Jurnal de lectură

Titlul: Catherine de Medici

Autorul: Honore de Balzac

Data: august 2018

Născută în Florența Renaşterii, Caterina, nepoata lui Lorenzo

Magnificul, este nevoită să accepte o căsătorie de conveniență cu
Henric al II-lea, delfinul Franței, și astfel ajunge la curtea regelui
Francisc I. Deși se bucură de sprijinul acestuia până la moartea lui, are
de înfruntat rivalitatea Dianei de Poitiers, amanta soţului ei.

Caterina trăiește într-o epocă marcată de intrigi și de războaie

religioase, culminând cu Masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu.
Joacă un rol important în frământările epocii, fiind acuzată de egoism și
sete de putere. Totodată, este considerată o adeptă înflăcărată a
ştiinţelor oculte, numele ei fiind legat de cel al lui Nostradamus. Cartea
de față vă provoacă să-i călcaţi pe urme, călătorind în timp şi într-o
epocă marcată de lupte pentru tron, dar şi presărată cu poveşti de
dragoste.

Catherine de Medici este un personaj istoric interesant, care a știut

să-și atingă scopurile. La început acesta ne este prezentată ca fiind soția
lui Henric al II-lea.

După moartea regelui prin urcarea la tron al fiului ei, ea speră să preia
ea conducerea. Din nefericire aceasta este împiedicată de familia
nurorii sale în drumul spre a-l manipula pe rege. Moartea acestuia însă
este influențată de mama sa într-o oarecare măsură fapt ce m-a
dezamăgit.

Când Cristophe a apărut, ca personaj în acest roman, mă așteptam ca

între el și Catherine să se înfiripe o idilă, însă nici pe departe, el a fost
folost de calvinișyi pentru a-și atinge scopurile, care vizau putere.

Devenind regentă soțului său, a putut să conducă așa cum a vrut ea,
dînd dovadă de multă abilitate în politică, stârnindu-i pe unii contra
celorlalți, prin intrigile ce le țesea, astfel având mult de câștigat.

Povestea de drgoste dintre Carol I și metresa lui, a adus însă doza de

romantism necesară fiecărui roman, care a scos romanul din zona
intrigantă pe care intrigile le țeseau.

Catherine de Medici este un roman plin de intrigi, în care, ficare vrea să

pună mîna pe putere, unde nu se ținea cont de legătura de rudenie și
de vărstă, iar triunghiurile triumfătoare ci de dorința de conducere.