederile actelor normative care reglementează evidenţa şi mânuirea
bunurilor materiale ;
întocmeşte la timp şi corect documentele pe baza cărora se fac mişcări de mijloace
materiale;
întocmeşte si actualizează evidenta bunurilor materiale din înzestrarea formaţiunilor
de intervenţie;
primeşte materialele si controlează dacă starea acestora corespunde calitativ si
cantitativ cu datele înscrise in actele de însoţire;
verifică nomenclatorul produselor si materialelor aflate in magazie, existentul si
calitatea lor, regulile de depozitare;
planifică si sa urmareşte preschimbarea la timp a materialelor cu termen de pastrare
in depozitare;
asigură menţinerea ordinii si curateniei in magazie si ia masuri de prevenire si
stingerea incendiilor;
participă la unele activitati privind instruirea formatiunilor de intervenţie, salariatilor
si populatiei;

Salvator.(magaziner, mânuitor)
64
 răspunde de depozitarea, conservarea, păstrarea in bune condiţii a tehnicii si
materialelor chimice si sanitare stoc;
aplica si respecta masurile de prevenire si stingerea incendiilor.
aplică prevederile actelor normative care reglementează evidenţa şi mânuirea
bunurilor materiale ;
întocmeşte la timp şi corect documentele pe baza cărora se fac mişcări de mijloace
materiale din evidenţă şi responsabilitate;
primeşte materialele si controlează daca starea acestora corespunde calitativ si
cantitativ cu datele înscrise in actele de însoţire;
depozitează şi efectuează activităţile de intreţinere materialele in aflate in magazie,
conform mormelor şi regulilor de depozitare;
asigură menţinerea ordinii si curateniei in magazie si ia masuri de prevenire si stingerea
incendiilor;

65
 Tema 2.4.
Activitatile inspectorului de protectie civila si ale membrilor celulei de urgenta pentru
pregatirea actiunilor de interventie

PRINCIPII ŞI REGULI DE INTERVENŢIE

PRINCIPIILE DUCERII ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE

pregătirea şi conducerea într-o concepţie unitară a acţiunilor de intervenţie;

întrebuinţarea judicioasă şi eficientă a forţelor şi mijloacelor potrivit scopului,
destinaţiei şi misiunile acestora;
concentrarea şi intensificarea efortului pentru salvarea oamenilor, bunurilor materiale
şi valorilor culturale mai importante şi la obiectivele de maximă importanţă;
organizarea şi menţinerea unei strânse cooperări între forţele care participă la intervenţie;
conducerea continuă, fermă, suplă şi operativă a acţiunilor;
repartizarea în timp scurt a misiunilor în raport cu înzestrarea, capacitatea şi posibilităţile
de acţiune ale forţelor şi mijloacelor la dispoziţie;
libertatea de acţiune;
luarea tuturor măsurilor de asigurare a acţiunilor de intervenţie a forţelor şi mijloacelor
participante;
logistica acţiunilor de intervenţie potrivit situaţiei create;
constituirea unei rezerve de forţe şi mijloace pentru intensificarea efortului şi
realizarea manevrei.
Pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie, teritoriul unei localităţi
(unui agent economic) se împarte în sectoare, raioane şi obiective (puncte) de intervenţie.
Sectorul de intervenţie este o parte din teritoriul unei localităţi, stabilit în cazul
întrebuinţării de către adversar a armei nucleare, a cărui delimitare trece prin epicentrul
acesteia, pe anumite aliniamente caracteristice.
Sectorul de intervenţie se poate stabili şi în cazul întrebuinţării de către adversar
a armelor convenţionale, chimice sau biologice, precum şi în cazul dezastrelor de
mari proporţii, în funcţie de amploarea şi complexitatea urmărilor.
Raionul de intervenţie reprezintă o parte din sectorul de intervenţie. Numărul
raioanelor de intervenţie se stabileşte în funcţie de amploarea urmărilor atacurilor
adversarului sau dezastrelor, mărimea localităţii(agentului economic), particularităţile
sistematizării, dispunerea căilor de acces, precum şi de forţele de protecţie civilă destinate
pentru intervenţie.
Obiectivul(punctul) de intervenţie este o parte din raionul de intervenţie (locul) în care se
află clădiri, instalaţii sau alte construcţii distruse sau blocate.

Persoanele din componenţa Comitetului local pentru situaţii de urgenţă au următoarele

obligaţii principale:
preşedintele: convoacă întrunirea comitetului, stabileşte ordinea de zi şi conduce şedinţele
acestuia; semnează avizele, acordurile, împuternicirile şi protocoalele; îl informează operativ
66
 pe preşedintele comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, transmite informaţiile respective
şi Centrului operaţional al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al judeţului
Constanţa;
vicepreşedintele: îndeplineşte obligaţiile preşedintelui, în lipsa acestuia, precum şi pe cele ce îi
revin ca membru al comitetului local;
membrii comitetului: participă la şedintele comitetului; prezintă informări şi puncte de vedere în
legătura cu problematica discutată; informează operativ pe conducătorii instituţiilor şi
operatorilor economici, din care fac parte, asupra problemelor dezbătute, concluziile rezultate,
hotărîrile şi măsurile adoptate şi urmăresc aplicarea acestora în sectoarele de competenţă; menţin
legătura cu centrul operativ:
consultanţii: participă la şedinţele comitetului local; îi consiliază pe membrii acestora asupra
problemelor tehnice de specialitate.
Etapele de realizare a acţiunilor de intervenţie, indiferent de tipul de risc, implică
parcurgerea următoarelor operaţiuni principale:
a. alertarea şi / sau alarmarea structurilor de intervenţie;
b. informarea CJSU, CLSU şi/sau personalului de conducere asupra situaţiei create;
c. deplasarea la locul intervenţiei;
d. intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar
de intervenţie;
e. transmiterea dispoziţiilor preliminare;
f. recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie;
g. evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor;
h. realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă;
i. executarea manevrei de forţe;
j. localizarea şi limitarea efectelor evenimentului/dezastrului;
k. înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului/dezastrului;
l. regruparea forţelor şi mijloacelor după îndeplinirea misiunii;
m. stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au favorizat evoluţia
acestuia;
n. întocmirea procesului verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie;
o. retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă;
p. restabilirea capacităţii de intervenţie;
q. informarea eşaloanelor superioare;
r. analiza intervenţiilor şi evidenţierea măsurilor de prevenire/optimizare necesare.

În funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia evenimentului, intervenţiile sunt

organizate astfel:
a. Urgenţa I – asigurată de serviciile voluntare sau private pentru situaţii de urgenţă ale
CLSU sau ale operatorului economic sursă de risc;
b. Urgenţa a II-a – asigurată de serviciile profesioniste de la nivel judeţean, coordonate de
CJSU;
c. Urgenţa a III-a – asigurată de serviciile specializate la nivel ministerial, coordonate de
CMSU;
d. Urgenţa a IV-a – asigurată de serviciile profesioniste de la nivel central, coordonate de
CNSU.
În toate situaţiile de urgenţă, forţele de intervenţie specializate acţionează conform
domeniilor de competenţă, pentru:

67
 a. salvarea şi/sau protejarea oamenilor, animalelor şi bunurilor materiale, evacuarea şi
transportul victimelor, cazarea sinistraţilor, aprovizionarea cu alimente, medicamente şi materiale de
primă necesitate;
b. acordarea primului ajutor medical şi psihologic, precum şi participarea la evacuarea
populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici afectaţi;
c. aplicarea măsurilor privind ordinea şi siguranţa publică pe timpul producerii situaţiei de
urgenţă;
d. dirijarea şi îndrumarea circulaţiei pe direcţiile şi în zonele stabilite ca accesibile;
e. diminuarea şi/sau eliminarea avariilor la reţele şi clădiri cu funcţiuni esenţiale, a căror
integritate pe durata cutremurelor este vitală pentru protecţia populaţiei şi anume la:
sediile serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă,
sediile poliţiei şi jandarmeriei,
spitalele şi alte construcţii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu
secţii de chirurgie şi de urgenţă,
clădirile instituţiilor cu responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de urgenţă, în
apărarea şi securitatea naţională,
staţiile de producere şi distribuţie a energiei şi/sau care asigură servicii esenţiale
pentru celelalte categori de clădiri menţionate,
garaje de vehicule ale serviciilor de urgenţă de diferite categorii,
rezervoare de apă şi staţii de pompare esenţiale pentru situaţii de urgenţă,
clădiri care conţin gaze toxice, explozivi şi alte substanţe periculoase, precum şi
pentru căi de transport,
clădiri de învăţământ;
f. limitarea proporţiilor situaţiei de urgenţă specifice şi înlăturarea efectelor acesteia cu
mijloacele din dotare.

68
 Tema 2.5.
ELABORAREA SI PREZENTAREA DOCUMENTELOR DE CONDUCERE A ACTIUNILOR DE INTERVENTIE

Ordin nr. 718 din 30/06/2005

pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea
serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă

NOTADEANUNTARE
(a situaţiilor de urgenţă, incendiilor, exploziilor, dezastrelor)

Data si ora primirii(înştiinţării)anunţului…..……………………………………………..

Data si ora producerii(declanşării)evenimentului….……………………………………..

Locul evenimentului ……………………………………………………………………...

Mijloace de anunţare ……………………………………………………………………..

Numele şi prenumele persoanei care a anunţat evenimentul, adresa şi numărul de telefon

…………………………………………………………………………………………….
Detalii despre eveniment (efecte, victime, aria de extindere, tendinţe de propagare)
…………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………….

Alarmarea Serviciului Voluntar Pentru Situaţii de Urgenta:

Pompieri angajaţi/ voluntari, ora ……………………………………………………….

Echipe specializate, ora …………………………………………………………………

Anunţarea altor Servicii Voluntare/Private de Urgenta,ora..……………………………..

Anunţarea pompierilor militari, ora ………………………………………………………

Alarmarea conducerii unităţii, ora ………………………………………………………..

69
Numele si prenumele,(persoanei de serviciu)…………………………………………...

Semnătura………..……………

70
 JUDETUL
PRIMĂRIA LOCALITĂŢII______________________
SERVICIUL VOLUNTAR PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
APROB
PREŞEDINTELE COMITETUL LOCAL PENTRU
SITUAŢII DE URGENŢĂ
Primar

PLANIFICAREA SERVICIULUI DE INTERVENŢIE

LUNA - ______________ -2012

Nr.C 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
rt. FORMAŢIA DE
INTERVENŢIE

1. Tura 1
x O x O x O x O x O x O x O x O
2. Tura 2
O x O x O x O x O x O x O x O
3. Tura 3
x O x O x O x O x O x O x O x O
4. Tura 4
x O x O x O x O x O x O x O

X - SERVICIU DE LA ORA O6.00 – 18.00

O - SERVICIU DE LA ORA 18.00 – 06.00

ÎNTOCMIT
ŞEFUL SERVICIULUI VOLUNTAR PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

71
 JUDEŢUL
PRIMĂRIA LOCALITĂŢII________________
COMITETUL LOCAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
APROB
PREŞEDINTELE COMITETUL LOCAL PENTRU
SITUAŢII DE URGENŢĂ
Primar

PLANIFICAREA SERVICIULUI DE PERMANENŢĂ

LUNA - ______________ -2012

Nr. Funcţia, 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
Crt. Numele şi Prenumele

5. x x x x x x x x x x x
6. O O O O O O O O O O O
7. ● ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●
8. x x x x x x x x x x
9. O O O O O O O O O O
10. ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●
11. x x x x x x x x x x
12. O O O O O O O O O O
13. ● ● ● ● ● ● ● ● ● ●

X - SERVICIU DE LA ORA O6.00 – 14.00

O - SERVICIU DE LA ORA 14.00 – 22.00
● - SERVICIU DE LA ORA 22.00 –06.00

ÎNTOCMIT
ŞEFUL SERVICIULUI VOLUNTAR PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

72
 ROMÂNIA NESECRET
JUDEŢUL CONSTANTA Exemplar unic
Primăria _____________
Serviciul Voluntar Pentru Situaţii de Urgenţă
Nr. ____________ din ___________

APROB
Preşedintele Comitetul Local Pentru Situaţii de Urgenţă
Primar,
______________________________

PLANUL DE ALARMARE
AL
SERVICIULUI VOLUNTAR PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

ÎNTOCMIT
Şeful Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă
____________________________________________________

73
 PLANUL DE ALARMĂ
AL
SERVICIULUI VOLUNTAR PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

SCOPUL
În scopul antrenării, verificării pregătirii şi asigurării oportune a intervenţiei Serviciului
Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă, pentru trecerea în timp scurt şi în mod organizat la îndeplinirea unei
misiuni, acesta se va la alarma periodic de exerciţiu şi pentru executarea intervenţiilor.

MODUL DE APLICARE A PLANULUI

Au dreptul să ordone ieşirea la alarmă de exerciţiu a Serviciului Voluntar pentru Situaţii de
Urgenţă, următorul personal cu atribuţii în domeniu:
Preşedintele Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă;
Preşedintele Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă;
Şeful Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă(localităţii cu aprobarea preşedintelui
C.L.S.U.);
Inspectorul şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă DOBROGEA al Judeţului
Constanta;
Personalul Inspecţiei de prevenire din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă
DOBROGEA al Judeţului Constanta;
Alarma de exerciţiu se execută ziua sau noaptea şi pe cât posibil, fără a afecta activitatea de
economico administrativă;
Conducerea formaţiunilor de intervenţie pe timpul îndeplinirii misiunilor ordonate se asigură de
către Şeful Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă;
Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă, va coordona pregătirea cu personalul Serviciului
Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă, cu privire la modul de acţiune în cazul situaţiilor de urgenţă
sau dezastrelor, programului întocmit în acest scop.

OGANIZAREA, DESFĂŞURAREA ŞI CONDUCEREA ACŢIUNILOR

În scopul antrenării şi verificării Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă, acestea vor fi
verificate periodic prin exerciţii de alarmare conform planificării.
În vederea aprecierii pregătirii la alarma de exerciţiu se vor urmări următoarele obiective:
Organizarea ieşirii la alarmă:
modul de organizare şi constituire a Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă;
modul de asigurare a dotării cu tehnică, materiale şi mijloace prevăzute în normative;
modul cum sunt întocmite şi organizate documentele Serviciului Voluntar pentru Situaţii de
Urgenţă;
modul de cunoaştere a activităţilor ce se desfăşoară pe timpul alarmei şi pentru intervenţie.
Desfăşurarea alarmei:
activitatea personalului (dispecerul) de serviciu pentru alarmarea Serviciului Voluntar pentru
Situaţii de Urgenţă;
ieşirea formaţiunilor de intervenţie în locurile de adunare;
activitatea Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă;pe timpul alarmei ;
asigurarea materială a formaţiilor de intervenţie ieşite la alarmă.
c) Conducerea:
activitatea Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă pentru asigurarea intervenţiei;
rezolvarea situaţiei tactice create;
funcţionarea legăturilor.

Dotarea Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă, se asigură cu tehnică, materiale, utilaje,
mijloace iniţiale, aparatura, echipament şi complete de protecţie, mijloace de transmisiuni, accesorii,
substanţe şi alte materiale specifice, conform normelor de înzestrare şi dotare elaborate de Inspectoratul

74
General pentru Situaţii de Urgenta. La acestea se adaugă utilajele grele existente (camioane, buldozere,
tractoare, etc) care pot fi folosite pentru intervenţie.

ANEXE:

Anexa nr. 1 – Sinopticul activităţilor ce se desfăşoară de către ofiţerul (dispecerul)

de serviciu la alarmă.
Anexa nr. 2 – Schema de alarmare a personalului.
Anexa nr. 3 - Schema de alarmare la dezastre
Anexa nr. 4 - Tabel nominal cu personalul Serviciului Voluntar pentru Situaţii Urgenţă, şi modul de
alarmare pentru aducerea acestuia la sediu.

Anexa nr.1
SINOPTICUL
activităilor ce se desfăşoară de către personalul (dispecerul) de serviciu la alarmă

Cine Forte
Nr. Activitatea care se desfasoara
crt conduce participante
PERSONAL DE
SERVICIU
1 Primirea ordinului de alarmare DISPECER

Consemnarea in registru a informatiei privind:

- cine ordona alarmare; PERSONAL DE
SERVICIU
- tipul şi concepţia exerciţiului de alarmare; DISPECER
2 - data si ora
- evaluarea preliminara a situaţiei
Verificarea autenticităţii ordinului de alarmare
Când a fost primit direct de la cei care au dreptul de
a ordona alarma (prin verificarea identităţii persoanei în caz PERSONAL DE
că nu o cunoaşte); SERVICIU
3
- Când a fost primit prin persoane care posedă DISPECER
împuternicire (verificarea valabilităţii împuternicirii şi
confruntarea datelor de pe împuternicire cu cele de
identitate);
Anuntarea Preşedintelui Comitetului Local PERSONAL DE
SERVICIU
4 pentru Situaţii de Urgenţă si solicita aprobare DISPECER
pentru alarmare.
Raportarea la Inspectoratul pentru Situaţii de PERSONAL DE
Urgenţă DOBROGEA al Judeţului Constanta; SERVICIU
5
despre primirea ordinului de alarmare, data şi ora DISPECER
când s-a introdus, de cine, scopul alarmei.
PERSONAL DE
Alarmarea Serviciului Voluntar pentru Situaţii de SERVICIU
6
Urgenţă DISPECER

Pune în aplicare shema de alarmare a

PERSONAL DE
personalului . SERVICIU
Anunţarea Serviciului Voluntar pentru Situaţii de
7 DISPECER
Urgenţă conform schemei de instiinţare şi alarmare
a personalului. (Anexa nr.2).
PERSONAL DE PERSONALUL
8 Urmărirea prezentării personalului la alarmă şi SERVICIU S.V.S.U.
75
 a ieşirii pe locul de adunare şi constituire DISPECER
formaţiilor de intervenţie.
- încadrarea în timp;
- modul de dotare şi echipare a formaţiilor;
- păstrarea ordinii pe timpul activităţilor.
Analiza şi coordonarea actiunilor pănă la sosirea PERSONAL DE
SERVICIU PERSONALUL
9 şefului Serviciului Voluntar pentru Situaţii de
DISPECER S.V.S.U.
Urgenţă.

Anexa nr. 2
SHEMA DE ALARMARE A PERSONALULUI

PERSONAL DE SERVICIU
DISPECER
TEL_____________

Preşedintele Comitetului Local Inspectoratului pentru

pentru Situaţii de Urgenţă Situaţii de Urgenţă
Tel. acasă_____________ TEL – 112
Mobil________________ FAX - 0241616342

Şeful Serviciului Voluntar pentru

Situaţii de Urgenţă
Tel. acasă_____________
Mobil________________

Serviciului Voluntar pentru

Situaţii de Urgenţă
(Conform tabelului nominal cu personalul
Compartimentului de prevenire şi Şefii
echipajelor/grupelor de intervenţie
specializate şi echipelor specializate)

NOTA :Telefoanele si adresele personalului Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă se

gasesc in: anexa nr 4

Anexa nr.3
SCHEMA DE ALARMARE

Preşedintele Comitetului Local pentru Situaţii de Urgenţă alarmează populaţia din localitate
prin sistemul de alarmare al protecţiei civile, cât şi prin alte mijloace de alarmare de care dispun.

Preşedintele Comitetului76Local pentru Situaţii de

Urgenţă
 Şeful Serviciului Voluntar pentru Situaţii
de Urgenţă
(NUMELE ŞI PRENUMELE)

PERSONALUL(DISPECERUL)DE SERVICIU

(NUMELE ŞI PRENUMELE)

 
SIRENA ELECTRICĂ INSTALATĂ LA ALTE MIJLOACE DE ALARMARE
CLOPOTELE BISERICILOR DIN

Se acţionează la ordinul preşedintelui C.L.S.U. SATUL______________Clopotar_____________

de către personalul de serviciu sau de echipa
de transmisiuni alarmare.
SATUL______________Clopotar_____________
SATUL______________Clopotar_____________
SATUL______________Clopotar_____________
SATUL______________Clopotar_____________
SATUL______________Clopotar_____________
SATUL______________Clopotar_____________
SATUL______________Clopotar_____________
SATUL______________Clopotar_____________
SATUL______________Clopotar_____________

ATENŢIE: Despre introducerea semnalului de alarmare pe se va raporta imediat Preşedintelui

Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectorului şef al Inspectoratului pentru
Situaţii de Urgenţă DOBROGEA al Judeţului Constanta;

Anexa nr 4
TABEL NOMINAL
cu personalul Serviciului Voluntar pentru Situaţii Urgenţă în funcţie de structurile din care acesta face
parte, şi modul de alarmare, pentru aducerea acestuia la sediul serviciului.
77
 - Şeful Serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, personalul Compartimentului de prevenire şi
Şefii de echipaje/grupe de intervenţie specializate şi echipe specializate se alarmează în URGENŢA I de
către personalul(dispecerul) care asigură permanenţa. TIMP DE PREZENTARE – 20 minute.

Personalul ce încadrează echipajele/grupele de intervenţie specializate şi echipele specializate

se alarmează în URGENŢA a-II-a de către Şefii de echipaje/grupe de intervenţie specializate şi echipe
specializate. TIMP DE PREZENTARE – 60 minute.

Telefon Ora de
Nr. Numele şi Telefon
Funcţia Adresa acasă/ prezen- Urg
Crt prenumele serviciu
mobil tare
ŞEF SERVICIU

1 Şef serviciu I
COMPARTIMENT PREVENIRE
Specialist
pentru
2 prevenire I
Specialist
pentru
3 prevenire I

*Specialist
pentru
4
prevenire
I

*Specialist
pentru
5
prevenire
I

*Specialist
pentru
6
prevenire
I

*Specialist
pentru
7
prevenire
I

*Specialist
pentru
8
prevenire
I

*Specialist
pentru
9
prevenire
I

*Specialist
pentru
10
prevenire
I

*Specialist
pentru
11
prevenire
I

78
Nr. Telefon Ora de
Numele şi Telefon
Funcţia Adresa acasă/ prezen- Urg
Crt prenumele serviciu
mobil tare

*Specialist
12 pentru I
prevenire

ATELIER de REPARAŢII ŞI ÎNTREŢINERE

ECHIPA de REPARAŢII ŞI ÎNTREŢINERE
Şef echipă
13 (mecanic I
auto şi şofer)
Lucrător
14 (mecanic II
întreţinere)
Lucrător
15 (electrome- II
canic)

F O R M A Ţ I I D EI N T E R V E N Ţ I E

Şef formaţii
16 I
ECHIPAJE/GRUPE DE INTERVENŢIE
ECHIPAJ/GRUPĂ INTERVENŢIE PENTRU SALVARE ŞI PRIM AJUTOR
Şef echipaj
17 (asistent I
medical)

Salvator
18 (şofer-sanitar) II

Salvator (soră de
19 roşie) II

Salvator
20 (brancardier) II

Salvator
21
(brancardier) II
* * ECHIPAJ/GRUPĂ INTERVENŢIE
PENTRU STINGEREA INCENDIILOR CU APĂ ŞI SPUMĂ
Şef echipaj
22 I

23 Servant II

24 Servant II

25 Servant II

79
Nr. Telefon Ora de
Numele şi Telefon
Funcţia Adresa acasă/ prezen- Urg
Crt prenumele serviciu
mobil tare

26 Servant II

ECHIPAJ/GRUPĂ INTERVENŢIE
PENTRU STINGEREA INCENDIILOR CU PULBERI ŞI GAZE
Şef echipaj
27 I

28 Servant II

29 Servant II

30 Servant II

31 Servant II
ECHIPAJ/GRUPĂ DE INTERVENŢIE LA ÎNĂLŢIME
Şef echipaj
32 (şofer) I

Salvator
33 (sanitar) II

34 Salvator II

35 Salvator II

36 Salvator II
ECHIPAJ/GRUPĂ DE INTERVENŢIE LA INUNDAŢII ŞI/SAU ÎNEC
Şef echipaj
37 (salvamar) I
Salvator
38 (salvamar - II
şofer)
Salvator
39 (salvamar II
scafandru)

Salvator
40 (salvamar) II

80
Nr. Telefon Ora de
Numele şi Telefon
Funcţia Adresa acasă/ prezen- Urg
Crt prenumele serviciu
mobil tare

Salvator
41 (salvamar) II
ECHIPAJ/GRUPĂ DE DESCARCERARE
Şef echipă
42 (şofer) I

Salvator
43 (electrician) II

Salvator
44 (sudor) II
Salvator
45 (electromeca- II
nic)
Salvator
46 (lăcătuş II
mecanic)
ECHIPAJ/GRUPĂ DE INTERVENŢIE DECONTAMINARE ŞI PROTECŢIE N.B.C
Şef echipă
(decontamina-
47
tor- operator I
chimist )

Salvator –
48 decontamina- II
tor (şofer)

Salvator –
49 decontamina- II
tor (sudor)

Salvator –
50 decontamina- II
tor (instalator)

Salvator –
decontaminator
51
( mecanic – II
electromecanic)

ECHIPAJ/GRUPĂ DE SUPORT LOGISTIC AL INTERVENŢIILOR SAU ALT UTILAJ

Şef echipă
(maistru
52 construcţii I
civile/
industriale)

81
Nr. Telefon Ora de
Numele şi Telefon
Funcţia Adresa acasă/ prezen- Urg
Crt prenumele serviciu
mobil tare
Salvator
53 (conducător – II
mecanic utilaj)
Salvator
(maistru
54 constructor II
drumuri
şi poduri)
Salvator
55 (lucrător II
construcţii)
Salvator
56 (lucrător II
construcţii)
ECHIPAJ/GRUPĂ DE CERCETARE – CĂUTARE
Şef echipă
57
(salvator) I
Salvator
58 (Cercetaş - II
şofer)
Salvator
59 (Cercetaş - II
brancardier)
Salvator
60 (Cercetaş - II
brancardier)
Salvator
61 (Cercetaş - II
sanitar)
ECHIPE SPECIALIZATE DE INTERVENŢIE
ECHIPA de TRANSMISIUNI – ALARMARE
Şef echipă
62 (electrome – I
canic)

63 Electrician II
Clopotar
64 Biserica din II
Satul_________
Clopotar
65 Biserica din II
Satul_________
Clopotar
66 Biserica din II
Satul_________
ECHIPA de DEBLOCARE – SALVARE NR. 1

Şef echipă
67 (şofer) I

82
Nr. Telefon Ora de
Numele şi Telefon
Funcţia Adresa acasă/ prezen- Urg
Crt prenumele serviciu
mobil tare

Salvator
68 (electrician) II

Salvator
69 (sudor) II

Salvator
70 (instalator apă – II
canal – termice)

Salvator(lăcătuş
71 mecanic – II
electromecanic)

ECHIPA de DEBLOCARE – SALVARE NR. 2

Şef echipă
72 (şofer) I

Salvator
73 (electrician) II

Salvator
74 (sudor) II

Salvator
75 (instalator apă – II
canal – termice)

Salvator(lăcătuş
76 mecanic – II
electromecanic)

ECHIPA DECONTAMINARE N.B.C.

Şef echipă
77 (operator I
chimist)

Salvator –
78 decontamina- II
tor (şofer)

Salvator –
79 decontamina- II
tor (sudor)

83
Nr. Telefon Ora de
Numele şi Telefon
Funcţia Adresa acasă/ prezen- Urg
Crt prenumele serviciu
mobil tare
Salvator –
decontamina-
80 tor (instalator II
apă – gaze -
termice)

Salvator –
decontaminator
81 (lăcătuş II
mecanic –
electromecanic)

ECHIPA SANITAR VETERINARĂ

Şef echipă
82 (tehnician I
veterinar)

Salvator
83 (şofer) II

Salvator
84 (zootehnist) II

Salvator
85 (zootehnist) II

Salvator
86 (zootehnist) II
ECHIPA de CERCETARE – CĂUTARE NR. 1
Şef echipă
87 (şofer) I
Salvator
88 (Cercetaş – II
sanitar)
Salvator
89 (Cercetaş - II
brancardier)
Salvator
90 (Cercetaş - II
brancardier)

Salvator
91
(Cercetaş) II
ECHIPA de CERCETARE – CĂUTARE NR. 2
Şef echipă
92
(şofer) I
Salvator
93 (Cercetaş – II
sanitar)

84
Nr. Telefon Ora de
Numele şi Telefon
Funcţia Adresa acasă/ prezen- Urg
Crt prenumele serviciu
mobil tare
Salvator
94 (Cercetaş - II
brancardier)
Salvator
95 (Cercetaş - II
brancardier)

Salvator
96 II
(Cercetaş)

ECHIPA de SALVARE ŞI PRIM AJUTOR NR. 1

Şef echipă
97 (asistent I
medical)

Salvator
98
(şofer-sanitar) II

Salvator (soră de
99
roşie) II

Salvator
100
(brancardier) II

Salvator
101
(brancardier) II
ECHIPA de SALVARE ŞI PRIM AJUTOR NR. 2
Şef echipă
102 (asistent I
medical)

Salvator
103
(şofer-sanitar) II

Salvator (soră de
104
roşie) II

Salvator
105
(brancardier) II

Salvator
106
(brancardier) II
ECHIPA de LOGISTICĂ NR. 1
Şef echipă
107
(contabil) I
Salvator
108 (şef depozit – II
magaziner)

Salvator
109
(şofer) II

85
Nr. Telefon Ora de
Numele şi Telefon
Funcţia Adresa acasă/ prezen- Urg
Crt prenumele serviciu
mobil tare

Salvator
110
(magaziner) II
Salvator
111
(magaziner) II
ECHIPA de TRANSPORT NR. 2
Şef echipă
112
(contabil) I
Salvator
113
(şofer) II
Salvator
114
(manipulant) II
Salvator
115
(manipulant) II
Salvator
116
(manipulant) II

86
 ROMÂNIA
JUDEŢUL CONSTANTA
CONSILIUL LOCAL _______________________

PLAN DE INTERVENŢIE

I. DATE DE IDENTIFICARE
denumirea localităţii – Comuna ________________;
suprafaţa în hectare şi cât la sută reprezintă din suprafaţa judeţului – Comuna _______________
se întinde pe o suprafaţă de ___________ ha reprezentând ________ % din suprafaţa judeţului;

număr de sate (cătune) şi denumirea acestora : - comuna _______________ are în componenţa unităţii
administrativ teritoriale __________ sate cu __________ cătune :
Satul _____________________
Satul _____________________
Satul _____________________
număr de locuitori ai localităţii şi pe sate: - localitatea are ___________ locuitori

amplasarea în judeţ (zonă) şi distanţa faţă de unităţile militare sau SPPC dotate cu autospeciale de
stingere;
Comuna ____________________ se află ___________ judeţului Constanta, la _______ Km (sud)
de mun. Constanta; Consiliul local are/nu are încheiate contracte cu S.V.S.U. __________ dotate cu
autospeciale de stins incendii iar distanţa până la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Constanta este
de ___ Km
numărul ocoalelor silvice şi suprafeţele împădurite:

Pe raza localităţii se află ____ Cantoane Silvice ce aparţin de Ocolul Silvic

________________, şi care administrează _______________ ha de pădure
care sunt obiectivele (instituţii, operatori economici, cabane, schituri, etc.) cu risc mare de
incendiu, care îşi desfăşoară activitatea pe raza localităţii;
Instituţii care îşi desfăşoară activitatea pe raza localităţii :
Primăria __________________ are în subordine ____ Bibliotecă comunală
adresă – com. ______________, sat _____________, tel. _____________
specificul activităţii - _____________________
construcţii – ____________________(*ex : 2 clădiri)
suprafaţa construită ori desfăşurată - __________________ m2
regimul de înălţime - ___________________(* ex : 1 clădire P şi 1 clădire P+1+M)

87
 natura materialelor şi elementelor de construcţie - __________________ (* ex : clădirea este
din zidărie de BCA/cărămidă - paiantă având acoperiş din astereală de lemn cu învelitoare
din tablă/ţiglă)
instalaţii utilitare aferente – ____________________(* ex : electrice, de gaze, paratrăsnet,
etc.)
instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care
este echipată construcţia - ______________________________(* ex : stingătoare, pichet de
incendiu, hidranţi interiori, bazin de apă capacitate mc)
Şcoala coordonatoare cu clasele I – VIII ____________________ (având în subordine ______ şcoli şi
____ Grădiniţe – Şcoala ______________ , Şcoala __________, Grădiniţa _______________ şi
Grădiniţa ________________);
adresă – Com. __________________, sat _________________, telefon ________________
specificul activităţii – _____________________.
construcţii –
suprafaţa construită ori desfăşurată -
regimul de înălţime –
natura materialelor şi elementelor de construcţie -
instalaţii utilitare aferente –
instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care
este echipată construcţia –
nr. săli de clase şi laboratoare – (*ex : 6 săli de clase, 3 laboratoare, 1 bibliotecă şi 1 sală de
sport)
Cabinet Medical __________________
adresă – com. ____________, sat _______________, telefon – ____________
specificul activităţii –
construcţii –
suprafaţa construită ori desfăşurată -
regimul de înălţime -
natura materialelor şi elementelor de construcţie -
instalaţii utilitare aferente –
instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care
este echipată construcţia -
Dispensar veterinar __________________________________
adresă – com. ________________, sat _________________, telefon – _______________,
specificul activităţii – _______________________
construcţii –
suprafaţa construită ori desfăşurată -
regimul de înălţime -
natura materialelor şi elementelor de construcţie -
instalaţii utilitare aferente –
instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care
este echipată construcţia -
Biserica ______________________________
adresă – com. _____________, sat _________________, telefon – _____________
specificul activităţii –
construcţii –
suprafaţa construită ori desfăşurată -
regimul de înălţime -
natura materialelor şi elementelor de construcţie -
instalaţii utilitare aferente –
instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care
este echipată construcţia -

Operatori economici care îşi desfăşoară activitatea pe raza localităţii :

88
 S.C. ____________________________
adresă - _________________________, telefon _________________
specificul activităţii - ____________________
construcţii –
suprafaţa construită ori desfăşurată -
regimul de înălţime -
natura materialelor şi elementelor de construcţie -
instalaţii utilitare aferente –
instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi stingere a incendiilor cu care
este echipată construcţia -

număr de telefon/fax Primărie: ______________ / __________________

II. HARTA LOCALITĂTII : - Anexa nr. 1

(PE CARE SE MARCHEAZĂ)

vecinătăţile (localităţile învecinate)
– comuna ___________________ la partea de Nord;
– comuna ___________________ la partea de Sud;
– comuna ____________________ la partea de Est;
– comuna ____________________ la partea de Vest;
delimitarea intravilanului localităţilor; - este marcat pe hartă
căile de acces şi intervenţie, astfel:

drumuri naţionale şi judeţene – D.J. ______ ce traversează satul ________________

drumuri comunale – D.C. ________ ce traversează partea de ________ a satului _________
drumuri forestiere D.F. ____ (ce traversează satul/cătunul _____________ în partea de ________)
sunt marcate pe hartă

zonele din localitate, în care intervenţia se poate realiza numai cu dispozitive de la distanţă, din cauza străzilor
înguste, drumurilor în pantă, caselor izolate (zone inaccesibile);
în satul / cătunul ______________ - zona numită ____________ (ex.* 2 uliţe – drum îngust, pe timp
de iarnă/ploaie zona rămâne izolată) – ____ de gospodării
sunt marcate pe hartă

poduri cu specificaţii privind gabaritul şi rezistenţa la greutate de pe raza localităţii; (se va specifica şi
amplasarea acestora) – sunt marcate pe hartă
____________________________________________
treceri peste calea ferată (orele închiderii barierelor, funcţie de mersul trenurilor); (se va specifica şi amplasarea
acestora) – sunt marcate pe hartă
____________________________________________

reglementarea circulaţiei pe teritoriul localităţii, a mijloacelor care transportă materiale periculoase, clasificate
astfel potrivit legii; (restricţii, etc.)
Pe raza localităţii este/nu este admis tranzitarea şi staţionarea mijloacelor care transportă materiale
periculoase (cu următoarele condiţii ___________________)

platforme, rampe pentru amplasarea autospecialelor de intervenţie la alimentarea cu apă din surse naturale; -
sunt marcate pe hartă
____________________________________________
89
 râuri, pâraie, lacuri, iazuri, sisteme de irigaţie, etc. (debite, capacităţi);
râul/pârâul ___________________, debit ________ vara, _______ iarna;

amplasarea principalelor construcţii cu risc ridicat şi foarte ridicat la incendiu (secţii de producţie,
gatere, şcoli, cămine culturale, discoteci, depozite en-gros, spaţii comerciale, obiective de cult,
cabane, grădiniţe, cămine de copii, spitale, sanatorii, etc.); - este marcat pe hartă.

reţele de hidranţi (nr. capete, debite, presiune); - este marcat pe hartă.

reţea de alimentare cu apă prevăzuţi cu hidranţi stradali (_______ buc - ____ în Satul/ Cătunul
____________ şi ____ în Satul / Cătunul _______________)
rezerve de apă (bazine, rezervoare - capacităţi);
rezervor apă capacitate ___________ mc – satul _________ cu/fără posibilitate de acces a
autospecialelor de stins incendii;
bazin apă la S.C. ______________________ – satul _____________, capacitate ________ mc
– cu/fără posibilitate de acces a autospecialelor de stins incendii;
canale de irigaţii;
____________________________________________

reţele de canalizare, posibilităţi de scurgere a lichidelor combustibile şi de propagare a incendiilor

(reglementarea modului de gestionare al deşeurilor, reziduurilor şi ambalajelor); (este marcată pe
hartă)
______________________________________

Deşeurile, reziduurile şi ambalajele se depozitează la gropile de gunoi (situate în satul

_________________ în zona numită __________________)
sunt marcate pe hartă

delimitarea pădurilor şi specificaţii referitoare la natura elementelor forestiere (foioase, răşinoase, etc.);
sunt marcate pe hartă
delimitarea suprafeţelor de culturi cerealiere;
sunt marcate pe hartă
punctele de transformare electrice şi liniile electrice de înaltă tensiune;
sunt marcate pe hartă
conducte magistrale de produse petroliere şi gaze;
sunt marcate pe hartă
reţeaua de alimentare cu gaz a localităţilor - este în curs de realizare;
este marcată pe hartă

zonele (cartiere, cvartale, rute, etc.) expuse fenomenelor naturale distructive de origine geologică,
hidrometeorologică, precum şi accidentelor cu urmări deosebit de grave asupra mediului înconjurător.
zona ___________ din satul________________ – expuse _____________ (ex.* alunecărilor de teren,
inundaţiilor, etc.;)
90
 sunt marcate pe hartă

III. CONCEPŢIA DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURARE A INTERVENŢIEI:

Organizarea observării (în fiecare localitate, sat, zonă)
conform prevederilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 aprobată prin Legea nr. 212/1997
„orice persoană care observă un incendiu are obligaţia de a anunţa prin orice mijloc pompierii,
primarul sau poliţia, după caz, şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea
incendiului”; în acest sens, prevederile mai sus amintite, au fost făcute publice, fiind informaţi toţi
cetăţenii asupra respectării acestora şi a responsabilităţii ce o au în cazul unui incendiu.
Pentru a se reduce numărul de cazuri în care incendiul nu poate fi observat în faza incipientă şi pentru
a se reduce posibilitatea manifestării acestora în mod violent se vor stabili patrule de observare mai
ales în perioadele şi/sau în zonele predispuse apariţiei acestor evenimente (exemplu : pe timp de vânt
sau pe timp de secetă, în zone împădurite sau de culturi de păioase, etc.), de către Şeful Serviciului
voluntar pentru situaţii de urgenţă pe baza unor grafice.

Modul de alarmare
Pe raza unităţii administrativ teritoriale alarmarea se poate face prin viu grai, telefonic sau cu
ajutorul clopotelor de la bisericile din localitate.
Modul de alarmare al cetăţenilor :
se face prin voce sau cu ajutorul clopotelor de la bisericile din localitate;
Modul de alarmare a organelor administraţiei publice locale, şefilor de instituţii sau operatori
economici;
se face telefonic, existând în acest sens grafice cu numerele de telefon (Anexa 2) ale acestora ori prin
persoane de contact (stabilite la un moment dat pentru cazul în care aceştia nu pot fi contactaţi telefonic)
Modul de alarmare a Serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă a localităţii :
se face telefonic, existând în acest sens grafice cu numerele de telefon ale membrilor echipelor de
intervenţie stabilite pe zone (respectiv ____________________________) ori prin persoane de
contact (stabilite la un moment dat pentru cazul în care aceştia nu pot fi contactaţi telefonic)

Modul de alarmare a pompierilor militari din zonă :

se face telefonic la numărul de telefon stabilit în Anexa nr. 2 (112);

Modul de alarmare a altor componente ale sistemului local de apărare (protecţie civilă, poliţie,
unităţi/subunităţi ale M.A.I. sau M.Ap.N.);
se face telefonic la numerele de telefon stabilite în Anexa nr. 2;

Deplasarea forţelor de intervenţie şi a celor cooperante se va face cu mijloacele auto stabilite sau
______________________

Numerele de telefon precum şi ordinea anunţării sunt stabilite în graficul (tabelul) de la Anexa nr. 2.

IV. FORŢE DE INTERVENŢIE ÎN CAZ DE INCENDIU:

Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă propriu.
Conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997 aprobată prin Legea nr. 212/1997, la nivelul
localităţii s-a înfiinţat Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă a localităţii _________ având în
organizare un Şef al serviciului precum şi 2 (două) echipe de intervenţie (un şef de echipă + 9 membrii) şi
2 (două) echipe de salvare şi prim ajutor. Membrii Serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă vor fi
instruiţi periodic asupra modului de intervenţie la incendii precum şi asupra controlului şi respectării
prevederilor legale în domeniul apărării împotriva incendiilor la gospodăriile cetăţeneşti, instituţiile şi
operatorii economici aflaţi pe raza localităţii, conform unor tematici şi grafice, stabilite şi aprobate de
primar la începutul fiecărui an.

91
 Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă va avea în dotare materialele şi accesoriile necesare
unei intervenţii operative şi eficiente la incendii precum şi echipamente de protecţie, aşa cum sunt
prevăzute în normele de dotare.

Serviciile voluntare / private pentru situaţii de urgenţă din zonă, cu care se cooperează în baza
convenţiilor încheiate.
La nivelul localităţii ____________ este/nu este încheiată nici o convenţie cu un Serviciul Voluntar
pentru Situaţii de Urgenţă.

alte forte cu care se cooperează (protecţie civilă, poliţie, jandarmi, subunităţi M.A.I. şi M.Ap.N.,
ambulanţă, alpinişti, Crucea Roşie, etc.);
În cazul unei intervenţii de amploare se va anunţa Postul de Poliţie al localităţii (şeful postului de
poliţie), unitatea de pompieri militari din zonă, Serviciul de ambulanţă iar apoi în funcţie de gravitatea
evenimentului se vor anunţa şi celelalte forţe de cooperare - subunităţi M.I. şi M.Ap.N., Crucea Roşie,
etc.:

Informaţiile de mai sus sunt tabelate şi cuprind: denumirea celui solicitat, forţe şi mijloace care
participă, timpul de răspuns şi misiunile de îndeplinit (evacuare bunuri, salvare oameni sau animale,
localizare şi lichidare incendii, transport forţe, degajare, defrişare, consolidare ziduri sau baraje,
deblocare sloiuri de gheaţă, etc.), acestea fiind menţionate în Anexa nr. 3

V. SCENARII DE INCENDII ŞI VARIANTE DE DISPOZITIV PENTRU

INTERVENŢIE,

cu forţele proprii şi serviciile de pompieri civili cu care se cooperează,

conform convenţiilor încheiate la instituţiile sau operatorii economici cu
grad ridicat de vulnerabilitate la incendii, explozii, avarii, inundaţii, etc.,

Pentru intervenţia operativă a forţelor proprii şi a celor cu care se

cooperează, la incendii, s-au întocmit Scenarii de incendii şi variante de
dispozitiv pentru intervenţii. Aceste scenarii au ca SCOP :
cunoaşterea de către membrii Serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă a obiectivelor
şi unităţilor de interes local precum şi nivelul de siguranţă la foc al acestora;
stabilirea concepţiei de acţiune, organizare şi desfăşurare a intervenţiei în caz de
incendiu, stabilită prin scenariile de incendii şi variantele de dispozitiv întocmite;
realizarea unei informări complexe a membrilor Serviciului voluntar pentru situaţii de
urgenţă şi a cetăţenilor privind modul de comportare în cazul producerii de incendii.
pregătirea psihologică a membrilor Serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă şi a cetăţenilor pentru
cunoaşterea modului de comportare pe timpul acţiunilor de intervenţie şi salvare în situaţia creată conform scenariilor
tactice;
organizarea, desfăşurarea şi coordonarea acţiunilor de salvare, evacuare şi intervenţie în
caz de incendiu;
stabilirea modului de organizare a cooperării între forţele proprii şi forţele chemate în
sprijin;
înlăturarea urmărilor şi efectelor negative rezultate în urma incendiilor.

92
 SCENARIUL NR. 1
organizarea şi desfĂşurarea intervenţiei
LA UNITATE DE ÎNVĂŢĂMÂNT (ŞCOALĂ)
(ANEXA NR. 4)

Caracteristicile unităţilor de învăţământ de pe raza unităţii administrativ-teritoriale

________________ sunt următoarele :
Exemplu*
prin amplasarea construcţiilor aferente şcolilor din localitatea ___________, accesul se realizează
relativ uşor, fiind amenajate căi de acces şi intervenţie corespunzătoare;
caracteristicile construcţiilor aferente şcolilor – construcţiile sunt realizate din cărămidă cu acoperiş
din astereală de lemn şi învelitoare din tablă sau ţiglă, tâmplăria este din lemn, încălzirea acestora
efectuându-se cu mijloace de încălzire locală cu acumulare de căldură;
instalaţii aferente construcţiilor – instalaţii electrice de iluminat şi prize, instalaţie de paratrăsnet,
instalaţie de gaze …..
-

Principalele cauze de incendiu ce pot apărea la o instituţie de învăţământ, având în vedere

caracteristicile şi structura organizatorică a acestora pe raza unităţii administrativ-teritoriale
____________, sunt :
de natură electrică – scurt circuit in instalaţii electrice ;
termice – radiaţii termice de la sistemele de încălzire din dotare ;

foc deschis, fumat – nerespectarea regulilor p.s.i. referitoare la lucrul cu foc deschis şi fumat ;
scântei – ce pot apărea datorită utilizării mijloacelor de încălzire locală cu defecţiuni şi/sau
improvizaţii ;
trăsnet – inexistenţa instalaţiilor de paratrăsnet sas neverificarea periodică a acestora;
acţiune intenţionată.

Efecte negative ce pot apărea în urma producerii de incendii :

În caz de incendiu, asupra construcţiilor acţionează operatori termici prin :
degajări de căldura;
degajări de fum si gaze fierbinţi.
Acestea produc următoarele efecte :
depuneri de funingine;
ardere;
instabilitate si prăbuşire;
distrugerea bunurilor aflate în incinta.

intoxicare;
arsuri;
reducerea sau pierderea vederii;
impregnarea cu fum a îmbrăcămintei;
panica;
răniri si alte traumatisme.

Modul de intervenţie în caz de incendiu la o unitate de învăţământ :

În cazul declanşării unui eventual incendiu, pentru localizarea şi stingerea acestuia, se vor
lua următoarele măsuri de primă intervenţie :
93
 Personalul de pe locul de muncă:
se va trece imediat la evacuarea tuturor elevilor şi preşcolarilor aflaţi în incinta
imobilului, în mod ordonat şi fără a se crea panică de către cadrele didactice care îi
supraveghează;
din primul moment al observării incendiului se vor anunţa prin viu grai, persoanele de
pe locul de muncă (muncitori, cadre didactice) nominalizaţi în vederea stingerii
incendiului şi evacuării bunurilor materiale; prin telefon se va anunţa Serviciul
Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al localităţii precum şi Inspectoratul pentru Situaţii
de Urgenţă “DOBROGEA” al judeţului Constanta ;
se va opri alimentarea cu energie electrică, cu gaze a imobilului incendiat precum şi
scoaterea din funcţiune a tuturor utilajelor şi instalaţiilor din dotarea imobilului;
pentru limitarea extinderii şi stingerea incendiului, se vor utiliza stingătoarele din
dotare, de către persoanele special instruite în acest scop;
se vor evacua bunurile si valorile în funcţie de importanta acestora;

imediat după sosirea acestora la faţa locului, şeful grupei de intervenţie împreună cu
şeful S.V.S.U. vor efectua o recunoaştere informându-se dacă au fost evacuate toate
persoanele precum şi pericolele ce pot apărea şi care pot afecta viaţa şi sănătatea
persoanelor ce concură la stingerea incendiului (explozii datorate existenţei unor
substanţe inflamabile, etc., prăbuşiri, electrocutări, emanaţii de gaze nocive, etc.)
în cazul în care mai sunt persoane blocate în imobil se va trece la evacuarea cât mai
urgentă a acestora iar atunci când acesta este îngreunată se vor lua măsuri de protecţie a
acestora pentru înlăturarea flăcărilor precum şi a fumului şi gazelor rezultate în urma
arderii;
luarea măsurilor pentru localizarea incendiului astfel încât acesta să nu se extindă la
vecinătăţi;
evacuarea bunurilor materiale pentru reducerea pierderilor;
lichidarea incendiului cu forţele şi mijloacele proprii;
asigurarea mijloacelor de stingere precum şi a substanţelor stingătoare, precum şi
asigurarea transportului acestora la locul intervenţiei;
la sosirea pompierilor militari, şeful S.V.S.U. va informa Comandantul Gărzii de
Intervenţie asupra situaţiei existente, modului de manifestare a incendiului, pericolelor
ce pot apărea, amplasarea rezervelor de substanţe stingătoare şi posibilitatea alimentării
autospecialelor, etc.;
sprijinirea pompierilor militari pentru lichidarea incendiului şi înlăturarea urmărilor
acestuia;
împreună cu pompierii militari va stabili cauza şi împrejurările producerii incendiului
precum şi stabilirea vinovaţilor;
efectuarea unei analize privind cauzele care au dus la producerea incendiului şi
stabilirea unui plan de măsuri pentru preîntâmpinarea apariţiei de incendii la instituţiile
de învăţământ de pe raza localităţii;
întocmirea fişei de incendiu şi înaintarea unei copii a acestuia la sediul Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă „DOBROGEA” al jud. Constanta

SCENARIUL NR. 2
organizarea şi desfĂşurarea intervenţiei
LA O INSTITUŢIE DE CULT (BISERICĂ)

94
 (ANEXA NR. 5)

Caracteristicile instituţiilor de cult de pe raza unităţii administrativ-teritoriale ___________

sunt următoarele :
Exemplu*
prin amplasarea construcţiilor aferente bisericilor de pe raza localităţii ___________________,
accesul se realizează relativ uşor, fiind amenajate căi de acces şi intervenţie corespunzătoare;
caracteristicile construcţiilor aferente bisericilor – majoritatea construcţiilor sunt realizate din
cărămidă cu acoperiş din astereală de lemn şi învelitoare din tablă sau ţiglă, tâmplăria este din lemn,
încălzirea acestora efectuându-se cu mijloace de încălzire locală cu acumulare de căldură;
instalaţii aferente construcţiilor – instalaţii electrice de iluminat şi prize, instalaţie de paratrăsnet,
instalaţie de gaze …..
-

Principalele cauze de incendiu ce pot apărea la o instituţie de cult (biserică), având în vedere
caracteristicile şi structura organizatorică a acestora pe raza unităţii administrativ-teritoriale
_______________, sunt :
de natură electrică – scurt circuit in instalaţii electrice ;
termice – radiaţii termice de la sistemele de încălzire din dotare ;
foc deschis – nerespectarea regulilor p.s.i. referitoare la lucrul cu foc deschis şi utilizarea
mijloacelor cu foc deschis (lumânări, candele, etc.) ;
scântei – ce pot apărea datorită utilizării mijloacelor de încălzire locală cu defecţiuni şi/sau
improvizaţii ;
trăsnet – inexistenţa instalaţiilor de paratrăsnet sas neverificarea periodică a acestora;
acţiune intenţionată.

Efecte negative ce pot apărea în urma producerii de incendii :

În caz de incendiu, asupra construcţiilor acţionează operatori termici prin :
degajări de căldura;
degajări de fum si gaze fierbinţi.
Acestea produc următoarele efecte :
depuneri de funingine;
ardere;
instabilitate si prăbuşire;
distrugerea bunurilor aflate în incinta.

intoxicare;
arsuri;
reducerea sau pierderea vederii;
impregnarea cu fum a îmbrăcămintei;
panica;
răniri si alte traumatisme.

Modul de intervenţie în caz de incendiu la o instituţie de cult :

În cazul declanşării unui eventual incendiu, pentru localizarea şi stingerea acestuia, se vor
lua următoarele măsuri de primă intervenţie :

Personalul de pe locul de muncă:

se va trece imediat la evacuarea tuturor persoanelor aflate în incinta imobilului, în mod
ordonat şi fără a se crea panică;
95
 din primul moment al observării incendiului vor fi anunţaţi prin voce şi prin staţiile de
amplificare din dotare, persoanele nominalizate în vederea stingerii incendiului şi
evacuării bunurilor materiale; prin telefon se va anunţa Serviciul Voluntar pentru
Situaţii de Urgenţă al localităţii precum şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă
“DOBROGEA” al judeţului Constanta ;
se va opri alimentarea cu energie electrică, cu gaze a imobilului incendiat precum şi
scoaterea din funcţiune a tuturor utilajelor şi instalaţiilor din dotarea imobilului;
pentru limitarea extinderii şi stingerea incendiului, se vor utiliza stingătoarele din
dotare, de către persoanele special instruite în acest scop;
se vor evacua bunurile si valorile în funcţie de importanţa acestora;

imediat după sosirea acestora la faţa locului, şeful grupei de intervenţie împreună cu
şeful S.V.S.U. vor efectua o recunoaştere informându-se dacă au fost evacuate toate
persoanele precum şi pericolele ce pot apărea şi care pot afecta viaţa şi sănătatea
persoanelor ce concură la stingerea incendiului (explozii datorate existenţei unor
substanţe inflamabile, etc., prăbuşiri, electrocutări, emanaţii de gaze nocive, etc.)
în cazul în care mai sunt persoane blocate în imobil se va trece la evacuarea cât mai
urgentă a acestora iar atunci când acesta este îngreunată se vor lua măsuri de protecţie a
acestora pentru înlăturarea flăcărilor precum şi a fumului şi gazelor rezultate în urma
arderii;
luarea măsurilor pentru localizarea incendiului astfel încât acesta să nu se extindă la
vecinătăţi;
evacuarea bunurilor materiale pentru reducerea pierderilor;
lichidarea incendiului cu forţele şi mijloacele proprii;
asigurarea mijloacelor de stingere precum şi a substanţelor stingătoare, precum şi
asigurarea transportului acestora la locul intervenţiei;
la sosirea pompierilor militari, şeful S.V.S.U. va informa Comandantul Gărzii de
Intervenţie asupra situaţiei existente, modului de manifestare a incendiului, pericolelor
ce pot apărea, amplasarea rezervelor de substanţe stingătoare şi posibilitatea alimentării
autospecialelor, etc.;
sprijinirea pompierilor militari pentru lichidarea incendiului şi înlăturarea urmărilor
acestuia;
împreună cu pompierii militari va stabili cauza şi împrejurările producerii incendiului
precum şi stabilirea vinovaţilor;
efectuarea unei analize privind cauzele care au dus la producerea incendiului şi
stabilirea unui plan de măsuri pentru preîntâmpinarea apariţiei de incendii la instituţiile
de cult de pe raza localităţii;
întocmirea fişei de incendiu şi înaintarea unei copii a acestuia la sediul Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă „DOBROGEA” al jud. Constanta.

SCENARIUL NR. 3
organizarea şi desfĂşurarea intervenţiei la
UN AGENT ECONOMIC
(ANEXA NR. 6)
Caracteristicile unui agent economic de pe raza unităţii administrativ-teritoriale
________________ sunt următoarele – S.C. ______________:\
Exemplu*

96
 societatea are ca obiect de activitate _______________________, activitate ce este catalogată ca fiind
cu risc mare (mic, mijlociu) de incendiu;
prin amplasarea construcţiilor __ S.C. ________, accesul se realizează relativ uşor (greu, etc.), fiind
amenajate căi de acces şi intervenţie corespunzătoare;
caracteristicile construcţiilor – construcţiile sunt realizate din ____________ cu acoperiş din _____,
tâmplăria este din ________________, încălzirea acestora efectuându-se cu ________________;
instalaţii aferente construcţiilor – instalaţii electrice de iluminat şi prize, instalaţie de paratrăsnet,
instalaţie de gaze …..
materialele combustibile folosite în procesul de producţie sunt ____ (ex: materiale plastice, lemn,
hârtie, carton, produse alimentare, etc.) precum şi substanţe inflamabile existente sunt ___ (ex:
benzină, motorină, păcură, butelii de oxigen, de gaz lichefiat, etc.)

Principalele cauze de incendiu ce pot apărea, având în vedere caracteristicile şi structura

organizatorică a acestora pe raza unităţii administrativ-teritoriale ________________, sunt :
de natură electrică – scurt circuit in instalaţii electrice ;
termice – radiaţii termice de la sistemele de încălzire din dotare ;
foc deschis, fumat – nerespectarea regulilor p.s.i. referitoare la lucrul cu foc deschis şi fumat ;
scântei – ce pot apărea datorită utilizării mijloacelor de încălzire locală cu defecţiuni şi/sau
improvizaţii ;
trăsnet – inexistenţa instalaţiilor de paratrăsnet sas neverificarea periodică a acestora;
acţiune intenţionată;
accident tehnic datorat folosirii necorespunzătoare a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice;

Efecte negative ce pot apărea în urma producerii de incendii :

În caz de incendiu, asupra construcţiilor acţionează operatori termici prin :
degajări de căldura;
degajări de fum si gaze fierbinţi.
Acestea produc următoarele efecte :
depuneri de funingine;
ardere;
instabilitate si prăbuşire;
distrugerea bunurilor aflate în incinta.

intoxicare;
arsuri;
reducerea sau pierderea vederii;
impregnarea cu fum a îmbrăcămintei;
panica;
răniri si alte traumatisme.

Modul de intervenţie în caz de incendiu la o unitate de învăţământ :

În cazul declanşării unui eventual incendiu, pentru localizarea şi stingerea acestuia, se vor
lua următoarele măsuri de primă intervenţie :
Personalul de pe locul de muncă:
se va trece imediat la evacuarea tuturor persoanelor aflate în incinta imobilului
incendiat, în mod ordonat şi fără a se crea panică;
din primul moment al observării incendiului se vor anunţa prin viu grai, persoanele de
pe locul de muncă (muncitori, etc.) nominalizaţi în vederea stingerii incendiului şi
evacuării bunurilor materiale; prin telefon se va anunţa Serviciul Voluntar pentru
Situaţii de Urgenţă al localităţii precum şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă
“DOBROGEA” al judeţului Constanta precum şi conducerea societăţii;
se va opri alimentarea cu energie electrică, cu gaze a imobilului incendiat precum şi
scoaterea din funcţiune a tuturor utilajelor şi instalaţiilor tehnologice din dotare;
97
 pentru limitarea extinderii şi stingerea incendiului, se vor utiliza stingătoarele din dotare
(şi hidranţii exteriori din dotare – dacă este cazul), de către persoanele special instruite
în acest scop;
se vor evacua bunurile si valorile în funcţie de importanta acestora;

imediat după sosirea acestora la faţa locului, şeful grupei de intervenţie împreună cu
şeful S.V.S.U. şi persoanele din conducerea societăţii, vor efectua o recunoaştere
informându-se dacă au fost evacuate toate persoanele precum şi pericolele ce pot apărea
şi care pot afecta viaţa şi sănătatea persoanelor ce concură la stingerea incendiului
(explozii datorate existenţei unor substanţe inflamabile, etc., prăbuşiri, electrocutări,
emanaţii de gaze nocive, etc.)
în cazul în care mai sunt persoane blocate în imobil se va trece la evacuarea cât mai
urgentă a acestora iar atunci când acesta este îngreunată se vor lua măsuri de protecţie a
acestora pentru înlăturarea flăcărilor precum şi a fumului şi gazelor rezultate în urma
arderii;
luarea măsurilor pentru localizarea incendiului astfel încât acesta să nu se extindă la
vecinătăţi;
evacuarea bunurilor materiale pentru reducerea pierderilor;
lichidarea incendiului cu forţele şi mijloacele proprii;
asigurarea mijloacelor de stingere precum şi a substanţelor stingătoare, precum şi
asigurarea transportului acestora la locul intervenţiei;
la sosirea pompierilor militari, şeful S.V.S.U. va informa Comandantul Gărzii de
Intervenţie asupra situaţiei existente, modului de manifestare a incendiului, pericolelor
ce pot apărea, amplasarea rezervelor de substanţe stingătoare şi posibilitatea alimentării
autospecialelor, etc.;
sprijinirea pompierilor militari pentru lichidarea incendiului şi înlăturarea urmărilor
acestuia;
împreună cu pompierii militari va stabili cauza şi împrejurările producerii incendiului
precum şi stabilirea vinovaţilor;
efectuarea unei analize privind cauzele care au dus la producerea incendiului şi
stabilirea unui plan de măsuri pentru preîntâmpinarea apariţiei de incendii la operatorii
economici de pe raza localităţii;
întocmirea fişei de incendiu şi înaintarea unei copii a acestuia la sediul Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă „DOBROGEA” al jud. Constanta.

SCENARIUL NR. 4
organizarea şi desfĂşurarea intervenţiei
ÎN CAZUL UNUI INCENDIU DE PĂDURE
(CULTURI DE PĂIOASE, PĂŞUNI)
(ANEXA NR. 7)
Caracteristicile zonelor împădurite sau zonelor cu culturi de păioase de pe raza
unităţii administrativ-teritoriale ______________________ sunt următoarele :
Exemplu*

98
 prin amplasarea acestor zone, accesul se realizează _____________, datorită reliefului şi terenului
(accidentat, etc.) , fiind/nefiind amenajate drumuri şi căi de acces şi intervenţie corespunzătoare;
caracteristicile zonelor împădurite – _________ (ex: sunt alcătuite îndeosebi din foioase – plopi, etc.,
vârsta medie a pădurilor fiind de ___ ani);

Principalele cauze de incendiu ce pot apărea sunt :

foc deschis, fumat – nerespectarea regulilor p.s.i. referitoare la utilizarea focului deschis şi a fumatului
;
scântei – ce pot fi aduse de vânt;
trăsnet;
acţiune intenţionată;
radiaţiile solare (pe timp secetos)

Efecte negative ce pot apărea în urma producerii de incendii :

În caz de incendiu, asupra construcţiilor acţionează operatori termici prin :
degajări de căldura;
degajări de fum si gaze fierbinţi.
Acestea produc următoarele efecte :
depuneri de funingine;
ardere;
instabilitatea si prăbuşirea trunchiurilor de copaci;
distrugerea faunei şi florei.

intoxicare;
arsuri;
reducerea sau pierderea vederii;
impregnarea cu fum a îmbrăcămintei;
panica;
răniri si alte traumatisme.

Modul de intervenţie în caz de incendiu la o pădure :

În cazul declanşării unui eventual incendiu, pentru localizarea şi stingerea acestuia, se vor
lua următoarele măsuri de primă intervenţie :
Persona care observă incendiul:
din primul moment al observării incendiului se vor anunţa prin viu grai, persoanele din
jurul zonei împădurite sau zonei cu culturi de păioase, Serviciul Voluntar pentru Situaţii
de Urgenţă al localităţii precum şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă
“DOBROGEA” al judeţului Constanta ;
pentru limitarea extinderii şi stingerea incendiului, se vor utiliza mijloacele tehnice de
p.s.i. din dotare (lopeţi, târnăcoape, măturoaie, bidoane şi găleţi cu apă, etc.);
se vor defrişa porţiuni din zona împădurită sau aferentă culturilor de păioase astfel încât
să nu existe posibilitatea extinderii ariei incendiate, (prin tăierea copacilor şi/sau prin
ararea unei fâşii din zona culturilor de păioase), în sensul extinderii incendiului;

Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al localităţii:

imediat după sosirea acestora la faţa locului, şeful grupei de intervenţie împreună cu
şeful S.V.S.U. vor efectua o recunoaştere informându-se asupra ariei incendiate, modul
de manifestare şi posibilităţile de extinderea incendiului, dacă incendiul se manifestă la
coronament sau la sol - în cazul pădurilor, precum şi pericolele ce pot apărea şi care pot
afecta viaţa şi sănătatea persoanelor ce concură la stingerea incendiului (prăbuşiri ale

99
 trunchiurilor de copaci, surprinderea persoanelor de flăcările ce înaintează cu
repeziciune - mai ales pe timp de vânt puternic, posibilitatea intoxicării acestora etc.)
în cazul în care se constată că sunt persoane surprinse de flăcări se va trece la evacuarea
cât mai urgentă a acestora iar atunci când acesta este îngreunată se vor lua măsuri de
protecţie a acestora pentru înlăturarea flăcărilor precum şi a fumului şi gazelor rezultate
în urma arderii;
antrenarea unui număr mare de cetăţeni pentru stingerea incendiului;
luarea măsurilor pentru localizarea incendiului astfel încât acesta să nu se extindă la
vecinătăţi, gospodăriile sau grupurile de gospodării învecinate; în cazul în care
incendiul ameninţă gospodăriile învecinate se va trece la evacuarea imediată a tuturor
persoanelor şi protejarea acestora;
evacuarea bunurilor materiale pentru reducerea pierderilor;
lichidarea incendiului cu forţele şi mijloacele proprii;
asigurarea mijloacelor de stingere precum şi a substanţelor stingătoare, precum şi
asigurarea transportului acestora la locul intervenţiei;
organizarea unor echipe de vânători de scântei care au rolul de a patrula , observa şi
stinge noile focare de incendiu ce pot apărea datorită purtării de către vânt a scânteilor;
la sosirea pompierilor militari, şeful S.V.S.U. va informa Comandantul Gărzii de
Intervenţie asupra situaţiei existente, modului de manifestare a incendiului, pericolelor
ce pot apărea, amplasarea rezervelor de substanţe stingătoare şi posibilitatea alimentării
autospecialelor, etc.;
sprijinirea pompierilor militari pentru lichidarea incendiului şi înlăturarea urmărilor
acestuia;
împreună cu pompierii militari va stabili cauza şi împrejurările producerii incendiului
precum şi stabilirea vinovaţilor;
efectuarea unei analize privind cauzele care au dus la producerea incendiului şi
stabilirea unui plan de măsuri pentru preîntâmpinarea apariţiei de incendii la pădurile
sau culturile de păioase de pe raza localităţii;
întocmirea fişei de incendiu şi înaintarea unei copii a acestuia la sediul Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă „DOBROGEA” al jud. Constanta.

SCENARIUL NR. 5
organizarea şi desfĂşurarea intervenţiei
LA UN GRUP DE GOSPODĂRII (LOCUINŢE) INCENDIATE (AFLATE ÎNTR-O
ZONĂ GREU ACCESIBILĂ) (ANEXA NR. 8)

Caracteristicile gospodăriilor de pe raza unităţii administrativ-teritoriale _________________

sunt următoarele :
Exemplu*
prin amplasarea gospodăriilor, accesul se realizează relativ uşor, fiind amenajate drumuri şi căi de
acces şi intervenţie corespunzătoare mai puţin în zonele __________, datorită _____;
caracteristicile construcţiilor aferente gospodăriilor – construcţiile sunt realizate din cărămidă în
proporţie de ___ %, din paiantă - ___ %, din lemn - ___ % , având acoperişurile din astereală de lemn
şi învelitoare din tablă sau ţiglă la aproximativ _____ % din construcţii, din lemn la aproximativ ___
%, etc.
încălzirea acestora se efectuează cu mijloace de încălzire locală cu acumulare de căldură;
instalaţii aferente construcţiilor – instalaţii electrice de iluminat şi prize, instalaţie de paratrăsnet,
instalaţie de gaze, de apă …..

100
-

Principalele cauze de incendiu ce pot apărea la o instituţie de învăţământ, având în vedere

caracteristicile şi structura organizatorică a acestora pe raza unităţii administrativ-teritoriale
__________, sunt :
de natură electrică – scurt circuit in instalaţii electrice ;
termice – radiaţii termice de la sistemele de încălzire din dotare ;
foc deschis, fumat – nerespectarea regulilor p.s.i. referitoare la lucrul cu foc deschis şi fumat ;
scântei – ce pot apărea datorită utilizării mijloacelor de încălzire locală cu defecţiuni şi/sau
improvizaţii ;
trăsnet – inexistenţa instalaţiilor de paratrăsnet sas neverificarea periodică a acestora;
acţiune intenţionată.

Efecte negative ce pot apărea în urma producerii de incendii :

În caz de incendiu, asupra construcţiilor acţionează operatori termici prin :
degajări de căldura;
degajări de fum si gaze fierbinţi.
Acestea produc următoarele efecte :
depuneri de funingine;
ardere;
instabilitate si prăbuşire;
distrugerea bunurilor aflate în incinta.

intoxicare;
arsuri;
reducerea sau pierderea vederii;
impregnarea cu fum a îmbrăcămintei;
panica;
răniri si alte traumatisme.

Modul de intervenţie în caz de incendiu la un grup de locuinţe (gospodării) :

În cazul declanşării unui eventual incendiu, pentru localizarea şi stingerea acestuia, se vor
lua următoarele măsuri de primă intervenţie :
Persona care observă incendiul:
din primul moment al observării incendiului se vor anunţa prin viu grai, persoanele din
jur, Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al localităţii precum şi Inspectoratul
pentru Situaţii de Urgenţă “DOBROGEA” al judeţului Constanta ;
pentru limitarea extinderii şi stingerea incendiului, se vor utiliza mijloacele tehnice de
p.s.i. din dotare (lopeţi, târnăcoape, măturoaie, bidoane şi găleţi cu apă, etc.);
se vor înlătura toate materiale şi substanţele combustibile din apropierea focarului şi se
vor lua măsuri pentru protejarea celorlalte anexe şi gospodării;

imediat după sosirea acestora la faţa locului, şeful grupei de intervenţie împreună cu
şeful S.V.S.U. vor efectua o recunoaştere informându-se asupra numărului de
gospodării şi construcţii incendiate, modul de manifestare şi posibilităţile de extindere a
incendiului, precum şi pericolele ce pot apărea şi care pot afecta viaţa şi sănătatea
persoanelor ce concură la stingerea incendiului (prăbuşiri ale construcţiilor incendiate,
explozii ale unor recipiente cu substanţe inflamabile, surprinderea persoanelor în
imobilele incendiate, posibilitatea intoxicării acestora etc.)
în cazul în care se constată că sunt persoane sau animale blocate în imobilele incendiate
se va trece la evacuarea cât mai urgentă a acestora iar atunci când acesta este îngreunată
se vor lua măsuri de protecţie a acestora pentru înlăturarea flăcărilor precum şi a
fumului şi gazelor rezultate în urma arderii;
101
 antrenarea unui număr mare de cetăţeni pentru stingerea incendiului;
luarea măsurilor pentru localizarea incendiului astfel încât acesta să nu se extindă la
vecinătăţi, gospodăriile sau grupurile de gospodării învecinate; în cazul în care
incendiul ameninţă gospodăriile învecinate se va trece la evacuarea imediată a tuturor
persoanelor şi protejarea acestora;
evacuarea bunurilor materiale pentru reducerea pierderilor;
lichidarea incendiului cu forţele şi mijloacele proprii;
asigurarea mijloacelor de stingere precum şi a substanţelor stingătoare, precum şi
asigurarea transportului acestora la locul intervenţiei;
organizarea unor echipe de vânători de scântei care au rolul de a patrula , observa şi
stinge noile focare de incendiu ce pot apărea datorită purtării de către vânt a scânteilor;
la sosirea pompierilor militari, şeful S.V.S.U. va informa Comandantul Gărzii de
Intervenţie asupra situaţiei existente, modului de manifestare a incendiului, pericolelor
ce pot apărea, amplasarea rezervelor de substanţe stingătoare şi posibilitatea alimentării
autospecialelor, etc.;
sprijinirea pompierilor militari pentru lichidarea incendiului şi înlăturarea urmărilor
acestuia;
împreună cu pompierii militari va stabili cauza şi împrejurările producerii incendiului
precum şi stabilirea vinovaţilor;
efectuarea unei analize privind cauzele care au dus la producerea incendiului şi
stabilirea unui plan de măsuri pentru preîntâmpinarea apariţiei de incendii la
gospodăriile cetăţeneşti de pe raza localităţii;
întocmirea fişei de incendiu şi înaintarea unei copii a acestuia la sediul Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă „DOBROGEA” al jud. Constanta.

ANEXA NR. 1

Va reprezenta harta localităţii pe care se vor marca

: - localităţile învecinate;
- satele şi cătunele aparţinătoare;
- Drumurile de acces (D.N., D.J., D.C., D.F.,etc.)
- Podurile şi podeţele;
- Obiectivele principale din sate (biserici, şcoli, operatori economici cu risc mare de
incendiu); - Zonele împădurite;
- Zonele agricole;
- Râurile, pârâurile, rezervele de apă
incendiu; - Reţeaua de apă şi canalizare;
- Hidranţii stradali;
- Reţeaua de gaze;
- Reţeaua de energie electrică precum şi punctele TRAF;
- Zonele greu accesibile în caz de incendiu şi alte calamităţi;
- Zonele predispuse calamităţilor naturale;

102
ANEXA NR. 2

TABEL NOMINAL CU PERSOANELE

CARE VOR FI ANUNŢATE ÎN CAZ DE INCENDIU
ŞI INSTITUŢIILE CU CARE SE COOPEREAZĂ

Nr
.
Funcţia Nume şi prenume Satul Nr. telefon Distanţa Timp
crt de
. Răspun
s
Primar
Viceprimar
Secretar
Şef S.V.S.U.
Şef Grupa 1
Şef Grupa 2

Membru Grupa 1

Membru Grupa 2

Tehnician
urbanism
Şef Post Poliţie
Medic (asistent)
Conducător
auto *
Pompierii ___
Militari
Poliţia ___
localităţii
Serviciul de ___
ambulanţă
Jandarmeria -----
RENEL -----
Distrigaz -----
Prefectura ___
judeţului
**

Observaţii : * se va menţiona persoana care va efectua transportul persoanelor şi a mijloacelor de primă

intervenţie la locul incendiului precum şi mijlocul de transport (tractor, autocamion, căruţă, etc.)
se vor menţiona şi alte persoane (directori de instituţii, administratori de societăţi, etc.) care
pot concura la stingerea incendiului prin contribuirea cu personal, mijloace şi utilaje de intervenţie,
substanţe stingătoare, etc.

103
ANEXA NR. 3
FORŢE DE INTERVENŢIE ÎN CAZ DE INCENDIU
Mijloace de
Forţele participante intervenţie
Misiuni Localitate
Serviciul Public de *- 10 măturoaie - Asigurarea intervenţiei pentru
Pompieri Civili - 4 târnăcoape limitarea propagării incendiului
- 1 şef S.V.S.U - 2 căngi cu coadă - Evacuarea persoanelor şi a
- __ grupe de intervenţie - 4 topoare bunurilor materiale din zona
(__ membrii şi 1 şef - 10 lopeţi incendiată
grupă) - 10 găleţi - Stingerea incendiului
- ___ grupe de prim - 4 furci - Coordonarea cetăţenilor şi
ajutor (__ membrii) - 10 sape conlucrarea cu forţele
- 4 stingătoare cooperante în vederea stingerii
- 1 mijloc de transport stingerea incendiului
(tractor, căruţă, etc.) - Înlăturarea efectelor negative
rezultate în urma incendiului
- Stabilirea cauzelor
incendiului, împrejurările
producerii acestuia şi
persoanele vinovate
- Colaborarea şi sprijinirea
Pompierilor Militari, în vederea
stingerii incendiului, înlăturarea
efectelor negative, stabilirea
cauzelor şi a persoanelor
vinovate
Reprezentanţi ai - Conlucrarea cu S.V.S.U. şi
administraţiei publice celelalte forţe cu care se
locale ---- cooperează în vederea stingerii
- primar incendiului, evacuarea
- viceprimar persoanelor şi a bunurilor
- secretar înlăturarea efectelor negative,
- tehnician urbanism stabilirea cauzelor,
împrejurărilor şi a persoanelor
vinovate
Pompierii Militari Autospeciale şi utilaje - Stingerea incendiului prin Constanta
de intervenţie coordonarea S.V.S.U. şi a
celorlalte forţe cooperante
pentru stingerea incendiului,
evacuarea persoanelor şi a
bunurilor,înlăturarea efectelor
negative, stabilirea cauzelor,
împrejurărilor şi a persoanelor
vinovate;
- Sancţionarea persoanelor
vinovate;
Poliţia localităţii Mijloace Specifice - Menţinerea ordinii şi liniştii
publice - Coordonarea traficului
în zonă
- Stabilirea cauzelor şi
împrejurărilor producerii
incendiului precum şi a
104
 persoanelor vinovate în
colaborare cu Pompierii
Militari
Organe medicale Mijloace de prim ajutor - Acordarea primului ajutor
- medic (asistent) medical persoanelor rănite
localitate - Asistenţa medicală a
persoanelor rănite până la
sosirea ambulanţelor
Serviciul de ambulanţă Autosanitare şi mijloace - Transportul persoanelor rănite
de prim ajutor până la instituţiile medicale
specializate
- Asistenţa medicală a acestora
pe timpul transportului
Jandarmeria Mijloace Specifice - Menţinerea ordinii şi liniştii Constanta
publice
- Sprijinirea forţelor de
intervenţie ce concură la
stingerea incendiilor
RENEL Mijloace Specifice - Întreruperea energiei electrice
în zona incendiată
- Acordarea asistenţei tehnice
pe linia utilizării instalaţiilor
electrice
Distrigaz Mijloace Specifice - Întreruperea alimentării cu
gaze a instalaţiilor din zona
incendiată
- Acordarea asistenţei tehnice
pe linia utilizării instalaţiilor de
gaze
**

- Dotarea este specificată pentru o singură grupă de intervenţie

- Se vor menţiona şi alte instituţii sau operatori economici cu care se vor coopera pentru lichidarea
incendiului şi înlăturarea urmărilor acestuia în funcţie de specificul localităţii.

ANEXA NR. 4
Va cuprinde harta cu amplasarea instituţiei de învăţământ specificată în Ipoteza nr. 1; Pe aceasta se vor
marca construcţiile aferente instituţiei de învăţământ, drumurile de acces şi intervenţie, sursele de apă,
reţelele instalaţiilor utilitare (de gaze, electrice, sanitare,etc.), punctul de comandă în caz de incendiu,
locul de amplasare a mijloacelor şi utilajelor de intervenţie, locul în care vor fi transportaţi persoanele
rănite până la sosirea ambulanţelor, locul de depozitare a materialelor evacuate, etc.

ANEXELE NR. 5,6,7 şi 8

Vor fi asemănătoare celor prezentate în Anexa nr. 4 dar specifice ipotezelor 2,3,4 şi 5

105
 Anexa nr.4

RAPORT DE ACTIVITATE
DUPĂ
EXECUTAREA INTERVENŢIEI

Perioada când a avut loc intervenţia.

________________________________________________________________
Locul în care a avut loc intervenţia.
________________________________________________________________
Personalul folosit la intervenţie.
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Materialele şi tehnica folosită la intervenţie.
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Cooperarea cu alte forţe participante la intervenţie.
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Materiale şi tehnica avariate pe timpul intervenţiei.
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Materiale şi tehnica distruse sau pierdute pe timpul intervenţiei.
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Cantitatea de combustibil (carburanţi – lubrifianţi) folosită de autovehicule
pe timpul intervenţiei.
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Victime rezultate în urma dezastrului care nu au putut fi salvate.
________________________________________________________________
106
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Numărul de persoane care au fost salvate (dacă se poate numele şi
prenumele, adresa).
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Bunuri materiale salvate şi cui au fost predate.
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Forţele care au participat la intervenţie(altele decât formaţiile proprii).
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Alte probleme care au apărut pe timpul intervenţiei de la sosirea în raion
până la încheierea misiunii.
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________
________________________________________________________________

Şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată

_________________________________________________

107
 LISTA

CU MATERIALELE ŞI TEHNICA PIERDUTE, DETERIORATE SAU DISTRUSE PE TIMPUL INTERVENŢIEI

Cantita Persoana care a avut DETALII Propunerea
Nr. Denumirea (Locul,perioada-ziua, anul, luna,ora, Şefului Hotărârea şefului
tea materialul în Obs.
crt. materialului motivul pierderii, distrugerii sau echipajului/ S.V.S.U.
U/M dotare(primire)
deteriorării) echipei
1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

Şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată

_________________________________________________
108
 Tema 4.2.
PREGATIREA PERSONALULUI
DIN COMPUNEREA SERVICIILOR VOLUNTARE / PRIVATE PT.
SITUATII DE URGENTA. FORME SI METODE DE PREGATIRE-
FRECVENTA DE EXECUTIE A ACESTORA

convocari; instructaje; antrenamente; exercitii; concursuri de specialitate;

intocmirea si prezentarea documentelor.

Pregătirea membrilor serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă (specialiştii din

compartimentele pentru prevenire) se va desfăşura printr-un program de pregătire în conformitate
cu Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 250/2010, privind organizarea şi
desfăşurarea programelor de pregătire a specialiştilor pentru prevenire din serviciile voluntare
pentru situţii de urgenţă, pe centre de pregătire, în funcţie de necesarul de pregătire, organizat şi
condus de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al Judeţului Constanţa.

PROGRAMUL PREGĂTIRII PENTRU INTERVENŢIE AL SERVICIULUI VOLUNTAR

PENTRU SITUATII DE URGENTA

I . PREGĂTIRE GENERALĂ PENTRU ÎNTREGUL PERSONAL

PREGĂTIREA DE PROTECŢIE CIVILĂ ŞI APĂRARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR

TEMA NR.1: CUNOAŞTEREA LEGISLAŢIEI CARE REGLEMENTEAZĂ ACTIVITATEA DE

PROTECŢIE CIVILĂ ŞI APĂRARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR.

TEMA NR.2: STRATEGIA ŞI MISIUNILE PROTECŢIEI CIVILE .

TEMA NR.3: DEZASTRE; DEFINIŢIE, CLASIFICARE, EFECTE, MĂSURI DE PREVENIRE ŞI

DE
PROTECŢIE.

TEMA NR.4: PRINCIPALELE DEZASTRE CE SE POT PRODUCE PE TERITORIUL

ROMÂNIEI.

TEMA NR.5: PRINCIPALELE DEZASTRE CE SE POT PRODUCE PE TERITORIUL

JUDEŢULUI
BACĂU,

TEMA NR.6: SURSELE ŞI ZONELE DE RISC LA NIVELUL LOCALITĂŢII ŞI Z

ÎNVECINATE.

TEMA NR.7: REGULI DE COMPORTARE A POPULAŢIEI (PERSONALULUI ) ÎNAINTE, PE

TIMPUL ŞI DUPĂ PRODUCEREA DEZASTRULUI,

TEMA NR.8: REGULI DE COMPORTARE ÎN CAZ DE INCENDIU.

TEMA NR.9: REGULI DE COMPORTARE ÎN CAZUL DESCOPERIRII MUNIŢIILOR RĂMASE

NEEXPLODATE.

109
TEMA NR.10: REGULI ŞI MODUL DE PRIMIRE, DEPOZITARE ŞI DISTRIBUIRE A
AJUTOARELOR PENTRU SINISTRAŢI.

PREGĂTIRE PSIHICĂ

TEMA NR.1: FACTORI PERTURBATORI A STĂRII PSIHICE PE TIMPUL INTERVENŢIEI,

MODALITĂŢI DE MANIFESTARE,

TEMA NR.2 : REZISTENŢA PSIHICĂ. POSIBILITĂŢI ŞI LIMITE ALE ACESTEIA ÎN

CONDIŢIILE INTERVENŢIEI LA DEZASTRE,

PREGĂTIRE FIZICĂ

TEMA NR.1 : ALERGAREA ÎN TEREN VARIAT ŞI DEPLASARE RAPIDĂ PE DISTANŢĂ DE 2

KM,

TEMA NR.2 : TRECEREA PISTEI DIN POLIGONUL DE PREGĂTIRE,

TEMA NR.3 : ÎNOTUL ŞI TRECEREA ÎNOT A CURSURILOR DE APĂ,

PREGĂTIREA PENTRU PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SUBSTANŢELOR

TOXICE INDUSTRIALE

TEMA NR.1 : MIJLOACE DE PROTECŢIE INDIVIDUALĂ,

TEMA NR.2 : MIJLOACE DE PROTECŢIE COLECTIVĂ,

TEMA NR.3 : DATE GENERALE DESPRE SUBSTANŢELE TOXICE INDUSTRIALE.

PREGĂTIRE GENISTICĂ

TEMA NR.1 : MIJLOACE IMPROVIZATE PENTRU TRECEREA PESTE CURSURILE DE APĂ,

TEMA NR.2 : MIJLOACE SPECIALE PENTRU TRECEREA PESTE CURSURILE DE APĂ.

PREGĂTIRE SANITARĂ

TEMA NR.1 : ÎMPREJURĂRILE ÎN CARE SE IMPUNE ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

SANITAR,

TEMA NR.2 : PARTICULARITĂŢILE ACORDĂRII PRIMULUI AJUTOR PE TIMPUL

INTERVENŢIEI LA DEZASTRE.

II. PREGĂTIREA DE SPECIALITATE PENTRU ÎNTREGUL PERSONAL.

TEMA NR.1 : REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE AL S.V.S.U.

TEMA NR.2 : ORGANIZAREA ŞI DUCEREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE PENTRU

LIMITAREA ŞI ÎNLĂTURAREA URMĂRILOR PROVOCATE DE DEZASTRE,

TEMA NR.3 : RECUNOAŞTEREA SECTORULUI DE INTERVENŢIE ŞI EXECUTAREA

CERCETĂRII:

110
 EXERCIŢIUL NR.1 : OBSERVAREA DIRECTĂ ŞI APRECIEREA SUMARĂ PRIVIND
AMPLASARE DISTRUGERILOR ŞI VOLUMUL ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE,
EXERCIŢIUL NR.2 : MARCAREA LOCURILOR PERICULOASE ŞI LUAREA CELOR
MAI URGENTE MĂSURI DE PROTECŢIE ŞI INTERVENŢIE,
EXERCIŢIUL NR.3 : CERCETAREA CONSTRUCŢIILOR UŞOR DISTRUSE ŞI A
ELEMENTELOR AVARIATE , UŞOR ACCESIBILE,
EXERCIŢIUL NR.4 : CERCETAREA ELEMENTELOR DE AVARII CARE PREZINTĂ
POSIBILITATEA EXISTENŢEI UNOR PERSOANE,
EXERCIŢIUL NR.5 : CERCETAREA SPAŢIILOR GOALE DIN CADRUL
CONSTRUCŢIILOR CARE STAU ÎN POZITIE STABILĂ, A SPAŢIILOR BLOCATE DE SUB
CASA SCĂRILOR SAU LA ETAJELE PARŢIAL DISTRUSE, CÂT ŞI A SPAŢIILOR DIN
CADRUL CONSTRUCŢIILOR CU ELEMENTE ÎN ECHILIBRUL INSTABIL SAU CU
STABILITATE SCĂZUTĂ,

TEMA NR.4 : MĂSURI DE PROTECŢIE PE TIMPUL LUCRULUI CU TEHNICA ŞI

APARATURA DIN DOTAREA GRUPEI DE INTERVENŢIE,

TEMA NR.5 : LIMITAREA AVARIILOR LA REŢELE (ELECTRICE, GAZE ,APĂ, CANAL,

TELECOMUNICAŢII,TERMICE),

TEMA NR.6 : METODE ŞI PROCEDEE DE DEBLOCARE A CLĂDIRILOR AVARIATE SAU

DISTRUSE ÎN VEDEREA SALVĂRII RĂNIŢILOR,

TEMA NR.7 : TEHNICA EXECUTĂRII SPRIJINIRILOR DE PEREŢI LA CONSTRUCŢII,

TEMA NR.8 : CUNOAŞTEREA, MÂNUIREA ŞI ÎNTREŢINEREA MIJLOACELOR SPECIFICE

ACŢIUNILOR DE LIMITARE ŞI ÎNLĂTURARE A EFECTELOR PROVOCATE DE INUNDAŢII,

TEMA NR.9 : TEHNACA SALVĂRII PERSOANELOR SURPRINSE LA ETAJELE

SUPERIOARE ALE CLĂDIRILOR.

PREGĂTIREA DE SPECIALITATE A GRUPELOR/ECHIPAJELOR DE INTERVENŢIE /

ECHIPELOR SPECIALIZATE DE INTERVENŢIE

TEMA NR..1 : ACŢIUNEA GRUPEI/ECHIPAJULUI DE INTERVENŢIE / ECHIPEI

SPECIALIZATE PENTRU PĂTRUNDEREA ÎN SPAŢII ÎNGUSTE ALE CLĂDIRILOR,

TEMA NR. 2 : ACŢIUNEA GRUPEI/ECHIPAJULUI DE INTERVENŢIE / ECHIPEI

SPECIALIZATE PENTRU LIMITAREA AVARIILOR PRODUSE LA REŢELE (ELECTRICE,
GAZE, APĂ, CANAL, TELECOMUNICAŢII, TERMICE),

TEMA NR.3 : ACŢIUNEA GRUPEI/ECHIPAJULUI DE INTERVENŢIE / ECHIPEI

SPECIALIZATE PENTRU EXECUTAREA DEBLOCĂRII CLĂDIRILOR AVARIATE, DISTRUSE
ŞI SALVAREA RĂNIŢILOR SAU PERSOANELOR SURPRINSE SUB DĂRÂMĂTURI SAU LA
ÎNĂLŢIME,

TEMA NR.4 : ACŢIUNEA GRUPEI/ECHIPAJULUI DE INTERVENŢIE / ECHIPEI

SPECIALIZATE PENTRU EXECUTAREA SPRIJINIRILOR LA PEREŢII CLĂDIRILOR CE
AMENINŢĂ CU PRĂBUŞIREA,
TEMA NR.5 : ACŢIUNEA GRUPEI/ECHIPAJULUI DE INTERVENŢIE / ECHIPEI
SPECIALIZATE PENTRU DESCOPERIREA, SALVAREA ŞI ACORDAREA PRIMULUI
AJUTOR PERSOANELOR CONTAMINATE CA URMARE A UNUI ACCIDENT NUCLEAR,

111
 TEMA NR.6 : ACŢIUNEA GRUPEI/ECHIPAJULUI DE INTERVENŢIE / ECHIPEI
SPECIALIZATE PENTRU SALVAREA ŞI ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR PERSOANELOR
SURPRINSE ÎNTR-UN RAION CONTAMINAT CA URMARE A UNUI ACCIDENT
CHIMIC/TEHNOLOGIC LA UN AGENT ECONOMIC SAU PE TIMPUL TRANSPORTULUI
SUBSTANÎELOR PERICULOASE PE CĂI DE COMUNICAŢII.
TEMA NR.7 : ACŢIUNEA GRUPEI/ECHIPAJULUI DE INTERVENŢIE / ECHIPEI
SPECIALIZATE PENTRU SALVAREA RĂNIŢILOR ŞI PERSOANELOR SURPRINSE ÎN
CLĂDIRILE BLOCATE SAU AVARIATE, SUB DĂRÂMĂTURI ŞI LA ETAJELE SUPERIOARE
ALE CLĂDIRILOR CARE AMENINŢĂ CU PRĂBUŞIREA.

IV. PREGĂTIREA DE SPECIALITATE PE SPECIALITĂŢI A MEMBRILOR

A GRUPELOR/ECHIPAJELOR DE INTERVENŢIE / ECHIPELOR SPECIALIZATE DE
INTERVENŢIE

SALVATOR(ASISTENT TRAUMATOLOGIE, SORA DE CRUCE ROŞIE)

TEMA NR.1 : PRINCIPII DE BAZĂ ŞI ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR, MĂSURI DE
AUTOPROTECŢIE ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR,
TEMA NR.2 : PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ÎNTOXICARE CU SUBSTANŢE TOXICE
INDUSTRIALE,
TEMA NR.3 : PRIMUL AJUTOR ŞI AUTOAJUTORUL SANITAR, GENERALITĂŢI,
TEMA NR.4 : PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE ÎNEC, INSOLAŢIE, DEGERĂTURI, ARSURI ŞI
ELECTROCUTĂRI,
TEMA NR.5 : PRIMUL AJUTOR ŞI AUTOAJUTORUL SANITAR ÎN CAZ DE RĂNIRI,
PLĂGILE ACCIDENTALE,
TEMA NR.6 : PRIMUL AJUTOR ŞI AUTOAJUTORUL SANITAR ÎN CAZUL HEMORAGIILOR,
TEMA NR.7 : PRIMUL AJUTOR ŞI AUTOAJUTORUL SANITAR ÎN CAZ DE FRACTURI,
TEMA NR.8 : RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE,
TEMA NR.9 : REGULI DE FOLOSIRE A TRUSEI MEDICALE DE RESUSCITARE CU OXIGEN,
TEMA NR.10: PRIMUL AJUTOR PSIHOLOGIC ŞI COMBATEREA STĂRII DE PANICĂ,
TEMA NR.11: PROCEDEE DE REALIZARE A BANDAJELOR,
TEMA NR.12: CUNOAŞTEREA FIZIONOMIEI OMULUI.
B. BRANCARDIERI
TEMA NR.1 : PROCEDEE DE TRANSPORT A RĂNIŢILOR FĂRĂ BRANCARDĂ,
TEMA NR.2 : PROCEDEE DE IMPROVIZARE A BRANCARDEI,
TEMA NR.3 : PROCEDEE DE TRANSPORT A RĂNIŢILOR CU BRANCARDA,
TEMA NR.4 : PROCEDEE DE DUCERE A BRANCARDEI,
TEMA NR.5 : MENEVRAREA BRANCARDEI ÎN DIFERITE SITUAŢII,
TEMA NR.6 : AŞEZAREA CORECTĂ A UNUI RĂNIT PE BRANCARDĂ ŞI FIXAREA LUI CU
AJUTORUL CHINGILOR,
TEMA NR.7 : POZIŢIA RĂNITULUI PE BRANCARDĂ ÎN FUNCŢIE DE LEZIUNE,
TEMA NR.8 : SUSŢINEREA RĂNITULUI CARE MERGE, AJUTAT DE UNUL SAU DOI
SALVATORI,
TEMA NR.9 : PROCEDEE DE TRANSPORT A RĂNITULUI PE UN SCĂUNEL,
TEMA NR.10: PROCEDEE DE TRANSPORT A RĂNITULUI (ACCIDENTATULUI) PE SPATE
DE UN SALVATOR,
TEMA NR.11: TRANSPORTUL RĂNITULUI CU AJUTORUL UNUI SCAUN SUSŢINUT DE
DOI SALVATORI,
TEMA NR.12: CUNOAŞTEREA MIJLOACELOR DE PROTECŢIE.

C. SALVATORI
TEMA NR.1 : CUNOAŞTEREA MIJLOACELOR DE PROTECŢIE INDIVIDUALĂ ŞI
COLECTIVĂ,

112
TEMA NR.2 : CUNOAŞTEREA APARATURII DE DESCARCERARE ŞI MODUL DE
FOLOSIRE,
TEMA NR.3 : METODE ŞI PROCEDEE DE CERCETARE A ZONEI, RAIONULUI ÎN CARE
TREBUIE SĂ ACŢIONEZE PENTRU SALVAREA DE PERSOANE ŞI BUNURI MATERIALE,
TEMA NR.4 : MODALITATEA DE RAPORTARE A DATELOR PE TIMPUL CERCETĂRII ŞI
DUPĂ EXECUTAREA EI,
TEMA NR.5 : PROCEDEE DE MARCARE A RAIONULUI, ZONEI, SECTORULUI ÎN CARE SE
ACŢIONEAZĂ,
TEMA NR.6 : METODE ŞI PROCEDEE DE ÎNLĂTURARE A DĂRÂMĂTURILOR, CREEAREA
CĂILOR DE ACCES SPRE LOCURILE DE INTERVENŢIE A FORŢELOR PROPRII ŞI A CELOR
CU CARE COOPEREAZĂ, A CĂILOR DE EVACUARE A RĂNIŢILOR ŞI CONTAMINAŢILOR,
TEMA NR.7 : METODE ŞI PROCEDEE PENTRU SALVAREA PERSOANELOR DE LA
ÎNĂLŢIME,
TEMA NR. 8 : CUNOAŞTEREA DISPOZITIVULUI DE RIDICAT ŞI TRACTAT GREUTĂŢI,
TEMA NR.9 : PROCEDEE ŞI METODE PENTRU CĂUTAREA ŞI SALVAREA PERSOANELOR
AFLATE SUB DĂRÂMĂTURI,
TEMA NR.10: PROCEDEE ŞI METODE DE INTERVENŢIE ÎN CAZUL INUNDAŢIILOR
PENTRU SALVAREA PERSOANELOR ŞI BUNURILOR MATERIALE,
TEMA NR.11: PROCEDEE ŞI METODE DE INTERVENŢIE PENTRU SALVAREA
PERSOANELOR ÎN CAZUL PRODUCERII UNUI ACCIDENT CHIMIC LA UN AGENT
ECONOMIC,
TEMA NR.12. PROCEDEE ŞI METODE DE INTERVENŢIE PENTRU SALVAREA
PERSOANELOR ÎN CAZUL PRODUCERII UNUI ACCIDENT RUTIER, FEROVIAR, AVIATIC,
TEMA NR.13. PROCEDEE ŞI METODE DE INTERVENŢIE PENTRU SALVAREA
PERSOANELOR ŞI BUNURILOR ÎN CAZ DE INCENDIU,
TEMA NR.14: MODALITĂŢI DE ANUNŢARE ŞI EVACUARE A POPULAŢIEI ÎN CAZ DE
DEZASTRU,
TEMA NR.15: CUNOAŞTEREA DETECTOARELOR PENTRU DETECTAREA EVENTUALILOR
SUPRAVIEŢUITORI AFLAŢI SUB DĂRÂMĂTURI,
TEMA NR.16: CUNOAŞTEREA DETECTOARELOR DE SUBSTANŢE TOXICE INDUSTRIALE
ŞI INDICATOARELOR DE RADIOACTIVITATE,
TEMA NR.17: MĂSURI DE PROTECŢIE ŞI SIGURANŢĂ A MUNCII PE TIMPUL LUCRULUI
CU TEHNICA ŞI APARATURA DIN DOTARE,
TEMA NR.18: CUNOAŞTEREA MATERIALULUI ALPIN, A ECHIPAMENTULUI FOLOSIT
PENTRU SALVAREA VICTIMELOR DE LA ÎNĂLŢIMI.
TEMA NR.19 : CUNOAŞTEREA APARATELOR ELECTRICE DE TĂIAT ŞI PERFORAT
BETON ŞI ARMĂTURI METALICE,

D. ELECTRICIAN; ELECTROMECANIC
TEMA NR. 1 : CUNOAŞTEREA TRUSEI ELECTRICIANULUI ŞI MODUL DE FOLOSIRE A
PIESELOR DIN TRUSĂ,
TEMA NR. 2 : MĂSURI DE PROTECŢIE ŞI SIGURANŢĂ A MUNCII PE TIMPUL
INTERVENŢIEI LA INSTALAŢIILE ELECTRICE ŞI DE TELECOMUNICAŢII,
TEMA NR. 3 : CUNOAŞTEREA TRUSEI TELEFONISTULUI (TRANSMISIONISTULUI),
TEMA NR. 4 : MĂSURI ŞI PROTECŢIE ŞI SIGURANŢĂ A MUNCII PE TIMPUL
INTERVENŢIEI LA INSTALAŢIILE DE TELECOMUNICAŢII,

E. MECANIC MOTOPOMPĂ
TEMA NR.1 : CUNOAŞTEREA APARATULUI DE DESCARCERARE,
TEMA NR.2 : CUNOAŞTEREA GRUPULUI ELECTROGEN,
TEMA NR.3 : CUNOAŞTEREA MOTOPOMPEI,
TEMA NR.4 : CUNOAŞTEREA APARATULUI DE SUDURĂ,
TEMA NR.5 : CUNOAŞTEREA TRUSEI MECANICULUI.

113
 F. INSTALATOR
TEMA NR. 1 : CUNOAŞTEREA TRUSEI INSTALATORULUI,
TEMA NR.2 : CUNOAŞTEREA APARATULUI DE SUDURĂ,
TEMA NR. 3 : METODE DE LOCALIZARE ŞI ÎNLĂTURARE A AVARIILOR LA REŢELE
(ELECTRICE, GAZE, APĂ, CANAL, TERMICE, ETC.) CARE PUN ÎN PERICOL VIAŢA
OAMENILOR ŞI BUNURILE MATERIALE,

114
 Tema 4.3.
PLANUL DE PREGATIRE
IN DOMENIUL SITUATIILOR DE URGENTA. EVIDENTA SI EVALUAREA PREGATIRII

baza legala; obiectivele pregatirii;

organizarea pregatirii in domeniul protectiei civile;
- planificarea pregatirii pe niveluri de competenta, structuri functional si categorii de personal;
planificarea pregatirii prin aplicatii exercitii si concursuri de specialitate;
evaluarea prin teste scrise, intrebari orale;
- executarea practica operatiunilor de interventie (echipare; utilizarea mijloacelor de protectie; folosirea mijloacelor de interventie; salvarea persoanelor si
bunurilor materiale aflate in pericol;
- documente de evidenta (registrul de evidenta a calificativelor obtinute; fisa individuala de instructaj pt.situatii de urgenta; proces-verbal de instruire etc.)
I. Baza legală
Obiectivele pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă
Obiective generale
Obiective specifice

Organizarea pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă

Pregătirea reprezentanţilor instituţiilor prefectului şi a personalului cu funcţii de conducere
din administraţia publică locală.
Pregătirea membrilor comitetului judeţean şi comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă, a personalului centrelor
operative şi celulelor de urgenţă, a inspectorilor de protecţie civilă, a cadrelor tehnice cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor, a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniile apărării împotriva incendiilor şi protecţiei
civile, precum şi a personalului serviciilor publice voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă.
Pregătirea salariaţilor.
Pregătirea în unităţi şi instituţii de învăţământ.
Pregătirea categoriilor de populaţie care nu sunt menţionate la punctele 1-4 (populaţie neîncadrată în
muncă).

IV. Planificarea pregătirii pe niveluri de competenţă, structuri funcţionale şi categorii de personal

115
V. Documente de evidenţă
V.1. Evidenţa participării la activităţile de pregătire
organizate la Centrul Naţional de Perfecţionare a Pregătirii pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă
– Ciolpani
organizate la Centrul Zonal de Pregătire de Protecţie Civilă Bacău
organizate la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al Judeţului Constanţa
V.2. Evidenţa furnizorilor autorizaţi potrivit legii, care organizează programe de formare profesională
în ocupaţii din domeniul reglementat de IGSU

VI. Planificarea pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă prin antrenamente, exerciţii şi concursuri
de specialitate

VII. Temele obligatorii privind pregătirea serviciilor publice voluntare şi private pentru situaţii
de urgenţă

VIII. Evidenţa şi evaluarea pregătirii

IX. Asigurarea logistică şi financiară

116
 BAZA LEGALĂ

Legea nr.481/2004, privind protecţia civilă, republicată în 2008;

Legea nr. 307/2006, privind apărarea împotriva incendiilor;

Legea nr. 215/2001, privind administraţia publică locală, cu modificările şi completările ulterioare;
Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Ordonanţa de Urgenţă nr. 21/2004, privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă;

Hotărârea Guvernului României nr. 1491 din 9 septembrie 2004, pentru aprobarea
Regulamentului-cadru privind structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea
comitetelor şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă;

Hotărârea Guvernului României nr. 1492 din 9 septembrie 2004, privind principiile de organizare,
funcţionare şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste;

Hotărârea Guvernului României nr. 1579/2005, pentru aprobarea Statutului personalului voluntar din
serviciile de urgenţă voluntare;

Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1474 din 12 octombrie 2006, pentru aprobarea
Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a
situaţiilor de urgenţă;

Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 250/2010, privind organizarea şi desfăşurarea

programelor de pregătire a specialiştilor pentru prevenire din serviciile voluntare pentru situaţii
de urgenţă;

Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 106/2007, pentru aprobarea Criteriilor de

stabilire a consiliilor locale şi agenţilor economici de a angaja cel puţin un cadru cu atribuţiuni
de specialitate în domeniul apărării împotriva incendiilor;

Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 163/2007, pentru aprobarea Normelor generale de
apărare împotriva incendiilor;
Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 132 din 2007, pentru aprobarea
Metodologiei de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a Structurii-cadru a
Planului de analiză şi acoperire a riscurilor;

Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1240/2006, privind aprobarea Manualului

prefectului pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii şi a Manualului
primarului pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii;

117
 Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 712/2005, privind instruirea salariaţilor în domeniul
situaţiilor de urgenţă, modificat şi completat prin OMAI nr. 786/2005;

Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.718/2005, pentru aprobarea Criteriilor de

performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de
urgenţă modficat şi completat cu Ordinul M.I.R.A. nr 195/2007;

Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 158/2007, pentru aprobarea Criteriilor de

performanţă privind constituirea,îincadrarea şi dotarea serviciilor private pentru situaţii de
urgenţă;

Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 160/2007, pentru aprobarea Regulamentului de

planificare, organizare, desfăşurare şi finalizare a activiăţii de prevenire a situţiilor de urgenţă
prestate de serviciile voluntare şi private pentru situaţii de urgenţa;

Ordinului M.I.R.A. nr. 673/2008, privind pregătirea reprezentanţilor instituţiilor prefectului şi a personalului
cu funcţii de conducere din administraţia publică locală;

Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 280/2010, pentru modificarea anexei nr. 4 la
Ordinul M.I.R.A. nr. 673/2008, privind pregătirea reprezentanţilor instituţiilor prefectului şi a
personalului cu funcţii de conducere din administraţia publică locală;

Ordinul inspectorului general al IGSU nr. 63760/20.12.2010, privind Precizările privind pregătirea
personalului cu atribuţtii în domeniul situaţiilor de urgenţă.

II. OBIECTIVELE PREGĂTIRII ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

OBIECTIVE GENERALE:

Perfecţionarea şi specializarea personalului comitetului judeţean şi comitetelor locale pentru situaţii

de urgenţă, centrelor operative, celulelor de urgenţă, a personalului de specialitate cu atribuţii în
domeniul situaţiilor de urgenţă, serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă, pentru a
fi în măsură să participe la prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă.
Asigurarea posibilităţii de realizare, în timp scurt, în mod organizat şi printr-o concepţie unică a
măsurilor necesare, realiste şi adecvate de protecţie a populaţiei în cazul producerii unor situaţii de
urgenţă, în scopul eliminării sau limitării pierderilor de vieţi omeneşti, valorilor de patrimoniu,
pagubelor materiale şi protejării mediului.
Îmbunătăţirea nivelului şi calităţii activităţilor preventive prin impunerea competentă şi profesionistă
la toate nivelurile a unor standarde ridicate de cunoaştere şi aplicare a reglementărilor specifice de
către factorii responsabili, creşterea nivelului educaţiei preventive desfăşurate în rândul populatiei;
angrenarea în mai mare măsură a populaţiei, comunităţilor şi factorilor responsabili pentru
participarea activă la realizarea unui grad ridicat de autoprotecţie în cazul producerii situaţiilor de
urgenţă.
Conştientizarea factorilor implicaţi la toate nivelurile în managementul situaţiilor de urgenţă privind:
avantajele asigurării în folosul comunităţii a condiţiilor necesare realizării competente a
managementului situaţiilor de urgenţă;

118
 necesitatea reducerii numărului situaţiilor de urgenţă produse, a numărului victimelor, a
pagubelor şi diminuării urmărilor negative ale situaţiilor de urgenţă;
desfăşurarea unor programe de informare preventivă şi promovare a campaniilor de
informare preventivă;
necesitatea identificării de soluţii, în concordanţă cu realitatea şi cu resursele disponibile,
pentru îmbunătăţirea activităţilor specifice ale structurilor de prevenire şi intervenţie în
situaţii de urgenţă, constituite conform legii.
Cunoaşterea de către populaţie a principalelor modalităţi de protecţie în diferite situaţii de urgenţă sau
dezastre.
OBIECTIVE SPECIFICE:

Optimizarea activităţii de planificare, organizare şi desfăşurare a pregătirii specifice de la nivelul

comitetelor pentru situaţii de urgenţă, serviciilor de urgenţă private şi voluntare, precum şi a
celulelor de urgenţă, prin:
analiza situaţiilor de urgenţă, estimarea efectelor probabile, stabilirea necesarului de forţe
şi mijloace şi identificarea resurselor necesare;
stabilirea variantelor şi modalităţilor de intervenţie în concordanţă cu natura tipurilor de
risc;
îmbunătăţirea modalităţilor de realizare a informării preventive a
populaţiei; optimizarea activităţilor de intervenţie.
Asigurarea desfăşurării activităţiilor de pregătire în concordanţă cu prevederile legislaţiei în vigoare,
la nivelul:
Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al Judeţului
Constanta; Comitetelor şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă;
celorlalte structuri constituite conform legislaţiei în domeniu.
Îmbunătăţirea dotării structurilor de management al situaţiilor de urgenţă prin derularea programelor
de achiziţionare de echipamente şi tehnică specifică pentru intervenţia în situaţii de urgenţă şi
asigurarea bazei tehnico-materiale de primă necesitate pentru intervenţie.
Sprijinirea personalului compartimentelor de prevenire ale serviciilor voluntare prin instruirea
practică, privind desfăşurarea de activităţi specifice la gospodăriile populaţiei, operatorii
economici din subordinea consiliului local şi instituţiile publice din sectorul de competenţă.
Desfăşurarea cu aceştia de programe de pregătire conform prevederilor legale în vigoare.
Elaborarea şi aplicarea de programe de organizare şi redimensionare a structurilor de protecţie civilă
şi apărare împotriva incendiilor din judeţ, acolo unde este cazul;
Analizarea modului de organizare a serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă de la
nivelul localităţilor, operatorilor economici şi instituţiile publice, în concordanţă cu legislaţia
actuală, pentru creşterea gradului de operativitate în situaţii de urgenţă;
Analizarea periodică a stadiului de aplicare a programelor şi măsurilor specifice ce se impun pentru
buna desfăşurare a managementului situaţiilor de urgenţă;
Optimizarea atribuţiilor şi competenţelor structurilor de protecţie civilă şi apărare împotriva
incendiilor constituite la nivelul autorităţilor locale, instituţiilor publice şi operatorilor economici;
Identificarea şi alocarea de resurse materiale şi financiare necesare.

III. ORGANIZAREA PREGĂTIRII ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

În funcţie de categoriile de personal şi domeniul de responsabilitate, pregătirea în domeniul

situaţiilor de urgenţă va fi structurată, astfel:
Pregătirea reprezentanţilor instituţiei prefectului şi a personalului cu funcţii de
conducere din administraţia publică locală.
Pregătirea membrilor comitetului judeţean şi comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă, a
personalului centrelor operative şi celulelor de urgenţă, a inspectorilor de protecţie civilă, a
119
 cadrelor tehnice cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, a personalului
de specialitate cu atribuţii în domeniile apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile,
precum şi a personalului serviciilor publice voluntare şi serviciilor private pentru situaţii
de urgenţă.
Pregătirea salariaţilor.
Pregătirea în unităţi şi instituţii de învăţământ.
Pregătirea categoriilor de populaţie care nu sunt menţionate la punctele 1-4
(populaţie neîncadrată în muncă).

Pregătirea reprezentanţilor instituţiei prefectului şi a personalului cu funcţii de conducere

din administraţia publică locală se va realiza prin cursuri organizate la Centrul Zonal Bacău din
subordinea Centrului Naţional de Perfecţionare a Pregătirii pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă,
având la bază prevederile Ordinului ministrului internelor şi reformei administrative nr. 673 din 09
decembrie 2008 şi ale Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 280/2010 pentru modificarea
anexei nr. 4 a ordinului amintit (anexa nr. 1).

Pregătirea membrilor comitetului judeţean şi comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă, a personalului centrelor
operative şi celulelor de urgenţă, a inspectorilor de protecţie civilă, a cadrelor tehnice cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor, a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniile apărării împotriva incendiilor şi protecţiei
civile, precum şi a personalului serviciilor voluntare şi serviciilor private pentru situaţii de urgenţă se va realiza prin cursuri
organizate la Centrul Naţional de Perfecţionare a Pregătirii pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă (pentru categoria de
personal şefi servicii voluntare pentru situaţii de urgenţă, iniţiere şi perfecţionare în calificarea inspector de protecţie civilă -
anexa nr. 2) şi prin convocări, instructaje, antrenamente de specialitate, exerciţii practice, aplicaţii şi concursuri profesionale
organizate de comitetele pentru situaţii de urgenţă, de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al Judeţului
Constanţa sau de instituţiile/operatorii economici la care sunt constituite structurile respective.
Pregătirea membrilor serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă (specialiştii din
compartimentele pentru prevenire) se va desfăşura printr-un program de pregătire în conformitate cu
Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 250/2010, privind organizarea şi desfăşurarea
programelor de pregătire a specialiştilor pentru prevenire din serviciile voluntare pentru situţii de
urgenţă, pe centre de pregătire, în funcţie de necesarul de pregătire, organizat şi condus de Inspectoratul
pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al Judeţului Constanţa.

Pregătirea personalului angajat din cadrul servicilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă se va realiza şi
prin participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare, la exerciţiile specifice organizate şi desfăşurate de inspectoratul
judeţean, în condiţiile legii.
Pregătirea salariaţilor din instituţii şi operatorii economici se realizează prin instructaje în
domeniul situaţiilor de urgenţă, prin exercitii de avertizare, alarmare, evacuare, adăpostire şi prim ajutor,
precum şi prin exerciţii de intervenţie, în funcţie de factorii de risc existenţi şi de tipurile de risc la care
sunt expuşi. Categoriile de instructaje, principiile, modalităţile, cerinţele şi condiţiile organizării activităţii
de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă sunt stabilite prin Ordinul ministrului administraţiei şi
internelor nr.712/2005, modificat şi completat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor
nr.786/2005.
Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi
formarea deprinderilor necesare în vederea prevenirii şi reducerii efectelor negative ale situaţiilor de
urgenţă sau ale dezastrelor produse la locul de muncă şi în incinta instituţiilor şi operatorilor economici.

Pregătirea în unităţi şi instituţii de învăţământ va cuprinde:

instruirea persoanelor cu funcţii de conducere/directorilor/cadrelor didactice desemnate să
efectueze pregătirea în domeniu – prin activităţi organizate de inspectoratul judeţean pentru
situaţii de urgenţă;
pregătirea preşcolarilor, elevilor şi studenţilor - se organizează şi se desfăşoară conform
prevederilor Protocolului nr. 250/13527/2007 încheiat între Ministerul Administraţiei şi
Internelor şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării si conform prevederilor Protocolului
de colaborare nr. 2868/14538/21.12.2009 încheiat între Inspectoratul pentru Situaţii de
Urgenţă „Dobrogea” al Judeţului Constaţa şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa.
120
 Pregătirea elevilor se desfăşoară în orele de dirigenţie şi de consiliere, în cadrul disciplinelor
predate, în funcţie de specificul acestora, prin activităţi extraşcolare specifice şi în cadrul cercurilor de
elevi ,,CU VIAŢA MEA APĂR VIAŢA” şi ,,PRIETENII POMPIERILOR”.
Pregatirea acestora cât şi a studenţilor şi a cursanţilor colegiilor are loc în cadrul disciplinelor de
învăţământ, prin integrarea cunoştinţelor de specialitate şi prin activităţi practice privind modalitatea de
protecţie şi de acţiune în cazul producerii situaţiilor de urgenţă sau prin participarea la exerciţiile şi
activităţile practice conduse de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean.

Populaţia se instruieşte prin participarea la exerciţiile de alarmare publică organizate de autorităţile administraţiei
publice locale, prin exerciţiile de specialitate organizate de serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă, prin derularea
de campanii de informare preventivă precum şi prin intermediul mass-media ori prin participarea la acţiunile derulate de
organizaţiile neguvernamentale de profil.
Conform responsabilităţilor legale, se va asigura, la toate nivelurile, planificarea şi realizarea activităţilor şi
măsurilor de protecţie civilă, participarea la pregătire a membrilor serviciilor de urgenţă, a salariaţilor şi a populaţiei şi
asigurarea coordonării secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situaţii de urgenţă, precum şi executarea activităţilor pe
linia protecţiei civile.
Membrii comitetelor locale, centrelor operative pentru situaţii de urgenţă cu activitate temporară
de la municipii, oraşe şi comune şi a celulelor de urgenţă de la instituţii publice şi operatori economici vor
executa pregătirea sub conducerea preşedintelui comitetului local pentru situaţii de urgenţă, respectiv
conducătorului operatorului economic/instituţiei publice/societăţii comerciale.

Pregătirea categoriilor de populaţie care nu sunt menţionate mai sus (populaţie neîncadrată
în muncă) se realizează prin participarea la exerciţiile de alarmare publică, aplicaţiile şi exerciţiile de
specialitate, prin intermediul mass-media, prin derularea de campanii de informare preventivă şi prin
acţiunile derulate de organizaţiile neguvernamentale, potrivit specificului acestora.

Formarea şi certificarea competenţei profesionale a inspectorilor de protecţie civilă, a cadrelor

tehnice cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor şi a personalului serviciilor voluntare şi
private pentru situaţii de urgenţă se organizează şi se desfăşoară de furnizori autorizaţi în condiţiile
prevăzute de O.G. nr.129/2000, republicată, privind formarea profesională a adulţilor, cu modificările şi
completările ulterioare, pe baza standardelor ocupaţionale elaborate şi aprobate potrivit legii.

Pentru anul 2012, la stabilirea bugetelor de timp alocate pregătirii se va avea în vedere ca lunile
decembrie şi ianuarie, să fie utilizate pentru planificarea respectiv finalizarea diagnozei necesarului de
instruit, întocmirea documentelor de planificare, evaluare şi organizare a următorului an de pregătire.

Anul de pregătire va începe la 01.01.2012 şi se va încheia la 31.12.2012, fiind precedat de

activităţi menite să asigure condiţii pentru începerea acestuia, astfel:

Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă de la municipii, oraşe şi comune

Întocmesc şi înaintează spre avizare la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea”al
Judeţului Constanţa, Planul de pregătire în domeniul situţiilor de urgenţă de la nivelul localităţii, pentru
anul 2012;

121
 Planul va include, cel putin, urmatorele:

I. Baza legală.
Obiectivele pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă:
- obiective generale; -
obiective specifice;
III. Organizarea pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă:
- pregătirea personalului de conducere de la nivelul institutiei publice/operatorului economic;
pregătirea personalului de specialitate cu atribuţii în domeniile apărării împotriva incendiilor şi protecţiei
civile, precum şi a personalului serviciilor private/voluntare pentru situaţii de urgenţă (acolo unde este cazul);
pregătirea salariaţilor.
IV. Planificarea pregătirii pe niveluri de competenţă, structuri funcţionale cât si pe categorii
de personal.
V. Evidenţa/graficul participării la cursuri/activităţi de pregătire:
organizate la Centrul Naţional de Perfecţionare a Pregătirii pentru Managementul Situaţiilor de
Urgenţă – Ciolpani (acolo unde este cazul);
organizate la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al Judeţului Constanţa (acolo
unde este cazul);
VI. Planificarea pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă prin aplicaţii, exerciţii, concursuri
de specialitate.
VII. Temele obligatorii privind:
pregătirea personalului de conducere de la nivelul instituţiei publice/operatorului economic;
pregătirea personalului de specialitate cu atribuţii în domeniile apărării împotriva incendiilor şi protecţiei
civile, precum şi a personalului serviciilor private/voluntare pentru situaţii de urgenţă (acolo unde este cazul);
pregătirea salariaţilor.
VIII. Evidenţa şi evaluarea pregătirii.
IX. Asigurarea logistică şi financiară.

Aprobă prin hotararea comitetului local pentru situaţii de urgenţă, Planul de pregătire în domeniul
situaţiilor de urgenţă de la nivelul localiăţii, pentru anul 2012;
Aduce la cunostinţa structurilor interesate, conform responsabilităţilor, Planul de pregătire în
domeiul situţiilor de urgenţă de la nivelul localităţii, pentru anul 2012, avizat şi aprobat;
Verifică structurile cu responsabilităţi specifice asupra modulului de elaborare a documentelor de
planificare, organizare, desfăşurare şi evidenţă a pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă;
Asigură stabilirea şi integrarea măsurilor de protecţie civilă în planurile/programele de dezvoltare
economico-socială ce se elaborează la nivel local;
Asigură, conform legii, resursele financiare şi materiale necesare desfăşurării activităţilor de
pregătire;
Verifică şi actualizează documentele de organizare a pregătirii serviciilor voluntare pentru situaţii
de urgenţă;
Sprijină şi îndrumă prin personal de specialitate desfăşurarea activităţilor de pregătire la nivelul
localităţilor, inclusiv de pregătire a populaţiei prin campanii de informare preventivă proprii sau
promovate de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea”al Judeţului Constanţa;
Organizează şi conduce activităţile de pregătire din responsabilitate;
Asigură măsurile necasare pentru participarea personalului de la toate nivelurile la pregătire, pe
niveluri de competenţă, structuri funcţionale şi categorii de personal.

Conducătorii instituţiilor publice şi operatorilor economici

Asigură întocmirea Planului de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă pentru anul 2012
(conform modelului de la litera a);
Întocmesc Planul de pregătire profesională pentru anul 2012 al serviciului privat pentru situaţii
de urgenţă, dupa caz;
122
 Asigură conform legii resursele financiare şi materiale necesare desfăşurării activităţilor de
pregătire;
Verifică actualizarea şi completarea documentelor de organizare ale serviciului privat pentru
situaţii de urgenţă.

IV. PLANIFICAREA PREGĂTIRII PE NIVELURI DE COMPETENŢĂ, STRUCTURI

FUNCŢIONALE ŞI CATEGORII DE PERSONAL

Pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă în anul 2012 se va realiza pe niveluri de competenţă,

structuri funcţionale şi categorii de personal.
Planificarea, organizarea şi evidenţa activităţilor de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă
sunt prevăzute în prezentul plan pe niveluri de competenţă, structuri funcţionale şi categorii de personal
(anexa nr. 3), cuprinzând distinct categoriile de pregătire:
Organizate la Centrul Naţional de Perfecţionare a Pregătirii pentru Managementul Situaţiilor
de Urgenţă;
Organizate la Centrul Zonal de Pregătire Bacău;
Organizate de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al Judeţului Constanţa.

DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ

Evidenţa participării la pregătire şi a rezultatelor obţinute în urma verificărilor se ţine la nivelul

fiecărei entităţi care a organizat pregătirea, de către personalul desemnat să gestioneze documentaţia
specifică (anexa nr. 4).
V.1. Evidenţa participării la activităţile de pregătire:
Organizate la Centrul Naţional de Perfecţionare a Pregătirii pentru Managementul Situaţiilor de
Urgenţă;
Organizate la Centrul Zonal de Pregătire Bacău;
Organizate de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al Judeţului Constanţa;
se va ţine dupa caz de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al Judeţului Constanţa,
comitetele locale pentru situaţii de urgenţă şi celulele de urgenţă prin inspectorii/personalul de specialitate
care gestionează documentaţia necesară.
Comitetele locale pentru situaţii de urgenţă înaintează până la data de 25.11.2012 la
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al judeţului Constanţa, rapoartele de
evaluare a pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă.

V.2. Evidenţa furnizorilor autorizaţi potrivit legii, care organizează programe de formare
profesională în ocupaţii din domeniul reglementat de IGSU.

Evidenţa furnizorilor autorizaţi potrivit legii, care organizează în zona de competenţă a

inspectoratului programe de formare profesională în ocupaţii din domeniul reglementat de IGSU, precum
şi listele cu specialiştii desemnaţi pentru activităţile de evaluare în vederea autorizării, monitorizare a
furnizorilor de formare profesională şi examinare a participanţilor la programele de formare profesională
se va ţine de personalul desemnat din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al
Judeţului Constanţa (anexa nr. 5).

123
 VI. PLANIFICAREA PREGĂTIRII ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ PRIN
APLICAŢII, EXERCIŢII, CONCURSURI DE SPECIALITATE

În conformitate cu Planul cu principalele activităţi pe anul 2012 al Inspectoratului pentru Situaţii

de Urgenţă „Dobrogea”al Judeţului Constanţa şi planurile de muncă aferente, se vor organiza şi
desfăşura exerciţii de intervenţie în situaţii de urgenţă. Planificarea pregătirii în domeniul situaţiilor de
urgenţă prin aplicaţii, exerciţii, concursuri de specialitate este prezentată în anexa nr. 6.

I. TEMELE OBLIGATORII PRIVIND PREGĂTIREA SERVICIILOR VOLUNTARE ŞI

PRIVATE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

Tematica obligatorie pentru pregătirea serviciilor voluntare şi a serviciilor private pentru situaţii
de urgenţă este prezentată în anexa nr. 7 (7.1 si 7.2).

VIII. EVIDENŢA ŞI EVALUAREA PREGĂTIRII

Evaluarea programelor de pregătire se realizează permanent prin analiza modului de organizare şi

desfăşurare a activităţilor şi a rezultatelor obţinute, de către eşaloanele care organizează pregătirea, sau pe
timpul inspecţiilor şi controalelor efectuate de personalul desemnat din cadrul Inspectoratului pentru
Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” al Judeţului Constanţa.
Evaluarea pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă la nivelul judeţului se realizează în şedinţele
comitetelor pentru situaţii de urgenţă.

Raportul de evaluare a pregătirii cuprinde :

baza legală de desfăşurare a activităţilor de pregătire;
obiectivele propuse şi modul de îndeplinire a acestora;
gradul de îndeplinire a planului de pregătire;
organizarea şi desfăşurarea exerciţiilor, aplicaţiilor şi intervenţiilor reale;
calificativele obţinute şi în ce măsură s-a asigurat dezvoltarea competenţelor profesionale ale
personalului;
gradul de asigurare al bazei materiale şi documentare;
neajunsuri constatate şi greutăţi întâmpinate;
concluzii şi propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii.
Controlul asupra modului de realizare al obiectivelor propuse prin planurile de pregătire în
domeniul situaţiilor de urgenţă, se execută la nivelul localităţilor, instituţiilor publice şi operatorilor
economici de către personalul cu atribuţii de îndrumare, control şi constatare a modului de respectare a
prevederilor privind protecţia civilă şi apărarea împotriva incendiilor, din cadrul Inspectoratului pentru
Situaţii de Urgenţă „Dobrogea”al Judeţului Constanţa, în condiţiile legii.
Documentele care se întocmesc la nivelul localităţilor, instituţiilor şi operatorilor economici
privind pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă, de regulă sunt:
Planul de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă,
Planificarea şi evidenţa pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă prin aplicaţii, exerciţii şi
concursuri,
Planificarea şi evidenţa participării la pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă,
Tematica de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă, pe categorii de personal,
Planul de pregătire pe teme şi exerciţii pentru membrii serviciilor voluntare / private pentru
situaţii de urgenţă.
Modul de evaluare a pregătirii personalului se face prin intermediului testărilor scrise,
verificărilor practice dar şi cu ocazia aplicaţiilor, exerciţiilor şi concursurilor specifice.

124
 IX. ASIGURAREA LOGISTICĂ ŞI FINANCIARĂ

Autorităţile publice, instituţiile publice şi operatorii economici au obligaţia de a desfăşura

activităţi de pregătire şi de informare preventivă pentru pregatirea populaţiei, cu resurse proprii legal
constituite.
Autorităţile administraţiei publice, instituţiile publice şi operatorii economici au obligaţia să
planifice şi să realizeze asigurarea materială şi financiară în domeniul situaţiilor de urgenţă.
Finanţarea cheltuielilor aferente pregătirii specifice a personalului serviciilor de urgenţă
voluntare/private se asigură de către structurile care/la nivelul cărora au fost constituite, conform
prevederilor legale.

125
 Tema 5.2.
ACTIVITATILE SI MASURILE DE PROTECTIE CIVILA
MISIUNILE SPECIFICE

prevenire;
protectie;
interventie si reabilitare specifica tipului de risc produs;
misiunile specifice: cercetare, cautare si salvare; descarcerare; decontaminare etc)

MISIUNILE PROTECŢIEI CIVILE

Scopul acţiunilor de protecţie civilă este asigurarea condiţiilor necesare supravieţuirii populaţiei,
funcţionării instituţiilor civile şi desfăşurării activităţilor economico-sociale.
Protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale se realizează printr-un
ansamblu de activităţi constând în: înştiinţare, avertizare şi alarmare, adăpostire, protecţie nucleară,
biologică şi chimică, evacuare şi alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice.
Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de
urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la populaţie sau de la structurile care
monitorizează sursele de risc.
Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale,
după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la structurile abilitate.
Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz,
prin mijloacele specifice, pe baza înştiinţării primite de la structurile abilitate. Prealarmarea se realizează
de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe
baza informaţiilor primite de la Statul Major General, şi de structurile specializate din cadrul categoriilor
de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
În cazul unui atac iminent, în situaţia în care nu s-a declarat starea de război, primele mesaje de
prealarmă şi de alarmă se transmit cu aprobarea ministrului administraţiei şi internelor, pe baza
înştiinţărilor Statului Major General şi structurilor specializate din cadrul categoriilor de forţe armate,
conform planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
Pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional de efectele atacurilor
din aer se realizează sistemul naţional de adăpostire, care cuprinde: adăposturi pentru puncte de
comandă destinate Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, adăposturi publice de
protecţie civilă aflate în administrarea consiliilor locale şi fondul privat de adăpostire realizat de agenţii
economici şi proprietarii de imobile.
Protecţia nucleară, radiologică, chimică şi biologică a populaţiei se realizează prin mijloace de
protecţie individuală, colectivă sau prin alte măsuri tehnice şi organizatorice specifice, cu prioritate în
zonele de risc.
Evacuarea în cazul dezastrelor se execută pe baza planurilor întocmite în acest scop, conform
legislaţiei în vigoare.
Asanarea terenului şi neutralizarea muniţiei rămase neexplodate din timpul conflictelor armate se
execută de către subunităţi specializate şi specialişti pirotehnicieni din Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă sau din serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, potrivit instrucţiunilor şi
normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate prin ordin al
ministrului administraţiei şi internelor.

La stabilirea concepţiei de desfăşurare a acţiunilor de protecţie şi intervenţie se ţine cont de

evoluţia probabilă a situaţiilor de urgenţă, fapt pentru care se stabilesc etape, faze şi acţiuni de protecţie şi
intervenţie, pe tipuri de risc.
Evitarea manifestării riscurilor, reducerea frecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor
acestora au un rol important în stabilirea concepţie şi constau în realizarea următoarelor acţiuni:

126
 a. monitorizarea permanentă a parametrilor meteo, seismici, de mediu, hidrografici, etc şi
transmiterea datelor la CJSU şi CLSU, prin grija Centrului Operaţional;
b. activităţi preventive ale tuturor autorităţilor care asigură managementul situaţiilor de urgenţă, pe
domenii de competenţă;
c. informarea populaţiei asupra pericolelor specifice fiecărei unităţi administrativ teritoriale şi
asupra modului de comportare în cazul manifestării unui pericol, prin grija CLSU şi a reprezentanţilor în
teritoriu ai ministerelor care asigură funcţii de sprijin în managementul situaţiilor de urgenţă;
d. executarea periodică a exerciţiilor şi aplicaţiilor; e.
executarea controalelor şi inspecţiilor de prevenire,
f. acordarea avizelor / autorizaţiilor de securitate la incendiu şi protecţie civilă;
g. acordarea asistenţei tehnice de specialitate;
h. informarea preventivă;
i. pregătirea populaţiei;
j. constatarea şi sancţionarea încălcărilor la prevederile legale.

Etapele de realizare a acţiunilor de intervenţie, indiferent de tipul de risc, implică parcurgerea

următoarelor operaţiuni principale:
a. alertarea şi / sau alarmarea structurilor de intervenţie;
b. informarea CJSU, CLSU şi/sau personalului de conducere asupra situaţiei create;
c. deplasarea la locul intervenţiei;
d. intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar de
intervenţie;
e. transmiterea dispoziţiilor preliminare;
f. recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie;
g. evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor;
h. realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă;
i. executarea manevrei de forţe;
j. localizarea şi limitarea efectelor evenimentului/dezastrului;
k. înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului/dezastrului;
l. regruparea forţelor şi mijloacelor după îndeplinirea misiunii;
m. stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au favorizat evoluţia acestuia;
n. întocmirea procesului verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie;
o. retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă;
p. restabilirea capacităţii de intervenţie;
q. informarea eşaloanelor superioare;
r. analiza intervenţiilor şi evidenţierea măsurilor de prevenire/optimizare necesare.

În funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia evenimentului, intervenţiile

sunt organizate astfel:
a. Urgenţa I – asigurată de serviciile voluntare sau private pentru situaţii de urgenţă ale CLSU sau
ale operatorului economic sursă de risc;
b. Urgenţa a II-a – asigurată de serviciile profesioniste de la nivel judeţean, coordonate de CJSU; c.
Urgenţa a III-a – asigurată de serviciile specializate la nivel ministerial, coordonate de CMSU; d.
Urgenţa a IV-a – asigurată de serviciile profesioniste de la nivel central, coordonate de CNSU.
În toate situaţiile de urgenţă, forţele de intervenţie specializate acţionează conform domeniilor de
competenţă, pentru:
a. salvarea şi/sau protejarea oamenilor, animalelor şi bunurilor materiale, evacuarea şi transportul
victimelor, cazarea sinistraţilor, aprovizionarea cu alimente, medicamente şi materiale de primă
necesitate;
b. acordarea primului ajutor medical şi psihologic, precum şi participarea la evacuarea populaţiei,
instituţiilor publice şi operatorilor economici afectaţi;
c. aplicarea măsurilor privind ordinea şi siguranţa publică pe timpul producerii situaţiei de
urgenţă;

127
 d. dirijarea şi îndrumarea circulaţiei pe direcţiile şi în zonele stabilite ca accesibile;
e. diminuarea şi/sau eliminarea avariilor la reţele şi clădiri cu funcţiuni esenţiale, a căror
integritate pe durata cutremurelor este vitală pentru protecţia populaţiei şi anume la:
sediile serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă,
sediile poliţiei şi jandarmeriei,
spitalele şi alte construcţii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu
secţii de chirurgie şi de urgenţă,
clădirile instituţiilor cu responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de urgenţă,
în apărarea şi securitatea naţională,
staţiile de producere şi distribuţie a energiei şi/sau care asigură servicii esenţiale pentru
celelalte categori de clădiri menţionate,
garaje de vehicule ale serviciilor de urgenţă de diferite categorii,
rezervoare de apă şi staţii de pompare esenţiale pentru situaţii de urgenţă,
clădiri care conţin gaze toxice, explozivi şi alte substanţe periculoase, precum şi pentru
căi de transport,
clădiri de învăţământ;
f. limitarea proporţiilor situaţiei de urgenţă specifice şi înlăturarea efectelor acesteia cu mijloacele
din dotare.

RISCURI NATURALE
Fenomene meteorologice periculoase
Inundaţii
a. avertizarea - alarmarea populaţiei la primirea avertizărilor hidrologice şi meteorologice -
La primirea avertizărilor hidrologice de la I.N.H.G.A.Bucureşti sau a avertizărilor
meteorologice de la A.N.M. Bucureşti, se transmit prin Centrul Operational din cadrul ISUJ către
Centrele Operative ale CLSU.
- Cu ajutorul sistemelor de avertizare-alarmare este avertizată în timp util populaţia, prin grija primariilor.
b. Măsuri la atingerea cotei de atenţie CA, faza-I de apărare la diguri, faza I de apărare la gheţuri,
praguri de avertizare la precipitaţii.
-Se instituie permanenţa la sediul Grupului de Suport
Tehnic. -Se declanşeaza starea de apărare la nivelul CJSU.
-Se declanşeaza starea de apărare în zonele afectate.
-Se dispun CLSU măsuri de urmărire a evoluţiei nivelurilor şi debitelor pe cursurile de apă.
-Se avertizează prin Centrul operational al ISU, CLSU cu privire la atingerea cotei de atenţie.
-În vederea pregolirii, se dispune evacuarea de debite din acumulări – cu aprobarea Direcţiei Apelor. -
Prin Centrul Operational al ISU se avertizează CLSU situate în aval cu privire la debitele evacuate.
-Se întocmeşte şi transmite la CMSU Bucuresti , STP al CJSU, A.B.A.D.L., Raportul operativ cu privire
la evoluţia fenomenelor hidrometeorologice, a măsurilor întreprinse şi a eventualelor pagube fizice
înregistrate.
-Se aplică şi alte măsuri prevăzute în planurile proprii de apărare împotriva inundaţiilor şi gheţurilor ale
CLSU şi în planurile de apărare împotriva efectelor fenomenelor meteorologice periculoase.
c. Măsuri la atingerea cotei de inundaţie CI, faza a II de apărare la diguri şi
gheţuri -Se menţine permanenţa la sediul Grupului de Suport Tehnic.
-Se menţine starea de apărare la nivelul CJSU.
-Se avertizează prin Centrul operational al ISU, CLSU cu privire la înregistrarea cotei de inundaţie.
-Se dispun măsuri suplimentare de supraveghere a cursurilor de apă cu echipe de intervenţie din cadrul
CLSU-ului pentru prevenirea producerii de inundaţii prin revărsări naturale sau blocaje.
-Se dispun măsuri de marirea debitelor evacuate din amenajări şi acumulări – cu aprobarea D.A.
-Prin Centrul Operational al ISU se avertizează CLSU situate în aval cu privire la mărirea debitelor
evacuate.
-Se dispune dirijarea forţelor, materialelor şi a mijloacelor de apărare ale CLSU în zonele afectate. -Se
asigură suplimentarea cu forţe, materiale şi mijloace de apărare, la solicitarea CLSU-urilor.

128
-Se dispun măsuri de evacuare preventivă a oamenilor, animalelor şi punerea în siguranţă a bunurilor ce
nu pot fi evacuate prin ridicarea la cote superioare sau prin ancorare.
-Se dispune intervenţia în punctele critice pentru realizarea de lucrări în scopul prevenirii avarieii sau
distrugerii lucrărilor hidrotehnice prin supraînalţarea şi consolidarea digurilor şi a malurilor în funcţie de
cotele maxime prognozate.
-Specialiştii de la nivelul CJSU se deplasează în zonele afectate, dispunând măsuri operative pentru
evitarea şi limitarea pagubelor.
-Se întocmeşte şi transmite la CMSU Bucuresti, Grupului de Suport Tehnic al CJSU, ABADL “raport
operativ cu privire la evoluţia fenomenelor hidrometeorologice, a pagubelor fizice înregistrate şi a
măsurilor întreprinse”.
d. Măsuri la atingerea cotei de pericol CP, fazei a III a de apărare la diguri şi
gheţuri -Se menţine permanenţa la sediul Grupului de Suport Tehnic.
-Se menţine starea de apărare la nivelul CJSU.
-Se avertizează prin Centrul operational al ISUJ , CLSU cu privire la înregistrarea cotei de pericol.
-Specialiştii de la nivelul CJSU se deplasează în zonele afectate, pentru urmărirea evoluţiei fenomenelor
hidrometeorologice,dispunând măsuri operative.
-Preşedintele CJSU aprobă declanşarea sistemului de alarmare – avertizare sonoră, conform prevederilor
planurilor de avertizare - alarmare şi emite ordinul de evacuare.
-Preşedintele CLSU emite decizia de evacuarea populaţiei, animalelor şi bunurilor materiale din zonele
inundabile.
-CCCE local asigură cazarea, aprovizionarea cu alimente şi asistenţa medicală pentru populaţia sinistrată.
-CCCE local asigură adăpostirea, hranirea şi asistenţa veterinară a animalelor evacuate.
-Se solocită interventia cu materiale explozive pentru distrugerea aglomerărilor de gheţuri sau a
zăpoarelor.
Se întocmeşte şi transmite la CMSU Bucuresti, Grup de Suport Tehnic al CJSU “raport operativ cu
privire la evoluţia fenomenelor hidrometeorologice, a pagubelor fizice înregistrate şi a măsurilor
întreprinse.
e. Măsuri după ieşirea din starea de apărare
Acţionează pentru:
-repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă, de evacuare a apelor reziduale, industriale şi
menajere, care au fost afectate, precum şi evacuarea apelor din inundaţii şi băltiri de pe terenurile
agricole, gravitaţional sau prin instalarea de agregate de pompare mobile.
-aplicarea măsurilor sanitar-epidemice necesare.
-refacerea căilor de comunicaţii, a podurilor, refacerea instalaţiilor de pompare a apelor a liniilor de
telecomunicaţii şi de transport a energiei electrice.
-repararea şi punerea în funcţiune a conductelor de apă, aburi, gaze, petrol avariate sau
disptruse. -repunerea în funcţiune a obiectivelor social – economice afectate.
-sprijinirea populaţiei pentru refacerea sau repararea locuinţelor proprietate personală, avariate sau
distruse.
-după încetarea fenomenelor hidrometeorologice periculoase şi a stării de apărare, specialiştii din cadrul
CJSU se deplasează în zonele afectate pentru verificarea şi validarea pagubelor fizice înregistrate
încheind în acest sens note de constatare.
-în termen de 30 de zile întocemşte şi transmite la CMSU Bucureşti “raport de sinteză” cu privire la
pagubele fizice şi valorice în baza rapoartelor de sinteză primite de la CLSU-urile afectate.

1.2. Furtuni, tornade, secetă, îngheţ.

Fenomenele meteorologice periculoase extreme produse pe teritoriul judeţului au fost tornadele
din anii 2001, precum şi seceta din anul 2001.
Se produc cu preponderenţă in perioada caldă a anului, pe spaţii destul de restrânse. Se manifestă
prin cer înorat, ploi torenţiale, descărcări electrice şi intensificarea accentuată a vântului.
Pagubele constau, în general, în acoperişuri afectate parţial, crengi ale copacilor rupte, rareori
copaci smulşi din rădăcină sau rupţi. În funcţie de locul de producere, pot fi afectate reţelele de alimentare
cu energie electrică sau de telecomunicaţii. Datorită precipitaţiilor abundente se pot produce inundaţii

129
cauzate de torenţi sau prin blocarea albiilor, ce afectează activitatea economico-socială, dar pe termen
relativ scurt
Aceste fenomene sunt greu de anticipat, iar posibilitatea de înştiinţare şi alarmare este aproape
imposibilă.
De regulă, intervenţiile sunt post dezastru şi constau în :
alertarea structurilor de intervenţie din zonele afectate sau din apropierea acestora – prin grija Centrului
Operaţional;
activarea CLSU afectate şi a CJSU, prin grija centrelor operative;
analiza situaţiei create şi luarea deciziei de intervenţie de către CLSU şi CJSU;
întocmirea rapoartelor operative cu date şi informaţii din teren de către centrele operative şi înaintarea
acestora la eşaloanele superioare;
introducerea serviciului de permanenţă la centrele operative ale CLSU afectate;
descongestionarea căilor de acces;
intrarea în funcţiune a punctelor de adunare îmbarcare şi primire repartiţie (dacă este cazul), prin grija
CCCE al localităţilor afectate;
deblocarea, salvarea şi evacuarea persoanelor, animalelor, a bunurilor materiale şi a valorilor culturale şi
de patrimoniu.
evaluarea pierderilor şi distrugerilor de către comisii constituite prin dispoziţie a preşedintelui CLSU;
stabilirea priorităţilor de refacere şi reabilitare a zonelor afectate şi întocmirea cererilor cu necesarul de
mijloace, materiale etc, prin hotărâre a CLSU;

Înzăpezirile apar ca rezultat al căderilor abundente de zăpadă şi viscolelor care pot dura de la
câteva ore la câteva zile. Ele îngreunează funcţionarea transportului şi telecomunicaţiilor, activitatea
obiectivelor agricole, aprovizionările de materii prime, energie electrică şi gaze pentru obiectivele
economice.
Volumul de muncă pentru reluarea normală a activităţilor economico-sociale necesită un număr
mare de mijloace mecanice specializate şi un număr mare de oameni.
Pe teritoriul naţional sunt stabilite următoarele praguri critice pentru înzăpezire:
40 cm strat zăpadă nou depus;
25 cm strat de zăpadă depus peste stratul vechi.
Anual, pe teritoriul judeţului, ninge circa 30 de zile. Ninsori frecvente se aştern, sub forma unui
strat continuu de zăpadă cu precădere în decembrie şi ianuarie şi se menţine până în lunile februarie -
martie.
Intervenţiile se realizează în concordanţă cu procedurile stabilite în instrucţiunile de specialitate ale
societăţilor de drumuri, pe baza planului judeţean de trecere a varfului de iarnă, care se întocmeşte anual
în luna octombrie şi se aprobă de preşedintele CJSU.
La nivelul comunelor intervenţia se realizează prin grija CLSU cu forţele şi mijloacele prevăzute
în planurile proprii pentru trecerea vârfului de iarnă, care vor fi activate la primirea avertizărilor
meteorologice transmise de Centrul Operaţional.
La primirea avertizărilor meteorologice toate structurile implicate introduc serviciul de
permanenţă la centrele operative, monitorizează evoluţia fenomenelor meteorologice, trec la punerea în
aplicare a planurilor proprii de intervenţie şi raportează periodic stadiul realizării măsurilor la Centrul
Operaţional şi eşaloanele superioare.
Seceta se poate produce în perioada caldă a anului, dar pe arii restrânse, iar pagubele constau în
special în compromiterea culturilor agricole, scăderea nivelului pânzei freatice şi afectarea sănătăţii
populaţiei, în special persoanelor cardiace, vârstnice şi copiilor. Pentru prevenirea efectelor negative
datorate secetei, ori de câte ori situaţia impune se elaborează planuri de măsuri specifice (ex. planul de
restricţii şi folosire a apei în perioadele deficitare) cu termene şi responsabilităţi concrete.
2. Incendii de pădure
Managementul situaţiilor de urgenţă generate de incendiile de pădure, desfăşurarea activităţilor ce
se impun şi organizarea conducerii, coordonării şi cooperării se asigură prin:
a.centrele operative cu activitate permanentă constituite la nivelul Direcţiei Silvice, sub
conducerea directă a directorului general;

130
 b.grupul de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de incendiile în masă,
condus de reprezentantul Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă.
Gestionarea incendiilor de pădure va fi realizată, în funcţie de proprietarul pădurii în care s-a
declanşat incendiul, de către Direcţia Silvică (pentru pădurile deţinute de alţi proprietari decât statul) şi de
Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva (pentru pădurile proprietate publică a statului). La nivelul
judeţului Ialomiţa au fost identificate următoarele zonele de planificare în
În zonele afectate de incendii de padure se va trece, atunci când este cazul, la evacuarea
populaţiei, animalelor sau bunurilor periclitate. Acţiunea de evacuare a populaţiei, animalelor sau
bunurilor periclitate se va realiza atunci când incendiile de padure se extind şi la localităţile, fermele etc.
limitrofe fondului forestier. Evacuarea va fi realizată de ISUJ împreună cu autorităţile administraţiei
publice locale.
Localizarea incendiilor de padure este realizată de personalul de teren din subordinea Regiei
Naţionale a Pădurilor – Romsilva (pentru pădurile proprietate publică a statului) şi de personalul de teren
al structurilor silvice autorizate (pentru fondul forestier naţional pe care acestea îl administrează).
În acţiunile de intervenţie pentru stingerea incendiului la păduri, comandanţii sunt obligaţi să
folosească metode şi procedee specifice naturii şi modul de manifestare a incendiului, astfel:
incendiul de lizieră se va localiza prin încercuirea cu forţe a suprafeţei afectate, concentrând efectivele
principale pe direcţia de propagare a acestuia. În raport de direcţiile principale de dezvoltare se vor
organiza detaşamente care să acţioneze frontal, lateral şi eventual din spate;
Incendiul de liziera va fi batut cu maturoaie, palete de rachita impletita, cu lopeti şi se va arunca pământ
sau nisip pe focul ce înaintează, se va acţiona cu stropitoarele şi pulverizatoarele de apa şi la cativa metri
în fata focului se va interveni pentru formarea unui baraj prin mineralizarea solului şi încercarea
aprinderii contrafocului. Contrafocul este cea mai eficienta metoda de limitare a extinderii incendiului
prin faptul ca reduce puterea radianta a focului ce înaintează, iar barajul realizat prin eliminarea
materialului combustibil opreşte înaintarea focului principal.
incendiul de coronament se va stinge prin procedee ce se adoptă în raport de viteza de dezvoltare a
acestora. Localizarea se realizează prin crearea unor fâşii de siguranţă, în spatele cărora se va asigura
supravegherea pădurii, în scopul evitării transmiterii incendiului prin scântei. Fâşiile de siguranţă vor fi
udate cu apă, folosind mijloacele aflate la dispoziţie.
la incendiul sub pătura de frunziş se acţionează prin săparea de şanţuri de izolare în jurul suprafeţei
incendiate (când este posibil, şanţurile se umplu cu apă sau pereţii se stropesc cu substanţe chimice).
După ce incendiul a fost localizat, se vor executa săpături pentru descoperirea şi lichidarea focarelor de
incendiu ascunse ;
incendiul din zona cu copaci doborîţi, se va stinge prin crearea centurilor de apărare şi izolare,
acoperirea cu pământ sau udarea cu apă a copacilor care ard.

Avalanşe nu au fost consemnate pe teritoriul judeţului

Fenomene distructive de origine geologică.

Cutremure şi/sau alunecări sau prabuşiri de teren
Prin gestionarea situaţiilor de urgenţă produse de seisme şi/sau alunecări sau prabuşiri de teren, se
înţeleg acţiunile şi măsurile pentru:
prevenirea şi pregătirea pentru intervenţie, înainte de declanşarea fenomenelor cauzale;
intervenţia operativă, după producerea situaţiei de urgenţă produsă de seisme şi/sau alunecări
sau prabuşiri de teren, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor acesteia;
intervenţia ulterioară, pentru recuperare şi reabilitare.
Elementele expuse direct sau indirect efectelor unei situaţii de urgenţă produsă de seisme şi/sau
alunecări sau prabuşiri de teren, sunt:
populaţia, precum şi bunurile sale mobile şi imobile;
construcţiile: clădiri de locuit, clădiri pentru învăţământ şi social-culturale, structuri sanitare,
capacităţile productive: fabrici, platforme industriale, ferme zootehnice, amenajări piscicole, barajele şi
alte lucrări hidrotehnice etc.;
căile de transport rutiere şi feroviare;

131
 reţelele de alimentare cu energie electrică, gaze, sursele şi sistemele de alimentare cu apă şi canalizare,
staţiile de tratare şi de epurare;
reţelele de telecomunicaţii şi altele asemenea;
mediul natural: ecosisteme, păduri, intravilanul localităţilor şi altele;
activităţile social-economice.
Acţiuni şi măsuri preventive
Organizarea, coordonarea şi controlul acţiunilor şi măsurilor privind prevenirea şi gestionarea unei
situaţii de urgenţă produsă de seisme şi/sau alunecări sau prabuşiri de teren revine Comitetului
ministerial, organizat la Ministerul Transporturilor.
La nivelul judeţului, acţiunile şi măsurile de prevenire şi gestionare a unei situaţii de urgenţă
produsă de seisme şi/sau alunecări sau prabuşiri de teren se realizează prin comitetul judeţean şi
comitetele municipale, orăşeneşti şi comunale pentru situaţii de urgenţă.
Deţinătorii, cu orice titlu, de construcţii, dotări şi terenuri, a căror avariere în caz de situaţie de
urgenţă produsă de seisme şi/sau alunecări sau prabuşiri de teren poate pune în pericol populaţia, precum
şi mediul natural şi construit, sunt obligaţi să le întreţină, să le repare şi să le exploateze corespunzător, să
instaleze sisteme de avertizare-alarmare a populaţiei în cazul iminentei producerii unei situaţii de urgenţă
produsă de seisme şi/sau alunecări sau prabuşiri de teren şi să organizeze activitatea de supraveghere,
intervenţie şi reabilitare conform legislaţiei în vigoare pentru fiecare domeniu.
Avertizarea-alarmarea populaţiei în cazul iminentei producerii unei situaţii de urgenţă produsă de
seisme şi/sau alunecări sau prabuşiri de teren este atributul ISUJ şi a comitetelor locale pentru situaţii de
urgenţă, în funcţie de informaţiile şi timpul avut la dispoziţie pentru realizarea acestora.
Aplicarea măsurilor şi acţiunilor de apărare este obligatorie pentru toate persoanele fizice şi
juridice. Participarea la acţiunile de prevenire, pregătire, protecţie şi intervenţie este obligatorie pentru
toate persoanele fizice şi juridice, cu excepţia persoanelor fizice cu handicap şi a altor categorii
defavorizate
Acţiuni şi măsuri de intervenţie operativă
Conducerea operaţiunilor de intervenţie operativă în cazul producerii unei situaţii de urgenţă
produsă de seisme şi/sau alunecări sau prabuşiri de teren se realizează de autorităţile legal investite cu
atribuţii şi responsabilităţi privind conceptia, planificarea, organizarea şi controlul în domeniu, respectiv
de către prefecţi, primari şi conducerile operatorilor economici şi instituţiilor publice, conform legii.
Primarii municipiilor, oraşelor şi comunelor pe raza cărora s-a produs situaţia de urgenţă,
împreună cu membrii serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă constituite pe domenii, potrivit
legii, procedează de urgenţă la inspecţia zonelor din aria lor de autoritate constatând, după caz:
zonele afectate şi delimitarea acestora;
necesitatea deblocării-salvării persoanelor şi acordării primului ajutor;
clădirile prăbuşite sau în pragul colapsului;
reţelele tehnico-edilitare avariate: telecomunicaţii, gaz metan, apă, energie electrică şi termică;
incendiile sau exploziile produse şi/sau iminenţa producerii unor evenimente în lanţ;
distrugerile sau blocările căilor de acces;
contaminarile chimice sau radioactive ale mediului.
La acţiunile de inspecţie participă şi structurile specializate din cadrul serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice locale, precum şi ale
regiilor autonome, societăţilor şi administraţiilor/companiilor naţionale cu atribuţii şi responsabilităţi în
domeniu.
Comitetul judeţean, întrunit de urgenţă, evaluează situaţia pe baza informarilor operative ale
comitetelor locale şi constatărilor structurilor specializate din subordinea serviciilor publice deconcentrate
ale ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice locale şi stabileşte măsuri de intervenţie de
urgenţă pentru:
asigurarea condiţiilor pentru efectuarea manevrelor de forţe şi mijloace necesare desfăşurării acţiunii
de intervenţie, în raport de evoluţia situaţiei;
concentrarea şi organizarea intrării în dispozitivele de acţiune a forţelor şi mijloacelor stabilite prin
planul de apărare;
stingerea incendiilor;

132
 deblocarea-salvarea persoanelor şi acordarea primului ajutor;
transportul şi spitalizarea persoanelor accidentate;
inspectarea post situaţie de urgenţă produsă de seisme şi/sau alunecări sau
prăbuşiri de teren a construcţiilor avariate şi evaluarea rapidă a acestora;
evacuarea clădirilor care nu mai prezintă siguranţă în exploatare;
protecţia - adăpostirea persoanelor sinistrate şi acordarea asistenţei necesare;
paza şi protecţia bunurilor materiale şi restricţionarea circulaţiei în zonele afectate;
formularea, potrivit legii, a propunerilor cu privire la utilizarea rezervelor materiale şi a mijloacelor
pentru intervenţie;
informarea populaţiei prin mijloacele de comunicare în masă şi asigurarea comunicării cu aceasta;
supravegherea factorilor de mediu, a surselor de pericol complementare şi neutralizarea acestora, după
caz.
Acţiuni şi măsuri pentru recuperare şi reabilitare
Pentru restabilirea stării de normalitate, comitetul judeţean şi comitetele locale, precum şi
conducerile tehnico-administrative ale operatorilor economici, reprezentanţii societăţii civile şi
instituţiilor, dispun aplicarea următoarelor acţiuni şi măsuri:
acordă, în continuare, sprijinul necesar persoanelor afectate;
readuce mijloacele materiale necesare pentru intervenţie şi refacere, în stare operativă;
reabilitează căile de comunicaţii rutiere, feroviare etc., liniile de telecomunicaţii şi reţelele de transport
şi distribuţie a energiei electrice, a apei şi operatorilor energetici;
pregăteşte condiţiile pentru repunerea în stare de funcţionare a operatorilor economici şi instituţiilor
afectate, precum şi pentru refacerea locuinţelor şi a celorlalte construcţii cu caracter public sau privat
avariate sau distruse din zona afectată;
continuă investigaţia post situaţie de urgenţă şi stabileşte soluţiile cadru de intervenţie pentru punerea
în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate;
stabileşte din punct de vedere valoric şi cantitativ pagubele produse de situaţia de urgenţă;
comunică operativ cu factorii abilitaţi şi comunică permanent cu cetăţenii despre informaţiilă specifice.

RISCURI TEHNOLOGICE
1. Riscuri industriale
Mãsuri de protectie si interventie
Mãsurile de protectie si interventie în caz de accident chimic se iau în functie de cantitatea de
substante toxice posibilã a fi eliminatã în atmosferã, de factorii meteorologici si de caracteristicile
focarului chimic care se formeazã.
În cazul de aftã s-a tinut seama cã accidentul chimic afecteazã agentii economici si localitãtile
învecinate. În urma accidentului chimic se pot produce în zona letalã pierderi umane, materiale si în
rândul animalelor, iar în zona de intoxicare se pot înregistra atât victime umane cât si pierderi în
colectivitãtile de animale.
Pentru a limita pierderile umane si materiale, se prevãd următoarele mãsuri de protectie si
interventie, care se vor lua în ordinea importantei, în functie de disponibilitãtile umane şi materiale
existente şi în raport de amploarea accidentului chimic produs, astfel:
-înstiintarea si alarmarea populatiei si salariatilor despre pericolul accidentului
chimic; -asigurarea protectiei individuale cu mijloace adecvate; -asigurarea protectiei
prin adãpostire sau prin izolare:
-asigurarea protectiei populatiei si salariatilor prin evacuare sau autoevacuare temporarã;
-asigurarea protectiei animalelor din fermele zootehnice si din gospodãriile cetãtenilor;
-introducerea interdictiilor de consum a apei, produselor agroalimentare, vegetale si furajelor
contaminate;
-introducerea unor restrictii de circulatie si acces, a unor mãsuri de pazã si ordine în zona de actiune a
norului toxic;
-organizarea cercetãrii chimice, a controlului si supravegherii zonei de actiune a norului toxic si a
contaminãri

133
-acordarea primului ajutor si a asistentei medicale de urgentã persoanelor si animalelor intoxicate;
-aplicarea mãsurilor de neutralizare si împiedicare a rãspândirii substantelor toxice, transportul si
depozitarea materialelor contaminate;
-instruirea salariatilor si a populatiei asupra regulilor de comportare si a modului de realizare a mãsurilor
de protectie în zona de actiune a norului toxic, de localizare si înlãturare a urmãrilor accidentului chimic.
Realizarea mãsurilor de protectie si interventie
Mãsurile de protectie si interventie se stabilesc pentru zona de actiune a norului toxic de naturã
chimicã la accident maxim, când se eliminã în atmosferã într-un interval de timp mic, cea mai mare
cantitate de substantã chimicã.
Înştiinţarea, alarmarea salariaţilor şi a populaţiei
Se executã cu scopul de a avertiza salariaţii şi populaţia în vederea realizãrii mãsurilor de protecţie. Dupã
producerea accidentului chimic se înstiinteazã şi alarmeazã toti agentii economici şi toate localitãtile din
zona de acţiune a norului toxic. Înştiinţarea se realizeazã pe trepte de urgentã, în functie de distanţa pânã
la locul accidentului chimic. Alarmarea se executã în scopul avertizãrii salariaţilor şi populaţiei despre
pericolul chimic pentru asigurarea mãsurilor de protecţie.
Alarmarea se executã prin semnalele: ,,ALARMA LA DEZASTRE,, si ,,INCETAREA
ALARMEI,,.
b. Asigurarea protectiei cu mijloace individuale de protectie.
Protectia salariaţilor şi a populaţiei aflate în zona de actiune a norului chimic se asigurã folosind
mijloacele individuale de protecţie şi mijloace improvizate, în scopul de a împiedica pãtrunderea
amoniacului în orgsanism prin inhalare.
Pentru realizarea protectiei individuale se vor folosi urmãtoarele mijloace: masca izolantã,
aparatul izolant, masca contra gazelor şi mijloace de protectie improvizate.
Formatiunile de intervenţie care desfãsoarã activitãţi în raioanele sau obiectivele de intervenţie, vor folosi
pentru protecţie masca izolantã şi aparatul izolant.
c. Asigurarea protectiei prin adãpostire.
Aceastã mãsurã se executã cu scopul de a asigura protectia populaţiei, salariaţilor şi animalelor,
prin izolare în zona de acţiune a norului toxic.
Pentru protectia salariaţilor de la agentii economici unde s-a produs accidentul chimic sau de la
alte întreprinderi din zona de acţiune a norului toxic, se pot folosi adãposturile special construite pentru
protectie în caz de accident chimic, adãposturile de protectie civilã cu sistem de filtroventilatie sau
izolarea prin adăpostire în imobile şi aplicarea unor mãsuri de etanşeizare.
Pentru protectia populaţiei, adãpostirea se poate realiza prin izolare în locuinte, într-o încãpere la
care se aplicã mãsuri de etanşeizare.
Animalele din fermele zootehnice, cele din gospodãriile individuale, se protejeazã prin izolare în
adãposturile curente folosite (grajduri, saivane) la care se realizeazã mãsuri de etanşeizare şi izolare
pentru toatã durata de acţiune a norului toxic.
In locul stabilit pentru adãpostire, izolare, se asigurã materialele necesare acordãrii primului ajutor
în caz de intoxicare şi, dacã este posibil, un mijloc de detecţie a substantelor toxice cu ajutorul cãruia se
pot verifica eficacitatea etanşeizãrii.
d. Asigurarea protectiei prin evacuare.
Acţiunea de evacuare se organizeazã din timp, pe baza planului de evacuare în situaţii de urgenţă.
În vederea organizãrii evacuãrii salariatilor si populatiei de la agentii economici si din localitãtile afectate,
pe harta cu mãsurile de protectie si interventie sunt materializate:
dimensiunile de acţiune a norului toxic;
direcţiile de deplasare probabile a norului toxic;
timpul de ajungere a norului toxic în diferite localitãţi sau la agenti economici; -
durata de actiune a norului toxic şi alte date necesare planificãrii evacuãrii.
În cazul în care amploarea accidentului chimic este foarte mare, când persistenţa substantelor
toxice este îndelungatã, se iau mãsuri pentru organizarea şi executarea evacuãrii, ţinându-se cont de:
categoriile şi numãrul de persoane care se evacueazã (autoevacueazã);
direcţiile de deplasare;
locurile de adunare pentru îmbarcare;

134
 itinerarii de deplasare şi durata parcurgerii lor;
mijloacele de transport necesare şi modul de asigurare;
asigurarea pazei, ordinii şi îndrumãrii circulaţiei;
alte mãsuri necesare acţiunii de evacuare sau de autoevacuare.
e. Asigurarea protectiei animalelor.
Aceste acţiuni se realizeazã cu scopul de a proteja animalele din fermele zootehnice şi
gospodãriile individuale din zona de acţiune a norului toxic.
Protecţia animalelor se realizeazã prin izolare în adãposturile folosite în mod curent. La aceste
adãposturi se etanşeizeazã uşile, ferestrele, sistemul de aerisire, instalaţiile de ventilaţie, agregatele de
furaje, etc. Aceste mãsuri de etanseizare se realizeazã şi la locurile de depozitare-preparare a furajelor.
Protectia animalelor aflate la pãsunat în timpul accidetului chimic, se realizeazã prin evacuare din
zona de acţiune a norului toxic, sau în locuri unde nu poate ajunge norul toxic.
f. Introducerea interdicţiilor de consum a apei, produselor
agroalimentare, vegetale şi furajelor.
Aceste restricţii se introduc cu scopul de a preveni intoxicarea oamenilor şi animalelor în special
în zonele contaminate.
Restricţiile se comunicã populaţiei prin toate mijloacele de înştiintare ce se pot folosi.
Comunicatele cãtre populaţie sau cãtre personalul angajat la agenţii economici de pe raza acţiunii
norului toxic, vor conţine date despre: natura produsului şi durata interdicţiei, măsurile de prevenire a
contaminării, etc.
Locurile de pãstrare a produselor supuse interdicţiilor de utilizare sau consum, se marcheazã
corespunzãtor de cãtre organul care a dispus interdicţia.
Produsele contaminate care nu mai pot fi utilizate se colecteazã, se transportã şi se depoziteazã în
locuri unde nu mai prezintã pericol.
Actiunile de control a mediului înconjurãtor se executã în comun de cãtre agenţii economici unde
s-a produs accidentul, autoritatile publice locale, formatiunile specializate ale Agentiei de Protectie a
Mediului, ale autoritatilor subordonate comitetelor locale pentru situatii de urgenţă.
g. Introducerea unor restricţii de circulaţie şi acces, a unor mãsuri de pazã şi ordine.
Introducerea acestor restricţii în zona de acţiune a norului toxic, se face cu scopul de a preveni
intoxicarea oamenilor şi animalelor şi pentru a asigura desfãşurarea acţiunilor de protecţie şi intervenţie.
Introducerea restricţiilor de circulaţie şi acces, a mãsurilor de pazã şi ordine în zona de acţiune a
norului toxic se realizeazã de cãtre agentii de circutaţie ai autoritatilor locale de poliţie şi jandarmerie din
localitãţile cele mai apropiate, militari ai unitãţilor cu care coopereazã în realizarea acţiunilor de
intervenţie.
h. Organizarea cercetãrii chimice, a controlului si supravegherii contaminãrii.
Se realizeazã în zona accidentului chimic si în zona de actiune a norului toxic cu scopul de a
stabilii prezenta amoniacului, cantitatea de substantã rãspânditã, concentratia substantei toxice în zona de
rãspândire si evolutia acestuia în timp. Totodatã cercetarea chimicã se va face cu scopul de a stabili:
directia de deplasare a norului toxic;
viteza de deplasare a norului toxic;
limitele de actiune a norului toxic pentru concentratiile letalã si de intoxicare;
modificarea în timp a caracteristicilor suprafetei de rãspândire si a zonelor de actiune a norului toxic;
gradul de contaminare a factorilor de mediu;
eficacitatea actiunilor de naturalizare a substantei toxice industriale, a actiunilor de îndepãrtare,
transport si depozitare a materialelor contaminate.
Cercetarea chimicã, controlul si supravegherea zonei contaminate este asigurat de cãtre agentul
economic sursã de risc chimic cu formatiile si materialele stabilite în planul propriu de alarmare chimicã
si de interventie.
Activitatea de cercetare chimicã, controlul si supravegherea contaminãrii în zona de actiune a
norului toxic, se executã si de cãtre grupele de control nuclear si chimic.
i. Acordarea primului ajutor si asistentei medicale de specialitate.
Primul ajutor si asistenta medicalã se acordã persoanelor contaminate în zona accidentului chimic
si în zona de actiune a norului toxic, cu scopul de a scoate rãnitii si intoxicatii din zona de pericol de

135
pericol, de a le acorda primele îngrijiri medicale si a-i transporta la unitãtile medicale în vederea
tratamentului.
Scoaterea victimelor, intoxicatilor si rãnitilor din zona accidentului chimic se executã de cãtre echipele de
deblocare-salvare. Acestia transportã rãnitii si intoxicatii la punctul de adunare a rãnitilor organizat în
afara zonei contaminate si a zonei de actiune a norului toxic.
j. Aplicarea mãsurilor de împiedicare a rãspândirii substantelor toxice, colectarea,
transportul si depozitarea materialelor contaminate.
Se executã cu scopul de a micsora sau anula actiunea substantei toxice industriale, de a realiza
limitarea si înlãturarea urmãrilor accidentului chimic.
La realizarea mãsurilor de înlãturare a accidentului chimic actioneazã în prima urgentã echipele de
interventie ale societatii respective care prin manevre si alte operatii tehnologice actioneazã pentru
oprirea scurgerii de amoniac, izoleazã instalatia avariatã. Aceste echipe actioneazã pentru mentinerea în
functiune a celorlalte instalatii si utilaje.
Limitarea, izolarea si lichidarea avariei se realizeazã de cãtre echipele de interventie specializate, în
cooperare si cu alte formatii din cadrul subunitãtilor de serviciu ale agentilor economici.

2. Riscuri de transport şi depozitare produse periculoase

Substanţele chimice periculoase pot fi transportate în cisterne, containere sau alte tipuri de
ambalaje, pe toate căile de comunicaţii existente în judeţ. înconjurător.

În cazul producerii unui accident în care sunt implicate mărfuri sau substanţe periculoase, în
funcţie de situaţia creată se vor dispune toate măsurile de limitare, lichidare şi protecţie a personalului de
intervenţie şi populaţiei din zona afectată sau posibil afectată, în conformitate cu planurile specifice de
protecţie şi intervenţie în astfel de situaţii.
În cazul unui accident feroviar major pot avea loc urmări diverse cum ar fi:
un număr mare de victime – în situaţia unui accident feroviar în care au fost implicate trenuri de
persoane (tamponări, deraieri);
distrugerea (avarierea) garniturilor de tren;
producerea unor accidente chimice în situaţia distrugerii (avarierii) unor vagoane ce transportă substanţe
toxice care pot provoca efecte grave asupra populaţiei;
incendii produse (din diferite condiţii) la garniturile de tren.

3. Risc nuclear
Sursa de risc nuclear care, în anumite condiţii, ar putea afecta teritoriul judeţului, este centrala
nuclearo-electrică CNE CERNAVODĂ.
În caz de accicent nuclear cu depăşirea barierei de protecţie a anvelopei se pot elibera şi dispersa în mediu
produşi radioactivi sub formă gazoasã, lichidă sau aerosoli, care se pot răspândi pe o suprafaţă mare,
astfel încât, în cazul unui accident nuclear major se pot depăşi nivelurile de intervenţie asociate măsurilor
de protecţie.
Astfel pentru judeţ s-au desprins următoarele riscuri posibile:
Accident tehnologic cu o evolutie rapidã la CNE CERNAVODĂ, urmat de
deteriorarea anvelopei de protectie, care ar produce o eliberare de radionuclizi (izotopi radioactivi ai
iodului, strontiului, cesiului precum si ai gazelor nobile) ;
Atac terorist sau atac din aer la CNE CERNAVODĂ, care ar produce deteriorarea anvelopei de
protectie, ducând la eliberare de radionuclizi.
Pentru CNE-PROD Cernavodă se definesc următoarele zone de planificare la urgenţă:
Zona de acţiune preventivă (PAZ) – 3 km
Zona în care acţiunile de protecţie urgenţe se implementează imediat la declararea unei
URGENTE GENERALE.
În această zonă se situează localităţile CENAVODĂ şi ŞTEFAN cel MARE.
b) Zona de planificare a acţiunilor de protecţie urgenţe (UPZ) – 10 km
Zona din jurul CNE-PROD Cenavodă în care planurile locale pentru urgenţă prevăd
implementarea promptă a acţiunilor de protecţie urgenţe predeterminate, care au fost pregătite din timp.

136
 Această zonă cuprinde un număr de 10 localităţi, la limita zonei fiind incluse localităţile:
SEIMENI, MIRCEA VODĂ, IVRINEZU MIC, IVRINEZU MARE, RASOVA.
c) Zona de planificare a acţiunilor de protecţie pe termen lung (LPZ) – 50 km

ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA OPERAŢIEI

În prima etapă, ce reprezintă 1-6 ore de la producerea accidentului la centrală, se executa
următoarele activităţi:
convocarea comitetului local pentru situaţii de urgenţă;
analiza situaţiei create şi măsurile urgente ce trebuiesc luate;
prezentarea situaţiei mijloacelor de protecţie prin adăpostirea populaţiei şi salariaţilor;
asigurarea funcţionării sistemului de înştiinţare-alarmare centralizat al oraşului;
alertarea formaţiunilor de pază şi ordine ale M.A.I. (poliţie, jandarmi);
înştiinţarea agenţilor economici din teritoriu de pericolul producerii contaminării radioactive pe
direcţia de propagare a norului de substanţe radioactive;
pregătirea forţelor şi mijloacelor de intervenţie în cazul în care este necesar a se acţiona;
verificarea funcţionării legăturilor cu exteriorul din punctul de conducere a acţiunilor.
În etapa a II-a - 6-24 ore de la producerea accidentului se mobilizează toate forţele şi mijloacele
pentru realizarea misiunilor:
ocuparea adăposturilor prevăzute cu instalaţii de filtroventilaţie de către populaţia din zona
afectată;
asigurarea asistenţei medicale şi sanitare persoanelor adăpostite;
asigurarea cu minimum de hrană şi apa potabilă sau apa minerală;
controlul permanent al apei potabile;
controlul produselor alimentare cu privire la concentraţia de substanţe radioactive şi impunerea
unor măsuri restrictive cu privire la consumul acestora şi al apei potabile;
pregătirea mijloacelor de transport pentru persoane şi bunuri materiale în vederea eventualei
evacuări a populaţiei din zona afectată;
punerea în stare operativă a PDP, PDE şi PDMT în vederea acţiunii de decontaminare radioactivă;
întărirea pazei asupra zonei (zonelor) afectată(e) de substanţe radioactive impunându-se controlul
riguros al persoanelor ce intră sau ies din zonă, cu evidenţa nominală a acestora;
asigurarea distribuirii în continuare a pastilelor de iodura de potasiu, cu prioritate copiilor şi
persoanelor de vârsta înaintată prin punctele amenajate în dispensare medicale, creşe, grădiniţe şi şcoli
care se află în afara zonelor afectate;
pregătirea punctelor de adunare îmbarcare în eventualitatea trecerii la evacuarea populaţiei;
solicitarea unui număr corespunzator de mijloace de protecţie individuală - măşti contra gazelor
pentru populaţie;
asigurarea în localităţile judeţului cuprinse în planul de evacuare întocmit de Inspectoratul pentru
Situaţii de Urgenţă "Dobrogea" de locuri de cazare şi hrană pentru evacuaţi.

În a III-a etapă - după 24 ore de la producerea accidentului, se realizează următoarele activităţi:

se introduc măsuri restrictive de consum a apei potabile şi alimentelor, apelându-se la agenţii
economici din alte localităţi neafectate de substanţe radioactive;
continuarea procesului de distribuire a pastilelor de iodura de potasiu;
introducerea restricţiei circulaţiei în oraş pentru a uşura circulaţia mijloacelor de transport
destinate evacuării populaţiei şi bunurilor materiale;
continuarea asigurării măsurilor de pază a zonei (zonelor) afectată(e);
trecerea la acţiuni de decontaminare personal, teren, clădiri, căi de acces şi mijloace de transport;
controlul permanent al calităţii apei potabile şi alimentelor.
Acţiunile de evacuare a populaţiei se va desfăşura sub directa coordonare a viceprimarului.
Mijloacele de transport vor fi folosite atât pe căile de acces rutier, linie CF şi pe apă.

137
4. Riscuri poluare
În funcţie de mediul în care se produce, poluarea poate fi:
Poluare terestră;
Poluare marină;
Poluare aeriană .

În funcţie de cantitatea de poluant, poluarea poate fi:

Poluare minoră cu hidrocarburi: orice deversare mai mică de 7 tone;
Poluare medie cu hidrocarburi: orice deversare cuprinsă între 7-700 tone;
Poluare majoră cu hidrocarburi: orice deversare de hidrocarburi mai mare de 700 tone
(conform clasificării ITOPF).

În cazul unei poluări accidentale cu produse petroliere :

Se vor construi pe cursul de apă, în aval de locul deversării, baraje plutitoare, se vor împrăştia
materiale absorbante, baloţi de paie, coceni ;
Se vor organiza (sau vor fi mobilizate, după caz) echipele de intervenţie, comune cu ale unităţii
poluatoare (în cazul în care poluatorul este cunoscut);
Produsele petroliere din apă vor fi recuperate pe cât posibil în întregime, evitându-se extinderea
(în timp şi spaţiu) a fenomenului.
În cazul unei poluări accidentale agenţii hidrotehnici au următoarele obligaţii:
să depisteze sursa de poluare;
să anunţe imediat – Autoritatea Navală Română, Dispeceratul Central Agigea sau
dispeceratele zonale poluarea, natura poluării (produs petrolier, ape uzate menajere, ape
dejective de la complexe zootehnice, ape industriale, îngrăşăminte chimice, gunoaie, etc.) şi
unitatea vinovată;
să se deplaseze la unitatea poluatoare pentru a stabili măsuri pentru oprirea poluării şi pentru
limitarea şi înlăturarea efectelor acesteia ;
să solicite sprijin la organismele locale (primărie, poliţie) pentru constatarea poluării şi
stabilirea vinovaţilor ;
să urmărească realizarea măsurilor stabilite atât pentru oprirea poluării cât şi pentru înlăturarea
efectelor ei şi să ţină permanent legătura cu dispeceratul central.
Laboratorul de analize fizico-chimice are următoarele atribuţii :
să efectueze analize la probele de apă recoltate din canalele navigabile din secţiunile de
control stabilite sau din punctele critice, ori de câte ori este semnalată o poluare accidentală;
să emită buletine de analiză cu rezultatele obţinute şi să le înainteze Biroului Gospodărire Ape
şi Protecţia Mediului;
să urmărească evoluţia parametrilor calitativi ai apei şi face aprecieri şi comparaţii cu
rezultatele obţinute în perioadele precedente.
În punctele critice potenţial poluatoare a apei ce provin de la agenţii economici care îşi
desfăşoara activitatea în zona canalului, fiecare agent poluator trebuie să acţioneze conform planurilor
proprii de prevenire şi combatere a poluărilor acciden-tale.
În cazul producerii unei poluări accidentale în incinta C.N.”A.C.N.”S.A. conducerea companiei
dispune :
anunţarea persoanelor sau a colectivelor cu atribuţii pentru combaterea poluării, în vederea
trecerii imediate la măsurile şi acţiunile necesare eliminării cauzelor poluării şi pentru diminuarea
efectelor acesteia, locale sau din zona;
anunţarea imediată a evenimentului la organismele abilitate în domeniul protecţiei apelor şi a
mediului, în funcţie de zona poluată: Direcţia Apelor - Dobrogea Litoral Constanţa, Garda de mediu -
Comisariat Constanţa, Autoritatea Navală Română Constanţa, Direcţia de Sănătate Publică Constanţa şi
a Prefecturii Constanţa – Comandamentul Operativ pentru Depoluare Marină, Inspectoratul pentru
Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al judeţului Constanţa şi informarea periodică asupra desfăşurării

138
operaţiunilor de sistare a poluării prin eliminarea sau anihilarea cauzelor care au produs-o şi de
combatere a efectelor acesteia ;
anunţarea unităţilor care prelevează apa din canalele navigabile în scop potabil, industrial şi
pentru irigaţii, în cazul unei poluări accidentale şi a deteriorării parametrilor calitativi ai apei din
CDMN.
În situaţia producerii unei poluări accidentale, al cărei poluator este identificat, acesta este
obligat să intervină prompt cu mijloace proprii pentru depoluarea zonei afectate, conform planului
propriu de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale.
În situaţia unei poluări accidentale, al cărei poluator este încă neidentificat, până la depistarea
poluatorului, CN “A.C.N.” S.A. intervine prompt cu mijloace proprii pentru depoluarea zonei afectate,
printr-o societate autorizată de depoluare cu care compania are încheiat Contract de prestări servicii de
depoluare şi care acţionează pentru limitarea, stoparea şi eliminarea poluării pentru a evita afectarea
beneficiarilor de folosinţă ai canalului.
Reziduurile de santină de la navele proprii din dotarea CN “A.C.N.” S.A. precum şi de la navele
în tranzit pe canalele navigabile (la solicitarea acestora) se preiau de către firma specializată şi
autorizată cu care compania are încheiat Contract de prestări servicii.
Uleiurile uzate, generate în urma activităţilor de exploatare şi reparaţii, la punctele de lucru ale
CN “A.C.N.” S.A. se transportă şi se predau la unităţi specializate, de către societatea cu care compania
are încheiat Contract de prestări servicii de depoluare şi în conformitate cu prevederile legislaţiei în
vigoare.
Prin contractele şi convenţiile de lucru încheiate cu agenţii economici care îşi desfăşoara
activitatea în zona canalelor navigabile se prevede responsabilitatea acestora de a respecta normele de
prevenire şi combatere poluărilor accidentale, în conformitate cu legislaţia în domeniul protecţiei
mediului şi a apelor.
Valorile limită admisibile ale substanţelor poluante din apele uzate, înainte de evacuarea acestora
în canal, sunt înscrise de către organele autorizate de gospodărire a apelor, prin acordurile şi autorizaţiile
de folosire a apelor canalului sau de evacuare a apelor uzate în canal .
Agenţii economici - surse potenţial poluatoare a apei din CPAMN au obligaţia să urmărească în
mod permanent păstrarea calităţii apei deversate în canal la parametrii fizico-chimici prevăzuţi în actele
normative în vigoare, să oprească evacuarea apelor insuficient epurate sau neepurate şi să comunice
evenimentul la dispeceratul central Agigea sau dispeceratele zonale.
Descărcarea în canal a apelor uzate trebuie să se facă numai după ce acestea sunt epurate
corespunzător normelor stabilite pentru staţiile de epurare şi pentru o sursa de apă potabilă, cum este
canalul.
Apele uzate menajere şi cele provenite de la crescătoriile de animale sau alte unităţi cu potenţial
patogen se pot descărca în canal numai după trecerea lor prealabilă prin staţii de epurare (treapta
mecanică, chimică şi / sau biologică, după caz).
Descărcarea în canal a canalizărilor pluviale nu se poate face decât după ce în prealabil aceste ape
au fost trecute printr-un bazin de decantare şi separare.
Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari poate primi în mod aleator şi apele meteorice colectate prin
bazinele hidrografice ale văilor afluente în zonele biefului I şi II ale canalului.
Apele de răcire evacuate de CNE-PROD Cernavodă în canalele navigabile trebuie să
îndeplinească condiţii de temperatură şi calitate prevăzute de reglementările în vigoare, în domeniul
protecţiei apelor.
Posibilitatea de deversare accidentală, în apa canalului a hidrocarburilor, amestecurilor de
hidrocarburi, produselor chimice sau radioactive, a reziduurilor acestora provenite atât de la vasele care
circulă pe canal sau staţionează în porturile canalului, cât şi de la unităţile amplasate pe traseu, obligă la
supravegherea surselor de impurificare potenţiala, precum şi la recoltări periodice de probe de apă din
secţiuni reprezentative şi efectuarea analizelor de laborator pentru determinarea parametrilor calitativi ai
apei.

Comandanţii navelor maritime care arborează pavilionul român, conducătorii unităţilor de foraj marin,
ai porturilor şi instalaţiilor de manipulare a hidrocarburilor şi substanţelor dăunătoare au obligaţia să

139
raporteze neîntârziat la ANR orice incident de poluare marină cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare
constatată, produsă de navă, de unitatea de foraj marin, respectiv de instalaţia portuară de manipulare a
hidrocarburilor şi substanţelor dăunătoare, ori de alte nave, precum şi prezenţa hidrocarburilor sau a
substanţelor dăunătoare pe apă.
Piloţii aeronavelor civile sau militare româneşti au obligaţia să raporteze neîntârziat centrului de
control al traficului aerian orice incident de poluare marină cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare
observat.
Centrul de control al traficului aerian va asigura transmiterea operativă a informaţiilor primite, la ANR
sau, după caz, la AN Apele Române - DADL.
Orice persoană care observă o descărcare de hidro-carburi şi alte substanţe dăunătoare ori prezenţa
hidrocarburilor şi altor substanţe dăunătoare în zona costieră va comunica aceasta de urgenţă la AN Apele
Române - DADL.

Prăbuşiri de construcţii, instalaţii sau amenajări - nu este cazul la

nivelul judeţului Ialomiţa.

Eşecul utilităţilor publice.

Pe teritoriul judeţului se regăsesc toate elementele utilităţilor publice, comasate mai ales în zonele urbane.
Intrucat in toate localitatile urbane reteaua de distributie a apei potabile, precum si cea de
canalizare au un grad ridicat de uzura, acestea pot constitui un factor de risc in aparitia unor epidemii
hidrice.
Până în prezent avarii la aceste utilităţi s-au produs pe arii restrânse, în urma unor furtuni –
căderea alimentării cu energie electrică sau a reţelei telefonice – deranjamentele fiind remediate în timp
util, în mai puţin de 24 ore.
Gestionarea situaţiilor de urgenţă determinate de eşecul utilităţilor publice este atributul
comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă.
Intervenţia se realizează imediat prin serviciile de gospodărire comunală sau prin serviciile de specialitate
ale Distrigaz Sud, Electica Dobrogea şi Romtelecom care funcţionează pe teritoriul administartiv al
localităţilor.
În situaţii cu totul excepţionale, secetă severă, aprovizionarea cu apă a populaţiei se va face în
conformitate cu prevederile Planurilor de măsuri de restricţionare a distribuirii apei.

7. Căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos

Nu s-au semnalat astfel de fenomene pe teritoriul judeţului, dar există posibilitatea apariţiei lor cu
consecinţe mai mult sau mai puţin grave în funcţie de categoria şi mărimea obeiectului.
Intervenţia la această catgorie de situaţie de urgenţă este condusă de comitetul judeţean pentru
situaţii de urgenţă.
Ţînând cont de pierderile şi distrugerile importante care se pot produce în aceste situaţii,
procedurile sunt aceleaşi cu cele aplicate în caz de cutremur şi coroborate cu cele de la accident nuclear
sau accident chimic sau inundaţii, în funcţie de locul de producere a evenimentului şi populaţia afectată
sau posibil a fi afectată.

8. Muniţie neexplodată
Pe teritoriul judeţului s-au desfăşurat operaţiuni militare pe timpul conflagraţiilor mondiale, dar cantitatea
de muniţie rămasă neexplodată şi asanată de către specialiştii inspectoratului nu este semnificativă. Astfel
de elemente de muniţie se descoperă, de obicei, cu ocazia săpării fundaţiilor la clădirile ce urmează a fi
construite sau cu ocazia arăturilor.
Cu tot efortul depus de fortele armate, in special de subunitatile de aparare civila (A.L.A) pentru
recuperarea armamentului si munitiei ramase in urma acestor conflicte armate, o insemnata cantitate de
munitie (in mare parte activa) a ramas pe teritoriul judetului.
Cu trecerea timpului, datorita factorilor de mediu si schimbarilor produse ca urmare a
modificarilor in structura administrativa, economica si sociala a judetului, o buna parte din aceste
elemente de munitie au ramas nedescoperite (pe cursuri de apa, in lacuri si balti sau in sol).

140
 Cele mai periculoase munitii descoperite neexplodate sunt cele care se afla pe teritoriul zonelor
locuite sau al agentilor economici, care prin lovirea accidentala sau manevrarea necorespunzatoare pot
produce victime si importante pagube materiale.
Din fericire, in ultimii ani pe teritoriul judetului nu s-au inregistrat victime
sau pagube materiale datorita acestor elemente de munitie.
Cu toate acestea si in prezent sunt descoperite frecvent si pe o arie destul de intinsa elemente de
munitie.
NOTIFICAREA
Lucrările de asanare sunt executate la sesizarea şi cererea autorităţilor administraţiei publice
locale, a instituţiilor publice, agenţilor economici, precum şi a cetăţenilor care iau cunoştinţă de existenţa
muniţiilor rămase neexplodate şi care au obligaţia să anunţe de îndată organul de poliţie cel mai apropiat
sau Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă.
Indiferent de situaţie echipa pirotehnică este anunţată despre descoperirea muniţiei neexplodate, care se
deplasează la locul evenimentului şi dispune măsurile de protecţie necesare.
CERCETAREA TERENULUI.
Cercetarea terenului este activitatea preliminară obligatorie, condusă nemijlocit de şeful lucrărilor
de asanare, pentru stabilirea tipului de intervenţie funcţie de factorul de risc şi constă în depistarea,
marcarea şi identificarea muniţiilor descoperite, delimitarea perimetrului cu risc şi izolarea acestuia.
DETECTAREA MUNIŢIILOR
Detectarea are ca scop stabilirea cu precizie a locului, adâncimii şi poziţiei în care se găseşte
muniţia .
DEZGROPAREA MUNIŢIILOR RĂMASE NEEXPLODATE
De regulă, muniţiile rămase neexplodate, se află în pământ, la diferite adâncimi, în interiorul
construcţiilor, acoperite de elemente de construcţii rezultate din dărâmături, necesitând lucrări de degajare
în scopul stabilirii metodelor de neutralizare.
IDENTIFICAREA MUNIŢIILOR
Identificarea muniţiilor neexplodate are ca scop stabilirea tipului acestora şi al focoaselor, cauzele
probabile ale nefuncţionării în vederea alegerii procedurilor de neutralizare.
NEUTRALIZAREA MUNIŢIILOR
Neutralizarea muniţiilor neexplodate constituie scopul lucrărilor de asanare, în principal realizată
prin dezamorsarea elementelor care pot iniţia muniţia sau distrugerea acestora
RIDICAREA ŞI TRANSPORTUL MUNIŢIILOR ASANATE
Muniţiile rămase neexplodate se ridică de pe locul respectiv sau se scot din gropi, pentru a fi
transportate la locul de depozitare sau la poligonul de distrugeri.

RISCURI BIOLOGICE
Riscul aparitiei unor epidemii
Organizarea conducerii – Conducerea actiunilor de protectie-interventie se realizeaza de catre
C.J.S.U. sub conducerea prefectului ca presedinte al acestei comisii. Pentru desfasurarea actiunilor de
interventie in cadrul C.J.S.U. se organizeaza un grup de coordonare a actiunilor de interventie, sub
conducerea prefectului, constituit de reprezentantii:
- Inspectoratului Judetean pentru Situatii de
Urgenţă; - Unitatilor Ministerului Apărării din zona;
- Autorităţii de Sanatate Publica;
- Politiei;
- Jandarmeriei;
- Agentiei de Protectie a Mediului
Centrul de conducere a actiunilor de interventie in caz de epidemii, se organizeaza dupa caz,
la: - Autoritatea de Sanatate Publica;
- Prefectura judetului.
Planificarea cooperarii:
Pentru buna desfasurare a actiunilor de protectie si interventie in caz de epidemii, cooperarea se
realizează între următoarele structuri:

141
 Inspectoratului Judetean pentru Situatii de Urgenţă,
Inspectoratul Judetean de Politie.
Inspectoratul Judeţean de Jandarmi;
Autoritatea de Sanatate Publica
Directia Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor;
Agentia de Protectie a Mediului
Actiunile prevazute in acest plan sunt concepute in functie de situatiile de urgenţă, care fac
obiectul activitatilor specifice Autorităţii de Sanatate Publica.
Actiunile de protectie si interventie se refera la urmatoarele domenii de activitate:
a. prevenirea (profilaxia).- implica gasirea mijloacelor de intrerupere ; sursa de infectie – cale de
transmitere – organism receptiv si aplicarea unor masuri la indemana cetateanului, cum ar fi: izolarea
bolnavului, prevenirea contaminarii celor din jur, etc. precum si interventia organelor specializate din
reteaua medicinei preventive (Autoritatea de Sanatate Publica) in scopul reducerii gravitatii consecintelor
unor eventuale epidemii.
b. protectia – actiunea care se desfasoara in zonele afectate, cu scopul de a evita sau limita la
minimum transmiterea bolilor contagioase, ridicarea rezistentei la imbolnavire prin vaccinari preventive a
populatiei, instituirea masurilor de carantina provizorie.
c. Interventia – totalitatea actiunilor care se desfasoara in znele afectate de epidemii, cu
scopul de a salva populatia, a nimici agentii vectori ai epidemiilor; se continua actiunile de observare
medicala, carantina, izolarea si tratamentul celor contaminati, aplicarea masurilor de dezinfectie,
deratizare, dezintoxicare; continuarea tratamentelor preventive (administrare de antibiotice, vaccinari etc).
Masuri de ordin medico-sanitar in caz de de situatii de urgenţă .
Masurile de ordin medico-sanitar in caz de de situatii de urgenţă, se grupeaza in trei categorii:
masuri preventive – axate in special pe educatia sanitara a populatiei in sensul respectarii regulilor de
igiena individuala si colectiva si de igiena a apei, alimentelor, evacuarii corecte a reziduurilor si
respectarea instructiunilor autoritatilor sanitare;
masuri profilactice in momentul producerii epidemiilor, care privesc izolarea populatiei afectate si
instituirea carantinei;
masuri dupa declansarea epidemiilor, care vizeaza continuarea activitatilor de salvare si spitalizare a
victimelor
Riscul transmiterii bolilor infectioase in caz de situatii de urgenţă se datoreaza urmatorilor
factori: a) transmiterea intensa a agentilor patogeni, prin:
deteriorarea conditiilor de igiena a mediului, in special modificarile cantitative ale apei (conducte rupte,
inundate cu apa de canalizare, etc.)
dezorganizarea programelor de lupta antiepidemica, atat prin pierderi umane si materiale, cat si prin
implementarea unor masuri improvizate, de utilitate nesigura si costisitoare;
b) modificarea receptivitatii populatiei fata de bolile transmisibile, consecinta a stresului, alimentatiei
ficitare, lipsei de vitamine, proteine, etc.
c) introducerea de agenti patogeni noi prin import din alte teritorii sau prin redesteptarea unor surse de
infectie, ascunse consecutiv aparitiei de cimitire umane, outuri seci contaminate etc.in urma seismelor
alunecarilor de teren, inundatiilor.
A. In caz de seisme, pot aparea:
epidemii hidrice, prin afectarea surselor de apa sau a retelelor de apa si canalizare
(febra tifoida, boli diareice acute cu germeni enterici-holera, dizenterie, salmonelloze
etc., hepatita virala acuta de tip A;
toxiinfectii alimentare;
tetanos – la raniti;
zoonoze – tifosul exantematic
B. In caz de inundatii, pot aparea urmatoarele tipuri de epidemii:
epidemii hidrice (febra tifoida, boala diareica acuta cu germeni enterici –
dizenterie, holera, salmonelloze; hepatita virala acuta de tip A);
tetanos;
tifos exantematic;

142
- toxiinfectii alimentare.
MĂSURI ÎN ZONA EPIZOOTICĂ
Se sechestrează la grajd, toate animalele receptive. Cu aprobarea Comandamntul Antiepizootic
Judeţean, animalele aflate la păşune vor putea fi carantinate pe păşunile respective.
Se execută controlul zilnic al stării sanitare sub raportul epizootiei majore respective, în ferme şi
turme şi la interval de cel mult două zile, în sectorul gospodăriilor populaţiei pentru animalele întreţinute
în curţi.
Se interzic achiziţiile de animale şi de produse de origine animală, precum şi scoaterea de către
producători a alimentelor de origine animală, pentru a fi comercializate sau expediate.
De asemenea, se interzice introducerea de animale receptive din afara zonei epizootice, cu
excepţia celor care au fost imunizate specific, conform instrucţiunilor speciale date în acest sens. Se
închid târgurile, bazele de achiziţii, expoziţiile şi alte locuri de aglomerare a animalelor.
Desfăşurarea lucrărilor agricole, funcţionarea morilor, precum şi a altor activităţi industriale şi
economice, se va face în condiţiile care să evite pătrunderea şi difuzarea bolii.
Personalul silvic şi de vânătoare este obligat să anunţe imediat Comandamentele Antiepizootice
Locale, ori de câte ori găsesc cadavre sau animale bolnave ori suspecte de epizootii majore, care vor fi
capturate pentru a fi examinate de medicul veterinar de circumscripţie sau de către un specialist al
Direcţiei Sanitar-veterinare.
Se interzice vânătoarea în zona epizootică.
Se va completa stocul de medicamente de intervenţie, vaccinuri, dezinfectante, seringi, ace şi alte
materiale de intervenţie.
Se vor scoate din raţie furajele afectate de inundaţii, cele care sunt mucegăite sau alterate.

RISCURI DE INCENDIU
Elaborarea concepţiei de desfăşurare a acţiunilor de protecţie - intervenţie constă în stabilirea
etapelor şi fazelor de intervenţie, în funcţie de evoluţia probabilă a situaţiilor de urgenţă generată de
incendii, definirea obiectivelor, iar scenariile fiind abordate în fiecare plan de intervenţie pe fiecare
obiectiv în parte.
Evitarea manifestării riscurilor de incendiu, reducerea frecvenţei de producere ori limitarea consecinţelor
acestora se realizează prin următoarele acţiuni:
monitorizarea permanentă obiectivelor sursă de risc şi transmiterea datelor la autorităţile competente;
activităţi preventive ale autorităţilor, pe domenii de competenţă;
informarea populaţiei asupra pericolelor specifice unităţii administrativ teritoriale şi asupra
comportamentului de adoptat în cazul manifestării unui pericol;
exerciţii şi aplicaţii.

RISCURILE SOCIALE
Asigurarea ordinii publice se realizează, pe întreg teritoriul judeţului, de către Inspectoratul
Judeţean de Jandarmi si Gruparea Mobila de Jandarmi, prin misiuni specifice executate de structurile sale
specializate (manevre de descurajare, negocieri cu grupurile turbulente sau intervenţii în forţă,după caz, în
condiţiile legii), cu ocazia adunărilor publice sau a altor asemenea activităţi care se desfăşoară în spaţiul
public şi implică aglomerări de persoane.
Pe timpul situaţiilor de criză, la restabilirea ordinii publice, pe baza documentelor de cooperare,
pot participa şi unităţi ale instituţiilor din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine şi siguranţă
publică.
PLANIFICAREA, ORGANIZAREA COORDONAREA ŞI MONITORIZAREA
ACŢIUNILOR DE ASIGURARE ŞI/SAU RESTABILIRE A ORDINII PUBLICE
Prefectul judeţului, coordonează, în condiţiile legii, acţiunile şi activităţile de asigurare şi/sau restabilire a
ordinii publice desfăşurate la nivelul judeţului.

143
Concepţia de acţiune şi coordonarea forţelor participante la executarea acestor misiuni se realizează de
Comandamentul operaţional, al cărui comandant este desemnat de inspectorul şef al Inspectoratul
Judeţean de Jandarmi.

144
 Tema 5.3.

PRINCIPII SI REGULI DE INTERVENTIE IN DOMENIUL PROTECTIEI CIVILE.

Stabilirea resurselor necesare pe baza analizei si evaluarii riscurilor
Criterii de alocare a resurselor umane, materiale si financiare

PRINCIPIILE DUCERII ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE

pregătirea şi conducerea într-o concepţie unitară a acţiunilor de intervenţie;

întrebuinţarea judicioasă şi eficientă a forţelor şi mijloacelor potrivit scopului, destinaţiei
şi misiunile acestora;
concentrarea şi intensificarea efortului pentru salvarea oamenilor, bunurilor materiale
şi valorilor culturale mai importante şi la obiectivele de maximă importanţă;
organizarea şi menţinerea unei strânse cooperări între forţele care participă la
intervenţie; conducerea continuă, fermă, suplă şi operativă a acţiunilor;
repartizarea în timp scurt a misiunilor în raport cu înzestrarea, capacitatea şi posibilităţile
de acţiune ale forţelor şi mijloacelor la dispoziţie;
libertatea de acţiune;
luarea tuturor măsurilor de asigurare a acţiunilor de intervenţie a forţelor şi
mijloacelor participante;
logistica acţiunilor de intervenţie potrivit situaţiei create;
constituirea unei rezerve de forţe şi mijloace pentru intensificarea efortului şi
realizarea manevrei.

Pentru pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de intervenţie, teritoriul unei localităţi

(unui agent economic) se împarte în sectoare, raioane şi obiective (puncte) de intervenţie.
Sectorul de intervenţie este o parte din teritoriul unei localităţi, stabilit în cazul
întrebuinţării de către adversar a armei nucleare, a cărui delimitare trece prin epicentrul
acesteia, pe anumite aliniamente caracteristice.
Sectorul de intervenţie se poate stabili şi în cazul întrebuinţării de către adversar a armelor
convenţionale, chimice sau biologice, precum şi în cazul dezastrelor de mari proporţii, în
funcţie de amploarea şi complexitatea urmărilor.
Raionul de intervenţie reprezintă o parte din sectorul de intervenţie. Numărul raioanelor de
intervenţie se stabileşte în funcţie de amploarea urmărilor atacurilor adversarului sau
dezastrelor, mărimea localităţii(agentului economic), particularităţile sistematizării,
dispunerea căilor de acces, precum şi de forţele de protecţie civilă destinate pentru intervenţie.
Obiectivul(punctul) de intervenţie este o parte din raionul de intervenţie (locul) în care se
află clădiri, instalaţii sau alte construcţii distruse sau blocate.

145
REGULI SPECIFICE CE TREBUIESC RESPECTATE ÎN RAIOANELE AFECTATE CA URMARE A

ATACURILOR ADVERSARULUI (DEZASTRELOR)

Pentru îndeplinirea misiunilor de intervenţie subunităţile şi formaţiunile trebuie să respecte

următoarele reguli:
În raionul de distrugeri cu arme convenţionale şi mijloace incendiare:
Forţele şi mijloacele de intervenţie vor fi precedate de formaţiuni din specialităţile cercetare
şi deblocare salvare. Acestea vor executa:
subunităţile şi formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului şi delimitarea
zonelor (construcţiilor) cu grad ridicat de pericol, prin semnalizarea vizibilă şi organizarea
accesului şi ieşirii din acestea sub control strict;
subunităţile şi formaţiunile de deblocare salvare în cooperare cu alte formaţiuni vor
acţiona pentru deblocarea căilor de acces, a adăposturilor şi cu cele sanitare pentru salvarea
răniţilor, asigurarea primului ajutor, triajul medical şi transportul acestora la spital;
subunităţile şi formaţiunile(grupe, echipe) specializate - vor acţiona în vederea localizării
şi înlăturării urmărilor avariilor la reţelele de utilitate publică şi pentru stingerea
incendiilor,

În raionul lovit cu arma nucleară

Principalele forţe şi mijloacele de intervenţie ce vor acţiona fac parte din specialităţile:
cercetare, decontaminare, deblocare–salvare şi sanitare. Acestea vor executa:
-delimitarea şi marcarea nivelurilor de contaminare radioactivă maxim admise pentru
intervenţia pe jos (fără / cu mijloace de protecţie) şi pe autovehicule;
-monitorizarea scăderii în timp a nivelurilor de radiaţie şi a contaminării radioactive
a personalului;
-deplasarea forţelor în/şi din raionul de intervenţie pentru salvarea răniţilor, contaminaţilor,
acordarea primului ajutor, triajul şi evacuarea acestora se va executa numai pe itinerariile
stabilite şi decontaminate anterior;
-pe timpul deplasării se va păstra între autovehicule o distanţă optimă pentru reducerea
contaminării reciproce a utilajelor şi se va evita deplasarea prin locurile cu vegetaţie înaltă
şi deasă;
-pe timpul intervenţiei se va evita contactul inutil cu obiecte şi părţi ale autovehiculelor
contaminate precum şi staţionarea îndelungată în terenul contaminat cu niveluri ce
depăşesc normele admise;
-decontaminarea personalului, echipamentului, materialelor şi tehnicii se va executa în
afara raionului contaminat;
-toate forţele participante la intervenţie vor avea în dotare mijloace de protecţie
individuale;

146
 În raionul (focarul) contaminat biologic se va executa:
În acest raion vor acţiona cu precădere forţe şi mijloace din specialităţile cercetare şi sanitar-
veterinare. Acestea vor executa:
-participarea la cercetarea, delimitarea zonei contaminate şi la analiza aplicării măsurilor
profilactice;
-stabilirea locului de producere a atacului, a mărimii aproximative a raionului şi a
mijloacelor folosite pe timpul atacului (bombe, containere, pulverizare);
-prelucrarea datelor iniţiale prin cercetarea de specialitate în teren şi analiza de laborator în
vederea stabilirii tipului de agenţi patogeni(vectori) întrebuinţaţi;
-monitorizarea populaţiei (salariaţilor) contaminate;
-participarea la depistarea bolnavilor şi persoanelor contaminate şi la aplicarea măsurilor
generale şi speciale de supraveghere medicală şi carantină ;

În raionul contaminat cu arma chimică se va executa:

vor acţiona forţe şi mijloace din specialităţile cercetare , decontaminare şi sanitare. Acestea vor
executa:
-formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului contaminat, identificarea naturii
şi concentraţiei substanţelor toxice, delimitarea raionului, a zonelor cu concentraţii ridicate
şi grad ridicat de pericol, prin semnalizare vizibilă şi marcarea căilor de ocolire a acestora;
-pe timpul intervenţiei se va evita contactul inutil cu obiecte şi părţi ale autovehiculelor
contaminate chimic precum şi staţionarea îndelungată în terenul contaminat ;
-decontaminarea căilor de acces şi a locurilor de acţiune pentru formaţiunile de intervenţie
se va executa în primă urgenţă;
-decontaminarea parţială a personalului se va executa imediat după producerea
contaminării de către fiecare persoană cu ajutorul mijloacelor din înzestrare, fără a se
înceta îndeplinirea misiunilor;
-decontaminarea personalului, echipamentului, materialelor şi tehnicii se va executa în
afara raionului contaminat, de regulă, după îndeplinirea misiunilor sau imediat ce situaţia
permite, în funcţie de natura contaminării şi modul în care s-a produs aceasta;
-toate forţele participante la intervenţie vor avea în dotare mijloace de protecţie
individuale;
-evacuarea persoanelor contaminate şi aplicarea măsurilor generale şi speciale de
supraveghere medicală se va executa în cooperare cu alte forţe specializate;
În raionul creat ca urmare a producerii dezastrelor

-în cazul producerii unui cutremur se va executa:

-formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului şi delimitarea zonelor
(construcţiilor) cu grad ridicat de pericol;
-amenajarea căilor de acces pentru salvarea victimelor, acordarea primului ajutor, trierea şi
evacuarea populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor materiale se va executa de către
formaţiunile de deblocare-salvare în cooperare cu cele sanitare şi alte formaţiuni specifice ;
-participarea la amenajarea şi asigurarea funcţionării punctelor de adunare sinistraţi;
-participarea la distribuirea ajutoarelor, asigurarea nevoilor de apă, hrană, şi medicamente;
–formaţiunile (grupe, echipe) specializate - vor acţiona în vederea localizării şi înlăturării urmărilor
avariilor la reţelele de utilitate publică şi stingerea incendiilor precum şi reabilitarea
zonei;
-pe timpul intervenţiei se va avea în vedere permanent existenţa pericolului apariţiei unui dezastru
complementar.

147
 –celelalte reguli de intervenţie sunt similare raionului creat ca urmare întrebuinţării
armelor convenţionale.

-în cazul accidentelor chimice (la obiective industriale sau pe căile de comunicaţii)
se va executa:
formaţiunile de cercetare vor executa cercetarea raionului contaminat, identificarea naturii şi
concentraţiei substanţelor toxice industriale, delimitarea raionului, a zonelor cu concentraţii
ridicate şi grad ridicat de pericol, prin semnalizare vizibilă;
izolarea sursei contaminării se va realiza numai de către specialişti, echipe cu costume
de protecţie, aparate izolante şi scule necesare remedierii avariei;
realizarea unui perimetru de securitate prin măsuri de restricţie a circulaţiei şi limitarea
accesului în zonă;
aplicarea primelor măsuri de prim ajutor persoanelor contaminate sau rănite, într-un loc special
amenajat, astfel amplasat încât să fie la o distanţă mai mare de 100 m de sursa toxică şi în
direcţie opusă celei în care bate vântul;
luarea măsurilor de protecţie a personalului de intervenţie;
limitarea extinderii contaminării se va efectua prin realizarea perdelelor de
apă. decontaminarea se execută din partea opusă vântului;
punctele de decontaminare se amenajează în afara zonelor contaminate;
utilajele care au fost folosite pentru acţiuni de intervenţie în interiorul raionului contaminat
execută decontaminarea totală după ce se scot din raion şi au executat decontaminarea iniţială;
personalul care a executat decontaminarea, execută decontaminare proprie după
terminarea misiunii.

-în cazul accidentelor nucleare se va executa:

se execută cercetarea de radiaţie, care începe imediat după înştiinţare şi alarmare, de către elementele
pregătite din zonă şi se continuă cu cercetarea aeriană şi cu cercetarea de către elementele specializate
din afara zonei.
în baza rezultatelor cercetării de radiaţie se delimitează sectoarele contaminate radioactiv, se stabilesc
şi se înştiinţează localităţile din care nu se face evacuarea populaţiei;
sectoarele contaminate se izolează, (circulaţia publică rutieră se interzice) trenurile nu mai fac staţie
în zonele contaminate, produsele alimentare şi apa nu se mai folosesc decât pe bază de aviz;
pentru evacuarea populaţiei se organizează un serviciu de ordine pentru reglementarea mişcării
populaţiei la unul sau mai multe puncte.
se organizează ţinerea evidenţei nominale a persoanelor evacuate în vederea supravegherii medicale
ulterioare.
se execută controlul contaminării radioactive a populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor care se
evacuează şi se organizează unul sau mai multe puncte (centre) pentru decontaminarea populaţiei
(salariaţilor) şi a bunurilor care se evacuează.
se organizează prin sondaj controlul de contaminare radioactivă a populaţiei (salariaţilor) în
localităţile (agenţii economici) din care s-a făcut evacuarea, iar decontaminarea bunurilor materiale se
execută pe urgenţe
se asigură tratamentul medical persoanelor afectate de iradiere.

-în cazul producerii unor incendii şi explozii se va executa:

-pe timpul intervenţiei se va ţine cont de tendinţa de propagare a incendiilor avându-se în
vedere pericolul apariţiei unor noi incendii (explozii);
participarea în cooperare cu formaţiunile P.S.I. şi alte forţe specializate pentru:
stingerea incendiilor, coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei medicale;
salvarea şi/sau protejarea oamenilor, animalelor şi bunurilor aflate în pericol;
acordarea primului ajutor medical, trierea şi evacuarea populaţiei precum şi a bunurilor
materiale;

148
 limitarea proporţiilor dezastrului şi înlăturarea consecinţelor acestuia cu
mijloacele din dotare;
asigurarea asistenţei medicale de urgenţă;

-în cazul producerii inundaţiilor se va executa:

evacuarea populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor materiale afectate ca urmare a producerii
inundaţiilor;
relocarea persoanelor sinistrate;
acordarea asistenţei medicale de urgenţă persoanelor afectate;
participarea la distribuirea ajutoarelor, asigurarea nevoilor de apă, hrană, şi medicamente;
formaţiunile de protecţie civilă vor interveni, în cooperare cu alte formaţiuni specializate,
pentru limitarea proporţiilor dezastrului şi înlăturarea consecinţelor acestuia cu
mijloacele din dotare;

-în cazul alunecărilor (prăbuşirilor) de teren se va executa:

evacuarea populaţiei şi a bunurilor materiale; o
relocarea de urgenţă a persoanelor sinistrate;
o măsuri de căutare salvare a eventualelor victime;
o acordarea asistenţei medicale de urgenţă persoanelor afectate;
o evaluarea efectelor generate de alunecările de teren prin echipe de experţi.

DISPOZITIVUL DE INTERVENŢIE

DEFINIŢIE
Dispozitivul de intervenţie este gruparea de forţe şi mijloace desfăşurate corespunzător concepţiei
de acţiune în vederea limitării şi înlăturării urmărilor atacurilor din aer executate de către
adversar, a acţiunilor teroriste sau a dezastrelor.

STRUCTURA DISPOZITIVULUI DE INTERVENŢIE cuprinde:

subunităţi şi formaţiuni de protecţie civilă şi de pompieri;
-organice;
-cu care se cooperează;
-ale eşalonului superior.
subunităţi şi formaţiuni aparţinând celorlalte elemente ale S.N.Ap.( armata, poliţia,
jandarmeria, poliţia de frontieră, aviaţia etc);
formaţiuni voluntare de Cruce Roşie şi serviciul de ambulanţă;
detaşamente (grupe, echipe) cu destinaţie specială organizate permanent pentru acţiuni
de intervenţie la:
reţele electrice;
centrale electrice;
reţele şi noduri de telecomunicaţii;
căi ferate;
drumuri şi poduri;
reţele de transport gaze, aburi, petroliere;
mine, etc.
puncte de comandă;
aliniamente de desfăşurare;
itinerarii de introducere a forţelor şi
mijloacelor; subunităţi şi formaţiuni logistice;
posturi de observare;
puncte de decontaminare;
P.D.P.
P.D.E
149
 P.D.M.T.
puncte de adunare răniţi;
puncte de adunare
contaminaţi; spitale;
depozite de C.L.;
depozite de materiale;

Dispozitivul de intervenţie se stabileşte de către preşedintele comitetului pentru situaţii de

urgenţă (conducătorul instituţiei publice sau agentului economic) în Decizia pentru intervenţie şi
trebuie să asigure:
-cercetarea şi stabilirea rapidă a amploarei şi caracterului atacurilor adversarului, teroriste sau
a dezastrelor;
-realizarea în timp scurt a unei grupări suficiente de forţe şi mijloace;
-concentrarea efortului principal în raioanele cu cel mai mare grad de distrugeri;
-conducerea fermă a acţiunilor de intervenţie;
-realizarea conducerii unitare;
-întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor potrivit destinaţiei şi posibilităţilor de acţiune ale
acestora; -folosirea eficientă şi cu randament maxim a tehnicii din dotare; -stabilitatea şi
caracterul activ al acţiunilor;
-posibilităţi rapide de schimbare a efortului principal;
-menţinerea permanentă a unei înalte capacităţi de intervenţie a forţelor de protecţie
civilă; -o rezervă de forţe şi mijloace necesare pentru acţiuni neprevăzute, manevre în
raioanele (obiectivele) cele mai afectate, refacerea capacităţii de acţiune;
-protecţia forţelor şi mijloacelor împotriva atacurilor repetate a contaminării N.B.C., pericolului
de explozii, dărâmături etc.;
-măsuri de protecţie a populaţiei şi bunurilor materiale;
-organizarea şi menţinerea neîntreruptă a cooperării şi legăturii lor;
-continuitatea executării cercetării generale şi de specialitate pe tot timpul intervenţiei;
-posibilitatea executării controlului asupra modului de îndeplinire a misiunilor;

Dispozitivul de intervenţie se poate modifica în funcţie de situaţie, pe măsura ducerii acţiunilor

de intervenţie, în cazul repetării atacului adversarului sau amplificării efectelor dezastrelor.

150
 Tema 5.4.

PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ESALONARII ACTIVITATILOR/MASURILOR DE

PROTECTIE CIVILA PE ETAPE

principiul stabilirii prioritatilor;

corelarea masurilor specifice în functie de complexitatea acestora;
corelarea resurselor alocate.

OIG Nr. 1144 /I.G. din29.09.2008pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a Ordinului
ministrului administraţiei şi internelor nr.1134 din 13.01.2006 pentruaprobarea Regulamentului privind
planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de
urgenţă profesioniste
Corespunzător organizării, înz estrării şi modului de acţiune, unităţile şi subunităţile de intervenţie
prezintă următoarele particularităţi:
îşi desfăşoară activitatea permanent, în serviciul operativ pe ture, schimburi sau program normal;
sunt constitu ite, de regulă, pe principiul teritorial, având organizată intervenţia în zone de
competenţă(pentru inspectoratele judeţene), zone de responsabilitate (pentru grupuri de intervenţie),
raioane şi/sau obiective deintervenţie (pentru subunităţi, în funcţie de valoarea şi dispunerea lor). În
sensul prezentului ordin, prin obiective deintervenţie se înţeleg: regii autonome, instituţii publice şi
private, operatori economici;
dispun de mijloace mobile specifice şi variate de intervenţie, cu care pot acţiona în locuri şi
spaţiidiverse, pentru executarea misiunilor specifice, independent sau în cooperare cu alte forţe;

dispun de personal specializat pentru îndeplinirea misiunilor stabilite de reglementările în

vigoare;
e ) se pregătesc după o tematică specifică, diferenţiată pe categorii de efective, în scopul
formăriideprinderilor necesare îndeplinirii misiunilor, în orice situaţie;
misiunile pe care le execută au caracter social umanitar.

In funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia situaţiei, intervenţia se realizează pe

urgenţe, potriviteşalonului de care aparţin forţele şi mijloacelor participante.
Urgenţa I – se asigură de garda/gărzile de intervenţie a/ale subunităţii din raionul obiectivul)afectat.
Pentru îndeplinirea acţiunilor de intervenţie, subunitatea de intervenţie organizează garda de
intervenţie,compusă din personalul operativ şi tehnica din dotare, care acţionează independent sau, când
situaţia impune, încooperare cu forţele şi mijloacele existente în obiectivul sau localitatea afectată,
precum şi cu celelalte s erviciivoluntare/private din raionul de intervenţie. Forţele şi mijloacele din
urgenţa I sunt conduse de şeful gărzii de intervenţie/comandantul
de echipaj, i a r î n s i t u a ţ i i c o m p l e x e d e i n t e r v e n ţ i e , a c ţ i u n e a v a f i c o n d u s ă d e c
o m a n d a n t u l s u b u n i t ă ţ i i s a u u n o f i ţ e r d i n subordinea acestuia. În raport de natura şi
amploarea evenimentului, garda de intervenţie a subunităţii acţionează cu forţele şimijloacele stabilite de
către şeful gărzii de intervenţie.
Urgenţa a II-a – se asigură de către subunităţile inspectoratului judeţean/grupului de intervenţie, i a
rînsituaţiicomplexesepotsolicitaforţeleşimijloacelecucaresecooper
e a z ă , p r e c u m ş i a l e s e r v i c i i l o r voluntare/private din zona de competenţă a unităţii.
Conducerea acţiunilor în urgenţa a II-a este asigurată de comandantul grupului de intervenţie
sauinspectorul şef, fiind sprijinit de persoana care asigură continuitatea la conducere, grupa operativă,
alte persoanestabilite de acesta sau, după caz, specialişti din obiectivul afectat.
Urgenţa a III-a – se asigură de către două sau mai multe unităţi limitrofe.(2) Conducerea forţelor
din urgenţa a III-a se asigură de către inspectorul şef în a cărui zonă de competenţăs-a produs
evenimentul, în coordonarea nemijlocită a prefectului judeţului afectat.Art.110

151
 U r g e n ţ a a I V - a – se asigură prin grupări operative dislocate la ordinul inspectorului
general(înlocuitorul legal la comandă) în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungă durată, sub
comanda unică şinemijlocită a inspectorului general.
Gruparea operativă reprezintă forţa de intervenţie complementară a inspectoratului general şi se
compune din subunităţi cu valori variabile, determinate de natura şi amploarea situaţiei de urgenţă, care
acţioneazăîn sprijinul forţelor existen te la locul interve nţiei. Aceasta se constituie din timp şi acţionează
atunci când forţeleexistente la locul intervenţiei/acţiunii nu reuşesc limitarea/înlăturarea efectelor situaţiei
de urgenţă sau suntinsuficiente în comparaţie cu evoluţia situaţiei.

Gruparea operativă se constituie din organica mai multor unităţi, iar compunerea, misiunile,
obiectivele şi aliniamentele până la care intervin se stabilesc din timp şi se materializează în documentele
de organizare a intervenţiei.
Intervenţia grupării operative se execută în toate situaţiil e la cererea comandantului eşalonului
caresolicită sprijin ierarhic superior, cu aprobarea sau la ordinul inspectorului general

În funcţie de destinaţia mijloacelor de intervenţie, pentru îndeplinirea misiunilor, subunităţile se

pot întrebuinţa, în principal, astfel:
Echipajele de primă intervenţie şi comandă asigură coordonarea forţelor proprii la locul
intervenţiei şifluxul informaţional cu punctul de comandă;
Echipajele de intervenţie cu apă şi spumă acţionează pentru oprirea procesului de ardere prin
diferite procedee, protecţia căilor destinate salvării şi evacuării persoanelor, animalelor şi bunurilor
materiale, protecţia instalaţiilor şi construcţiilor situate în zona afectată, alimentarea cu apă menajeră a
populaţiei etc.;
Echipajele de intervenţie cu pulberi acţionează pentru localizarea şi stingerea incendiilor de
naturăelectrică şi din domeniul petrochimiei;
Echipajele de intervenţie pe autocamion şi motopompă participă la localizare a şi stingerea
incendiilor (fond forestier, arderi necontrolate etc.), transportul efectivelor şi altor materiale la locul
intervenţiilor, desfăşoarăizolat misiuni de evacuare a apei şi acţiuni pentru înlăturarea efectelor situaţiilor
de urgenţă;
Echipajele de intervenţie cu jet de gaze acţionează pentru întreruperea procesului de ardere la
incendiile produse în industria petrochimică;
Echipajele pentru evacuarea fumului, gazelor şi iluminat acţionează pentru evacuarea
produselor deardere, refularea aerului în spaţiile inundate de fum, executarea desfacerilor sau
demolărilor, iluminarea locului acţiunii etc.;
Echipajele de inter venţie şi salvare de la înălţime acţionează independent sau în cooperare cu
alteechipaje de intervenţie pentru salvarea persoanelor de la înălţimi sau pentru realizarea dispozitivelor
de intervenţie lanivelele superioare ale clădirilor şi instalaţiilor;
Echipele de căutare-salvare acţionează pentru căutarea şi scoaterea victimelor de
sub dărâmături, dinadăposturi blocate, salvarea victimelor de la înălţimi, consolidarea clădirilor care
ameninţă cu prăbuşirea, executareade treceri printre şi peste dărâmături spre locul intervenţiei, precum şi
pentru iluminarea punctelor de lucru;
i)Echipajeleserviciuluimobildeurgenţă,reanimareşidescarcera
r e a c ţ i o n e a z ă p e n t r u p e r m i t e r e a accesului, degajarea victimelor în cele mai bune condiţii şi
cât mai rapid posibil, fără a agrava leziunile existente,concomitent cu acordarea asistenţei medicale de
urgenţă, în timp util, în cazul incendiilor, accidentelor şi altor situaţii de urgenţă în care funcţiile vitale ale
persoanelor afectate sunt sau se presupune a fi în pericol iminent;
Echipajele de scafandri autonomi acţionează pentru salvări din mediul acvatic;
Echipajele de intervenţie îmbarcate pe elicoptere acţionează pentru stingerea incendiilor
izbucnite în puncte greu accesibile şi pentru salvarea persoanelor blocate la înălţimi mari, pe acoperişurile
construcţiilor sau înlocuri izolate. Pot îndeplini misiuni de recunoaştere şi
coordonare a intrării în dispozitiv a forţelor ce inter vin lastingerea incendiilor de păduri, culturi şi zone
calamitate, precum şi misiuni umanitare de distribuire a apei potabile şi alimentelor sau de asistenţă
medicală de urgenţă şi descarcerare;

152
 Echipajele de intervenţie pe apă (ambarcaţiuni cu motor) a cordă asistenţă tehnică pentru
stingerea incendiilor izbucnite la nave, platforme marine, obiective portuare marine
şi fluviale sau pe canalele şi râurilenavigabile, precum şi pentru salvarea persoanelor aflate în pericol de
înec, a naufragiaţilor, misiuni cu caracter umanitar;
Echipele de cercetare C.B.R.N. acţionează pentru determinarea prezenţei şi măsurarea
nivelului deradiaţie, precum şi măsurarea gradului de contaminare şi marcarea zonelor contaminate;

Echipajele autospecialei de interv enţie la dezastre (accidente colective) asigură

operaţionalizarea punctului medical avansat şi execută operaţiuni de descarcerare folosind utilaje grele;
Echipele pirotehnice acţionează pentru identificarea, dezamorsarea, ridicarea, transportul şi
distrugereamuniţiei rămase neexplodate din timpul conflictelor militare, cu îndeplinirea strictă a măsurilor
de securitate înmuncă pe timpul lucrului

LOGISTICA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE

Cantităţile de materiale necesare pentru desfăşurarea acţiunilor de intervenţie se stabilesc
dupănormele de consum existente, după valorile rezultate din calculul forţelor şi mijloacelor şi în funcţie
de naturaobiectivului şi a misiunilor, precum şi de volumul de materiale consumate.

Logistica acţiunilor de intervenţie de lungă durată se asigură prin concentrarea la locul acţiunii
aefectivelor pentru schimbarea celor din dispozitive, precum şi cele necesare pentru asigurarea echipării
şi hrăniriiacestora, conform normelor legale.
Punctele destinate aprovizionării, conservării şi distribuirii hranei, a antidoturilor, a
echipamentuluide protecţie, precum şi altor materiale, de acordare a primului ajutor medical, respectiv a
odihnei personalului deintervenţie se dispun în apropierea locului intervenţiei, în afara zonelor de pericol,
conform deciziei comandantuluiintervenţiei.
Principalele măsuri de asigurare logistică se trec pe harta sau schema de lucru a comandantuluişi
grupei operative, iar dispoziţiile pentru asigurarea logistică se transmit odată cu misiunile de intervenţie.
După caz, resursele pentru logistica acţiunilor de intervenţie pot fi solicitate cu respectarea prevederilor
legale, autorităţilor administraţiilor publice locale, operatorilor economici sau unităţilor limitrofe.

Compartimentul logistic este obligat să manifeste preocu pare pentru aprovizionarea la timp a
personalului destinat intervenţiei, cu alimentele şi materialele necesare, să cunoască sursele de
aprovizionare, săîndrume şi să urmărească primirea, distribuirea şi folosirea judicioasă a acestora.

Pe timpul acţiunilor de intervenţie se vor asigura cantităţile de carburanţi, lubrifianţi şi

materialeconsumabile, conform normelor de consum, precum şi menţinerea stării de operativitate a
tehnicii.
Ajutorul medical de urgenţă se acordă pe timpul intervenţiilor de către personalul medical propriu,
precum şi de personalul unităţilor sanitare din zona de competenţă sau raionul de intervenţie, chemat în
sprijin lalocul acţiunii.

153
 Tema 6.1.

CLASIFICAREA DOCUMENTELOR SPECIFICE SITUATIILOR DE URGENTA DUPA

NATURA ACTIVITATILOR SI STRUCTURILE EMITENTE

documente de planificare, de conducere si de evidenta emise de prefecti, primari, conducatori ai

institutiilor publice/operatorilor economici;
- documente emise de CLSU/membrii celulei de urgenta, ai centrului operativ pt.situatii de
urgenta şi specialisti pe tipuri de riscuri (în domeniile chimic, radiologic, biologic, seismologic,
inundatii, incendii etc) din componenta grupurilor de suport tehnic.

CLASIFICAREA DOCUMENTELOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

Documentele de protecţie civilă se întocmesc în vederea conducerii acţiunilor pentru realizarea

măsurilor stabilite la capacitatea de protecţie civilă, executarea evacuării şi desfăşurarea
acţiunilor de intervenţie.

După destinaţia lor, documentele de protecţie civilă se clasifică în:

documente pentru conducere,
documente pentru informare.
A. Documentele pentru conducere cuprind:
Schema riscurilor teritoriale – la nivel judet;
planul de analiza si acoperire a riscurilor;
planul de evacuare;
dosarul de instiintare alarmare care cuprinde si planul de instiintare – alarmare;
planuri pe tipuri de riscuri;
decizia (concepţia acţiunii) pentru realizarea capacităţii de protecţie civilă;
decizia (concepţia acţiunii) pentru executarea evacuării;
decizia (concepţia acţiunii) pentru intervenţie;
ordinul pentru deplasare;
ordinul de intervenţie;
dispoziţiunea de intervenţie;
dispoziţiunea preliminară;
planul de activitate;
planul de control;
planul de pază a punctului de comandă.

B. Documentele pentru informare cuprind:

raportul de intervenţie (informare);
jurnalul acţiunilor;
registrul de evidenţa mesajelor;
documente diferite.

154
CONŢINUTUL ŞI FORMA DOCUMENTELOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

A. DOCUMENTE PENTRU CONDUCERE:

1. SCHEMA RISCURILOR TERITORIALE (partea de text) cuprinde:

1.1. PREAMBUL - Scopul şi obiectivele schemei cu riscurile teritoriale (S.R.T.)
1.2. DESCRIEREA ZONEI DE COMPETENŢĂ
1.2.1. Aspecte administrative
1.2.2. Aşezare geografică şi relief
1.2.3. Caracteristici climatice
1.2.4. Reţea hidrografică
1.2.5. Populaţie
1.2.6. Căi de transport
1.2.7. Dezvoltare economică
1.2.8. Infrastructuri locale
1.2.9. Specific regional
1.3. RISCURI GENERATOARE DE SITUAŢII DE URGENŢĂ
1.3.1 Tipuri de riscuri ce se pot manifesta în zona de competenţă
1.3.1.1 - Riscuri naturale
1.3.1.2 - Riscuri tehnologice
1.3.1.3 - Riscuri biologice
1.3.1.4 - Riscul de incendiu
1.3.1.5 - Riscurile sociale
1.3.2 Clasificarea localităţilor, instituţiilor publice, operatorilor economici şi obiectivelor
din punct de vedere al protecţiei civile, în funcţie de riscurile specifice.
1.3.3 Obiective sursă de risc (pe tipuri: incendii şi explozii, chimic, radiologic,
tehnologic,etc
1.3.4 Localităţi, zone şi obiective ce pot fi afectate de obiectivele sursă de risc.
1.4. Estimarea resurselor umane, materiale şi financiare necesare pentru prevenire şi
gestionarea tipurilor de risc existente în zona de competenţă
1.5. Anexe
Scurt istoric al zonei de competenţă.
Hărţi de risc la nivelul raionului de intervenţie al Inspectoratului
Locuri/spaţii de evacuare în caz de urgenţă şi dotarea acestora.

PLANUL DE ANALIZĂ ŞI ACOPERIRE A RISCURILOR

Structura Cadru

SCOPUL PLANULUI

CARACTERISTICI GEOGRAFICE, ECONOMICE, DEMOGRAFICE ŞI DE ALTĂ

NATURĂ CARE IMPUN REALIZAREA PREVENTIVĂ A MĂSURILOR ÎN CAZUL
PRODUCERII UNOR SITUAŢII DE URGENŢĂ ĂN ZONA DE COMPETENŢĂ
caracteristici geografice;
potenţial economic;
aspecte demografice

SURSE DE RISC NATURALE ŞI TEHNOLOGICE IDENTIFICATE ÎN ZONA DE

COMPETENŢĂ
surse de risc (definire, clasificare, caracteristici, date tehnice);
gestionarea surselor de risc identificate;
organisme şi sisteme cu atribuţii în gestionarea surselor de risc
155
 MANAGEMENTUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ ŞI DEZASTRELOOR
modul de realizare a măsurilor:
măsuri de prevenire(pre-dezastru / situaţiei de urgenţă)
măsuri de protecţie (pe timpul prodocerii dezastrului/situaţiei de urgenţă).
măsuri pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor (post dezastru / situaţiei de
urgenţă).
sistemul informaţional – decizional (structurile care au obligaţia şi răspunderea legală de a
culege, prelucra şi transmite informaţii şi date cu privire la sursele de risc din zona de
competenţă).
sistemul de inştiinţare – avertizare – alertare (structurile care au obligaţia şi răspunderea
legală de ai transmite avertizări şi date cu privire la iminenţa sau producereaunor situaţii de
risc şi/sau dezastre în zona de competenţă).
organizarea şi pregătirea acţiunilor de intervenţie
conducerea forţelor şi organizarea cooperării
logistica în cazul situaţiilor de urgenţă şi dezastrelor:
logistica acţiunilor şi activităţilor de prevenire populaţiei şi pregătire a
intervenţiei
logistica acţiunilor de intervenţie
logistica acţiunilor şi activităţilor pentru asigurarea măsurilor de asigurare a
condiţiilor de trai (hrănirii, cazării, asigurării apei), de profilaxie şi igienă a
sinistraţilor şi/sau populaţiei afectate
logistica acţiunilor de evacuare

DISPOZIŢII FINALE

ANEXE:
Anexa nr.1 – Situaţia centralizatoare cu structura organizatorică a Sistemului de Management al
Situaţiilor de Urgenţă al localităţii(operatorului economic).
Anexa nr.2 – Schema cu fluxul informaţional - decizional.
Schema de înştiinţare.
Schema de alarmare.
Anexa nr.3 – Situaţia centralizatoare cu numărul şi densitatea populaţiei din zona de competenţă. Anexa
nr.4 – Situaţia centralizatoare cu principalii operatori economici şi tehnica, materialele şi
utilajele care le deţin ce pot fi folosite în acţiuni de intervenţie în cazul producerii unor
situaţii de urgenţă şi/sau dezastre.
Anexa nr.5 – Situaţia centralizatoare cu unităţile sanitare, capacitatea şi categoriile de servicii pe care
aceştia le pot oferi.
Anexa nr.6 – Situaţia centralizatoare cu unităţile de învăţământ şi capacitatea acestora (grădiniţe,
cămine de copii, scoli, licee, grupuri şcolare, universităţi, etc.).
Anexa nr.7 – Situaţia centralizatoare cu posibilităţile de cartiruire provizorie în spaţii fixe sau mobile a
sinistraţilor (hoteluri, internate, cămine de copii,cabane, campinguri).
Anexa nr.8 – Situaţia centralizatoare cu depozitele de stat şi private de produse agroalimentare şi
industriale.
Anexa nr.9 – Situaţia centralizatoare cu depozitele de produse agricole, cu capital de stat sau privat.
Anexa nr.10 – Situaţia centralizatoare (evidenta colectivităţilor de animale) cu operatorii economici cu
capital de stat sau privat care cresc în sistem industrial animale (bovine, porcine, ovine,
cabaline, păsări, albine, peşte). Actualizat la data:___________ .
Anexa nr.11 – Situaţia centralizatoare cu operatorii economici cu profil de alimentaţie publică
(restaurante, cantine) şi capacitatea acestora.
Anexa nr.12 – Situaţia centralizatoare cu operatorii economici cu profil reparaţii tehnică, materiale şi
utilaje.

156
Anexa nr.13 – Situaţia centralizatoare cu forţele şi mijloacele planificate să participe la intervenţie
(global, pe obiective, raioane şi misiuni).
Anexa nr.14 – Situaţia situaţia fondului de adăpostire al populaţiei şi a salariaţilor la data de______.
Anexa nr.15 – Date tehnice cu privire la sursele şi zonele de risc din zona de competenţă (evidenţe
protecţie civilă)
15.1. Agenţii economici cu risc chimic.
15.2. Agenţi economici cu risc de explozie
15.3. Evidenţa agenţilor economici care desfăşoară activităţi ce prezintă pericole de
accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase.
15.4. Evidenţa instituţiilor şi agenţilor economici deţinători de deşeuri periculoase
pentru om sau mediu.
15.5. Evidenţa construcţiilor hidrotehnice
15.6. Evidenţa construcţiilor expertizate tehnic şi încadrate în Clasele 1, 2 şi 3 de risc
seismic.
15.7. Evidenţa surselor radioactive şi a materialelor nucleare de pe teritoriul
localităţii(sau în administrarea operatorului economic)

Anexa nr.16 – Evidenţe evenimentelor pe linie de dezastre/situaţii de urgenţă.

16.1.Situaţia accidentelor chimice/tehnologice .
16.2.Situaţia centralizatoare a consecinţelor inundaţiilor.
16.3.Situaţia centralizatoare a efectelor produse de fenomenele meteo
periculoase (îngheţ, zăpadă, furtună, ploi torenţiale, grindină).
16.4.Situaţia cutremurelor produse.
16.5.Situaţia accidentelor pe căi de comunicaţii produse.
16.6.Situaţia centralizatoare a consecinţelor alunecărilor de teren.
16.7.Situaţia evenimentelor epidemice .
16.8.Situaţia evenimentelor epizootice .
16.9.Situaţia incendiilor şi exploziilor.
16.10.Situaţia accidentelor pe căi de comunicaţii în care sunt implicate substanţe
periculoase.
16.11.Situaţia altor evenimente produse.

Anexa nr.17 – Harta cu sursele şi zonele de risc din zona de competenţă.

Anexa nr.18 – Harta fizico – geografică a zonei de competenţă.
Anexa nr.19 – Harta precipitaţiilor medii anuale.
Anexa nr.20 – Harta bazinelor hidrografice şi dispunerea lucrărilor hidrotehnice cu specificarea zonelor
de inundabilitate.
Anexa nr.21 – Harta cu dispunerea agenţilor economici sursă de risc din zona de competenţă (cu
evidenţierea zonelor probabile ce pot fi afectate în cazul producerii unor situaţii de
urgenţă/dezastre).
Anexa nr.22 – Harta cu reţeaua locală de căi de comunicaţii (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale,
maritime).
Anexa nr.23 – Harta cu traseele magistralelor de transporturi speciale (petrol, gaze, energie electrică,
telecomunicaţii, etc.)
Anexa nr.24 – Harta cu dispunerea principalelor surse de apă în zona de competenţă.
Anexa nr.25 – Harta cu raioanele de evacuare (dispersare) a populaţiei şi salariaţilor în situaţii de
urgenţă şi/sau dezastre.

Graficul aplicării măsurilor principale de protecţie civilă (anexă la planul de analiza si

acoperire a riscurilor) cuprinde:

înştiinţarea şi aducerea personalului la unitate;

157
 ocuparea şi aducerea în stare de pregătire şi funcţionare a punctelor de comandă.
constituirea, completarea (subunităţilor şi a formaţiunilor de protecţie civilă prevăzute în
planurile de mobilizare;
asigurarea funcţionării sistemelor de transmisiuni şi alarmare;
organizarea şi aplicarea măsurilor de mascare;
asigurarea medicală şi veterinară;
asigurarea protecţiei N.B.C.;
organizarea prevenirii şi stingerii incendiilor,
asigurarea şi realizarea pazei şi ordinii;
asigurarea capacităţii de intervenţie a subunităţilor şi formaţiunilor de protecţie civilă;
intensificarea instruirii subunităţilor şi formaţiunilor de protecţie civilă şi a populaţiei;
organizarea aprovizionării şi transporturilor;
conducerea şi controlul executării măsurilor prevăzute în Planul de protecţie civilă.

Graficul aplicării măsurilor principale de protecţie civilă ( formă de tabel ) cuprinde:

activităţile şi măsurile principale (grupate pe capitole);
termenele de executare (ziua, săptămâna);
executanţi;
documentele ce se folosesc;
asigurarea materială.

Harta (schema) cu organizarea înştiinţării si alarmării cuprinde:

schema de înştiinţare, pe grupe şi termene de înştiinţare, pe categorii de legături;
sistemele de alarmare centralizata şi necentralizată;
numărul mijloacelor de alarmare pe localităţi;
dispunerea formaţiunilor de alarmare;
dispunerea staţiilor radio şi televiziune locale;
sub formă de tabel:
situaţia mijloacelor de înştiinţare şi alarmare;
repartiţia formaţiunilor pentru îndeplinirea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cercetării de protecţie civilă cuprinde:

locul punctelor de comandă;
locul punctelor de comandă cu care se cooperează;
dispunerea subunităţilor şi formaţiunilor de cercetare, precum şi a altor forţe şi mijloace ce participă la
cercetare;
misiunile subunităţilor(formaţiunilor) de cercetare subordonate, precum şi a altor forţe şi mijloace puse la
dispoziţie pentru îndeplinirea misiunilor de cercetare;
locul posturilor de observare;
organizarea legăturilor fir şi radio pentru conducerea cercetării;
zonele de observare;
obiectivele şi direcţiile de cercetare;
reperele;
schema cu organizarea cercetării de protecţie civilă şi cu circuitul fluxului informaţional;
sub formă de tabel:
• subunităţile şi formaţiunile de cercetare de protecţie civilă şi circuitul fluxului informaţional;

repartiţia forţelor pe elemente de cercetare.

158
 Harta (schema) cu asigurarea legăturilor cuprinde:
locul punctelor de comandă şi a locurilor de conducere;
dispunerea formaţiunilor de transmisiuni;
dispunerea şi capacitatea centralelor telefonice interurbane, urbane, rurale şi de protecţie civilă;
reţeaua de telecomunicaţii judeţene şi capacitatea de încărcare cu legături;
varianta asigurării legăturilor în cazul scoaterii din funcţiune a principalelor centrale telefonice de pe
teritoriul judeţului, localităţii ) agentului economic);
schema transmisiunilor cu fir şi radio de protecţie civilă;
sub formă de tabel:
situaţia mijloacelor şi tehnicii de transmisiuni;
repartiţia formaţiunilor pentru îndeplinirea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu asigurarea adăpostirii civile cuprinde:

adăposturile de protecţie civilă de toate tipurile;
dispunerea formaţiunilor de adăpostire;
spaţiile naturale de adăpostire (peşteri, galerii, mine, grote, tuneluri);
traseul conductelor de transport produse petroliere şi din reţeaua de gospodărire comunală (electrice, apă,
gaze, canal, termoficare);
trecerile peste principalele cursuri de apă.
sub formă de tabel:
situaţia adăpostirii personalului;
repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu asigurarea protecţiei N.B.C. cuprinde:

agenţii economici şi instituţiile care sunt surse de risc nuclear, chimic şi biologic;
cantitatea substanţelor nocive şi limitele raioanelor probabile de contaminare;
dispunerea subunităţilor (formaţiunilor) de cercetare N.B.C. şi de decontaminare;
punctele (locurile) de decontaminare a personalului, echipamentului şi mijloacelor de transport;
locurile unde simt depozitate substanţele ce pot fi folosite pentru decontaminare, pe categorii;
staţiile de control a radioactivităţii mediului înconjurător şi staţiile meteorologice;
laboratoarele de specialitate de protecţie civilă.
sub formă de tabel:
principalele formaţiuni şi mijloace de protecţie N.B.C: şi gradul de dotare a acestora;
repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu asigurarea medicală şi veterinară cuprinde:

spitalele de profil şi numărul de paturi;
dispunerea dispensarelor, policlinicilor, detaşamentelor de prim ajutor medico-chirurgical, punctelor de
ajutor medical şi a staţiilor de salvare;
staţiunile balneoclimaterice şi numărul de paturi;
dispunerea unităţilor sanitar-veterinare şi laboratoarelor de profil;
dispunerea formaţiunilor sanitare şi veterinare;
itinerarele de evacuare;
sursele de aprovizionare cu medicamente şi instrumentar medical.
sub formă de tabel:
situaţia forţelor şi mijloacelor specifice;
repartiţia forţelor şi mijloacelor pentru realizarea măsurilor stabilite.

Harta (schema) cu aprovizionarea şi transporturile cuprinde:

sursele de aprovizionare (depozite, capacităţi de producţie);
159
 sursele de aprovizionare cu apă;
dispunerea formaţiunilor de logistică;
drumurile de aprovizionare şi evacuare;
elemente privind realizarea asigurării tehnice (locurile de aprovizionare cu C.L., materiale şi piese de
schimb, precum şi de realizare a reparaţiilor).

sub formă de tabel:

principalele materiale existente la pace şi cele prevăzute în planul de mobilizare pentru
primul an de război şi repartiţia lor pe formaţiuni şi mijloace de transport;
repartiţia materialelor din sursele de aprovizionare pe subunităţile şi formaţiunile de
protecţie civilă.

PLANUL DE EVACUARE cuprinde (conţinut - cadru)

Se întocmeşte sub formă de text şi grafic (cu anexe).

În text, de regulă, se prevăd:
scopul acţiunilor de evacuare;
concepţia acţiunilor de evacuare: localităţile din şi în care se planifică evacuarea, instituţiile publice,
operatorii economici, populaţia şi bunurile care se evacuează, itinerarele de evacuare; modalităţile de
executare a evacuării;
concepţia organizării şi asigurării activităţii de readucere a populaţiei şi a bunurilor materiale evacuate
la restabilirea stării de normalitate în localităţile care au făcut obiectul măsurilor de protecţie;
măsurile de asigurare a acţiunilor de evacuare: asigurarea mijloacelor de transport, protecţia
personalului, paza bunurilor, logistica evacuării;
organizarea conducerii şi a cooperării: centre de coordonare, căi şi mijloace de legătură, instituţii cu
care se cooperează, modalităţi de realizare a cooperării, cereri şi rapoarte.

Anexele se întocmesc sub formă grafică, pe planuri sau hărţi şi sub formă de tabele. Acestea se
referă în principal la:
situaţia populaţiei care se evacuează: localitatea din care se evacuează, instituţia, numărul
personalului pe categorii şi numărul membrilor de familie, personalul didactic, medical, de deservire,
după caz, localitatea şi judeţul în care se evacuează, natura, tipul şi numărul mijloacelor de transport;
situaţia bunurilor care se evacuează: localitatea, operatorul economic, depozitul sau instituţia, natura
şi cantitatea bunurilor, personalul de însoţire, natura şi tipul mijloacelor de transport, localitatea în care se
evacuează, punctul de debarcare/descărcare şi locul de instalare/depozitare, forţa de muncă necesară;
instituţiile care se evacuează: denumirea, localitatea, numărul salariaţilor şi al membrilor de familie
care se evacuează, localitatea şi adresa imobilului unde se evacuează, alte date utile;
graficul activităţilor pe zile şi ore;
componenţa centrelor de coordonare şi conducere, punctelor de adunare/îmbarcare/debarcare şi
primire/repartiţie;
planul localităţii cu dispunerea instituţiei sau a operatorului economic;
localităţile/zonele din/în care se execută evacuarea şi itinerarele, inclusiv de rezervă, cu punctele de
adunare/îmbarcare/debarcare şi primire/repartiţie;
convenţiile încheiate pentru asigurarea acţiunilor de evacuare.

ORDINUL/DISPOZIŢIA DE EVACUARE (conţinut-cadru)

Ordinul/Dispoziţia de evacuare constituie actul prin care se dispune începerea acţiunilor de evacuare şi
primire/repartiţie. Se transmite pe linie ierarhică şi cuprinde:

160
 date şi concluzii despre evoluţia situaţiei de urgenţă, consecinţele acestora asupra instituţiilor publice,
operatorilor economici, populaţiei şi bunurilor, precum şi influenţa lor asupra desfăşurării acţiunilor de
evacuare;
concepţia acţiunilor de evacuare, primire/repartiţie, localităţile/zonele din/în care se execută
evacuarea, instituţiile publice, operatorii economici, populaţia şi bunurile care se evacuează, itinerarele de
deplasare şi itinerarele/localităţile/zonele interzise, urgenţele, succesiunea şi durata acţiunilor de
evacuare, repartiţia evacuaţilor pe localităţi de destinaţie;
precizări privind acţiunile de evacuare, data începerii şi durata acţiunilor, termenele de executare şi de
raportare;
măsurile de asigurare a acţiunilor de evacuare, primire/repartiţie, cercetarea, siguranţa, paza şi
ordinea, organizarea transporturilor, protecţia psihologică şi medicală, asigurarea logistică;
măsurile de cooperare/colaborare cu unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi
Ministerului Apărării Naţionale, cu autorităţi ale administraţiei publice locale etc.;
organizarea conducerii: locul centrelor de coordonare şi conducere, realizarea legăturilor de
conducere, rapoarte şi cereri.
Ordinul/Dispoziţia de evacuare se întocmeşte de vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă
şi se semnează de preşedintele acestuia.

DECIZIA pentru evacuare, primire/repartiţie (conţinut-cadru)

Decizia pentru evacuare, primire/repartiţie este actul prin care, în temeiul ordinului/dispoziţiei de
evacuare, primire/repartiţie şi în raport cu condiţiile specifice, se declanşează şi se organizează acţiunile
de evacuare, primire/repartiţie la instituţii publice şi operatori economici. Decizia pentru evacuare,
primire/repartiţie cuprinde:
date şi concluzii despre evoluţia situaţiei de urgenţă, consecinţele acesteia asupra instituţiilor,
populaţiei şi bunurilor şi influenţa lor asupra acţiunilor de evacuare, primire/repartiţie;
concepţia acţiunilor de evacuare, primire/repartiţie: localităţile din şi în care se execută evacuarea, cu
instituţiile, populaţia şi bunurile care se evacuează, itinerarele de evacuare, localităţile, zonele şi
itinerarele interzise, urgenţele, succesiunea şi durata acţiunilor de evacuare;
modificări ce se aduc planului, precizări privind conţinutul şi durata acţiunilor;
măsurile de asigurare a acţiunilor de evacuare: organizarea transporturilor, evidenţa populaţiei şi a
bunurilor, protecţia personalului, paza bunurilor, asigurarea logistică;
organizarea conducerii şi a cooperării: centre de coordonare şi conducere, căi şi mijloace de legătură,
instituţii cu care se cooperează, modalităţi de cooperare; cereri şi rapoarte.
Decizia pentru evacuare se semnează de conducătorul instituţiei publice/operatorului economic care se
evacuează.

PLANUL DE INSTIINTARE – ALARMARE

Partea cu text cuprinde:

scopul şi concepţia asigurării măsurilor de înştiinţare, avertizare şi alarmare;
realizarea înştiinţării, avertizării şi alarmării în diferite situaţii:
pe timpul conflictului armat;
pe timpul trecerii de la starea de pace la starea de război prin trepte
ale mobilizării;
pe timpul situaţiilor de urgenţă, diferenţiat pe tipuri de riscuri şi în funcţie
de amploarea şi de intensitatea manifestării acestora;
asigurarea acţiunilor şi protecţia personalului:
în cazul conflictului armat (a se vedea asigurarea acţiunilor şi
protecţia personalului, însă cele cu caracter nonmilitar);
161
 în situaţii de urgenţă.

Partea grafică cuprinde:

harta cu organizarea transmisiunilor:
locul de amplasare a mijloacelor de înştiinţare şi alarmare;
situaţia audibilităţii (judeţ, municipiu, oraş, comună);
dispunerea staţiilor radiotelefonice;
dispunerea staţiilor de radio şi televiziune;
dispunerea şi capacitatea centralelor telefonice urbane şi rurale;
locul depozitelor cu materiale şi echipamente de înştiinţare şi alarmare;
schema fluxului informaţional (întocmită în conformitate cu "Metodologia transmiterii
mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţă");
schema cu organizarea înştiinţării şi alarmării pe urgenţe, trepte şi grupe;
situaţia mijloacelor de înştiinţare şi alarmare sub următoarea formă:

162
 Tema 6.2.

CLASIFICAREA DOCUMENTELOR SPECIFICE SITUATIILOR DE URGENTA DUPA

ACTIVITATI SI SITUATII DE RISC

- activitati de productie cu risc (radiologic, chimic, biologic etc.)

manipulare/transport substante periculoase;
activitati spitalicesti etc.

DEFINIREA
situaţiilor de urgenţă nucleară sau radiologică
───┬─────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┬──────┐
Nr.│Obiectivul\ │ │ │
crt│ sau │Prezentarea situaţiilor de urgenţã nuclearã sau radiologicã │ Obs. │
│activitatea │ │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ │Exteriorul amplasamentului: Fãrã posibile efecte │ │
│ │deterministice. O micã eliberare radioactivã în exteriorul │ │
│ Prelucrare │amplasamentului. Eliberarea poate fi mãritã de un incendiu │ │
1 │ radio- │si este functie de cantitate şi volatilitate. Exploziile, │ │
│farmaceutica │furtunile scurgerile şi rupturile prezintã un risc scãzut. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Efectele deterministice asupra sãnãtãţii │ │
│ │sunt foarte puţin probabile, dar este posibilã depãşirea │ │
│ │limitei ocupaţionale. │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ │Exteriorul amplasamentului; Fãrã potenţiale depãşiri ale │ │
2 │ Spitale │dozelor permise legal. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Posibile efecte deterministice pentru │ │
│ │personal, dacã sunt utilizate surse închise. │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Fabricarea │Exteriorul amplasamentului: O potenţialã eliberare │ │
│de surse │radioactivã slabã peste nivelele de urgenţã, în vecinãtatea │ │
│ închise │obiectivului. In caz de incendiu, eliberarea va fi însã mult │ │
│ │mai mare. Eliberarea radioactivã este funcţie de cantitate şi│ │
3.│ │volatilitate. Exploziile, furtunile, scurgerile şi spargerile│ │
│ │reprezintã un risc mic. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Posibile efecte deterministe pentru │ │
│ │personalul care lucreazã, prin inhalare sau pierderea │ │
│ │ecranãrii. │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Laboratoare │Exteriorul amplasamentului: Deoarece cantitãţile de │ │
│de cercetare │materiale radioactive depozitate şi utilizate nu sunt mari, │ │
│ │nu existã o potenţialã eliberare radioactivã, care sã │ │
4.│ │depãşeascã nivelele de urgenţã. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Pot apãrea efecte deterministe pentru │ │
│ │personalul implicat, prin expunere externã, în funcţie de │ │
│ │caracteristicile laboratorului. │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Depozite │Exteriorul amplasamentului: Pentru operaţiile de ardere a │ │
│pentru │deşeurilor de nivel scãzut nu existã posibilitatea depãşirii │ │
│arderea │nivelelor de urgenţã. Dacã deşeurile conţin iod radioactiv, │ │
│deseurilor │atunci existã o micã posibilitate de eliberare peste │ │
│de nivel │pragurile de urgenţã în vecinãtatea obiectivului. │ │
5.│scazut ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Nu existã posibilitatea de depãşire a │ │
│ │nivelelor de urgenţã în interior. Existã un mic potenţial de │ │
│ │depãşire a limitelor expunerii operaţionale. │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ │Exteriorul amplasamentului: Acestea conţin numai cantitãţi │ │
│ Colete de │minore de materiale radioactive. Nu existã nici un risc │ │
6.│ transport │pentru consecinţe radiologice, care sa necesite acţiuni │ │
│ exceptate │protective speciale. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Fãrã aplicabilitate. │ │

163
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Colete de tip│Exteriorul amplasamentului: Activitatea prescrisã pentru │ │
│ A │colete de tip A limiteazã pericolul radiologic. Depãşirea │ │
│ │dozelor peste limitele de urgenţã este practic imposibilã │ │
│ │în vecinãtatea coletului. În cel mai rãu caz, limita pot fi │ │
│ │depãşite prin inhalarea fumului rezultat în urma unui │ │
│ │incendiu la locul accidentului, însã persoana expusã poate │ │
7.│ │pleca de la locul accidentului fãrã a i se face monitorizarea│ │
│ │radiologiei. O contaminare accidentalã a solului poate │ │
│ │necesita decontaminare. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Fãrã aplicabilitate. │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Colete de tip│Off-site: Coletele de tip B pot conţine o cantitate mare de │ │
│ B │material radioactiv. Aceste colete au fost proiectate sã │ │
│ │reziste la accidente severe; de aceea doze care sã depãşeascã│ │
8.│ │limitele nu pot fi luate în considerare. Însã, dacã este │ │
│ │fisurat coletul şi are loc un incendiu la locul accidentului,│ │
│ │dozele, în imediata apropiere, pot depãşi limita de urgenţã. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Fãrã aplicabilitate. │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Accident cu │Exteriorul amplasamentului: Dacã are loc un incendiu sau │ │
│ armã │explozie în urma utilizãrii unei arme nucleare, pot apãrea │ │
│nuclearã- │efecte deterministice prin inhalare în nor sau resuspensia │ │
9.│eliberare de │depunerilor. Zona semnificativ contaminata poate fi de │ │
│ PU │ordinul unui kilometru pãtrat. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Fãrã aplicabilitate. │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│ Sursã │Exteriorul amplasamentului: Sunt posibile doze letale pentru │ │
│pierdutã/ │cei care utilizeazã o sursa neecranatã. Dintr-o sursã │ │
│ furatã/ │fisuratã pot rezulta doze letale şi semnificative │ │
10.│necontrolata │contaminãri. Poate fi contaminata o arie considerabilã din │ │
│ │cauza activitãţilor desfãşurate de personal. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Fãrã aplicabilitate. │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Contaminare │Exteriorul amplasamentului: Sunt posibile depuneri │ │
│din cauza │semnificative la mari distanţe de la un obiectiv foarte │ │
11.│ unei │îndepãrtat. │ │
│eliberari ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│transfron- │Pe amplasament: Fara aplicabilitate. │ │
│ taliere │ │ │
───┼─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤
│Cãderea unui │Exteriorul amplasamentului: Riscul este foarte scãzut şi va │ │
│ satelit │fi imposibil sã se delimiteze zona în care trebuie luate │ │
12 │ │acţiuni de protecţie rezonabile. Pãrţi din satelit sau │ │
│ │manevrarea unor piese din acesta pot duce la efecte │ │
│ │deterministe. │ │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────┤ │
│ │Pe amplasament: Fãrã aplicabilitate. │ │
───┴─────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┴──────┘

Planurile de protecţie şi intervenţie în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică care se întocmesc
sunt următoarele:
planul naţional - include sinteza planurilor autorităţilor publice centrale şi judeţene, este elaborat de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat de Comitetul Naţional pentru Situaţii de
Urgenţă;
planul judeţean - include sinteza planurilor autorităţilor administraţiei publice judeţene, precum şi cele
ale utilizatorilor, este elaborat de inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, este avizat de
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi este aprobat de comitetul judeţean pentru situaţii de
urgenţă;
planul de protecţie şi intervenţie al utilizatorului - se elaborează de către agentul economic sursă de
risc nuclear sau radiologic, se avizează de inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi se
aprobă de autoritatea naţională pentru controlul activităţilor nucleare.
Planurile de protecţie şi intervenţie în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică, denumite
în continuare planuri, asigură identificarea şi monitorizarea surselor potenţiale generatoare de accidente
164
nucleare sau urgenţe radiologice, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei iniţiale, elaborarea de
prognoze, stabilirea variantelor optime pentru reducerea efectelor produse de radiaţiile ionizante şi
stabilesc concepţia de alarmare a instituţiilor şi serviciilor publice descentralizate în scopul minimizării
impactului asupra populaţiei şi a mediului.

PLANUL DE PROTECŢIE ŞI INTERVENŢIE AL UTILIZATORULUI

Planul de protecţie şi intervenţie al utilizatorului se elaborează în scopul planificării măsurilor
specifice pentru reducerea riscului asupra sănătăţii angajaţilor, calităţii factorilor de mediu şi integrităţii
bunurilor materiale, în caz de urgenţă nucleară sau radiologică.
Acesta are la bază identificarea riscurilor potenţiale specifice, precum şi procedurile de răspuns
în vederea asigurării:
informării oportune a titularilor de activităţi, angajaţilor, populaţiei şi autorităţilor publice locale;
pregătirii personalului cu funcţii de decizie, a angajaţilor şi a forţelor de intervenţie;
intervenţiei de urgenţă, în mod organizat şi într-o concepţie unitară, pentru prevenirea, limitarea şi
înlăturarea consecinţelor;
refacerii şi reabilitării factorilor de mediu;
reluării în condiţii normale a activităţilor de producţie.
Elaborarea planului de protecţie şi intervenţie al utilizatorului se întocmeşte de compartimentul de
specialitate al agentului economic sau instituţiei publice sursă de risc nuclear ori radiologic şi se
avizează de compartimentele de specialitate din cadrul obiectivului şi de autoritatea teritorială pentru
situaţii de urgenţă.
Organul tehnic care coordonează elaborarea planului de urgenţă internă este compartimentul de
protecţie civilă.
Avizul de specialitate al autorităţilor teritoriale pentru situaţii de urgenţă se acordă de către personalul
atestat, numit prin ordin de zi pe unitate, potrivit atribuţiilor de serviciu.

PLANUL NAŢIONAL ŞI PLANUL JUDEŢEAN

Planul naţional şi planul judeţean se întocmesc sub formă de text şi anexe, care includ totalitatea
măsurilor de protecţie, procedurile şi forţele de intervenţie care sunt implicate în răspunsul la un accident
nuclear sau urgenţă radiologică pe teritoriul naţional/judeţean ori în exteriorul acestuia, cu consecinţe
semnificative asupra ţării/judeţului, şi trebuie să cuprindă următoarele:
denumirea instalaţiei şi/sau zona la care se aplică;
scopul, concepţia realizării şi modalităţile de activare a planului;
strategiile şi posibilităţile de evaluare a situaţiei de urgenţă;
atribuţiile fiecărui organism implicat în gestionarea situaţiei de urgenţă pe timpul activităţilor de
intervenţie;
datele de identificare a autorităţilor, precizarea responsabilităţilor pentru coordonarea răspunsului şi
situaţiile de urgenţă care necesită punerea în aplicare a planului;
punctele de contact ale fiecărui organism sau instituţii implicate în răspunsul la urgenţă;
schemele de alarmare, notificare şi activare a persoanelor, organizaţiilor locale, judeţene, naţionale,
agenţilor economici şi a echipelor de intervenţie, notificarea şi aplicarea procedurilor pentru echipele de
intervenţie;
metodele, procedurile şi mijloacele de alarmare a publicului;
măsurile de protecţie pentru personalul de intervenţie şi populaţie;
conducerea acţiunii de protecţie şi intervenţie, la nivel naţional, judeţean şi local;
criteriile de definire a încetării stării de accident nuclear sau urgenţă radiologică;
punctele sau raioanele de evacuare recunoscute ori amenajate, itinerariile de evacuare, de bază şi
de rezervă;
raioanele pentru decontaminarea personalului, tehnicii sau echipamentului, recunoscute ori
amenajate;
managementul informaţiei, comunicate pentru mass-media şi public;
managementul medical al victimelor şi al persoanelor supraexpuse;
acţiunile de prevenire şi contramăsurile;
măsurile de pază, ordine publică şi îndrumarea circulaţiei, prevenirea panicii şi producerii altor
evenimente;
controlul expunerii la radiaţii;
măsurile şi mijloacele medico-legale;
165
 controlul intrărilor/ieşirilor în/din zona contaminată;
echipamentele, mijloacele de comunicaţii şi alte dotări necesare îndeplinirii îndatoririlor şi funcţiilor
stabilite prin plan;
mijloacele prevăzute şi pregătite pentru intervenţie în caz de urgenţe radiologice;
metodele şi mijloacele pentru prezentarea situaţiei, alte informaţii necesare pentru sprijinul deciziei,
actualizarea tuturor elementelor din cadrul organizaţiilor de răspuns;
aspectele psihologice (echipe de urgenţă, public), participarea populaţiei în luarea deciziilor de
refacere a zonelor afectate;
intervalele de desfăşurare a exerciţiilor şi antrenamentelor;
modalitatea de verificare şi actualizare periodică a planurilor.

PLANUL JUDEŢEAN
Inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă elaborează planul judeţean care se aprobă de
preşedintele comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă.
Planul reprezintă o componentă a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor ce se elaborează
pentru toate situaţiile potenţiale de risc specifice judeţului.

STRUCTURA-CADRU
a planului de protecţie şi intervenţie în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică

Coperta
Pagină identică cu coperta
Aprobarea, avizarea, actualizarea şi revizuirea planului
Cadrul general
Organizarea centrului de coordonare a intervenţiei (CCI):
a) schema de organizare
b) tabel cu încadrarea funcţiilor din cadrul CCI
Identificarea şi clasificarea evenimentelor
Clasificarea urgenţelor
Notificarea, informarea şi alarmarea
Declararea şi introducerea stării de urgenţă
Responsabilităţile structurilor şi ale personalului
Tabele cu forţele şi mijloacele de sprijin, locaţia şi modul de contact
Organizarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie:
proceduri specifice pentru fiecare forţă (formaţiune de intervenţie)
tabel-sinteză al forţelor de intervenţie
acţiuni pe termen lung
Comunicaţiile
Logistica
Monitorizarea factorilor de mediu
Încetarea stării de urgenţă
Comunicarea cu mass-media şi informarea publică
Exersarea planului
Anexele planului.

RESPONSABILITĂŢILE
ce revin autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi instituţiilor cu responsabilităţi în caz de accident
nuclearsau urgenţă radiologică

La nivel naţional, ministrul administraţiei şi internelor, ca preşedinte al comitetului ministerial pentru

situaţii de urgenţă, coordonează activitatea pentru aplicarea tuturor măsurilor în scopul limitării efectelor
asupra populaţiei şi factorilor de mediu în cazul accidentelor nucleare sau al urgenţelor radiologice care
depăşesc capacitatea de intervenţie la nivel judeţean ori în situaţia accidentelor transfrontaliere.
166
Secretariatul tehnic permanent al Secţiunii urgenţă nucleară din cadrul comitetului ministerial pentru
situaţii de urgenţă, prin Centrul naţional pentru coordonarea intervenţiei în caz de accident nuclear sau
urgenţă radiologică, funcţionează ca structură tehnică de specialitate consultativă pentru managementul
urgenţelor nucleare.
La nivel judeţean, prefectul, ca preşedinte al comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă,
coordonează activitatea pentru protecţia populaţiei şi a factorilor de mediu, precum şi pentru realizarea
măsurilor ce se impun în caz de accident nuclear ori urgenţă radiologică pe teritoriul judeţului.
La nivel local, primarul, ca preşedinte al comitetului local pentru situaţii de urgenţă (CLSU),
coordonează activitatea pentru aplicarea imediată a măsurilor de protecţie a populaţiei ce se impun în
caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică.
Autorităţile publice locale au următoarele obligaţii:
asigurarea protecţiei populaţiei, factorilor de mediu, animalelor şi a bunurilor materiale;
participarea, împreună cu reprezentanţii Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi
inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, la întocmirea şi actualizarea planurilor de protecţie şi
intervenţie;
organizarea notificării agenţilor economici din zona lor de competenţă, precum şi alarmarea
populaţiei;
organizarea şi asigurarea funcţionării raioanelor de adunare, îmbarcare şi primire din zona lor de
responsabilitate;
organizarea şi asigurarea transportului populaţiei, bunurilor materiale şi obiectelor de patrimoniu;
asigurarea asistenţei medicale în raioanele de evacuare şi pe timpul transportului;
luarea în evidenţă a populaţiei care este evacuată;
asigurarea informării populaţiei şi evacuarea acesteia în caz de necesitate;
reţinerea şi stocarea produselor agricole şi a altor alimente contaminate, care sunt periculoase
pentru populaţie, şi aplicarea interdicţiei de consum al unor produse;
acordarea compensaţiilor persoanelor afectate de instituirea stării de urgenţă;
rechiziţionarea bunurilor sau obligativitatea executării anumitor servicii;
oprirea activităţilor economice publice sau private din zona/zonele afectată/afectate.

CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR CARE PREZINTĂ PERICOLE DE ACCIDENTE

MAJORE ÎN CARE SUNT IMPLICATE SUBSTANŢE PERICULOASE

DEFINIŢIILE TERMENILOR UTILIZAŢI

"accident major" - orice eveniment survenit cum ar fi o emisie de substanţe periculoase, un incendiu
sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui obiectiv si care conduce
la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului,
în interiorul sau în exteriorul obiectivului şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe
periculoase;
"avarie" - eveniment sau incident care nu generează efecte majore asupra sănătăţii populaţiei şi/sau
asupra mediului, dar care are potenţial să producă un accident major;
"autoritatea centrală pentru protecţia mediului" este Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului;
"autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului" sunt Inspectoratele Teritoriale pentru
Protecţia Mediului şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD);
"autoritatea centrală pentru protecţie civilă" este Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
"autoritatea teritorială pentru protecţie civilă" este Serviciul public comunitar pentru situaţii de
urgenţă, în subordinea consiliilor judeţene şi locale, precum şi a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti şi consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti;

Titularul activităţii în care sunt prezente substanţe periculoase în cantităţi egale sau mai mari decât
cantităţile prevăzute, este obligat să elaboreze şi să transmită autorităţii publice teritoriale pentru protecţia
mediului şi autorităţii teritoriale pentru protecţie civilă un raport de securitate în exploatare pentru
prevenirea riscurilor de accidente majore, denumit raport de securitate, care să cuprindă:
punerea în aplicare a politicii de prevenire a accidentelor majore, precum şi a sistemului de
management al securităţii în exploatare, în conformitate cu principiile şi cerinţele prevăzute;
167
 identificarea pericolelor de accidente majore şi luarea măsurilor necesare pentru a preveni astfel de
accidente şi a limita consecinţele acestora asupra sănătăţii populaţiei şi mediului;
respectarea cerinţelor de siguranţă în funcţionare şi fiabilitate la proiectarea, construcţia, exploatarea
şi întreţinerea oricărei instalaţii, unităţi de stocare, echipament şi infrastructură legată de exploatarea
acesteia şi care prezintă pericole de accidente majore în interiorul obiectivului;
întocmirea corespunzătoare a planurilor de urgenţă internă, cu includerea informaţiilor necesare
elaborării planului de urgenţă externă, care să asigure luarea măsurilor corespunzătoare în cazul apariţiei
unui accident major;
furnizarea informaţiilor necesare către autorităţile competente, care să le permită acestora luarea de
decizii privind amplasarea sau extinderea altor activităţi în zona obiectivului existent.

Pentru toate obiectivele titularul activităţii are obligaţia să elaboreze un plan de urgenţă internă
ce cuprinde măsurile care trebuie aplicate în interiorul obiectivului, după cum urmează:
pentru obiectivele noi şi obiectivele existente care suferă modificări importante, în termen de 9 luni de
la data intrării în vigoare hotărârii 95/2003, dar înainte de începerea funcţionării acestora;
pentru obiectivele existente, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a respectivei hotărâri.

Date si informatii care trebuie incluse in Planurile de urgenţă internă

Numele şi funcţiile persoanelor autorizate să declanşeze proceduri de urgenţă şi persoana responsabilă
pentru coordonarea acţiunii locale de rezolvare a situaţiei.
Numele şi funcţia persoanei care are responsabilitatea de a menţine legătura cu autoritatea
responsabilă pentru elaborarea şi aplicarea planului de urgenţă externă.
În cazul condiţiilor sau al evenimentelor previzibile care ar putea avea o contribuţie semnificativă la
declanşarea unui accident major, o descriere a acţiunilor care trebuie întreprinse pentru a menţine sub
control aceste condiţii sau evenimente şi pentru a limita consecinţele acestora, inclusiv o descriere a
echipamentului de protecţie şi a resurselor disponibile.
Măsuri în vederea limitării riscurilor pentru persoanele aflate în obiectiv, inclusiv informaţii despre
modul în care se realizează avertizarea acestora, precum şi despre acţiunile pe care aceste persoane
trebuie să le întreprindă când primesc un avertisment.
Măsuri pentru transmiterea unui avertisment rapid cu privire la incident autorităţii responsabile pentru
declanşarea planului de urgenţă externă, tipul de informaţii care trebuie cuprinse în avertismentul iniţial şi
măsurile pentru furnizarea unor informaţii mai detaliate de îndată ce acestea devin disponibile.
Măsuri pentru pregătirea personalului în privinţa sarcinilor pe care va trebui să le îndeplinească şi,
unde este necesar, pentru coordonarea cu serviciile de urgenţă din exterior.
Măsuri pentru acordarea de ajutor prin acţiuni externe.

Autorităţile teritoriale pentru protecţie civilă elaborează un plan de urgenţă externă care
cuprinde măsurile ce trebuie luate în afara obiectivului.
Pentru a da posibilitatea să se elaboreze planurile de urgenţă externă, titularul activităţii are
obligaţia să pună la dispoziţie autorităţilor teritoriale pentru protecţie civilă informaţiile necesare,
după cum urmează:
pentru obiectivele noi şi obiectivele existente care suferă modificări importante, în termen de 15 luni
de la data intrării în vigoare hotărârii 95/2003, dar înainte de începerea funcţionării acestora;
pentru obiectivele existente, în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a respectivei hotărâri.

Date si informatii care trebuie incluse in Planurile de urgenţă externă

Numele şi funcţiile persoanelor autorizate să declanşeze proceduri de urgenţă şi persoanele
autorizate pentru coordonarea acţiunii externe de rezolvare a situaţiei.
Măsuri pentru primirea unor avertismente rapide cu privire la incidente, precum şi pentru
procedurile de alertă şi de înştiinţare.
Măsuri pentru coordonarea resurselor necesare pentru punerea în aplicare a planului de urgenţă
externă.
Măsuri pentru acordarea de sprijin prin acţiuni interne.

168
 Măsuri pentru acţiuni externe de rezolvare a situaţiei.
Măsuri pentru oferirea de informaţii specifice publicului, referitoare la accident şi la conduita pe care
trebuie să o adopte.
Măsuri pentru furnizarea de informaţii către serviciile de urgenţă ale altor state în cazul în care
survine un accident major cu posibile consecinţe transfrontieră.

169
 Tema 7.1.

PRINCIPALELE TIPURI DE RISCURI GENERATOARE DE SITUATII DE URGENTA:

DEFINIRE, CARACTERISTICI, CONSECINTE

riscuri naturale (cutremure, inundatii, alunecari de teren, tornade, seceta etc.)

riscuri tehnologice (explozii, avarii, accidente)

PRINCIPALELE HAZARDE CARE SE MANIFESTĂ CU PRECĂDERE PE TERITORIUL

JUDEŢULUI CONSTANŢA: NATURALE; ANTROPOGENE.

Având în vedere dispunerea geografică şi amploarea dezvoltării sale economice,

judeţul Constanţa este expus majorităţii categoriilor de hazarde care se pot produce, astfel:

- Hazarde naturale:

Inundaţii
Reţeaua hidrografică de pe teritoriul judeţului Constanţa poate determina la un
moment dat inundaţii de mari proporţii, datorită ploilor abundente determinând creşteri de
nivel pe fluviul Dunărea şi pe cursurile de apă interioare ale judeţului.
Situaţiile de risc, având drept consecinţă producerea de inundaţii, pot fi generate de:
perioadele de ape mari, atât pe fluviul Dunărea cât şi pe cursurile de apă
interioare;
perioada de curgere a gheţurilor, în special pe fluviul Dunărea, care pot
determina prin blocaje, creşteri locale ale nivelurilor apelor, având drept consecinţă
producerea inundaţiilor, eroziuni de maluri sau afectarea construcţiilor hidrotehnice cu rol
de apărare împotriva inundaţiilor.
Creşterile de nivel pe fluviul Dunărea şi pe cursurile de apă interioare reprezintă, în
accepţiunea noastră, factori de risc pentru zonele riverane, atât în sectoarele protejate cu
lucrări de apărare împotriva inundaţiilor (în situaţii excepţionale de creştere a debitelor)
cât şi în zonele libere.
Posibilitatea prognozării creşterilor de nivel şi a monitorizării evoluţiei şi propagării
undelor de viitură, fac previzibile aceste inundaţii, lucru explicat şi de frecvenţa scăzută a
acestor fenomene în ultimii 15 ani.
Predispuse la inundaţii sunt zonele din arealul localităţilor Ostrov, Băneasa, Rasova,
Seimeni, Cogealac, Topalu, Hârşova, etc.

Furtuni la Marea NeagrĂ

Monitorizarea fenomenelor de furtună la Marea Neagră se realizează de către Staţia
Hidrologică Marină Constanţa. Din observaţiile efectuate cu privire la regimul valurilor şi
vânturilor, ca fenomene determinante ale producerii furtunilor, rezulta existenţa unei
strânse corelaţii între viteza vântului şi regimul de înălţime al valurilor.
Cu referire la regimul vânturilor în zona litoralului, numărul de zile pe an cu viteza
de peste 16 m/s este apreciat la cca. 76.
În ceea ce priveşte regimul valurilor, se apreciază ca starea de calm a mării se
înregistrează în circa 8 % din zilele anului iar starea de mărime mijlocie a valurilor se
înregistrează în circa 75% din numărul de zile dintr-un an.
170
 Alunecări / prăbuşiri de teren
Zonele de risc unde pot apărea alunecări de teren sunt localităţile dispuse pe malul
Dunării, astfel: Ghindăreşti, Topalu, Capidava; Dunărea, Seimenii Mici; Cochirleni,
Rasova; Dunăreni, Viile.

Cutremure de pământ
Deşi judeţul Constanţa se găseşte situat într-o zonă cu o mai slabă activitate
seismică, nu trebuie neglijat faptul că ne aflăm la mai puţin de 300 km de zona Vrancea,
iar un cutremur major produs în acea zonă poate avea implicaţii imprevizibile pe teritoriul
judeţului nostru.

Fenomene meteorologice periculoase (seceta, înzăpeziri, grindina, chiciura,

îngheţ, furtuni, viscol)
Fenomenele de secetă s-au manifestat periodic pe teritoriul judeţului ca urmare a
temperaturilor ridicate din lunile iunie, iulie; s-au înregistrat incendii izolate datorită
autoaprinderii sau neglijenţei pe linia respectării normelor PSI în special în zonele cu
culturi păioase. Ca urmare a aplicării operative a planurilor de protecţie şi intervenţie,
urmările fenomenelor meteorologice periculoase, au fost diminuate.

Epidemii
Judeţul Constanţa se află pe linia a II-a de risc privind morbiditatea crescută prin
boli diareice acute – BDA (febra tifoidă, dezinterie), hepatită, tetanos în următoarele
locaţii:
staţiunile de pe litoral, pe timpul sezonului estival, când se dublează populaţia
din zonă;
în localităţile unde populaţia consumă apa din Dunăre (ex. Comuna Rasova);
în localităţile unde se produc inundarea fântânilor publice ca urmare a ploilor
abundente.

Epizootii
Pe teritoriul judeţului se pot înregistra focare izolate de trichineloză şi tuberculoză,
în special în localităţile afectate periodic de inundaţii, cum ar fi: Săcele, Nuntaşi, Ion
Corvin, Viile, Rasova, Agigea când, prin dispariţia şi moartea unui număr mare de
animale, apar asemenea epizootii.
Dezastre antropogene (tehnologice):

171
 Accident nuclear
Centrala nuclearo - electrică Cernavodă este construită pe malul stâng al Canalului
Dunăre – Marea Neagră la aproximativ 2 Km sud – est de oraşul CERNAVODĂ şi la 3
km est de Fluviul Dunărea. C.N.E.-PROD. Cernavodă este proiectată să cuprindă 5
grupuri de tip PHWR-CANDU anvelopate, cu o putere de 3300 MWth şi 660 Mwe
fiecare.
În caz de accident nuclear cu depăşirea barierei de protecţie a anvelopei se pot
elibera şi dispersa în mediu produşi de fisiune sub formă gazoasă, lichidă sau solidă.
Produşii radioactivi gazoşi şi sub formă de aerosoli se pot răspândi pe o suprafaţă mare,
astfel încât în cazul unui accident nuclear major se pot depăşi “Nivelurile de intervenţie
asociate măsurilor de protecţie”. Radioactivitatea poate depăşi normele admise atât din
punct de vedere al expunerii externe la radiaţii emise de radionuclizii prezenţi în nor sau
depuşi pe sol cât şi din punct de vedere al expunerii interne prin inhalare şi consumul apei
şi alimentelor contaminate, prezentând un pericol deosebit izotopii radioactivi ai iodului,
stronţiului, cesiului precum şi ai gazelor nobile.
Produşii radioactivi lichizi şi solizi, cu activităţi specifice mari şi arie de răspândire
mică, pot ajunge în fluviul Dunărea, contaminând folosinţele de apă din aval şi Canalul
Dunăre- Marea Neagră.
Vântul predominant în zona Cernavodă bate din direcţia din nord-est, cu o frecvenţă
mai mare iarna. Ocupaţia populaţiei din zonele de risc este preponderent agricolă, existând
4 ferme vegetale în judeţul Călăraşi şi 7 ferme agrozootehnice în judeţul Ialomiţa. Zonă
industrială o reprezintă oraşele Cernavodă, Medgidia. Feteşti în care există agenţi
economici cu specific de materiale de construcţii, prelucrări mecanice şi industrie
alimentară.
În baza hotărârii C.A.N.C.O.C., pentru C.N.E. PROD. Cernavodă se definesc
următoarele zone de planificare la urgenţă:
Zonă de acţiune preventivă (PAZ) – 3 km
Zonă de planificare a acţiunilor de protecţie urgenţe (UPZ) – 10 km
Zonă de planificare a acţiunilor de protecţie pe termen lung (LPZ) – 50 km;

Accident radiologic
Urgenţele radiologice se definesc ca fiind orice alt tip de accident în care sunt
implicate surse de radiaţii (radioterapie medicală, transport de materiale radioactive,
instalaţii de iradiere, surse de radiaţii folosite în industrie, învăţământ şi cercetare. Dintre
factorii care pot prezenta risc radiologic pentru judeţul Constanţa, exceptând CNE PROD
Cernavodă, se pot enumera:
căderea unor obiecte cosmice (sateliţi artificiali), care pot avea la bord
generatoare de energie cu combustie nucleară, reactoare nucleare;
accidente provocate de aeronave sau nave fluviale care transportă substanţe
radioactive;

172
 accidente pe timpul transporturilor de substanţe radioactive (deşeuri radioactive,
radioizotopi folosiţi în diverse domenii economice, ştiinţifice şi de cercetare), pe căi
terestre (cu mijloace auto şi pe calea ferată).
Judeţul Constanţa, fiind străbătut de căile de acces rutiere şi feroviare, precum şi
prin traficul maritim al Portului Constanţa, poate fi expus riscului de accident pe timpul
transporturilor de substanţe radioactive la şi de la CNE Prod Cernavodă sau alţi agenţi
economici.

Accidente chimice şi tehnologice

În judeţul Constanţa agenţii economici sursa de risc chimic sunt în general cei din
industria alimentară, care folosesc în procesul tehnologic amoniacul (abatoare de animale
şi păsări, fabrici de conserve, întreprinderi de prelucrare a laptelui), precum şi punctele de
clorinare a apei care deţin butelii cu clor, ale RAJA Constanţa.
Se mai pot produce la agenţii economici (Petrom - Petromar Constanţa, Rompetrol
Rafinare Midia Năvodari, Brau – Union, Vin – Vico, Fertilchim Năvodari, Frial,
Chimpex) care produc, utilizează sau depozitează substanţe toxice periculoase, la SC
Trans Gaz SA şi SC Congaz SA care transportă prin conducte magistrale de Ø1200 şi Ø
800 gaz natural pentru distribuire şi consum în localităţile Constanţa, Ovidiu şi Medgidia
şi la SC Oil Terminal SA prin ale cărei conducte se transportă substanţe petroliere şi
petrochimice foarte toxice (ex. acrilonitrilul – ACN)

De asemenea se pot produce accidente chimice şi pe căile de transport rutiere şi

feroviare.

Accidente pe timpul transportului substanţelor şi deşeurilor periculoase, în

special pe magistrala feroviară Constanţa – Feteşti şi pe magistralele rutiere
Constanţa – Cernavodă, Constanţa – Hârşova, Constanţa – Mangalia, Constanţa
– Tulcea, Constanţa – Ostrov, pe canalul Dunăre – Marea Neagră şi în portul
Constanţa.
Accidente majore pe căile de comunicaţii (maritime, fluviale, aeriene, rutiere şi
feroviare) prin existenţa unei vaste reţele de drumuri europene, naţionale şi judeţene, de
magistrale de căi ferate, a canalului Dunăre – Marea Neagră, precum şi a Aeroportului
Internaţional Constanţa.

Incendii de mari proporţii

Acestea se pot produce în mod deosebit în zona danelor petroliere din Portul
Constanţa, în zonele împădurite ale judeţului, în zonele cultivate cu păioase, precum şi pe
platformele de prelucrare şi depozitare a produselor petroliere din Constanţa şi Midia.

Poluări accidentale (aer, apă, sol, subsol)

Poluările accidentale sunt considerate hazarde ale căror cauze sunt de natură
antropogena (numai în rare situaţii putând avea şi cauze naturale). În judeţul Constanţa, în
perioada ultimilor 10 ani, nu s-au produs poluări de mare amploare, care să provoace
dezastre ecologice.
173
 Se poate aprecia ca cele mai frecvente fenomene de poluare, în judeţul Constanţa,
au drept cauze principale:
spargerile conductelor magistrale de transport a produselor petroliere aparţinând
SC CONPET SA, în special în zona Valu lui Traian;
deversările în Marea Neagră a unor substanţe poluatoare, de către nave;
Ţinând cont de posibilitatea producerii poluărilor accidentale, se poate aprecia ca
zonă litorală şi bazinul Mării Negre reprezintă zone de vulnerabilitate şi cu un anumit grad
de risc.
Mai pot apărea în zonele terminalelor Constanţa, Midia, Constanţa Sud - Agigea şi
Mangalia, de-a lungul plajelor litoralului Mării Negre şi în zona platformelor de extracţie a
petrolului din Marea Neagră şi de-a lungul magistralelor de transport de produse
petroliere.
Pentru combaterea poluărilor accidentale cu hidrocarburi la Marea Neagră, conform
H.G. nr. 1593 din 18.12.2002, la nivelul judeţului Constanţa, este constituit şi
funcţionează, prin ordin al prefectului, Comandamentul Operativ pentru Depoluare
Marină, iar la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al judeţului Constanţa,
prin statul de organizare, funcţionează Secretariatul Permanent care asigură în condiţii de
rutină Secretariatul Tehnic al Comandamentului Operativ pentru Depoluare Marină.

174
 Tema 7.2.

SITUATII DE PROTECTIE CIVILA

dezastre, conflicte militare;

situatii care pot genera pierderi umane si materiale.

Eforturile pentru prevenirea hazardelor şi atenuare a impactului lor asupra societăţii sunt imperios necesare şi se
constituie în parte integrantă a politicilor de dezvoltare durabilă şi de asigurare a securităţii globale, regionale, naţionale,
comunitare şi, de ce nu, chiar individuale. Cunoaşterea şi gestionarea acestor surse de risc permit realizarea măsurilor
preventive şi planificarea eficientă a măsurilor de intervenţie şi reabilitare pentru limitarea şi reducerea suferinţelor,
pierderilor şi distrugerilor şi revenirea la normalitate atunci când se produc hazarde sau când activitatea social-umană le
generează. În acest demers, structurile existente ale Protecţiei civile au un rol major.
Potrivit Convenţiei cadru a asistenţei de protecţie civilă adoptată de cea de-a 11-a conferinţă a OIPC de la Beijing (
26 – 28 oct. 1998 ), “PROTECŢIA CIVILĂ înseamnă un serviciu, o structură sau orice altă activitate, cu scopul prevenirii
dezastrelor şi protecţia persoanelor, proprietăţii şi protecţiei mediului împotriva dezastrelor sau altor situaţii de urgenţă”. De
altfel, în mesajul prilejuit de Ziua Mondială a Protecţiei Civile, la 1 martie 2000, secretarul general al Organizaţiei
Internaţionale a Protecţiei Civile (OIPC ), Sadok Znaidi, referindu-se la orientările de viitor ale acestei activităţi umanitare
de mare importanţă în contextul în care ne aflăm, sublinia că ,, … întărirea structurilor de protecţie civilă nu trebuie
îndreptată exclusiv spre capacităţile lor de a răspunde la situaţii de urgenţă sau celor de acţiune umanitară, cât mai ales spre
capacitatea lor de a preveni aceste urgenţe “.
România este o ţară cu dispunere geografică, relief, reţea hidrografică şi regim de climă care
generează un grad ridicat de vulnerabilitate la producerea unor dezastre naturale. Mediul geopolitic nu
exclude nici pericolul generat de conflicte militare. Industrializarea forţată şi tehnologizarea economiei,
excesive şi uneori necontrolate, generează creşterea şi mai accentuată a gradului de vulnerabilitate al
activităţilor umane, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu la riscuri ( uneori
voit asumate ) şi dezastre. Ca urmare, Protecţiei Civile, ca organism specializat, îi revin misiuni de mare
importanţă şi dificultate.

1. Managementul de criză: concept, proces, obiective

1.1. Delimitări conceptuale
1.1.1. Situaţia de criză şi starea de criză

Acumularea accentuată a dificultăţilor şi izbucnirea conflictuală a tensiunilor fac dificilă

funcţionarea normală a sistemului social şi declanşează puternice presiuni spre schimbare. Este momentul
în care apare criza, ca manifestare a unor dificultăţi temporare sau cronice ale modului de organizare a
unui sistem, exprimând incapacitatea sa de a funcţiona în modalitatea existentă. Ieşirea din criză se face
fie prin schimbarea structurală a sistemului, fie prin importante modificări adaptative ale structurii sale.
Crizele sunt evenimente caracterizate prin probabilitate redusă şi consecinţe importante care
ameninţă o organizaţie în scopurile ei cele mai profunde. Din cauza probabilităţii lor reduse, aceste
evenimente sfidează orice interpretare şi cer un efort susţinut de înţelegere. Conform lui K.E.
Weick[“Enacted Sensemaking in Crisis Situations”, în Journal of Management Studies, 1988, vol. 25, pp.
305-317, reprodus în Pugh, S. Derek (ed.), “Organization Theory. Selected Readings”, Penguin Books,
London, 1997], pentru rezolvarea unei crize în curs de desfăşurare, este nevoie de acţiune ce, în mod
simultan, generează materialul brut din care rezultă cunoaşterea şi care afectează însăşi desfăşurarea
crizei. Există un echilibru firav între acţiune şi inacţiune: acţiunea poate avea consecinţe periculoase, însă
produce cunoaştere, în timp ce inacţiunea este o cale sigură, dar generează confuzie. Crizele care
afectează grupurile sociale diferă prin cauzele şi durata lor. Evident, din cauza multitudinii tipurilor de
crize, raţiunea umană poate juca numai un rol limitat în desfăşurarea lor. Cu toate acestea, ele antrenează
acţiunea umană ceea ce poate transforma micile deviaţii în crize majore. Acelaşi K.E. Weick susţine că
acţiunile desfăşurate în sensul înţelegerii joacă un rol central în geneza crizelor şi, în consecinţă, dacă se
doreşte stăpânirea şi prevenirea lor atunci trebuie înţelese.
În cazul crizelor, există patru surse importante ale acestora – la nivelul individual, la nivelul
organizaţiei, la nivelul societal şi la nivelul sistemului.
La nivel individual, criza îşi are sursele în erorile provenite din: lipsa atitudinilor de bază
175
 (inexistenţa unor rutine prestabilite sau nerespectarea lor, lipsa atenţiei sau neglijenţa),
disfuncţionalităţi ale regulilor prestabilite (greşeli ale legilor, aplicarea unor reguli/rutine
la probleme false, evaluarea greşită a tipului de problemă/criză), lipsa de cunoaştere a
problemelor.
La nivelul organizaţional, criza este declanşată de: lipsa instrumentelor pentru managementul
eficient (imposibilitatea de a descoperi problema, lipsa infrastructurii de reacţie),
problemele ergonomice (lipsa indicatorilor), procedurile problematice şi nesigure (lipsa
responsabilităţilor, incapacitate de problematizare), problemele de informare (fragmente
de informaţii ce împiedică privirea de ansamblu asupra problemei), existenţa unor
scopuri şi interese în competiţie între diferitele părţi ale organizaţiei (competiţie de
interese, costuri mari ale rezolvării crizei).
La nivel societal, recesiunea economică, instabilitatea politică, tensiunile intergrupale,
degradarea mediului sunt surse ale crizei.
La nivelul întregului sistem, avem de-a face cu complexitatea interacţiunilor şi cu efectul
domino.
NATO a convenit asupra următoarei definiţii: criza poate fi înţeleasă drept o situaţie manifestată la
nivel naţional sau internaţional, ce este caracterizată de existenţa unei ameninţări la adresa valorilor,
intereselor sau scopurilor principale ale părţilor implicate. Specialiştii Centrului European pentru Studii
de Securitate „George C. Marshall” consideră că spectrul crizelor, cu care se confruntă organizaţiile de
securitate, include atât crizele internaţionale, cât şi pe cele cu o dimensiune pur naţională. De exemplu,
primele pot include: forme de auto-apărare individuală sau colectivă (a căror importanţă a fost subliniată
de atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001); crize ce necesită un răspuns sau operaţii de menţinere a
păcii, aşa cum s-a întâmplat în Balcani şi în Orientul Mijlociu; dezastre naturale, tehnologice şi umanitare
ce afectează mai multe state. Crizele naţionale pot fi de natură politică, economică, militară, socială, de
mediu, tehnologică sau chiar umanitară. De remarcat este faptul că, atât la nivel naţional, cât şi la nivel
internaţional, crizele reprezintă adesea o combinaţie complexă între aceste tipuri diferite.
În ceea ce priveşte definiţia dată de UE conceptului de criză, în raportul „EU Crisis Response
Capability”, se consideră că, la o primă analiză, este evidentă limitarea folosirii conceptului de criză
numai la sensul de situaţii pre-conflict, în care mediul este volatil, pacea este foarte fragilă, iar decidenţii
politici se află în situaţia de a răspunde la criză, nu de a o preveni. Problema pare a fi mult mai
complicată: se vorbeşte despre prevenirea conflictelor nu numai în contextul prevenirii răbufnirii
violenţei, ci şi în escaladarea şi revenirea ulterioară. De asemenea, realitatea complică şi în sensul că, atât
la nivelul cunoaşterii comune, cât şi în uzul formal, conceptul de criză, în special în sintagma
„gestionarea crizelor”, tinde să se refere la situaţiile pre-conflictuale, la cele conflictuale, dar şi la cele
post-conflictuale.
Ca urmare, criza poate fi definită, oricare ar fi sursa ce o determină sau domeniul în care se manifestă, ca fiind o
situaţie de nivel naţional sau internaţional care ameninţă iminent valori materiale şi/sau morale, interese sau scopuri
prioritare pentru una sau mai multe naţiuni dintr-o arie geografică dată. O astfel de situaţie, în domeniul de preocupări al
protecţiei civile, poate fi de natură conflictuală militară, o ameninţare iminentă a securităţii naţionale sau o situaţie
determinată de o catastrofă tehnologică sau calamitate naturală.
Dezastrele provocate în mod intentionat, prin acţiuni teroriste, constituie cele mai noi provocări la
adresa siguranţei naţionale. Ele sunt considerate atacuri asimetrice non-clasice şi constau în acţiuni non-
armate deliberate, având ca obiective cu consecinţe directe inducerea panicii, semănarea groazei în
vederea obţinerii unor revendicări politice, iar printre obiectivele cu consecinţe indirecte se numără
distrugerile materiale, slabirea potenţialului economic etc.
Potrivit analiştilor politici, ţara noastră nu este şi nu se va afla în viitorul apropiat în faţa unei
ameninţari majore de tip militar clasic. Se estimează că, în perioada actuală, riscurile la adresa securitaţii
sunt preponderent de natură nemilitară şi mai ales de ordin intern. Ele vizează domeniile economic,
financiar, social şi ecologic.
In prezent, se constată o amplificare şi lărgire a spectrului de riscuri neconvenţionale, diversificarea
tipologiei crizelor şi conflictelor care generează provocări numeroase, necesitând reacţii multidirecţionale
bazate pe mobilitate, diversitate, coerenţă şi complementaritate, atât în spaţiul intern cât şi în cel
internaţional.

176
 Perpetuarea unor vulnerabilităţi în aceste domenii poate afecta securitatea ţării, generând efecte
interdependente, difuze, multidirecţionale, care impun modalităţi de prevenire şi acţiune adecvate şi
flexibile. Neglijenţa tehnologică, amplificarea şi acumularea necontrolată a vulnerabilităţii tehnologiilor,
a riscurilor de dezastre naturale pot să provoace instabilitate şi să afecteze securitatea naţională.
Posibile efecte negative asupra siguranţei naţionale:
slăbirea potenţialului economic, demografic, biologic, cultural, turistic, forestier, agricol şi de
transport;
deteriorarea stării de sănătate a populaţiei şi apariţia post-dezastru a unor noi riscuri de înbolnăviri;
scăderea calităţii factorilor de mediu şi a siguranţei ecologice;
dispariţia sau degradarea unor resurse naturale;
scăderea încrederii în siguranţa investiţiilor şi apariţia unor dezechilibre sociale;
pierderea locurilor de muncă şi accentuarea nesiguranţei tehnologice;
distrugerea proprietăţilor individuale şi sărăcirea populaţiei;
fragilizarea suportului material, moral şi a climatului social;
aparitia de blocaje în activitatea administrativă şi în dezvoltarea locală sau regională, în funcţionarea
autorităţilor publice locale;
*privarea populaţiei de unele servicii sociale sau de gospodărire comunală;
posibile reacţii ineficiente ale forţelor de intervenţie;
scăderea gradului de siguranţă a cetăţenilor, a climatului de securitate civică; explozie infractională
(furturi şi sustrageri de bunuri);
sporirea neîncrederii în instituţiile statului şi în capacitatea de guvernare;
abaterea atenţiei factorilor de putere de la gestionarea normală a treburilor curente în detrimentul
soluţionarii situaţiilor de criză.

1.1.2. Situaţia de urgenţă şi starea de urgenţă

Instituirea regimului stării de urgenţă poate surveni doar în timp de pace, pe timpul unei stări de
criză, şi vizează adoptarea unor măsuri, conforme legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniu,
pentru apărarea instituţiilor statului de drept, menţinerea sau restabilirea stării de legalitate sau pentru
prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre, în vederea desfăşurării normale a vieţii
politice, economice şi sociale.
Prin urmare, când vorbim de situaţie de urgenţă ne raportăm la riscuri nonmilitare de mai mică
intensitate, dar care pot crea premisele unei situaţii extraordinare, neplanificate, în care populaţia este
incapabilă să-şi asigure necesităţile de supravieţuire sau când există o ameninţare severă şi imediată faţă
de aceasta. Sfera de cuprindere a conceptului se referă la instituirea unor măsuri speciale de protecţie a
populaţiei şi bunurilor în zone în care s-au declanşat calamităţi naturale, dezastre şi catastrofe sau alte
pericole rezultate din derularea unor fenomene ale naturii sau unor catastrofe ecologice, industriale etc.
şi de creare a condiţiilor necesare pentru intervenţia promptă a forţelor specializate şi a populaţiei pentru
limitarea efectelor acestora.
În literatura de specialitate din România nu este făcută o distincţie clară între situaţia de urgenţă şi
starea de urgenţă, cu toate că acestea sunt reglementate prin lege. Astfel, conform articolului 2 din
Ordonanţa de Urgenţă nr. 21 din 15 aprilie 2004, o situaţie de urgenţă reprezintă un eveniment
excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea
populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării
de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi
managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.
Legea nr. 453 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu
şi regimul stării de urgenţă, din 1 noiembrie 2004, stipulează la articolul 3 că starea de urgenţă reprezintă
ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică, aplicabile pe întreg
teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale, care se instituie în următoarele situaţii:
– existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori
funcţionarea democraţiei constituţionale;

177
 iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi.

1.1.3. Management de criză – tip specific de management

Managementul de criză a devenit în ultima perioadă de timp un concept aflat tot mai mult în atenţie pentru clarificare
şi dezvoltare, precum şi pentru standardizare la nivel internaţional ca dimensiune practic-operaţională.
Depăşirea efectelor unor situaţii de criză necesită un amplu şi complex efort conjugat din partea tuturor factorilor
decizionali şi instrumental-operaţionali ai societăţii, într-o concepţie coerentă, care să asigure îndeplinirea obiectivelor
propuse în condiţii de raţionalitate şi eficienţă, ceea ce impune constituirea şi exercitarea unui management specific –
managementul crizelor, încă în perioada de început a dezvoltării sale teoretice şi aplicării practice.
Managementul crizelor este definit în diferite moduri în literatura de specialitate. La modul cel mai general şi
cuprinzător, managementul crizelor poate fi definit ca procesul de aducere a crizelor sub controlul managerilor pentru a le
preveni sau rezolva în mod acceptabil prin evitarea stărilor de urgenţă.
Ca orice alt proces de management, managementul crizelor cuprinde un număr de faze ce includ activităţi specifice.
Succesiunea şi conţinutul acestor faze sunt abordate diferit de specialiştii în domeniu.

1.2. Etapele procesului de management al crizelor specifice domeniului protecţiei civile

Pornind de la logica desfăşurării în timp a acţiunilor specifice şi de la noile resurse-suport ce pot fi atrase şi utilizate
în parcurgerea procesului, fazele managementului de criză specifică domeniului protecţiei civile pot fi sistematizate astfel:
Prevenirea: constă într-un ansamblu de măsuri şi activităţi pe termen lung, menite să reducă probabilitatea
manifestării unei situaţii de criză şi/sau a unor calamităţi sau catastrofe;
Prevederea şi pregătirea: ansamblu de activităţi pe termen scurt care estimează probabilitatea manifestării unei
crize într-o arie dată şi consecinţele ce sunt de aşteptat; se elaborează planul de intervenţie în caz de criză;
Detectarea şi alarmarea: sunt activităţi desfăşurate în timp real pentru determinarea a când şi unde este
probabilă manifestarea crizei, natura şi intensitatea ei, precum şi posibilele consecinţe, evoluţia şi momentul
estimat al declanşării;
Intervenţia şi refacerea: activităţi în timp real care au scopul de a reduce efectele crizei în ceea ce priveşte
salvarea de vieţi omeneşti, evitarea sau minimalizarea pagubelor materiale, precum şi revenirea la starea
anterioară crizei;
Estimarea/evaluarea efectelor şi pagubelor: activităţi ce se desfăşoară concomitent sau imediat subsecvent cu
intervenţia, în vederea estimării pagubelor produse de criză, precum şi un ansamblu de activităţi ulterioare de
adaptare a planurilor de intervenţie la necesităţi şi valorificare a învăţămintelor dobândite în vederea optimizării
unor viitoare posibile intervenţii în caz de criză.

Toate dezastrele presupun o intervenţie specializată pentru:

controlul riscurilor şi vulnerabilităţilor;
prognozare, alarmare, semnalizare;
salvare, evacuare şi prim-ajutor;
reabilitarea zonelor afectate;
ajutorarea sinistratilor.

Raportându-ne la un singur eveniment de tip dezastru generator de posibilă criză, se poate

reprezenta schematic ciclul de management specific, regrupând activităţile de desfăşurat, astfel:

Evenime
Răspuns
Pregătire
Reabilitare

Reducere
Reconstrucţie

Prevenire
DEZVOLTARE
178
 Fig. 1 Ciclul de management al dezastrelor

2. Aspecte specifice managementului crizelor şi situaţiilor de urgenţă din domeniul protecţiei civile

Din analiza conţinutului fazelor procesului de management al crizelor se pot desprinde câteva
concluzii preliminare:
-managementul crizei este un proces complex, care vizează exercitarea controlului cu accent
puternic pe funcţiile sale preventivă şi corectiv-constructivă;
-presupune şi include managementul riscurilor în toate fazele sale, îi valorifică avantajele şi face
posibilă prevenirea manifestării efective a crizei;
-pentru unele tipuri de criză nu este nevoie să fie parcurse toate fazele, fiind suficiente cele iniţiale
(activităţi de prevenire, de prevedere şi pregătire); pentru alte crize, care sunt consecinţa unor factori ce
presupun riscul de situaţie (cum este cazul conflictului în care interesele părţilor nu pot fi considerate
antagonice – relaţia cu natura), fazele enumerate mai sus se parcurg în totalitate, aducerea crizei sub
control şi soluţionarea problemelor pe care le ridică fiind şi mai mult îngreunată de schimbările aleatoare
ale situaţiei;
-crizele specifice generate de situaţii de protecţie civilă sunt în general crize de input; ineficienţa
sistemului de răspuns, determinată în principal de managementul defectuos, ca şi discrepanţa dintre
aşteptările îndreptăţite ale populaţiei la un anumit tip de răspuns din partea autorităţilor şi nivelul
cantitativ şi calitativ real al acestui răspuns pot genera crize de output.
Conducerea protecţiei civile în situaţii de criză internă este marcată şi de alte aspecte caracteristice
acestei situaţii, printre care:
-situaţiile de criză internă determină, în cele mai multe ipostaze ale lor, declararea uneia din stările
excepţionale posibile: stare de asediu sau stare de urgenţă în întreaga ţară sau numai în unele localităţi;
instituirea unei asemenea stări excepţionale înseamnă înclinarea balanţei puterii în favoarea executivului,
un transfer masiv de atribuţii administrative către autorităţile militare şi, în măsura în care situaţia
concretă impune, restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor garantate
prin Constituţie; constituie o măsură justificată în împrejurări cum sunt nevoia apărării siguranţei
naţionale sau a prevenirii consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav;
starea de asediu este specifică pentru situaţii de conflict armat, starea de urgenţă este specifică pentru
crizele din timp de pace; ambele se instaurează în condiţii care presupun situaţii de protecţie civilă, dar nu
survin automat în toate aceste situaţii;
-schimbarea raportului dintre autoritatea centrală şi cea locală, în sensul lărgirii sferei de
competenţă a celei locale, cu efecte sub aspectul competenţei, a organizării şi modului de operare în
situaţii de criză; conflictul dintre cele două nivele de autoritate poate adânci sau escalada criza existentă
sau poate genera una de altă natură;
-managementul crizelor este eficient dacă principalele sale elemente de conţinut sunt fundamentate
şi exersate din timp de pace, în situaţii de normalitate, incluse în domeniul pregătirii pentru protecţia
civilă a tuturor componentelor cu atribuţii; măsurile de prevenire a crizelor sunt astfel fundamentate şi
aplicate oportun (control feed-forward) şi mult mai puţin costisitoare decât cele de tratare a crizei
(intervenţie şi refacere, care înseamnă în principal control de tip feed-back); nu toate crizele pot fi însă
prevenite.
Conducerea sistemului de protecţie civilă în caz de criză internă provocată de dezastre ridică şi alte
probleme referitoare la colaborarea civili-militari, relaţii de management specifice diferitelor situaţii,
activităţi şi măsuri anterioare, concomitente şi ulterioare dezastrului .
Pentru conducerea sistemului de răspuns în caz de criză internă provocată sau în care se aşteaptă sau se
produc situaţii de protecţie civilă, se are în vedere un ansamblu de măsuri pregătitoare, de intervenţie propriu-
zisă pe durata situaţiei concrete existente, ulterioare încetării cauzei care a determinat acţiunea.
Măsurile pregătitoare specifice pentru o asemenea situaţie au în vedere:
Asigurarea existenţei şi funcţionării neîntrerupte a unui sistem de alertă (alarmare) performant,
care să fie alimentat cu informaţiile necesare şi capabil să avertizeze oportun şi corect populaţia;

179
 Concepţia şi asigurarea materializării acesteia privind evacuarea; este necesară o abordare
sistemică, integrată a evacuării, în care să fie cuprinse în interconexiune dinamică: infrastructura de
adăpostire, infrastructura şi funcţionalitatea dirijării populaţiei civile spre adăposturile existente, stabilirea
şi organizarea acestei infrastructuri cât mai aproape de zonele expuse pericolului, dar în afara acestora;
informarea din timp a populaţiei despre locurile de amplasare; asigurarea cu personalul necesar pentru
administrarea adăposturilor şi deservirea celor evacuaţi;
Asigurarea cu adăposturi constituie o măsură preventivă desfăşurată cu perspectivă în starea de
normalitate (pace sau probabilitate redusă de pericol); se are în vedere şi organizarea de adăposturi
improvizate, când situaţia impune, dar aceasta trebuie să fie doar o excepţie; atenţie deosebită se acordă
amenajării şi asigurării funcţionalităţii adăposturilor destinate pentru puncte de comandă, care, în unele
situaţii, constituie singura posibilitate de menţinere şi exercitare neîntreruptă a conducerii politico-
administrative la nivel central şi local.
În etapa operativă, suprapusă pe desfăşurarea fenomenului care generează situaţie de protecţie civilă, conducerea se
axează cu prioritate pe:
Organizarea şi desfăşurarea salvării: scoaterea persoanelor de sub dărâmături provocate de
cutremur, bombardamente, explozii etc., a celor surprinse şi izolate de inundaţii, avalanşe, efectele unor
fenomene meteo periculoase, a celor aflate în zonele contaminate sau în imobile incendiate etc.; ridică
probleme deosebite privind asigurarea cu personal şi dotare tehnică specializată, ceea ce presupune un
management al resurselor orientat spre: stabilirea numărului şi specialităţilor persoanelor destinate să
execute aceste operaţiuni, asigurare de mijloace tehnice adecvate fiecărei situaţii, organizarea
operaţiunilor conexe sau complementare salvării (prim-ajutor în focarul de dezastru, degajare
medicalizată a victimelor, identificarea morţilor şi soluţionarea celorlalte probleme legate de aceştia etc.);
Organizarea şi asigurarea funcţionării sistemului de servicii şi asistenţă sanitară; obiectivul
specific este acordarea primului-ajutor şi asistenţa medicală de urgenţă, dar trebuie avute în vedere şi
măsurile specifice din adăposturi şi taberele de sinistraţi;
Reperarea şi semnalizarea zonelor periculoase pentru populaţie ( zone contaminate,
vulcanice, expuse pericolului de inundaţii şi revărsări, clădirilor cu risc seismic, a obiectivelor ce conţin
forţe sau instalaţii periculoase a căror eliberare nu mai poate fi ţinută sub control etc.), limitarea sau
interzicerea accesului în aceste zone, precum şi întreprinderea măsurilor ce se impun;
Organizarea, coordonarea şi desfăşurarea decontaminării şi altor măsuri similare, precum
asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată;
Participarea cu forţe şi mijloace proprii la restabilirea de urgenţă a serviciilor indispensabile
de utilitate publică; se are în vedere servicii indispensabile pentru supravieţuirea populaţiei civile, cu
distincţia de rigoare ce se impune a se opera între “servicii de interes public” şi “servicii de utilitate
publică”;
Participarea la ocrotirea bunurilor esenţiale pentru supravieţuirea populaţiei, precum şi la
acţiuni specifice de restabilire şi menţinere a ordinii în zonele sinistrate
Măsurile organizatorice şi de pregătire pentru protecţia civilă şi realizarea capacităţii
suficiente şi adecvate de răspuns la situaţiile posibile trebuie să constituie o prioritate circumscrisă
programelor de dezvoltare durabilă a societăţii româneşti şi a celor de realizare a securităţii naţionale;
efortul propriu este o condiţie esenţială, ca şi deschiderea largă spre şi participarea activă la acţiunile de
colaborare şi cooperare internaţională.

180
 Tema 8.1.
PROTECTIA POPULATIEI / SALARIATILOR SI A BUNURILOR MATERIALE PRIN
ADAPOSTIRE
conceptia si principiile adapostirii;
adaposturi de protectie civila, destinatie, tipuri, compartimentare si dotare;
calculul necesarului de adapostit;
puncte de comanda, destinatie, compartimentare si dotare.

PRINCIPII DE REALIZARE A ADĂPOSTIRII

Adăpostirea populaţiei şi a bunurilor materiale se găseşte şi se planifică de la pace şi se realizează

în funcţie de fondurile aprobate, atât la pace cât şi la război, în două variante:
Pentru atacul prin surprindere – nu sunt realizate adăposturile prevăzute în planurile de
mobilizare şi nici cele familiale nu sunt amenajate – personalul şi salariaţii se vor adăposti în funcţie de
adăposturile existente şi în funcţie de teren, se pot folosi şi culoarele sau parterul clădirilor;
Pentru atacul anunţat – după decretarea stării de război – personalul şi salariaţii se vor adăposti
în:
- adăposturile existente;
- adăposturile construite conform planului de mobilizare; -
adăposturile simple, amenajate pe plan local;
- subsolurile construcţiilor (pe baza proiectelor de amenajare);
- adăposturi individuale la locul de muncă (unde procesul de producţie nu se întrerupe). Măsurile
privind adăpostirea populaţiei se cuprind în planurile de protecţie civilă, în care se
întocmesc grafice ale sistemului de adăpostire care se realizează la război.La amplasarea adăposturilor în
teren se vor avea în vedere ca distanţa dintre adăpost şi locuinţă sau locul de muncă să permită
adăpostirea în ele în timp oportun.
Pentru adăpostirea personalului şi a bunurilor materiale se iau în considerare următoarele criterii: -
adăposturi de protecţie civilă special construite din timp de pace (terminate sau neterminate);
- subsolurile construcţiilor, terenurile tehnologice, galeriile edilitare şi de termoficare şi alte
lucrări subterane;
- adăposturi din P.B.A.
- adăposturi simple independente din material lemnos sau cu schelet metalic;
- adăposturi individuale la locul de muncă unde procesul de producţie nu se întrerupe; -
adăposturi de tip familial;
- tranşee.

ADĂPOSTURI DE PROTECŢIE CIVILĂ

DESTINAŢIE.
Adăposturile pentru protecţia civilă reprezintă totalitatea construcţiilor special executate sau
amenajate care au capacitatea să reducă acţiunea de distrugere a armelor de nimicire în masă şi să asigure
protecţia persoanelor adăpostite împotriva dărâmăturilor provocate de explozii.

CLASIFICAREA ADĂPOSTURILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

după sursa de finanţare:
- adăposturi publice
- adăposturi ale instituţiilor şi agenţilor
economici - adăposturi ale persoanelor fizice
după gradul de rezistenţă:
I P = 1,0 daN/cm2 – la clădiri în industria de apărare
II P = 0,5 daN/cm2 – la clădiri din municipii şi de la agenţii economici
181
 III P = 0,3 daN/cm2 – la clădiri din oraşe şi
comune c) după destinaţie şi modul de realizare:
adăposturi special construite (realizate ca lucrări independente sau înglobate în subsolurile construcţiilor
dotate cu mijloace şi instalaţii speciale;
adăposturi simple (ce pot fi amenajate în timp scurt şi cu mijloace reduse)
după amplasarea faţă de cota „0” a
terenului: - adăposturi subterane
- adăposturi semiîngropate
- adăposturi supraterane
după modul de amplasare faţă de clădiri:
adăposturi în subsolul clădirilor
adăposturi independente
după materialele din care sunt
executate: - adăposturi din beton armat
adăposturi din PBA
(prefabricate) - adăposturi din material lemnos
- adăposturi din resurse locale (tip tranşee).

COMPARTIMENTAREA ŞI DOTAREA ADĂPOSTURILOR:

Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă şi cele care au suprafaţa de
adăpostire mai mare de 100 m2 se prevăd cu:
sas de acces
încăperi de adăpostit
grup sanitar
ieşire de salvare.
În alcătuirea adăposturilor intră următoarele elemente:
o intrare protejată printr-o încăpere tampon (SAS) cu o suprafaţă de 2-2,5 m.p.. Sasul de acces
este o încăpere tampon cu suprafaţa minimă de 2 m.p., având goluri de trecere şi canate de 900 pentru uşi
metalice etanşe;
1-3 încăperi de adăpostit cu capacitatea până la 100 persoane fiecare, fără a fi prevăzute cu uşi, şi
care comunică între ele prin golurile trecere (0,80 x 1,80 m.p.);
un grup sanitar compus din cabine pentru WC, cu o suprafaţă minimă. Accesul în cabine se face
printr-o încăpere tampon, iar numărul de cabine se stabileşte în funcţie de capacitatea adăpostului,
prevăzându-se câte o cabină pentru 50 persoane;
o ieşire de salvare care se execută din beton armat cu secţiunea pătrată de 1,00 x 1,00 m sau
circulară cu diametrul de 1,00 m, care comunică cu exteriorul în afara zonei de dărâmături printr-un puţ
vertical prevăzut cu scări de pisică în interior, capac carosabil în partea superioară şi cu oblon de protecţie
etanş cu deschidere spre exterior. Ieşirea de salvare se foloseşte şi ca priză de aer pentru instalaţiile de
ventilare.
Subsolurile amenajate ca adăposturi familiale sau care au suprafaţa mai mică de 100 m2 se pot
executa fără sas şi grup sanitar, ieşirea de salvare fiind considerată al doilea acces.
Încăperile de adăpostit se dimensionează pentru o capacitate de până la 50 persoane ţinând seama
de compartimentarea impusă de structura de rezistenţă.

DOTAREA ADĂPOSTURILOR cuprinde:

instalaţii de ventilaţie (filtroventilaţie);
instalaţii electrice;
instalaţii sanitare;
bănci şi scaune;
trusă de deblocare-salvare;

182
 rezervă de apă;
mijloace de iluminat cu baterii;
instalaţii de telecomunicaţii.;
-afişe cu reguli de comportare.

Condiţii de microclimat necesare a fi asigurate în adăpost:

temperatura 18-24 0C;
umiditatea 70%;
aerul pentru respiraţie:- nivel maxim CO2 - 1%;
nivel minim O2 - 19%.
Condiţii minime:
aer proaspăt de pătrundere în adăpost 0,75 m3/h;
apă 2 l/24h;
O2 nivelul minim 18%;
CO2 nivelul maxim 3%.

Condiţii normale:
aer proaspăt 5-7 m3/h;
O2 nivel minim 20,9%;
CO2 nivel maxim 3%.

Schema compartimentării unui adăpost de protecţie civilă:

4. OME OME

1. UME
UME
2.
2.
3.

3.

Legendă: 1. SAS acces; UME – uşă metalică etanşă; 2. încăperi de adăpost; OME – oblon met. etanş; 3.
grup sanitar; 4. ieşire de salvare;

ADUCEREA ÎN STARE COMPLETĂ DE FUNCŢIONARE A ADĂPOSTULUI DE PROTECŢIE

CIVILĂ.
Pentru fiecare adăpost se numeşte o echipă de adăpostire care ia în primire adăpostul;
Se evacuează materialele din adăpost care s-au păstrat pe timp de pace;
Se pun în funcţiune toate instalaţiile existente;
Se verifică etanşeitatea uşilor;
Se dotează adăpostul cu materialele enumerate mai sus şi se verifică acestea;
Se umple rezerva de apă;
Se actualizează înscrisurile din adăpost (cu alb sau cu vopsea fluorescentă;
Se afişează vizibil regulile de comportare în adăpost.

183
GRADUL DE PROTECŢIE A ADĂPOSTURILOR PE CATEGORII DE LOCALITĂŢI

Gradul de protecţie a adăposturilor în daN/cm2

Adăposturi pentru Adăposturi pentru Adăposturi pentru
puncte de comandă la salariaţii din unităţile salariaţii din
Localităţi (Municipii) şi
ministere, economice unităţile economice
oraşe
departamente, categorisite din punct necategorisite şi
celelalte organe de vedere al protecţiei pentru populaţie.
centrale şi locale. civile.
Categoria I-a 3 1 1
Categoria a II-a 2 1 0,5
Categoria a III-a 1 0,5 0,3

CALCULUL NECESARULUI DE ADĂPOSTIT

Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte astfel:
la unităţile economice, pentru construcţii noi şi în cazul extinderii celor existente, în funcţie de
specificul acestora şi posibilităţile de amenajare, până la asigurarea adăpostirii personalului
stabilit pentru schimbul maxim în timp de război;
la construcţiile cu destinaţie de locuinţă, câte 1 m.p. suprafaţă utilă pentru fiecare persoană;
la construcţiile spitaliceşti, câte 2 m.p. suprafaţă utilă;
la construcţiile social-culturale, administrative, şcoli de toate gradele, câte 1 m.p. suprafaţă
utilă pentru fiecare persoană adăpostită. Numărul de persoane se determină considerând 2/3
din personalul administrativ şi elevi;
capacitatea de adăpostire la adăposturile publice se stabileşte funcţie de numărul de persoane
rezultat din studiul de amplasare, alocându-se 1 m.p. suprafaţă utilă pentru fiecare persoană.
Adăposturile din cadrul construcţiilor cu destinaţie de locuinţă sunt considerate adăposturi
familiale;
Capacitatea adăposturilor de protecţie civilă ce se amenajează în subsolul clădirilor se determină
în funcţie de necesarul de adăpostit, suprafaţa disponibilă şi ţinând seama de volumul necesar unei
persoane;
În subsolul unei clădiri se pot amenaja mai multe adăposturi separate, despărţite printr-un perete
comun de aceeaşi grosime şi rezistenţă ca şi pereţii de protecţie exteriori. Capacitatea acestor adăposturi
să nu depăşească 150 de persoane. Fiecare dintre aceste adăposturi trebuie să asigure condiţii tehnice şi
constructive prevăzute în instrucţiuni.
Capacitatea adăposturilor se determină în funcţie necesarul de adăpostire, de tipul adăpostului şi
de gradul de protecţie (se ia de regulă pentru 100-300 persoane), socotindu-se în medie o suprafaţă de 1
mp. pentru fiecare persoană adăpostită.

Stabilirea necesarului de adăposturi prevăzute a fi construite la război se face de către şeful I.J.S.U.
împreună cu ofiţerul de geniu şi se face astfel:
-Pentru oraşele de categoria I şi a-II-a
Din totalul populaţiei oraşului se scad:
mobilizaţii (10% din populaţie);
evacuaţii (nu au procent pentru evacuare, se stabilesc în funcţie de condiţii) maxim 20% din
populaţie;
salariaţii din schimbul maxim de lucru de la agenţii economici ( 2/3 din numărul acestora);
populaţia din cartierele periferice (maxim 20% care se adăpostesc pe cont propriu).
-Pentru oraşele din categoria a-III-a
La fel ca mai sus, cu singura deosebire că procentul de populaţie din cartierele periferice se ridică până la
40%.
-Pentru agenţii economici

184
Numărul de adăpostiri este calculat pentru schimbul maxim de lucru, după punerea în aplicare a planului
de mobilizare (2/3 din numărul salariaţilor).

PUNCTE DE COMANDĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ DESTINAŢIE,

COMPARTIMENTARE ŞI DOTARE

DESTINAŢIE
Punctele de comandă sunt adăposturi speciale destinate pentru conducerea acţiunilor în
situaţii de urgenţă ( protecţie civilă ).
Punctele de comandă de protecţie civilă sunt construite şi amenajate la judeţe, municipii,
oraşe şi agenţi economici.
Spre deosebire de adăposturile pentru populaţie care pot fi subterane, semiîngropate sau chiar
supraterane, punctele de comandă nu pot fi decât construcţii subterane.
Gradul de protecţie pe care trebuie să-l ofere punctele de comandă (suprasarcina de calcul) este de
1 kgf/cm2 sau 2 kgf/cm2 în funcţie de categoria localităţii în care sunt amenajate.
COMPARTIMENTAREA PUNCTULUI DE COMANDĂ

Compartimentarea unui punct de comandă cuprinde următoarele încăperi:

sas de acces;
punct de decontaminare personal;
camera preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă;;
camera de operaţii;
încăperea (încăperile) pentru membrii comitetuluii;
camera pentru centrala de alarmare şi centrala telefonică;

centrala de filtroventilaţie;
camera pentru acumulatori;
încăperea grupului electrogen;
camera pentru alimente;
camera pentru odihnă;
grupuri sanitare;
încăpere pentru rezerva de apă;
magazie de materiale;
ieşire (ieşiri) de salvare;
alte încăperi;
Accesul în punctul de comandă este strict limitat şi se face numai cu prezentarea legitimaţiei de
serviciu a persoanelor care, conform legilor în vigoare, au atribuţii în acest sens.

DOTAREA PUNCTULUI DE COMANDĂ

Dotarea punctelor de comandă cuprinde următoarele materiale, aparate şi instalaţii:
Compartimentul de comandă:
harta de protecţie civilă;
planul de protecţie civilă;
tabel cu mijloace fir şi radio;
interfon;
telefoane;
aparat radio.

Compartimentul operaţii:
harta judeţului (municipiului, oraşului, agentului economic) ;
tabel cu forţe şi mijloace de intervenţie;

185
 planşă cu situaţia meteo;
tabel cu principalele activităţi;
instrumente pentru lucru de stat major.

Instalaţiile din punctul de comandă sunt de următoarele tipuri:

instalaţii de filtroventilaţie;
instalaţii sanitare;
instalaţii electrice;
instalaţii de telecomunicaţii.

Instalaţiile de filtroventilaţie funcţionează în trei regimuri:

Regim de ventilare mecanică normală, în care aerul introdus în punctul de comandă este curăţat de praf
şi impurităţi;
Regim de filtroventilare, în care aerul introdus este curăţat de praf, impurităţi, substanţe toxice,
radioactive şi agenţi patogeni;
Regim de recirculare şi regenare a aerului din interior cu izolare totală de exterior (absorbţia aerului
viciat din încăperi, filtrarea acestuia în filtrele reţinătoare de CO2 şi vapori de apă şi completarea cantităţii
de oxigen).

Instalaţiile sanitare cuprind:

instalaţii de alimentare cu
apă; o instalaţii de canalizare;
o grupuri sanitare (1WC pentru 25 persoane) prevăzute cu
lavoare; o instalaţie de încălzire.

Instalaţiile electrice au ca scop asigurarea iluminatului interior şi a energiei necesare pentru

instalaţiile de forţă (motoare ventilatoare, pompe, etc.).
Alimentarea se poate face de la reţeaua electrică exterioară sau de la tabloul general de distribuţie.
Pentru asigurarea independenţei energetice se foloseşte grupul electrogen care este preferabil să
intre automat în funcţiune.
Pentru iluminatul de siguranţă, alimentarea becurilor din circuitul respectiv se face de la bateria de
acumulator care se află într-o încăpere separată.

Instalaţiile electrice cuprind:

o tabloul de alimentare;
o corpuri de iluminat;
o corpuri pentru iluminat de siguranţă;
o grupul electrogen.

Instalaţiile de telecomunicaţii asigură legăturile telefonice atât în interiorul cât şi în exteriorul P.C.

Schema unui punct de comandă de protecţie civilă:

2. 3. 4. 5. 6. 8.

1.
14.

9. 10. 7. 11. 12. 13.

186
 1. S.A.S.;
2. Cameră acumulatori; 11. Sală operaţii + membrii comitet;
3. Magazie materiale; 12. Camera preşedinte comitet.;
4. Camera de lucru; 13. Inst. de filtro-ventilaţie;
5.Centr. trs. alarmare.; 14. Câmp de trecere.
Birou D.S.;
Ieşire de salvare;
P.D.P.;
Grup sanitar;

187
 Tema 8.2.
Protectia chimica, bacteriologica, radiologica, nucleara
(C.B.R.N.) si asigurarea materiala necesara
conceptia realizarii protectiei C.B.R.N.;
principiile de realizare a protectiei C.B.R.N.;
conceptia si principiile de realizare a asigurarii medicale;
formatiile C.B.R.N. si de asigurare materiala - destinatii si misiuni.

Concepţia realizării protecţiei N.B.C.

Protecţia N.B.C. (nucleară, biologică şi chimică ) reprezintă acţiunea de ocrotire a

salariaţilor pe timp de conflict armat împotriva efectelor A.D.M. (armelor de distrugere în masă), iar
pe timp de pace împotriva E.A.D.A. (emisii altele decât atacul cu arma nucleară, biologică sau
chimică ) şi S.C.T.I. (substanţelor chimice toxice industriale).
Armele de distrugere în masă sunt acele arme care, folosite de agresor, determină un
volum mare de distrugeri de bunuri materiale (distrugeri de clădiri, construcţii, utilaje, instalaţii,
mijloace de transport etc.) precum şi un număr mare de victime în rândul salariaţilor şi animalelor
neprotejate.
Altfel spus, protecţia N.B.C. reprezintă acţiunea de ocrotire a salariaţilor(populaţiei)
împotriva contaminării radiologice, biologice şi chimice şi se asigură prin mijloace speciale de
protecţie individuală, colectivă şi prin alte măsuri tehnice şi organizatorice, care se realizează din
timp de pace, cu prioritate în zonele de risc nuclear, chimic sau biologic.
Agenţii economici cu surse de pericol nuclear, chimic sau biologic au obligaţia de a
evalua periodic zonele de risc, de a stabili măsurile de prevenire şi de protecţie necesare, de a
asigura înştiinţarea autorităţilor publice, alarmarea şi protecţia populaţiei afectate.
Dacă posibilitatea contaminării radiologice, biologice şi chimice ca urmare a
întrebuinţării A.D.M. este în mod curent condiţionată de existenţa unui conflict armat, a unui război,
accidentul nuclear, chimic, poluarea accidentală, izbucnirea unor epidemii sau epizootii, constituie
evenimente imprevizibile cauzate de avarierea sau deteriorarea unor instalaţii, a unui utilaj sau
mijloc de transport etc. sau intenţionat de către terorişti şi duc la eliberarea în mediul înconjurător a
unor substanţe care pot avea impact deosebit de grav asupra populaţiei cât şi asupra mediului.
Pentru a diminua efectele unor astfel de evenimente este necesar a se realiza un ansamblu
de măsuri şi acţiuni, unele de specialitate care intră în competenţa organismelor militare, de
protecţie civilă şi unor instituţii civile de specialitate şi altele care trebuie cunoscute şi respectate de
către populaţie.
188
 Conform Legii Protecţiei Civile cap. VI „prevenirea şi protecţia populaţiei şi bunurilor
materiale împotriva efectelor armelor convenţionale, nucleare, biologice sau ale dezastrelor se
asigură printr-un ansamblu de măsuri constând din: înştiinţare şi alarmare, evacuare, adăpostire,
protecţie nucleară biologică şi chimică (N.B.C.), mascare, camuflare şi alte măsuri tehnice şi
organizatorice specifice”.
PROTECŢIA N.B.C. ÎN SITUAŢII DE CONFLICT ARMAT

PROTECŢIA NUCLEARĂ
Protecţia nucleară se impune ca urmare a întrebuinţării de către agresor armei nucleare.
Arma nucleară se bazează pe acţiunea distructivă a imensei cantităţi de energie care se degajă în
timpul exploziei nucleare. Efectul ei vătămător poate întrece de sute de mii de ori efectul vătămător
al celei mai puternice muniţii încărcate cu substanţe explozive obişnuite.
Arma nucleară este cel mai puternic mijloc de distrugere în masă, capabil să producă într-un timp
scurt, pierderi mari în oameni, distrugeri la construcţii, bunuri materiale, distrugeri şi blocări de
adăposturi, distrugeri şi avarii la reţelele electrice, de gaze, apă, termoficare, canal, telecomunicaţii,
contaminare radioactivă pe suprafeţe de teren foarte mari. Aceste distrugeri se produc datorită
acţiunii factorilor distructivi ai exploziei nucleare: unda de şoc, emisiunea de lumină, impulsul
electromagnetic, radiaţia penetrantă şi contaminarea radioactivă.
Pentru protecţia împotriva efectelor factorilor distructivi ai exploziei nucleare trebuie să reţinem
următoarele :
Împotriva armei nucleare ne protejăm prin
adăpostire; Nu trebuie să privim spre sfera de foc;
Ne adăpostim numai după construcţii solide sau obstacole
naturale; Nu stăm în picioare, expuşi la explozie;
Orice obstacol micşorează sub limitele periculoase acţiunea factorilor distructivi ai
exploziei nucleare;
Împotriva contaminării radioactive ne protejăm dacă împiedicăm contactul prafului
radioactiv cu organismul.

PROTECŢIA CHIMICĂ
Protecţia chimică se impune ca urmare a întrebuinţării de către agresor a armei chimice.
Arma chimică este tot un mijloc de distrugere în masă care se bazează pe folosirea
S.T.L. (substanţelor toxice de luptă) în scopul nimicirii în masă a oamenilor (salariaţilor) şi
animalelor.
Substanţele toxice de luptă sunt compuşi chimici care folosiţi în luptă pot vătăma
oamenii (salariaţii) şi animalele neprotejate şi contaminează aerul, terenul, construcţiile,
îmbrăcămintea, produsele alimentare, furajele, apa, făcându-le periculoase pentru viaţă.

După modul cum acţionează asupra fiinţelor vii S.T.L. sunt:

S.T.L. neuroparalitice – acţionează asupra sistemului nervos şi sunt cele mai periculoase
pentru că produc moartea în cel mai scurt timp (sarin, soman, tabun, Vx.);
S.T.L. vezicante – atacă pielea şi produc răni greu vindecabile (iperita, levizita,
azotiperita);
S.T.L. toxice generale - atacă unele tipuri de celule vitale şi sisteme enzimatice (acid
cianhidric, clorcian);
S.T.L. sufocante - atacă căile respiratorii producând sufocarea oamenilor (fosgen,
difosgen, clor);

189
 S.T.L. iritante - care după organele pe care le afectează sunt iritant lacrimogene (CS,
cloracetofenona, cloropicrina) şi iritant strănutătoare (adamsita, difenilcianarsina);
S.T.L. psihochimice - acţionează asupra psihicului uman (L.S.D.-25, BZ. mescalina).
Ca atare, populaţia (salariaţii) poate fi afectată pe trei căi: pe cale respiratorie, pe cale
cutanată, (prin căderea substanţei toxice pe pielea descoperită sau contactul cu materiale
contaminate) şi prin ingerare odată cu produsele alimentare sau apa contaminată.
Protecţia salariaţilor(populaţiei) cât şi a bunurilor materiale de orice natură împotriva
acţiunii vătămătoare a substanţelor toxice de luptă constă în evitarea contactului direct cu acestea.
Aceasta se poate realiza prin izolarea la locul de muncă, camere de locuit (birouri) şi
adăposturi etanşe, a căror atmosferă să rămână nepoluată cu substanţe toxice. Adăpostirea în spaţii
închise ermetic rămâne o măsură absolut utilă.
Protecţia persoanelor este eficientă dacă:
Din primele minute se îndepărtează S.T.L. de pe piele, îmbrăcăminte etc, efectele
lor fiind reduse, se atenuează sau nu mai apar;
La atacul cu S.T.L. ne echipăm imediat cu masca contra gazelor şi ne adăpostim;
Dacă la apariţia primelor semne de intoxicaţie acordăm primul ajutor imediat, viaţa
persoanei poate fi salvată;
Apa şi alimentele nu se consumă fără controlul şi avizul organelor de specialitate.

PROTECŢIA BIOLOGICĂ
Protecţia biologică se impune ca urmare a întrebuinţării de către agresor a armei
biologice.
Arma biologică face parte din A.D.M. şi include agenţii patogeni utilizaţi în scopuri
agresive, care în urma răspândirii prin diferite mijloace tehnice şi procedee, pot determina
îmbolnăviri în masă a salariaţilor(populaţiei) sau animalelor precum şi distrugerea unor culturi
vegetale, cu scopul scăderii capacităţii economico-sociale şi de apărare a ţării.
Pentru a se descoperi la timp folosirea armei biologice de către agresor şi luarea
măsurilor corespunzătoare de protecţie, fiecare salariat trebuie să cunoască bine semnele folosirii
acestei arme caracterizate prin:
Exploziile înfundate ale bombelor de aviaţie şi proiectilelor de artilerie;
Zborul avioanelor la joasă înălţime şi apariţia unor nori de fum sau ceaţă în urma lor ;
Aruncarea din avioane a diferitelor obiecte (lăzi, cutii), urmată de apariţia la cădere a
unui număr mare de insecte şi rozătoare care nu se întâlnesc în mod obişnuit în zonă;
Prezenţa unui număr mare de cazuri de boli contagioase printre salariaţi;
Îmbolnăvirea în masă a animalelor domestice şi sălbatice precum şi a păsărilor.
Agenţii patogeni care pot fi utilizaţi în producerea armei biologice sunt:
Bacterii care produc boli cum ar fi: antrax, ciumă, holeră, febră tifoidă,
botulismul;
Viruşii ce produc: encefalita, gripa, variola;
Rickettsi care produc: tifosul exantematic, febra japoneză;
Protecţia împotriva armei biologice constă în luarea din timp a unor măsuri de prevenire
care pot scădea mult acţiunea vătămătoare a acesteia.
Una dintre cele mai eficiente măsuri este vaccinul şi anatoxinele.
Vaccinurile sunt preparate medicale care conţin microbi (inerţi sau mult atenuaţi) care
introduşi în corp determină răspunsul imunologic al organismului făcând ca rezistenţa acestuia să
crească.
Prevenirea şi combaterea efectelor provocate în rândul salariaţilor, populaţiei (sau
animalelor), prin răspândirea în scopuri agresive a agenţilor patogeni, se realizează prin măsuri cu

190
caracter antiepidemic (antiepizootic), care urmăresc înlăturarea sau modificarea în sens favorabil a
factorilor principali care alcătuiesc verigile lanţului epidemiologic şi anume:
Sursele de infecţie: oameni sau animale bolnave;
Căile de transmitere a infecţiei: aerul, apa, alimentele, insectele şi rozătoarele
(vectori), obiectele contaminate;
Masa receptivă: oamenii sau animalele pentru îmbolnăvirea cărora se difuzează
agenţii patogeni.
Întreruperea chiar a unei singure verigi a lanţului epidemiologic împiedică apariţia
epidemiei (epizootiei). În acest scop se întreprind măsuri de lichidare a sursei de infecţie şi a căilor
de transmitere şi se urmăreşte creşterea rezistenţei masei de salariaţi.
Măsurile care se întreprind faţă de sursa de infecţie constau din:
Respectarea de către salariaţi(populaţie) a obligaţiilor ce le revin în cadrul stării de
carantină;
Sprijinirea activităţilor de depistare şi izolare a bolnavilor cu semne de boală infecto-
contagioasă şi sesizarea organelor sanitare;
Respectarea măsurilor de izolare şi supraveghere a celor ce au venit în contact cu
bolnavii infectaţi;
Măsurile care se întreprind împotriva transmiterii infecţiei constau în:
Protejarea căilor respiratorii, a pielii şi mucoaselor, cu ajutorul mijloacelor speciale
sau simple de protecţie individuală;
Ermetizarea uşilor şi ferestrelor la locuinţe;
Evitarea consumării apelor din surse necontrolate de organele sanitare. Până la
avizarea calităţii apei, se va bea apă fiartă şi răcită sau apă îmbuteliată;
Executarea indicaţiilor organelor sanitare privind dezinfecţia surselor de apă potabilă
(fântânilor);
Respectarea indicaţiilor organelor sanitare privind consumarea legumelor, fructelor,
produselor de origine animală;
Asigurarea colectării şi evacuării în mod igienic a gunoiului menajer;
Executarea indicaţiilor organelor sanitare privind autocontrolul preventiv al corpului
şi îmbrăcămintei, demuştizarea şi distrugerea rozătoarelor din locuinţe (loc de muncă), magazii etc.
Principalele semne întâlnite la majoritatea bolilor infecto contagioase provocate de un
atac cu arma biologică sunt: temperatură ridicată, tulburări digestive (greţuri, vărsături, diaree),
tulburări respiratorii, dureri de cap, senzaţie de ameţeală, stare de agitaţie şi apariţia unor pete
caracteristice pe corp.

PROTECŢIA NUCLEARĂ ÎN SITUAŢII DE E.A.D.A. ( emisii altele decât atacul).

PROTECŢIA ÎN CAZ DE ACCIDENT NUCLEAR ŞI URGENŢĂ RADIOLOGICĂ.

Accidentul nuclear se consideră a fi evenimentul care afectează instalaţia centralei

nuclearo-electrice sau reactorul nuclear permiţând difuzarea în atmosferă a radiaţiilor nucleare şi a
produşilor de reacţie a combustibililor nucleari şi provoacă iradierea sau contaminarea salariaţilor şi
a mediului înconjurător peste limitele maxim admise.
Putem spune că, în cazul unui accident nuclear există trei tipuri de riscuri:
Riscul inhalării aerului contaminat radioactiv, se datorează atât gazelor emise cât şi
transportului substanţelor radioactive, ceea ce duce la manifestarea efectului conjugat al inhalării şi
iradierii.Riscul imediat se produce datorită inhalării iodului radioactiv care acţionează asupra
tiroidei precum şi inhalării altor produse de fisiune.

191
 Riscul rezultat din radioactivitatea depusă. Aprecierea riscului se face prin
determinarea nivelului de radiaţie (raportul dintre doza de ioni şi timpul de iradiere), şi stabilirea
radionuclizilor prezenţi.
De timpul de care se dispune pentru controlul radioactivităţii produselor alimentare
depinde riscul ingerării acestora, pericolul cel mai mare provenind din depunerile radioactive pe
alimentele ce pot fi consumate fără a fi spălate: legume, fructe, apă potabilă, furaje etc.
Indirect prezintă pericol consumul de lapte şi unele alimente ce nu sunt consumate fără a
fi verificate, inclusiv carnea şi organele de la păsări şi animale.
c. Riscul rezultat din acumularea lentă a radioactivităţii. În acest caz atenţia trebuie
concentrată asupra produselor alimentare destinate omului, care pot fi contaminate cu radionuclizii
cei mai periculoşi. De asemenea, se va controla permanent radioactivitatea aerului şi precipitaţiilor
atmosferice. Dacă efectul inhalării se produce destul de rapid, pericolul datorat depunerilor
radioactive este de durată medie şi mare, ceea ce impune măsuri pe termen lung privind consumul de
apă, alimente şi furaje.
Urgenţa radiologică este cauzată de deplasarea în spaţiul aerian al ţării, sau al unei zone
din ţară a norului radioactiv rezultat în urma unui accident nuclear produs pe teritoriul altui stat sau
chiar pe alt continent. Pe tot parcursul deplasării unui asemenea nor radioactiv rezultă o urmă , o
zonă contaminată ca urmare a depunerilor radioactive din nor pe direcţia de deplasare a vântului,
contaminarea fiind mai puternică în zonele unde cad precipitaţii. Vorbim tot despre urgenţă
radiologică şi în situaţia căderilor de obiecte cosmice radioactive, accidente pe timpul transportului
şi depozitării deşeurilor radioactive, acţiuni teroriste, sau alte evenimente care duc la contaminarea
radioactivă şi iradierea personalului şi salariaţilor.
Protecţia, în cazul unui accident nuclear şi urgenţă radiologică reprezintă un ansamblu de
măsuri care se realizează prin:
Executarea cercetării de radiaţie, care începe imediat după înştiinţare şi alarmare, de
către elementele pregătite din zonă şi se continuă cu cercetarea aeriană şi cu cercetarea de către
elementele specializate din afara zonei.
Delimitarea sectoarelor contaminate radioactiv, stabilirea şi înştiinţarea localităţilor
din care se face evacuarea populaţiei;
Izolarea sectoarelor contaminate, (circulaţia publică rutieră se interzice, trenurile nu
mai fac staţie în zonele contaminate, produsele alimentare şi apa nu se mai folosesc decât pe bază de
aviz);
Evacuarea salariaţilor (populaţiei) prin organizarea unui serviciu de ordine.
- ţinerea evidenţie nominale a persoanelor evacuate în vederea supravegherii medicale
ulterioare.
-executarea controlul contaminării radioactive a populaţiei (salariaţilor) şi a bunurilor
care se evacuează şi se organizează unul sau mai multe puncte (centre) pentru decontaminarea
acestora.
-organizarea prin sondaj a controlului contaminării radioactive a populaţiei (salariaţilor)
în localităţile (agenţii economici) din care s-a făcut evacuarea iar decontaminarea bunurilor
materiale se execută pe urgenţe
Asigurarea tratamentului medical persoanelor afectate de iradiere.

PROTECŢIA CHIMICĂ ÎN SITUAŢII DE ACCIDENT CHIMIC ŞI POLUARE

ACCIDENTALĂ

Accidentele chimice reprezintă eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unor

substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) în concentraţii mai mari decât cele admise, (în incinta
agenţilor economici, pe timpul transportului acestora, pe timpul depozitării, pe timpul descărcării
192
substanţelor din / în cisterne, pe timpul folosirii lor în procesul de producţie, nerespectării normelor
de protecţie a muncii şi P.S.I.), punând astfel în pericol sănătatea personalului şi salariaţilor.
Substanţele chimice toxice industriale (S.C.T.I), sunt produsele chimice care datorită
proprietăţilor fizice, chimice şi toxice îşi manifestă acţiunea contaminantă şi vătămătoare, în
concentraţii mici pe distanţe foarte mari, ce depăşesc limitele agentului economic sursă toxică, ce
creează zone de acţiune ce pot cuprinde localităţi întregi şi unităţi economice izolate.
Pe timpul transportului cu mijloace auto, problemele pot să apară ca urmare a unor
accidente de circulaţie, avarii la mijlocul de transport sau ambalaj, reacţii chimice neprevăzute,
nerespectării normelor tehnice de ambalare şi transport sau a altor factori neprevăzuţi. Ca urmare a
acestor accidente se pot produce explozii, incendii, emisii de gaze, vapori toxici sau răspândire de
substanţe toxice pe sol şi în mediu.
Substanţele periculoase se transportă în cisterne, containere sau alte tipuri de ambalaje
(în stare de gaz comprimat, gaz lichefiat, lichid sau solid).
Mijloacele care transportă aceste substanţe trebuie să fie marcate cu etichete şi
indicatoare de avertizare.
Principalele substanţe chimice toxice industriale (S.C.T.I.) care prezintă pericol pentru
salariaţi (populaţie) şi cele mai des folosite sunt: amoniacul, clorul, hidrogenul sulfurat, acidul
clorhidric, acidul sulfuric, monoxidul de carbon etc.
La producerea unui accident cu implicarea unor asemenea substanţe, se creează o zonă
letală (mortală) şi o zonă de intoxicare. Dimensiunile acestor zone depind de cantitatea de S.C.T.I.
eliberată în mediul înconjurător, concentraţia acesteia, timpul până la remedierea avariei şi punerea
în aplicare a măsurilor ce se impun.
Este deosebit de important ca în momentul producerii unui astfel de eveniment salariaţii
(populaţia) să se adăpostească în clădiri, asigurând rapid primele măsuri de etanşeizare a uşilor şi
ferestrelor utilizând pentru izolare materiale aflate la îndemână (produse textile, bureţi, chit, etc.).
Se va opri orice instalaţie de aer condiţionat sau de ventilare şi nu se va părăsi clădirile
decât la încetarea alarmei transmisă prin mijloacele specifice de către personalul de conducere.
Pentru prevenirea şi protecţia populaţiei împotriva efectelor acestor substanţe legea
obligă agentul economic care deţine, depozitează, foloseşte în procesul de producţie S.C.T.I., să
întocmească plan de protecţie şi intervenţie, să respecte prevederile legislaţiei Uniunii Europene
referitoare la protecţia mediului (H.G. nr.95/2003 privind controlul activităţii care prezintă pericole
de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase), să facă publice următoarele date:
care este unitatea sursă de pericol chimic;
tipul de substanţă toxică industrială pe care îl deţine;
caracteristicile şi modul de acţiune al substanţei toxice;
zona de risc în care v-aţi putea afla;
măsuri de protecţie specifice zonei;
locul în care se asigură protecţia prin adăpostire sau izolare;
locurile de dispunere şi itinerarele de evacuare temporară.
În locurile de adăpostire – izolare pentru salariaţi (populaţiei) trebuie asigurate măsurile
de siguranţă prin:
procurarea materialelor de etanşare (chit, bandă izolantă, bureţi izolatori, purfix etc.);
asigurarea mijloacelor de protecţie individuală speciale (mască contra gazelor, aparat
de respiraţie, costume de protecţie) sau improvizate;
realizarea unei truse de prim – ajutor medical;
pregătirea unei rezerve permanente de apă şi alimente;
asigurarea unui radioreceptor cu baterii.

cunoştinţele necesare în vederea realizării măsurilor de protecţie;

193
 regulile de comportare la accident în zona norului toxic.

PRECIZĂRI GENERALE COMUNE PROTECŢIEI NUCLEARE, BIOLOGICE SAU

CHIMICE

Indiferent de situaţia în care se produce o contaminare radioactivă, biologică sau chimică

– conflict armat, situaţii de pace sau evenimente teroriste la descoperirea contaminării prima măsură
care se aplică de către organismele de protecţie civilă este alarmarea salariaţilor folosind sistemul
propriu de înştiinţare-alarmare.
Semnalul de “ALARMĂ LA DEZASTRE” (5 impulsuri a 16 secunde cu
pauză de 10 secunde timp de 2 minute) este obligatoriu şi se înştiinţează toţi agenţii economici,
instituţiile publice şi populaţia din zona de intoxicare, pe direcţia de deplasare a norului radioactiv
sau contaminat chimic şi în zona unde s-a descoperit contaminarea.
Se introduc măsuri de restricţie a circulaţiei şi limitarea accesului în zonele afectate cu
excepţia forţelor de specialitate care intervin.
Cercetarea de specialitate, marcarea zonelor interzise, intervenţia propriu-zisă precum şi
alte măsuri specifice se vor executa numai de către formaţiuni de specialitate militare, ale protecţiei
civile şi ale instituţiilor de profil din zonă, care trebuie dotate cu echipament de protecţie, aparatură,
materiale specifice şi care să le permită acţiunea în zonele contaminate R.B.C. (radioactiv, biologic
şi chimic) fără ca viaţa să le fie pusă în pericol.

Protecţia N.B.C. se realizează prin:

mijloace individuale de protecţie:
speciale :
pentru organele respiratorii:
masca contra gazelor (agenţii economici deţinători de substanţe toxice să aibă cartuşe
specifice);
măşti izolante;
aparate izolante;
pentru protecţia pielii:
complete de protecţie;
complete de protecţie de unică folosinţă;

b. improvizate:

pentru organele respiratorii:

mască de tifon sau pânză suprapuse, între care se introduce vată, se umezesc şi se
aplică peste nas şi gură legându-le la ceafă;
prosop unde în interiorul căruia se introduce vată, se umezeşte şi se leagă la ceafă
peste gură şi nas;
batistă;
diferite materiale din pânză.
pentru protecţia pielii:
costume de lucru din pânză cauciucată;
pelerine de ploaie ;
pelerine şi costume din materiale plastice rezistente;
194
 haine din piele sau pânză ţesută foarte des ;
folie de polietilenă;
hainele se vor încheia până sub gât, se vor lega cu sfoară sau elastic la manşete şi
mâneci ;
pentru protecţia capului :
eşarfe, căciuli, şepci, prosoape peste care se pun folii sau pungi de plastic;
pentru protecţia picioarelor:
cizme de cauciuc, cizme şold de pescar, galoşi, şoşoni, bocanci de schi sau
de iarnă, cizme şi ghete de piele.
pentru protecţia mâinilor şi palmelor :
mănuşi de cauciuc, menajere, de vopsit sau de piele.
mijloace de protecţie colectivă:
adăposturile de la agenţii economici;
adăposturile din subsolurile clădirilor;
galerii subterane;
tuneluri;
spaţii naturale.

mijloace pentru combaterea contaminării:

- truse sanitare N.B.C.;
antidoturi;
radioprotectori;
alte mijloace specifice pentru decontaminarea personalului,
echipamentului, mijloacelor de transport etc.
reţeaua zonală de sănătate publică,
reţeaua zonală sanitar-veterinară
laboratoare de specialitate: de igiena radiaţiilor, chimice, sanitare şi toxicologice;
protecţia bunurilor materiale se realizează prin:
evacuare;
adăpostire;
vopsire;
ignifugare;
containerizare
crearea de perdele de apă, spumă, etc.

Forţele de protecţie N.B.C.

Aceste forţe prin modul în care acţionează, prin promptitudinea descoperirii începutului
atacului cu arme de distrugere în masă sau despre începutul contaminării R.B.C. (radiologice,
chimice sau biologice), de înştiinţarea şi alarmarea la timp a salariaţilor pentru a se proteja, de
cunoaştere a regulilor ce trebuie respectate în momentul producerii unor asemenea evenimente
precum şi de respectarea lor, depinde evitarea apariţiei unui număr mare de victime şi/sau salvarea
celor care au fost surprinse de eveniment.
Forţele şi mijloacele de protecţie N.B.C. sunt destinate: pentru executarea acţiunilor
de decontaminare a personalului (P.D.P.), echipamentului (P.D.E.), terenului, clădirilor, utilajelor,
mijloacelor tehnice şi de transport (P.D.M.T.) şi pentru executarea cercetării chimice şi de radiaţie a
zonei contaminate.
Aceste acţiuni sunt executate de:
formaţiunile militare de specialitate;

195
 formaţiunile de specialitate ale agenţilor economici sursă de risc nuclear, biologic sau
chimic;
instituţii teritoriale cu atribuţii în domeniu: nuclear, chimic, biologic, protecţia
mediului, sănătate, sanitar-veterinare etc.
formaţiuni de decontaminare (echipe, grupe, detaşamente):
de la agenţii economici;
de la eşaloanele superioare;
alte formaţiuni cu care se coopereaza.

Formaţiunile de protecţie N.B.C. şi punctele de decontaminare sunt organizate,

dotate şi asigurate din timp de pace conform normelor in vigoare.

În funcţie de caracterul de distrugere, formaţiunile de protecţie N.B.C. pot îndeplini

următoarele misiuni principale:
cercetarea chimică şi de radiaţie a personalului, terenului, clădirilor, etc.
decontaminarea terenului şi clădirilor pentru acţiunile de salvare a răniţilor;
decontaminarea căilor de acces către agenţii economici, depozite de alimente, de
materiale, instituţii publice şi către locurile unde îşi desfăşoară acţiunea formaţiunile de intervenţie;
decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de transport, (în P.D.P.,
P.D.E. şi P.D.M.T.), utilajelor şi instalaţiilor;
determinarea cantitativă şi calitativă a probelor contaminate radioactiv sau chimic;
Mai poate participa la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, de
aprovizionare cu apă sau alte bunuri materiale necesare în zona de distrugeri.
Îndeplinirea la timp a misiunilor formaţiunilor de protecţie N.B.C. se realizează printr-o
organizare judicioasă a acţiunilor de decontaminare, în funcţie de:
natura raionului contaminat;
posibilităţile de acţiune ale formaţiunilor de protecţie N.B.C.;
situaţia concretă în care se desfăşoară acţiunile formaţiunilor N.B.C..

ASIGURAREA MEDICALĂ

CONCEPŢIA ASIGURĂRII MEDICALĂ

Asigurarea medicală cuprinde totalitatea măsurilor şi activităţilor care se iau pentru păstrarea
sănătăţii personalului cuprins în structurile de protecţie civilă (militar şi civil); prevenirea apariţiei
sau răspândirii bolilor; acordarea la timp a primului ajutor, ajutorului medical şi tratamentului de
urgenţă răniţilor (contaminaţilor) şi bolnavilor rezultaţi în urma acţiunilor adversarului sau
dezastrelor; evacuarea la unităţile medicale, spitalizarea şi tratarea răniţilor (contaminaţilor) şi
bolnavilor până la vindecare.
Organizarea transporturilor (evacuării) răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor se execută cu
mijloacele sanitare proprii (civile şi militare), şi cu cele primite ca întărire de la formaţiunile
medicale teritoriale. Transporturile (evacuarea) se poate face şi cu mijloacele nespecializate, proprii
sau rechiziţionate, conform legii.
Măsurile igienico-sanitare, antiepidemice şi profilactice speciale cuprind:
-executarea recunoaşterii şi controlului sanitar-epidemiologic a raioanelor (obiectivelor) de
intervenţie; -vaccinarea profilactică a personalului încadrat în structurile de protecţie civilă; -
introducerea carantinei în focarul (raionul ) de intervenţie;
-aplicarea măsurilor de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare în raionul (focarul) de intervenţie când
situaţia impune acest lucru;
-respectarea strictă a regulilor de igienă personală şi menţinerea unei stări igienico-sanitare
corespunzătoare în raionul (sectorul) de intervenţie, sau de primire evacuaţi;

196
 -organizarea supravegherii medicale şi evidenţa personalului din protecţia civilă şi a cetăţenilor care au
fost supuşi iradierii peste dozele admise;
-supravegherea sanitară a aprovizionării cu apă, a păstrării şi transportul alimentelor;
-depistarea bolnavilor din rândul personalului încadrat în protecţia civilă, izolarea imediată a celor cu
boli transmisibile;
-folosirea medicamentelor şi antidoturilor care măresc rezistenţa personalului la impactul
cu radiaţiile şi substanţele toxice de luptă sau toxice industriale.
Formaţiunile de asigurare sanitară sunt destinate pentru:
Menţinerea capacităţii de acţiune a personalului comisiilor şi formaţiunilor de
protecţie civilă prin acordarea asistenţei medicale de urgenţă;
-Prevenirea apariţiei sau răspândirii bolilor transmisibile;
o Acordarea la timp a primului ajutor, ajutorului medical şi tratament de urgenţă a
răniţilor şi bolnavilor rezultaţi în urma atacurilor din aer, calamităţilor sau catastrofelor;
o Evacuarea la unităţile sanitare şi tratarea răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor până
la vindecare.
Misiunile formaţiunilor sanitare sunt:
-Acordarea primului ajutor;
- Strângerea răniţilor, contaminaţilor şi bolnavilor din raionul (obiectivul) de intervenţie
şi evacuarea lor la formaţiunile sanitare încadrate cu medici;
-Acordarea primului ajutor medico-chirurgical de urgenţă şi ajutorului medical
specializat;
-Organizarea şi executarea măsurilor sanitaro-antiepidemice şi profilactice speciale;
- Supravegherea respectării cu rigurozitate a măsurilor sanitaro-igienice pe timpul
asanării teritoriului din raioanele rezultate în urma atacurilor;
- Deplasarea, dispunerea şi funcţionarea unităţilor şi formaţiunilor sanitare. La
acordarea primului ajutor trebuie respectate următoarele reguli:
-Se îndepărtează persoanele din jurul răniţilor;
-Se examinează complet şi rapid rănile;
-Cel care dă primul ajutor va avea grijă să nu agraveze starea răniţilor.
Categoriile de triaj în urma unui dezastru.
În urma unui dezastru, dacă resursele sunt diminuate, categoria de răniri mortale
(albastru), va primi doar un tratament paliativ, dacă există resurse adecvate, aceşti răniţi vor putea
primi tratamentul necesar, doar după ce răniţii grav (roşu) au fost trataţi.
Triajul va trebui să delimiteze de la folosirea resurselor de tratament, doar răniţii din
categoria galbenă şi verde.
Evitarea deceselor necesită cunoştinţe aprofundate asupra existenţei resurselor şi a
sistemului medical de urgenţă.
Nr. crt. Grup Culoarea Tipul rănirilor
Prioritatea Roşie Deosebit de grave: pot supravieţui,
1/extremă doar dacă se aplică măsurile salvatoare
urgenţă de viaţă.
Prioritatea Galbenă Pot supravieţui, dacă se aplică metode
2/urgenţă simple de tratament, în decurs de ore.
Prioritatea Verde Minore: îngrijirea poate fi întârziată,
3/neurgenţă până alte victime mai grave sunt
tratate.
Prioritate Albastru Catastrofale: victime care nu vor
2 sau 3 supravieţui, dacă nu se aplică îngrijiri
intensive, în decurs de minute.
Nici una Negru Decedaţi, sau foarte grav răniţi, care

197
 nu au şanse de supravieţuire.

Identificarea şi clasificarea victimelor

În toate cazurile posibile victimele trebuie identificate în momentul triajului.
Pentru aceasta se vor marca răniţii cu etichete de culori diferite în funcţie de gradul de
gravitate al rănirilor şi de prioritatea de evacuare.

Eticheta roşie
Această etichetă corespunde priorităţii de evacuare celei mai înalte şi este
rezervată victimelor ce necesită ajutor imediat din următoarele motive:
probleme respiratorii ce nu pot fi rezolvate pe loc;
stopul cardiac confirmat;
hemoragii grave cu pierderi de sânge de peste 1 litru;
inconştienţa, obnubilarea;
perforaţii toracice, sau răniri abdominale profunde;
fracturi grave de bazin, torace, de vertebre cervicale, ca şi fracturile sau luxaţiile
ce jenează perceperea pulsului sub zona luxaţiilor sau fracturilor;
comoţii grave;
arsuri complicate cu leziuni ale căilor respiratorii.

Eticheta galbenă
Această etichetă determină a doua prioritate de evacuare. Victimele ce necesită ajutor dar
a căror viaţă nu este în pericol imediat vor fi marcate cu această etichetă:
arsuri de gradul II pe mai mult de 30 % din suprafaţa cutanată;
arsuri de gradul III pe 10 % din suprafaţa cutanată;
arsuri de gradul III în locuri critice cum ar fi mâinile, picioarele şi faţa, dar
fără complicaţii respiratorii;
arsuri complicate de leziuni grave ale ţesuturilor moi sau cu fracturi minore;
hemoragii moderate (de la 500 ml la 1000 de ml);
leziuni dorsale cu sau fără atingerea coloanei vertebrale;
victime ce prezintă leziuni cranio-cerebrale (suficient de grave pentru a cauza un
hematom subdural sau stare de confuzie) ce se caracterizează prin:
o scurgeri de LCR pe nas sau prin urechi;
o creşterea rapidă a presiunii sanguine sistolice;
o vărsături în jet;
o modificări de ritm respirator;
o bradicardie sub 60/minut;
o tumefacţii sau hematoame suborbitare;
o anizocorie pupilară;
o colaps;
o răspuns motor nul sau scăzut (ROT);
o reacţii scăzute la stimulente senzoriale (stupoare profundă).
Eticheta verde
Această etichetă va marca răniţi ce prezintă a treia prioritate de evacuare, ale căror
leziuni sunt minore şi nu necesită o îngrijire deosebită:
fracturi ale degetelor sau dinţilor;
excoriaţii, contuzii;
arsuri minore;
arsuri de gradul II de până la 15 % din suprafaţa cutanată;

198
 arsuri de gradul III pe cca. 2 % din suprafaţa cutanată;
arsuri de gradul I acoperind mai puţin de 20 % din suprafaţa cutanată cu
excepţia mâinii, picioarelor şi a feţei.
Eticheta neagră
Este rezervată decedaţilor sau celor cu leziuni fatale şi fără speranţă. Se consideră
decedate victimele care nu respiră şi au pulsul oprit de cca. 20 de minute şi a căror stare nu permite
aplicarea în continuare a tehnicilor de resuscitare. De asemeni va fi aplicată şi următoarelor
categorii de victime fără speranţă:
arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40 % din suprafaţa corporală
considerate că iremediabil mortale;
arsuri de gradul II şi III acoperind mai mult de 40 % din suprafaţa corporală însoţite
de leziuni majore cum ar fi:
fracturi importante;
leziuni cranio-cerebrale importante;
leziuni toracice;
leziuni craniene ce lasă ţesutul cerebral descoperit şi sunt însoţite de inconştienţă;
leziuni cranio-cerebrale însoţite de fracturi majore;
leziuni ale coloanei vertebrale cu absenţa sensibilităţii şi motricităţii;
leziuni grave la victimele peste 60 de ani.

199
 Tema 8.3.
PROTECTIA POPULATIEI /SALARIATILOR SI/SAU BUNURILOR MATERIALE
PRIN EVACUARE
definitia si principiile evacuarii;
organizarea, pregatirea si executarea evacuarii;
asigurarea actiunilor de evacuare;
documentele specifice actiunii de evacuare;
organizarea si instalarea taberei de sinistrati

Principii generale

Evacuarea, ca măsură de protejare a vieţii şi bunurilor materiale a fost folosită, sub

diferite forme, de la începuturile societăţii umane. Istoria a consemnat numeroase astfel de cazuri
dintre care amintim doar câteva:
plecarea evreilor din Egiptul Antic către Ţara Sfântă (consemnată de Biblie ca
„Exodul”);
retragerea la sud de Dunăre a administraţiei şi armatei romane din Dacia, pe
timpul împăratului Aurelian;
evacuarea preventivă a unor zone din teritoriul naţional în pericol de a fi ocupate de
diverşi invadatori (turci, tătari, polonezi, ruşi etc.) de-a lungul istoriei noastre;
trimiterea tezaurului naţional şi a bunurilor casei regale la Moscova în timpul
primului război mondial;
retragerea populaţiei şi a bunurilor sale materiale din zona Cadrilaterului
în Dobrogea, înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial
Prima mărturie scrisă românească, care atestă preocuparea pentru necesitatea realizarii
evacuării o întâlnim în Învăţăturile lui Neagoe Basarab-domn al Ţării Româneşti (1512-1521) către
fiul său Theodosie: „Pentru aceea te învăţ fătul meu: feciorii şi fetele şi femeile boiarilor şi slugile
tale să fie mai îndărăt, iar războiul să-l faci să fie în faţă”.
O dată cu apariţia societăţii industrializate, în scopul asigurării protecţiei populaţie, a
bunuilor materiale şi a valorilor culturale pe timp de război sau în alte situaţii speciale activitatea de
evacuare a căpătat un caracter organizat, reprezentând una din sarcinile umanitare ale protecţiei
civile.
Principalele forme de realizare a evacuării de protecţie civilă sunt:
refugierea (autoevacuarea populaţiei din teritoriul ocupat/calamitat sau din zona în care
este iminentă apariţia unor pericole grave. Acţiunea este acceptată şi sprijinită de stat,
dar se realizează opţional, în principal prin efortul persoanl al celor aflaţi în pericol);
transferul temporar, organizat de stat realizat de instituţii abilitate, în scopul protecţiei
populaţiei şi bunurilor împotriva acţiunilor distructive de amploare (de natură militară
sau generate de dezatre).
În cele ce vor urma, referinţele se vor face la a doua formă de realizare a evacuării de
protecţie civilă.
În acest sens se poate da următoarea definiţie:
Prin evacuare, ca măsură de protecţie, se înţelege scoaterea organizată din municipiile
reşedinţă de judeţ, precum şi din alte localităţi, la nevoie, în timp de război sau în caz de dezastre, a
unor instituţii publice şi agenţi economici, categorii de populaţie şi bunuri materiale, în zone şi
localităţi care asigură condiţii de protecţie a personalului, de funcţionare a instituţiilor publice, a
agenţilor economici respectivi precum şi pentru protejarea valorilor materiale şi culturale.
Evacuarea, în caz de război, urmăreşte descongestionarea unor localităţi prin scoaterea
acelei părţi din bunuri materiale care nu fac obiectul acţiunilor de apărare şi care prin păstrarea lor ar
200
spori atât pierderile umane cât şi distrugerile de bunuri materiale. În acest caz, evacuarea se face
înainte de declanşarea ostilităţilor (în 1939-1940, în Anglia, au fost evacuaţi copii din marile zone
urbane în cele rurale), sau pe timpul desfăşurării acestora (evacuarea celei mai mari părţi din
populaţia Prusiei Orientale, în 1944-1945, din faţa trupelor sovietice ).
În mod asemănător, în funcţie de tipul de dezastru, evacuarea se poate face înainte de
declanşarea dezastrului (evacuarea populaţiei dintr-o zonă inundabilă se face înainte de ajungerea
undei de viitură în acel loc) sau după declanşarea acestuia (evacuarea populaţiei din satul Pârcovaci,
jud Iaşi, în 1997 după declanşarea alunecărilor de teren din zonă).
Principalele caracteristici ale evacuării sunt:
vizează numai deplasarea exclusivă a persoanelor neimplicate în ostilităţi;
măsurile de evacuare sunt organizate de structurile de stat;
evacuarea se planifică, organizează şi execută numai pe baza estimării riscurilor şi
analiza posibilităţilor de acţiune;
evacuarea protejează cetăţeanul fără a face atingere drepturilor şi libertăţilor acestuia.

Conducerea evacuării

În situaţii de conflict armat, acţiunea de evacuare se aprobă de Consiliul Suprem de

Apărare a Ţării (C.S.A.T.) , la propunerea ministrului apărării naţionale.
Potrivit prevederilor legii protecţiei civile (Legea Nr. 481/2004) evacuarea se execută, pe
baza planurilor întocmite în acest scop, în caz de război sau de producere a dezastrelor. Planificarea
tuturor acţiunilor de evacuare (la război sau în caz de dezastre) se realizează de comitetele pentru
situaţii de urgenţă şi se avizează de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Aceste organisme
conduc şi acţiunile de evacuare în caz de război.
Evacuarea în cazul produceri dezastrelor se execută în funcţie de tipul de dezastru, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare. Hotărârea pentru executarea evacuării este luată, în
funcţie de situaţia creată, de către primar sau de prefect, după caz, la propunerea comitetului pentru
situaţii de urgenţă competent.

Evacuarea se execută ţinând seama de:

prevederile legale şi măsurile stabilite referitoare la pregătirea populaţiei, a
economiei şi teritoriului pentru apărare;
particularităţile de relief, dispunerea geografică, importanţa economico-socială şi
militară a judeţelor, localităţilor, instituţiilor publice şi agenţilor economici;
asigurarea funcţionării instituţiilor publice şi necesitatea continuării producţiei de
apărare şi a unor activităţi economico-sociale pe timp de război sau în caz de dezastre;
posibilităţile de care dispun localităţile pentru a sigura protecţia populaţiei şi a
bunurilor materiale împotriva armelor NBC şi convenţionale;
amploarea distrugerilor produse de atacurile adversarului sau de dezastre;
evoluţia acţiunilor militare.

Organizarea, pregătirea şi executarea evacuării

Evacuarea se execută în localităţi care pot să asigure condiţii de supravieţuire a

populaţiei evacuate, precum şi funcţionarea normală a agenţilor economici, pe toată durata
războiului (respectiv a dezastrului).
De regulă, evacuarea se execută din:
localităţi urbane de mare importanţă (municipiul Bucureşti şi municipiile reşedinţă de
judeţ);
localităţi aflate în zonele de frontieră;
201
 raioanele probabile de desfăşurare a acţiunilor de luptă;
localităţile dispuse în zonele de risc major (nuclear, chimic, aval de construcţii
hidrotehnice etc.).
În funcţie de situaţiile create evacuarea se poate face:
simultan sau succesiv;
parţial sau total;
din una sau mai multe localităţi;
Instituţiile publice, centrale şi locale, precum şi agenţii economici se evacuează pentru a
asigura continuarea activităţilor specifice ale acestora în condiţiile unui risc minim.
În general, la stabilirea populaţiei care trebuie să se evacueze, se au în vedere acele
categorii care nu pot participa la acţiuni de luptă şi anume, copii, bătrâni şi bolnavi.
Pentru a evita neajunsurile cu privire la transport, aprovizionare şi cazare în caz de
război, evacuarea se execută de regulă, pe teritoriul judeţului respectiv. Fac excepţie de la regulă,
capitala şi localităţile aflate în zona de frontieră sau din zonele acţiunilor de luptă, care se evacuează
în adâncime pe teritoriul altor judeţe aflate în afara direcţiilor probabile de ofensivă ale agresorului.
Acţiunile de evacuare trebuie să se execute în mod organizat, evitându-se pericolul de a fi
ţinta atacurilor aeriene sau terestre şi în timp oportun.
Timpul maxim pentru executarea evacuării este stabilit la:
3 zile, pentru autorităţile administraţiei publice, centrale şi locale;
6 zile, pentru instituţiile publice, agenţi economici şi populaţia din judeţe;
8 zile pentru instituţiile publice, agenţi economici şi populaţia din Bucureşti.
În caz de dezastre evacuarea se execută în afara zonei afectate, în localităţi care oferă
condiţii de cazare şi hrănire pentru populaţie şi de depozitare pentru bunuri materiale importante.
Pentru a asigura coordonarea acţiunilor de evacuare în mod unitar, încă din timp de pace
toate localităile care fac obiectul evacuării trebuie să fie avizate de către Ministerul Apărării
Naţionale.
Evacuarea se organizează pe baza unui plan de evacuare, la întocmirea căruia participă
inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă împreună cu comitetele pentru situaţii de urgenţă.
Organizarea evacuării se asigură de către fiecare autoritate administrativă, instituţie
publică şi agent economic cu sarcini în acest sens.
Pentru organizarea acţiunilor de evacuare a salariaţilor din instituţii (agenţi economici)
şi a populaţiei se stabilesc din timp de pace, iar la ordin, se aduc în stare de funcţionare :
punctele de adunare a salariaţilor şi a populaţiei evacuate;
punctele de îmbarcare a salariaţilor şi populaţiei care se transportă pentru evacuare pe
calea ferată;
puncte de debarcare;
puncte de primire şi repartiţie a salariaţilor şi a populaţiei evacuate

Punctul de adunare este locul în care se prezintă salariaţii din instituţii (agenţi
economici) cu membrii de familie, sau populaţia din cartierele localităţii, pentru luarea în evidenţă
repartizarea şi mijloacele de transport sau localităţi, în vederea evacuării, când transportul populaţiei
se efectuează cu mijloace auto, acestea se organizează şi funcţionează ca punct de adunare şi
îmbarcare.
În funcţie de categoriile de cetăţeni se organizează puncte de adunare la instituţii (agenţi
economici) pentru salariaţii şi membrii de familie, care trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
să nu stânjenească procesul de producţie;
să fie situate pe direcţiile de evacuare în principiu către punctele de îmbarcare pe
calea ferată, la distanţe corespunzătoare faţă de obiectivele importante;
să asigure condiţii pentru staţionarea temporară a personalului pe orice stare a vremii;
202
 să ofere posibilităţi pentru protecţia personalului în cazul atacului din aer şi a
contaminării radioactive, chimice şi biologice;
să dispună de legături şi condiţii corespunzătoare de lucru pentru personalul care
încadrează punctul respectiv.
Punctele de adunare pentru personalul instituţiilor (agenţi economici) se organizează la
sediul acestora în clădiri sociale (cluburi, cantine), iar cele pentru populaţia din cartierele localităţii
în localuri publice (şcoli, săli de cinema, hoteluri) care dispun de spaţii pentru următoarele destinaţii:

luarea în evidenţă a populaţiei; săli de aşteptare; încăpere pentru acordarea primului

ajutor; încăpere pentru persoanele cu copii mici; cameră pentru şeful punctului şi ajutoarele acestuia;
săli pentru distribuirea produselor de strictă necesitate;
să asigure protecţia antichimică şi adăpostirea.

Punctele de îmbarcare se organizează în locurile unde se constituie garniturile de cale

ferată şi la care afluiesc pentru îmbarcare salariaţii din instituţii (agenţi economici) şi populaţia care
se evacuează.
Punctele de îmbarcare se pot organiza în staţii mici de cale ferată, halte, pe linii uzinale
sau de garare, cu respectarea următoarelor condiţii:
să asigure îmbarcarea în scurt timp a populaţiei care se evacuează şi să nu împiedice
circulaţia trenurilor;
să nu fie situate în apropierea obiectivelor importante ce pot fi lovite din aer;
să fie asigurată mascarea activităţii şi protecţia populaţiei în cazul atacurilor din aer
împotriva contaminării radioactive, chimice şi biologice.
La punctele de îmbarcare se destină încăperi pentru acordarea primului ajutor şi
staţionarea temporară a persoanelor cu copii mici.
Punctul de debarcare se constituie în staţia (halta) în care se efectuează debarcarea
populaţiei evacuate. Când condiţiile permit, debarcarea personalului se poate efectua pe linii de
garare, în afara staţiei de cale ferată.
Deplasarea evacuaţilor din punctele de debarcare până la punctele de primire-repartiţie,
se poate executa cu mijloace auto, hipo sau pe jos.
Populaţia care se transportă pentru evacuare cu mijloace auto debarcă în punctele de
primire şi repartiţie.

Punctul de primire şi repartiţie se constituie în locul de afluire a salariaţilor şi a

populaţiei evacuate pentru luarea în evidenţă şi repartizarea pe spaţii de cazare. Aceasta se
organizează pe localităţi sau cartiere, iar când este posibil pe comună, de regulă, în localurile publice
(şcoli, unităţi culturale). Acestea trebuie să asigure condiţii pentru desfăşurarea următoarelor
activităţi:
luarea în evidenţă a cetăţenilor evacuaţi;
acordarea primului ajutor şi efectuarea triajului epidemiologic;
staţionarea temporară a populaţiei evacuate până la realizarea repartiţiei pe spaţii de
cazare;
staţionarea persoanelor cu copii mici.

Punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie se încadrează cu

personal corespunzător specificului acestora, pentru a asigura desfăşurarea următoarelor activităţi:
anunţarea şi îndrumarea afluirii populaţiei în locurile de adunare, îmbarcare, primire
şi repartiţie;
întocmirea documentelor de evidenţă pentru salariaţi şi populaţia care se evacuează;

203
 repartizarea salariaţilor şi a populaţiei pe mijloace de transport, localităţi de evacuare
şi spaţii de cazare;
constituirea garniturilor de tren sau a coloanelor de transport auto şi organizarea
operaţiunilor de îmbarcare şi debarcare;
acordarea primului ajutor, efectuarea triajului epidemiologic şi urmărirea respectării
regulilor de igienă colectivă;
îndrumarea salariaţilor şi a populaţiei din locurile de debarcare spre punctele de
primire-repartiţie;
realizarea măsurilor de pază şi ordine în localurile şi pe teritoriul punctelor
respective;
aprovizionarea cetăţenilor evacuaţi cu produse alimentare şi industriale de primă
necesitate;
realizarea măsurilor de protecţie a populaţiei adunate în punctele respective.

Punctul de adunare se încadrează cu personal în funcţie de destinaţia acestuia, astfel:

punctul de adunare a salariaţilor din instituţie (agent economic);
şeful punctului-persoană cu funcţie de conducere din sectorul administrativ;
ajutor pentru pază, ordine şi evidenţă-lucrător de poliţie sau persoană din
compartimentul de personal;
ajutor pentru asistenţă medicală- persoană cu pregătire medie sanitară;
personal pentru acordarea primului ajutor; evidenţă, pază şi ordine, transport şi
aprovizionare.

Instituţiile (agenţii economici) care evacuează un număr mic de salariaţi şi membrii de

familie, nu destină personal pentru încadrarea punctului de adunare. În acest caz, atribuţiile
personalului punctului de adunare se execută de comisia de evacuare cu sprijinul altor persoane
numite în acest scop.

Activităţile în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie se

desfăşoară după următoarele reguli:
baza o constituie sarcinile precizate prin extrasul din planul de evacuare, sau din
hotărârea sefului centrului de conducere si coordonare a evacuarii, care se înmânează şefului de
punct;
evitarea aglomerărilor mari de populaţie în punctele respective prin efectuarea în timp
scurt a operaţiunilor de evidenţă şi organizarea afluirii populaţiei în raport cu ritmul de asigurare a
mijloacelor de transport. Afluirea populaţiei la punctele de adunare şi punctele de îmbarcare se va
face pe măsura constituirii coloanei de autovehiculelor şi garniturile de tren, iar staţionarea în aceste
puncte se va limita la durata executării operaţiunilor de îmbarcare;
personalul unităţilor de învăţământ, precum şi altor instituţii pot aflui din punctele de
debarcare direct la unităţile şcolare sau locurile de funcţionare, urmând ca activităţile de evidenţă şi
repartiţie să se realizeze în aceste locuri;
încadrarea cu personal ajutător a punctelor de adunare, îmbarcare, debarcare, primire
şi repartiţie se asigură pe două schimburi, unde este cazul, din personal sanitar şi formaţiuni sanitare-
voluntare ale Crucii Roşii, precum şi din populaţia neîncadrată în câmpul muncii;
în punctele de adunare, îmbarcare, debarcare, primire şi repartiţie se iau măsuri
pentru asigurarea protecţiei populaţiei împotriva atacurilor din aer şi a contaminării radioactive,
chimice şi biologice pe toată durata acţiunilor de evacuare, corespunzătoare situaţiei în care acestea
se execută, repartizându-se în acest scop spaţii de adăpostire, iar la nevoie, se amenajează lucrări
simple de adăpostire sau se folosesc proprietăţile naturale de protecţie ale terenului;

204
 locurile sau localurile în care se organizează aceste puncte trebuie să dispună de surse
sau rezervă de apă potabilă, grupuri sanitare, mijloace de iluminat, materiale de camuflare a
luminilor pe timp de noapte;
asigurarea materială pentru desfăşurarea activităţilor în cadrul acestor puncte se
realizează de regulă, din baza materială existentă, iar la nevoie, aceasta se completează prin grija
primăriei.
Se constituie de asemenea structuri de evacuare de către autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale, precum şi de către instituţiile şi agenţii economici care au sarcini de
evacuare. Aceste structuri asigură conducerea evacuării pe baza planurilor de evacuare întocmite din
timp şi a deciziilor luate în acest scop. Pentru agentul economic se emit dispoziţii de evacuare (de
primire şi repartiţie) către localitatea în care agentul economic îşi desfăşoară activitatea.
Datele privind evacuarea instituţiilor şi agenţilor economici sunt cuprinse în planurile
proprii şi ale localităţilor, precum şi în cele ale judeţelor, în mod centralizat.
Planurile de evacuare ale autorităţilor administrative publice locale, instituţiilor publice
şi agenţilor economici se avizează de către inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă şi se
aprobă de către prefect.
În planificarea şi organizarea evacuării trebuie să se aibă în vedere următoarele:
categoriile de populaţie şi de bunuri materiale care se evacuează;
punctele de adunare şi de îmbarcare care se pot organiza;
mijloacele de transport auto şi de cale ferată care pot fi folosite;
interdicţiile de itinerare şi de timp impuse de armată;
durata unui transport şi nr. de transporturi;
asigurarea măsurilor de siguranţă pe timpul transportului şi în punctele de adunare
şi îmbarcare.
De menţionat că, în caz de război din rândul cetăţenilor neîncadraţi în muncă, a căror
protecţie este greu de realizat în localităţile respective, se evacuează, în mod obligatoriu,
următoarele persoane:
persoanele internate în cămine (case) de copii şi bătrâni, împreună cu personalul
încadrat în aceste unităţi;
elevii din clasele V-VIII, împreună cu unitatea şcolară sau cu unul dintre membrii
de familie;
elevii de liceu, împreună cu unitatea şcolară şi o parte a personalului didactic.

Asigurarea acţiunilor de evacuare şi reguli de comportare

Pentru a se realiza toate condiţiile de protecţie a personalului şi bunurilor evacuate, este
foarte important ca în toate zonele de evacuare să fie cuprinse măsuri viabile de asigurare a acestei
activităţi.
Dintre aceste măsuri de asigurare, cele mai importante sunt:
executarea recunoaşterilor pe itinerarele de evacuare şi în localităţile în care urmează
să fie executată evacuarea;
stabilirea punctelor de adunare, îmbarcare, debarcare şi primire-repartiţie;
cercetare permanentă a itinerarului pe timpul efectuării transportului;
aprovizionarea populaţiei în punctele de adunare cu apă şi alimente;
asigurarea asistenţei medicale în punctele de adunare şi pe timpul transportului;
asigurarea pazei, ordinii şi a evidenţei populaţiei pe toată durata acţiunilor de
evacuare;
asigurarea mijloacelor şi a măsurilor de protecţie a populaţiei împotriva acţiunilor
agresorului.
Aceste măsuri se realizează prin comitetele pentru situaţii de urgenţă, care conduce
evacuarea, care dispune de forţele proprii sau solicită ajutorul altor formaţiuni.
205
 În cazul în care trebuie să vă evacuaţi, trebuie să urmaţi următoarele reguli de
comportament:
respectaţi ordinea de evacuare stabilită pentru persoanele aflate în zonele
periclitate: copii, femeile, bolnavi şi bătrâni;
înainte de părăsirea locuinţei întrerupeţi funcţionarea instalaţiilor de alimentare cu
apă, gaze, energie electrică. De asemenea, închideţi ferestrele;
la părăsirea locuinţei luaţi documentele personale, o rezervă de alimente, apă, trusă
sanitară, un mijloc de iluminat, un aparat de radio şi îmbrăcăminte de schimb corespunzătoare
anotimpului;
îmbrăcaţi-vă corespunzător anotimpului;
scoateţi animalele din gospodărie şi dirijaţi-le către locurile care sunt amenajate
pentru a oferii protecţie;
calmaţi persoanele intrate în panică sau speriate, în special copii;
la locul de refugiu (tabără de sinistraţi, săli de sport, etc) ocupaţi locurile stabilite,
protejaţi şi supravegheaţi copii, respectaţi măsurile de comportare şi igienico-sanitare stabilite.

TABERE DE SINISTRATI

Taberele de sinistrati se organizeaza inaintea, in timpul sau dupa manifestarea factorilor de

risc potential generatori de situatii de urgenta, cand capacitatile de cazare prevazute in planurile de
evacuare pentru primirea populatiei, a bunurilor materiale si a animalelor sunt insuficiente sau au
fost afectate de dezastre.
Raioanele de dispunere a taberelor de sinistrati se stabilesc din timp de normalitate, in
planurile de evacuare pentru situatii de urgenta, de catre comitetele locale pentru situatii de urgenta,
sunt avizate de serviciile de urgenta profesioniste si sunt aprobate de presedintii comitetelor judetene
pentru situatii de urgenta, respectiv al municipiului Bucuresti si sectoarelor acestuia.
In taberele de sinistrati se asigura conditii de cazare, cu aplicarea normelor profilactice de
igiena individuala si colectiva, aprovizionare cu alimente de baza si apa potabila, hranire, asistenta
medicala, psihologica, religioasa si veterinara, mijloace de comunicatii, precum si conditii pentru
desfasurarea altor activitati necesare.
La stabilirea locului de amplasare a taberei, comitetele locale pentru situatii de urgenta au in
vedere ca acesta sa se situeze in afara ariei afectate sau potential a fi afectata de dezastre, astfel incat
sa se asigure protectia populatiei, depozitarea in siguranta a bunurilor materiale si adapostirea
animalelor.
Decizia de instalare a taberei pentru sinistrati este luata de primarul unitatii administrativ-
teritoriale sau de prefect, la propunerea comitetului pentru situatii de urgenta, in functie de
amploarea dezastrului, respectiv daca acesta afecteaza una sau mai multe localitati de pe raza unui
judet.
Tabara se constituie din corturi, baraci/module sau poate fi mixta.
Indiferent de tip, in cadrul taberei sunt asigurate spatii pentru locuit, prepararea si servirea
hranei, igiena personala si colectiva, depozitarea bunurilor sinistratilor si a ajutoarelor umanitare,
precum si asistenta medicala, religioasa si veterinara. Variantele de dispunere si de organizare a unei
tabere de sinistrati sunt prezentate in anexele nr. 1a) si 1b).
Asigurarea cu corturi/baraci, autospeciale pentru incalzirea apei si imbaiere, cisterne
alimentare, bucatarii rulante, generatoare electrice, echipamente medicale si toalete ecologice se
efectueaza de catre comitetul judetean pentru situatii de urgenta, conform planurilor de evacuare
intocmite.
Raioanele de dispunere a taberelor de sinistrati trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

206
 terenul sa fie orizontal, sa nu existe posibilitatea producerii alunecarilor de teren,
surparilor, precum si manifestarii efectelor altor factori de risc;
sa existe drumuri si alte cai de acces care sa permita afluirea/defluirea sinistratilor,
aprovizionarea cu alimente de baza si apa potabila;
sa existe, in apropiere, surse de apa care sa satisfaca nevoile de igiena personala si
colectiva;
sa asigure posibilitati de racordare la reteaua de alimentare cu energie electrica;
sa ofere conditii de protectie impotriva incendiilor.
Fiecarui sinistrat cazat in tabara i se asigura un ecuson individual de identificare care
contine: numarul de ordine din registrul de primire/repartitie; numele si prenumele, seria si numarul
buletinului de identitate, cortul/baraca in care este cazat.
Pentru servirea mesei fiecare sinistrat primeste o cartela individuala, iar ajutoarele se
distribuie pe baza de tabel nominal.

REGULI DE CONDUITA IN TABARA

La sosirea in tabara, prezentati-va la biroul primire, evidenta si repartitie.

Declarati persoanele despre care aveti cunostinta ca sunt disparute sau decedate.
Declarati bunurile distruse sau pierdute.
La primul semn de imbolnavire aveti obligatia de a va prezenta la punctul de asistenta medicala.
Prezentati-va la punctul de distribuire a ajutoarelor pentru ridicarea altor bunuri.
Predati bunurile de valoare la biroul/punctul de primire a bunurilor.
Pastrati ordinea, disciplina si curatenia in incinta taberei.
Respectati masurile P.S.I.
Serviti hrana numai in locurile amenajate special pentru acest scop.
Efectuati imbaierea si spalarea echipamentului conform programelor stabilite.
Pastrati-va locul repartizat in cort si in sala de mese.
Parcati masinile proprietate personala numai in locurile special amenajate.
Consumul de bauturi alcoolice este strict interzis.
Limitati-va deplasarea prin tabara la strictul necesar.
Precizarile personalului de deservire sunt obligatorii pentru toti membrii taberei.
Persoanele afectate de traume psihice pot beneficia de consilierea medicului psihiatru si de
asistenta religioasa.
Parasirea taberei fara aprobare este strict interzisa.

SCHEMA DE ORGANIZARE A TABEREI PENTRU SINISTRAŢI

(varianta ,,A'')

207
(varianta ,,B'')

208
 Tema 8.4.
Protectia populatiei / salariatilor impotriva efectelor
munitiilor ramase neexplodate (nefunctionate)

munitii: definitie, tipuri, efecte;

masuri de prevenire si protectie.

MUNIŢII CONVENŢIONALE FOLOSITE ÎN LUPTA ARMATĂ

Acţiunile şi măsurile de prevenire precum şi asanarea terenului de muniţia rămasă

neexplodată, se organizează şi se desfăşoară în scopul apărării vieţii şi al asigurării protecţiei
populaţiei, bunurilor materiale, valorilor culturale şi mediului împotriva efectelor negative ale
acestui tip de risc.
Prin muniţii rămase neexplodate, se înţeleg toate categoriile de muniţii utilizate în scop
militar trecute prin gura de foc, lansate sau iniţiate care nu au avut efect final prin nefuncţionare sau
cele neutilizate şi care nu au fost distruse, descoperite în locuri, altele decât cele permise.
Prin muniţii se înţeleg cartuşele pentru armamentul de infanterie, terestru, de pe maşinile de
luptă sau antiaerian, până la calibrul 14,5 mm, loviturile pentru tunurile terestre, de bord sau de pe
nave, peste calibrul 20 mm, bombele şi loviturile reactive pentru aruncătoare, rachetele terestre, de
bord sau de pe nave, arme sub apă ( torpile şi mine), bombe de aviaţie, grenade de mână, mine de
geniu, cartuşe de semnalizare şi iluminare, petarde, pulberi, explozivi, materii incendiare şi
fumigene, utilizate pentru încărcarea muniţiilor, mijloacele pirotehnice de iniţiere şi aprindere,
precum şi orice elemente ale acestora, încărcate cu substanţe explozive.(Anexa nr. 1 ) Locurile unde
pot fi găsite aceste tipuri de muniţie sunt:
-la suprafaţa pământului (pe terenuri agricole în păduri şi desişuri );
-îngropate sub pământ, sunt descoperite cu ocazia săpăturilor şi arăturilor agricole, excavaţiilor
pentru fundaţiile construcţiilor, defrişărilor, lucrărilor de irigaţii etc.;
-în zidăriile construcţiilor vechi rămase neobservate în timpul războiului;
-sub apă, în râuri, lacuri sau bălţi, se descoperă cu ocazia unor lucrări hidrotehnice sau
întâmplător în timpul scăldatului.

MUNIŢII DE INFANTERIE, ARTILERIE ŞI AVIAŢIE

209
FOCOS PENTRU

GRENADĂ

210
BOMBĂ DE ARUNCĂTOR

PROIECTILE DE ARTILERIE

211
TUB CARTUŞ DE ARTILERIE

212
BOMBĂ DE AVION

213
 REGULI DE COMPORTARE PENTRU PREVENIREA ACCIDENTELOR CAUZATE
DE MUNIŢIILE DESCOPERITE NEEXPLODATE.

Principii generale de securitate

Cele 4 principii generale de securitate sunt valabile în toate activităţile care au tangenţă cu
substanţele explozive, iar ultimele trei au fost enunţate de Varine-Bohan, încă din 1925.

Principiul I: cunoaşterea riscurilor

Cum se pot lua măsuri împotriva pericolelor dacă acestea nu se cunosc? O cunoaştere precisă
a riscurilor este cea mai bună garanţie a unei bune siguranţe.
Cunoaşterea proprietăţilor fizico-chimice, a regimului de descompunere şi parametrior săi, a
sensibilităţilor la acţiunile exterioare, permite luarea tuturor măsurilor ce permit eliminarea apariţiei
cauzelor de explozie, evaluarea pagubelor posibile dacă evenimentul s-a produs şi în ultimă instanţă
limitarea efectelor exploziei.
Necesitatea cunoaşterii riscurilor trebuie să se manifeste la toate nivelurile ierarhiei şi cere o
bună informare a personalului. Lucrătorul sau utilizatorul de substanţe explozive trebuie să fie
conştient de pericolele ce pot apărea şi de sarcinile care îi sunt impuse, iar în situaţia când observă
un aspect, operaţie, sau fenomen anormal trebuie să oprească activitatea şi să-i informeze pe cei în
drept. În acest fel se realizează o conlucrare continuă şi activă de jos în sus.

214
 Principiul al II-lea: separarea riscurilor
Într-un loc de muncă nu se pot admite decât lucrări ce implică riscuri de aceeaşi natură sau
de naturi puţin diferite. Este o greşeală majoră ca în sectorul de fabricaţie al unei uzine să fie admisă
şi depozitarea deoarece prezintă riscuri esenţial diferite.
De fapt, pentru a preveni sau combate un risc dat sunt adoptate dispozitive de siguranţă
proprii unui singur tip de pericol. În cazul în care, în acelaşi loc, ar fi vorba de riscuri de naturi
diferite ar putea fi posibil ca diversele dispozitive să fie incompatibile între ele. Pe de altă parte, este
bine de a forma la personal un anumit număr de reflexe în caz de accident sau incident, iar aceste
reflexe nu se pot forma decât dacă numărul lor este mic, adică riscurile sunt asemănătoare.
De asemenea, este posibil a accepta mai multe riscuri atunci când se lucrează cu cantităţi
mici de explozivi sau când personalul prezent este foarte limitat, dar nu trebuie să existe în apropiere
depozite cu explozivi sau clădiri în care se găsesc un număr mare de oameni.
Acest principiu impune, în principiu, clădiri distincte pentru:
fabricarea fiecărei substanţe explozive;
încărcare sau încartuşare;
depozitare (trebuie prevăzute locuri speciale pentru explozivii de iniţiere, detonatori, mijloace
de iniţiere);
depozitarea altor produse susceptibile de a prezenta un pericol oarecare, materii
inflamabile în special.

Principiul al III-lea: limitarea riscurilor

Într-o clădire dată sau la un anumit post de lucru se va limita în mărime riscul ce apare şi
efectele sale posibile. Aplicarea acestui principiu presupune că industrial a fost acceptat dinainte
riscul maximal ce poate apărea, dar că se va avea grijă să se reducă cât mai mult posibil efectele
eventualelor explozii. Aceasta înseamnă că masa de substanţă periculoasă prezentă în atelierele de
fabricaţie ca şi în depozite trebuie să fie explicit limitată, iar personalul care lucrează sau care are
acces, eventual vizitatori, să nu depăşească niciodată un anumit număr. Personalul prezent la lucru,
permanent sau temporar, se alege aşa încât să fie în număr suficient pentru o bună calitate a lucrului,
dar să nu mărească prea mult riscurile de accidente.
Din acelaşi principiu rezultă că toate clădirile să fie suficient de depărtate unele de altele
ţinând seama de distanţele de siguranţă recunoscute ca necesare şi de asemenea, suficient de izolate
de birouri, locuinţe sau locuri populate.

Principiul al IV-lea: suprapunerea dispozitivelor de siguranţă

La instalarea punctelor de lucru, amenajarea aparaturii şi la organizarea lucrului în fiecare
punct, trebuie să se suprapună dispozitivele de siguranţă.
Pentru reducerea unei anumite probabilităţi de accident, trebuie să se prevadă, în cadrul
aparaturii, anumite dispozitive de siguranţă, instalarea în clădiri a sistemelor de protecţie şi
impunerea la personal a consemnelor de lucru. Deoarece anumite dispoziţii pot fi întotdeauna
încălcate în momente imprevizibile, iar dispozitivele de siguranţă să se defecteze în acelaşi timp,
toate acestea fiind aspecte independente unele de altele apte să ducă la accidente, probabilitatea ca
toate evenimentele menţionate să apară în acelaşi timp va fi produsul probabilităţilor pentru care
fiecare dintre deficienţe să apară izolat, sub rezerva că acestea sunt evenimente independente. Cu
toate acestea, acest principiu trebuie să fie aplicat într-o manieră rezonabilă; multiplicarea exagerată
a dispozitivelor de securitate, printre altele, reduce randamentul muncii, poate conduce la o falsă
impresie de siguranţă a personalului care se va concentra mai puţin la aplicarea fiecărei dispoziţii. În
general, se consideră că două dispozitive de siguranţă independente şi suprapuse sunt suficiente şi
totodată eficace.

215
 În ultimii ani s-au impus, în ţările dezvoltate, tehnici de analiză raţională care au la bază
"managementul securităţii sistemelor" şi în primul rând a sistemelor de producţie şi întrebuinţare a
SE, ele cuprinzând:
analiza preliminară a riscurilor;
analiza modului de apărare;
analiza efectelor;
analiza deductivă prin construcţia arborilor de cauză.
Pe baza celor prezentate, securitatea pentru un sistem este definită ca fiind gradul optim de
prevenire a accidentelor, obţinut după o analiză a defectelor posibile ţinând cont de sarcinile tehnice
şi economice care se aplică sistemului (produsului), în toate fazele ciclului de producţie sau viaţă .
Astfel, ea asigură o protecţie cu o probabilitate recunoscută ca suficientă, în primul rând
personalului, dar şi echipamentelor şi bunurilor.

Prevenirea accidentelor în rândul populaţiei se face prin măsuri tehnice şi organizatorice

precum şi prin ansamblu de activităţi specifice planificate şi realizate la nivel naţional şi local,
potrivit legii, în scopul de a asigura cercetarea, identificarea, evaluarea şi neutralizarea riscurilor
generate de muniţia rămasă neexplodată ce poate crea o situaţie de urgenţă.
Programele de dezvoltare economico-socială ce se întocmesc la nivel naţional şi local,
precum şi planurile de organizare, de dezvoltare urbanistică şi de amenajare a teritoriului vor
cuprinde în mod obligatoriu măsurile de prevenire a accidentelor la manipularea imprudentă a
utilajelor în condiţiile găsirii muniţiilor neexplodate, răspunderea revenind autorităţilor publice
centrale sau locale şi conducerilor tehnico-administrative ale agenţilor economici şi ale instituţiilor
publice.
Este strict interzisă folosirea muniţiei asanate, cu elementele de iniţiere active, în scop de
învăţământ, la instrucţie sau pentru prezentarea diferitelor expoziţii.
Obligaţiile cetăţenilor pentru prevenirea accidentelor în cazul descoperirii de muniţii
neexplodate :
să anunţe de urgenţă organele de poliţie, autorităţile administraţiei publice locale sau
inspectoratul general ( judeţean) pentru situaţii de urgenţă despre descoperirea de muniţii
neexplodate ;
să nu mişte de pe loc muniţiile descoperite neexplodate ;
să respecte regulile şi măsurile stabilite pentru zonele cu risc la descoperirea de muniţii
neexplodate ;
să nu desfacă sau să predea la operatorii economici muniţii neexplodate pentru valorificarea
ca deşeuri metalice ;
să nu folosească muniţiile descoperite pentru improvizarea diferitelor scule sau ornamente;
să nu lovească, să taie sau să demonteze muniţiile neexplodate ;
să nu aprindă focul deschis în apropierea muniţiilor descoperite neexplodate.
Conducerea şi angajaţi operatorilor economici, ce au ca obiect de activitate colectarea de fier
vechi, au obligaţia de a solicita furnizorului certificat de calitate ( declaraţie pentru persoanele fizice
) din care să reiasă existenţa muniţiei în masa fierului vechi, precum şi buletin de delaborare a
muniţiei, semnat şi ştampilat de persoane autorizate să manipuleze muniţie asanată.

216
ACTIVITĂŢI CE SE DESFĂŞOARĂ LA DESCOPERIREA
MUNIŢIEI NEEXPLODATE

Descoperirea
Operatori
accidentală a Cetăţeni
economici muniţiei

ANUNŢARE

Inspectoratul
Postul de poliţie Judeţean pentru
Administraţia locală Situaţii de Urgenţă

Paza muniţiei în raion pe Raportează şi solicită sprijin

timpul depozitării şi Inspectoratului General
transportului pentru Situaţii de Urgenţă

Ordonă intervenţia

Unitatea Specială de Intervenţie

în Situaţii de Urgenţă - Ciolpani
Gr. Pirotehnică a
Gr. Pirotehnică a
Inspectoratului Judeţean
Inspectoratul Judeţean
pentru Situaţii de Urgenţă pentru Situaţii de Urgenţă
vecin

Depozitare
217 Neutralizare
 Tema 8.5.
PROTECTIA POPULATIEI /SALARIATILOR SI/SAU BUNURILOR MATERIALE
IMPOTRIVA SEISMELOR SI/SAU ALUNECARILOR DE TEREN

definitii, clasificari, tipuri de seisme;

principalele caracteristici ale fenomenelor distructive;
masuri de protectie, interventie si realizare;
continutul planului in caz de dezastre (cutremur).

DEFINIŢII
Cutremur – (1)Mişcare puternică şi bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarţei
pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice etc.; seism.
(2)Ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor
tectonice,care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane şi
distrugeri materiale;
(3)Mişcare a pământului,ce constă în vibraţii cu origini în zonele interne ale Terrei,
propagate în formă de unde prin roci,vibraţii ce rezultă din mişcările plăcilor tectonice.
In momentul în care se declanşează cutremurul, din epicentru, adică din punctul situat
deasupra vetrei cutremurului, vor porni unde de soc. Primele valuri care vor porni, se numesc unde
primare sau unde P. Acestea sunt valuri longitudinale, care se propagă asemănător cu undele sonore:
produc mişcări însens înainte – înapoi, în direcţia de propagare. Undele primare sunt urmate de
undele secundare, sau altfelzis undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe
direcţia de mers. Al treilea tip,undele de suprafaţa, provoacă unduirea solului şi accentuează efectul
distrugător al undelor secundare.
unda p
este o unda longitudinala, de compresie
determina mişcarea particulelor solului paralel cu direcţia de propagare- deplasarea acestei unde
este similara cu cea a unei rame (compresie-dilatare) în direcţia de mers
are viteza de circa 7,8 km/s (pentru structura geologica Vrancea)
amplitudinea acestei unde este direct proporţională cu magnitudinea (energia cutremurului)
este percepută la suprafaţă de către oameni ca pe o saltare, un mic şoc în plan vertical
nu este periculoasă pentru structuri (clădiri) deoarece conţine (transportă) aproximativ 20%
dinenergia totala a cutremurului
unda s
este o undă transversală, de forfecare
determina mişcarea particulelor solului perpendicular (transversal) faţă de direcţia de propagare
deplasarea acestei unde este similara cu înaintarea unui şarpe (mişcări ondulatorii stânga-
dreaptafata de direcţia de înaintare)
are viteza de circa 4,6 km/s (pentru structura geologica Vrancea)
ajunge, din acest motiv, la suprafaţa solului întotdeauna după unda p
este resimţită la suprafaţă sub forma unei mişcări de forfecare, de balans în plan orizontal
este periculoasă, deoarece transporta aproximativ 80% din energia totala a cutremurului
determina distrugeri proporţionale cu magnitudinea cutremurului şi cu durata de oscilaţie
clădirile cad datorita intrării în rezonanţă a frecventei proprii de oscilaţie a structurii clădirii
cufrecventa undei incidente, in acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat
Severitatea unui cutremur poate fi exprimata in mai multe feluri, atat prin intermediul
magnitudinilor cât şi prin cel al intensităţilor. Cu toate ca aceşti doi parametri sunt foarte diferiţi, ei
suntde foarte multe ori confundaţi.

218
 Magnitudinea unui cutremur, exprimata de obicei pe scara Richter, este o masura a tariei
cutremurului sau a energiei eliberate din focar sub forma de unde seismice. Este o mărime specifica
unui cutremur, şi se determina instrumental folosind amplitudinea maximă şi frecvenţa oscilaţiilor,
măsurată pe seismogramele înregistrate.
Intensitatea, exprimată de obicei pe scara Mercalli modificata, este o masura subiectiva care
descrie cat de puternic a fost simtit un soc intr-un loc dat. Ea se bazeaza pe efectele observate ale
mişcărilor produse de un cutremur asupra oamenilor, clădirilor, terenului etc.
Acccleraţia
Gradul
maximă a
cutremurului Consecinţele cutremurului
terenului
MSK-64
(mm/s)
1 2,5 Cutremur înregistrat doar de instrumente
Cutremur abia simţit de persoane mai sensibile sau aflate la
2 2,6-5
etaj
3 6-10 Cutremur uşor cu daune minime
Cutremur simţit de toţi, obiectele fixate pe pereţi
4 11-25
vibrează(oscilează)
Obiectele oscilează, se produc crăpături în tencuiala,
5 26-50
clopotele sună singure
6 51-100 Cad obiecte şi tencuiala
7 101-250 Clădirile încep să cadă, cornişele cad
8 251-500 Casele, liniile electrice cad
9 501-1000 Cutremur dezastruos cu numeroase victime
Aproape toate clădirile se prăbuşesc, se produc crăpături în
10 1001-2500
pământ
Nici un edificiu nu rămâne în picioare, se produc numeroase
11 2501-5000
surpări
Cutremur atât de violent încât întreaga zonă îşi modifică
12 5000
aspectul

În Normativul P100-2006, aprobat de MLPAT-DGRAT, riscul seismic al unei construcţii amplasată

într-o zonă seismică se considera convenţional prin încadrarea în patru clase de risc seismic:
Clasa Rs. I, construcţii cu risc ridicat de prăbuşire la un cutremur cu intensitatea seismică = 7
(grade MSK) corespunzătoare macro-zonei seismice “C”, (cutremurul de proiectare); structura intra
în colaps;
Clasa Rs. II, constructii cu probabilitatea de prăbuşire redusă, dar la care sunt aşteptate degradări
structurale majore la incidenta cutremurului de proiectare; structura va suferi degradări importante,
necesita consolidare de anvergura ulterioară;
Clasa Rs. III, constructii la care sunt aşteptate degradări uşoare care nu afectează semnificativ
siguranţa structurală, dar la care degradările elementelor nestructurale pot fi importante;
Clasa Rs. IV, construcţii la care răspunsul seismic aşteptat este similar celui corespunzător
construcţiilor noi, proiectate pe baza prescripţiilor în vigoare.
Încadrarea clădirilor proprii în clase de risc seismic s-a făcut în funcţie de:
zona de amplasare şi categoria construcţiei;
sistemului structural;
vechimea construcţiei (anul) şi numărul de cutremure semnificative prin care a trecut;
degradările structurale înregistrate în urma cutremurelor;

219
 starea elementelor nestructurale;
terenul pe care este construită clădirea;
suprafaţa construită, aria desfăşurata, regimul de înălţime;
consecinţele prăbuşirii asupra vieţii oamenilor;
importanţa lor pentru protecţia civilă în perioada imediata post cutremur;
consecinţele sociale şi economice ale prăbuşirii sau avarierii grave.

Clase de importanţă şi de expunere la cutremur pentru clădiri

Construcţiile se diferenţiază în funcţie de clasă de importanţă şi de expunere la cutremur. Clasa de
importanţă şi de expunere la cutremur este caracterizată de valoarea factorului de importanţă γI.
Definirea claselor de importanţă şi valorile asociate γI se dau în tabelul de mai jos:
Clasa de Tipuri de cladiri Yl (factor de
importanta importanta)
I Clădiri cu funcţiuni esenţiale, a căror integritate pe durata 1.4
cutremurelor este vitală pentru protecţia civilă: staţii pompieri,sedii
poliţie;spitale şi alte construcţii aferente serviciilor sanitare dotate
cu secţii de chirurgie şi de urgenţă;clădirile instituţiilor cu
responsabilitati în gestionarea situaţiilor de urgenţă, apărarea şi
securitatea naţională; staţii de producere şi distribuţie a energiei
şi/sau care asigură servicii esenţiale pentru celelalte categorii de
clădiri menţionate;garaje de vehicule ale serviciilor de urgenţă de
diferite categorii;
rezervoare de apă şi staţii de pompare esenţiale pentru situaţii de
urgenţă;clădiri care conţin gaze toxice,explozivi,alte substanţe
periculoase
II Clădiri a căror rezistenţă seismică este importantă sub aspectul 1.2
consecinţelor asociate cu prăbuşirea sau avarierea gravă:
- clădiri de locuit şi publice având peste 400 persoane în aria totală
expusă
- spitale,altele decât cele din clasa I şi instituţii medicale cu o
capacitate de peste 150 persoane în aria totală expusă
- penitenciare,aziluri de bătrâni, creşe
- şcoli cu diferite grade, cu o capacitate de peste 200 de persoane în
aria totală expusă
- auditorii,săli de conferinţe,de spectacole cu capacităţi de peste 200
de persoane;
- clădirile din patrimoniul naţional, muzee etc.
III Clădiri de tip curent,care nu aparţin celorlalte categorii I 1
IV Clădiri de mică importanţă pentru siguranţa publică, cu grad redus 0.8
de ocupare şi/sau de
mică importanţă economică, construcţii agricole, locuinţe
unifamiliale.

Alunecare de teren – (1) Deplasare a terenului aflat în pantă sub acţiunea apelor în special
după ploi îndelungate.
Deplasare a rocilor care formează versanţii unor munţi sau dealuri, pantele unor lucrări
de hidroamelioraţii sau a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare;

220
CARACTERISTICILE ZONELOR CU RISC RIDICAT: zonare, dimensiuni, descriere,
localizare, delimitare, efecte transfrontaliere.
Riscul producerii de cutremure în zona Dobrogei se înscrie în regimul seismic general al
României şi se manifestă cu magnitudine peste 6 grade pe scara Richter la o perioadă medie de 45-
50 de ani.
Judeţul Constanţa se încadrează în zonele D şi E seismicitate, deci în intervale medii de risc
seismic.
Riscul producerii unor seisme şi unor dezastre de proporţii, poate conduce la posibile avarii ori
distrugeri ale construcţiilor provocând pierderi de vieţi omeneşti şi mari pagube materiale.

Alte cauze care pot genera cutremure mai sunt :

exploziile nucleare subterane ;
exploziile unor facilităţi chimice.
Ca urmare a condiţiilor geografice, geologice şi hidrometeorologice, pe teritoriul judeţului
Constanţa pot existaalunecari de teren:
pericol de producere a unor surpări şi prăbuşiri de teren în zonele costiere, fluviale şi
maritime (faleză Nord - municipiul Constanţa; faleza Eforie Sud, Tuzla, Costineşti şi 23 August;
zona Ghindăreşti, Topalu, Capidava; zona Dunărea - Seimeni; zona Cochirleni - Rasova; zona
Dunăreni - Oltina; zona Dobromir – Zorile - Şipote);
pericol redus de inundaţii locale, de mică amploare, ca urmare a obturării unor cursuri de
apă prin alunecări de teren;
pericol redus de avariere a unor magistrale de transportenergie electrică, produse
petroliere sau gaze naturale, precum ăi a reţelei de gospodărie comunală, prin alunecări de teren.

MĂSURI ŞI REGULI PRIVIND PROTECŢIA ANTISEISMICĂ

A LOCUINŢELOR ŞI COMPORTAREA ÎN CAZ DE CUTREMUR

A LOCATARILOR

RECOMANDĂRI PRIVIND PROTECŢIA ANTISEISMICĂ ÎN

INCINTA ŞI ÎN ZONA ÎNVECINATĂ

A. Măsuri de pregătire a locuinţei:

Identificaţi mobilierul auxiliar şi obiectele grele care atârnă peste paturi, canapele, mese,
ce pot cădea peste acestea şi înlocuiţi-le cu altele mai uşoare, fixaţi-le contra detaşării sau mutaţi-le
astfel încât să nu vă pericliteze viaţa sau integritatea în caz de oscilaţii sau cădere (lămpi grele,
tablouri, oglinzi, vase, boxe, rafturi etc.)
Asiguraţi piesele de mobilier grele, zvelte, suprapuse şi înalte între ele şi prin prindere de
un perete, grindă-solidă, mai ales la etajele superioare, în locurile unde se aglomerează de obicei
familia, copiii etc.
Amplasaţi toate aparatele casnice grele sau cu rotile astfel încât să nu fie în vecinătatea
ieşirilor din încăperi sau apartament spre a nu le bloca prin deplasări la seisme.
4.Amplasaţi obiectele fragile şi valoroase într-un loc mai jos şi sigur,. iar vasele cu
chimicale, combustibil în dulapuri în care să nu se poată răsturna, în încăperi în care nu se locuieşte
şi nu există pericol de contaminare şi incendiu.
Limitaţi deplasările aparatelor casnice mari în aşa fel încât în caz de cutremur racordurile
221
să nu sufere deteriorări.
Verificaţi periodic tavanele, podul, acoperişul, balcoanele, cornişe1e, calcanele, coşurile,
terasa şi învelitoarea blocului/casei dumneavoastră astfel încât la seisme să nu cadă cărămizi,
placaje, tencuieli, ornamente, ţigle, jardiniere, asupra intrării în bloc, casă, asupra aleilor
înconjurătoare, străzii sau la vecini.
Procedaţi similar faţă de elementele care ar putea să cadă dinspre clădirea învecinată,
inclusiv din îmbinarea cu blocul alăturat sau gardul din zid al vecinului
Consultaţi un specialist în structuri de rezistenţă cu privire la tipul şi starea pereţilor
despărţitori nestructurali din locuinţă spre a nu prinde de aceştia obiecte grele sau pentru a preveni
căderea lor în spaţiile circulate din locuinţă.
Este recomandabil să aveţi în locuinţă cel puţin un extinctor amplasat într-un loc cunoscut
şi accesibil, lângă surse potenţiale de incendiu şi să ştiţi cum să-l utilizaţi.
Este util să aveţi depozitat grupat, într-un loc cunoscut din cămară, o rezervă specială de
alimente uscate şi conserve, apă de băut, o trusă de prim ajutor, lanterne, un radio cu tranzistori şi
baterii utilizabile în caz de urgentă, de întreruperea alimentării cu energie electrică etc., pentru 3
zile.
Asiguraţi uşile dulapurilor cu închizători eficiente la oscilaţii, astfel încât deplasarea
veselei depozitate să nu producă accidente.
Reţineţi locul de amplasare al comutatoarelor, siguranţa lor, robinetele generale şi locale
pentru electricitate, apă şi gaze şi modul lor de manevrare, astfel încât, la nevoie, după seism, să
puteţi lua unele măsuri minime de intervenţie de urgenţă (închidere/deschidere). Păstraţi la
îndemână o trusă de scule adecvate.

B. Dacă locuiţi într-o clădire multifamilială (bloc) să vă informaţi personal sau prin
administraţia asociaţiei despre îndeplinirea obligaţiilor legale ale deţinătorilor de clădiri privind:
evaluarea rezistenţei antiseismice actuale a structurii clădirii;
reparaţiile şi consolidările necesare;
proiectarea şi executarea lucrărilor necesare;
asigurarea pentru daune seismice, forme şi taxe necesare.
Nu uitaţi că timpul acţionează şi asupra clădirilor proiectate şi executate spre a rezista
la seisme şi că viaţa dumneavoastră depinde de măsurile ce le veţi lua.
Verificaţi dacă asociaţia de proprietari sau instituţia care este proprietara blocului acţionează
în sensul arătat.
Adresaţi-vă numai instituţiilor autorizate în acest scop, respectând prevederile şi termenele
legale, mai ales dacă la seismele precedente structura clădirii a manifestat deficienţe sau
sensibilităţi. Interesaţi-vă ce despăgubiri vi se cuvin de Ia Societatea de asigurări pentru
compensarea lucrărilor necesare şi în ce termen trebuie solicitate.
Dacă locuinţa dumneavoastră personală are 1-2 nivele aplicaţi direct măsuri de control,
întreţinere şi reparaţii pentru oprirea degradării unor fundaţii, ziduri, acoperişuri, calcane, cornişe,
coşuri de fum, repararea şi ancorarea cu tiranţi.

C. Reţineţi în memoria dumneavoastră, particularităţile localităţii, cartierului şi

împrejurimilor locuinţei dumneavoastră., ale drumului pe care vă deplasaţi zilnic la serviciu, şcoală
sau cumpărături având în vedere eventualele pericole descrise în cele ce urmează:
căderea unor elemente de construcţie nestructurale (ziduri, cărămizi, tencuieli,
placaje, ornamente, coşuri de fum, cornişe, parapeţi etc.);
spargerea şi căderea unor geamuri, în special la clădirile înalte;
căderea unor obiecte, mobilier etc.;
căderea unor stâlpi şi linii electrice;
incendii rezultând din scurtcircuite electrice, conducte de gaz rupte, răsturnarea
unor instalaţii de gătit şi încălzit etc.;
alunecări de teren, avalanşe în zona muntoasă, lichefierea unor terenuri nisipoase.
Obişnuiţi-vă să vă protejaţi şi atunci când vă aflaţi într-o altă situaţie (în concediu, în

222
delegaţie, la spectacole, în vizită etc.)

D. Discutaţi cu toţi membrii familiei, vecinii sau colegii un plan despre ce va face fiecare în
caz de cutremur şi faceţi periodic repetiţii. Consultaţi broşura oficială despre protecţia antiseismică.

CE TREBUIE SĂ FACEŢI ÎN TIMPUL UNUI CUTREMUR PUTERNIC

Păstraţi-vă calmul, nu intraţi în panică, liniştiţi-i şi pe ceilalţi, protejaţi copii, bătrânii şi

femeile.
Preveniţi tendinţele de a părăsi locuinţa deoarece durata redusă a fazei seismice
iniţiale va face ca faza puternică a mişcării să vă surprindă pe scări, accidentându-vă.
Dacă vă aflaţi în afara unei clădiri - rămâneţi departe de aceasta, feriţi-vă de tencuieli,
cărămizi, coşuri, parapete, cornişe, geamuri, care de obicei se pot prăbuşi în stradă.
Dacă vă aflaţi înăuntru - rămâneţi acolo, departe de ferestre care se pot sparge,
staţi înspre centrul clădirii, lângă un perete structural rezistent.
Protejaţi-vă sub o grindă, toc de uşă solid, birou, masă sau bancă din clasă suficient de
rezistentă spre a vă feri de căderea unor lămpi, obiecte, mobile suprapuse, tencuieli ornamentale.
Consultaţi în măsura posibilităţilor un specialist în structuri de rezistenţă.
Sprijiniţi-vă cu palmele de podea sau ţineţi-vă cu mâinile de piciorul mesei sau tocul uşii
spre a vă asigura stabilitatea.
În lipsa unei astfel de posibilităţi de a vă menţine sub şoc stabilitatea, vă puteţi proteja
stând la podea lângă un perete solid, pe genunchi şi coate, cu faţa în jos: cu palmele împreunate vă
veţi proteja capul, iar cu antebraţele pe lateral, faţa.
Profesorii vor indica elevilor maniera corectă de a aplica aceste măsuri şi vor
inspira încrederea în eficienta autoprotecţie.
Închideţi sursele de foc când şi cât puteţi de repede, iar dacă a luat foc ceva
interveniţi imediat după ce a trecut şocul puternic.
Dacă sunteţi la serviciu aplicaţi imediat după caz măsurile de protecţie specifice
locului dumneavoastră. de muncă.
Nu fugiţi pe uşă, nu săriţi pe fereastră, nu alergaţi pe scări, nu utilizaţi liftul, dar dacă
puteţi deschideţi uşa spre a preveni blocarea acesteia, în vederea unei eventuale evacuări după
terminarea mişcării seismice şi verificarea stării scărilor şi a zonei de la ieşire. Evitaţi aglomeraţia.
Nu alergaţi în stradă sau pe stradă, deplasaţi-vă calm spre un loc deschis şi sigur, feriţi-
vă de versanţi de unde pot cădea roci sau unde pot avea loc alunecări de teren.
Dacă seismul vă surprinde în autoturism, opriţi-vă cât puteţi de repede intr-un loc
deschis, evitând clădirile prea apropiate de stradă, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene
şi staţi înăuntru. Feriţi-vă de firele de curent. electric căzute.
Dacă sunteţi într-un mijloc de transport în comun sau în tren, staţi pe locul
dumneavoastră. până se termină mişcarea seismică. Conducătorul trebuie să oprească şi sa
deschidă uşi1e, dar nu este .indicat să vă îmbulziţi Ia coborâre sau să spargeţi ferestrele.
În metrou păstraţi-vă calmul şi ascultaţi recomandările personalului trenului, dacă acesta s-a
oprit între staţii în tunel, fără a părăsi vagoanele.
Dacă vă aflaţi într-un loc public cu aglomerări de persoane (teatru, cinematograf,
biserici, stadion, săli de şedinţe) nu alergaţi către ieşire, îmbulzeala produce mai multe victime decât
cutremurul. Staţi calm şi liniştiţi-vă vecinii de pe rând.

CE TREBUIE SĂ FACEŢI DUPĂ UN CUTREMUR PUTERNIC

Nu plecaţi imediat din apartament. Acordaţi mai întâi primul ajutor celor afectaţi de
seism. Calmaţi persoanele speriate şi copii.

223
 Ajutaţi-i pe cei răniţi sau prinşi sub mobilier, obiecte sau elemente uşoare de construcţii
căzute, să se degajeze. Atenţie! Nu mişcaţi răniţii grav (dacă nu sunt în pericol imediat de a fi răniţi
suplimentar din alte cauze), până la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat. Ajutaţi-i pe loc.
Curăţaţi traseele de circulaţie de cioburi sau substanţe toxice, chimicale vărsate, alimente etc.
Îngrijiţi-vă de siguranţa copiilor, bolnavilor, bătrânilor, liniştiţi-i, asigurându-le
îmbrăcăminte şi încălţăminte corespunzătoare sezonului în vederea unor eventuale evacuări din
locuinţă pentru o anumită perioadă, de la câteva ore la câteva zile.
Nu utilizaţi telefonul decât pentru apeluri în salvare, pompieri sau organisme cu
însărcinări oficiale În privinţa intervenţiei post-seismice, în cazuri justificate, spre a nu bloca
circuitele necesare altor acţiuni.
Ascultaţi numai anunţurile posturilor de radio - televiziune şi recomandările de acţiune
imediată.
Verificaţi preliminar starea instalaţiilor de electricitate, gaz, apă, canal din locuinţă,
verificaţi vizual şi starea construcţiei în interior.
În caz de avanii constatate, închideţi pe măsura posibilităţilor alimentarea locală sau generală şi
anunţaţi imediat după aceea instituţia de specialitate pentru intervenţie. Nu utilizaţi foc deschis până nu
aţi verificat dacă nu sunt scăpări de gaze. Nu folosiţi în acest scop chibrituri şi brichete.
Părăsiţi calm locuinţa după seism, fără a duce cu dumneavoastră lucruri inutile. Verificaţi
mai întâi scara şi drumul spre ieşire.
Pentru orice eventualitate preveniţi rănirea provocată de căderea unor tencuieli, cărămizi
etc. la ieşirea din clădire, utilizând o cască de protecţie sau în lipsa acesteia un scaun de bucătărie ori
alt obiect protector.
Dacă la ieşire întâlniţi uşi blocate, acţionaţi fără panică pentru deblocare. Dacă nu reuşiţi,
iar acestea au vitraj, procedaţi cu calm la spargerea geamului şi curăţirea ramei şi zonei de cioburi,
utilizând un scaun, o vază etc.
Evitaţi clădirile grav avariate, cu excepţia unor acţiuni de ajutor sau salvare, ce trebuie
întreprinse cu un minim de măsuri de securitate şi fără riscuri inutile. Evitaţi să fiţi confundat cu
răufăcătorii pătrunşi în astfel de clădiri, nu aglomeraţi zonele calamitate fără rost.
Deplasaţi-vă într-un loc deschis şi sigur (parc, stadion etc.).
Fiţi pregătiţi psihic şi fizic pentru eventualitatea unor şocuri ulterioare primei mişcări
seismice (replici), dar fiţi conştienţi că aceasta se va petrece în mod natural, cu intensităţi variabile,
fie în câteva ore fie peste zile, săptămâni sau luni. Numai într-un număr redus de cazuri şocul
ulterior este mai puternic decât primul.
Pentru cutremurele de Vrancea, specialiştii vor putea aprecia relativ rapid pe baza
înregistrării mişcării respective dacă energia consumată indică un eveniment puternic de o anumită
magnitudine şi veţi fi informaţi este dificil totuşi de evaluat probabilistic dacă eventuala energie
presupus neconsumată se va degaja ulterior brusc sau treptat şi în ce succesiune din domeniul timp.
Ascultaţi în primul rând aprecierile specialiştilor seismologi români, buni cunoscători ai
activităţii focarului din Vrancea, care vor fi transmise suficient de repede prin mijloacele de
informare în masă naţională şi care trebuie considerate ca singurele surse de informare credibile.
După părăsirea locuinţei obţineţi informaţii corecte despre intensitatea mişcării şi
efectele sale şi verificaţi mai întâi pe afară şi apoi, cu precauţii, şi în interior, de regulă ziua, starea
structurii şi a altor elemente şi obiecte care ar putea provoca răniri prin căderea lor.
Nu ascultaţi sfaturile unor aşa-zişi specialişti necunoscuţi care apar ad-hoc.
Prezenţa între locatari sau în vecini a unui specialist în structuri de rezistentă de a cărui
competenţă nu vă îndoiţi, poate reduce unele incertitudini în acest context şi vă poate servi de ghid
în analiza vizuală a clădirii şi decizia finală de evacuare sau revenire.
Informaţi-vă cum trebuie să procedaţi pentru înregistrarea în termen legal a daunelor
complete (structurale şi nestructurale) produse de cutremur în vederea despăgubirii prin sistemul de
asigurări, inclusiv pentru evaluarea de către specialişti a stării post-seismice a structurii clădirii
dumneavoastră. şi operaţiunile de proiectare şi execuţie a reparaţiei sau consolidării.
Nu trebuie să daţi crezare zvonurilor privind eventualele replici seismice şi urmările lor,
ascultaţi doar posturile de radio şi televiziune, utilizaţi doar informaţiile şi recomandările transmise

224
oficial, recepţionate direct de dumneavoastră. şi nu din auzite. Daţi concursul dumneavoastră.
organizaţiilor de intervenţie post-seismice la analiza stării construcţiilor şi la celelalte activităţi
întreprinse de organele în drept.

Conţinutul orientativ al Planului de apărare în cazul producerii unei situaţii de urgenţă

specifice
CAPITOLUL I
scop, definiţie
obiective
caracteristicile zonelor cu risc ridicat: zonare, dimensiuni, descriere, localizare, delimitare, efecte
transfrontaliere.
CAPITOLUL II
structuri organizatorice implicate
responsabilităţi ale organismelor şi autorităţilor cu atribuţii în domenii
Centrul de conducere a acţiunilor
Planificarea acţiunii

concepţia desfăşurării acţiunilor de protecţie-intervenţie

etapele de realizare a acţiunilor
faze de urgenţă a acţiunilor
acţiunile de protecţie-intervenţie
gestionarea acţiunilor de protecţie-intervenţie: prevenirea, protecţia, intervenţia, relocarea,
refacerea-reconstrucţia, reabilitarea-restabilirea, menţinerea condiţiilor de siguranţă
CAPITOLUL IV
Resurse: umane, materiale, financiare
CAPITOLUL V
Logistica acţiunilor
CAPITOLUL VI
Asigurarea realizării acţiunilor:
instruirea
planuri şi proceduri
realizarea circuitul informaţional-decizional şi de cooperare

Ordinul/decizia privind constituirea/organizarea Comitetului ministerial/judeţean/municipiului

Bucureşti/local;
componenţa nominală a membrilor structurilor de mai sus, cu precizarea unităţii la care sunt
încadraţi, funcţiei, adresei şi a telefoanelor de la serviciu şi de la domiciliu; responsabilităţi şi
misiuni;
încadrarea Comitetului ministerial/judeţean/municipiului Bucureşti/local;
procedură de urgenţă - model -; numerele de telefon, fax unde se pot transmite avertizări,
prognoze, decizii, dispoziţii şi informaţii: primărie, poliţie, protecţia civilă etc.;
schema fluxului informaţional-decizional;
tabelul cuprinzând obiectivele care pot fi afectate de seisme şi alunecări de teren, de pe raza
zonei respective;
tabelele cuprinzând forţele şi mijloacele de intervenţie şi nominalizarea unităţilor care vor
interveni;
hărţi de risc;
planul de gestiune a acţiunilor de protecţie-intervenţie;
planul de instruire şi pregătire;
225
 planul de evacuare-relocare;
situaţia resurselor, tabelul cu stocul de mijloace şi materiale de apărare existente, modul cum se
acoperă deficitul din disponibilităţi locale şi cu sprijin de la Comitetul pentru situaţii de urgenţă
ierarhic superior etc.;
reguli de comportare în cazul producerii unui seism sau alunecări de teren;
comunicate conform model;
responsabilităţile privind luarea măsurilor de apărare şi de evacuare a oamenilor şi bunurilor pe
fiecare obiectiv afectat;
responsabilităţi pentru transmiterea rapoartelor informative zilnice către nivelul superior de
decizie referitor la evenimentul produs şi efectele acestuia;
fişele de instruire periodică, pe probleme de apărare împotriva efectelor seismelor şi alunecărilor
de teren.
NOTĂ:
Anexele, după ce au fost întocmite conform situaţiei specifice fiecărui nivel de competenţă , devin
părţi componente ale planului de apărare.

226
 Tema 8.6.

PROTECTIA POPULATIEI /SALARIATILOR IMPOTRIVA EFECTELOR

INUNDATIILOR

- definire, principalele caracteristici ale raioanelor de distrugeri provocate de inundatii;

masuri de protectie, interventie, reabilitare;
continutul planului de aparare in caz de inundatii.

SCURGEREA APEI ÎN EXCES – INUNDAŢIILE. CAUZE, MANIFESTĂRI

CARACTERISTICE, URMĂRI.
Apa este una din cauzele importante ale catastrofelor naturale datorită inundaţiilor şi
fenomenelor meteorologice deosebite.
Prin inundaţii se înţelege acoperirea cu apă, prin revărsare, a unor întinse suprafeţe de teren.
Inundaţiile sunt fenomene meteorologice catastrofale produse prin acumulări de apă care nu pot fi
preluate de cursurile normale. Forţa de agresiune şi puterea de distrugere darorită inundaţiilor se
manifestâ prin două mecanisme:
unda de şoc a valului iniţial (unda de viitură); enormă ca forţa şi relativ scurtă ca durată, acţioneză
în maniera unui "berbec lichid" prin şocul produs de valul frontal al masei de apă acumulat.
Acest val dispune de o forţă de distrugere care atacă orice obstacol aflat în calea sa: construcţii
poduri, rambleuri de cale ferală etc. înălţimea şi volumul viiturii sunt factori determinanţi atât
pentru timpul de deplasare al acesteia, cât şi pentru distrugerile provocate. Acest tip de viitură se
produce cu precădere în cazul ruperilor de baraje şi diguri, fenomen ce antrenează după sine
eliberarea în aval a unei mari cantităţi de apă, cu presiune sporită datoriţă faptului că ruperile de
baraje se produc pe distanţe destul de mici.
Inundaţiile rezultate din apa acumulată care nu se poate scurge într-un ritm normal de-a lungul
vechiului curs de apă. Acest tip de inundaţii este la fel de agresiv ca cel descris anterior, dar mai
puţin important ca întindere şi timp de acţiune. În această categorie intră şi inundaţiile fluviale
(sau pe cursurile unor râuri). Acest tip de inundaţii se datorează căderii mari de precipitaţii
(ploaie sau zăpadă) şi/sau dezăpezirilor bruşte. În aceste condiţii nu se pot lua măsuri directe de
prevenire a cauzelor ce provoacă inundaţiile, ci indirect se poate acţiona asupra unor factori
secundari care pot limita acest tip de inundaţii.

Cauzele generale ale inundaţiilor şi inundaţiile ca şi celelalte tipuri de dezastre se pot datora unor
fenomene naturale cât şi unor activităţi umane.
Cauzele datorate unor fenomene naturale sunt:
▪
ploi torenţiale de lungă durată;
▪ ▪
topirea rapidă a straturilor de zăpadă;
blocări de apă de către gheţari;
▪
crearea unor baraje prin alunecări de teren;
▪ ▪
ridicarea apelor subterane peste nivelul solului datorită infiltraţiilor;
erupţii vulcanice submarine;
▪
furtuni marine sau taifunuri;
▪
cutremure; căderea de meteoriţi sau de obiecte cosmice.
Cauze datorate unor acţiuni umane - accidente:
umplerea lacurilor artificiale;
manevre greşite sau neconforme cu situaţia hidrologică din bazinul hidrografic;
acţiuni de sabotaj: ruperea intenţionată a distrugerilor de apărare;
realizarea sistemelor de irigaţii cu pierderi mari de apă.
Dintre dezastrele datorate inundaţiilor, cea mai mare importanţă o prezintă:
227
 ruperea barajelor energetice;
ruperea digurilor maritime fluviale;
inundaţiile fluviale.

Principalele caracteristici ale inundaţiilor sunt:

unda de viitură, fenomen de creştere şi descreştere rapidă şi sernnificativă a debitelor şi nivelurilor unui curs
de apă, într-o perioadă de tirnp dată;
timp de creştere, perioada de timp în care debitele cresc de la valoarea scurgerii de bază la valoarea debitului
maxim al culminaţiei viitoare;
timp de descreştere, perioada de timp în care debitele scad la valoarea scurgerii de bază;
debit maxim (de culminaţie), volumul total de apă scurs pe râu într-o secundă;
volumul viiturii, volumul total de apă scurs pe râu în timpul viiturii;
propagarea viiturii, deplasarea undelor de viitură între două secţiuni ale unui curs de apă;
zona potenţial inundabilă, cuprinde terenurile din afara zonei inundabile care au o cotă inferioară nivelului maxim
al viiturii de verificare;
zona inundabilă, zona care cuprinde terenurile din afara zonei inundabile care au o cotă inferioară nivelului
maxim al viiturii de calcul stabilit pentru regimul amenajat al scurgerii;
calea viiturii, cuprinde albia minoră şi o parte din albia majoră strict necesare scurgerii debitului maxim;
Lunca inundabilă, cuprinde suma zonelor explicitate mai sus.

Inundaţiile specifice apelor din România pot genera următoarele efecte:

Economice, respectiv distrugeri sau avarii la:
obiective industriale, drumuri şi căi ferate, localităţi, magistrale de petrol, apă sau gaze, linii
electrice şi de telecomunicaţii, poduri şi podeţe, sectorul zootehnic.
Sociale negative:
vieţi omeneşti pierdute, evacuarea populaţiei, pericol de epidemii, întreruperea procesului de învăţământ,
distrugeri de bunuri culturale, provocaerea panicii, reducerea ritmului de dezvoltare
al zonelor afectate şi diminuarea veniturilor populaţiei.
Ecologice negative:
degradarea mediului ambiant, poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, poluarea solurilor, exces de
umiditate, degradarea versanţilor, distrugeri ale florei şi faunei.
Indirecte: întreruperea proceselor de producţie, întârzieri în livrarea produselor, cheltuieli pentru
apărare în timpul inundaţiilor, cheltuieli pentru normalizarea vieţii după inundaţii, reducerea
exporturilor.

228
MODUL DE ACŢIUNE ÎN CAZ DE PRODUCERE A SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
COMITETUL JUDEŢEAN PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ CONSTANŢA
MĂSURI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INUNDAŢIILOR LA NIVEL JUDEŢEAN
Nr. Mǎsuri pentru avertizarea-
Crt. alarmarea populaţiei la primirea
avertizǎrilor
Hidrologice şi meteorologice
Inspectoratul Judeţean pentru
Situaţii de Urgenţǎ prin Centrul
operaţional, transmite CJSU şi
comitetelor locale avertizǎrile
meteorologice şi hidrologice
primite de la Grupul de suport
tehnic pentru gestionarea
situaţiilor de urgenţǎ generate de
inundaţii,
fenomene meteorologice
periculoase accidente la
construcţii hidrotehnice şi
poluǎri accidentale prin centrul
operativ (dispeceratul DADL
sau CMR) Preşedintele
Comitetului Judeţean pentru
Situaţii de Urgenţǎ propune,
dupǎ caz, declanşarea stǎrii de
apǎrare.
La dispoziţia datǎ de
preşedintele CJSU, postul
judeţean de înştiinţare-alarmare
din cadrul I.J.S.U avertizeazǎ
1 comitetele locale pentru situaţii
Mǎsuri la atingerea
­ cotei de atenţie CA
­ faza-I de apǎrare la diguri
­ faza I de apǎrare la gheţuri
­ praguri de avertizare
la precipitaţii
Preşedintele CJSU convoacǎ
Grupul de suport tehnic pentu
gestionarea situaţiilor de
urgenţǎ, dacǎ fenomenele sunt
în dezvoltare.
Se dispune îndesirea observa-
ţiilor şi unde este cazul a mǎ-
surǎtorilor pentru urmǎrirea
fenomenului şi pentru
prognoza evoluţiei sale.
Unitǎţile deţinǎtoare de cons-
trucţii hidrotehnice cu rol de
apǎrare,de poduri şi podeţe
organizeazǎ supravegherea
lucrǎrilor şi urmǎrirea
asigurǎrii condiţiilor de
scurgere.
Comitetele locale pentru
situaţii de urgenţǎ convoacǎ
membrii acestora şi dispun
organizarea acţiunilor de
apǎrare conform planurilor de
apǎrare proprii.
229
Mǎsuri la atingerea Mǎsuri la atingerea
­ cotei de inundaţie CI ­ cotei de pericol CP
­ faza a ­II­ a de apǎrare la ­ faza a ­III­a de apǎrare
diguri şi gheţuri la diguri şi gheţuri
La dispoziţia preşedintelui În momentul în care pericolul devine
CJSU se convoacǎ comitetul imminent şi necesitǎ luarea unor
judeţean, se prezintǎ situaţia mǎsuri excepţionale la solicitarea
din teritoriu şi evoluţia comitetelor locale şi centrelor
fenomenelor şi se dispune operative locale de apǎrare CJSU
planul operativ şi acţiunile îndispune sprijin material şi uman
continuare. pentru evacuarea populaţiei,animalelor
Membrii comitetului fac şi a bunurilor materiale şi punerea în
deplasarea în teritoriu şi dacǎsiguranţǎ a acestora
este cazul participǎ la restricţii de circulaţie pe drumuri şi
activitǎţile comitetelor localepoduri şi alte zone posibil a fi afectate.
de apǎrare. La solicitarea deţinǎtorilor de
construcţii hidrotehnice cu rol de
- Comitetul judeţean prin apǎrare, asigurǎ forţele materiale şi
grupul de suport tehnic umane pentru menţinerea în siguranţǎ
întocmeşte rapoarte operative a acestora sau prevenirea unor avarii
cǎtre Centrul Operativ prin lucrǎri provizorii.
pentru Situaţii de urgenţǎ din
Ministerul Mediului şi Mǎsuri la atingerea fazei III
Gospodǎririi Apelor privind ­paza şi supravegherea digului şi a
evoluţia fenomenelor, punctelor critice
eventualele pagube şi ­consolidarea tuturor lucrǎrilor de
mǎsurile operative luate sau intervenţie executate
dispuse pentru desfǎşurarea ­supraînnǎlţarea coronamentului şi
de urgenţǎ şi centrele operative. Mǎsuri la atingerea fazei I acţiunilor de apǎrare în consolidarea banchetei digurilor în
Avertizarea acestora se face şi intrarea în dispozitiv a continuare zonele critice
prin participarea personalului din echipelor de pazǎ şi Mǎsuri la atingerea fazei II
cadrul DADL unde existǎ sedii supraveghere a digurilor ­ paza şi supravegherea - întocmirea rapoartelor operative
de sisteme sau formaţii. verificarea şi completarea digului şi a punctelor critice cǎtre Centrul Operativ din Ministerul
stocului minim de materiale şi ­ umplerea şi depozitarea la Mediului şi Gospodǎririile Apelor pe
Avertizǎri hidrologice privind mijloace de intervenţie punctele critice a sacilor cu timpul producerii fenomenelor
creşterea debitelor pe fluviul organizarea şi instruirea pamânt pentru intervenţii periculoase.
Dunǎrea: formaţiilor de intervenţie consolidarea taluzului
transmiterea avertizǎrii la îndesirea observaţiilor exterior al digului cu gard de
Comitetul Judeţean pentru îndepǎrtarea utilajelor şi a fascine în zonele fǎrǎ perdea
Situaţii de Urgenţǎ meterialelor existente în zona de protecţie
transmiterea avertizǎrii la dig-mal şi în ostroave
Inspectoratul Judeţean
pentru Situaţii de Urgenţǎ în
vederea avertizǎrii comitetelor
locale din localitǎţile riverane
transmiterea avertizǎrii la
centrele operative a
deţinǎtorilor de lucrǎri
hidrotehnice cu rol de apǎrare la
Dunǎre

230
 CONŢINUTUL PLANULUI
de apărare împotriva inundaţiilor, gheţurilor şi poluărilor accidentale al comitetelor municipale,
orăşeneşti şi comunale pentru situaţii de urgenţă
Comitetele municipale, orăşeneşti şi comunale pentru situaţii de urgenţă întocmesc, cu asistenţa
tehnică a unităţilor de gospodărire a apelor, din cadrul Administraţiei Naţionale "Apele Române" planuri
de apărare împotriva inundaţiilor, gheţurilor şi poluărilor accidentale, care au următorul conţinut:
hotărârea consiliului municipal, orăşenesc sau comunal de constituire a comitetului pentru
situaţii de urgenţă;
componenţa nominală a comitetului municipal, orăşenesc sau comunal, cu precizarea unităţii
la care sunt încadraţi, funcţiei, adresei şi a telefoanelor de la serviciu şi de la domiciliu, inclusiv
telefoanele mobile;
numerele de telefon şi fax ale permanenţei (primărie, poliţie, oficii poştale, etc.) unde se pot
transmite avertizări, prognoze, decizii, dispoziţii şi informaţii;
schema fluxului informaţional operativ-decizional pentru apărare împotriva inundaţiilor şi
fenomenelor meteorologice periculoase;
tabelul cuprinzând date caracteristice de apărare a obiectivelor inundabile (tabel tip), care să
conţină:
numărul curent;
curs de apă (toate cursurile de apă de pe raza localităţii-râuri, pâraie locale, văi
nepermanente, torenţi), baraj existent a cărui avariere poate conduce la inundarea localităţii;
denumirea obiectivelor din zona inundabilă (pentru fiecare curs de apă în parte): nr.
gospodării, nr. obiective sociale, sedii administrative, obiective economice, căi de comunicaţie,
reţele de alimentare cu apă, gaz, energie electrică, reţele telefonice, terenuri agricole, păduri, surse
de poluare;
cauzele inundării (revărsare, scurgeri de pe versanţi, avarie baraj);
nr. telefon şi fax de la primărie, post de poliţie, protecţie civilă, şcoală, etc.;
amplasamentul staţiei hidrometrice locale;
mărimi de apărare locale (CA, CI, CP, faze de apărare la diguri, faze de apărare la
gheţuri);
amplasamentul staţiei hidrometrice sau postului pluviometric avertizor;
mărimi de apărare avertizoare (CA, CI, CP, faze de apărare la diguri, praguri critice la
precipitaţii);
timpul de propagare a undei de viitură sau timpul de concentrare a precipitaţiilor de la
postul pluviometric la obiective;
lucrări hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor existente pe fiecare curs de
apă (denumire, caracteristici tehnice, puncte critice-eroziuni de mal, zone sub cota proiectată, zone
lipsite de perdele de protecţie, zone cu lucrări de traversare, zone endemice de producere a
infiltraţiilor şi grifoanelor);
probabilităţi de inundare: normată (proiectată) şi reală (existenţa în prezent);
în josul paginii se va menţiona semnificaţia mărimilor caracteristice de apărare;
tabelul este semnat de preşedintele comitetului local pentru situaţii de urgenţă;
tabel cu măsuri de apărare împotriva inundaţiilor şi gheţurilor luate la nivel local (tabel tip
întocmit pe verso tabelului de la pct. 5), care să conţină:
nr. curent;
măsuri pentru avertizarea-alarmarea populaţiei la primirea avertizărilor hidrologice şi
meteorologice, luate de primărie, poliţie, comitetul local;
măsuri la atingerea COTEI DE ATENŢIE (CA), Fazei I de apărare la diguri, Fazei I de
apărare la gheţuri, pragurilor de avertizare la precipitaţii;
măsuri la atingerea COTEI DE INUNDAŢIE (CI), Fazei a II-a de apărare la diguri,
Fazei a II-a de apărare la gheţuri, pragurilor de agravare la precipitaţii;
măsuri la atingerea COTEI DE PERICOL (CP), Fazei a III-a de apărare la diguri, Fazei
a III-a de apărare la gheţuri, "METEOR ROŞU" pentru precipitaţii;
măsuri la ieşirea din STAREA DE URGENŢĂ;
231
 formaţii de intervenţie alcătuite din localnici (cu nominalizarea persoanelor apte pentru
acţiunile de intervenţie operativă);
responsabili cu acţiunile de apărare (nominalizarea responsabililor pentru evacuarea populaţiei şi
asigurarea spaţiilor de cazare temporară, nominalizarea personalului care asigură permanenţa la
primărie pe timpul producerii fenomenelor hidrometeorologice periculoase, nominalizarea
responsabilului cu întocmirea "Rapoartelor operative" zilnice, care se transmit la Comitetul
judeţean pentru situaţii de urgenţă şi Centrul operativ de la Sistemul de Gospodărire a Apelor;
tabelul este semnat de preşedintele comitetului local pentru situaţii de urgenţă;
tabelul cu stocul minim de mijloace şi materiale de apărare existente, al cărui necesar se
stabileşte pe baza Normativului-cadru, cu asistenţa tehnică a unităţilor de gospodărire a apelor, numai
pentru sortimentele necesare în funcţie de zona în care este amplasată localitatea, de gradul de amenajare a
zonei, tipul de lucrări existente şi de specificul acţiunilor operative de intervenţie;
planul de situaţie al localităţii la scara 1:10.000 sau 1:25.000 (conform celui cuprins în Planul
de Urbanism General), cu localizarea obiectivelor afectabile, delimitarea zonelor inundabile atât din
revărsări de cursuri de apă cât şi din scurgeri de pe versanţi, amplasarea construcţiilor hidrotehnice cu rol
de apărare împotriva inundaţiilor cu punctele critice ale acestora şi indicarea zonelor pentru inundare
dirijată (după caz), a căilor de comunicaţie, a zonele cu poduri şi podeţe subdimensionate şi a altor zone
critice, precum şi a zonelor de evacuare preventivă şi cazare a populaţiei, animalelor şi bunurilor;
un profil transversal tip prin albie şi dig (după caz) pe care se vor indica COTELE DE
APĂRARE şi Fazele de apărare la diguri;
planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la folosinţele de apă potenţial
poluatoare.

Pentru obiectivele izolate, cum sunt: şantierele, balastierele, sondele şi depozitele de petrol, alte
obiective potenţial poluatoare-iazuri de decantare, depozite de deşeuri, se vor întocmi planuri de apărare
după modelul de mai sus, adaptat la specificul lor, şi se vor transmite la comitetul local pentru situaţii de
urgenţă pe raza căruia se află obiectivul.
Pentru localităţile situate în aval de baraje, planul de apărare împotriva inundaţiilor va conţine
elemente strict necesare extrase din Planul de avertizare-alarmare al barajului: timpul minim de propagare
a undei de rupere până la localitate, limita maximă a undei de rupere-obiective cuprinse în zona
inundabilă, înălţimea maximă a lamei de apă, căi de evacuare şi zone de evacuare în caz de accident la
baraj.
Planurile de apărare ale comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă se verifică de către Sistemele
de Gospodărire a Apelor, se avizează de către Grupurile de suport tehnic pentru gestionarea situaţiilor de
urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi
poluări accidentale din cadrul Comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă şi se aprobă de preşedintele
Comitetului judeţean.

Tema 8.7.
PROTECTIA IMPOTRIVA DEZASTRELOR PROVOCATE DE ACCIDENTE

- definire si clasificari;
- caracteristici ale raioanelor de distrugeri provocate de efectele accidentelor tehnologice; -
principalele masuri de prevenire, protectie, interventie si reabilitare.

Definiţii :

232
 Accident major - orice eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanţe periculoase, un
incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui obiectiv
prevăzut la art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 95/2003, care conduce la apariţia imediată sau întârziată a
unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul sau în exteriorul
obiectivului, şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase;
accident industrial reprezintă un eveniment cauzat de o acţiune necontrolată în desfăşurarea unei
activităţi care presupune utilizarea de substanţe periculoase:
- într-o instalaţie, de exemplu în timpul fabricării, utilizării, stocării, manipulării ori eliminării;
- în timpul transportului;
activitate periculoasă reprezintă orice activitate în care una sau mai multe substanţe periculoase sunt
ori pot fi prezente în cantităţi egale sau superioare cantităţilor limită enumerate în anexa nr. I la prezenta
convenţie şi care poate avea efecte transfrontiere;
efecte reprezintă orice consecinţă nocivă directă sau indirectă, imediată ori întârziată a unui accident
industrial, care afectează în special:
- fiinţele umane, flora şi fauna; -
solul, apa, aerul şi peisajul;
- interacţiunea dintre factorii menţionaţi la pct. 1 si 2;
- bunurile materiale şi patrimoniul cultural, inclusiv monumentele istorice;
efecte transfrontiere reprezintă efectele grave care se manifestă în limitele jurisdicţiei unei părţi, ca
urmare a unui accident industrial produs sub jurisdicţia unei alte părţi;
operator reprezintă orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autorităţile publice, care este
răspunzătoare de o activitate, cum ar fi supravegherea, planificarea pentru desfăşurarea unei activităţi
sau desfăşurarea unei activităţi;
parte reprezintă, în cazul în care nu se prevede altfel, o parte contractantă la prezenta convenţie;
parte de origine reprezintă orice parte sau părţi sub jurisdicţia căreia/cărora se produce sau se poate
produce un accident industrial;
parte afectată reprezintă orice parte sau părţi afectată/afectate sau care poate/pot fi afectată/afectate de
efectele transfrontiere ale unui accident industrial;
părţi implicate reprezintă orice parte de origine şi orice parte afectată;
publicul reprezintă una sau mai multe persoane fizice sau juridice.

Accidente chimice şi tehnologice

În judeţul Constanţa agenţii economici sursa de risc chimic sunt în general cei din industria
alimentară, care folosesc în procesul tehnologic amoniacul (abatoare de animale şi păsări, fabrici de
conserve, întreprinderi de prelucrare a laptelui), precum şi punctele de clorinare a apei care deţin butelii cu
clor, ale RAJA Constanţa.
Se mai pot produce la agenţii economici (Petrom - Petromar Constanţa, Rompetrol Rafinare Midia
Năvodari, Brau – Union, Vin – Vico, Fertilchim Năvodari, Frial, Chimpex) care produc, utilizează sau
depozitează substanţe toxice periculoase, la SC Trans Gaz SA şi SC Congaz SA care transportă prin
conducte magistrale de Ø1200 şi Ø 800 gaz natural pentru distribuire şi consum în localităţile Constanţa,
Ovidiu şi Medgidia şi la SC Oil Terminal SA prin ale cărei conducte se transportă substanţe petroliere şi
petrochimice foarte toxice (ex. acrilonitrilul – ACN)
De asemenea se pot produce accidente chimice şi pe căile de transport rutiere şi feroviare.

233
 Accidente pe timpul transportului substanţelor şi deşeurilor periculoase, în special
pe magistrala feroviară Constanţa – Feteşti şi pe magistralele rutiere Constanţa –
Cernavodă, Constanţa – Hârşova, Constanţa – Mangalia, Constanţa – Tulcea, Constanţa
– Ostrov, pe canalul Dunăre – Marea Neagră şi în portul Constanţa.
Accidente majore pe căile de comunicaţii (maritime, fluviale, aeriene, rutiere şi feroviare) prin
existenţa unei vaste reţele de drumuri europene, naţionale şi judeţene, de magistrale de căi ferate, a
canalului Dunăre – Marea Neagră, precum şi a Aeroportului Internaţional Constanţa.

PRINCIPIILE
CARE TREBUIE RESPECTATE LA ELABORAREA DOCUMENTULUI PRIVIND
POLITICILE DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR MAJORE ÎN CARE SUNT IMPLICATE
SUBSTANŢE PERICULOASE ŞI INFORMAŢIILE PRIVIND SISTEMUL DE MANAGEMENT ŞI
ORGANIZAREA OBIECTIVULUI ÎN VEDEREA PREVENIRII ACCIDENTELOR MAJORE

În vederea punerii în aplicare de către titularul activităţii a politicii de prevenire a accidentelor

majore şi a sistemului de management al securităţii, trebuie luate în considerare următoarele elemente:
politica de prevenire a accidentelor majore trebuie elaborată în scris şi trebuie să cuprindă obiectivele
globale ale titularului activităţii şi principiile de acţiune referitoare la controlul asupra pericolelor de
accident major;
sistemul de management al securităţii trebuie să cuprindă acea parte a sistemului general de
management care include structura organizatorică, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi
resursele pentru determinarea şi punerea în aplicare a politicii de prevenire a accidentelor majore;
sistemul de management al securităţii trebuie să acopere următoarele aspecte:
organizare şi personal - rolurile şi responsabilităţile personalului implicat în managementul
pericolelor majore la toate nivelurile organizaţiei. Identificarea nevoilor de pregătire a acestui personal şi
oferirea pregătirii necesare. Implicarea angajaţilor şi, unde este cazul, a subcontractanţilor;
identificarea şi evaluarea pericolelor majore - adoptarea şi punerea în aplicare a unor proceduri
care permit identificarea sistematică a pericolelor majore care decurg din operarea normală şi anormală,
precum şi evaluarea probabilităţii producerii şi gravităţii acestora;
controlul operaţional;
managementul pentru modernizare;
planurile pentru situaţii de urgenţă - adoptarea şi punerea în aplicare a procedurilor de
identificare a situaţiilor de urgenţă previzibile prin analiza sistematică, precum şi a procedurilor de
pregătire, testare şi revizuire a planurilor pentru situaţii de urgenţă pentru a face faţă acestor situaţii;
monitorizarea performanţei - adoptarea şi punerea în aplicare a procedurilor pentru evaluarea
continuă a îndeplinirii obiectivelor stabilite prin politica titularului activităţii de prevenire a accidentelor
majore şi prin sistemul acestuia de management al securităţii, precum şi adoptarea şi punerea în aplicare a
mecanismelor de investigaţie şi de întreprindere a acţiunilor corective în caz de nerespectare. Procedurile
trebuie să acopere sistemul de raportare al operatorului privind accidentele majore de tip avarie, în special
cele care indică eşecul măsurilor de prevenire, precum şi investigaţiile şi monitorizarea pe baza
experienţei astfel acumulate.
verificare şi revizuire - adoptarea şi punerea în aplicare a procedurilor de evaluare periodică,
sistematică a politicii de prevenire a accidentelor majore şi a eficienţei sistemului adecvat de management
al securităţii; revizuirea documentată a performanţei politicii şi a sistemului de management al securităţii,
precum şi actualizarea acestuia de către conducere.
Cerinţele stabilite în documentul privind politicile de prevenire a accidentelor majore, trebuie să fie
ajustate în funcţie de pericolele de accidente majore prezentate de obiectiv.

DATE MINIME ŞI INFORMAŢII CARE TREBUIE CUPRINSE

234
 ÎN RAPORTUL DE SECURITATE

I. Informaţii asupra sistemului de management şi asupra organizării obiectivului în vederea prevenirii

accidentelor majore

Prezentarea mediului în care este situat obiectivul

A. descrierea amplasamentului şi a mediului acestuia, inclusiv localizarea geografică, condiţiile
meteorologice, geologice, hidrografice şi, dacă este necesar, istoricul acestora;
identificarea instalaţiilor şi a altor activităţi ale obiectivului care ar putea prezenta un pericol
de accident major;
descrierea zonelor unde poate avea loc un accident major.
descrierea populaţiei zonei (număr, structură, vulnerabilitate, aglomerări prezente tip şcoli,
spitale) susceptibil a fi afectate

Descrierea instalaţiei
A. descrierea activităţilor principale şi a produselor aparţinând acelor părţi ale obiectivului care au
importanţă din punctul de vedere al securităţii, a surselor de risc de accident major şi a condiţiilor în care
un astfel de accident major se poate produce, precum şi descrierea măsurilor preventive propuse;
B. descrierea proceselor, în special a metodelor de operare;
C. descrierea substanţelor periculoase:
inventarul substanţelor periculoase care să cuprindă:
identificarea substanţelor periculoase: denumire chimică, numărul de înregistrare
CAS (Chemical Abstract Service - Registry Number), denumirea conform nomenclatorului de chimie
organică IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry) sau conform Fişei tehnice de
securitate;
cantitatea maximă de substanţe periculoase care sunt prezente în obiectiv sau care
ar putea fi prezente;
caracteristicile fizice, chimice, toxicologice, eco-toxicologice şi indicarea pericolelor,
atât imediate cât şi pe termen lung, pentru om şi mediu;
comportamentul fizic şi chimic în condiţii normale de utilizare şi în condiţii previzibile
de accident.

IV. Identificarea şi analiza riscurilor accidentale şi metodele de prevenire

A. descrierea detaliată a scenariilor posibile de accidente majore şi probabilitatea producerii
acestora sau condiţiile în care acestea se produc, inclusiv un rezumat al evenimentelor care pot juca un rol
în declanşarea oricăruia dintre aceste scenarii, fie că aceste cauze sunt interne sau externe pentru instalaţie;
B. evaluarea amplitudinii şi a gravităţii consecinţelor accidentelor majore identificate;
C. descrierea parametrilor tehnici şi a echipamentului utilizat pentru siguranţa instalaţiilor.

V. Măsuri de protecţie şi de intervenţie pentru limitarea consecinţelor unui accident

A. descrierea echipamentului instalat în obiectiv pentru limitarea consecinţelor accidentelor
majore;
B. organizarea alertei şi a intervenţiei;
C. descrierea resurselor mobilizabile, interne sau externe
D. rezumatul elementelor descrise la pct. A, B şi C de mai sus, necesare pentru elaborarea
planului de urgenţă internă.

DATE ŞI INFORMAŢII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN PLANURILE DE URGENŢĂ

Planurile de urgenţă internă

Numele şi funcţiile persoanelor autorizate să declanşeze proceduri de urgenţă şi persoana
responsabilă pentru coordonarea acţiunii locale de rezolvare a situaţiei.
235
 Numele şi funcţia persoanei care are responsabilitatea de a menţine legătura cu autoritatea
responsabilă pentru elaborarea şi aplicarea planului de urgenţă externă.
În cazul condiţiilor sau al evenimentelor previzibile care ar putea avea o contribuţie
semnificativă la declanşarea unui accident major, o descriere a acţiunilor care trebuie întreprinse pentru a
menţine sub control aceste condiţii sau evenimente şi pentru a limita consecinţele acestora, inclusiv o
descriere a echipamentului de protecţie şi a resurselor disponibile.
Măsuri în vederea limitării riscurilor pentru persoanele aflate în obiectiv, inclusiv informaţii
despre modul în care se realizează avertizarea acestora, precum şi despre acţiunile pe care aceste persoane
trebuie să le întreprindă când primesc un avertisment.
Măsuri pentru transmiterea unui avertisment rapid cu privire la incident autorităţii
responsabile pentru declanşarea planului de urgenţă externă, tipul de informaţii care trebuie cuprinse în
avertismentul iniţial şi măsurile pentru furnizarea unor informaţii mai detaliate de îndată ce acestea devin
disponibile.
Măsuri pentru pregătirea personalului în privinţa sarcinilor pe care va trebui să le
îndeplinească şi, unde este necesar, pentru coordonarea cu serviciile de urgenţă din exterior.
Măsuri pentru acordarea de ajutor prin acţiuni externe.
Planurile de urgenţă externă
Numele şi funcţiile persoanelor autorizate să declanşeze proceduri de urgenţă şi persoanele
autorizate pentru coordonarea acţiunii externe de rezolvare a situaţiei.
Măsuri pentru primirea unor avertismente rapide cu privire la incidente, precum şi pentru
procedurile de alertă şi de înştiinţare.
Măsuri pentru coordonarea resurselor necesare pentru punerea în aplicare a planului de
urgenţă externă.
Măsuri pentru acordarea de sprijin prin acţiuni interne.
Măsuri pentru acţiuni externe de rezolvare a situaţiei.
Măsuri pentru oferirea de informaţii specifice publicului, referitoare la accident şi la conduita
pe care trebuie să o adopte.
Măsuri pentru furnizarea de informaţii către serviciile de urgenţă ale altor state în cazul în care
survine un accident major cu posibile consecinţe transfrontieră.

CRITERII DE NOTIFICARE A UNUI ACCIDENT MAJOR

I. Orice accident care intră sub incidenţa pct. 1 sau care are cel puţin una dintre consecinţele descrise la
pct. 2, 3, 4, şi 5 din prezenta anexă trebuie notificat şi autorităţii centrale pentru protecţia mediului,
precum şi autorităţii centrale pentru protecţia civilă.
1. Prezenţa unor substanţe periculoase
Orice incendiu sau explozie sau eliberarea accidentală a unei substanţe periculoase în care aceasta este
prezentă într-o cantitate de cel puţin 5% din cantitatea relevantă stabilită.
2. Vătămarea persoanelor sau daune asupra bunurilor imobiliare
Un accident care implică direct o substanţă periculoasă şi care duce la unul dintre evenimentele
următoare:
un deces,
rănirea a şase persoane din interiorul obiectivului şi spitalizarea acestora cel puţin pentru 24 de
ore,
spitalizarea unei persoane din afara obiectivului cel puţin pentru 24 de ore,
producerea de daune asupra unei/unor locuinţe din afara obiectivului şi distrugerea acestora ca
rezultat al accidentului,
evacuarea sau sinistrarea unor persoane pentru mai mult de 2 ore (persoane x ore): valoarea
calculată trebuie să fie de cel puţin 500,
întreruperea serviciilor de furnizare a apei potabile, electricităţii, gazului sau telecomunicaţiilor
pentru mai mult de două ore (persoane x ore) în cazul în care valoarea rezultată prin multiplicarea

236
numărului de persoane afectate cu numărul de ore de întrerupere a serviciilor menţionate este de cel puţin
1000.
3. Efecte nocive imediate asupra mediului
3.1. daune permanente sau pe termen lung asupra habitatelor terestre:
0,5 ha sau mai mult dintr-un habitat cu valoare ecologică sau de conservare, protejat
prin lege,
10 ha sau mai mult dintr-un habitat mai extins, incluzând teren agricol,
3.2. daune semnificative sau pe termen lung asupra habitatelor de apă curgătoare sau marine*)
10 km sau mai mult dintr-un râu sau canal,
1 ha sau mai mult dintr-un lac sau iaz,
2 ha sau mai mult dintr-o deltă,
2 ha sau mai mult dintr-o apă costieră sau mare deschisă,
3.3. daune semnificative aduse unui acvifer sau apelor subterane*)
1 ha sau mai mult.
Daune asupra bunurilor
daune aduse bunurilor din cadrul obiectivului a căror valoare în lei reprezintă echivalentul a
cel puţin 0,5 milioane Euro,
daune aduse unor bunuri din afara obiectivului a căror valoare în lei reprezintă echivalentul a
cel puţin 0,2 milioane Euro.
Daune transfrontieră
Orice accident în care este prezentă o substanţă periculoasă şi care determină efecte în afara teritoriului
naţional.
Orice accident sau avarie, considerate ca prezentând un interes tehnic special pentru prevenirea
accidentelor majore şi pentru limitarea consecinţelor acestora, chiar dacă nu îndeplinesc criteriile
cantitative prevăzute la punctul I trebuie notificate şi autorităţilor centrale pentru protecţia mediului,
precum şi autorităţilor centrale pentru protecţia civilă.
___________
*) În procesul de evaluare a pagubelor se pot face referiri, acolo unde este cazul, la legislaţia
referitoare la substanţele şi preparatele chimice periculoase sau la concentraţia letală pentru 50% dintre
speciile reprezentative ale mediului afectat.

ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE

În funcţie de amploarea accidentului chimic, acţiunile de localizare şi limitare se organizează şi se

conduc de către Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă.
Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al judeţului Constanţa umăreşte modul
în care se aplică hotărârile C.J.S.U. Unele acţiuni de protecţie şi intervenţie pot fi organizate şi conduse în
mod nemijlocit de către Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă “Dobrogea” al judeţului
Constanţa, cu aprobarea Preşedintelui C.J.S.U. Constanţa.
Protecţia şi intervenţia în caz de accident chimic presupun realizarea unui ansamblu de măsuri şi
acţiuni în scopul realizării următoarelor obiective:
prevenirea producerii accidentului chimic şi implicit a intoxicaţiilor şi pierderilor de vieţi omeneşti şi
de animale, a pagubelor materiale şi alterării factorilor de mediu;
protecţia oamenilor, animalelor şi valorilor materiale precum şi intervenţia medicală pentru salvarea
persoanelor intoxicate;
localizarea, limitarea şi lichidarea urmărilor accidentului chimic.
La stabilirea măsurilor de protecţie se apreciază ca un accident chimic este un element dezastruos şi
instantaneu care apare de cele mai multe ori prin surprindere.
Actiunile de protecţie şi intervenţie în caz de accident chimic se realizeaza în următoarele etape:
- înainte de producerea dezastrului (predezastru);
- în timpul evoluţiei evenimentului dezastruos;
- după producerea accidentului chimic, în faza imediată şi ulterioară (post accident);
237
 - acţiuni pe termen lung.

Acţiuni de protecţie care se realizează în perioada predezastru

De regulă, aceste acţiuni sunt destinate asigurării pregătirii pentru intervenţie.

Acţiunile se conduc la nivelul judeţului Constanţa de C.J.S.U. iar la nivelul localităţilor de comitetelor
locale pentru situaţii de urgenţă.
C.J.S.U., comitetele municipale pentru situaţii de urgenţă şi comandamentele generale unice din
agenţii economici sursa de risc chimic, realizează:
analiza hazardului chimic, stabilind tipurile de substanţe periculoase, secţiile care le produc, le deţin şi
utilizează (amoniac şi clor);
analiza şi evaluarea riscului chimic, a impactului şi a urmărilor accidentului chimic
caracteristicile sursei de risc;
zone de acţiune;
volum de pierderi şi distrugeri probabile;
persistenţa substanţei toxice industriale.
În interiorul amplasamentului, la agentul economic sursa de risc se realizează:
evitarea utilizării de tehnologii, utilaje şi materiale care nu prezintă condiţii de siguranţă în exploatare;
minimizarea efectelor unui accident chimic prin luarea unor măsuri tehnico-organizatorice adecvate;
reducerea riscului prin: respectarea condiţiilor de întreţinere şi exploatare a instalaţiilor şi executarea
reviziilor şi reparaţiilor conform fişelor tehnologice şi normativelor în vigoare; depozitele de
amoniac lichid sunt prevăzute din construcţie cu cuve de retenţie care pot reţine şi neutraliza rapid
cea mai mare cantitate de substanţă deversată;
corectarea condiţiilor de funcţionare a instalaţiilor în cadrul prevenirii apariţiei de suprapresiuni şi
acumulări de gaze explozive în interiorul acestora.

În afara amplasamentului agentului economic - sursa de risc chimic, în special în zonele limitrofe:
planificarea acţiunilor de protecţie şi intervenţie de către C.J.S.U., comitete pentru situaţii de urgenţă
la municipii, oraşe şi comunele învecinate şi de către comitetele pentru situaţii de urgenţă ale
agenţilor economici învecinaţi (din zona letală şi de intoxicare);
instruirea, pregătirea, executarea de antrenamente şi exerciţii cu personalul din organismele de
protecţie civilă precum şi cu populaţia din zona de risc chimic.
Acţiunile de protecţie se realizează atât în interiorul cât şi în exteriorul agentului economic - sursa de
risc chimic şi se referă la:
protecţia individuală prin aprovizionarea cu mijloace speciale sau confecţionarea unor mijloace simple
de protecţie individuală;
protecţia familială şi de grup prin izolarea într-o încăpere din interiorul locuinţei şi etanseizarea
acesteia;
desfăşurarea activităţilor de supraveghere, control şi monitorizare de către laboratorarele chimice
judeţene de protecţie civilă, precum şi de către Centrul Regional Meteorologic Constanţa;
înştiinţarea populaţiei despre situaţia apărută, felul accidentului, direcţia de deplasare a norului toxic,
măsurile de protecţie urgente.

Acţiuni de protecţie care se realizează în timpul evoluţiei evenimentului dezastruos

În funcţie de caracteristicile accidentului chimic şi de starea de pregătire pentru urgenţă atât în
interiorul agentului economic - sursa de risc chimic cât şi în exteriorul acestuia, se desfăşoara următoarele
acţiuni:
notificarea accidentului;
înştiiţarea-activarea comisiilor de apărare împotriva dezastrelor de la nivel de judeţ, municipiu, agenţi
economici învecinaţi, precum şi de la localităţile învecinate;
alarmarea şi informarea populaţiei despre accidentul chimic;
238
 realizarea măsurilor de protecţie individuală, familială şi de grup;

în interiorul agentului economic - sursa de risc se desfăşoara acţiuni pentru limitarea urmărilor
accidentului chimic, constând în diminuarea sau oprirea emisiei de amoniac în atmosferă, prin
manevre în instalaţie, transvazarea şi neutralizarea amoniacului în cuva de retenţie şi prin crearea de
perdele de apă.

Acţiuni de protecţie care se realizează după producerea accidentului chimic,în faza imediată şi
ulterioară (post accident)

În faza imediată se desfăşoară următoarele acţiuni:

continuarea activităţilor de limitare-lichidare a avariei;
salvarea răniţilor şi a contaminaţilor, acordarea primului ajutor şi transportul acestora la punctul de
adunare a răniţilor iar de acolo, după triaj, la dispensarele medicale apropiate sau la spital prin
intervenţia Serviciului Ambulanţa;
continuarea acţiunilor de evacuare a personalului din agentul economic;
acţiuni de cercetare-căutare în zona accidentului;
neutralizarea amoniacului din cuva de retenţie a rezervorului şi din zona de răspândire;
localizarea şi limitarea altor avarii care constituie surse de pericol complementar (la instalaţiile
electrice, la instalaţiile cu substanţe explozive sau incendiare, la instalaţiile cu abur etc.).

În faza ulterioară (târzie) a accidentului se realizează următoarele măsuri:

controlul şi supravegherea chimică pe urma norului toxic;
acţiuni de cercetare şi căutare pentru limitarea zonelor de acţiune şi pentru stabilirea pierderilor şi
pagubelor de orice natură;
continuarea evacuării populaţiei din zonele contaminate;
acordarea măsurilor de prim ajutor şi transportarea răniţilor şi intoxicaţilor la spital;
introducerea restricţiilor de acces în zona contaminată;
paza, ordinea şi îndrumarea circulaţiei;
neutralizarea amoniacului acumulat în unele instalaţii care au fost oprite.

Acţiuni pe termen lung

Pe tot timpul desfăşurării acţiunilor de protecţie şi intervenţie, populaţia din municipiile Constanţa,
Medgidia, Mangalia, orasele şi comunele învecinate şi agenţii economici din zonele de risc va fi bine
informată asupra evoluţiei evenimentului prin intermediul mijloacelor mass-media locale care vor
transmite periodic comunicate cu privire la direcţia de deplasare a norului toxic, concentraţia, persistenţa
şi evoluţia acestuia, precum şi măsuri urgente de protecţie care trebuie luate de către populaţie.

La primirea informaţiei despre producerea accidentului chimic pe timpul transportului substanţelor

periculoase (SP) cu mijloace auto sau pe calea ferată se execută măsurile de protecţie şi intervenţie,
care se referă în special la:

Culegerea datelor şi informaţiilor despre accident:

- data şi locul producerii accidentului;
- tipul mijlocului de transport (auto, vagon C.F.);
- situaţia accidentului (fisura în rezervor, răsturnare, împrăştiere pe teren, incendiu, explozie, emisie de
gaze sau vapori etc.);
- direcţia şi viteza vântului la sol;
- localităţi, colectivităţi de animale aflate pe urma norului toxic.
Înştiinţarea autorităţilor publice interesate:
239
 poliţia judeţeană şi/sau locală;
pompierii;
Serviciul Ambulanţa;
primăria localităţii pe raza căreia s-a produs accidentul;
spitalul la care pot fi trimise persoanele intoxicate, vătămate;
Agenţia de Protecţia Mediului;
Directia de Sănătate Publică;
Inspectia Sanitară de Stat şi medicina preventivă - laboratorul de toxicologie;
Administraţia Domeniului Public.
Evaluarea şi transmiterea dispoziţiunilor preliminare, care se referă în principal la:
oprirea circulaţiei în ambele sensuri şi posibilităţile de varientare a traficului;
stabilirea şi marcarea unei zone de izolare cu o rază de 100-1600 m;
evacuarea tuturor persoanelor din zona de izolare (dacă este cazul);
interzicerea accesului în zona de izolare a persoanelor neautorizate;
adăpostirea prin izolare în locuinţe a persoanelor de pe direcţia de deplasare a norului toxic,
etanşarea uşilor şi a ferestrelor de la locuinţe.
Identificarea substanţelor periculoase;
interogarea insoţitorul transportului (şofer, mecanic de locomotivă, şef de tren etc.);
consultarea documentelelor de transport (acte de expediţie, foi de transport etc.);
identificarea etichetelor şi a indicatoarelor de avertizare înscrise pe cisterna (vehicul, container);
identificarea naturii şi tipului substanţelor periculoase.
Evaluarea pericolului creat, stabilindu-se:
zona de răspândire;
zona de pericol;
zona de izolare;
zona de evacuare.
Aceste zone nu sunt general valabile pentru toate clasele de substanţe, dimensiunile acestora şi
măsurile de protecţie fiind prezentate în tabelul alăturat:
Nr. Natura substanţei Zona de Zona de Zona de
Zona de evacuare
crt. periculoase răspândire pericol izolare
-zona de evacuare temporară de
Ambalaje sau cel puţin 500 m în toate
1 încărcături 10-50 m 50-100 m 150-200 m direcţiile, când mijlocul de
neidentificate transport este incendiat sau
răsturnat
70-100 m
funcţie de
Substanţe
2 cantitatea 1600 m
explozive
de
exploziv
Gaze:
-gaze -revărsate 800 m
Gaze sau lichide 50-100m -incendiate 1500 m
3
inflamabile -lichide lichide:
25-50 m -revărsate 300 m
-incendiate 1000 m
250 m
4 Gaze neutre 150-200 m 500 m - rezervorul este
incendiat
Gaze sau lichide 300 m
5 50-100 m
toxice 800 -1000 m în caz de incendiu

240
Măsurile de protecţie şi intervenţie post-accident, pe măsura sosirii forţelor de intervenţie, cuprind:
stabilirea şi ocuparea locurilor de conducere a acţiunilor şi realizarea legăturilor;
delimitarea şi marcarea zonelor de răspândire, pericol, izolare şi evacuare, în funcţie de natura
substanţelor periculoase;
determinarea condiţiilor meteorologice, direcţia şi viteza vântului la sol, temperatura solului şi
temperatura aerului, care influenţează direcţia de deplasare, dimensiunile norului toxic şi
persistenţa substanţei periculoase; datele meteorologice se comunică, la cerere, de către Centrul
Meteorologic Regional Constanţa;
înştiinţarea şi alarmarea populaţiei din zona de acţiune a norului toxic, dacă este cazul;
realizarea protecţiei prin izolare în locuinţe, cu etanşarea uşilor şi a ferestrelor;
evacuarea temporară a populaţiei şi a colectivităţilor de animale din zona de acţiune a norului
toxic, pe toata durata acţiunii acestuia, dacă este cazul;
scoaterea vătămaţilor din zona accidentului, acordarea primului ajutor, a asistenţei medicale de
urgenţă şi transportul la spital;
instituirea măsurilor de pază şi ordine, precum şi de interzicere a accesului în zona şi îndepărtarea
persoanelor neautorizate;
desfăşurarea acţiunilor de limitare a urmărilor accidentului;
neutralizarea substanţelor periculoase;
ridicarea/îndepărtarea vehiculului avariat şi deblocarea căii de acces (şoşea, cale ferată);
controlul şi supravegherea activităţilor în zonă;
informarea permanentă a populaţiei asupra situaţiei existente prin mijloacele mass-media.

241
 Tema 9.1.
SISTEMUL NATIONAL INTEGRAT
DE INSTIINTARE, AVERTIZARE SI ALARMARE - S.N.I.

ORDIN nr.886 din 30 septembrie 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemul naţional
integrat de înştiinţare, avertizare şi alarmare a populaţiei

destinatia si functiile sistemului;

clasificarea si descrierea subsistemelor componente; schema legaturilor;
protectia si securizarea S.N.I.

Destinaţie – asigurarea suportului fizic şi logic pentru aplicarea, conform Legii nr.
481/2004, a măsurilor de prevenire şi protecţie a populaţiei, precum şi a bunurilor
materiale, valorilor de patrimoniu şi mediului, în cazul iminenţei producerii dezastrelor sau
atacurilor aeriene, prin transmiterea mesajelor şi semnalelor către autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale, precum şi a populaţiei, conform Metodologiei transmiterii
mesajelor de înştiinţare, avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţă.
Scop – integrarea subsistemelor distribuite actualmente pe teritoriul naţional, într-un
sistem unitar, în vederea facilitării acţionării ierarhice de la nivel central la nivel local şi
aplicării unitare a planurilor şi procedurilor specifice, eliminându-se astfel paralelismele şi
disfuncţionalităţile de comunicare care apar într-un ansamblu de sisteme distribuite cu
funcţionare independentă.

Sistemul are o structură piramidală, dreptul de control şi comandă asupra acestuia

fiind atribuit unui singur centru de control, ierarhizat conform competenţelor.
Structura de principiu a sistemului este :

242
Funcţiile Sistemului integrat de avertizare şi alarmare :

A. funcţii de transfer de date, informaţii şi mesaje:

primeşte, pe niveluri ierarhice de competenţă, date, informaţii şi mesaje de la reţelele

sau punctele de monitorizare ale factorilor de risc;
asigură, prin subsistemul - suport de comunicaţie, acoperirea fluxurilor informaţionale în
totalitatea lor, în mod continuu, în timp real sau cât mai scurt posibil, în funcţie de situaţie
şi de echipamentele avute la dispoziţie;

B. funcţii de prelucrare a datelor şi informaţiilor:

asigură, prin subsistemul de programe aplicative de asistare a deciziei, elaborarea pe

baza interpretării parametrilor de stare, a mesajelor de înştiinţare şi avertizărilor care
se transmit către nivelurile ierarhice interesate;
asigură transmiterea mesajelor de înştiinţare şi avertizare către autorităţile
administraţiei publice, conform nivelului ierarhic de competenţă;

C. funcţii de activare, apelare şi conectare selectivă a subsistemelor componente:

în consens cu deţinătorul subsistemului fizic de alarmare, se poate executa activarea,

apelarea sau conectarea selectivă, în funcţie de situaţia şi de regimul de lucru, a
anumitor elemente amplasate într-o zonă specificată;
activarea, apelarea sau conectarea selectivă a subsistemelor fizice de alarmare va putea
fi executată la nivel integral, pe grupuri de elemente de alarmare sau individual;

D. funcţii de gestionare a resurselor, care constau în asigurarea distribuţiei

priorităţilor de prelucrare a datelor şi informaţiilor pe diferite tipuri şi zone de alarmare,
permiţând fiecărui centru de comandă şi control să emită separat orice tip de semnal real
sau de test, independent de ceilalţi utilizatori. Operatorii subsistemelor de alamare
componente pot emite, în funcţie de situaţie, semnale de alarmare independent unul faţă de
celălalt, fără să apară interferenţe sau disfuncţionalităţi la celelalte subsisteme, indiferent
de regimul de lucru.

Clasificarea sistemelor de înştiinţare-alarmare

medii de transmisie a tuturor datelor, informaţiilor şi mesajelor aferente fazelor

de înştiinţare şi alarmare. În această categorie se înscriu:

circuite telefonice;
fibră optică;
reţele de calculatoare (aparţinând autorităţilor publice centrale şi locale,
operatorilor economici sursă de risc etc.);
reţele radio;
echipamente dedicate de tip F 1001A, F 1001B;
reţele telefonie mobilă;
243
 Internet;
comunicaţii prin satelit;
reţele de radio şi televiziune;

2. echipamente conectate la suportul de transmisie a mesajelor şi semnalelor de alarmare:

sirene electronice;
sirene electrice;
echipamente mobile;
sirene acţionate cu abur;
motosirene;
terminale alternative (instalaţii optice şi/sau panouri luminoase pentru
interior, radioreceptoare, pagere, telefoane mobile).

Subsistemelor componente
A). Subsistemul de alarmare ;
Subsistemul de alarmare asigură funcţiuni de transmitere de mesaje vocale (adresare
publică) de la centrele de comandă şi control, prin mijloace radio sau fir, la sirenele
electronice.
Sirenele trebuie să asigure stocarea a minimum 16 mesaje predefinite de câte
minimum 60 de secunde fiecare.
Panourile de control din dotarea centrelor de comandă şi control de la orice nivel
ierarhic trebuie să permită atât afişarea stării subsistemelor de alarmare, cât şi comandarea
directă a acestora. Panoul de control verifică comunicaţiile către şi dinspre echipamentul de
control. Starea conexiunii este indicată pe panoul de control prin semnalizare optică şi
acustică.
Subsistemul de alarmare cu activare manuală trebuie să asigure minimum
următoarele funcţii:
activarea semnalelor de alarmare a subsistemului;
transmiterea, semnalizarea, înregistrarea şi ştergerea mesajelor predefinite;
dezactivarea alarmei;
schimbarea valorilor parametrilor de configurare a echipamentului de control şi
a repetoarelor;
iniţierea rutinelor de autotestare;
prezentarea alarmelor de la subsistemul de alarmare sau senzori.

B). Subsistemul de comunicaţii ;

În funcţie de amplasamentul fiecărui post de sirenă, subsistemul de comunicaţii va fi

prevăzut cu cel puţin două dintre următoarele medii de comunicaţie:

fir;
radio;
telefonie mobilă;
satelit.
244
 Echipamentul de retranslaţie radio trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

rezervare totală a funcţiei, inclusiv antenele;

să îşi monitorizeze următorii parametri:
măsurarea puterii directe şi reflectate a emiţătorului;
monitorizarea reţelei de alimentare interne şi externe;
transmiterea parametrilor de funcţionare la centrul de comandă şi control se va face
independent, pe canal radio sau telefonie mobilă;
autotestare periodică;
reconfigurare de la centrul de comandă şi control;
să asigure comunicaţia radio a Sistemului integrat de avertizare şi alarmare timp de 7 zile
fără alimentare externă.

C). Subsistemul produse informatice

Aplicaţiile care deservesc Sistemul integrat de avertizare şi alarmare trebuie să

includă secvenţe software pentru funcţionarea în mod automat (neasistată) a echipamentelor
şi canalelor de comunicaţii. Aceste secvenţe, precum şi cele pentru funcţionare în regim
manual (în prezenţa şi sub comanda şi controlul operatorului) vor fi separate clar de
secvenţele operaţionale standard. Programele aplicative trebuie să asigure posibilitatea de
selectare a unei zone de alarmare specificate, prin marcarea acesteia pe hartă, sirenele
respective fiind evidenţiate şi pregătite pentru o selectare rapidă.

Hărţile trebuie să evidenţieze elementele de infrastructură semnificative, reţeaua

hidrografică şi zonele construite. Software-ul pentru prelucrarea hărţilor trebuie să includă
următoarele funcţiuni:

apropierea şi îndepărtarea imaginii; în cazul în care apare o zonă de interes pe

hartă, sistemul evidenţiază această imagine prin mărirea detaliilor;
prezentarea datelor prin intermediul simbolurilor specifice:
graniţe;
numele străzilor şi locurile importante;
centre de comandă, conform accesului alocat de nivelul ierarhic;
diferitele tipuri de sirene şi zonele de acoperire;
prezentarea de informaţii despre starea şi tipul sirenelor, tipul locaţiei de control şi starea
acesteia, statistici referitoare la elementele funcţionale selectabile etc., prin acţionarea
diferitelor simboluri de pe hartă;
indicarea stării de activare pentru sirene, individual şi pe grupuri de sirene;
căutarea şi prezentarea sirenelor specificate;
amplasarea de simboluri care indică incendii, gaze etc.;
posibilitatea de a schimba, adăuga sau şterge simbolurile din sistem.

Subsistemul produse informatice trebuie să prevadă:

245
 capacitatea de a schimba configuraţia prin adăugarea, înlocuirea sau înlăturarea unor
subsisteme ori senzori la nivel logic, atunci când s-au efectuat astfel de modificări la
nivel fizic;
configurarea de la distanţă a unui subsistem;
executarea descărcării şi încărcării de la distanţă a informaţiilor de configurare
a subsistemului, schimbarea căii de comunicaţie (radio sau fir);
încărcarea de la distanţă cu date şi programe în staţiile de comandă.

Protecţia şi securizarea componentelorSistemului integrat de avertizare şi

alarmare

Protecţia Sistemului integrat de avertizare şi alarmare în cazul manipulărilor

neautorizate ale echipamentelor instalate în spaţiu deschis, oricare ar fi nivelul ierarhic şi
tipul de echipament component (declanşări neautorizate, semnale neautorizate etc.),
precum şi pentru garantarea comunicaţiilor sigure prin sisteme de siguranţă la nivel
hardware şi software se face prin prevederea unor măsuri speciale proiectate şi
implementate în acest sens.

Toate terminalele şi echipamentele locaţiilor prevăzute cu sirene şi staţiile de

repetoare vor fi instalate în amplasamente sigure, pentru a preveni accesul neautorizat
la componentele interne.

Tema 9.2.

ORGANIZAREA, PLANIFICAREA ŞI CONTROLUL

ACTIVITATILOR DE PREVENIRE

organizarea activitatii de prevenire;

planul lunar al activitatii de prevenire;
tipurile de control si continutul etapelor activitatii de control de prevenire; -
finalizarea controlului si modalitatile de valorificare.

Activităţile de prevenire desfăşurate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi

structurile din subordine reprezintă o componentă principală a sistemului integrat de măsuri tehnice şi

organizatorice, precum şi de acţiuni specifice planificate şi realizate potrivit legislaţiei, în scopul

preîntâmpinării, reducerii sau eliminării riscurilor de producere a situaţiilor de urgenţă şi a consecinţelor

246
acestora, protecţiei populaţiei, mediului, bunurilor şi valorilor de patrimoniu prin mijloace şi măsuri

specifice.

PRINCIPIILE IN BAZA CĂRORA SE DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA DE PREVENIRE

-Principiul legalităţii: respectarea, în mod unitar, a legislaţiei privind apărarea împotriva
incendiilor şi protecţia civilă, indiferent de forma de proprietate a obiectivelor inspectate, pe întreg
teritoriul ţării.
-Principiul imparţialităţii: nesupunerea inspectorilor la presiuni comerciale, financiare, politice
sau de altă natură care ar putea influenţa raţionamentul acestora.
-Principiul independenţei: menţinerea de către inspectori a unui raport de autonomie
(independenţă) faţă de partea inspectată şi neangajarea în nici o activitate care să afecteze raţionamentul
acestora.
-Principiul confidenţialităţii: păstrarea de către inspectori a secretului privind informaţiile care nu
sunt de interes public şi care sunt obţinute în cursul desfăşurării activităţii de prevenire.
-Principiul transparenţei: desfăşurarea activităţii într-o manieră deschisă faţă de public, prin care
accesul liber şi neîngrădit la informaţiile fundamentate ştiinţific, de interes public să constituie regula, iar
limitarea accesului la informaţii să constituie excepţia, în condiţiile legii.
-Principiul continuităţii şi gradualităţii: asigurarea unor controale periodice a situaţiilor de risc
şi aplicarea unor măsuri din ce în ce mai severe în cazul menţinerii riscului peste nivelele acceptabile.

La nivel naţional, activitatea de prevenire este coordonată direct de Inspecţia de Prevenire,

structură specializată din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, denumită în continuare
Inspecţia de Prevenire.
La nivel teritorial, inspectoratele judeţene/al municipiului Bucureşti, prin inspecţiile de prevenire -
denumite în continuare inspecţii judeţene - planifică, organizează, pregătesc şi desfăşoară activităţi de
prevenire la instituţii publice, localităţi, construcţii cu aglomerări de persoane şi agenţi economici cu risc
din zona de competenţă.
Inspecţia de Prevenire îndrumă, coordonează, controlează şi evaluează ispecţiile judeţene.
Principalele forme ale activităţii de prevenire sunt: reglementarea, avizarea, autorizarea, acordul,
controlul, asistenţa tehnică de specialitate, informarea preventivă a autorităţilor, organismelor, factorilor
implicaţi şi a populaţiei, precum şi pregătirea acestora pentru situaţii de urgenţă, auditul de supraveghere a
persoanelor fizice şi juridice atestate, constatarea şi sancţionarea încălcărilor prevederilor legale .
Supravegherea pieţei, precum şi recunoaşterea şi desemnarea organismelor pentru atestarea

conformităţii produselor cu rol în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu sunt forme ale activităţii de

prevenire care se execută prin structuri specializate, la nivel naţional.

Controlul activităţii centrelor de evaluare şi certificare a competenţei personalului ce desfăşoară

activităţi în domeniu se face de către Inspecţia de Prevenire şi, după caz, de inspecţiile judeţene, în
condiţiile legii.
Cercetarea şi stabilirea cauzelor probabile de incendiu se face conform metodologiei elaborate de Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă.

Domeniile specifice activităţii de prevenire sunt:

a.-verificarea respectării actelor normative şi reglementărilor privind apărarea împotriva
incendiilor şi protecţia civilă la proiectarea, executarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor,
instalaţiilor şi amenajărilor;
b.-verificarea organizării activităţii privind depistarea pericolelor potenţiale generatoare de riscuri
pe timpul exploatării construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor;
247
 c.-verificarea concepţiei de apărare împotriva incendiilor şi de protecţie civilă în scopul menţinerii
riscurilor în limite acceptabile, stabilindu-se, după caz, măsuri în condiţiile legii;
d.-controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe
periculoase;
e.-coordonarea şi controlul realizării pregătirii şi instruirii specifice a populaţiei şi salariaţilor, modului de asimilare
de către aceştia a regulilor şi măsurilor specifice, precum şi a comportamentului pe timpul manifestării unei situaţii de
urgenţă;
f.-înştiinţarea autorităţilor responsabile în managementul riscului despre existenţa, dimensiunea şi
consecinţele riscului identificat în domeniul respectiv;
g.-îndrumarea, controlul şi coordonarea serviciilor publice voluntare şi serviciilor private pentru
situaţii de urgenţă;
h.-informarea şi educarea preventivă a populaţiei;
i.-soluţionarea petiţiilor şi sesizărilor în domeniul specific.

Scopurile activităţii de prevenire sunt:

a.-asigurarea respectării prevederilor actelor normative şi a celorlalte reglementări privind apărarea
împotriva incendiilor şi protecţia civilă;
b.-identificarea, evaluarea şi analiza pericolelor potenţiale prin aprecierea probabilităţii de apariţie
a lor şi consecinţelor pe care le presupun pentru viaţa oamenilor, mediu şi bunuri materiale;
c.-conştientizarea riscurilor prin schimbul reciproc de informaţii între personalul care execută
controlul de prevenire, factorii de decizie, personalul angajat şi alte persoane interesate şi/sau implicate;
d.-informarea populaţiei privind pericolele potenţiale de risc, inclusiv în locuinţe şi gospodării şi
modul de comportare în caz de incendiu şi alte situaţii de urgenţă.

Organizarea activităţilor de prevenire se asigură de către conducătorii structurilor respective şi se

realizează prin personalul de specialitate din Inspecţia de Prevenire şi, respectiv, din inspecţiile judeţene,

prin fişa postului.

Inspectorii de prevenire sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi desfăşoară activitatea

individual sau în colective constituite la nivelul structurilor proprii ori împreună cu reprezentanţi ai altor
instituţii de stat sau autorităţi publice împuternicite să desfăşoare acţiuni de control, în condiţiile
respectării prevederilor legale şi, după caz, a protocoalelor de colaborare.
Inspecţia judeţeană are competenţe privind desfăşurarea activităţilor de prevenire specifice la
organe ale administraţiei publice, localităţi, instituţii şi agenţi economici (construcţii, instalaţii, amenajări),
activităţi, servicii, produse şi persoane calificate şi atestate în domeniu aflate în zona de competenţă, în
condiţiile legii.

Planificarea activităţilor de prevenire se face astfel:

a.-anual, de către Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene/ al municipiului Bucureşti;
b.-semestrial, de către Inspecţia de Prevenire şi direcţiile din structura acesteia;
c.-trimestrial, de către serviciile din inspecţiile judeţene;
d.-lunar, de către fiecare inspector din inspecţiile judeţene, pe baza fondului de timp
calculat.

La planificarea sau modificarea planificării activităţilor de prevenire în zona de competenţă, se au în

vedere următoarele:
a.-clasificarea în funcţie de tipul de risc a localităţilor, agenţilor economici şi instituţiilor, pe baza
criteriilor stabilite conform legii;

248
 b.-categoriile/clasele de importanţă ale construcţiilor/instalaţiilor/ monumentelor istorice, stabilite
potrivit legii;
c.-fazele de execuţie determinante pentru realizarea lucrărilor aferente asigurării cerinţei esenţiale
securitatea la incendiu stabilite prin proiecte, termenele de realizare planificate pe etape şi de finalizare a
lucrărilor, pentru obiectivele de investiţii;
d.-concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei operative;
e.-specificitatea riscurilor identificate în plan teritorial, frecvenţa şi perioada de manifestare a
acestora;

Desfăşurarea activităţii de CONTROL

Inspecţiile judeţene execută controale de fond şi tematice, care pot fi individuale, colective sau

comune.

Controlul de fond este acţiunea prin care se verifică modul de aplicare a prevederilor legale

privind apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă şi respectarea normelor specifice la proiectarea,

executarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor/instalaţiilor de la instituţii, agenţi economici şi

localităţi.

Controlul tematic este acţiunea prin care se verifică o latură a activităţii de prevenire sau o
categorie de obiective.
Controlul colectiv este acţiunea desfăşurată împreună cu alte organisme şi instituţii abilitate prin
lege să execute controale.
Controlul comun este acţiunea desfăşurată atât pe parte de prevenire a incendiilor cât şi pe parte
de protecţie civilă.
Controlul, cu excepţia celui individual, se organizează şi se desfăşoară pe bază de plan, tematică şi
grafic de control.
Controlul individual se execută în baza planificării lunare sau la ordin.

Personalul care execută acţiuni de control are asupra sa legitimaţia de serviciu şi de control,
precum şi ordinul de serviciu/misiune.
Fiecare control se înregistrează în registrul unic al agentului economic verificat, respectiv, după
caz, într-un registru special al instituţiei controlate sau al localităţii.
În procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se consemnează toate datele
prevăzute de reglementările în domeniu şi sunt însoţite de dovada de îndeplinire a procedurii de
comunicare a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi înştiinţarea de plată.

Finalizarea CONTROLULUI
Controlul se finalizează printr-un document (proces verbal de control, notă de control, raport de
inspecţie) care se înregistrează, se semnează şi se ştampilează conform legii.
Controlul de fond se încheie cu un proces verbal de control, controlul tematic cu o notă de control,
iar controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe
periculoase cu un raport de inspecţie.
Problemele deosebite fac obiectul unor rapoarte către Inspecţia de Prevenire, a unor informări
către conducerile administraţiei publice centrale şi locale, instituţii descentralizate şi deconcentrate la nivel
judeţean ce pot concura la rezolvarea situaţiilor de risc, precum şi a unor materiale documentare.

249
 Documentul menţionat la alin.(1) se înregistrează şi se păstrează în condiţiile prevăzute de lege şi
constituie un mijloc de completare a evidenţelor proprii.

Controalele de prevenire se finalizează şi valorifică prin următoarele modalităţi principale:

a.-înlăturarea sau reducerea, pe cât posibil, a pericolelor şi a consecinţelor posibile ale manifestării
acestora;
b.-analiza cu conducerea unităţii verificate, pe baza documentului de control, a activităţii de
apărare împotriva incendiilor şi de protecţie civilă sau informarea acesteia, în scris, asupra unor situaţii
deosebite;
c.-verificarea îndeplinirii criteriilor minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea
serviciilor publice şi private pentru situaţii de urgenţă, organizarea de exerciţii şi, după caz, de aplicaţii;
d.-informarea cetăţenilor, salariaţilor, personalului serviciilor publice şi private pentru situaţii de
urgenţă şi specialiştilor din structurile tehnice cu atribuţii în domeniu privind reglementările specifice,
riscurile potenţiale, măsurile de prevenire şi modul de acţiune în caz de urgenţă;
e.-constatarea contravenţiilor prevăzute de actele normative în vigoare şi aplicarea sancţiunilor
contravenţionale persoanelor fizice şi juridice vinovate de săvârşirea acestora;
f.-propunerea, în condiţiile legii, a sistării unor activităţi, lucrări de construcţii sau oprirea
funcţionării ori utilizării acestora;
g.-stabilirea de restricţii sau interzicerea unor operaţii sau lucrări;
h.-informarea autorităţilor publice locale asupra modului de asigurare a apărării împotriva
incendiilor şi pe linie de protecţie civilă în unităţile aflate în competenţa acestora;
i.-sesizarea, după caz, a procurorului şi organelor de urmărire penală cu privire la faptele care
constituie infracţiuni în domeniile apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile;
j.-raportarea ierarhică operativă a situaţiilor deosebite;
k.-valorificarea concluziilor în acţiuni de informare publică, precum şi în propuneri de modificare
a unor reglementări.

Adjunctul inspectorului şef şi şefii serviciilor din inspecţii verifică, prin sondaj, procesele verbale
de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, urmărind respectarea reglementărilor privind completarea
acestora şi încadrarea încălcărilor în funcţie de neregulile consemnate în documentul de finalizare a
controlului.
În baza concluziilor rezultate din rapoartele primite de la inspecţiile judeţene, Inspecţia de
Prevenire elaborează informări către conducerile ministerelor, reorientează direcţiile prioritare de acţiune
la nivel naţional sau teritorial ori, la constatarea unor situaţii deosebite, execută verificări de sprijin şi
îndrumare la inspecţiile judeţene.

FORMELE ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE DESFĂŞURATE DE SERVICIILE

VOLUNTARE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
Activitatea de prevenire reprezintă totalitatea acţiunilor specifice planificate şi realizate, potrivit legii, în
vederea preîntâmpinării, reducerii sau eliminării riscurilor de producere a situaţiilor de urgenţă şi a
consecinţelor acestora, a protecţiei populaţiei, a mediului, a bunurilor şi valorilor.
FORMELE ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE
acţiuni preventive de sprijin, îndrumare şi asistenţă tehnică de specialitate;
controlul tehnic de specialitate al activităţii de prevenire în sectorul de competenţă;
activitate de informare preventivă, instruire, educare şi pregătire a populaţiei pentru intervenţie.

Controlul de specialitate al activităţii de prevenire în sectorul de competenţă

Se desfăşoară:
de două ori pe an, de regulă primăvara şi toamna, la gospodăriile populaţiei;
250
 premergător începerii anului şcolar şi sezonului rece, la unităţile de învăţământ;
odată pe an, la operatorii economici şi in stituţiile publice din subordinea consiliului local;
anterior şi pe timpul adunărilor sau manifestărilor publice;
la solicitarea conducătorilor operatorilor economici din sectorul de competenţă, cu care s-au
încheiat contracte de intervenţie;
pentru verificarea petiţiilor cetăţenilor în probleme privind situaţiile de urgenţă, cu scopul de a face
propuneri primarului pentru soluţionarea acestora.

Se finalizează astfel:
prin consemnarea neregulilor în carnetele cu constatările rezultate din controale-cele de la gospodăriile
populaţiei:

Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al ___________________

Gospodăria dl.(ei)________________________ Str. _______________________ Nr. _________

Data desfăşurării CONSTATĂRI Termen de remediere Semnătura de luare

controlului la cunoştinţă

Nota: Controlul la gospodăriile cetăţeneşti se efectuează primăvara şi toamna!

prin Notă de control - la instituţiile publice şi operatorii economici din subordinea consiliului local, de
la unităţile de învăţământ şi de la operatorii economici din sectorul de competenţă, cu care s-au încheiat
contracte de intervenţie

Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă al ..........................................

NOTĂ DE CONTROL
Nr. .................... din .................
Încheiată astăzi,.......................... cu prilejul controlului privind apărarea împotriva incendiilor şi
protecţia civilă, executat potrivit art. 17, lit.a din ORDINUL M.A.I. nr. 160 din 23 februarie 2007 pentru
aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, desfăşurare şi finalizare a activităţii de prevenire a
situaţiilor de urgenţă prestate de serviciile voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă.
Proprietar..................................................................................... Operator
economic/instituţie.............................................................................. Număr de înregistrare la registrul
comerţului.................................................. Perioada controlului............................................ .... Specialist
din compartimentul de prevenire........... ........................ Participanţi din partea operatorului
economic/instituţiei
controlate.................................................................................................................................................
1.NEREGULI CONSTATATE (se vor menţiona toate încălcările actelor normative care reglementează

activitatea de prevenire a incendiilor şi protecţie civilă):

................................................................................................................................................................ 2.
MĂSURI PENTRU ÎNLĂTURAREA NEREGULILOR CONSTATATE
.................................................................................................................................................................

Reprezentantul Serviciului Reprezentantul beneficiarului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă, ,

251
.................................... .......................... ……………………………..
(numele şi prenumele în clar şi semnătura) (numele şi prenumele în clar şi semnătura)

Se va aplica ştampila beneficiarului.

Dupăfinalizarea activităţii de control, personalul compartimentului de prevenire prezintă şefului de

serviciu carnetele cu constatărilere zultate sau notele decontrol.
Şeful serviciului voluntar înmânează primarului, săptămânal, toate documentele de control
încheiate în săptămâna anterioară, în vederea constatării contravenţiilor şi aplicării sancţiunilor
contravenţionale.
Pe baza constatărilor rezultate, şeful serviciului voluntar întocmeşte semestrial, analiza activităţii
de prevenire şi a neregulilor constatate, pe care o supune dezbaterii consiliului local, şi propune măsuri
pentru remedierea acestora.

Planificarea activităţilor de prevenire Se realizează anual, pe baza Programului de măsuri în vederea

acordării asistenţei pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă la gospodăriile populaţiei şi evidenţei
operatorilor economici din subordinea consiliului local şi a instituţiilor publice din sectorul de competenţă
prin:

Graficul de control – se întocmeşte într-un exemplar, care se păstrează la şeful serviciului voluntar
pentru situaţii de urgenţă;
Graficul de informare publică – se întocmeşte într-un exemplar, care se păstrează la şeful serviciului
voluntar pentru situaţii de urgenţă şi conţine activităţile de informare a populaţiei, salariaţilor şi
elevilor privind pericolele potenţiale la locuinţe şi gospodării, operatorii economici şi instituţiile
din subordinea consiliului local, precum şi modul de comportare în situaţii de urgenţă.

Se realizează având în vedere:

riscurile identificate din Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, frecvenţa şi perioada de
manifestare;
concluziile rezultate în urma activităţilor de prevenire anterioare;
organizarea în sectorul de competenţă a unor activităţi tradiţionale, târguri, expoziţii, manifestări
cultural-sportive;
concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei operative din localitate.

•La nivelul localităţii, activitatea de prevenire este coordonată de primar.

•Organizarea activităţii de prevenire se asigură de către şeful serviciului voluntar pentru situaţii de
urgenţă şi se realizează prin personalul compartimentului de prevenire.
•Pe timpul îndeplinirii misiunilor, personalul compartimentului de prevenire îşi face cunoscută
calitatea prin legitimaţia de voluntar.

252
 Tema 10.1.

MIJLOACE DE CERCETARE SI DE DECONTAMINARE DIN DOTAREA SERVICIILOR

VOLUNTARE/ PRIVATE PT.SITUATII DE URGENTA

- aparatura de cercetare: destinatie, descriere, principalele caracteristici tehnice;

- autospeciala de cercetare (A.R.C.): destinatie, descriere, posibilitati tehnice; - autospeciale de
decontaminare: destinatie, descriere, principalele caracteristici;
- misiunile formatiunilor de cercetare, de decontaminare

MIJLOACE DE CERCETARE N.B.C.

AUTOTURISMUL PENTRU CERCETARE DE RADIAŢIE ŞI CHIMICĂ

(A.R.C.)

Autoturismul pentru cercetarea de radiaţie şi chimică (A.R.C.) este destinat pentru executarea
cercetării de radiaţie şi chimice a zonelor (raioanelor, porţiunilor) de teren contaminat radioactiv
sau chimic, de asemenea este destinat şi pentru înştiinţarea trupelor proprii şi a populaţiei civile
referitor la contaminarea radioactivă sau chimică; şi pentru transmiterea la distanţă a datelor
privind cercetarea de radiaţie şi chimică.

1.1 DESCRIEREA ŞI AMENAJAREA AUTOTURISMULUI

Autoturismul pentru cercetarea de radiaţie şi chimică A.R.C. se compune din compartimentul de

conducere şi de lucru.
Materialele cu care este utilat autoturismul sunt dispuse astfel:
În compartimentul de conducere:
la bordul autoturismului:
panoul de comandă al aparatului de plantare automată a semnelor de marcare;
panoul de semnalizare detaşabil al avertizorului automat de substanţe toxice
de luptă neuroparalitice: ASTN-1;
roengenometru de bord: AD-3;
pe suporţii metalici din spatele scaunelor:
panoul de încărcare distribuţie.
În compartimentul de lucru:
pe masa de lucru:
detectorul semiautomat de substanţe toxice de luptă: DSSTL;
avertizorul automat de substanţe toxice de luptă neuroparalitice: ASTN;
radiometru-roentgenometru;
staţie de radio R-1070;
cutia cu mufe asamplată.
În sertarul mesei de lucru se găsesc instrucţiunile de exploatare şi formularul tehnic al acestor
aparate precum şi cutia cu accesorii, inclusiv piese de schimb pentru roentgenometrul de bord.
în cutia de sub scaunul din dreapta:
trusa cu piese de schimb şi completul cu mijloace indicatoare pentru
avertizorul automat de substanţe toxice de luptă.
în cutia de sub scaunul din stânga
completul de mascare nr. 1;
geanta radistului.
în dulapul din stânga:
253
 completul de luat probe;
radiometru-roentgenometru AD-111;
completul meteorologic de companie;
detectorul de substanţe toxice de luptă DSTL;
sirena de alarmă;
trusele cu steguleţe pentru marcarea manuală a terenului contaminat
radioactiv şi chimic.
în dulapul din dreapta:
completul dozimetric AD-23 (24);
pachetele de decontaminare individuală.
pe podeaua autoturismului:
acumulatoarele DK-77.
În exteriorulul autoturismului pe peretele din spate-dreapta este montat pe un suport, aparatul
pentru plantarea automată a semnelor de marcare.

1.2. ROENTGENOMETRUL DE BORD A.D.-3.

1.2.1. DESTINAŢIE

Roentgenometrul de bord A.D.-3. este destinat pentru măsurarea valorii nivelurilor de radiaţie
gama din zonele de teren contaminate, pe direcţia de deplasare a mijlocului de transport pe care
este montat aparatul.

1.2.2. DESCRIEREA APARATULUI

Roentgenometrul de bord A.D.-3. se compune din:
aparatul propriu-zis;
sonda de detecţie;
suportul de fixare-amortizare al aparatului propriu-zis
suportul de fixare-amotizare al sondei de detecţie;
cablurile de alimentare;
completul cu piese de schimb şi accesorii.

Aparatul propriu-zis se compune din:

carcasa aparatului;
panoul de comandă;
şasiul cu schema electronică.
Pe panoul de comandă se află montate:
instrumentul de măsură protejat cu un geam din plexiglas;
dulia becului de iluminare a scalei instrumentului şi a scalei de poziţie;
scala de poziţie (iluminată) a subgamei conectare;
lentila colorată a becului de semnalizare optică a prezenţei radiaţiilor
nucleare;
butonul comutatorului de subgame;
scurte instrucţiuni de exploatare a aparatului;
siguranţe fuzibile;
butonul ”VERIFICARE”.

254
 1.3. RADIOMETRU-ROENTGENOMETRUL A.D.-111 M.

1.3.1. DESTINAŢIE

Radiometru-roentgenometru A.D.-111M este destinat pentru măsurarea nivelurilor

de radiaţie gama şi a gradului de contaminare radioacivă a terenului , lichidelor, şi
a diferitelor obiecte.

1.3.2. DESCRIEREA APARATULUI

Radiometru-roentgenometrul A.D.-111M se compune din:

aparatul propriu-zis (cu sonda de detecţie);
casca telefonică;
prelungitorul sondei de detecţie;
regleta pentru alimentarea de la acumulatoare;
husa de purtare a aparatului;
preparatul radioactiv de control;
accesorii şi lădiţa de transport.
Aparatul propriu-zis se compune din:
carcasa aparatului pe care este montat panoul de comandă;
şasiul asamblat, cu o parte din schema electronică;
cablu de legătură al sondei de detecţie;
şasiul asamblat al sondei de detecţie prevăzut cu ecran exterior mobil.
Pe panoul de comandă se află montate:
instrumentul de măsură;
dispozitivul de reglare zero mecanic acoperit cu un capac de protecţie;
butonul comutatorului de subgame;
butonul potenţiometrului de reglare ”Ub”;
butonul de zero pentru anularea indicaţiilor instrumentului de măsură;
întrerupătorul iluminării scalei instrumentului de măsură;
mufa de racordare a căştii telefonice prevăzute cu piuliţă oarbă şi lănţişor;
cablul de legătură al sondei de detecţie.

1.4. AVERTIZORUL AUTOMAT DE SUBSTANŢE TOXICE DELUPTĂ

NEUROPARALITICE A.S.T.N.-1

1.4.1. DESTINAŢIE

Avertizorul automat de substanţe toxice de luptă neuroparalitice A.S.T.N.-1 este destinat pentru
controlul permanent al aerului în scopul descoperirii prezenţei vaporilor de substanţe toxice de
luptă neuroparalitice.

1.4.2. DESCRIEREA APARATULUI

Avertizorul automat de substanţe toxice de luptă neuroparaltice A.S.T.N.-1 se compune din:

aparatul propriu-zis;

255
 panoul de semnalizare la distanţă;
baterii de acumulatoare 12 DS-70;
complete cu mijloace indicatoare;
cabluri de legătură;
trusa cu scule şi piese de schimb.

compartimentul superior cu panoul de comandă;

compartimentul infeior cu incinta termostatată.
Panoul de comandă are montate pe partea frontală următoarele:
- întrerupătorul ”PORNIT-OPRIT”;
întrerupătorul ”CONTRUL “U - MĂSURĂ” (control tensiune-măsură);
întrerupătorul ”GAMA 1-GAMA 2”;
întrerupătorul ”REGLARE-LUCRU”;
întrerupătorul ”ÎNCĂLZIRE”;
întrerupătorul ”PREÂNCĂLZIRE”;
întrerupătorul ”ACUSTIC”;
întrerupătorul ”RADIO”;
butonul potenţiometrului ”REGLARE”;
instrumenul de măsură;
contorul pentru măsurarea numărului ciclurilor de lucru;
butonul potenţiometrului ”DEBIT AER”;
becul de semnalizare gaben ”PERICOL”;
becul de semnalizare roşu ”BANDĂ”
beurile de semnalizare verzi ”GAMA 1” şi ”GAMA 2”;
becul de semnalizare ”ANTRENARE”;
becul de semnalizare ” PREÂNCĂLZIRE”;
becul de semnalizare ” ÎNCĂLZIRE”;
siguranţă fuzibilă de 3 A;
indicatorul debitului de aer.
În interiorul compartimentului inferior este fixat la aparat, panoul asamblat al aparatului
prevăzut pentru închidere cu un şurub tip prezon. Pe partea din faţă a panoului asamblat se
găsesc:
capacul rolei de avans al benzii ridicatoare;
capacul rolei de recepţie al benzii ridicatoare;
capacul de recepţie al benzii indicatoare;
şurubul de reglare a mărimii picăturii;
tamburul de antrenare al benzii ridicatoare;
rola dinţată de presare a benzii indicatoare;
rolele de ghidare a benzii indicatoare;
blocul cu fotorezistenţe;
dozatorul marcat cu o dungă roşie;
dozatorul marcat cu o dungă albă;
subansamblul de presare al benzii idicaoare;
colectoarele de picăuri;
rezistenţa de încălzire;
cartuşul de absorbţie.
Pe partea posterioară a panoului asamblat se află axul cu came pentru
microîntrerupător, siguranţa de avarie, termistorul.
În interiorul compartimentului inferior se află placa cu unele elemente ale schemei electronice,
pompa rotativă şi dispozitivul de captare al aerului.

256
 1.5. DETECTORUL SEMIAUTOMAT DE SUBSTANŢE TOXICE DE LUPTĂ

1.5.1. DESTINAŢIE
Detectorul semiautomat de substanţe toxice de luptă este destinat pentru identificarea
substanţelor toxice de luptă aflate în aer, pe teren, pe tehnica de luptă, pe echipament şi alte
materiale precum şi pentru luarea probelor de fumuri toxice sau de mascare (neutre).
1.5.2. DESCRIEREA APARATULUI
Detectorul semiautomat de substanţe toxice de luptă se compune din:
pompa cu încălzitor;
ajutajul pompei (prelungitorul);
completul de tubuşoare indicatoare;
cartuşele de protecţie;
filtre antiaerosoli;
completul cu piese de schimb şi accesorii;
instrucţiuni de exploatare;
formular tehnic şi lădiţa de transport.
Încălzitorul serveşte pentru încălzirea tubuşoarelor indicatoare în cazul când temperatura
aerului la sol este scăzută (-400 C la +150 C) în scopul de a grăbi reacţia dintre SUBSTANŢELE
TOXICE DE LUPTĂ şi reactivul din tubuşor.

1.6 COMPLETUL DOZIMETRIC TERMOLUMINISCENT A.D. – 24

Completul dozimetric termoluminiscent A.D. – 24 este destinat pentru înregistrarea şi

măsurarea dozelor de radiaţii gama şi de neutroni primite de personal.

Principalele caracteristici tactico-tehnice

aparatul măsoară dozele de radiaţii gama şi de neutroni în intervalul cuprins între 10 şi

1500 R (0,1 – 15 Gy);
eroarea totală de măsurare a completului în condiţii de lucru normale este de +_25%
pentru radiaţii gama şi +_35% pentru neutroni;
fadingul (pierderea informaţiei în timp) a dozimetrului nu depăşeşte 10% pe săptămână
sau 20% pe lună;
aparatul funcţionează normal între – 300 C şi + 400 C. Eroarea suplimentară de măsurare
nu depăşeşte +_10%;
alimentarea cu energie electrică a aparatului se face de la surse de curent de 12V şi 30V
sau reţeaua de curent alternativ de 220V +_10% folosind adaptoare speciale;
greutatea analizorului de termoluminiscenţă… 18,000 kg;
timpul maxim de pregătire pentru lucru…….5 min.

Descrierea aparatului
Completul dozimetric termoluminiscent gama-neutronic A.D. – 24, se compune din:
analizator de termoluminiscenţă;
adaptorul de la reţea;
dozimetrul termoluminiscent;
adaptorul de la surse mobile;
accesorii.

carcasa aparatului;
panoul de comandă;
sistemul de amortizare;
257
 sertarul pentru accesorii.
Pe panoul de comandă se găsesc:
- elementul de semnalizare „DT” (doză totală);
borna încărcătorului de stilodozimetre;
elementul de semnalizare a radiaţiilor gama;
numărătorul ciclurilor de măsurare;
blocul de afişare numerică a informaţiilor;
traductorul luminozităţii ambiante
ghidul de lumină pentru locul de lucru,
uşa incintei de acces a dozimetrelor;
butonul întrerupătorului de punere în funcţiune;
butonul „A” (anulare);
butonul „S” (sertar);
butonul „C” (calibrare);
algoritmul de lucru al aparatului.
În spatele aparatului se găsesc butonul de programare pentru citirea dozei totale şi rozeta pentru
deblocarea sertarului.
Pe blocul de afişare numerică a informaţiilor sunt montate şase LED-uri (diode luminiscente) care
semnalizează:
în stânga: - „START”;
„FUNCŢIONARE”;
„DTL” (măsurare dozimetre);
în drapta: - „R” (roentgeni); 1R=258x10-6 C/kg=0,877 rad.;
„Gy” (Gray); 1Gy=100 rad.=1 joule/kg;
„CONTROL TENSIUNE”.

1.7 APARATUL DE PLANTARE AUTOMATĂ A SEMNELOR DE MARCARE

1.7.1. DESTINAŢIE

Aparatul de plantare automate a semnelor de marcare este destinat pentru delimitarea

porţiunilor de teren contaminate radioactiv sau chimic, prin plantarea automată a semnelor de
marcare. De asemenea se poate folosi şi pentru delimitarea câmpurilor de mine şi fugase
chimice.

1.7.2. DESCRIERE

Aparatul de plantare automate a semnelor de marcare se compune din:

panoul de comandă;
corpul aparatului;
cabluri electrice pentu racordarea aparatului la panoul de comandă şi a panoului de
comandă la bateria de acumulatoare a mijlocului pe care este montat;
semne de marcare (ţăruşi metalici cu steguleţe din pânză galbenă sau roşie);
amorse electrice PP-9 A sau PP-9 RO.
Aparatul este alimentat de la reţeaua de bord a mijlocului de transport cu tensiunea de 12 V.
Pe panoul de comandă se găsesc pârghiile a 20 de întrerupătoare basculante.

258
 MIJLOACELE DE DECONTAMINARE

AUTOSPECIALA PENTRU DECONTAMINAREA PERSONALULUI

DEFINIŢIE:
Autospeciala pentru decontaminarea personalului (ADP-80), este destinată pentru
executarea deontaminării totale a personalului contaminat radioactiv cu substanţe toxice de
luptă sau cu agenţi patogeni, după executarea decontaminării personale.

CARACTERISTICILE TEHINCO-TACTICE PRINCIPALE

ALE UTILAJULUI SPECIAL
- posibilităţi de îmbăiere:
pe timp călduros …………….. 140 oameni/h;
pe timp friguros ……………... 84 oameni/h;
debitul continuu de apă caldă:
pe timp călduros …………….. max. 2800 l/h;
pe timp friguros ……………... min. 1700 l/h;
temperatura apei calde la duşuri …… +380 C…….. +400 C;
timpul de obţinere a apei calde …… cca. 15 min.;
nr. de duşuri ………………………. 14:
7 pentru săpuniri;
7 pentru limpeziri;
autonomia de funcţionare a încălzitorului cu un plin … min. 10 ore;
timpul de desfăşurare a autospecialei :
cu corturi-90 min;
fără corturi-60 min;
timpul de strângere al autospecialei cu corturi 60 min.;
timpul de strângere al autospecialei fără corturi 40 min.;
2.2. DIMENSIUNI
lungimea autospecialei ………. 9012 mm;
lăţimea autospecialei:
în poziţia de marş ………. 2720 mm;
în poziţia de lucru:
fără corturi …… 5130 mm;
cu corturi ……… 10130 mm;
lungimea caroseriei …. 5625 mm.
2.3. CONSUMURI
de apă caldă …… min 20 l/om;
consumul de apă caldă pe linii de duşuri:
pentru săpunire …. 5 l/om;
pentru limpezire … 15 l/om;
consumul de petrol al celor două arzătoare … max 16 l/oră;
consumul de combustibil al aerotermei ”SIMUM” … 1,2 l/oră;
consumul de soluţie de săpun … max 6 l/oră;

259
DESCRIERE GENERALĂ
Autospeciala pentru decontaminarea personalului ADP-80 se compune dintr-un autoşasiu
DAC-665 G (T) amenajat, pe care este montat şi transportat utilajul special.
2.4. UTILAJUL SPECIAL
Utilajul special al autospecialei A.D.P.-80 este compus din:
– caroserie metalică;
– instalaţii fixe;
– mobilierul;
– accesoriile şi piesele de schimb.

A. CAROSERIA METALICĂ este de tip compartimentată, cu pereţi extensibili la care

distingem: baza caroseriei, două podele rabatabile, două platforme rabatabile, doi pereţi
laterali rabatabili, stânga şi dreapta, cu uşa de acces, patru pereţi rabatabili faţă şi spate,
stânga şi dreapta şi anexele caroseriei (montaj aerotermă, lăzi metalice, scări de acces,
apărători de nori).
B. INSTALAŢII FIXE:
instalaţia de alimentare cu combustibil;
instalaţia de alimentare cu aer comprimat;
instalaţia de alimentare cu petrol;
instalaţia de alimentare cu apă caldă la duşuri;
instalaţia de alimentare cu săpun lichid;
instalaţia de alimentare cu apă rece; a autospecialei;
instalaţia hidrauluică de rabatare a podelelor;
sistemul de evacuare a apei de la duşuri.

ECHIPAJUL SE COMPUNE DIN -

comandantul de grupă;
- şofer şi electromecanic;
fochist;
motopompist;
dozimetrist;
sanitar.

260
 AUTOSPECIALE PENTRU DECONTAMINAREA TEHNICII ŞI TERENULUI TIP 4 (A.D.T.T. –
4)

Destinaţie , descriere, caracteristici.

1.1 . Destinaţie:

Autospeciala de decontaminare şi transvazare A.D.T.T.-4 este destinată pentru:

decontaminarea tehnicii de luptă şi a terenului;
încălzirea apei necesară pentru prepararea suspensiei de decontaminare chimică, biologică sau
radioactivă;
încărcarea completelor de decontaminare;
prepararea suspensiei de decontaminare biologică de 2% hipoclorit de alciu;
transportul şi păstrarea temporară a suspensiei şi soluţiei de decontaminare chimică, biologică
sau radioactivă.
Autospeciala de decontaminare A.D.T.T.4 va fi utilizată numai pentru prepararea şi folosire
suspensiilor de hipoclorit de calciu 2/3 bazic. Se interzice prepararea şi folosirea în A.D.T.T.4 a
soluţiilor de decontaminare pe bază de soluţii organice.

1.2. Caracteristicile tehnico-tactice principale.

gabaritul autospecialei A.D.T.T.4:

lungimea-8000 mm;
lăţimea-2500 mm;
înălţimea max.-3000 mm;
gabaritul cisternei:
lungimea-3100 mm;
lăţimea-1650 mm;
înălţimea-840 mm;
capacitatea totală a cisternei-3800 l;
capacitatea de lucru a cisternei-3500 l;
greutate totală a autospecialei, cu plinurile făcute şi cu echipajul complet 15250 kgf;
debitul pompei centrifuge la 1450 rot/min, 400-500 l/min;
debitul pompei centrifuge la 2900 rot/min, 800-1000 l/min;
înălţimea de aspiraţie a pompei centrifuge 4,5 m;
durata de încărcare cu apă, a cisternei de la adâncimea de 4,5 m, maxim 12 min;
debitul pompei manuale 65 l me minut;
combustibil folosit motorină;
consum de combustibil 32,4-49,3 l pe 100 km;
capacitatea rezervorului de motorină 220 l.
Autospeiala de decontaminare A.D.T.T.4 se compune din autoşasiul DAC-665 T, utilajul fix,
utilajul montabil şi accesoriile:
autoşasiul DAC-665 T are un motor diezel-6 cilindri în linie:
viteza maximă pe şosea 85 km/oră;
rampa maximă 300;
distanţa de frânare la 40 km/oră:
17 m frână rece;
19,9 m frână caldă;
adâncimea vadului 1,2 m ;
putere maximă 215 CP.
utilajul fix:
cisternă;
261
schimbător de căldură;
instalaţie de alimentare cu aer comprimat;
instalaţie de pompare;
platformă laterală;
pompă manuală;
sistem de fixare furtunuri de cauciuc;
tambur pentru fixare furtunuri de cauciuc;
cutie pentru baterii;
utilajul demontabil şi accesoriile se compun din:
priza de împământare;
patru linii de duşuri;
opt furtunuri de cauciuc cu diametrul interior 25 mm. şi 20 m lungime;
cort pentru decontaminare personal;
240 săculeţi pentru documente personale;
furtun de cauciuc armat cu diametrul interior de 80 mm. şi 6m. lungime.

262
 Tema 10.2.
MIJLOACE DE DEBLOCARE-SALVARE

utilaje folosite in actiunile de deblocare-salvare: destinatie, descriere, principalele caracteristici

tehnice;
- mijloace folosite in actiunile de asanare a terenului de munitia ramasa neexplodata: destinatie,
descriere, caracteristici tehnice.

AUTOSPECIALE ŞI UTILAJELE FOLOSITE ÎN ACŢIUNILE DE DEBLOCARE – SALVARE

Înzestrate cu tehnică adecvată şi având o organizare eterogenă, unităţile (subunităţile) de protecţie

civilă dispun de mari posibilităţi de acţiune, mobilitate şi capacitate de manevră. Ele pot duce acţiuni de
intervenţie de lungă durată în localităţi, indiferent de condiţiile meteorologice, ziua şi noaptea, în sectoare
şi raioane (obiective) de distrugeri, contaminate chimic, biologic sau radioactiv.
Formaţiunea de deblocare – salvare are în compunerea sa plutoane de deblocare – salvare, o grupă
autostaţie de filtrare a apei şi execută următoarele misiuni:
Înlăturarea dărâmăturilor şi crearea căilor de acces printre/peste dărâmături,
Întreruperea imediată a alimentării cu gaze, curent electric şi apă,
Deblocarea adăposturilor şi salvarea răniţilor,
Deblocarea persoanelor surprinse de alunecări de teren sau cutremure de pământ,
Asigurarea cu apă şi aer a personalului blocat în adăposturi,
Salvarea persoanelor surprinse la etajele superioare ale clădirilor avariate,
Localizarea şi limitarea avariilor la reţelele de utilitate publică,
Evacuarea apei din subsolul clădirilor,
Iluminarea punctului de comandă şi a locurilor de intervenţie,
Asigurarea cu energie electrică a utilajelor şi aparaturii de intervenţie din înzestrare,
Asigurarea cu apă potabilă a subunităţilor, formaţiunilor de protecţie civilă, subunităţilor primite ca întărire precum şi
a populaţiei,
Prezint în continuare câteva date tehnice şi posibilităţile mijloacelor mecanizate.
BULDOZERELE:
Se întrebuinţează pentru săparea şi transportul pământului pe distanţe mici, pentru executarea
terasamentelor, taluzurilor şi nivelărilor, amenajarea şi întreţinerea drumurilor, executarea rampelor de
acces, înlăturarea dărâmăturilor, dezactivarea terenului.
BULDOZERUL BULDOZERUL
Caracteristicile S 1500 LS SA 800 LS
Puterea materialului (C.P.) 150 180
Greutatea totală (kgf) 20.800 18.060
Lungimea lamei 3.890 3.8090
PRODUCTIVITATE
Săpat rampe de acces şi 120 m3/h, 120 m3/h,
gropi 720 m3/10 ore 720 m3/10 ore
3
Transport pământ şi nivelat 200 m /h (la 10 m) 200 m3/h (la 10 m)
Nivelat drum şi culoar în
teren infectat 10.600 m2/h 12.800 m2/h

EXCAVATOARELE:

263
 Se întrebuinţează pentru săpături la decopertări, deblocarea drumurilor şi înlăturarea dărâmăturilor,
săparea puţurilor, executarea drenajelor la lucrări de încărcarea materialelor şi ca macarale pentru
ridicarea de greutăţi.

CARACTERISTICI EXCAVATOR
Puterea motorului (C.P.) 60
Raza posterioară de rotire (mm.) 2462
Capacitatea cupei (m3) 0,35 – 0,70
Adâncimea maximă de săpare (mm.) 4820
Raza maximă de acţiune la nivelul solului (mm.) 8150
PRODUCTIVITATEA
Pe oră (m3) 84
În 10 ore (m3) 504

MOTOCOMPRESOARELE:

Se întrebuinţează pentru furnizarea aerului comprimat pentru acţionarea dispozitivelor şi uneltelor

pneumatice şi pentru diferite alte instalaţii tehnologice.

CARACTERISTICI M.C. - 10 M.C. – 5

Puterea motorului (C.P.) 105 105
Presiunea (kgf/cm2) 7 7
Capacitatea recipientului (l) 170 235
PRODUCTIVITATEA
Debitul nominal (m3/min) 10 10

AUTOMACARALELE:

Se întrebuinţează pentru executarea lucrărilor de încărcare – descărcare a sarcinilor (încărcăturilor

izolate, manipulări de materiale grele şi dărâmături).

AUTOMACARA
CARACTERISTICI
AMT – 125
Puterea motorului (C.P.) 215
Încărcătura maximă (kgf) 13.900
Greutatea totală (kg) 18.400
Acţionarea Hidraulică
Unghiul de rotire (0) 360
Înălţimea de ridicare (m) 8, 9, 15, 18, 22

264
 GRUPURILE ELECTROGENE DE CURENT ALTERNATIV

Se întrebuinţează pentru alimentarea cu energie electrică a instalaţiilor de iluminat şi forţă, de

putere mică. Se mai întrebuinţează în autoatelierele mobile pentru alimentarea uneltelor electrice şi
a instalaţiilor de iluminat, precum şi a grupei de intervenţie, în locurile în care este posibilă
întreruperea alimentării cu energie electrică.

CARACTERISTICI G.T.E. 5/400 TS G.T.E. 38/40 TS

Puterea motorului (C.P.) 7 50
Putere (KVA) 5 38
Tensiune (V) între faze 400 400
Intensitatea (A) 7,2 55

AUTOSTAŢIA ELECTRICĂ DE ILUMINAT DE 5 KVA:

Este destinată pentru iluminarea în condiţii de campanie a punctelor de comandă şi a altor
obiective, pentru alimentarea cu energie electrică trifazată a diferiţilor constructori precum şi
pentru încărcarea bateriilor de acumulatori.

CARACTERISTICI
Viteza de deplasare 50 km/h
Lungimea totală a reţelei Reţea trifazică 750 m
de cablu Reţea monofazică 270 m
Numărul corpurilor de iluminat cu lampă şi reflector 81 buc.
Instalare 50 – 60 minute
Timp necesar pentru
Strângere 80 – 90 minute
Echipa de deservire 1 – 3 militari
Are în compunere 2 grupuri electrogene de 4 (5) KVA

AUTOSTAŢIILE ELECTRICE DE ILUMINAT DE 30 ŞI 38 KVA:

Sunt destinate pentru iluminarea în condiţii de campanie a diferitelor obiective, alimentarea cu

energie electrică trifazată a unor consumatori de curent alternativ şi încărcarea bateriilor de
acumulatoare. Are în compunere un grup electrogen de 30 sau 38 KVA.

CARACTERISTICI
Viteza de deplasare 80 km/h
Lungimea totală a reţelei de cablu 3305 m
Lungimea reţelei principale trifazice 1330 m
Lungimea reţelei secundare monofazice 1975 m
De 40 W 111 buc.
Numărul locurilor de
De 60 W 111 buc.
lampă
De 100 W 74 buc.
Instalare 180 – 210 min.
Timp necesar pentru
Strângere 210 – 240 min.
Echipa de deservire 1+6

AUTOSPECIALA PENTRU FORMAŢIUNILE DE APĂRARE CIVILĂ (A.F.A.C.):

265
 Este destinată pentru executarea unor intervenţii de urgenţă în zonele afectate de dezastre, în
scopul limitării şi înlăturării efectelor produse de aceste fenomene şi asigurarea protecţiei persoanelor şi
bunurilor materiale.
Intervenţia autospecialei poate fi utilă pentru combaterea unor efecte distructive produse de
cutremure, inundaţii, alunecări de teren, avarii ale unor lucrări de artă (poduri, baraje hidrotehnice, etc.)
explozii la obiectivele economice, accidente majore pe căile ferate şi rutiere, precum şi în cazul producerii
unor accidente care prezintă pericol de contaminare chimică şi nucleară a mediului.
Condiţii de utilizare:
temperatura aerului: între - 300 C şi + 400 C,
umiditatea relativă a aerului: maxim 98 % la + 350 C,
conţinutul de praf în aer: maxim 0,1 g/m3,
altitudinea de lucru: maxim 1.000 m,
viteza vântului pe timpul lucrului: maxim 10 m/s.
Pe timpul intervenţiilor, autospeciala poate executa cu aparatura şi mijloacele din dotare,
următoarele misiuni:
cercetarea chimică şi de radiaţie şi determinarea nivelurilor de contaminare a aerului, apei şi solului,
determinarea caracteristicilor meteo şi întocmirea prognozelor de propagare a contaminării mediului,
delimitarea şi marcarea zonelor contaminate,
avertizarea populaţiei asupra pericolului de contaminare,
cercetarea terenului, depistarea supravieţuitorilor şi protejarea acestora pe timpul executării lucrărilor de salvare,
efectuarea unor lucrări pentru recuperarea persoanelor sinistrate şi a bunurilor materiale afectate,
acordarea primului ajutor persoanelor traumatizate fizic şi psihic şi celor aflate în stare de şoc,
stabilirea şi menţinerea legăturilor radio cu eşalonul superior şi cu celelalte forţe participante la intervenţie.
Caracteristici:
lungime: 8730 mm,
lăţimea: 2500 mm,
înălţimea: 3345 mm,
garda la sol: 390 mm,
viteza maximă (pe şosea): 80 km/h,
raza de acţiune: 800 – 1000 km,
consumuri:
pentru deplasare:
pe şosea: 52 l/100 km,
în teren: 88 l/100 km.
pentru lucru:
la antrenarea generatorului electric: 6 l/oră,
la funcţionarea instalaţiei de încălzire: 2 l/oră.
➢
de energie electrică: 25 KW în situaţia în care toţi consumatorii autospecialei ar funcţiona în acelaşi timp,
masa totală:
cu plinuri şi echipaj: 15.400 kg,
fără plinuri şi echipaj: 14.500 kg.
Durata normată de utilizare: 10 ani.
Autospeciala este deservită de un echipaj compus din 5 persoane, unele cu mai multe calificări,
care îndeplinesc următoarele funcţiuni:
Sanitar şi şef de echipaj,
Şofer şi electromecanic,
Cercetaş de protecţie civilă şi chimist – dozimetrist,
Lăcătuş mecanic şi sudor,
Genist.

266
 Pe timpul intervenţiei, autospeciala poate asigura:
Recoltarea a 30 de probe de aer, apă şi sol (câte 10 din fiecare), efectuarea analizelor pentru punerea în
evidenţă a prezenţei şi concentraţiilor unor substanţe toxice industriale, S.T.L. şi S.R. şi determinarea
nivelurilor de contaminare chimică şi nucleară a mediului în zona de intervenţie,
Determinarea unor caracteristici meteo în următoarele limite: temperatura aerului – 300 C şi + 500 C,
viteza vântului între 0 şi 20 m/s şi direcţia vântului faţă de direcţia nord: între 0 şi 3600 C.
Delimitarea şi marcarea cu steguleţe galbene şi roşii a perimetrelor contaminate chimic şi nuclear în lungime de
maxim 5 km,
Avertizarea populaţiei din zonă asupra pericolului de contaminare chimică şi nucleară prin transmiterea unor
semnale optice şi acustice de avertizare şi a unor mesaje verbale, pe o rază de circa
100 m,
Cercetarea terenului în zonele construite, afectate de seisme sau explozii, în vederea depistării cu ajutorul
aparaturii de detecţie a supravieţuitorilor aflaţi sub dărâmături sau în clădirile avariate,
Protejarea supravieţuitorilor, pe timpul executării lucrărilor de salvare, împotriva electrocutării,
asfixierii şi înecului, prin întreruperea curentului electric, gazelor naturale şi apei din imobilele
afectate şi prin evacuarea apei infiltrate în adăposturile din subsolurile unor construcţii,
Asigurarea condiţiilor minime de viaţă pentru un număr de circa 150 de persoane blocate în adăposturi, prin
alimentarea cu aer proaspăt şi apă potabilă,
Iluminarea zonei de intervenţie, în scopul asigurării condiţiilor de lucru pe timpul nopţii şi susţinerea moralului
persoanelor sinistrate,
Efectuarea unor lucrări specifice pentru degajarea terenului, deblocarea şi salvarea supravieţuitorilor
aflaţi sun dărâmături sau în construcţiile afectate de seisme şi explozii, cum ar fi: tăierea şi perforarea
elementelor din beton, tăierea şi sudarea unor profile şi armături metalice, retezarea unor obiecte din
lemn şi mase plastice, ridicarea şi deplasarea pe distanţe reduse a elementelor de construcţii,
Salvarea supravieţuitorilor de la etajele inferioare ale unor construcţii avariate,
Salvarea supravieţuitorilor aflaţi în clădirile în care s-au semnalat focare de incendii,
Salvarea supravieţuitorilor din zonele afectate de inundaţii,
Asigurarea asistenţei sanitare şi acordarea primului ajutor persoanelor recuperate, accidentate sau aflate în stare de
şoc,
Stabilirea legăturilor radio cu eşalonul superior şi a legăturilor dintre membrii echipajului prin intermediul
radiotelefoanelor portabile.
Descrierea elementelor componente:
Instalaţia de alimentare cu apă se compune din 2 rezervoare, o nişă cu robot, 1 lavoar cu
conductele aferente şi robinet montat pe podea, o electropompă şi 1 buton de comandă a
electropompei.
Cele 2 rezervoare (100 l fiecare) servesc pentru depozitarea apei potabile necesară pentru
persoanele sinistrate din zona dezastrului. Umplerea cu apă se poate executa de la orice hidrant.
Instalaţia de avertizare a şoferului (sonerie montată în caroserie şi 1 buton de acţionare) serveşte
pentru avertizarea şoferului pe timpul deplasării de către persoanele care se transportă în caroserie.
Instalaţia pentru iluminatul exterior serveşte pentru iluminarea zonei din jurul autospecialei. Se
compune dintr-un catarg prevăzut cu 2 proiectoare cu lămpi cu halogen cu putere de 500 W
fiecare, alimentate la 220 V.

Mijloace de avertizare şi alarmare:

Girofarul,
Amplificatorul cu dispozitiv de alarmare (A.D.A. – 05)
are posibilitatea de a amplifica şi transmite semnale acustice şi mesaje verbale, în vederea avertizării
participanţilor la trafic şi alarmării populaţiei din zona de intervenţie a autospecialei pe o rază de circa 100
m.
Mijloace de cercetare chimică şi de radiaţie:
Completul pentru recoltat probe (30 de probe de aer, apă şi sol – 10 de fiecare) în vederea efectuării analizelor
specifice şi determinării gradului de contaminare a mediului,

267
Pompa detectoare de gaze Drager Accurd (poate determina prezenţa unor substanţe toxice industriale şi
condiţiile acestora în aer): hidrogen sulfurat, clor, fosgen, acid cianhidric, amoniac,
Detectorul de S.T.L. model 1979 cu tubuşoare indicatoare este destinat pentru identificarea S.T.L. aflate în aer,
pe teren, pe tehnica de luptă, pe echipament şi pe diferite alte materiale,
Explozimetrul portabil EGP – 2 măsoară concentraţiile gazelor naturale sau gazului metan în amestec cu aerul,
indicând în acest fel posibilitatea apariţiei pericolului de explozie,
Explozimetrul portabil EGP – 3 detector de amestecuri de gaze şi vapori combustibili în aer, amestecuri care
într-o anumită concentraţie prezintă pericol de explozie,
Radiometru – roentgenometru miniaturizat RRM – 80 este destinat pentru măsurarea nivelului de
radiaţii gama, indicării prezenţei radiaţiilor beta şi măsurării gradului de containere radioactivă a
terenului, lichidelor şi diferitelor obiecte, începând de la valoarea fondului natural de radiaţie între
0,01 mR/h şi 600 mR/h,
Monitorul portabil pentru detectarea radiaţiilor alfa, beta şi gama cu cuptor, tip MABG – 83,
Dozimetrul semnalizator individual digital DSID – 1 avertizor de radiaţii gama absorbite de purtător.
Mijloace pentru determinarea caracteristicilor meteo:
Completul meteo pentru autospeciale CMA – 1,
Busola tip IOR.
Truse de steguleţe galbene,
Truse de steguleţe roşii.
Mijloace de transmisiuni:
Radiotelefonul fix VHF – 9100 V – IEMI Bucureşti (destinat pentru legătura cu eşalonul superior),
Radiotelefonul portabil VHF 901 V – IEMI Bucureşti (destinat pentru menţinerea legăturii audio între membrii
echipajului şi dintre aceştia şi autospecială pe timpul intervenţiei).
Mijloace de detectare şi de protejare a supravieţuitorilor din construcţiile avariate sau distruse:
Detectorul acustic DA – 01: aparat portabil care detectează cu ajutorul unor genofoni de mare
sensibilitate şi traductori de sunet transmise de eventualii supravieţuitori blocaţi în clădirile avariate
sau surprinşi sub dărâmăturile clădirilor prăbuşite,
Electropompa submersibilă portabilă ET – 32 (destinată pentru evacuarea apei infiltrate în adăposturile de la
subsolul unor clădiri, în scopul protejării persoanelor până la deblocarea şi salvarea acestora):
Debit 12 m3/h,
Înălţime de refulare de 6 m coloană de apă,
Ventilatorul portabil destinat pentru asigurarea cu aer proaspăt a supravieţuitorilor blocaţi în adăposturile de
la subsolul unor clădiri avariate: debit de 400 m3/oră.
Mijloace de intervenţie pentru deblocarea şi recuperarea supravieţuitorilor din clădirile
avariate:
Polizorul de colţ PCM – 8000 destinat pentru tăierea elementelor din beton şi a armăturilor metalice sau altor
materiale de construcţii,
Maşina de găurit repercutantă MGR . 22 este destinată pentru executarea găurilor în elementele din beton şi în
alte materiale dure de construcţii, prin rotaţia şi percuţia sculei de lucru,
Ciocanul percutant GSH 10 – C BOSCH destinat pentru găurirea elementelor de beton prin percuţie,
Redresorul de sudură trifazat RST – 200 destinat pentru tăierea şi sudarea manuală cu arc electric în
curent continuu a profilelor şi armăturilor metalice cu grosimi de până la 10 mm, utilizând electrozi de
calitate şi diametre corespunzătoare,
Complet portabil de tăiere şi sudură oxiacetilenică model KR 63/A – HORNUNG Gmbh este destinat pentru
tăierea şi sudarea autogenă a profilelor şi armăturilor metalice,
Foarfeca hidraulică tip 20090 HOLMATRO serveşte la tăierea armăturilor din oţel de construcţii,
Electrofierăstrăul “Electronic 1600” HUSQVARNA este utilizat la retezarea diferitelor obiecte de lemn,
Vinciul manual de 5 Tf asigură ridicarea pe verticală a unor sarcini cu masa maximă de 5 Tf,
Vinciul hidraulic de 12,5 Tf asigură ridicarea pe verticală a unor sarcini cu masa maximă de 12,5 Tf,
Cricul pneumatic de 12 Tf permite amplasarea în spaţii înguste şi ridicarea pe distanţe reduse a sarcinilor de până la
12 Tf.,

268
 Berbecul hidraulic 20005 U – HOLMATRO Olanda permite deplasarea unor sarcini maxime de 16,5 t pe o
distanţă maximă de 500 mm,
Pompa hidraulică FTW 1800 BU – HOLMATRO Olanda pentru acţionarea celor 2 utilaje: foarfeca hidraulică şi
berbecul hidraulic,
Tambur pentru furtune 2014 AU – HOLMATRO Olanda folosit la acţionarea foarfecii hidraulice şi berbecului
hidraulic,
Aparatul de tracţiune TIRFOR de 1,5 Tf utilizat la deplasarea pe orizontală a unor sarcini de până la 1,5 Tf.
Mijloace de intervenţie pentru recuperarea persoanelor din imobilele afectate de incendii:
Costumul anticaloric aluminizat tip PN destinat pentru protecţia anticalorică a celui care pătrunde în
imobilele în care s-au semnalat focare de incendii în scopul căutării şi salvării persoanelor izolate şi a
bunurilor materiale rămase în acestea (maxim 2500),
Aparatul de respirat izolant, autonom, cu aer comprimat tip RA 60 – este un mijloc individual de
protecţie a respiraţiei în cadrul intervenţiilor în medii cu atmosfera toxică sau în care procentul de
oxigen este sun 17 %.
Mijloace de intervenţie la inundaţii:
Barca pneumatică (se umflă cu compresorul maşinii),
Costum de înot modernizat (11 kg),
Mijloace pentru acordarea primului ajutor:
Aparat pentru administrat oxigen cu masca flexibilă,
Aparat pentru măsurat presiunea arterială,
Instrumentar sanitar,
Materiale sanitare,
Soluţii şi medicamente.
Mijloace de protecţie a echipajului şi autospecialei.
Instalaţia electrică:
Generatorul electric,
Redresor de încărcare monofazat RIM 24/18,
Cabluri de alimentare, distribuţie şi împământare.

ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE ŞI MATERIALELE DE INTERVENŢIE A UNEI ECHIPE

PIROTEHNICE

Vestă antiglonţ (antischije);

Cască metalică;
Cisme de cauciuc;
Mască de gaze;
Mănuşi de protecţie;
Pătură antischije.;
Echipament de protecţie :
*salopetă de protecţie ;
*pufoaică de protecţie ;
*costum pirotehnic.
Detector de mine metalice şi nemetalice ;
Disruptor cu apă, nisip, aer sau bolţ ;
Detector de explozivi ;
Trusă pirotehnică ;
Aparat de radiografie cu raze X ;
Complet de minare-deminare ;
Complet de distrugere ;
Robot telecomandat ;

269
 Elemente de semnalizare vizuală (bandă pentru marcare, autocolante ) ;
Scule şi dispozitive pentru ridicat şi tăiat lemn şi metale;
Macara trepied pentru ridicat şi tatonat muniţie neexplodată ;
Aparate de emisie-recepţie;
Grup electrogen + instalaţie de iluminat, lanterne ;
Trusă de prim ajutor ;
Materiale pentru săpat :
*cazma;
*târnăcop;
*lopată;
*rangă
Ladă şi targă pentru transport muniţie.

NOTĂ: Toate materialele echipei pirotehnice se transportă de autospeciala pirotehnică. Aceasta va fi

prevăzută cu spaţiul pentru transportul muniţiei asanate sau va avea o remorcă pentru transportul acesteia.
Muniţiile grele se transportă cu un autocamion special amennajat .

EXPLOZORUL DINAMOELECTRIC
Explozorul dinamoelectric se întrebuinţează pentru aprinderea pe cale electrică a încărcăturilor de
exploziv, amorsate cu capse electrice, legate în serie.

Principalele caracteristici:

Tensiunea 290 V
Intensitatea maximă 1,5 A
Numărul de capse (tip CEA, cu reofori) care
pot fi explodate, în cazul când rezistenţa
circuitului exterior nu depăşeşte 40ohmi 100 capse electrice legate în serie
Dimensiunile 215 x 125 x 100 mm
Greutatea 7 kgf

Compunerea : dinam de curent continuu; dispozitiv de contact; mecanism de armare, transmitere şi

declanşare; corp metalic şi placă suport.

270
 Modul de întrebuinţare

La ezplozorul dinamoeletric există o singură cheie, care serveşte atât la armare, cît şi la declanşare. Pentru
armare, cheia explozorului se scoate din locaşul său, se deschide uşiţa, se introduce în locaşul de pe capac,
în dreptul inscripţiei “ARMEAZĂ” şi se roteşte spre dreapta cu 7½ ture complete (15
rotiri a 180°).
La terminarea armării arcului, în ferestruica de control apare o placă fosforescentă.
Pentru legarea la dispozitivul de aprindere, capetele cablului principal se unesc cu bornele
explozorului, evitîndu-se atingerea între ele a porţiunilor desizolate ale cablului, sau atingerea acestora de
corpul explozorului.
Pentru aprindere aceeaşi cheie caree a servit la armare se introduce în locaşul din dreapta
inscripţiei “APRINDE”. Printr-o răsucire la dreapta de 90°, arcul se destinde puternic, împrimînd rotorului
dinamului turaţia necesară pentru producerea curentului electric.
După destinderea completă a arcului, indicatorul vizual revine în poziţia iniţială. Apoi cheia se
roteşte la 90° spre stînga (operaţie prin care explozorul este gata pentru o nouă armare) şi se scoate din
locaş, după care capetele cablului principal se desfac de la borne.
La terminarea acestor operaţiuni, uşiţa se închide şi se înşurubează, iar cheia se introduce în
locaşul său.
Dacă şanţul de pe cheie s-a deteriorat, ceea ce permite scoaterea cheii fără a mai fi necesară rotirea
ei spre stînga 90°, se va avea în vedere ca , înainte de a se începe armarea explozorului, cheia să fie mai
întîi introdusă, pentru control, în locaşul din dreapta sus, lîngă inscripţia “APRINDE” şi rotită spre stînga
la 90°. Această operaţiune este necesară pentru a se controla dacă mecanismul de declanşare este în poziţie
normală.
Pentru controlul părţii mecanice a explozorului dinamoelectric se procedează la armare şi apoi la
declanşare. Dacă destinderea arcului se face aproape instantaneu, explozorul este în bună stare de
funcţionare. Dacă destinderea se face mai încet, fapt care poate fi cauzat de îngroşarea unsorii, arcul
trebuie armat şi declanşat de cîteva ori pentru ca unsoarea să se subţieze.
Starea instalaţiei electrice a explozorului dinamometric se controlează:
cu lampa pentru controlul explozorului;
prin aprinderea unui bec obişnuit de 220 V şi de 40...60 W, introdus în circuit;
La terminarea lucrului, explozoarele se şterg cu o cîrpă moale. Locaşurile pentru chei trebuie să fie
curate; bornele se curăţă de praf şi de eventualele semne de oxidare.
Curăţirea şi ungerea părţilor interioare ale explozorului se execută numai la ateliere, de către
personalul autorizat, cel puţin de două ori pe an (o dată - vara şi o dată - iarna).
Demontarea unui explozor, indiferent dacă este în stare bună sau prezintă defecţiuni, este interzisă.
Explozoarele defecte se trimit la baza de reparat trehnică de geniu. Pentru efectuarea curăţirii, ungerii şi
înlocuirii arcului defect este permisă demontarea corpului (cutiei) explozorului.
Explozoarele se depozitează în încăperi încălzite şi ventilate, pe rafturi sau în dulapuri, ferite de
praf şi de agenţi corozivi.
Pe timpul depozitării - şi în general atunci cînd explozoarele nu se utilizează - arcurile acestora
trebuie să fie în stare destinsă. Predare şi primirea pentru depozitare a explozoarelor care nu sunt în
perfectă stare de curăţenie şi de întreţinere este interzisă.

NOTĂ: În afară de tipul de explozor descris mai sus (explozorul dinamoeletric) există şi explozoare cu
condensator, electrostatice, magnetoelectrice ş.a. Dintre acestea , explozoarele cu condensator au căpătat o
întrebuinţare relativ mai largă.
Explozoarele cu condensator permit legarea capselor electrice în serie, în derivaţie sau combinată.
Pentru încărcarea condensatorului, explozorul este prevăzut cu un generator de curent alternativ,
acţionat manual.
Caracteristicile acestor tipuri de explozoare sînt foarte diferite, astfel:
- tensiunea furnizată - 450....6 000 V
- energia - 0,8...360 ws
271
 - numărul de capse electrice tip
CEA cu reofori de cupru, de
2,5 ohmi, care pot fi aprinse :
- legate în serie 60....1 000 buc.
- legate în derivaţie 500…...600 buc.
- legate combinat maximum 30 ramificaţii x 300 capse
- greutatea 2....15 kgf

LAMPA PENTRU CONTROLUL EXPLOZORULUI

Această lampă este destinată pentru controlul funcţionării normale a explozorului.

Lampa se compune dintr-un cilindru de bachelită, prevăzut cu o rezistenţă, un bec şi două contacte.

Pentru controlul explozorului, acesta se armează. După aprinderea celor două contacte ale lămpii
de control la bornele explozorului se procedează la declanşarea acestuia. Explozorul se consideră bun
dacă, la declanşarea sa , becul lămpii se aprinde, dând o lumină roşie.
Lampa pentru controlul explozorului se păstrază într-o cutiuţă de lemn, în încăperi uscate şi
încălzite, în dulapuri sau rafturi. Ea se transportă, în toate ocaziile, împreună cu explozorul.

Figura nr. 9 LAMPĂ PENTRU CONTROLUL EXPLOZORULUI:

1- cilindru de bachelită; 2- bec; 3- contact.

OHMMETRELE
Ohmmetrele se întrebuinţează pentru măsurarea aproximativă a rezistenţei electrice, precum şi
pentru controlul conductibilităţii cablurilor şi a capselor electrice.

272
Figura nr.10 OHMMETRE

Ohmmetrul mare Ohmmetrul mic

CARACTERISTICI
Gama rezistenţelor măsurate, ohmi 0...5 000 0...3 000
Sursa de curent baterie uscată de 4,5 V
Intensitatea maximă a curentului furnizat,
A 0,01
Greutatea, kgf 0,5 0,3
Dimensiunile, mm 165 x 165 x 65 180 x 75 x 35

Compunerea ambelor ohmmetre : cutia aparatului; scala; locaşul bateriei; bornele; şurub pentru
reglajul nulului.
Pentru măsurarea unei rezistenţei, polii acesteia se unesc cu bornele ohmmetrului, după care se
citeşte pe scală indicaţia acului.
Pentru controlul conductibilităţii unui circuit se procedează la fel, urmărindu-se pe scală doar
mişcarea acului spre dreapta (fără a se mai citi valoarea).
La ridicarea din depozit, precum şi înainte de întrebuinţare, ohmmetrul se controlează prin
scurtcircuitarea bornelor; în acest moment, acul indicator trebuie să indice zero pe scală. În cazul unor
abateri, acul se aduce la zero prin manevrarea şurubului de reglaj, înlocuindu-se eventual bateria de
alimentare.
Demontarea şi repararea ohmmetrelor defecte se face la ateliere, numai de personalul autorizat.
Ohmmetrele trebuie ferite de şocuri.
Păstrarea ohmmetrelor se face în încăperi uscate şi încălzite, pe rafturi sau în dulapuri.
Verificarea ohmmetrului este o operaţie obligatorie înainte de utilizarea lui pentru controlul
dispozitivului electric de aprindere.

273
 TEMA 10/3.
MIJLOACE TEHNICE DE INTERVENTIE SI DESCARCERARE
DIN DOTAREA SVSU/SPSU

mijioace pt.stingerea incendiilor:

mijioace pt. deblocare-salvare.

DOTAREA ECHIPAJELOR/GRUPELOR ŞI ECHIPELOR SPECIALIZATE DE INTERVENŢIE

( conform O.M.A.I. 718/30.06.2005):

Echipaj/grupă de intervenţie pentru salvare si prim ajutor:

1 (una) ambulanta;

Echipaj/grupă de intervenţie pentru stingerea incendiilor cu apă si spumă:

1 (una) autospeciala de lucru cu pulberi;

Echipaj/grupă de intervenţie pentru stingerea incendiilor cu pulberi si gaze:

1 (una) autospeciala de lucru cu pulberi;

Echipaj/grupă de intervenţie la înălţime:

1 (una) autoscara;

Echipaj/grupă de intervenţie la inundaţii si/sau înec:

1 (una) barca pneumatica de salvare;

Echipaj/grupă de intervenţie de descarcerare:

1 (una) autospeciala de descarcerare;

Echipaj/grupă de intervenţie decontaminare si protecţie NBC:

1 (una) autospeciala sau utilaj;

Echipaj/grupă de suport logistic al intervenţiilor sau alt utilaj:

1 (una) autocamion, tractor, remorca auto sau alt utilaj;

Echipaj/grupă de intervenţie de cercetare - căutare:

- 1 (una) autoturism;

CRITERII PRIVIND DOTAREA SERVICIILOR PRIVATE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

Nr.
CATEGORII DE MIJLOACE
crt. CRITERII SPECIFICE
TEHNICE
- natura şi volumul operaţiunilor de
intervenţie
- caracteristicile şi performanţele tehnico-
1. Autospeciale şi utilaje de intervenţie
tactice ale autospecialelor şi utilajelor
- duratele normale de exploatare ale
autospecialelor şi utilajelor
- natura şi periculozitatea specifică a
2. Echipament de protecţie operaţiunilor de intervenţie
- efectele negative ale agenţilor dinamici,
274
 termici, electromagnetici şi biologici specifici
evenimentelor periculoase potenţiale
- numărul de persoane care participă la
operaţiuni
- durata normală de folosinţă a
echipamentului
- mărimea şi particularităţile sectorului de
competenţă din punct de vedere al
comunicaţiilor
Aparatură de transmisiuni şi
3. - numărul de formaţii, grupe şi echipe,
informatică
precum şi efectivele acestora
- numărul de personal cu atribuţii de
conducere
- numărul de autospeciale care folosesc
substanţe de stingere şi caracteristicile tehnice
Substanţe pentru stingerea
4. ale acestora
incendiilor
- frecvenţa şi numărul intervenţiilor, precum
şi consumul estimat de substanţe de stingere
- numărul de autospeciale care folosesc
substanţe de decontaminare şi caracteristicile
tehnice ale acestora
5. Substanţe pentru decontaminare
- frecvenţa şi numărul intervenţiilor, precum
şi consumul estimat de substanţe de
decontaminare
- numărul de utilaje ce trebuie tractate
- efectivele şi materialele ce trebuie
6. Mijloace de transport transportate
- normele de alocare la drepturi
- durata normală de exploatare

CRITERII PRIVIND DOTAREA ECHIPAJELOR/GRUPELOR ŞI ECHIPELOR

SPECIALIZATE DE INTERVENŢIE
A. Autospeciale şi utilaje pentru intervenţie
r. crt.

TIPUL ECHIPAJULUI - FUNCŢIE DE MIJLOC DE INTERVENŢIE

SPECIALITATEA ŞI ACTIVITATEA DESFĂŞURATĂ
N

Autospecială cercetareşi
intervenţie dotată cu echipament
de protecţie, prim ajutor , de
1. Echipaj cercetare - căutare identificare a substanţelor
periculoase(chimice,
radioactive, biologice), şi de
intervenţie în focare NBC

Ambulanţă cu dotarea tehnică

2. Echipaj salvare şi prim ajutor
specifică.
Autospecială cu apă şi spumă,
3. Echipaj de stingere a incendiilor cu apă şi spumă motopompă sau utilaj mobil
4. Echipaj de stingerea incendiilor cu pulberi şi gaze Autospecială cu pulberi şi gaze
275
 5. Echipaj intervenţie la înălţime Autoscară
Autospecială dotată echipament
specific pentru scufundare şi
6. Echipaj de intervenţie la inundaţie şi/sau înec căutare subacvatică.
Barcă pneumatică de salvare.
7. Echipaj de descarcerare Autospecială de descarcerare
Autospecială sau utilaj pentru
8. Echipaj de decontaminare NBC decontaminare.
9. Echipaj filtrarea apei Autospecială filtrarea apei.
Autospecială cu scule şi unelte
10. Echipaj intervenţie deblocare de deblocare alt utilaj.
Autospecială cu scule şi unelte
specifice pentru intervenţia la
Echipaj de suport
11. logistic al Echipaj intervenţie tehnică reţele de apă, gaze, canal,
intervenţiilor termoficare, electrice,
telecomunicaţii, etc.
Autospecială cu remorcă auto-
12. Echipaj preparare hrană bucătărie rulantă
Autocamion, tractor, sau alte
13. Echipaj transport
autovehicule pentru transport.

Notă
Fiecare autospecială sau utilaj are în dotare aparatură, echipament şi complete de protecţie,
mijloace de transmisiuni, accesorii, substanţe şi alte materiale specifice conform cărţilor tehnice şi
instrucţiunilor de exploatare.

DOTAREA ŞI ÎNZESTRAREA ECHIPAJELOR/GRUPELOR ŞI ECHIPELOR

SPECIALIZATE DE INTERVENŢIE APARATURĂ, TEHNICĂ ŞI MATERIALE
PENTRU INTERVENŢIE

Nr.
Materiale Cantitatea U.M. ECHIPAJ
crt.
I. Tehnică si materiale de interventie
Deblocare-Salvare
1. Aparat cu disc pentru taiat armaturi 1 Complet Intervenţie-Tehnică
Descarcerare
Aparat cu freza pentru taiat profiluri si Deblocare-Salvare
2. 1 Complet
tevi Intervenţie-Tehnică
Aparat cu lant pentru taiat fier-beton,
3. 1 Complet Deblocare-Salvare
beton si zidarie
Deblocare-Salvare
Aparat de respiratie izolant cu aer
4. 2/1* Complet Căutare-
comprimat
Salvare(Cercetare)
Deblocare-Salvare
5. Aparat de ridicat si tractat de 1,5 tf 2/1* Complet
Descarcerare
Deblocare-Salvare
Aparat de sudura si taiere cu flacara
6. 2 Complet Intervenţie-Tehnică
oxiacetilenica, portabil
Descarcerare
Căutare-
7. Aparat de vedere pe timp de noapte 1 Complet
Salvare(Cercetare)
276
8. Aparat pentru anestezii, portabil 1 Complet Prim Ajutor
Aparat pentru incarcat butelii cu aer
9. 1* Complet Intervenţie-Tehnică
comprimat
Aparat pentru suspensia targilor in
10. 10 Complet Prim Ajutor
autovehicule
Autocamion- Autospecială cu scule şi
11. 1 Complet Deblocare-Salvare
unelte de deblocare-salvare.
12. Autosanitara 1 Complet Prim Ajutor
13. Autoscară 1 Intervenţie la înălţime
Autospeciala cercetare şi interventie pe Căutare-
14. 1 Complet
sasiu de ARO Salvare(Cercetare)
Autospecială cu scule şi unelte specifice
pentru intervenţia la reţele de apă, gaze,
15. 1 Complet Intervenţie-Tehnică
canal, termoficare, electrice,
telecomunicaţii, etc.
Autospecială dotată echipament specific Intervenţie la inundaţie
16. 1 Complet
pentru scufundare şi căutare subacvatică. şi/sau înec
17. Autospecială de descarcerare Complet Descarcerare
Autospecială cu apă şi spumă, Stingere a incendiilor cu
18. 1 Complet
motopompă sau utilaj mobil apă şi spumă
Stingerea incendiilor cu
19. Autospecială cu pulberi şi gaze 1 Complet
pulberi şi gaze
Autospecială sau utilaj pentru
20. 1 Complet Decontaminare NBC
decontaminare.
21. Autospecială filtrarea apei. 1 Complet Filtrarea apei
Autospecială cu remorcă auto-bucătărie
22. 1 Complet Preparare hrană
rulantă
Autocamion, tractor, sau alte autovehicule
23. 1 Complet Transport
pentru transport.
Autospeciala pentru formatiunile de
24. 1 Complet Protecţie Civilă
protecţie civila, AFAC-1
Intervenţie la inundaţie
25. Barca pneumatica pentru 10 persoane 1/1* Bucata
şi/sau înec
26. Berbec hidraulic 2/1* Complet Deblocare-Salvare
27. Bidon din plastic 1 Bucata Echipaj
Căutare-
28. Binoclu 1 Bucata
Salvare(Cercetare)
29. Bucatarie rulanta 1 Complet Preparare hrană
Căutare-
30. Busola 1 Bucata
Salvare(Cercetare)
Deblocare-Salvare
31. Cabluri electrice 2/1* Complet
Descarcerare
Deblocare-Salvare
32. Cabluri de remorcare si tractare (lanturi) 2/1* Complet
Descarcerare
33. Canistra cu spirt sanitar 1 Bucata Prim Ajutor
Căutare-
Salvare(Cercetare)
Stingere a incendiilor cu
34. Cartuse filtrante pentru noxe chimice 20/4* Bucata pulberi şi gaze
Stingere a incendiilor cu
apă şi spumă
Intervenţie la înălţime
277
 Căutare-
35. Cazma 2/1* Bucata Salvare(Cercetare)
Deblocare-Salvare
Deblocare-Salvare
Stingere a incendiilor cu
pulberi şi gaze
36. Centura de siguranta pentru pompieri 5/2* Bucata
Stingere a incendiilor cu
apă şi spumă
Intervenţie la înălţime
Stingere a incendiilor cu
pulberi şi gaze
37. Cheie pentru hidrant 2 Bucata
Stingere a incendiilor cu
apă şi spumă
Deblocare-Salvare
Intervenţie-Tehnică
38. Ciocan baros de 5 kg 1 Bucata Căutare-
Salvare(Cercetare)
Descarcerare
Deblocare-Salvare
39. Ciocan electric percutant 1 Bucata Căutare-
Salvare(Cercetare)
40. Cizme lungi din cauciuc 5/2* Pereche Echipaj
Intervenţie la inundaţie
41. Colac de salvare 2/1* Bucata
şi/sau înec
Complet cu materiale pentru deblocarea Deblocare-Salvare
42. 2 Complet
supravietuitorilor
Deblocare-Salvare
Intervenţie-Tehnică
43. Complet de lacatuserie-fierarie 1 Complet Căutare-
Salvare(Cercetare)
Descarcerare
44. Complet de pansamente 2 Complet Prim Ajutor
Decontaminare NBC
45. Complet de protectie nr. 2 5/2* Complet Căutare-
Salvare(Cercetare)
46. Complet de salvare de la inaltime 1 Complet
47. Complet de sudura electrica 1 Complet Intervenţie-Tehnică
Căutare-
48. Complet pentru marcarea drumurilor 2 Complet
Salvare(Cercetare)
49. Complet sanitar de salvare si prim ajutor 1 Complet Prim Ajutor
50. Complet scule instalator apa si canal 2 Complet Intervenţie-Tehnică
51. Complet scule instalator gaze 1 Complet Intervenţie-Tehnică
Stingere a incendiilor cu
52. Costum anticaloric aluminizat 3/1* Bucata
pulberi şi gaze
Deblocare-Salvare
Intervenţie-Tehnică
53. Costum de lucru in apa 3/1* Bucata
Intervenţie la inundaţie
şi/sau înec
54. Cric hidraulic 12,5 tf 2/1* Bucata Deblocare-Salvare
55. Cric hidraulic pana la 30 tf 2 Bucata Deblocare-Salvare
Căutare-
56. Cronometru 1/1* Bucata
Salvare(Cercetare)

278
 Prim Ajutor
Decontaminare NBC
Căutare-
57. Debitmetru gama portabil 1 Complet Salvare(Cercetare)
Decontaminare NBC
Căutare-
58. Detector acustic DA-01 1 Complet
Salvare(Cercetare)
Căutare-
59. Detector de substante toxice, tip Drager 1 Complet Salvare(Cercetare)
Decontaminare NBC
60. Distantier hidraulic 2/1* Bucata Deblocare-Salvare
61. Dozimetru individual cu citire directa 5/8* Bucata Echipaj
Deblocare-Salvare
62. Electroferastrau 1 Complet
Intervenţie-Tehnică
Deblocare-Salvare
63. Foarfeca hidraulica 2/1* Bucata Intervenţie-Tehnică
Descarcerare
Deblocare-Salvare
Căutare-
64. Foarfeca manuala pentru taiat fier-beton 1 Bucata
Salvare(Cercetare)
Descarcerare
65. Felinar de vant 2/1* Bucata Echipaj
Franghii pentru legaturi (streanguri si Deblocare-Salvare
66. 2/1* Bucata
pripoane) Descarcerare
Prim Ajutor
Descarcerare
Intervenţie la inundaţie
şi/sau înec
67. Geanta sanitara 1/1* Complet Stingere a incendiilor cu
apă şi spumă
Stingerea incendiilor cu
pulberi şi gaze
Intervenţie la înălţime
Deblocare-Salvare
68. Grup electrogen de 5 kVA portabil 1/1* Complet Intervenţie-Tehnică
Descarcerare
Instalatie de evacuare a apei din subsoluri Intervenţie-Tehnică
69. inundabile,echipata cu pompa 1 Complet
submersibila ET-32
Instalatie de injectat aer proaspat in Intervenţie-Tehnică
70. 1
subsoluri, cu ventilator centrifugal
Instalatie portabila de filtrare complexa a
71. 1 Complet Filtrarea apei
apei cu debit de 50 l/h
72. Joagar 2/1* Bucata Deblocare-Salvare
73. Lampa antiex 3/2* Bucata Echipaj
74. Lanterna portabila 5/4* Bucata Echipaj
Căutare-
75. Lopată 2/1* Bucata Salvare(Cercetare)
Deblocare-Salvare
76. Masca contra gazelor 5/2* Complet Echipaj
Miniperna pneumatica pentru ridicat, tip Deblocare-Salvare
77. 1/1* Complet
cric pneumatic Descarcerare

279
 Monitor portabil pentru detectia Căutare-
78. 1
radiatiilor alfa, beta, gama Salvare(Cercetare)
79. Motocompresor cu unelte pneumatice 1 Complet Deblocare-Salvare
Deblocare-Salvare
80. Motoferastrau 1/1* Complet
Descarcerare
Intervenţie la inundaţie
şi/sau înec
Stingerea incendiilor cu
81. Motopompa hidraulica 1/1* Complet
pulberi şi gaze
Stingere a incendiilor cu
apă şi spumă
Intervenţie la inundaţie
şi/sau înec
Stingere a incendiilor cu
82. Motopompa portabila 2 Complet
apă şi spumă
Stingerea incendiilor cu
pulberi şi gaze
83. Motopropulsor pentru barci 1/1* Complet Barcă
Panou incarcare distributie tensiuni grup- Intervenţie-Tehnică
84. 1 Complet
retea consum
Deblocare-Salvare
85. Polizor electric universal de colt 1 Complet Intervenţie-Tehnică
Descarcerare
86. Portavoce 1 Complet Echipaj
87. Proiector special de 1.000 W/220 V 1 Complet Intervenţie-Tehnică
88. Radiotelefon auto 12 Complet Autovehicul
89. Radiotelefon portabil 1/1* Complet Echipaj
Autospecială(după
90. Remorca 2 Complet
necesităţi)
Rezervor de 100 l pentru apa, din panza
91. 5/10* Bucata Filtrarea apei
cauciucata
92. Ruleta de metal de 10 m 1 Bucata Deblocare-Salvare
93. Sac mic cu atele diferite 2 Complet Prim Ajutor
Căutare-
94. Scara culisanta din lemn cu 3 elemente 2/1* Complet Salvare(Cercetare)
Intervenţie la înălţime
95. Scara simpla de 4 m lungime 2/1* Bucata Deblocare-Salvare
Căutare-
96. Set tubusoare indicatoare, tip Drager 4 Salvare(Cercetare)
Decontaminare NBC
97. Statie radio unde scurte de 100 W 1 Complet
Targa cu scripeti pentru coborarea Intervenţie la înălţime
98. 2 Complet
ranitilor de la inaltime
99. Targa sanitara 10/4* Bucata Prim Ajutor
Căutare-
100. Târnăcop 2/1* Bucata Salvare(Cercetare)
Deblocare-Salvare
Căutare-
101. Topor 2/1* Bucata Salvare(Cercetare)
Descarcerare
102. Trusa de perfuzie Complet Prim Ajutor
103. Trusa de reanimare respiratorie 2 Complet Prim Ajutor

280
 Trusa de stegulete pentru marcarea
104. terenului contaminat chimic (plantare 2 Complet Căutare-Cercetare
manuala)
Trusa de steguleţe pentru marcarea
105.
terenului contaminat radioactiv (plantare 2 Complet Căutare-Cercetare
106. manuala)
107. Trusa pentru electrician 2 Complet Intervenţie-Tehnică
108. Trusa pentru medic 2 Complet Prim Ajutor
Deblocare-Salvare
109. Unealta electrica rotopercutanta 2/1*
Descarcerare
Deblocare-Salvare
Intervenţie-Tehnică
110. Vinci de tractiune 5 tf1 2/1* Bucata Descarcerare
Intervenţie la inundaţie
şi/sau înec
II. Materiale de cazarmare si echipament
1. Aparat pentru incalzit electric 1* Bucata Echipaj
2. Bidon din aluminiu de 25 l 1* Bucata Echipaj
3. Bocanci 5/2* Bucata Echipaj
4. Casca de protectie tip constructor 5/2* Bucata Echipaj
5. Căciulă 5/2* Bucata Echipaj
6. Cizme din cauciuc 5/3* Bucata Echipaj
7. Cort pentru personal 3* Bucata Echipaj
8. Echipament specific protectiei
civile(costum postav;costum pânză
5/2* Bucata Echipaj
doc;cămaşă;pulover;manta
impermeabilă;scurtă impermeabilă)
9. Impermeabil 5/3* Bucata Echipaj
10. Lenjerie de pat 5* Set Echipaj
11. Manta de ploaie 5/3* Bucata Echipaj
12. Marmita pentru transportul hranei 1* Bucata Echipaj
13. Masa extensibila 1* Bucata Echipaj
14. Manuşi electroizolante de joasa tensiune 5/2* Pereche Echipaj
15. Ochelari de protectie 5/2* Bucata Echipaj
16. Ochelari pentru sudor 3/3* Bucata Echipaj
17. Palmare din piele 5 /5* Pereche Echipaj
18. Paturi pliante 5/2* Bucata Echipaj
19. Patura 1/10* Bucata Echipaj
20. Saltea 5* Bucata Echipaj
21. Scaun pliant 5* Bucata Echipaj
22. Vesela si tacamuri 5* Set Echipaj

* Rezerva in magazia formaţiunii.

Dotarea echipelor/echipajelor specializate cu mijloace iniţiale, aparatură, echipament şi complete de

protecţie, mijloace de transmisiuni, accesorii, substanţe şi alte materiale specifice se face conform
normelor elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

281
 Tema 10.4.
Notiuni de evidenta si gestionare a bunurilor. Estimarea necesarului de patrimoniu pe urmatorii 2
ani. Tipuri de documente utilizate

GESTIONAREA PATRIMONIULUI SERVICIULUI VOLUNTAR

Asigurarea financiară

Asigurarea resursele financiare necesare în vederea organizării, înzestrării, funcţionării şi

îndeplinirii atribuţiilor legale de către serviciul voluntar se realizează din bugetul consiliului local.

Logistica.
Logistica acţiunilor de intervenţie cuprinde măsurile şi activităţile organizate, planificate şi
desfăşurate în scopul asigurării la timp şi fără întrerupere cu resurse materiale necesare a îndeplinirii
misiunilor, menţinerii în permanenţă a stării de sănătate a personalului, a stării de funcţionare a tehnicii de
luptă şi de comunicaţii.
Logistica intervenţiei se realizează pe baza hotărârii consiliului local.
La organizarea logisticii se ţine seama de înzestrarea serviciului voluntar, normele de consum,
nivelul stocurilor, gradul de solicitare a personalului pentru îndeplinirea misiunilor, caracteristicile
sectorului de competenţă şi de sursele de aprovizionare.
Logistica acţiunilor de intervenţie vizează:
asigurarea aprovizionării, conservării şi distribuirii hranei, a antidoturilor, a echipamentului
de protecţie, precum şi a altor materiale;
asigurarea echipamentului de protecţie şi a altor materiale;
asigurarea menţinerii în stare de funcţionare şi exploatare a mijloacelor în cadrul punctelor de
asistenţă tehnică şi realizarea rezervelor de carburanţi şi consumabile;
realizarea şi menţinerea legăturilor cu personalul de la locul intervenţiei, cu forţele cu care se
cooperează, cu dispeceratele serviciilor de urgenţa profesioniste şi autorităţile locale;
asigurarea aprovizionării cu materiale sanitare şi farmaceutice, prevenirea apariţiei
îmbolnăvirilor şi acordarea ajutorului medical de urgenţă.
Pentru realizarea şi menţinerea unei capacităţi de răspuns optime, dotarea serviciului voluntar
trebuie să asigure:
a) acoperirea riscurilor potenţiale din sectorul de competenţă, atât din punct de vedere preventiv,
cât şi din punct de vedere operaţional;
b) executarea oportună a misiunilor şi operaţiunilor specifice;
c) corelarea performanţelor tehnice ale mijloacelor de intervenţie cu specificul şi gradul de
dificultate ale situaţiei de urgenţă, în vederea exploatării cu eficienţă maximă a acestora;
d) crearea condiţiilor necesare pentru pregătirea şi antrenamentul personalului.
Planificarea şi organizarea asigurării dotării cu tehnică revine şefului serviciului voluntar
pentru Situaţii de Urgenţă.

Evidenţa şi controlul patrimoniului.

Evidenţa contabilă a materialelor şi tehnicii din înzestrarea Serviciului Voluntar pentru
Situaţii de Urgenţă, (conform legislaţiei în vigoare) se ţine de către, contabilul consiliului local desemnat
de către Direcţia Economică, iar evidenţa mânuirii materialelor se va ţine de către şeful de depozit
(magazioner) al Serviciului de Urgenţă Voluntar al localităţii, conform legislaţiei în vigoare.
Normele de consum pentru bunurile materiale sunt cele stabilite de legislaţia în vigoare, iar
scăderea materialelor se face pe baza actelor normative specifice.

282
Asigurarea tehnică.
Asigurarea tehnică cuprinde ansamblul măsurilor şi acţiunilor executate în scopul menţinerii în
stare de operativitate a tehnicii.
Asigurarea tehnică se realizează pe categorii de tehnică, pe baza specificaţiilor pentru fiecare
categorie în parte.
Planificarea şi organizarea asigurării tehnice revine Şefului Serviciului Voluntar pentru Situaţii
de Urgenţă şi se realizează prin atelierul de reparaţii propriu şi/sau unităţile service specializate

Modele - anexe plan pentru asigurarea cu resurse umane, materiale și financiare necesare gestionării
situațiilor de urgență
ANEXA NR.1

FUNCŢII FORŢE
Nr. Grad de
DE Obs.
crt. Necesar Existent Deficit asigurare %
SPRIJIN
0 1 2 3 4 5 6
1
2
...
TOTAL -

NOTĂ:
În col.1 se nominalizează distinct funcţiile de sprijin îndeplinite, în ordinea şi cu numerotarea în cifre arabe, aşa cum rezultă din
„TABELUL SINOPTIC CU REPARTIZAREA PRINCIPALELOR FUNCŢII DE SPRIJIN” al ANEXEI 1 la Hotărârea
Guvernului nr. 2288/2004 (Monitor Oficial nr.9 din 04.01.2005)
Exemple:
„Localizarea şi stingerea incendiilor”la nr. crt. 9;
„Efectuarea depoluării şi a decontaminării”la nr. crt.16.
Asigurarea forţei de muncă necesare gestionării situaţiilor de urgenţă se face, de regulă, prin utilizarea personalului propriu, strict
indispensabil.

ANEXA NR. 2
DIN CARE:
TOTAL ACTIVE Alte
Nr. FUNCŢII CHELTUIELI Lucrări de Lucrări de
CHELTUIELI NEFINANCIARE cheltuiel
crt. DE SPRIJIN MATERIALE investiţii în investiţii
(Col. 3+4) (Col. 5+6+7) i de
continuare noi
investiţii
0 1 2 3 4 5 6 7
1
2
.....
TOTAL

NOTĂ:
În col.1 se nominalizează distinct funcţiile de sprijin îndeplinite, în ordinea şi cu numerotarea în cifre arabe, aşa cum rezultă din
„TABELUL SINOPTIC CU REPARTIZAREA PRINCIPALELOR FUNCŢII DE SPRIJIN” al ANEXEI nr.1 la Hotărârea
Guvernului nr.2288/2004 (Monitor Oficial nr.9 din
04.01.2005) Exemple:
„Localizarea şi stingerea incendiilor”;
„Efectuarea depoluării şi a decontaminării”.
Cuantumul cheltuielilor materiale, de capital, cât şi al detalierii acestora, aferent fiecărei funcţii de sprijin se preia din Anexa nr.3

283
Anexa 3
MIJLOACE VALOARE PREVĂZUT 2012
FUNCŢII DE SPRIJIN
DIN CARE:
Nr. Prevăzut a se Preţ TOTAL
U/M MATERIALE Dotări
crt. Necesar Existent realiza în anul unitar LUCRĂRI/ Lucrări de investiţii în Lucrări de investiţii
(Col. 5x6) independente
PRODUSUL/LUCRAREA/DOTAREA 2012 DOTĂRI continuare noi
(col. 5x6)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 ....................................................................... – – – – – – – – – –
(Se denumeşte funcţia de sprijin repartizată conform ANEXA 1 la H.G. Nr. 2288/2004)
- Produsul ...........(se denumeşte)
- Produsul............(se denumeşte)
x x x x x x – – – –
- ............................ x x x x x x – – – –
x x x x x x – – – –
Total: materiale – – – – – x – – – –
-Lucrări de investiţii în continuare – – – – – – – – – –
- Obiectivul ...........(se denumeşte) – – – – – – x x – –
- Obiectivul ...........(se denumeşte) – – – – – – x x – –
- ............................. – – – – – – x x – –
Subtotal: obiective în continuare – – – – – – x x – –
-Lucrări de investiţii noi – – – – – – – – – –
- Obiectivul ...........(se denumeşte) – – – – – – x – x –
- Obiectivul ...........(se denumeşte) – – – – – – x – x –
- ............................. – – – – – – x – x –
Subtotal: obiective noi – – – – – – x – x –
-Dotări independente – – – – – – – – – –
- Produsul ........... (se denumeşte) x x x x x – x – – x
- Produsul............ (se denumeşte) x x x x x – x – – x
- ............................ x x x x x – x – – x
Subtotal: dotări independente – – – – – – x – – x
Total: lucrări /dotări – – – – – – x x x x
TOTAL : materiale/lucrari/dotări - funcţie de sprijin – – – – – x x x x x
2
...
TOTAL GENERAL: – – – – – x x x x x
MATERIALE/LUCRĂRI/DOTĂRI – FUNCŢII DE SPRIJIN
NOTĂ:
1. Dimensionarea propunerilor de cheltuieli aferente deficitelor de produse/lucrări şi/sau dotări independente ce vor fi înscrise în plan, va ţine seama de volumul restrâns al resurselor financiare pe care statul le poate aloca pe seama veniturilor ce pot fi atrase anual la bugetul de stat sau la bugetele locale, în acest sens
impunându-se stabilirea iniţială şi aplicarea unui sistem propriu riguros de priorităţi.
În col. 1 se nominalizează distinct funcţiile de sprijin îndeplinite, în ordinea şi cu numerotarea în cifre arabe, aşa cum rezultă din „TABELUL SINOPTIC CU REPARTIZAREA PRINCIPALELOR FUNCŢII DE SPRIJIN” al ANEXEI 1 la Hotărârea Guvernului nr.2288/2004 (Monitor Oficial nr. 9 din 04.01.2005)
Exemple: -„Localizarea şi stingerea incendiilor”;
„Efectuarea depoluării şi a decontaminării”.
TOTALUL materialelor/lucrărilor/dotărilor aferent fiecărei funcţii de sprijin repartizate, se preia în conţinutul ANEXEI NR.2.
Idem TOTALUL GENERAL al tuturor funcţiilor de sprijin repartizate.
În cadrul anexei 3 vor fi evidenţiate, în deplin acord cu cele ce se vor înscrie în anexa nr.2, doar cheltuielile specifice titlurilor II - “Cheltuieli materiale şi servicii” şi respectiv XII - “Active nefinanciare”. Nu vor fi luate în calcul cheltuielile de personal, acestea urmând a fi acoperite din fondurile prevăzute la titlul I al
fiecăreia dintre instituţiile participante la plan.

LEGENDĂ:
1. Celulele marcate cu simbolul „ – ” nu se completează.
2. Celulele marcate cu simbolul „ x ” se vor completa.

284
 ROMÂNIA
PRIMĂRIA …………………………
COMITETUL LOCAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ …………
Nr……….din……….2012

APROB,
PREŞEDINTELE C.L.S.U…………….
PRIMAR
…………………………….

PLANUL
PRIVIND ASIGURAREA RESURSELOR UMANE, MATERIALE ŞI FINANCIARE NECESARE
GESTIONĂRII SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
PE ANUL 2012

Aprobat prin H.C.L. nr. …. din….

Anexa nr.1
285
 ROMÂNIA
PRIMĂRIA…………………

PLANUL
pentru asigurarea cu resurse financiare
necesare gestionării situaţiilor de urgenţă
pe anul 2012

Nr. crt. FUNCŢII DE SPRIJIN TOTAL CHELTUIELI DE DIN CARE

CHELTUIELI
CHELTUIELI CAPITAL Lucrări de investii Lucrări de investiţii Alte cheltuieli de
MATERIALE
(COL.3+4) (COL.5+6+7) în continuare noi investiţii
0 1 2 3 4 5 6 7
1 Monitorizarea pericolelor şi
riscurilor specifice, precum şi a 591988 291884 280104 148604 75200 56300
efectelor negative ale acestora
2 Informarea, înştiinţarea şi
359638 240638 119000 1500 3000 114500
avertizarea
3 Planificarea şi pregătirea resurselor
500200 487100 13100 3400 5300 4400
şi serviciilor
5 Căutarea, descarcerarea şi salvarea
463456 378856 84600 0 0 84600
persoanelor
6 Evacuarea persoanelor, populaţiei
179185 145785 33400 0 0 33400
sau bunurilor periclitate
7 Acordarea asistenţei medicale de
60088 60088 0 0 0 0
urgenţă
8 Prevenirea îmbolnăvirilor în masă 31852 31852 0 0 0 0
9 Localizarea şi stingerea incendiilor 2835814 1926122 909692 285192 12500 612000
10 Neutralizarea efectelor materialelor
3371615 95050 3276565 0 0 3276565
periculoase
11 Asigurarea transportului forţelor şi
mijloacelor de intervenţie,
384630 377130 7500 0 0 7500
persoanelor evacuate şi altor
resurse
12 Efectuarea lucrărilor publice şi
inginereşti de reabilitare la
265500 165500 100000 0 0 100000
construcţiile, instalaţiile şi
amenajările afectate
13 Asigurarea apei şi hranei pentru
114307 90690 23617 16617 0 7000
persoanele şi animalele afectate sau

286
Nr. crt. FUNCŢII DE SPRIJIN TOTAL CHELTUIELI DE DIN CARE
CHELTUIELI
CHELTUIELI CAPITAL Lucrări de investii Lucrări de investiţii Alte cheltuieli de
MATERIALE
(COL.3+4) (COL.5+6+7) în continuare noi investiţii
0 1 2 3 4 5 6 7
evacuate
14 Asigurarea cazării şi adăpostirii
80200 80200 0 0 0 0
persoanelor afectate sau evacuate
16 Efectuarea depoluării şi
5375 5375 0 0 0 0
decontaminării
17 Menţinerea şi restabilirea ordinii
12555 4555 8000 0 8000 0
publice
18 Logistica intervenţiilor 744850 723850 41000 10400 10600 20000
19 Reabilitarea zonei afectate 55575 50575 5000 3000 2000 0
20 Acordarea de ajutoare de primă
necesitate, despăgubiri şi asistenţă 37275 37275 0 0 0 0
socială şi religioasă
TOTAL 10094103 5192528 4901578 468713 116600 4316265

Întocmit,
………………..……………..…………..
(Funcţia)

……………………… ………………………….
(Numele şi Prenumele)

Anexa nr.1/b

287
ROMÂNIA
PRIMĂRIA…………………

PLANUL pentru asigurarea cu resurse materiale

necesare gestionării situaţiilor de urgenţă
pe anul 2012
- lei -
Funcţii de sprijin MIJLOACE Valoare deficit
Din care
Nr. Preţ Lucrări de
U/M Materiale Total Dotări
crt. Necesar Existent Deficit unitar investiţii Lucrări de
(col.5x6) lucrări/dotări independente
în investiţii noi
(col.5x6)
Produsul/lucrarea/dotarea continuare
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice,
1 291884 280104 148604 75200 56300
precum şi a efectelor negative ale acestora
2 Informarea, înştiinţarea şi avertizarea 240638 119000 1500 3000 114500
3 Planificarea şi pregătirea resurselor şi serviciilor 487100 13100 3400 5300 4400
5 Căutarea, descarcerarea şi salvarea persoanelor 378856 84600 0 0 84600
Evacuarea persoanelor, populaţiei sau bunurilor
6 145785 33400 0 0 33400
periclitate
7 Acordarea asistenţei medicale de urgenţă 60088 0 0 0 0
8 Prevenirea îmbolnăvirilor în masă 31852 0 0 0 0
9 Localizarea şi stingerea incendiilor 1926122 909692 285192 12500 612000
10 Neutralizarea efectelor materialelor periculoase 95050 3276565 0 0 3276565
Asigurarea transportului forţelor şi mijloacelor
11 de intervenţie, persoanelor evacuate şi altor 377130 7500 0 0 7500
resurse
Efectuarea lucrărilor publice şi inginereşti de
12 reabilitare la construcţiile, instalaţiile şi 165500 100000 0 0 100000
amenajările afectate
Asigurarea apei şi hranei pentru persoanele şi
13 90690 23617 16617 0 7000
animalele afectate sau evacuate
Asigurarea cazării şi adăpostirii persoanelor
14 80200 0 0 0 0
afectate sau evacuate
16 Efectuarea depoluării şi decontaminării 5375 0 0 0 0
17 Menţinerea şi restabilirea ordinii publice 4555 8000 0 8000 0
18 Logistica intervenţiilor 723850 41000 10400 10600 20000
19 Reabilitarea zonei afectate 50575 5000 3000 2000 0

288
 Funcţii de sprijin MIJLOACE Valoare deficit
Din care
Nr. Preţ Lucrări de
U/M Materiale Total Dotări
crt. Necesar Existent Deficit unitar investiţii Lucrări de
(col.5x6) lucrări/dotări în investiţii noi independente
(col.5x6)
Produsul/lucrarea/dotarea continuare
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Acordarea de ajutoare de primă necesitate,
20 37275 0 0 0 0
despăgubiri şi asistenţă socială şi religioasă
TOTAL materiale 5192528
1 Lucrări de investiţii în continuare
Subtotal Obiective în continuare 468713
1 Lucrări de investiţii noi
Subtotal Obiective noi 116600
Subtotal : dotări independente 4316265
Total : lucrări dotări 4901578
TOTAL : materiale/lucrări/dotări 10094103 lei
NOTĂ: Datorită diversităţii categoriilor de materiale necesare gestionării situaţiilor de urgenţă propuse de către administraţia locală au fost centralizate doar fondurile financiare pe funcţiile
de sprijin. Detaliat pentru fiecare localitate necesarul, existentul şi deficitul de materiale se regăsesc în planurile proprii avizate de către preşedinţii Comitetelor Locale pentru Situaţii de Urgenţă.

Întocmit,
………………..……………..…………..
(Funcţia)

……………………… ………………………….
(Numele şi Prenumele)

289
 Anexa nr.1/a

PLANUL
pentru asigurarea cu resurse umane
necesare gestionării situaţiilor de urgenţă
pe anul 2012
Nr. FORŢE Grad de asigurare
FUNCŢII DE SPRIJIN Obs.
crt Necesar Existent Deficit %
1 Monitorizarea pericolelor şi riscurilor specifice, precum şi a efectelor negative ale
acestora 631 529 102 83,84%
2 Informarea, înştiinţarea şi avertizarea 524 492 32 93,89%
3 Planificarea şi pregătirea resurselor şi serviciilor 341 306 35 89,74%
5 Căutarea, descarcerarea şi salvarea persoanelor 762 654 108 85,83%
6 Evacuarea persoanelor, populaţiei sau bunurilor periclitate 1251 786 465 62,83%
7 Acordarea asistenţei medicale de urgenţă 500 369 131 73,80%
8 Prevenirea îmbolnăvirilor în masă 308 265 43 86,04%
9 Localizarea şi stingerea incendiilor 1429 1284 145 89,85%
10 Neutralizarea efectelor materialelor periculoase 295 223 72 75,59%
11 Asigurarea transportului forţelor şi mijloacelor de intervenţie, persoanelor evacuate şi
altor resurse 794 658 136 82,87%
12 Efectuarea lucrărilor publice şi inginereşti de reabilitare la construcţiile, instalaţiile şi
amenajările afectate 330 247 83 74,85%
13 Asigurarea apei şi hranei pentru persoanele şi animalele afectate sau evacuate 492 423 69 85,98%
14 Asigurarea cazării şi adăpostirii persoanelor afectate sau evacuate 1645 1184 461 71,98%
16 Efectuarea depoluării şi decontaminării 371 288 83 77,63%
17 Menţinerea şi restabilirea ordinii publice 809 674 135 83,31%
18 Logistica intervenţiilor 426 367 59 86,15%
19 Reabilitarea zonei afectate 1741 1151 590 66,11%
20 Acordarea de ajutoare de primă necesitate, despăgubiri şi asistenţă socială şi religioasă 2889 423 2466 14,64%
TOTAL 15538 10323 5215 66,44%

Întocmit,
………………..……………..…………..
(Funcţia)

……………………… ………………………….
(Numele şi Prenumele)

290
 LISTA
CU MATERIALELE ŞI TEHNICA PIERDUTE, DETERIORATE SAU DISTRUSE PE TIMPUL INTERVENŢIEI
Propunerea
Cantita Persoana care a avut DETALII Hotărârea
Nr. Denumirea Şefului
tea materialul în (Locul,perioada-ziua, anul, luna,ora, şefului Obs.
crt. materialului echipajului/
U/M dotare(primire) motivul pierderii, distrugerii sau deteriorării) S.V.S.U.
echipei
11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

Şefului echipajului/grupei de intervenţie /echipei specializată

_________________________________________________

291
 Tema 10.5.

NOTIUNI GENERALE DE INTRETINERE A MIJLOACELOR TEHNICE

planul de intretineri/reparatii;
verificarea starii de functionalitate.

EXPLOATAREA MIJLOACELOR TEHNICE DE PROTECTIE CIVILA

Planificarea, organizarea si realizarea exploatarii

Exploatarea mijloacelor tehnice de protectie civila cuprinde totalitatea activitatilor care
privesc planificarea, organizarea si folosirea legala si corecta a acestora, stabilirea personalului
abilitat pentru conducerea autovehiculelor de interventie si definirea, clasificarea, raportarea,
cercetarea accidentelor de circulatie, precum si a evenimentelor tehnice.
Pentru asigurarea calitatii exploatarii autovehiculelor, utilajelor, accesoriilor si
echipamentelor de interventie, autoritatile administratiei publice centrale, institutiile publice si
operatorii economici trebuie sa indeplineasca, in principal, urmatoarele cerinte:
nivelul corespunzator al pregatirii de specialitate a personalului tehnic;
executarea la timp, in volum complet si de calitate a lucrarilor de intretinere si reparatii,
denumite in continuare lucrari de mentenanta;
respectarea cu strictete a regulilor de prevenire a accidentelor de circulatie si a evenimentelor
tehnice;
planificarea corecta si evidenta stricta a folosirii autovehiculelor si utilajelor de interventie;
executarea de controale asupra starii tehnice si de intretinere a autovehiculelor, utilajelor,
accesoriilor si echipamentelor de interventie;
asigurarea conditiilor corespunzatoare de depozitare a mijloacelor destinate interventiei in
situatii de urgenta.
Planificarea si evidenta exploatarii au ca scop corelarea necesarului de kilometri pentru
indeplinirea misiunilor specifice cu normele anuale de rulaj si cu cantitatile de carburanti si
lubrifianti la dispozitie, optimizarea folosirii autovehiculelor si constau in:
stabilirea necesarului anual de carburanti-lubrifianti si de materiale de intretinere;
stabilirea anuala si lunara, pe baza de grafic, a autovehiculelor si utilajelor la care urmeaza sa se
execute reviziile tehnice;
cunoasterea starii tehnice si de intretinere a autovehiculelor si utilajelor de interventie.
Norma anuala de kilometri (ore) se repartizeaza lunar pe fiecare autovehicul si utilaj de
interventie, iar evidenta consumului se tine in planul de exploatare de catre seful compartimentului
auto (similari).
Datele privind functionarea autovehiculelor si utilajelor de interventie si consumul de
carburanti-lubrifianti se inscriu in documentele de evidenta a exploatarii astfel:
in foaia de parcurs, care se completeaza conform prevederilor legale si constituie documentul de
baza la iesirea autovehiculelor si utilajelor de interventie din unitate si la justificarea consumului de
kilometri (ore) pe perioada pe care a fost emisa;
in planul de exploatare;
in carnetul de bord al autovehiculului sau al utilajului, care se completeaza lunar.

292
MENTENANTA MIJLOACELOR TEHNICE DE PROTECTIE CIVILA

Mentenanta preventiva sistematica

Mentenanta preventiva sistematica este o forma a mentenantei preventive si se realizeaza
prin activitati de intretinere, revizii si reparatii, constituite intr-un plan tehnic de mentenanta,
specific fiecarui mijloc tehnic.
Lucrarile de mentenanta preventiva au caracter obligatoriu, lucru ce implica urmarirea
executarii lor neconditionat, la indeplinirea normelor de timp.
Activitatea de mentenanta preventiva sistematica se organizeaza si se desfasoara pe baza de
plan pentru toate categoriile de mijloace tehnice de protectie civila.
Planul anual de mentenanta se intocmeste de catre seful serviciului logistic (similar) si
cuprinde reviziile tehnice de gradul 2, reviziile sezoniere, verificarile tehnice semestriale si anuale la
accesorii, precum si toate categoriile de reparatii la mijloacele tehnice din dotare. Termenul de
intocmire a planului anual de mentenanta este data de 10 ianuarie a anului respectiv.
Pe baza planului anual se intocmesc planurile lunare de mentenanta.
In planul lunar de mentenanta, care se intocmeste de seful de garaj, se trec toate categoriile
de revizii si reparatii.
La planificarea si executarea reviziilor tehnice si a reparatiilor se va avea in vedere faptul ca
orice lucrare de categorie superioara substituie lucrarea de rang mai mic, peste care se suprapune (de
exemplu, toate categoriile de revizii sunt substituite de orice reparatie planificata; R.T.1 este
substituita de R.T.2 etc.).

293
Lucrarile de mentenanta preventiva sistematica la autovehiculele de interventie se executa la perioadele si de catre personalul indicate in tabel

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Categoria lucrarilor Simbolul Cand se executa Cine executa
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Verificarea si ingrijirea V.I.Z. Zilnic, dimineata Conducatorul auto din tura de
zilnica serviciu

Spalarea si curatarea generala
S.C.G. Ori de cate ori este necesar Conducatorul auto din tura
pentru ca autospecialele sa fie de serviciu
in perfecta ordine si curatenie.
Inainte de efectuarea reviziilor
si reparatiilor

Gresarea si ungerea G.U. Conform schemei de ungere a Conducatorul auto din tura
autospecialei sau in cadrul de serviciu
reviziilor sezoniere

Schimbarea uleiului la motor S.U.M. Conform prevederilor cartilor Conducatorul auto din tura
tehnice de serviciu

Schimbarea uleiului la S.U.T. Conform prevederilor cartilor Conducatorul auto din tura
transmisie tehnice de serviciu

Schimbarea uleiului la directie S.U.D.I.H. Conform prevederilor cartilor Conducatorul auto din tura de
si instalatii hidraulice tehnice serviciu sub supravegherea
sefului de garaj

Schimbarea lichidului de frana S.L.F.A. Conform prevederilor cartilor Conducatorul auto din tura
si comanda ambreiaj tehnice de serviciu

Revizia tehnica de gradul I R.T.1 Trimestrial sau la 3.000-3.500 km Toti conducatorii auto
echivalenti + cumulati incadrati pe masina, sub
indrumarea sefului de garaj

Revizia tehnica de gradul II R.T.2 Anual sau la 14.500-15.000 km Atelierul unitatii, impreuna
echivalenti + cumulati cu toti conducatorii auto
incadrati pe masina, in
prezenta sefului de garaj

294
 Reparatii capitale R.K. La indeplinirea normelor de Atelierele de specialitate
functionare pentru fiecare ciclu
de exploatare (± 2.000 km EC)
sau la 6 ani

Lucrarile de mentenanta preventiva sistematica la utilajele de interventie se executa la perioadele si de catre personalul indicate in tabel.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Categoria lucrarilor Simbolul Cand se executa Cine executa
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Verificarea si ingrijirea zilnica V.I.Z. Zilnica (dimineata si la Grupa sau servantul care are
sfarsitul programului) utilajul in primire

Spalarea si curatarea generala
S.C.G. Ori de cate ori este necesar Grupa sau servantul care
pentru ca utilajul sa fie in are utilajul in primire
perfecta ordine si curatenie
Inainte de efectuarea reviziilor
si reparatiilor

Revizia tehnica R.T. Saptamanal Grupa sau servantul care are

utilajul in primire, sub
indrumarea sefului de garaj

Reparatii capitale R.K. La indeplinirea normelor de

functionare pentru fiecare ciclu
de exploatare sau la 5 ani
-----------------------------------------------------------------------------------

Lucrarile de mentenanta preventiva sistematica la accesoriile si echipamentele de interventie se executa la perioadele si de catre personalul indicat
in tabel

------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Categoria lucrarilor Simbolul Cand se executa Cine executa

295
 ------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1 2 3 4
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Verificarea tehnica V.T. Zilnic Servantul care are accesoriul in primire,
impreuna cu conducatorul auto
Saptamanal Servantul sau persoana care are accesoriul
in primire, impreuna cu conducatorul auto
La inapoierea de la interventii Servantul sau persoana care are accesoriul
si aplicatii in primire, impreuna cu conducatorul auto
Semestrial si anual Personalul atelierului

Spalarea si curatarea S.C.G. Ori de cate ori este necesar Servantul sau persoana care are
generala pentru ca mentinerea accesoriul in primire
accesoriilor sa fie in perfecta
ordine si curatenie

Ungerea U
Ori de cate ori este necesar Servantul sau persoana care are accesoriul
(numai la accesoriile la care in primire
este cazul)
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Durata de incalzire a motoarelor pe timp friguros si esalonarea pornirilor, in 24 de ore, variaza in functie de temperatura, dupa cum urmeaza:

---------------------------------------------------------------------------------------
- Nr. Limitele de temperatura Timpul total de functionare
crt. la locul de parcare pentru incalzire in 24 de ore Esalonarea pornirilor
(minute)
----------------------------------------------------------------------------------------
1. +5▫C la 0▫C 30 10 minute la fiecare 8 ore
2. 0▫C la -10▫C 60 10 minute la fiecare 4 ore
3. sub -10▫C 120 10 minute la fiecare 2 ore
----------------------------------------------------------------------------------------

296
ADAPOST NR. __________________
ADRESA _______________________
GRAFICUL DE INTRETINERE
a utilajelor de agregatelor de adapost pe anul ______
Periodicitatea
Denumirea Operatiuni ce se executa de executie Lunile
utilajelor
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Tamplarie -protectie anticoroziva ¼ ani
metalica
-ungere balamale 2 ori/an
- inlocuire garnituri cauciuc
Prize de -curatarea gurii de absorptie 4 ori/an
aer - protectie anticoroziva ¼ ani
Vane antisuflu - protectie anticoroziva ¼ ani
-curatare cu petrol si ungere cu ¼ ani
vaselina
- inlocuire garnituri cauciuc 1/6 ani
Filtre de praf - protectie anticoroziva ¼ ani
-spalare si ungere cu petrol a celulei 4 ori/an
filtrante
Vane de - protectie anticoroziva ¼ ani
inchidere
-curatare si ungere ¼ ani
- protectie anticoroziva a carcasei ¼ ani
Ventilatoare -ungere lagare si rulmenti 2 ori/an
-schimbarea uleiului 1500ore
-ungerea si inlocuirea pieselor distruse ¼ ani
Debitmetre - protectie anticoroziva ¼ ani
-ungerea si inlocuirea pieselor distruse ¼ ani
Supape de -demontarea,protectia anticoroziva si 2 ori/an
suprapresiune ungerea pieselor uzate
Micromanomet -demontarea,curatirea de praf si rugina 1/an
ru diferential si ungerea cu ulei a placilor metalice
-completarea tubului de sticla cu lichid La nevoie
colorat pana la ‘0’
Tubulatura -curatirea de praf sau de impuritati ``
din tabla
galvanizata -vopsirea imbinarilor metalice 2ori/an

-ungerea clapetelor de reglare a aerului -

Instalatia -verificarea starii generale lunar

electrica -masurarea rezistentei la izolatie(R 4 ori/an
-curatarea corpurilor de iluminat 2ori/an

-vopsirea tubulaturii de protectie ¼ ani

-curatarea contactelor 2ori/an
-ungerea fasungurilor cu vaselina 1an
-inlocuirea pieselor uzate La nevoie
Instalatia -deschiderea vanelor de alimentare cu Sapt
sanitara apa si verificare etanseitatii
-protectia anticoroziva a partilor ¼ ani
metalice
-inlocuirea pieselor uzate La nevoie
Punerea in functiune a instal de filtroventilatie 1h/sapt
Igienizarea adapostului anual
Nota – operatiunile executate se vor inscrie in ‘Registrul pt consemnarea controalelor si lucrarilor de intretinere”;

297
 Graficele de intretinere a utilajelor si agregatelor din adapost se pastreaza in dosarul

tehnic al adapostului pt o perioada de 5 ani; in fecare an, in luna ianuarie, se completeaza, prin

hasurare, operatiunile prevazute a se executa in cursul anului respectiv;

Este strict interzisa modificarea termenelor sau a perioadelor planificate pentru executarea operatiunilor de intretinere.
Lista de lucrări ce se execută la verificarea şi întreţinerea sirenelor electrice conform
instrucţiunilor tehnice nr.3000/1973
Verificări
Verificarea alimentării cu energie electrică:
Verificarea alimentării se începe cu un control vizual al branşamentului, care poate fi serial
sau subteran.
În cazul branşamentului aerian se observă la conductoare:
-să fie legate corect pe fiecare fază la reţea;
-să fie bine întinse pentru a nu face atingerea la bătaia vântului;
-să nu fie deteriorate;
-să nu existe crengi în apropiere, etc.
De asemenea, se urmăreşte intrarea din aerian în coloană, coloana "Peschel" până la
cofretul de alimentare şi starea cofretului de acţionare.
În cazul branşamentului subteran, se urmăreşte coloana până la cofretul de
alimentare, precum şi cofretul de acţionare.
După deschiderea uşii de la cofret, se verifică în primul rând ca siguranţele să fie introduse, după
care se controlează starea generală a elementelor de siguranţă (dacă sunt slăbite sau deteriorate) şi
se curăţă praful de pe cofret. Se verifică cu voltmetru sau cu indicatorul de tensiune existenţa
tensiunii pe intrările elementelor de siguranţă. Dacă pe una din faze nu avem tensiune, se
cercetează cauza şi se asigură alimentarea corectă a cofretului.
Cu ajutorul voltmetrului se măsoară tensiunea între borna de nul şi fiecare fază în parte. În
cazul când există diferenţe, se mai măsoară şi tensiunile dintre faze. Dacă se consattă diferenţe de
peste 5% se va cerceta cauza şi se va asigura echilibrul tensiunilr între faze.
Dacă totul este corect, verificările branşamentului se consideră terminate la
verificare cofretului principal de acţonare
.
Verificarea cofretului principal şi a coloanelor:
Se verifică vizual starea generală a cofretului principal la exterior, sigiliile, sistemul de fixare şi
intrările coloanelor.
Dacă totul este în regulă, se desigilează cofretul şi cu ajutorul cheii de cofret se deschide sau se
scoate capacul cofretului cu grijă pentru a nu forţa balamalele.
Se scoate placa protectoare a regletei de legături.
Se demontează masca cofretului prin scoaterea capacului de siguranţă, maneta
întrerupătorului pachet şi şuruburile de fixare a măştii.
Se verifică starea generală a interiorului cofretului (firele, conexiunile, întrerupătorul,
butonul, elementele de siguranţă, becul cu neon - sau becul cu soclul său).
Se verifică starea garniturii de la capac şi orificiile de intrera a coloanelor, asigurându-se o
închidere cât mai bună care să nu permită intrarea murdăriei şi a prafului pe cofret.
Se verifică dacă toate conexiunile de la regletă sunt bine strânse.
Cu ajutorul unui inductor de 500V se verifică rezistenţa de izolament a coloanei de
alimentare, coloanei sirenă şi coloanei de comandă.

298
 Se începe cu măsurarea coloanei de alimentare, măsurarea se face în borna 0 (de nul) borna fiecărei
faze în parte, adică R.S.T. apoi se măsoară rezistenţa de izolament între faze, adică între R şi S, între
R şi T, între S şi T . Rezistenţa de izolament trebuie să fie de minimum 1000x tensiunea de serviciu
adică 220 Kohmi pentru 220V şi 380 Kohmi pentru tensiunea de 380 V.
Se trece la măsurarea rezistenţei de izolament a coloanei sirenă, care se face în prima fază
împreună cu motorul. Rezistenţa de izolament trebuie să fie cea indicată la pct.13. Se aşează
întrerupătorul pachet pe poziţia I (funcţionare) şi se măsoară rezistenţa de izolament între borna 0
(nul) şi bornele U, V, W. În cazul când coloana prezintă rezistenţă la izolament scăzută se
deconectează

coloana din doza sirenei şi se verifică din nou cu inductorul pentru a se constata dacă rezistenţa
de izolament scăzută e cauzată de coloană sau sirenă. Imediat după această operaţie se trece
întrerupătorul pachet pe poziţia 0 (întrerupt).
Se continuă ……………………….. de izolament a coloanei de comandă, atât
…………………………….. legaţi la bornele B şi S1, precum şi între conductori, ……………
bornele B, R1 şi S1.
Dacă la măsurarea rezistenţelor de izolament se constată că există valori sub cele indicate ca
minime )adică de 1000x tensiunea de serviciu), se va căuta şi se va înlătura defecţiunea asigurându-
se o rezistenţă de izolament corespunzătoare. Se recomandă în asemenea cazuri să se demonteze
coloana şi să se schimbe - dacă este cazul - conductorul pe porţiunea corespunzătoare.
În nici un caz nu se va alimenta motorul fără a se asigura rezistenţa de izolament prevăzută.

Verificarea întrerupătorului automat (contactorului)

Se demontează capacul de la partea superioară a întrerupătorului, se verifică conexiunile la borne
şi se strâng dacă este cazul.
Se verifică starea şi poziţia releelor termice. Se curăţă dacă e cazul contactele CF ale releelor
termice.
Se demontează cuva cu ulei şi se verifică uleiul, starea generală a contactelor, dacă nu sunt
perlate. Se decuplează manual şi se observă să nu existe frecare, iar mişcarea să se facă paralel
pentru ca electromagnetul să cupleze corect.
Dacă uleiul din cuvă prezintă impurităţi, se va nota pentru preschimbare cu ocazia primei
întreţineri.
Dacă totul este normal, se trece la montarea capacului şi a cuvei de ulei. Se montează masca
cofretului principal, maneta întrerupătorului pachet şi capacele elementelor de siguranţă.

Verificarea poziţiei de sirenă electrică sub tensiune:

Dacă totul se prezintă normal, sau după înlăturarea defecţiunilor la verificarea poziţiei de
sirenă sub tensiune.
În acest scop se fac următoarele operaţiuni:
se introduc siguranţele în cofretul de alimentare, siguranţele vor fi în mod obligatoriu
calibrate la 60A;
se controlează cu bec sau indicator existenţa tensiunii la ieşirea din siguranţă;
se verifică tensiunea pe fazele R,S,T, din cofretul principal şi la ieşirea din siguranţe;
După ce ne-am convins că întreruătorul pachet este în poziţia 0, se apasă pe butonul de control din
cofret, se urmăreşte funcţionarea contactului şi aprinderea becului de control care indică cuplarea
corectă a contactelor acestuia. Se repetă această comandă de 3 - 4 ori urmărindu-se funcţionarea
corectă de fiecare dată.
Se trece la cutia de comandă automată. Se aşează cheia sau întrerupătorul pentru a funcţiona în
poziţia"Alarmă" şi se acţionează pe cheia sau butonul de comandă. Se urmăreşte funcţionarea

299
contactorului, cronometrându-se durata de funcţionare care va fi cuprinsă între 55 - 65 secunde, în
principiu 1 minut, timp în care se fac 15 cuplări şi 14 decuplări.
Această operaţie nu se va repeta decât de 2 sau 3 ori pentru a nu se încălzi prea mult
rezistenţa la disipaţie, fapt ce duce lşa schimbarea duratei de funcţionare (prin încălzire,
durata semnalului devine din ce în ce mai mică).
În cazul când durata de funcţionare este mai mică de 55 secunde sau mai mare de
65 secunde, se reglează colierul de pe rezinstenţa de disipaţie în raport de timpul dorit.
Dacă totulfuncţionaeză normal, se comută cheile (întrerupătoarele) de alarmă şi încetare în
poziţia de repaos, se montează placa protectoare a regletei de legătură, se încheie capacul şi se
sigilează cutia.

Verificarea sirenei:
Se verifică vizual coloana sirenei de la cofretul principal până la sirenă.
Se verifică la sirenă dacă şuruburile sunt strânse, plasele de protecţie să nu fie sparte, pâlniile să nu
fie ruginite iar rotorul să nu fie blocat.
Se verifică starea suportului sau postamentului sirenei. În cazul când se constată defecţiuni, se
vor nota pentru a se înlătura cu ocazia primei întreţineri.
Se trece la cofretul principal pentru verificare funcţionării sirenei. Se aşează maneta
întrerupătorului pachet în poziţia I, adică funcţionare. Se apasă pe butonul de control din cofret
pentru a da mişcare sirenei. se ascultă cu atenţie sunetul produs şi se observă dacă sensul de rotaţie
al soneriei este corect, adică privit de sus rotorul, să se rotească în sensul mişcării acelor de
ceasornic. În nici un caz nu se va repeta imediat această operaţie pentru ca motorul să nu intre în
turaţie, producând astfel un sunet prea puternic. Pentru schimbarea sensului de rotaţie, se
inversează două din fazele R.S.T. din cofretul principal.
După această operaţie, verificarea poziţiei de sirenă se consideră terminată. Se aşează în
primul rând maneta întrerupătorului pachet pe poziţia 0, adică întrerupt.
Se montează placa protectoare a regletei de conexiuni, se închide cofretul şi se sigilează.
La sirenele necentralizate se scot siguranţele din cofretul I.R.E, iar la cele centralizate se lasă
introduse.
Verificarea poziţiei de sirenă şi constatările se consemnează în fişa poziţiei de sirenă care va
conţine datele prevăzute în anexa nr.3. Deficienţele constatate şi măsurile ce trebuie luate la
întreţinere vor fi menţionate şi în procesul-verbal care se întocmeşte de către echipa care a executat
verificarea.
ÎNTREŢINERI:

La cofretul de alimentare
Lucrările principale de întreţinere ce se execută la cofretul I.R.E. sunt următoarele:
-se curăţă interiorul cofretului cu o pensulă;
-se consolidează suportul elementelor de siguranţă cu ipsos;
-se fixează bine corpul elementelor de siguranţă prin strângerea şuruburilor;
-se strâng conexiunile slăbite la bornele elementelor de siguranţă;
-se curăţă părţile metalice oxidate cu şmirghel şi se ung cu vaselină unde este cazul;
-se curăţă şi se unge broasca pentru a funcţiona uşor;
-se asigură tensiuni uniforme pe toate fazele, admiţându-se diferenţe de cel mult 5%.
-se vopseşte la exterior şi interior uşa cofretului;
-la nevoie se înlocuiesc piesele necorespunzătoare (deteriorate).
La coloanele de alimentare sirenă şi coloana de comandă;
În funcţie de cele constatate la verificare se execută:
se demontează coloana defectă şi se schimbă materialele deteriorate sau necorespunzătoare, ca:
porţiuni de tub Paschel, tub flexibil, conductori, coliere, şuruburi, etc;
300
 se montează coloana cu materiale corespunzătoare;
se vopseşte coloana la exterior;
se consolidează coloana pe traseu prin coliere.
Dacă este cazul, coloanele sirenă şi de comandă din cablu de plumb, se înlocuiesc cu cablu nou,
corespunzător. Rezistenţa de izolament a coloanelor nu se va alimenta în nici un caz sub
500Kohmi în cazul alimentării la 220V şi sub 1000Kohmi în cazul alimentării la 380V.

La sirenă:
În funcţie de condiţiile locale, se asigură locul de lucru la sirenă. Se pregătesc sculele necesare
(trusele de chei fixe şi tubulare, tecalemit şi truse de scule pentru electricieni).
Se demontează:
cele trei şuruburi de la partea superioară a pâlniilor (clopotelor) de dirijare a sunetului, se
scoate prin pâlnie şi prima plasă de protecţie;
cele trei bolţuri distanţiere dintre pâlnii;
a doua plasă de protecţie de la partea inferioară a pâlniei aII-a, după care se scoate aceasta.
Se blochează turbina sirenei introducând o bucată de lemn prin deschizăturile statorului sirenei.
Se demontează piuliţa de la axul turbinei. Se scoate şaiba cu ştift. Se fixează presa specială pentru
scoaterea turbinei. Se strânge uşor cu şurubul.
Dacă se constată că nu cedează, se pune puţin petrol pe axul ei ca să pătrundă între ax
şi turbină. După scoaterea turbinei, se trece la demontarea electromotorului.
Se demontează cablul de alimentare al electromotorului desfăcându-sa capacul la doza de
conexiuni. Se demontează legătura de la masă (0).
Dacă amplasarea sirenei oferă un loc de lucru favorabil, se continuă demontarea electromotorului
pe loc. În caz contrar se demontează şuruburile de fixare pe suport sau postament şi sirena se
transportă într-un loc potrivit.
Se demontează cele trei şuruburi ale capacelor chiuvetei de rulment.
Se demontează capacul superior al electromotorului în prealabil se face un semn distinctiv pe capac
şi pe stator pentru ca la montare să se aşeze în aceeaşi poziţie;
Se întoarce electromotorul pe partea laterală sprijinindu-se pe doză. Se demontează cele trei
şuruburi ale capcanelor chivetei de rulment din cpacul inferior al statorului.
Se demontează capacul interior, însemnându-se vizibil poziţia;
Se întoarce rotorul;
Se degresează rulmenţii şi chiuvetele din capace şi se spală cu benzină auto, observându-se ca
rulmenţii să fie în perfectă stare;
Se demontează punţile din doza statorului şi se verifică rezistenţa la izolament între bobine şi masă.
Rezistenţa de izolament trebuie să fie de minimum 1000Kihmi. Se controlează starea generală a
statorului şi în special a bobinelor. Se montează punţile în doză.
Se curăţă de praf pâlniile de dirijare a sunetului iar dacă se observă rugină, se înlătură cu o perie
de sârmă şi se revopsesc cu un strat de vopsea subţire.
Se curăţă rotorul, se vopseşte dacă este cazul, iar tolele la exterior se curăţă cu şmirghel fin şi se dă
cu o bucată de cârpă curată. La fel se procedează cu partea interioară a statorului;
Se curăţă toate şuruburile, se spală în benzină şi se şterg subţire cu vaselină. se introduc cu
ajutorul tecalemitului vaselină consistentă în canalele de ungere, observându-se ca vaselina să
pătrundă uşor până în partea opusă;
După ce s-a terminat curăţirea tuturor pieselor se trece la montarea electromotorului;
Se introduce vaselină în rulmenţi, presându-se din ambele părţi;
Se fixează statorul pe capacul susţinător sau talpa motorului, ţinând seama de semn;
Se introduce rotorul şi se fixează prin cele trei şuruburi capacele chiuvetei din talpa
motorului;

301
 În cazul când rulmentul rotorului intră greu în talpa inferioară, se bate uşor în capul axului cu o
bucată de metal moale sau prin intermediul unei bucăţi de lemn de esenţă moale, până ce se simte că
rotorul a ajuns în poziţie normală;
Se montează capacul superior al statorului şi se fixează capacele chiuvetei rulmentului superior.
După strângerea şuruburilor se mişcă cu mâna rotorul observându-se să se rotească uşor în rulmenţi
şi să nu se frece de stator.
Se fixează motorul pe postament fără a se lega coloana sirenă în doză. În prealabil se
introduce a doua plasă de protecţie pe motor:
După terminarea lucrărilor de întreţinere a cofretului principal şi cutiei de comandă, se
procedează în felul următor:
- se leagă coloana sirena în doza electromotorului ţinându-se seama de tensiunea reţelei (stea -
triunghi);
-se introduc siguranţele in cofretul de alimentare
- se aşează maneta întrerupătorului pachet în poziţia I (pornire) şi se fac probele de funcţionare a
motorului în gol, din cofret şi de la cutia de comandă, verificându-se cu această ocazie funcţionarea
automată a semnalelor de alarmă şi încetare;
- se pune maneta întrerupătorului pachet pe poziţia 0 (întrerupt) şi cheile de semnale din cutia de
comandă în poziţia de repaos.
Se trece la montarea turbinei fixându-se bine pana. La nevoie se loveşte uşor în butucul
turbinei cu o bucată de lemn.
Se fixează şaiba cu ştift, se blochează turbina şi se strânge piuliţa de fixare;
După strângerea completă a piuliţei se deblochează turbina şi se roteşte cu mâna cât mai
puternic de câteva ori, observându-se să fie bine centrată;
Se montează a doua pâlnie de dirijare a sunetului prin intermediul celor 3 şuruburi
distanţiere. se fixează plasa aII-a de pâlnie.
Se aşează plasa I în jurul şuruburilor distanţiere şi se montează pâlnia I;
Se montează capacul dozei;
Se retuşează vopseaua de pe sirenă şi postament, dacă acesta este metalic.
La cofretul de acţionare
Lucrările principale de întreţinere ce se execută la cofretul principal sunt următoarele:
se curăţă interiorul cofretului de praf cu o pensulă;
se astupă găurile de acces ale prafului;
se strâng toate conexiunile din cofret;
se curăţă eventualele pete de rugină, locurile se vopsesc sau se ung cu vaselină;
se schimbă firele deteriorate din cablaj;
se desface capacul contactorului, se curăţă cu pensula interiorul, se strâng conexiunile şi se
curăţă cu şmirghel foarte fin contactele întrerupătorului automat;
se scoate cuva de ulei, se goleşte uleiul, se spală cuva, se pune ulei nou;
se curăţă sau se schimbă contactele;
se curăţă de praf filtrul electric şi releul de telecomandă;
se verifică funcţionarea automatului de semnale (dacă există) şi se ung cu ulei de oase
mecanismele şi arcul releului de telecomandă;
se înlocuiesc piesele defecte (dacă este cazul).

NOTĂ – Lucrările de verificare şi întreţinere tehnică a sirenei electrice- se execută trimestrial

şi înaintea executării exerciţiilor de alarmare publică a localităţii

302