CUPRINS

I. INTRODUCERE pagina
II. DEFINIŢII pagina
2.1. PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR pagina
2.2. INUNDAŢII pagina
2.3. FURTUNILE pagina
2.4. ALUNECARILE DE TEREN pagina
2.5. CANICULA pagina
2.6. CUTREMURE pagina
2.7. GRIPA AVIARĂ pagina
2.8. ASANAREA TERITORIULUI DE MUNIŢII RĂMASE NEEXPLODATE pagina

III. COMPORTAREA ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ

3.1. REGULI DE COMPORTARE ŞI MĂSURI PRIVIND PREVENIREA
ŞI STINGEREA INCENDIILOR pagina
3.2. REGULI DE COMPORTARE ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE INUNDAŢII pagina
3.3. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE FURTUNI pagina
3.4. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE ALUNECĂRI DE TEREN pagina
3.5. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE CANICULĂ pagina
3.6. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE CUTREMURE pagina
3.7. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE GRIPĂ AVIARĂ pagina
3.8. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE ASANARE DE MUNIŢIE pagina
3.9. REGULI DE COMPORTARE ÎN SITUAŢIA PRODUCERII UNUI ACCIDENT
HIDROTEHNIC pagina
 SPRE LUARE AMINTE

I. INTRODUCERE

În decursul existenţei sale pământene, omul a fost supus riscurilor generate de natură, de utilizarea diferitelor
unelte, de distrugerea echilibrului biologic. O dată cu aducerea focului pe pământ de către Prometeu, cel care l-a furat
de la zei şi la dăruit oamenilor, pericolul morţii şi al distrugerilor de bunuri agonisite a crescut, ceea ce a impus luarea
unor măsuri primare de stopare a distrugerilor provocate prin ardere, de a zăgăzui apa în matca ce-i oferea drumul spre
mare, fără a da pe dinafară, atunci când cerul prisosea cu apă, sau de a sădi copaci acolo unde dealurile şi munţii o luau
la vale, într-o dispersare surdă de aglomerări de pietre şi pământ.
În îndelungata sa existenţă, societatea omenească, prin muncă şi gândire, a căutat să-şi asigure şi să-şi
îmbunătăţească mereu viaţa.
Creşterea şi diversificarea riscurilor care ameninţă viaţa, mediul, bunurile publice sau personale, apariţia unor
noi tipuri de riscuri datorate schimbărilor de climă şi anotimpuri, a divesificării profilelor de activitate a operatorilor
economici, apariţiei diferitelor substante periculoase, a impus ca şi în spectrul legislaţiei româneşti în domeniul
situaţiilor de urgenţă să apară noi modificări şi completări care să contrasteze prin măsuri, obligaţii şi răspunderi pentru
toţi cetaţenii, factorii distructivi ai dezvoltării vieţii armonioase.
Dincolo de toate obligaţiile conducătorilor comunităţilor locale sau centrale se impune o corelare între acţiunile
salvatorilor profesionişti din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi comportamentul fiecărui cetăţean,
indiferent de vîrstă sau categorie socială, astfel încât rezultatele să fie cu pagube puţine şi cu salvarea tuturor fiinţelor
aflate în pericol, oameni sau animale.
Şi pentru aceasta este nevoie de cunoaşterea unor noţiuni, a unor reguli de comportament, astfel ca fiecare
cetăţean în parte să fie salvatorul aproapelui său.
Iar acest ghid tocmai aceasta doreşte să fie.
Citind şi cunoscând, omule, vei fi propriul tău salvator şi a celor din jurul tău, salvatorii profesionişti nefiind
altceva decât îngerii trimişi de divinitate prin sunetul alarmei, să-ţi întindă o mînă de ajutor. Apelează-i, în ruga ta, la
112.

1.2. Ce este situaţia de urgenţă ?

Eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei,
mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare
adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi
mijloacelor implicate.

1.3. Ce este starea potenţial generatoare de situaţii de urgenţă ?

Starea potenţial generatoare de situaţii de urgenţă – complex de factori de risc care, prin evoluţia lor necontrolată şi
iminenţa ameninţării, ar putea aduce atingere vieţii şi sănătăţii populaţiei, valorilor materiale şi culturale importante şi
factorilor de mediu.

1.4. Ce întelegem prin factor de risc ?

Factor de risc - fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente, în acelaşi timp şi spaţiu, care pot determina
sau favoriza producerea unor tipuri de risc.

1.5. Care sunt tipurile de risc ?

Tipuri de risc – cazuri de forţă majoră determinate de incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii,
alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau
scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi
publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de
factorii de risc specifici.

1.6. Ce este un dezastru ?

Dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de
pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori
depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă,
elaborate şi aprobate potrivit legii.

1.7. Cum acţionezi după producerea dezastrului?

După producerea dezastrului trebuie să acţionezi în următoarele feluri:
 Respectă îndrumările şi comunicările organelor de protecţie civilă;
 Intră cu extremă precauţie în interiorul clădirilor avariate sau slăbite;
  Nu intra cu torţe sau lumânări în clădirile inundate;
 Nu atinge firele electrice căzute sau rupte;
 Dacă simţi miros de gaze deschide toate ferestrele şi uşile, închide robinetul principal de gaze şi părăseşte casa
imediat;
 Dacă aparatele electrice sunt ude, întrerupe sursa principală de curent, usucă-le şi în final refoloseşte-le;
 Dacă eşti sfătuit să evacuezi, fă-o prompt;
 Verifică rezervele de apă şi de hrană înainte de a le folosi;
 Nu consuma alimente care au luat contact cu apa de inundaţie;
 Nu împiedica acţiunile de intervenţie;
 Anunţă rudele că eşti în siguranţă, altfel autorităţile pot pierde timp căutându-te;
 Nu transmite zvonuri sau ştiri exagerate despre pagube şi stricăciuni.

1.8. Ce este înştiinţarea ?

Activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a
conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi
al realizării măsurilor de protecţie.

1.9. Ce este avertizarea ?

Aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre.

1.10. Ce este prealarmarea ?

Transmiterea mesajelor / semnalelor de avertizare către autorităţi despre probabilitatea producerii unui atac aerian;

1.11. Ce este alarmarea ?

Transmiterea mesajelor / semnalelor de avertizare a populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac
aerian.

1.12. Ce este adăpostirea ?

Măsură specifică de protecţie a populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi de patrimoniu, pe timpul
ostilităţilor militare şi al situaţiilor de urgenţă, împotriva efectelor acestora.

1.13. Ce se înţelege prin adăposturi de protecţie civilă?

Adăposturile de protecţie civilă sunt spaţii special amenajate pentru protecţie în situaţii specifice, proiectate, executate,
dotate, echipate şi autorizate potrivit normelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul administraţiei şi internelor.

1.14. Care sunt obligaţiile cetăţenilor în situaţii de urgenţă ?

Cetăţenii sunt obligaţi:
 să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite de autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale, precum şi de conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor economici ori ai
organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
 să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile legii, de autorităţile competente sau
de personalul investit cu exerciţiul autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de urgenţă;
 să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin
apelarea numărului 112, despre iminenţa producerii sau producerea oricărei situaţii de urgenţă de care iau
cunoştinţă;
 să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz, inclusiv telefonic, prin apelarea
numărului 112, despre descoperirea de muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate;
 să participe la pregătirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară activitatea;
 să participe la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate personală şi, în caz de neceşitate, la
amenajarea spaţiilor de adăpostire din teren;
 să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezerva de alimente şi apă, precum şi alte
materiale de primă necesitate pentru protecţia familiilor lor;
 să permită, în situaţii de urgenţă civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie în incinta sau pe
terenuri proprietate privată;
 să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate privată sau aparţinând asociaţiilor de
locatari sau proprietari, după caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor autorizate, în vederea
întreţinerii acestora;
 să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit măsurilor
dispuse şi aduse la cunoştinţă de către autorităţile abilitate;
 să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile prevăzute de lege.
 Îndeplinirea obligaţiilor prevăzute mai sus revine, corespunzător situaţiei în care se găsesc, şi cetăţenilor străini
care desfăşoară activităţi, au reşedinţa sau se află în tranzit, după caz, pe teritoriul României.
Cetăţenii declaraţi inapţi de muncă din motive medicale sunt scutiţi, pe timpul intervenţiei în sprijinul forţelor
de protecţie civilă, de prestarea de servicii ori de participarea la executarea de lucrări, evacuarea de bunuri şi altele
asemenea, care presupun efort fizic.

II. DEFINIŢII
2.1. PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR
2.1.1. Ce este un incendiu ?
Ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau
pagube materiale şi care neceşită o intervenţie organizată în scopul întreruperii procesului de ardere.

2.1.2 Ce este cauza unui incendiu ?

Suma factorilor care concură la iniţierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a
produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea
acestuia.

2.1.3. Care sunt cele mai frecvente cauze generatoare de incendii ?

2005 2006 – ianuarie - octombrie

Instalaţii electrice defecte, improvizate, 17,02 % Instalaţii electrice defecte, improvizate, 24,48 %
aparate electrice sub tensiune aparate electrice sub tensiune
Focul deschis 11,66 % Fumat 11,3 %
Fumatul 6,75 % Focul deschis 7,72 %
Acţiunea intenţionată 5,37 % Mijloace de încălzire defecte, 6,59 %
improvizate sau nesupravegheate
Mijloace de încălzire defecte, 4,44 % Coş, burlan de fum defect sau necurăţat 5,46 %
improvizate sau nesupravegheate
Coş, burlan de fum defect sau necurăţat 3,99 % Acţiunea intenţionată 3,77 %
Focul deschis în spaţii închise 3,22 % Focul deschis în spaţii închise 3,2 %
Jocul copiilor cu focul 2,15 % Jocul copiilor cu focul 2,26 %

2.1.4. Ce este un pericol iminent de incendiu ?

Situaţia creată de cumularea factorilor care concură la iniţierea incendiului, declanşarea acestuia fiind posibilă în orice
moment.

2.1.5. Ce este prevenirea incendiilor ?

Totalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagării incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru salvarea
persoanelor şi bunurilor şi de asigurare a securităţii echipelor de intervenţie.

2.1.6. Care sunt regulile generale de prevenire a incendiilor ?

 controlul, supravegherea şi reducerea pericolelor de incendiu ori a consecinţelor acestora;
 asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a persoanelor în siguranţă şi de securitate a echipelor de
intervenţie proprii în cazul izbucnirii unui incendiu;
 întreţinerea în stare operativă a instalaţiilor de detectare/alarmare/stingere a incendiilor şi mijloacelor de primă
intervenţie;
 pregătirea planurilor de protecţie împotriva incendiilor (evacuare, depozitare şi intervenţie)

2.1.7. Ce este stingerea incendiilor ?

Totalitatea acţiunilor de limitare şi întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee şi mijloace
specifice.

2.1.8. Ce este organizarea intervenţiei în caz de incendiu ?

Ansamblul măsurilor tehnico – organizatorice necesare stabilirii forţelor, responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor,
metodelor şi procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea persoanelor şi animalelor, protecţia bunurilor şi
vecinătăţilor, precum şi pentru stingerea incendiilor.

2.1.9. Ce este un utilizator ?

Persoana fizică sau juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public.

2.1.10. Ce se înţelege prin apărarea împotriva incendiilor ?

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice,
tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei
legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a incendiilor şi asigurării intervenţiei operative pentru
limitarea şi stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării şi protecţiei persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi
mediului împotriva efectelor situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.

2.1.11. Ce se înţelege prin organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor pe locul de muncă?
Prin organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor pe locul de muncă se înţelege: assgurarea condiţiilor care să
permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să
acţioneze pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor construcţiei, evacuarea bunurilor
materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate în caz de incendii.

2.1.12. În ce constă activităţile de amenajare a pădurii în vederea P.S.I. ?

Amenajarea pădurii constă, între altele, în crearea de întreruperi ale masei combustibile, prin zone tampon, ceea ce
permite reducerea riscului de propagare a incendiului, prin trecerea de linii somiere.
Curăţarea este o operaţie ce constă în tăierea, parcelarea sau arderea vegetaţiei de la marginea zonelor locuite, căilor de
comunicaţie şi de pe zonele tampon (fîşiile antifoc).
Proprietarii, gestionarii şi utilizatorii spaţiului forestier trebuie permanent sensibilizaţi privind prevenirea incendiilor de
pădure.

2.1.13. Cunoaşteţi tipurile de incendii la păduri şi modul lor de manifestare ?

O data produs, un incendiu poate lua diferite forme, fiecare fiind condiţionată de caractieristicile vegetaţiei şi condiţile
climatice (în principal forţa şi direcţia vîntului). Astfel se disting :
 incendii de sol, în care arde materia organică conţinută în litieră, humus sau turba ; au viteza mică de
propagare;
 incendii de litieră, în care arde vegetaţia de talie joasă ; ele se propagă în general prin radiaţie;
 incendii de coronament, în care arde partea superioara a arborilor şi se formează o coroană de incendiu; ele
eliberează în general mari cantităţi de căldură, iar viteza de propagare este foarte ridicată. Sunt cu atît mai
intense şi dificil de controlat cu cît vîntul este mai puternic iar combustibilul mai uscat.
Aceste 3 tipuri de incendii se pot produce simultan într-o zona.
2.1.14. Care este temperatura la care se poate produce incendiul de pădure ?
Cînd conţinutul de apă este scăzut, vegeţatia se aprinde la temperaturi relativ joase. Temperatura de inflamare variază
între 260°C şi 450°C. Aceasta temperatură este asigurată de surse de căldură precum chibrituri, ţigări şi descărcări
electrice atmosferice.

2.1.15. Care sunt principalele esenţe de arbori şi ce caracteristică a acestora favorizează dezvoltarea
incendiului ?
Printre esenţele de arbori se disting :
 esenţele pirofile (pinul, iarba neagră), ale căror caracteristici (răşina, esenţele) favorizează dezvoltarea
incendiilor ;
 esenţe pirorezistente (stejarul, castanul), capabile să reziste la incendii.

2.1.16. Care sunt riscurile incendiilor de pădure ?

Prin efectele sale, incendiul este un factor de distrugere atît pentru oameni cît şi pentru mediu.
 Riscuri pentru oameni: în urma incendiilor de pădure, cele mai afectate sunt populaţia şi gospodăriile din
vecinătate, care se pot aprinde.
 Riscuri pentru mediu:

 Impactul unui incendiu de pădure asupra faunei şi florei este legat de intensitatea sa şi interesul pe
care-l prezintă speciile implicate. Un incendiu are consecinţe imediate (modificarea peisajului, disparitia
animalelor sau vegetaţiei, uneori aparţinând speciilor rare), dar şi pe termen lung, dacă luăm în considerare
timpul necesar reconstruirii biotopului.
 Consecinţele asupra solului sunt determinate de degradarea masei vegetale. Ea poate fi la originea
eroziunii solului.
 Peisajul este supus la importante modificări, fie prin absenţa vegetaţiei, fie prin prezenţa numeroşilor
arbori calcinaţi. Prin reîmpădurire se ,,cicatrizează peisajul’’, reconstituind masele verzi, dar ambianţele
originale ale pădurilor sunt foarte dificil de restaurat.

2.1.17. În ce constă acţiunea de intervenţie în caz de incendiu de pădure ?

În cadrul măsurilor de protecţie a padurii impotriva incendiilor, planurile de intervenţie şi schemele de acoperire a
riscurilor au ca scop îmbunătăţirea condiţiilor de protecţie a forţelor de intervenţie şi a populaţiei.
Pentru îmbunătăţirea rapidităţii de intervenţie, se recomandă amplasarea cisternelor, (rezervoarelor) cu apă pe masive şi
în apropierea zonelor forestiere.
2.1.18. Ce se înţelege prin instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor?
Instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor a persoanelor angajate în muncă constituie parte componentă a
activităţii de apărare împotriva incendiilor desfăşurate de persoanele fizice şi juridice potrivit prevederilor legale în
vigoare.

2.1.19. Ce presupune intervenţia pe locul de muncă ?

 alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice, anunţarea
incendiului la forţele de intervenţie, precum şi a dispeceratului, acolo unde acesta este constituit;
 salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform concepţiei stabilite;
 întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea altor
intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de persoane anume desemnate;
 acţionarea asupra focarului cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare şi verificarea
intrării în funcţiune a instalaţiilor şi sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
 evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul
intervenţiei;
 protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului (temperatură, fum, gaze
toxice etc.);
 verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare noi, acţionându-
se pentru stingerea acestora.

2.1.20. Cum este reglementat modul de executare a lucrărilor cu foc deschis?

 stabilirea locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis (topirea bitumului,
arderea deşeurilor combustibile, curăţări prin ardere etc.) şi a persoanelor care le supraveghează;
 stabilirea şi marcarea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului deschis;
 nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;
 descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului de lucru cu foc;
 aprobarea unor instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări.

2.1.21 Unde se interzice fumatul ?

Este interzis fumatul (şi folosirea focului deschis) în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele
de transport etc.) în care se prelucrează, se utilizează, se depozitează, se vehiculează, se manipulează materiale şi
substanţe combustibile sau care, în prezenţa focului deschis, prezintă pericol de incendiu sau de explozie, precum şi în
apropierea acestora, cum sunt:
a) instalaţiile de producere, prelucrare, reglare, comprimare, transport şi distribuţie a gazelor combustibile (gaz
metan, gaz de sondă, gaz de furnal, acetilenă, hidrogen etc.) şi a oxigenului;
b) instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport şi distribuţie a lichidelor combustibile (produse petroliere,
vopsele, lacuri etc.);
c) gospodăriile de ungere şi acţionările hidraulice cu ulei sau cu alte lichide combustibile;
d) secţiile şi atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelării, de acoperiri metalice, de întreţinere şi
reparaţie a autovehiculelor şi utilajelor de ridicat şi stivuit, de vulcanizare, tapiţerie, croitorie etc.;
e) depozitele de lichide combustibile (benzină, benzen, vopsele, lacuri, solvenţi, uleiuri, motorină etc.), material
lemnos şi produse din lemn, produse textile şi de hârtie, carbid, mase plastice, recipiente transportabile cu gaze
comprimate, explozivi etc.;
f) încăperile în care se execută operaţiuni de spălare sau de curăţare cu produse petroliere (benzină, neofalină,
parchetin, petrosin etc.), precum şi de vopsire în care s-au folosit solvenţi inflamabili;
g) încăperile unde se execută lucrări de finisaj cu substanţe combustibile;
h) încăperile şi podurile clădirilor ale căror elemente de construcţie sunt realizate din materiale combustibile;
i) laboratoarele şi staţiile-pilot în care se utilizează substanţe combustibile;
j) încăperile de încărcat acumulatori;
k) încăperile cu echipament electric de calcul, măsură, control, automatizare, semnalizare, control trafic;
l) încăperile speciale de cabluri electrice;
m) construcţiile civile (publice), pe timpul programului cu publicul (magazine, teatre, expoziţii, cinematografe etc.),
şi alte locuri stabilite.
n) spaţiile de cazare comună;
o) încăperile cu echipament electronic de calcul, măsură, control şi automatizare;
p) încăperile centralelor termice;
r) locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile;
q) lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite.

2.1.22. Cunoaşteţi cu ce trebuie să fie prevăzute locurile pentru fumat ?

Locurile pentru fumat se dotează cu:
 scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ;
  instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de
incendiu ;
 mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor după caz;

2.1.23. Ce sunt mijloacele de încălzire ?

Mijloacele de încălzire sunt:
 sobe cu acumulare de căldură (= sobe din teracotă sau zidărie cu volumul activ mai mare de 0,2 mc);
 sobe fără acumulare de căldură (= sobe metalice şi sobele din zidărie cu volumul activ mai mic de 0,2 mc);
 centrale termice alimentate cu combustibil gazos sau combustibil solid (centralele termice cu combustibil
solid trebuie să respecte aceleaşi reguli ca şi sobele fără acumulare de căldură);

2.2. INUNDAŢII

2.2.1. Cum se produce inundaţia ?

Inundaţia apare atunci când albia unui râu nu poate prelua toată apa căzută din cer. Apele râurilor mari cresc şi scad
mai încet decât cele ale râurilor mici. Astfel, într-un bazin hidrografic mic, este posibil ca apele unui râu să crească sau
să scadă într-un interval de câteva minute sau câteva ore. În cazul râurilor mari creşterea şi descreşterea apelor poate
dura mult. În consecinţă, în cazul râurilor mari, inundaţiile pot dura câteva zile, deoarece e nevoie de timp ca toată apa
care cade în amonte să se scurgă;

2.2.2. De ce apar tot mai des inundaţiile ?

Inundaţiile şi alunecările de teren se datorează în mare parte distrugerii pădurilor în bazinele hidrografice. Pădurile au
un rol important în protejarea versaţilor de eroziune. În absenţa lor, versanţii se prăbuşesc, apar torenţii care distrug
maluri, colmatează albiile râurilor şi conduc la revărsări catastrofale de ape. Singura soluţie pe termen lung este
dezvoltarea fondului forestier.

2.2.3. Care este semnalul de alarmă la inundaţii ?

Alarmă la Dezastre – 5 sunete (impulsuri) a 16 secunde fiecare cu pauze de 10 secunde între ele.
Încetarea alarmei – Sunet continuu, cu durata de 2 minute.

2.2.4. Care sunt regulile de bază în caz de inundaţie?

Regulile de bază în caz de inundaţie sunt:
 învaţă semnalele de alarmare transmise prin sistemul protecţiei civile;
 ascultă informaţiile oficiale şi buletinele meteorologice;
 semnalează autorităţilor locale inundaţiile, alunecările de teren şi accidentele majore;
 păstrează la îndemână un stoc de provizii pentru câteva zile;
 la evacuare, ia cu tine alimente pentru a le folosi pe drum.
2.2.5. Cum se formează viitura ?
Viitura este provocată de un aport de apă (ploaie torenţială, furtună, topirea zăpezii) asupra unui râu. Viiturile apar
atunci când toate apele afluente unui râu primesc apă în exces. Într-o albie ce are deja un volum de apă curgătoare,
viitura împinge apa existentă, astfel că valul principal este o apă curată, urmată de apă tulbure încărcată cu pietre, sol,
vegetaţie. În albiile seci, efectul este mai mare, pentru că acestea permit viiturii să atingă viteze mari. După viitură,
nivelul apei scade, cu excepţia cazurilor când debitul ploii creşte. La râurile mari, revenirea apei la debitul normal poate
dura zile sau săptămâni. În cazul unor succesiuni de precipitaţii, vor apărea mai multe valuri de viitură.

2.3. FURTUNILE

2.3.1. Ce sunt furtunile ?

Sunt fenomene rezultate din mişcarea rapidă şi puternică, cu forţe distrugătoare şi de lungă durată a aerului. După
pagubele pricinuite, pot fi comparate cu cutremurul de pământ. Furtuna distruge clădiri durabile, demolează
construcţiile uşoare, stâlpii de înaltă tensiune sau de comunicaţii, rupe şi smulge din rădăcini copacii, scufundă vase,
deteriorează magistrale auto, căi ferate.

2.4. ALUNECARILE DE TEREN

2.4.1. Ce sunt alunecările de teren ?

Alunecările de teren reprezintă deplasări ale versanţilor dealurilor. Ele se pot produce de-a lungul pantei sau lateral, ca
urmare a unor fenomene naturale (ploi torenţiale, prăbuşiri ale unor grote, eroziuni puternice, cutremur de pământ), sau
chiar ca urmare a unor activităţi umane.

2.4.2. Care sunt semnele alunecării de teren ?

Alunecările de teren sunt semnalate prin: fisuri (crăpături) pe pământ, pe asfalt, în pereţii clădirilor, copaci înclinaţi,
stâlpi şi garduri strămutate din loc, dispariţia bruscă a apei din fântâni şi izvoare, scârţâitul elementelor de construcţie
ale caselor, starea alarmată a păsărilor şi a animalelor.

2.5. CANICULA

2.5.1. Ne vom confrunta şi cu caniculă ?

În mod sigur, da. Canicula şi fenomenele asociate ei, aridizarea şi deşertificarea, reprezintă o altă mare problemă.
Încălzirea atmosferei şi reducerea cantităţilor de precipitaţii conduc la apariţia secetei. Seceta prelungită duce la
aridizare şi deşertificare. Principalele efecte ale secetelor constau în distrugerea recoltelor, diminuarea numărului de
animale, pierderea resurselor de apă. Populaţia cea mai săracă este şi cea mai vulnerabilă, pentru că este nevoită să
trăiască în condiţiile oferite de un mediu natural ostil.
2.5.2. Ce fel de pagube produce canicula ?
În anul 2000, marea secetă din România a determinat scăderea producţiei de cereale, cu toate că suprafaţa cultivată a
crescut. Recolta de porumb a înregistrat o scădere cu 25%. Fermele de păsări au avut, de asemenea, de suferit datorită
valului de căldură. Diminuarea producţiei de grâu are un impact direct asupra rezervelor de hrană, pentru că grâul
constituie alimentul de bază pentru doi din trei oameni. Diminuarea capacităţii de a produce hrană determină efecte
negative asupra sănătăţii umane. În plus, vremea caniculară creşte riscul de deces mai ales la persoanele de peste 65 de
ani. Canicula poate cauza şi dezastre naturale: poate produce incendii sau poate întreţine incendiile de pădure provocate
din neglijenţa omului.

2.5.3. Este canicula mai periculoasă la oraş ?

Da. Pe timpul verii, un oraş îşi poate ucide locuitorii. Canicula generează pe străzi gaze de eşapament, un gaz extrem
de periculos: ozonul troposferic, derivat din oxigen. Ozonul „bun” este cel din stratosferă, care protejează viaţa, filtrând
radiaţiile ultraviolete dăunătoare. Ozonul „rău” se formează în apropierea solului, în oraşe. Construcţiile înalte din
centrul oraşului opresc circulaţia naturală a aerului, iar pe străzile înguste se acumulează şi alte gaze toxice, provenite în
special din trafic. Din aceste motive, locuitorii trebuie să evite cât mai mult posibil centrul şi străzile aglomerate, mai
ales la amiază, în zilele de vară. Expunerea la valori mari ale concentraţiilor de monoxid de carbon duce la dureri de
cap, greţuri şi chiar la moarte.

2.5.4. Ce spune legea privind canicula la serviciu ?

Protecţia persoanelor angajate pe vreme caniculară a fost reglementată din anul 2000, prin O.U.G. nr.99, iar amenzile
pe care le riscă angajatorii pentru nerespectarea legii sunt de 15 – 25 milioane de lei. Astfel, dacă în două zile
consecutive se înregistrează temperaturi ale aerului care depăşesc 37ºC sau care, corelate cu umiditatea, pot fi
echivalate la 37ºC, angajatorii sunt obligaţi să ia următoarele măsuri:
Pentru ameliorarea condiţiilor de muncă:
 reducerea intensităţii şi ritmului activităţilor fizice;
 asigurarea ventilaţiei la locurile de muncă;
 alternarea efortului dinamic cu cel static;
 alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus.

Pentru menţinerea stării de sănătate a angajaţilor:

 asigurarea apei minerale, câte 2 – 4 litri/persoană/schimb;
 asigurarea echipamentului individual de protecţie;
 asigurarea de duşuri;
 asigurarea transportului la o unitate sanitară a celor afectaţi.
Angajatorii care nu pot asigura aceste condiţii sunt obligaţi să ia, în acord cu sindicatele, una din următoarele măsuri:
 reducerea duratei zilei de lucru;
 eşalonarea zilei de lucru până la ora 11.00 şi după ora 17.00;
 întreruperea colectivă a lucrului.
Angajatorii au două variante pentru a recupera timpul nelucrat şi a stabili modalităţile de plată:
 prin recuperarea în următoarele 6 luni a timpului de muncă nelucrat, cu menţinerea drepturilor salariale
avute anterior;
 fără recuperarea timpului de muncă nelucrat, cu acordarea drepturilor salariale proporţional cu timpul
efectiv lucrat.
Dacă şeful îţi ignoră aceste drepturi, adu-i aminte de ele, sau sună la Inspectoratul Teritorial de Muncă.

2.5.5. Care sunt bolile specifice caniculei ?

Boala diareică acută (BDA) – se manifestă prin apariţia unor fenomene ca febra, crampele abdominale, greaţa,
vărsăturile alimentare urmate de emiterea scaunelor apoase. Profilaxia bolii diareice acute este la îndemâna
 oricui: spălatul mâinilor cu apă şi săpun înaintea meselor şi ori de câte ori este nevoie, precum şi prepararea şi
menţinerea alimentelor în condiţii igienice.
Hepatita acută virală A (boala mâinilor murdare) – are o perioadă de incubaţie mult mai lungă, de până la 60 de
zile. Perioada de vară reprezintă momentul propice infectării cu virusul hepatitei A, cu atât mai mult cu cât
aceasta este o boală a copilăriei, cei mici fiind mai puţin supravegheaţi şi mai tentaţi de consumul fructelor
nespălate.
Răcelile de vară – au o incidenţă deloc de neglijat şi sunt favorizate de variaţiile de temperatură şi umezeală.
Alimentaţia fără vitamine şi consumul exagerat de alcool conduc la scăderea rezistenţei organismului, cu
apariţia iniţial a unei viroze respiratorii ce se poate complica cu pneumonie sau afecţiuni respiratorii grave.
Dizenteria – ca şi hepatita, este o boală a mâinilor murdare, datorându-se condiţiilor de trai în care nu se respectă
regulile de igienă. Apare atât în mediul rural, cât şi în cel urban, afectează toate grupele de vârstă putând reveni
la aceeaşi persoană de mai multe ori în decursul vieţii. Simptome: dureri abdominale însoţite de febră, scaune
frecvente, modificate şi în cantitate mică, sub forma de mucus, puroi şi sânge. Tratamentul constă în
sterilizarea tractului intestinal, adică îndepărtarea microbilor prezenţi în intestine. Medicii recomandă
respectarea regulilor de igienă, testarea apei din fântâni şi prezentarea la medic la apariţia oricăror semne de
boală diareică.
Indigestiile stomacale – au, de multe ori, ca principală cauză consumul de legume insuficient coapte, cel de
produse lactate păstrate la temperatura camerei sau de carne de pasăre preparate insuficient. E bine să ai la tine
un medicament antidiareic, să bei suficientă apă plată şi ceaiuri pentru a evita deshidratarea. Factori potenţiali
de risc sunt şi apa de robinet sau cuburile de gheaţă. Câteva zile de regim sunt obligatorii.
Arsurile solare – apar la 4 – 5 ore după expunere, însă pielea începe să se bronzeze cu adevărat abia după 2 – 3
zile, bronzul fiind şi el o modalitate de apărare a pielii. Sunt binevenite duşurile dese şi nu foarte reci. Se
recomandă relaxarea într-o cameră răcoroasă şi întunecoasă. În cazurile mai grave este indicat să te adresezi
medicului. Insolaţia apare atunci când te expui pentru o perioadă îndelungată la călduri puternice. Apare astfel
riscul unei deshidratări severe, agravarea unei maladii cronice sau un atac de căldură. Simptome: crampe
musculare la nivelul braţelor, picioarelor sau stomacului; oboseală, stare de rău, insomnii neobişnuite.
Tratamentul insolaţiei constă în ridicarea capului, înfăşurarea capului cu şerveţele umede şi reci, consumul de
lichide şi retragerea într-o cameră răcoroasă. Persoanele cu părul închis la culoare au un risc mai mare de a
face insolaţie. Dacă te resimţi în urma expunerii la soare încetează activitatea fizică şi odihneşte-te într-un loc
rece bând multă apă sau sucuri de fructe.
Ochelari împotriva radiaţiilor solare – aleasă la întâmplare, fără un consult medical în prealabil, o pereche de
ochelari de soare poate duce în timp la afecţiuni grave ale globului ocular şi chiar la miopie. Drumul ce este
parcurs de o persoană care are nevoie de ochelari de vedere nu este de cele mai multe ori corect, întrucât nu
puţini sunt cei care cumpără ochelari de la comercianţii ambulanţi. Afecţiuni grave precum arsuri ale globului
ocular, pot fi provocate şi de ochelarii de soare de o calitate proastă care în loc de lentile speciale cu protecţie
împotriva razelor solare sunt prevăzuţi cu un simplu geam colorat. În aceste condiţii, din cauza purtării
ochelarilor de soare pot apărea dureri de cap, ameţeli, înroşirea ochilor şi chiar lăcrimare. Ochelarii închişi la
culoare nu sunt recomandaţi pentru că pot da dependenţă

2.5.6. Cum afectează canicula alimentele ?

Din cauza temperaturilor ridicate, produsele alimentare se alterează mult mai rapid. Aşadar, procură alimente din locuri
autorizate, care dispun de condiţii tehnice şi sanitare pentru comercializare, în scopul evitării maladiilor în cauză. Pe
lângă aceasta, toate fructele şi legumele ar trebui spălate în două ape înainte de a fi consumate. Din categoria produselor
cu grad sporit de alterare fac parte carnea şi produsele din carne, laptele şi produsele lactate, peştele şi produsele
marine, torturile, prăjiturile. Cele mai periculoase rămân ciupercile. Medicii interzic consumul ciupercilor culese în
parcuri, în preajma gropilor de gunoi, de pe marginea şoselelor şi căilor ferate, deoarece acestea au acumulat substanţe
toxice. Înainte de preparare, ciupercile trebuie fierte în două – trei ape, timp de cel puţin 15 minute. Un alt produs
periculos este îngheţata, când are aspect neomogen, granulat, este neuniform colorată sau parţial dezgheţată.

2.6. CUTREMURE

2.6.1. Ce sunt cutremurele ?

Cutremurul constă într-o vibraţie care circulă prin stratul superior al Pământului, având drept cauză erupţii vulcanice,
impactul cu meteoriţi, explozii subterane, edificii care se prăbuşesc. Majoritatea cutremurelor sunt cauzate de plăcile
tectonice zilnic. Doar cutremurele de o magnitudine mare produc victime şi pagube materiale prin distrugerea
structurilor create de om, valuri tsunami, avalanşe şi alunecări de teren.

2.7. GRIPA AVIARĂ

2.7.1. Avem sau nu gripă aviară în România ?

Până la începutul anului 2006, nu au fost înregistrate în România cazuri de gripă aviară la oameni. Până acum,
laboratorul naţional de diagnostic a confirmat focare de gripa aviară în câteva judeţe, dar autorităţile au lichidat toate
păsările din aceste zone, au instituit filtre de tranzit şi carantine, aşa că focarele au fost limitate şi riscul de extindere
redus. Sigur, frecvenţa crescută a acestei boli şi răspândirea potenţială la oameni sunt fenomene care trebuie privite cu
responsabilitate.
2.7.2. Cum se răspândeşte gripa aviară ?
Virusuri gripale aviare pot fi luaţi din focare active de gripă aviară, dar şi de la păsări cu forme discrete de boală sau
chiar aparent sănătoase. În primul caz vorbim de epidemii şi de focare de gripă aviară, în al doilea doar de infecţii cu
virusuri gripale. Dintre păsările domestice, gripa aviară a fost semnalată cel mai frecvent la curcă, raţă, gâscă,
potârniche, fazani şi găină. Între speciile de păsări sălbatice, trebuie menţionate păsările acvatice, pescăruşii,
rândunelele de mare, păsările migratoare. Sursele de infecţie primare sunt reprezentate de păsările bolnave, de cel
trecute prin boală ca şi de cele purtătoare şi eliminatoare de virus prin secreţii oculo – nazale şi prin fecale.

2.7.3. Se poate transmite gripa aviară la om ?

Transmiterea directă a bolii de la păsări cu gripa aviară al om a fost semnalată foarte rar. Omul se îmbolnăveşte cel mai
des cu suşe transformate genetic în organismul porcului. Transmiterea gripei aviare se face însă cu uşurinţă atunci când
sursa este tot omul.

2.7.4. Este gripa aviară tratabilă ?

Boala este tratabilă la om, dacă este detectată la început, iar România nu mai poate fi luată prin surprindere. Beneficiem
şi de ajutorul UE, pentru că statele europene consideră mai rentabil să ne ajute să prevenim o epidemie de gripă aviară
decât să permită un asemenea risc la graniţele lor.

2.7.5. Există un vaccin împotriva gripei aviare ?

Oseltamivir şi zanamivir sunt substanţele despre care medicii cred că folosesc pentru prevenirea şi tratarea tulpinilor
virusurilor gripale de tip A, cum este gripa aviară. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat recent ţările – membre că
s-a stabilit formula de vaccin împotriva gripei aviare. Acest tip de vaccin poate fi preparat şi la Institutul Cantacuzino
din Bucureşti. Până acum, statul a folosit câteva zeci de mii de doze de capsule de Tamiflu (produs francez) pentru
tratamentul profilactic antiviral al persoanelor care au intervenit în acţiunile specifice din Ceamurlia de Jos şi Maliuc. Şi
pentru că s-a constatat că vaccinul antigripal sezonier măreşte rezistenţa organismului în faţa gripei aviare, statul a
majorat numărul celor incluşi în programul de vaccinare gratuită ţintită.

2.7.6. Ce este vaccinarea ţintită ?

OMS recomandă administrarea ţintită a vaccinului gripal sezonier la grupe selectate cu risc crescut de expunere la
virusul gripal aviar H5N1, ca măsura de descurajare a infecţiei simultane a oamenilor cu virusuri gripale aviare şi
umane.

2.7.7. Ce este pandemia de gripă ?

Termenul descrie momentul în care un virus gripal nou şi înalt patogen se transmite susţinut în populaţia generală. Ca să
vă faceţi o idee, rata de atac medie a epidemiilor este de 3%, iar a pandemiilor de 10%, 25% şi chiar 50%. Pentru
România, în cel mai grav scenariu de pandemie, s-ar putea îmbolnăvi, pe durata a 9 – 12 luni, până la 11 milioane de
oameni, din care 6,7 milioane ar trebui internaţi şi s-ar înregistra circa 50.000 de victime. Din fericire, la acest moment
nu se poate vorbi de aşa ceva nicăieri pe glob, iar în România cu atât mai puţin. România este pregătită să aplice Planul
Naţional Antipandemie, adică să producă 5,5 milioane doze de vaccin monovalent, care ar asigura vaccinarea a 25% din
populaţia ţării.

2.7.8. Ce riscăm călătorind în zone afectate ?

Informează-te asupra oricăror riscuri de boală în zonele pe care le vei vizita. Asigură-te că vaccinările tale sunt la zi şi
solicită o vaccinare suplimentară, tratament sau informaţii de care poţi să ai nevoie. Pregăteşte o trusă sanitară de
călătorie care să conţină materiale medicale şi de prim ajutor. Ai grijă să incluzi un termometru şi batiste umede pentru
igiena mâinilor.

2.7.9. Mai putem consuma carne de pasăre ?

Da, cu două condiţii:
 Cumpăraţi carnea din surse autorizate;
 Preparaţi-o aşa cum vă cer medicii veterinari.
2.8. ASANAREA TERITORIULUI DE MUNIŢII RĂMASE NEEXPLODATE

2.8.1. Ce se înţelege prin muniţii rămase neexplodate?

Prin muniţii rămase neexplodate, se înţeleg toate categoriile de muniţii utilizate în scop militar, trecute prin gura de
foc, lansate sau iniţiate, care nu au avut efect final prin nefuncţionare sau cele neutilizate şi care nu au fost distruse,
descoperite în locuri, altele decât cele permise.
Prin muniţii se înţeleg cartuşele pentru armamentul de infanterie, terestru, de pe maşinile de luptă sau antiaerian, pînă la
calibrul 14,5 mm, loviturile pentru tunurile terestre, de bord sau de pe nave, peste calibrul 20 mm, bombele şi loviturile
reactive pentru aruncătoare, rachetele terestre, de bord sau de pe nave, arme sub apă ( torpile şi mine), bombe de
aviaţie, grenade de mână, mine de geniu, cartuşe de semnalizare şi iluminare, petarde, pulberi, explozivi, materii
incendiare şi fumigene, utilizate pentru încărcarea muniţiilor, mijloacele pirotehnice de iniţiere şi aprindere, precum şi
orice elemente ale acestora, încărcate cu substanţe explozive.

2.8.2.Ce se înţelege prin asanarea terenurilor de muniţie?

Prin asanarea unor terenuri, în sensul prezentelor instrucţiuni, se înţelege ansamblul de operaţiuni executate pentru
înlăturarea (distrugerea) muniţiei neexplodate (rateuri) şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale
armatei, rezultate din următoarele acţiuni:
 atacuri aeriene asupra teritoriului ROMÂNIEI;
 operaţiuni militare terestre duse în timpul războiului;
 explozii sau incendii la depozitele de muniţii sau materii explozive;
 accidente pe timpul transportului de muniţii;
 trageri de instrucţie cu muniţie de război în poligoane special amenajate şi care ulterior, urmează a fi
redate în circuitul economic.

III. COMPORTAREA ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ

3.1. REGULI DE COMPORTARE ŞI MĂSURI PRIVIND PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

3.1.1. Care sunt răspunderile şi ce obligaţii au persoanele fizice şi juridice?

Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi aplicarea măsurilor de apărare împotriva
incendiilor, precum şi de consecinţele producerii incendiilor.
În cazurile de forţă majoră determinate de incendii, persoanele fizice şi juridice care deţin, cu orice titlu,
terenuri, construcţii, instalaţii tehnologice sau mijloace de transport au următoarele obligaţii:
 să permită necondiţionat accesul serviciilor de urgenţă şi al persoanelor care acordă ajutor;
 să permită necondiţionat utilizarea apei, a materialelor şi a mijloacelor proprii pentru operaţiuni de salvare, de
stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane;
 să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenţiei pentru degajarea terenurilor, demolarea unei
construcţii sau a unei părţi din construcţie, tăierea/dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporară a
activităţilor sau evacuarea din zona periclitată şi să acorde sprijin, cu forţe şi mijloace proprii, pentru realizarea
acestor măsuri.

3.1.2. Care sunt obligaţiile unei persoane care observă un incendiu?

Persoana care observă un incendiu are obligaţia să anunţe prin orice mijloc serviciile de urgenţă, primarul sau
poliţia şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea şi stingerea incendiului.
În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor aflaţi în
pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanţilor autorităţilor administraţiei
publice, precum şi a personalului serviciilor de urgenţă.
3.1.3. Reguli de comportare în pădure
În pădure este interzis:
 accesul autovehiculelor proprietate personală pe drumurile forestiere;
 arderea resturilor vegetale rezultate din curăţirea păşunilor şi a terenurilor agricole limitrofe la o distanţă
mai mică de 100m de liziera pădurii;
 fumatul şi focul deschis, (în afara locurilor special amenajate) sau aruncarea la întâmplare a ţigărilor şi
chibriturilor aprinse;
 instalarea corturilor, a autoturisemlor şi a suprafeţelor de picnic, în alte locuri decât cele amenajate în acest
scop.

3.1.4. Care sunt obligaţiile principale pe linia apărării împotriva incendiilor la locul de muncă?
Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:
 să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de
administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
 să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit
instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;
 să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare
împotriva incendiilor;
 să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de
apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu,
precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
  să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care
are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva
incendiilor;
 să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol
iminent de incendiu;
 să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la
producerea incendiilor.

3.1.5. Care sunt măsurile care se adoptă pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a persoanelor în
siguranţă în caz de incendiu?
 stabilirea unui concept propriu de alarmare şi evacuare în caz de incendiu;
 păstrarea căilor de evacuare, salvare şi intervenţie libere şi în stare de utilizare la parametrii la care au fost
proiectate şi realizate;
 marcarea şi semnalizarea căilor şi acceselor de evacuare, salvare şi intervenţie;
 asigurarea şi funcţionarea iluminatului de siguranţă şi celei de-a doua surse de energie electrică;
 afişarea extrasului corespunzător din planurile de protecţie împotriva incendiilor pe fiecare nivel în parte, în
corelare cu situaţia existentă;
 asigurarea şi funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la parametrii de performanţă
pentru care au fost proiectate;
 asigurarea numărului şi tipurilor de stingătoare, corespunzătoare clasei de incendiu;
 verificarea asigurării blocării lifturilor la parter în caz de incendiu;
 organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii, cu salariaţii, gradat, pe locul de muncă, pe clădire
şi pe mai multe clădiri din cadrul aceluiaşi operator economic;
 în cazul manifestărilor cu public numeros, organizatorul anunţă în scris cu 48 ore înainte administraţia publică
locală şi serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă în a cărui zonă de responsabilitate se va desfăşura
evenimentul.

3.1.6. Care sunt măsurile de prevenirea incendiilor în spaţii rezidenţiale/gospodării cetăţeneşti?

În vederea prevenirii incendiilor în apartamentele din spaţiile unifamiliale/multifamiliale şi gospodăriile
cetăţeneşti se iau următoarele măsuri minime:
 folosirea focului deschis, inclusiv la lucrările de igienizare este permisă numai sub supraveghere permanentă,
cu respectarea regulilor specifice de prevenire a incendiilor;
 se interzice folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol, în spaţii cu pericol de incendiu
(depozite de furaje, grajduri, magazii, alte anexe, poduri, …) şi explozie (în apropierea buteliilor de aragaz,
instalaţiilor de gaze naturale, încăperi în care depozitaţi produse petroliere), cât şi la executarea lucrărilor
agricole (în lanuri de cereale, pajişti…), în păduri şi în apropierea acestora.se interzice folosirea flăcării pentru
verificarea etanşeităţii buteliei;
 se interzice utilizarea aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor şi întrerupătoarelor cu defecţiuni sau
improvizaţii;
 se evită suprasolicitarea reţelei electrice prin conectarea mai multor aparate la prize multiple;
 se interzice înlocuirea siguranţelor electrice cu cuie, monezi, sârme, etc;
 sursele de foc (chibrituri, brichete, lumânări, lămpi cu gaz, etc) se păstrează în locuri în care copii nu au acces;
 se interzice lăsarea copiilor nesupravegheaţi precum şi închiderea lor în casă cu lumânări aprinse, sobe, plite,
radiatoare şi/sau aparate electrice aflate în funcţiune;
 se interzice folosirea buteliilor de gaze lichefiate fără regulatori (ceasuri) de presiune cu garnituri deteriorate
ori cu furtunuri de cauciuc fisurate sau lărgite la capete;
 se interzice cu desăvârşire încercarea cu flacără a etanşeităţii buteliei, garniturilor regulatorilor de presiune sau
a furtunului; verificarea se va face numai cu emulsie de apă cu săpun;
 se interzice aşezarea sau păstrarea buteliilor de gaze în apropierea oricăror surse de căldură ori sub acţiunea
directă a razelor solare;
 folosirea acestora în poziţie culcată, răsturnată sau înclinată;
 se interzice trecerea (transvazarea) gazului din butelie în orice alte recipiente sau folosirea de butelii
improvizate;
 se interzice depozitarea de materiale lemnoase, furaje sau alte materiale combustibile sau inflamabile (butelii,
bidoane cu produse petroliere, etc.) în podurile clădirilor;
 se interzice folosirea afumătorilor improvizate în podurile clădirilor prin scoaterea unor cărămizi din coş sau
neridicarea zidăriei coşurilor deasupra acoperişului ori lăsarea deschisă a uşiţelor de curăţare;
 se interzice folosirea afumătoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, şuri, remize, sub şoproane
sau lângă materiale combustibile;
  afumătorile se confecţionează din zidării de cărămidă şi materiale incombustibile şi se amplasează independent
de celelalte construcţii din gospodărie;

3.1.7. Ce măsuri luăm pentru a ne feri de incendii pe timpul secetos ?

 interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
 restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează condiţii favorizante
pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;
 asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de
ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub preşiune, prin depozitare la umbră (copertine,
şoproane deschise etc.) sau, după caz, prin răcire cu perdele de apă rece;
 asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu.
3.1.8. Ce măsuri de prevenire luăm pe timpul sezonului rece ?.
 la instalarea şi folosirea sobelor trebuie asigurate distanţe de siguranţă faţă de materialele combustibile sau alte
obiecte care se pot aprinde uşor;
 la aprinderea focului în sobe se impune atenţie deosebită la folosirea lichidelor inflamabile şi utilizarea
materialelor combustibile (lemn, cărbune, etc) care să permită închiderea uşilor sobelor; la folosirea
combustibilului gazos se va utiliza principiul “gaz pe flacără”;
 amplasarea unei table metalice, pe duşumea, parchet ori linoleum în faţa uşilor sobelor;
 sobele în funcţiune şi aparatele electrice de încălzire sub tensiune nu vor fi lăsate fără supraveghere şi nici într-
un caz în grija copiilor;
 verificarea, curăţirea şi după caz remedierea defecţiunilor coşurilor de evacuare a fumului de către personal
autorizat;
 nu se vor folosi instalaţii şi aparate electrice de încălzire defecte sau improvizate, cu conductori neizolaţi, prize
sau întrerupătoare cu defecţiuni, siguranţe necalibrate;
 utilizarea sistemelor de afumare a produselor din carne se va face doar pe timpul zilei şi sub supraveghere;
 atenţionarea, în special a copiilor, pentru a nu folosi lumânări, jocuri de artificii, petarde, pocnitori improvizate
şi alte mijloace explozive care sunt utilizate frecvent în această perioadă, în apropierea materialelor
combustibile ori inflamabile;
 supravegherea pomului de Crăciun decorat cu instalaţii electrice de iluminat, lumânări ori artificiilor de către
persoane adulte şi instruirea copiilor pentru folosirea acestora doar în prezenţa adulţilor.

3.1.9. Cum poate fi preântâmpinată izbucnirea incendiilor la gospodăriile cetăţeneşti atunci când se foloseşte
focul deschis ?
 se va controla distrugerea prin foc a resturilor menajere, furajere sau a vegetaţiei uscate din grădini, curţi,
terenuri agricole (mirişti în urma secerişului)
 nu se vor aprinde deşeurile menajere pe timp de vânt
 gunoaiele rezultate din gospodărie ce urmează a fi distruse prin ardere, nu vor fi amplasate în apropierea
surselor, adăposturilor de animale, furajelor, etc.
 folosirea lumânărilor, lămpilor de iluminat sau de gătit cu petrol, a făcliilor se va face sub supraveghere
permanentă, cu respectarea regulilor specifice de prevenire a incendiilor
 cenuşa cu jeratic nestins nu va fi depozitată în locuri necorespunzătoare, în apropierea magaziilor, şurelor,
furajelor. Cenuşa şi jăratecul vor fi depozitate în gropi speciale, iar în condiţii de vânt se vor stinge cu apă.
 nu se vor folosi afumători improvizate în magazii sau poduri, lângă materiale combustibile; afumătorile se vor
confecţiona din zidării de cărămidă, materiale incombustibile şi se vor amplasa independent de celelalte
construcţii din gospodărie
 nu se va folosi focul deschis pentru încălzirea adăposturilor de animale sau a grajdurilor, aceasta fiind admisă
numai dacă sunt folosite sobe fixe din cărămidă sau mijloace cu acumulare de căldură care se alimentează din
exteriorul acestor încăperi ori prin instalaţii de încălzire centrală

3.1.10 Ce reguli şi măsuri de p.s.i. trebuie respectate la exploatarea instalaţiilor şi consumatorilor electrici ?
 instalaţiile şi echipamentele electrice de forţă şi iluminat se verifică, se întreţin şi se repară în conformitate cu
reglementările tehnice specifice şi instrucţiunile producătorilor, numai de personal autorizat, a.î. să nu
constituie surse de iniţiere a incendiilor şi exploziilor
 în timpul exploatării instalaţiilor şi echipamentelor electrice se va face verificarea rezistenţei izolaţiei, la
termenele prevăzute în reglementările tehnice de specialitate
 tablourile electrice, releele, contactoarele etc. vor fi prevăzute cu carcase de protecţie, asigurate prin încuiere,
accesul fiind permis numai persoanelor autorizate
 tablourile electrice de alimentare (generale, locale, etc.) vor avea afişate în interiorul carcaselor, schemele
electrice monofilare ale circuitelor alimentate
 se interzice supraâncărcarea circuitelor prin racordarea mai multor consumatori decât cei prevăzuţi în
documentaţiile tehnice de execuţie
 instalaţiile pentru iluminatul de siguranţă se menţin permanent în stare de funcţionare. Bateriile de
acumulatoare şi celelalte surse de rezervă pentru alimentarea iluminatului de siguranţă vor fi bine întreţinute,
a.î. să se asigure funcţionarea la parametrii proiectaţi
 aparatele electrice portabile se vor folosi numai cu fişe şi conductori izolaţi în bună star şi supraveghere în tot
timpul cât sunt sub tensiune şi trebuie să aibă asigurat gradul de protecţie corespunzător mediului de lucru
 la terminarea lucrului, utilajele, echipamentele şi instalaţiile electrice se scot de sub tensiune, cu excepţia celor
destinate iluminatului de siguranţă
 revizia, repararea sau înlocuirea diverselor elemente ale instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă sau curenţi
slabi amplasate în medii explozive, se vor face numai după întreruperea curentului electric
 se interzice folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice şi consumatoare de energie electrică de orice fel,
precum şi a celor uzate sau improvizate
 se interzice încărcarea instalaţiilor electrice (conductori, cabluri, transformatoare, comutatoare, prize, etc.)
peste sarcina admisă
 se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductorii de alimentare, în afara celor special
realizate
 se interzice agăţarea pe panouri, nişe, tablouri electrice etc. sau introducerea în interiorul lor a obiectelor de
orice fel, precum şi depozitarea de obiecte sau materiale în posturile de transformare sau de distribuţie
 se interzice folosirea instalaţiilor electrice cu protecţii neadecvate în medii cu vapori explozivi şi degajări de
praf combustibil
 se interzice executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii a instalaţiilor electrice de către personal necalificat şi
neautorizat
 se interzice utilizarea lămpilor mobile portative, alimentate prin cordoane improvizate sau uzate
 se interzice folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajururi) improvizate din carton, hârtie sau
alte materiale combustibile
 se interzice întrebuinţarea radiatoarelor sau a reşourilor electrice în alte locuri decât cele stabilite şi în condiţii
care prezintă pericol de incendiu
 se interzice folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductorilor electrici fără fişă (ştecher) direct în
priză
 se interzice utilizarea aparatelor consumatoare de energie electrică (fiare de călcat, radiatoare, reşouri, ciocane
de lipit, etc.) fără luarea măsurilor de izolare faţă de elementele combustibile din încăperi
 se interzice aşezarea pe motoare electrice a materialelor combustibile (cârpe, hârtie, lemn, etc.)
 se interzice lăsarea neizolată a capetelor conductorilor electrici, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii
 periodic pe baza unui grafic aprobat de conducătorul unităţii se va face revizia instalaţiilor electrice de iluminat
şi de forţă, la termenele prevăzute în reglementările specifice
 aparatele, tablourile de distribuţie şi utilajele electrice, precum şi racordările acestora trebuie să aibă gradul de
protecţie împotriva incendiilor şi exploziilor corespunzător categoriei de pericol de incendiu al încăperilor în
care se montează
 nu este permisă folosirea motoarelor şi aparatelor electrice cu carcasele şi capacele demontate sau în condiţii în
care să nu asigure răcirea lor printr-o bună circulaţie a aerului din jur
 montarea, recepţia, certificarea şi întreţinerea instalaţiilor de paratrăsnet vor fi efectuate numai de personal
specializat şi conform normelor în vigoare
 instalaţiile de paratrăsnet se vor controla periodic, conform unui grafic stabilit, pentru asigurarea continuităţii
electrice, rezistenţei îmbinărilor sub limitele admise şi menţinerea distanţelor de amplasare faţă de materialele
combustibile din structura obiectelor protejate
 la recepţia lucrărilor şi cel puţin o dată pe an se vor verifica instalaţiile de paratrăsnet şi se vor înlătura
defecţiunile constatate, urmărindu-se în special:
o materialele utilizate şi starea lor
o dimensiunile elementelor componente
o protecţia corectă a legăturilor
o fixarea sigură a elementelor instalaţiei pe clădire
o respectarea distanţelor minime admisibile faţă de elementele de construcţie şi faţă de celelalte
instalaţii electrice
o valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ, care nu trebuie să depăşească limitele admise
 pe tot timpul exploatării cablurilor electrice îngropate se vor prevedea pe toată lungimea lor protecţii contra
deteriorărilor mecanice. În cazul pozării acestora pe trasee paralele cu conductele termice acoperite se vor
respecta distanţele minime admise de prevederile legale
 este interzisă montarea cablurilor în canale sau în tuneluri, în care sunt montate conducte de gaze sau de fluide
inflamabile
  corpurile metalice ale aparatelor, utilajelor şi maşinilor electrice vor fi legate la pământ; secţiunea de legare
trebuie să fie corespunzătoare normelor în vigoare. Se vor lega de asemenea la pământ conductele,
rezervoarele metalice şi pompele folosite la instalaţiile de transport al combustibililor lichizi, precum şi
carcasele corpurilor maşinilor, aparatelor şi utilajelor la care se prelucrează materiale producătoare de praf
combustibil
 este interzisă depozitarea oricăror materiale şi se va asigura în permanenţă o curăţenie perfectă în încăperile
staţiilor şi posturilor de transformare
 este interzis cu desăvârşire accesul persoanelor străine în incinta staţiilor şi posturilor de transformatoare
electrice. Orice intervenţie pentru control, întreţinere etc. la acestea se va face numai de către personal de
specialitate
 dacă incendiul a cuprins staţia electrică sau transformatorul se procedează la întreruperea alimentării,
realizarea intervenţiei de stingere cu mijloacele adecvate din dotare, alarmarea şi alertarea forţelor specializate
de intervenţie
 în spaţiile în care sunt amplasate grupurile şi convertizoarele electrice, trebuie asigurate următoarele măsuri:
o sala motoarelor trebuie să aibă instalaţie de ventilare forţată sau natural organizată
o ţevile de evacuare ale motoarelor vor fi izolate termic în porţiunea din sala grupului iar în interiorul
sălii nu se vor depozita nici un fel de materiale combustibile
o scurgerile de combustibil sau ulei vor fi imediat înlăturate
o locurile în care se depozitează combustibilul pentru grupurile electrogene vor fi inscripţionate cu
marcaje care interzic accesul cu foc
o căile de acces spre grupurile electrogene se vor menţine tot timpul libere
o stingerea incendiilor se face cu mijloace adecvate, numai după ce s-a scos de sub tensiune întreaga
instalaţie

3.1.11 Ce măsuri de p.s.i. se vor respecta la coşurile de fum ?

Coşurile de evacuare a fumului de la sobe alimentate cu combustibil gazos nu pot deservi şi sobe alimentate cu
combustibil solid sau lichid.
Coşurile şi canalele de fum pentru focare obişnuite se realizează din materiale incombustibile rezistente la foc
şi la acţiunea corozivă a fumului şi gazelor de ardere. Materialele utilizate pentru execuţia coşurilor deasupra
acoperişurilor trebuie să fie rezistente la intemperii.
Este interzisă trecerea conductelor de instalaţii prin zidăria coşurilor de fum precum şi slăbirea pereţilor
coşurilor cu dibluri, şanţuri, ancore sau piroane.
Când coşurile sunt lângă pereţi din lemn sau alte materiale combustibile sau când coşurile intersectează astfel
de pereţi, aceştia se prevăd din zidărie de cărămidă sau din alte materiale incombustibile, având câte o fâşie de cel puţin
10 cm, protejând peretele cu un material rezistent la foc.
În podurile clădirilor coşurile se tencuiesc şi se spoiesc cu var, ca să se poată observa cu uşurinţă eventualele
fisuri iar deasupra învelitorii vor fi rosturite sau tencuite cu o tencuială rezistentă la intemperii. La traversarea podului
clădirii şi la străpungerea acoperişului feţele interioare tencuite ale coşurilor trebuie să fie la cel puţin 100 cm distanţă
de elementele din lemn.
Canalele de fum se prevăd cu orificii de curăţire prevăzute cu uşiţe de închidere etanşe duble din tablă sau din
azbociment. Orificiile de curăţare de la baza canalelor trebuie să fie uşor accesibile, amplasate de preferinţă în
subsoluri, pivniţe. Ele nu pot fi amplasate în garaje şi în locuri cu pericol de incendiu sau explozie. Uşiţele amplasate în
poduri trebuie să fie la o distanţă de minim 1,2m de elementele combustibile ale acoperişului.
Racordarea sobelor, maşinilor de gătit, la canalele de fum se face numai prin burlane de legătură ceramice sau
burlane de tablă asigurându-se o legătură etanşă.
Pentru racordarea unor focare mai depărtate de coş se admit burlane de legătură cu suprafaţa interioară netedă
şi cu cel mult trei coturi pentru distanţele de maxim 2m pentru focare cu combustibil lichid sau solid, respectiv 5 m la
focare cu gaze, cu condiţia să fie aşezate în pantă de cel puţin 8% şi ieşirea din focar să fie verticală pe o porţiune de cel
puţin 1m respectiv 0,4m la focarele cu gaze.
Sub planşeele din materialele combustibile distanţa dintre burlanele de legătură ceramice sau din zidărie şi tavan este
de minim 50 cm în cazul cînd acesta nu este protejat, respectiv de 38 cm cînd acesta este protejat, iar în cazul burlanelor
de tablă de 1 m – când nu este protejat - respectiv 0,7 m cînd este protejat.

3.1.12 Ce măsuri de p.s.i. trebuie respectate la mijloacele de încălzire?

Măsuri comune pentru sobe cu sau fără acumulare de căldură:

 Sobele se realizează numai din materiale incombustibile, rezistente la acţiunea corozivă a gazelor de
ardere şi a fumului.
 Focarele se realizează numai din materiale incombustibile, termorezistente.
 Sobele se vor racorda numai la coşuri executate din zidărie sau fabricate în conformitate cu prevederile
STAS 6793-86. Nu se admite racordarea sobelor la canalele de ventilaţie !
  Materialele sau elementele situate în faţa focarelor (uşilor de alimentare sau de la coşuri) vor fi la o
distanţă minimă de acestea de: 1,25 m în cazul materialelor sau elementelor combustibile; 1 m în cazul
materialelor sau elementelor greu combustibile.
 Depozitarea combustibilului (lemne) deasupra sobelor (la uscat) nu este admisă.
 În încăperile în care sunt amplasate sobe nu se admite depozitarea unei cantităţi de combustibil care să
depăşească consumul pentru 24 ore. Depozitarea combustibilului necesar pentru o zi se va face la o
distanţă mai mare de 1m faţă de sobele fără acumulare de căldură, respectiv 0,5m faţă de sobele cu
acumulare de căldură; în ambele situaţii nu se vor depozita combustibili în dreptul uşii de alimentare sau a
cenuşarului (uşa de tiraj).
 Nu se lasă fără supraveghere focul din sobe şi nu este permisă încălzirea excesivă a acestora.
 Nu este permisă folosirea de lemne mai lungi decât lungimea focarului sobei.
 Nu este permisă menţinerea în funcţiune a sobelor cu uşiţa de alimentare deschisă.
 Nu se admite depozitarea cenuşei în alte locuri decât cele destinate acestui scop sau fără ca cenuşa
depozitată să fie stinsă în prealabil.
 La trecerea burlanelor metalice prin pereţi realizaţi din materiale combustibile se va realiza izolarea
termică a acestuia astfel încât să se evite aprinderea acestor materiale.
 Înainte de începerea sezonului rece toate sobele şi coşurile de fum vor fi curăţate, verificate şi, dacă este
cazul, reparate. Sobele şi coşurile de fum vor fi menţinute permanent în bună stare de funcţionare.
Curăţirea coşurilor se face ori de câte ori este nevoie, însă nu mai rar de o dată la două luni de funcţionare.
 La sobele alimentate cu combustibil gazos, când se simte miros de gaze, se aerisesc încăperile în vederea
evacuării gazelor şi se remediază deficienţele care au dus la scurgerile de gaz. În cazul în care focul din
sobă s-a stins datorită vântului puternic, se opreşte alimentarea cu gaze, se ventilează încăperea şi soba (se
lasă uşiţa focarului deschisă minim 5 minute pentru a îndepărta gazele acumulate în volumul sobei) apoi
se prinde focul în sobă.

Măsuri pentru sobe cu acumulare de căldură:

 distanţa de la faţa superioară a sobelor la tavanul încăperii, dacă acesta este din material combustibil
(lemn, plastic, etc.) va fi de minim 0,45 m dacă tavanul este neprotejat sau minim 0,35 m dacă este
protejat cu materiale termorezistente. Porţiunea de tavan protejată trebuie să depăşească, în toate direcţiile,
perimetrul sobei cu cel puţin 15 cm.
 În cazul amplasării sobelor în încăperi cu pereţi din materiale combustibile, porţiunea de perete de lângă
sobă trebuie înlocuită cu zidărie executată din materiale incombustibile (sau placată cu elemente
termorezistente ) care trebuie să depăşească marginile sobei cu minim 0,5 m.
 Nu se admite amplasarea sobelor direct pe pardoseală sau pe grinzile planşeelor din lemn sau metalice,
recomandându-se rezemarea sobelor pe console ale pereţilor, independent de planşeu. Elementele de
susţinere ale sobelor vor fi incombustibile.

Măsuri pentru sobe fără acumulare de căldură:

 distanţa dintre sobe sau burlane şi materiale sau elemente combustibile învecinate trebuie să fie de cel
puţin 1 m iar faţă de cele greu combustibile de 0,7m.
 sobele amplasate pe pardoseli combustibile vor avea înălţimea picioarelor de cel puţin 25 cm iar soba va fi
izolată de pardoseală cu un strat de cărămidă plină cu grosimea de minim 6 cm. În cazul în care picioarele
sobelor sunt mai scurte de 25 cm sau nu au picioare sobele vor fi izolate de pardoseala combustibilă printr-
un strat de 4 rânduri de cărămidă plină. Postamentul poate fi alcătuit şi din alte materiale incombustibile,
termoizolatoare, cu aceeaşi grosime sau echivalenţă termică. Stratul izolator trebuie să depăşească
perimetrul sobei cu 25 cm iar în faţa focarului cu 50 cm. Dacă pe această suprafaţă există o pardoseală
incombustibilă nu mai este necesară prevederea stratului izolator.

Măsuri pentru centrale termice:

 Centralele termice vor fi amplasate în locuinţe respectându-se prevederile normativelor în domeniu şi a
producătorului centralei, pe baza avizului de amplasare aprobat de furnizorul de gaze naturale.
 Montarea şi service-ul centralelor termice va fi făcută cu firme autorizate.
 Exploatarea centralelor termice trebuie făcută conform prescripţiilor tehnice ale producătorului.
3.1.13 Ce măsuri de p.s.i. se vor respecta la buteliile de aragaz?

La exploatarea buteliilor de aragaz se impune respectarea următoarelor reguli:

 este interzisă lovirea sau trîntirea buteliilor,
 pe timpul transportului butelia va avea ventilul închis şi va fi echipată cu piuliţă de siguranţă şi capac de
protecţie. Nu se va transporta butelia ţinînd-o de regulator sau ventil.
  Înainte de montarea buteliei se verifică etanşeitatea buteliei, interzicându-se punerea în funcţiune dacă prezintă
scăpări de gaze. Verificarea etanşeităţii se face cu soluţie de apă cu săpun, în nici un caz cu flacără !
 Nu este permisă montarea şi utilizarea buteliei fără regulator sau cu regulatorul defect,
 Nu se vor păstra buteliile pline sau goale în subsoluri, băi, dormitoare,
 Se interzice păstrarea buteliilor de gaze lichefiate lângă surse de încălzire cu flacără deschisă ori sub acţiunea
directă a razelor solare sau în apropierea surselor de încălzire fără flacără deschisă la o distanţă mai mică de
1m – cînd sursele de încălzire sunt izolate – şi la mai puţin de 2m – cînd acestea nu sunt izolate termic,
 Buteliile montate la aparatele de ardere (reşouri, maşini de gătit, etc) nu vor fi aşezate la o distanţă mai mică de
80 cm de acestea,
 Furtunul de cauciuc va fi de tip standardizat pentru aragaz cu o lungime minimă de 1,3 m şi va fi prins la
racordul de ieşire a gazului din regulator şi la racordul de intrare în maşină cu brăţări de siguranţă pentru a
evita pierderile de gaze,
 Se interzice utilizarea garniturilor deteriorate la regulatorul de presiune şi utilizarea furtunelor de cauciuc
prezentând porozităţi, crăpături sau lărgiri la capete,
 Se interzice încălzirea buteliilor cu gaze lichefiate în apă caldă, flacără deschisă sau alt mijloc, ori folosirea lor
în altă poziţie decât cea verticală,
 Este interzisă trecerea gazului din buteliile ARAGAZ în orice alt recipient

3.1.14 Ce reguli de p.s.i. trebuie respectate la afumătoare?

Pentru construcţia afumătorilor se recomandă să se utilizeze materiale de construcţie incombustibile (cărămidă,
bolţari din beton, b.c.a.). În cazul utilizării materialelor de construcţie combustibile (lemn, placaj, PAL, etc.) la
construcţia afumătorilor se recomandă amplasarea acestora la distanţă de alte construcţii (construcţii anexă, clădiri de
locuit, magazii, adăposturi pentru animale) sau căpiţe de paie sau fân.
Se recomandă ca focarul să fie separat de spaţiul în care are loc afumarea produselor (să se obţină „fum rece”),
pentru a se evita ca fumul fierbinte să provoace picurarea grăsimii în focar, generând dezvoltarea căldurii în afumătoare
şi dezvoltarea fenomenului de picurare a grăsimii.

3.1.15 Ce măsuri principale se iau pe timpul sărbătorilor tradiţionale (zile de naştere, onomastice, sărbători
religioase etc.)?
 amplasarea lumânărilor, candelelor cât mai departe de materialele combustibile folosind suporţi de
protecţie,
 se interzice lăsarea acestora fără supraveghere, daca sunt aprinse,
 pe timp de vânt este interzisă aprinderea acestora,
 înainte de culcare se vor stinge toate lumînările şi se va verifica amănunţit locul,
 este interzis jocul copiilor cu lumînări, chibrituri sau aprinderea acestora.

3.1.16 Ce măsuri principale se iau la decorarea Pomului de Crăciun?

 pomul de Crăciun se dispune cât mai departe de sursele de căldură, într-un recipient cu pământ sau nisip care
se udă zilnic,
 se interzice aprinderea lumânărilor şi artificiilor în pom,
 se interzice utilizarea instalaţiilor electrice de ornament cu defecţiuni ori improvizaţii,
 se recomandă utilizarea brazilor din material plastic,
 instalaţia electrică să nu fie prevăzută cu improvizaţii sau defecţiuni,
 pe timp de noapte instalaţia de pom va fi scoasă de sub tensiune, iar pe timpul funcţionării copiii vor fi
supravegheaţi în permanenţă,
 nu se admite împodobirea pomului de Crăciun cu materiale combustibile (vată),
 este interzisa aprinderea steluţelor din pom în încăpere, precum şi lăsarea instalaţiei de pom sub tensiune fără
supraveghere,
 pomul de Crăciun va fi ancorat şi nu va fi amplasat în apropierea surselor care pot genera un eventual
incendiu.

3.2. REGULI DE COMPORTARE ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE INUNDAŢII

3.2.1. Cum trebuie să reacţionezi în caz de viitură ?

Dacă eşti în aproprierea apei, înainte de viitură vei simţi un curent de aer neobişnuit. Încearcă să ajungi pe un loc cât
mai ridicat, pentru evitarea pe cât posibil a impactului cu viitura. Nu fugi prin apă şi nu înota, pentru că riscul de
hipotermie creşte prin udarea completă a corpului. Dacă ai rămas izolat cu un grup, poziţia optimă de aşteptare este în
doi, aşezaţi şi grupaţi spate în spate pentru a reduce pierderile de căldură. Economiseşte lumina şi hrana şi pune repere
pentru a urmări evoluţia nivelului apelor. Nu uita că cei prinşi de viitură în locuri izolate nu au murit niciodată de frig
sau de foame, ci întotdeauna pentru că au încercat să înfrunte apele furioase. Singura salvare în acest caz este echipa de
salvare care vine după retragerea apelor.

3.2.2. Ce faci dacă inundaţia te surprinde acasă ?

Adu în casă sau pune culcate la pământ într-un loc sigur mobila de curte, uneltele de grădină sau alte obiecte care se pot
fi suflate de vânt sau luate de apă. Blochează ferestrele astfel încât ele să nu fie sparte de vânturi puternice, apă, obiecte
care plutesc sau aluviuni. Evacuează animalele şi bunurile de valoare în locuri de refugiu cunoscute. Încuie uşile casei şi
ferestrele după ce închizi apa, gazul şi instalaţiile electrice.
3.2.3. Ce faci dacă inundarea casei este iminentă ?
Mută obiectele care se pot mişca în partea cea mai de sus a casei. Deconectează aparatele, părăseşte locuinţa şi mergi
spre etaje superioare, acoperişuri, înălţimi.
3.2.4. Ce activităţi se desfăşoară dacă se ordonă evacuarea ?
Respectă ordinea de evacuare stabilită: copii, bătrâni, bolnavi şi în primul rând din zonele cele mai periclitate. Înainte de
părăsirea locuinţei întrerupe alimentarea cu apă, gaze, energie electrică şi închide ferestrele. Scoate animalele din
gospodărie şi dirijează-le către locurile care oferă protecţie. Ia cu tine documentele personale, alimente, apă, trusa
sanitară, un mijloc de iluminat, un radio. După sosirea la locul de refugiu, comportă-te cu calm, ocupă locurile stabilite,
supraveghează copiii, respectă măsurile stabilite.

3.2.5. Cum se previn bolile în zone inundate ?

Prin vaccinare împotriva febrei tifoide şi a hepatitei A, dezinfectarea cu var cloros a fântânilor, caselor şi beciurilor în
care a băltit apa. Consumul apei se va face la 30 de minute de la fierbere. Se păstrează igiena corporală, se evită
expunerea prelungită la frig, se anunţă la la telefon 112 simptomele de febră, dureri de burtă, stare de vomă.

3.2.6. Care este cea mai gravă boală post – inundaţie?

Leptospiroza, boală cauzată de un grup de microorganisme ce o duc bine în sol umed şi apă caldă, dar rezistă şi la
temperaturi joase păstrându-se până la un an în gheaţă. În apa bazinelor deschise pot rezista 10 – 20 zile, în urină –
câteva săptămâni, în produse alimentare – câteva zile. Leptospirele nu rezistă la uscăciune şi temperaturi înalte şi sunt
sensibile la acţiunea razelor solare. Substanţele dezinfectante (cloramina, clorura de var, fenolul) distrug uşor
leptospirele, care sunt, de asemenea, sensibile la antibiotice. Focarele naturale sunt mai ales teritoriile cu relief jos
(luncile râurilor, lacurile). Sursa principală animală sunt bovinele şi porcinele, dar circulaţia leptospirelor este menţinută
de şobolani. Transmiterea bolii de la animale la om se face uşor, pe diferite căi: la îngrijirea animalelor, la contactul cu
urina animalelor bolnave, sau pe cale alimentară cu produse contaminate de rozătoare. Simptome: frisoane, febră,
slăbiciune generală, insomnie, greaţă, vomă, dureri lombare. Toţi bolnavii de leptospiroză trebuie spitalizaţi.

3.2.7. Ce faci la reîntoarcerea acasă ?

Nu intra în locuinţă în cazul în care aceasta a fost avariată sau a devenit insalubră. Nu atinge firele electrice. Nu
consuma decât apă fiartă. Consumă alimente numai după ce au fost curăţate, fierte şi după caz, controlate de organele
sanitare. Nu folosi instalaţiile de apă, gaze, electricitate decât cu aprobare. Acordă ajutor victimelor inundaţiilor.
Execută lucrări de înlăturare a urmărilor inundaţiei, curăţirea locuinţei şi mobilierului, dezinfectarea încăperilor,
repararea avariilor.

3.3. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE FURTUNI

3.3.1.Ce faci dacă ai fost prevenit despre furtună ?

Deconectează energie electrică. Adună membrii familiei acasă. Închide bine uşile, geamurile, orificiile pentru ventilare.
Geamurile mari pot fi protejate cu scânduri. De pe acoperiş, balcoane, logii, ia obiectele ce pot fi luate de vânt. Uneltele
din gospodărie trebuie duse în încăperi. Stinge focul în sobe. Ţine în ordine beciurile, subsolurile pentru a fi folosite în
caz de necesitate. Când furtuna a început, stai în clădire, atent să nu te răneşti cu cioburi de sticlă. Nu se recomandă
ieşitul în stradă imediat după ce a încetat vântul, deoarece o rafală se poate repeta.

3.3.2. Ce faci dacă furtuna te ia prin surprindere ?

Dacă vijelia te-a găşit în loc deschis, nu fugi, mai bine e să te adăposteşti într-un şanţ, groapă, orice adâncitură, lipit de
pământ, cu mâinile acoperind capul. Nu ceda în faţa panicii, acţionează conştient, reţine pe alţii de la fapte disperate.
Furtuna poate fi însoţită de fulgere, ploaie, grindină. Nu te apropia de obiectele metalice, de stâlpii de tensiune, de
paratrăsnete. Pe loc deschis, dacă stai culcat, fulgerul poate trece peste picioare şi vei rămâne în viaţă. Poziţia în
picioare e cu mult mai periculoasă. Stai departe de copacii izolaţi, dar nici nu te depărta mult de ei. Fulgerul nu loveşte
des, nu nimereşte repetat în acelaşi loc şi de obicei atinge obiectul cel mai înalt sau cel mai masiv.

3.4. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE ALUNECĂRI DE TEREN

3.4.1. Ce faci în caz de alunecare de teren ?
Ieşi imediat din casă pe un teren drept. Înştiinţează şi vecinii, ajută pe cei ce au nevoie. Apelează la serviciile
specializate (poliţie, pompieri, salvarea). Ia măsuri pentru securitatea oamenilor şi păstrarea bunurilor materiale.

3.5. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE CANICULĂ

3.5.1. Ce să ceri autorităţilor în perioade caniculare ?

Prevenirea formării de cozi la soare la ghişeele direcţiilor de taxe şi impozite şi la caseriile furnizorilor de utilităţi.
Udarea principalelor căi rutiere din oraş, pentru a combate efectele căldurii. Ridicarea într-un ritm mai alert a
gunoaielor menajere, pentru a preveni apariţia de focare de infecţie. Controale mai dese în restaurante, pub-uri, fast-
food-uri, magazine alimentare. Aaigurarea cu prioritate a irigării culturilor agricole. Intensificarea controalelor legale pe
linie de P.S.I..

3.5.2. Cum economiseşti energie pe caniculă ?

Soluţiile de economisire a energiei sunt binevenite, mai ales dacă ai aparatură de „răcorit” locuinţa. Astfel, pentru ca
iluminatul din locuinţa ta să coste cât mai puţin vara trebuie să foloseşti surse luminoase de putere redusă, convenabil
plasate. Frigiderul va consuma mai puţin amplasat departe de maşina de gătit, sau locuri însorite. La maşina de gătit
electrică, utilizează vase de gătit cu fundul plat, cu dimensiuni apropiate de cea a plăcilor încălzitoare şi, pe cât posibil,
fabricate special pentru maşini de gătit electrice. Întrerupe curentul electric înainte de terminarea fierberii, întrucât
aceasta va continua 3 – 5 minute datorită inerţiei termice a discurilor. Boilerul de apă caldă trebuie dotat cu termostat
permanent. Temperatura de încălzire a apei nu trebuie să depăşească 60-70 grade, pentru că o temperatură mai ridicată
duce la combinarea cu apa rece în vederea utilizării, adică la consum în plus. Evită regimul de curgere continuă a apei
calde în reţeaua de canalizare în procesul de spălare a unor obiecte. Aparatul de aer condiţionat are nevoie de
modificarea circuitului electric interior astfel încât aparatul să se alimenteze direct de la reţea, iar ceilalţi consumatori
prin stabilizatorul de tensiune. Ca recomandări generale, nu utiliza aparate electrice improvizate. Când cumperi un
aparat electric, alege unul cu consum redus de energie. Respectă instrucţiunile din prospectul aparatului, deoarece ele
conţin şi sfaturi privind reducerea consumului de energie electrică. Menţine în stare bună de funcţionare termostatele şi
comutatoarele pentru reglarea puterii funcţie de necesităţile de consum.

3.5.3. Cum scăpăm de caniculă acasă?

Temperaturile de vară îşi fac simţită prezenţa şi în locuinţele noastre, unde adesea ajungem să ne petrecem timpul, în
lipsa concediului sau în căutarea unui loc umbros, care să ne scape de caniculă. Tocmai din această cauză, redecorarea
căminului pe timp de vară este necesară. Elimină piesele de mobilier de dimensiuni mari din camerele de zi. Pe durata
lunilor caniculare, cuverturile închise la culoare se înlocuiesc cu cearşafuri albe, al căror aspect relaxează. Renunţă la
covor: parchetul sau gresia menţin răcoarea atât de necesară în această perioadă. Trage draperiile în camerele expuse
soarelui. Menţine ferestrele închise atât timp cât temperatura exterioară este mai mare decât cea din interior (până la
lăsarea serii):. Deschide-le noaptea, provocând curenţi de aer. Nu ezita să faci duşuri dese. Dacă stai la bloc, la ultimul
etaj, acoperă-ţi ferestrele. Dacă nu se mai face ventilaţie, lasă ferestrele deschise, dar pune în geamuri cearşafuri umede
care să reţină aerul uscat şi căldura.

3.5.4. Cum scăpăm de caniculă la serviciu ?

O temperatură optimă la serviciu stimulează lucrul, creşte eficienţa. Senzaţia de bună stare fiziologică apare atunci când
diferenţa dintre temperatura aerului şi cea a suprafeţei încăperii nu depăşeşte 2 – 3ºC. Temperatura aerului recomandată
pentru munca intelectuală în poziţia şezând este de 21 – 23ºC, iar pentru munca uşoară în poziţia şezând este de 19ºC.
În stabilirea temperaturii optime trebuie să se ia în calcul şi mişcarea şi umiditatea aerului. Mişcarea aerului trebuie să
fie mai mică de 0,2 m/s; în cazul lucrărilor delicate care cer o imobilitate prelungită a corpului, nu trebuie să depăşească
0,1 m/s. În încăperile încălzite umiditatea relativă a aerului să fie cuprinsă între 50 şi 70 %. Dacă acestea nu se
păstrează, apar efecte negative.

3.5.5. Ce să faci în calitate de gospodină pe caniculă ?

Produsele alimentare proaspete (lapte, produse lactate, carne şi preparate din carne, peşte etc.) se alterează rapid şi se
pot contamina uşor cu microorganisme, dacă nu sunt manipulate corect şi păstrate în condiţii speciale. Cumpără produse
alimentare perisabile numai în limita strictului necesar şi consumă-le rapid. Imediat după achiziţionare, produsele
alimentare proaspete trebuie depozitate în frigider sau congelator până în momentul consumului. Nu recongela un
produs care a fost dezgheţat în vederea preparării sau care s-a decongelat accidental. Nu lăsa produsele alimentare
proaspete expuse decât în timpul necesar porţionării sau preparării lor. Evită achiziţionarea borcanelor cu capacul
neetanş ! Deschide conservele numai în momentul utilizării. Ceea ce nu s-a consumat, trebuie pus imediat la rece şi
consumat, de preferinţă, în aceeaşi zi.

3.5.6. Cum îţi întreţii frigiderul pe timp de caniculă ?

Frigiderul trebuie dezgheţat o dată pe săptămână. Seara se opreşte, iar dimineaţa se goleşte complet şi se spală cu 1 litru
de apă călduţă în care se dizolvă o lingură de bicarbonat de sodiu. Se freacă uşor, apoi se usucă cu o cârpă moale. Nu se
folosesc obiecte tăioase la scoaterea gheţii din frigider. Se lasă să se dezgheţe şi să se scurgă singură. Nu se pun
alimente în congelator decât la o oră după ce i s-a dat drumul din nou frigiderului. O dată pe lună, se scoate frigiderul
din priză şi se curăţă cu aspiratorul grila de ventilaţie. Altfel, este posibil ca praful să blocheze ventilaţia. Vasele şi
pachetele cu alimente puse în frigider trebuie să fie uscate, pentru a nu se lipi prin îngheţ de cutia congelatorului.

3.5.7. Cum îţi aperi sănătatea pe timp de caniculă ?

Datorită temperaturilor de peste 32 de grade, se produce o creştere corespunzătoare a transpiraţiei, care are rol de
regulator termic şi care împiedică astfel supraîncălzirea corpului. O dată cu apa, organismul pierde şi săruri minerale
(mai ales pe cele solubile), antrenând astfel multe consecinţe negative: astenia fizică, perturbări ale proceselor
metabolice, creşterea simptomatologiei bolilor cronice. Pentru evitarea unor asemenea neplăceri se impun măsuri de
înlocuire a pierderilor provocate de transpiraţie, a pierderilor de apă, săruri minerale şi vitamine, pentru refacerea
condiţiilor normale de funcţionare a organismului. Acest lucru poate fi realizat prin consumarea în medie a doi litri de
lichide de zi, care nu vor fi băute prea reci (se elimină înainte de a hidrata organismul). În afară de lichidele propriu–
zise, se vor consuma cât mai multe fructe şi legume, datorită pe de o parte a rezervelor de apă, săruri minerale şi
vitamine pe care le conţin, cât şi datorită faptului că în organism ele cedează apă sub formă de efect retard, asigurând în
mod constant şi pe termen lung lichidul.

3.5.8. Cum ne protejăm bolnavii pe timp de caniculă ?

Expunerea la soare, mai ales la ora prânzului, considerată oră de vârf, trebuie evitată pe cât posibil. Dacă, totuşi, ieşiţi,
câteva mijloace de protecţie sunt binevenite: pălării, umbrele, ochelari de soare, îmbrăcăminte subţire, în culori
deschise. Consumul zilnic de lichide trebuie crescut la cel puţin patru litri pe zi, iar alimentaţia să fie cât mai săracă în
grăsimi. Eforturile fizice, în perioada zilei în care temperatura atinge valorile maxime, activitatea din agricultură,
şantiere de construcţii, hale industriale, sunt recomandate a se desfăşura dimineaţa şi seara. Evitarea excesului de cafea
şi a consumului de băuturi în comun sau din încăperi neclimatizate trebuie pe cât posibil evitate. Copiii nu trebuie lăsaţi
să aştepte perioade lungi în interiorul autovehiculelor parcate la soare, de asemenea, trebuie evitate transporturile pe
distanţe lungi în vehicule fără posibilităţi de climatizare. Şi persoanele vârstnice, în special cele cu afecţiuni cardiace şi
respiratorii, vor evita deplasările şi frecventarea locurilor aglomerate, care le pot dăuna sănătăţii.

3.6. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE CUTREMURE

3.6.1. Cum te pregăteşti acasă pentru cutremur ?

Discută cu familia despre cutremur şi un loc de întâlnire după cutremur, în aer liber şi nu departe de casă. Caută locul
cel mai sigur din locuinţă: colţurile interioare ale pereţilor de rezistenţă, golurile de sub uşi, locurile de sub scheletul
clădirii, mesele, paturile. Instruieşte copiii să se ascundă în aceste locuri. Verifică tavanele, acoperişul, coşurile, reţeaua
electrică, ţevile de gaze. Ancorează mobila grea, dulapurile cu cărţi, în aşa fel ca în caz de cădere să nu blocheze ieşirea.
Paturile din dormitoare trebuie să se afle departe de ferestre, oglinzi, poliţe cu cărţi. Ţine la îndemână trusa de prim –
ajutor. Dacă iei regulat medicamente, pregăteşte rezerve. Pregăteşte un radio cu baterii, lanterna, chibrituri. Pune actele
şi obiectele de preţ într-o geantă la îndemână.

3.6.2. Cum te pregăteşti la serviciu pentru cutremur ?

Repartizează obligaţii astfel ca toţi să ştie ce să facă ca să nu-i încurce pe alţii. Ţine clădirile în ordine, nu bloca
coridoarele, scările. Verifică uşile, să se deschidă uşor şi repede. Este recomandabil să ai stingătoare, amplasate în
locuri cunoscute şi să ştii să le utilizezi. Obişnuieşte-te să te gândeşti la protecţie şi atunci când te afli în altă locaţie (în
concediu, la spectacole, în vizită).

3.6.3. Ce faci în timpul cutremurului ?

Cutremurul începe cu o vibraţie a suprafeţei terestre, care durează doar câteva secunde, cel mult 1 minut. Cât de mare ar
fi frica, trebuie să-ţi păstrezi calmul. Luciditatea îţi aduce şanse mai multe să scapi nevătămat. Pericolul cel mai mare
vine de la obiectele ce cad de deasupra ta. Nu striga. Nu alerga. Trebuie doar să alegi metoda adecvată de reacţie: fie
părăseşti clădirea, fie ocupi unul din locurile mai puţin periculoase din interior. Dacă ieşi, părăseşte clădirea repede, dar
atent. Nu te folosi de ascensor. Dacă te afli pe stradă, rămâi acolo, la distanţă de clădiri. Dacă te afli într-un automobil
în mişcare, frânează uşor şi opreşte-te pe un loc deschis. Când cutremurul te surprinde în mijloacele de transport în
comun, nu sparge geamurile, nu alerga spre uşă. Şoferii vor opri maşinile şi vor ţine uşile deschise. În locurile publice
(magazin, cinematograf, restaurant) nu te speria dacă se întrerupe lumina, sună sirena, auzi spărgându-se geamuri sau
ţipete de oameni.

3.6.4. Ce faci dacă ai fost blocat de cutremur ?

Dacă ai fost surprins sub dărâmături, mobilier răsturnat sau într-o incintă, fi calm, acordă prim ajutor celor răniţi.
Varianta clasică de comunicare cu cei de afară, care vor concentra personal specializat şi aparate de ascultare ca să
identifice locurile cu persoane blocate, este să baţi la intervale regulate cu un obiect tare în conducte sau în pereţii
incintei, iar dacă ai stabilit contactul verbal, să furnizezi informaţiile cerute şi să ceri prim ajutor. La evacuare dă
prioritate celor răniţi sau copiilor, bătrânilor, femeilor, şi ascultă recomandările salvatorilor. Acordă-ţi primul ajutor,
respiră uşor şi regulat, pregăteşte-te mintal pentru foame şi sete. Nu fuma, economiseşte oxigenul. Mişcă-te atent, ca să
nu produci noi prăbuşiri. Orientează-te după mişcarea aerului. Trecând printr-un loc îngust, relaxează muşchii, lipeşte
coatele de şolduri, împinge cu picioarele. Dacă cutremurul te-a acoperit cu pământ, încearcă să te întorci pe burtă, ca să
uşurezi presiunea pe torace şi pe abdomen. Masează-ţi mâinile şi picioarele pentru a menţine circulaţia sângelui. Dacă
apare setea, poţi pune în gură o pietricică netedă sau un colţ de tricou şi suge, respirând pe nas.

3.6.5. Cum scoţi o victimă de sub dărâmături ?

Înainte de toate, ia contact cu el; dacă este posibil, aprovizionează-l cu aer, apă, medicamente, până când momentul
scoaterii e lipsit de riscuri. Pentru a-l scoate, scoate cu atenţie piatră cu piatră, ori sapă o trecere. Cel mai bine este de
făcut o spărtură. Pentru aceasta nu alege locul unde s-au adunat pietre, pentru că ele pot să se răstoarne şi să îngreuneze
lucrul. Întăreşte spărtura cu stinghii, grinzi, bare. În drum spre sinistrat ia tot ce poate împiedica scoaterea lui. Mai întâi
se înlătură dărâmăturile mari, apoi cele mici. Sinistratului mai întâi i se eliberează capul şi partea de sus a corpului, apoi
picioarele.

3.6.6. Ce trebuie făcut după cutremur ?

Când cutremurul s-a terminat, probabil vei depista în jurul tău distrugeri şi sinistraţi. Ajută la înlăturarea urmărilor dând
prioritate celor răniţi. Nu mişca răniţii grav dacă nu sunt în pericol imediat de a fi răniţi suplimentar, până la acordarea
de ajutor medical calificat. Participă la evacuarea sinistraţilor de sub dărâmături. Informează poliţia despre posibile
infracţiuni, persoane care răspândesc zvonuri. Nu încurca activitatea profesioniştilor. Nu bea apa din rezervoarele
deschise până ce nu sunt controlate. La verificarea clădirilor foloseşte o cască de protecţie sau, în lipsa acesteia, un
taburet.

3.7. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE GRIPĂ AVIARĂ

3.7.1. Ce măsuri de precauţie putem lua ?

Să nu-ţi mai laşi libere păsările, dar şi animalele care pot intra în contact cu ele: vite, cai şi porci. Toate păsările de curte
trebuie ţinute închise, iar copiii nu trebuie să se joace cu ele. Nu atinge păsările care par bolnave sau păsările moarte.
Anunţă medicii veterinari din zonă orice caz de boală semnalată la păsări, dar şi la alte animale. Nu consuma carne de
pasăre care nu provine de la un crescător autorizat, pentru că numai în marile ferme de păsări există şansa de garantare a
măsurilor de biosecuritate. Evită locurile şi suprafeţele contaminate cu fecale sau secreţii de păsări. La fel ca la alte boli
infecţioase, una dintre cele mai importante măsuri preventive este spălarea frecventă şi cu grijă a mâinilor. Evită
automedicaţia.

3.7.2. Cum pregătim carnea de pasăre ?

Depinde de unde ai carnea de pasăre pe care o pregăteşti. Dacă nu ai dubii asupra sursei, se aplică regulile obişnuite.
Virusurile gripale sunt distruse prin căldură aşa că dacă vrei să fii precaut, toate produsele provenite de la păsări,
inclusiv ouăle şi sângele ar trebui preparate termic la mai mult de 70 de grade. Nu consuma produse din păsări
incomplet prelucrate termic. Separă carnea crudă de cea prelucrată termic sau de alimentele gata de consumat. Nu folosi
acelaşi cuţit sau instrument de tăiat pentru a pregăti carnea crudă şi alimentele preparate. Spală-te pe mâini între
manipularea alimentelor crude şi a celor prelucrate termic. Nu pune carnea pe aceeaşi farfurie pe care a fost aşezată
înainte de a fi prelucrată. Spală ouăle cu apă cu săpun. Gălbenuşurile de ouă nu trebuie să fie lichide sau să se prelingă.
Nu folosi ouă fierte moi sau crude în alimente care nu vor fi prelucrate termic

3.7.3. Cum recunoşti păsările bolnave ?

La păsări, boala debutează cu somnolenţă, cianoza crestei şi bărbiţelor, sete, după care apare diareea cu fecale lichide,
de culoare verzui. Moartea este precedată de o stare comatoasă. Cea mai frecventă este însă gripa aviară cu manifestări
ca tuse, zgomote respiratorii diverse, lăcrimarea excesivă, întârziere în dezvoltare. Câteodată, boala apare brusc la
păsări şi mai multe animale mor fără să prezinte semne premonitorii sau semne minime de boală. Găinile ouătoare pot
iniţial să producă ouă cu modificări ale cojii după care urmează sistarea ouatului. Alte păsări prezintă imobilitate şi
slăbire. La păsările afectate pot apărea hemoragii pe pielea fără pene. În cazurile de moarte subită, leziunile pot să fie
absente. Leziunile la curcani sunt similare cu cele de la galinacee, dar de multe ori nu sunt aşa de marcante. Raţele
infectate cu virusul influenţei aviare şi care excretă virus pot să nu prezinte semne clinice sau leziuni. Leziuni similare
pot apărea însă şi la boli ca pseudo-pesta aviară, o boală care nu se transmite la om.

3.7.4. Cum se tratează păsările bolnave ?

Nu există un tratament al bolii. Se pot utiliza măsurile de profilaxie: izolarea strictă a focarelor, distrugerea păsărilor
bolnave, suspecte de îmbolnăvire şi a celor expuse; dezinfecţia adăposturilor şi a spaţiilor de cazare, ecarisarea şi
procesarea carcaselor şi a tuturor surselor de contaminare; interzicerea contactului cu păsări străine, controlul traficului
de persoane.

3.7.5. Cum se acţionează în focarul de gripă aviară ?

În cazul unui focar se aplică: tăierea sau uciderea integrală a păsărilor în efectivul afectat, ecarisarea carcaselor şi a
produselor provenite de la acestea, curăţirea, dezinfecţia. Repopularea se face după cel puţin 21 de zile.
3.7.6. Poţi fi despăgubit dacă ţi se confiscă păsările ?
Sigur că da. Ordonanţa nr.42/2004 prevede că în cazul acţiunilor de lichidare a focarelor de boli prin sacrificare, se
acordă despăgubiri proprietarilor animalelor sacrificate sau altfel afectate, indiferent dacă animalele respective sunt
asigurate sau nu. Despăgubirea se stabileşte de o comisie locală condusă de primar şi reprezintă maxim 80% din
valoarea de asigurare.

3.7.7. Cum poţi da o mână de ajutor ?

Dacă ai remarcat ceva suspect, e bine să spui autorităţilor: situaţia în zona infectată; speciile de păsări afectate; numărul
de păsări suspecte de boală; detalii privind amplasarea exploataţiei, existenţa şoselelor ori a drumurilor principale în
apropiere, situaţia meteorologică locală.

3.8. REGULI ŞI MĂSURI ÎN CAZ DE ASANARE DE MUNIŢIE

3.8.1. Ce măsuri se iau la descoperirea unor muniţii rămase neexplodate?

 sistarea oricărei activităţi lucrative şi evacuarea personalului;

 informarea poliţiei sau a autorităţii inspectoratului pentru situaţii de urgenţă prin telefonul 112;
3.8.2. Ce obligaţii au cetăţenii la descoperirea unor muniţii rămase neexplodate?
Cetăţenilor ce descoperă muniţii neexplodate le sunt interzise următoarele:
 atingerea muniţiilor cu mâna sau cu alte obiecte;
 ridicarea, transportul şi introducerea muniţiilor în diferite încăperi sau locuinţe;
 comercializarea acestora prin agenţii de colectare a deşeurilor feroase şi neferoase;
 lovirea sau mişcarea muniţiilor găsite în pământ sau la suprafaţă;
 introducerea muniţiilor în foc;
 topirea elementelor metalice de muniţii;
 tăierea muniţiilor cu fierăstrăul, scule electrice sau prin sudură;
 folosirea muniţiilor pentru improvizarea diferitelor unelte;
 utilizarea pulberilor şi explozivilor provenite din muniţii în scopuri artizanale;
 demontarea de la muniţii a focoaselor sau a altor elemente componente ;
 folosirea pentru joacă, de către copii, a unor muniţii, cum sunt: grenadele, proiectilele şi focoasele sau alte
elemente ale acestora;

3.9. REGULI DE COMPORTARE ÎN SITUAŢIA PRODUCERII UNUI ACCIDENT HIDROTEHNIC

3.9.1. Premergător producerii accidentului şi pe timpul evacuării

3.9.1.1. Reguli pentru populaţie :
 este important să cunoaşteţi semnificaţia semnalelor de alarmare : în caz de accident hidrotehnic semnalul
utilizat este « alarmă la dezastre » care se compune din 5 sunete a câte 16 secunde fiecare cu pauză de 10
secunde între ele ;
 evacuaţi animalele si bunurile de valoare in locuri de evacuare (refugiu) dinainte cunoscute şi stabilite de
autorităţile locale ;
 încuiaţi uşile si ferestrele după ce închideţi apa, gazul si instalaţiile electrice;
 în cazul în care sunteţi surprins in afara locuinţei ( pe străzi, şcoli, parcuri săli de spectacole, autogări, etc.) este
necesar să respectaţi cu stricteţe mesajele şi comunicatele autorităţilor de protecţie civilă si să vă îndreptaţi
spre locurile de evacuare cele mai apropiate ;
 ajutaţi copii, bătrânii şi bolnavii să se deplaseze spre locurile de evacuare ; respectaţi ordinea de evacuare
stabilita: copii, bătrâni, bolnavi şi în primul rând, zonele cele mai periculoase;
 la părăsirea locuinţei luaţi documentele personale şi o rezervă de alimente, apă, trusa sanitară, un mijloc de
iluminat, un aparat de radio, iar pe timp friguros şi îmbrăcăminte mai groasă;
 după sosirea la locul de refugiu, comportaţi-vă cu calm, ocupaţi locurile stabilite, protejaţi şi supravegheaţi
copiii, respectaţi măsurile stabilite.

3.9.1.2. Reguli pentru beneficiarul lucrării :

 va înştiinţa imediat autorităţile locale despre iminenţa producerii accidentului în situaţia în care acest lucru
poate fi apreciat ;
 va introduce semnalul corespunzător pentru alarmarea prin mijloacele specifice a populaţiei situate în aval de
construcţia hidrotehnică ;
  va acorda ajutor cu forţele şi mijloacele de care dispune acţiunilor de evacuare a populaţiei din aval ;
 va acorda ajutor în refacerea locuinţelor afectate de unda de viitură ;

3.9.2. La întoarcerea acasă

 nu intraţi în locuinţă în cazul în care aceasta a fost avariată deoarece există pericolul prăbuşirii unor elemente
de construcţie ;
 luaţi măsuri pentru repararea locuinţelor afectate de viitură ;
 nu atingeţi firele electrice căzute la pământ sau desprinse ;
 nu consumaţi apa direct de la sursă, ci numai după ce aceasta a fost fiartă;
 consumaţi alimente numai după ce au fost curăţate, fierte şi după caz, controlate de organele sanitare ;
 nu folosiţi instalaţiile de alimentare cu apă gaze, electricitate, decât după aprobarea organelor de specialitate;
 sprijiniţi acţiunile formaţiunilor de ecarisaj în vederea identificării, ridicării şi transportului animalelor moarte
spre locurile stabilite pentru incinerarea acestora ;
 acordaţi ajutor persoanelor afectate de unda de viitură ;
 executaţi lucrări de înlăturare a urmărilor inundaţiei, degajarea malului, curăţirea locuinţei şi a mobilierului,
dezinfectarea încăperilor, repararea avariilor;
 sprijiniţi moral si material oamenii afectaţi de inundaţii prin găzduire, donare de bunuri materiale, alimente,
medicamente, etc.