Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași

Facultatea de Construcții si Instalații

Grindă din Lemn Lamelat

Incleiat

- Proiect-

Profesor Îndrumător: Student:

Șl.dr.ing. Iuliana Hudișteanu Ciubotaru Marian

1|Page
Tema proiectului
Să se realizeze proiectarea unei grinzi principale transversale din lemn lamelat ı̂ncleiat.
Grinda face parte din structura de rezistență a acoperișului terasă al unei construcții.

Funcțiunea clădirii:
Construcția va avea funcțiunea de local pentru organizare de evenimente festive.
Amplasament:
Construcția se consideră amplasată într-un ansamblu urban sau mediu rural pe un teren
relativ plat, cu pantă redusă (sub 5%), fiind asigurate măsurile pentru îndepărtarea
apelor din precipitații. Apele freatice se presupun a exista la mare adâncime.
Amplasamentul construcției: Cluj.

Zona seismică: ag = 0,1 g

Zona de zăpadă: sk = 1,5 [kN/m2] = 150 [daN/m2]
Regimul de înălțime:
Regimul de înălțime al clădirii va fi parter.
Structura de rezistență:
Structura de rezistență a clădirii este alcătuită astfel:

 acoperiș de tip terasă necirculabilă;

 pereți activi interiori și exteriori din zidărie confinată de cărămidă: GVP de 37,5
[cm];
 înălțimea utilă de h = 3 [m];
 fundații continue sub formă de tălpi continue sub ziduri.
În cadrul proiectului se vor studia următoarele probleme:
 stabilirea schemei statice pentru grinda cea mai solicitată de la nivelul
acoperișului,
 evaluarea încărcărilor la nivelul grinzii și gruparea efectelor acestora;
 predimensionarea secțiunii transversale a grinzii, precum și verificarea în zona
de rezemare a grinzii, la strivire locală;
 dispunerea lamelelor pe secțiunea transversală a grinzii;
 verificarea grinzii la tensiunii normale, tensiuni tangent¸iale s¸ i verificarea de
rigiditate.

2|Page
Proiectul va cuprinde:
A. Piese scrise
1. Tema proiectului;
2. Breviar de calcul;
B. Piese desenate
1. Planșă grindă și detalii.
2. Extras de repere.
Etape proiect:
1. Determinarea lungimii de calcul a grinzii;
2. Predimensionarea secțiunii transversale a grinzii;
3. Determinarea valorilor caracteristice ale acțiunilor;
4. Verificarea lungimii de rezemare a grinzii;
5. Dispunerea lamelelor pe înălțimea secțiunii transversale;
6. Verificarea de rezistență – tensiuni normale;
7. Verificarea de rezistență - tensiuni tangențiale;
8. Verificarea de rigiditate.

Bibliografie:
1. Nicolae Țăranu, Alexandru Secu,„Probleme moderne în inginerie civilă”, Editura
Stef, 2006.
2. Cornel Furdui, ”Structuri din lemn. Curs pentru studenții anului III”, 2009.
3. „Normativ privind proiectarea construcțiilor din lemn”, indicativ NP 005-03.
4. ”Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalități– Reguli
comune și reguli pentru clădiri”, SR EN 1995-1-1.
5. ”Cod de proiectare. Evaluarea acţiunii zăpezii asupra construcţiilor”, CR 1-1-
3/2012.
6. ”Cod de proiectare. Evaluarea acțiunii vântului asupra construcțiilor”, CR 1-1-
4/2012.
7. ”Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcții”, -CR 0-2012.
8. ”Acţiuni asupra structurilor. Acţiuni generale - Greutăţi specifice, greutăţi specifice,
greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri”, SR EN 1991-1-1.
9. ”Evaluarea încărcărilor din exploatare”, STAS10101/2A1-87.“
10. ”Greutăţi tehnice şi încărcările permanente”, STAS 10101/1-78.
11. ”Cod de proiectare seismică - Partea I-. Prevederi de proiectare pentru clădiri”,
P100-1/2013.

3|Page
Date personale:
 L’=15 [m] - distanța interax între pereții clădirii de pe direcție transversală;

 dp =35 [cm] - grosimea peret¸ilor clădirii de pe direct¸ie transversală;

 t = 40 [mm] - grosimea reperului;

 lR = 440 [cm] - lungimea maximă a reperului;

 lr = 180 [cm] - lungimea minimă a reperului;

 q = 34 [daN/m2] - greutatea elementelor ce alcătuiesc învelitoarea;
 d = 3 [m] - distanța interax a grinzilor principale transversale;

 d-d - îmbinare cu dinți multipli - tipul de îmbinare de prelungire a reperelor ce

alcătuiesc sublamelele din zona cea mai solicitată a grinzii.

Figura 1. Îmbinare cu dinți multipli (dinți pană)

 Tipul de ı̂mbinare folosit: ı̂mbinare prin auto- ı̂ncastrare, realizată prin prelucrarea
ı̂n extremitat¸ile elementelor din lemn a unui anumit număr de dint¸i similari și
simetrici, îmbinați apoi prin încleiere.
 Geometria îmbinării: dinți vizibili pe față (SR EN 385 #tabelul 1).

Figura 2. Profil de dinte tipic

 Materiale folosite: bradul - care se incadreaza la categoria lemnului usor si moale,
cu contrageri mici si rezistente mecanice medii; prelucrarile mecanice se fac fara
dificultati, relativ mai greu decat la molid din cauza smulgerilo de fibre (NP-005-
2003 #2.1.1).

 Clasa I de exploatare, caracterizată prin umiditatea conținută de materialul

lemnos, corespunzătoare unei temperaturi θ =20 + 2°C și a unei umidități relative
a aerului φ ≤ 65% (NP-005-2003 #1.4.3).
OBSERVAŢIE! Se consideră că prin rindeluire şi prin adaosul de adeziv grosimea finală a reperelor
(lamelelor) rămâne de 40 [mm].

4|Page
 1. Determinarea lungimii de calcul a grinzii

1.1. Calculul lungimii reale a grinzii “L”

L’’ = L’ + 0,5 dp +0,5 dp = 15 +2·0,5·0,35 = 15,35 [m]
în care:
 L’’ - gabaritul clădirii;
 L’ = 15 [m] - distanța interax între pereții clădirii de pe direcție transversală;

 dp =35 [cm] - grosimea pereților clădiri de pe direcție transversală.

L = L’’ – Δ – Δ = 15,35 – 0,02 – 0,02 = 15,31 [m]
în care:
 L - lungimea reală a grinzii;
 Δ = 2 [cm] - retragerea grinzii principale în raport cu fața exterioară a pereților
(pentru a evita deteriorarea tencuielii exterioare datorită umflării grinzii din
lemn lamelat încleiat datorită variațiilor de temperatură și umiditate).

1.2. Calculul lungimii de rezemare a grinzii

lrez = dp – Δ = 35 – 2 = 33 [cm]

în care:
 lrez - lungimea de rezemare a grinzii;

1.3. Determinarea lungimii de calcul a grinzii transversale

𝟐 𝟒
𝑳𝒄 = 𝑳 − 𝟐 ∙ ∙ 𝑳𝒓𝒆𝒛 = 𝟏𝟓, 𝟑𝟏 − ∙ 𝟎, 𝟑𝟑 = 𝟏𝟒, 𝟖𝟕
𝟑 𝟑
în care:

 Lc - lungimea de calcul a grinzii.

5|Page
 2. Predimensionarea secțiunii transversale a grinzii

Predimensionarea secţiunii transversale presupune următorii paşi:

2.1. Determinarea înălţimii secţiunii transversale, h:
h = max.(hrigid, hstab)
2.2. Determinarea lăţimii secțiunii transversale, b:
b =∑j br,j
h
≤6
b

2.1. Determinarea înălțimii secțiunii transversale

2.1.1. Predimensionarea înălțimii secțiunii din condiția de rigiditate
Definim:
 hrigid - înălţimea secţiunii transversale a grinzii obţinută din condiţii de rigiditate;

 Lc – lungimea de calcul a grinzii ;

 N* - mulţimea numerelor naturale, mai puţin elementul zero.
Din condiţia de rigiditate înălţimea secţiunii transversale a grinzii rezultă din sistemul
de relaţii:
𝐿𝑐
ℎ𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑 = 𝑘𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑 ∙ 𝑡 ≥
{ 15
𝑘𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑 ∈ 𝑁 ∗

𝐿𝑐 1487
𝑘𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑 ≥ = = 24,783
15 ∙ 𝑡 15 ∙ 4
Rotunjire în plus potrivit inegalității:
𝑘𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑 ≥ 24.783
{ ⇨ 𝑘𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑 = 25
𝑘𝑟𝑖𝑔𝑖𝑑 ∈ 𝑁 ∗

krigid ≥ 24.783
 krigid = 25
krigid ∈ N∗

hrigid = krigid ∙ t = 25 ∙ 4 = 100 [cm]

6|Page
2.1.2. Predimensionarea înălțimii secțiunii din condiția de stabilitate
Definim:
 hstab - înălţimea secţiunii transversale a grinzii obţinută din condiţii de stabilitate;

 b – lățimea secţiunii transversale a grinzii.

Din condiţia de stabilitate înălţimea secţiunii transversale a grinzii rezultă din sistemul
de relaţii:
hstab = kstab ∙ t ≤ 6 ∙ b
kstab ∈ N∗

Impunem:
hrigid 100
bpornire ≥ = = 17 [cm]
6 6

6 ∙ bpornire 6 ∙ 17
kstab ≤ = = 25
t 4

Rotunjire în minus potrivit inegalității:

kstab ≤ 25
 kstab = 25
kstab ∈ N∗

hstab = kstab ∙ t = 25 ∙ 4 = 100 [cm]

⇒ h = max [hrigid, hstab] = 100 [cm]

2.2. Predimensionarea lățimii secțiunii

Lat¸imea sect¸iunii transversale a grinzii poate fi dat atat de lat¸imea unei lamelei cat s¸i de
o sumă de lățimi a mai multor repere. Lăţimea, brj, a unui reper se limitează la 14 cm din
condiţia de evitare a bombării. De asemenea, rosturile dintre repere trebuie să aibă o
distanță de minim 2 [cm] între ele.
ℎ ℎ 100
≤ 6 => 𝑏 ≥ = = 16,667 [𝑐𝑚]
𝑏 6 6
Adoptăm b =18 [cm], format din două repere cu lățimile br,1=12 [cm] și br,2 = 6 [cm]
b = ∑j br,j = br,1 + br,2 = 12 + 6 = 18 [cm]

⇒ b = 18 [cm]

7|Page
 3. Determinarea valorilor caracteristice ale acțiunilor

Valorile acțiunilor normate și ale coeficienților parțiali de siguranță aplicați încărcărilor

se stabilesc pe baza standardelor de acțiuni în vigoare.
Efectul variațiilor de temperatură climatică nu se ia în considerare la calculul
construcțiilor din lemn. Variația dimensională a lemnului în lungul fibrelor la variații de
temperatură este mult mai redusă decât la celelalte materiale de construcții (NP-005-
2003 #1.5.5.2).
Grupările de încărcări pentru diferitele stări limită ultime și pentru stări limită ale
exploatării normale se stabilesc conform CR-0-2012.
Pentru stabilirea valorilor maselor volumice ale diferitelor specii de lemn se poate
consulta NP-005-2003#2.2.

3.1. Acțiuni permanente

Se definesc:
 ρ0,05=400 [kg/m3] - masa volumică care se ia în considerare la stabilirea greutății
proprii a elementelor de construcție (forțe antigravitaționale);
 ρ0,95=480 [kg/m3] - masa volumică care se ia în considerare la stabilirea greutății
proprii a elementelor de construcție (cazuri defavorabile, forțe gravitaționale);
 γbrad [kN/m3]- greutatea specifica a lemnului de pin:
γbrad = ρ0,95 · g= 400 · 9,8066 = 4706,88 [N/m3] = 470,68 [daN/m3]

 gk [kN/m]- încărcarea permanentă dată de greutatea proprie a grinzii din lemn

lamelat încleiat:
γbrad ∙ V γbrad ∙ b ∙ h ∙ Lc
gk = = = 470,68 ∙ 0,18 ∙ 1,00 = 84,742 [daN/m]
Lc Lc

 q = 34 [kN/m2]- încărcarea permanentă dată de greutatea proprie a elementelor

ce constituie învelitoarea acoperișului (pane, plăci OBS, învelitoare din țiglă),
exclusiv greutatea proprie a grinzii din lemn lamelat încleiat:

qgrindă = q · d =34· 3= 102 [daN/m]

 gi.e[kN/m]- încărcarea permanentă dată de greutatea instalației electrice (se

neglijează).
Încărcarea permanentă totală:
⇒𝒈𝒕𝒐𝒕
𝒌 = 𝑔𝑘 + 𝑞
𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑ă = 84,742 + 102 = 186,724 [𝑑𝑎𝑁/𝑚]

8|Page
3.2. Acțiuni variabile

3.2.1. Evaluarea acțiunii provenite din sarcini utile

Acțiunile utile sunt acțiuni ce apar datorită procesului de exploatare al clădirilor. Valorile
recomandate în standard SR EN 1991-1-1-2004 sunt cele minime. Pentru terase
necirculabile:
uk = 80 [daN/m2]
Încărcarea utilă pe grinda din lemn lamelat încleiat este:
⇒ Ukgrindă =uk · d = 80 · 3 = 240 [daN/m]

3.2.2. Acțiunea din zăpadă

Valoarea caracteristică acțiunii din zăpadă pe acoperiş s, pentru situaţia de proiectare
persistentă/tranzitorie se determină astfel (conform CR -1-1-3/2012 #4.1):
s = γIs · μi · Ce · Ct · sk
unde:

 γIs – factorul de importanţă-expunere pentru acţiunea zăpezii:

γIs = 1, pentru clasa de importanţă-expunere III

Factorul de importanţă-expunere pentru acţiunea zăpezii nu se aplică în cazul încărcării

din zăpadă utilizată la evaluarea masei construcţiei pentru calculul forţei seismice de
proiectare în P100-1.

 μi – coeficient de formă pentru încărcarea din zăpadă pe acoperiş:

μi = 0,8, pentru unghiul acoperişului 0O ≤ α ≤ 30O

 Ce – coeficient de expunere al construcţiei în amplasament:

Ce = 1, pentru expunere normală

 Ct – coeficient termic:

Ct = 1, pentru acoperişuri cu termoizolaţii uzuale

 sk [kN/m2]– valoarea caracteristică a acţiunii din zăpadă pe sol, în amplasament:

sk = 1,5 [kN/m2] = 150 [daN/m2], pentru municipiul Cluj

Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă devine:

s = γIs · μi · Ce · Ct · sk = 1 · 0,8 · 1 · 1 · 1,5 = 12,0 [kN/m2] = 120 [daN/m2]
Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe grinda din lemn lamelat încleiat
devine:
⇒ skgrindă = s · d = 120 · 3 = 360 [daN/m]

9|Page
3.2.3. Acțiunea din vânt
Prin aplicarea prevederilor codului CR-1-1-4/2012 se obţin valori caracteristice ale
acţiunilor produse de vânt pe clădiri si structuri. Efectele pe structură ale acţiunilor
produse de vânt vor fi grupate cu efectele pe structură ale acţiunilor permanente şi
variabile relevante pentru proiectare, în conformitate cu CR 0-2012.
Presiunea/sucţiunea vântului ce acţionează pe suprafeţele rigide exterioare ale
clădirii/structurii se determină cu relaţia:
we = γIw · cpe · qp(ze)
în care:

 γIw - factorul de importanță-expunere, CR-1-1-4/2012 #tab.3.1:

γIw = 1, pentru clasa de expunere III

 qp(ze) - este valoarea de vârf a presiunii a vântului evaluată la cota ze deasupra

terenului, şi poate fi exprimată în funcţie de valoarea de referinţă a presiunii
dinamice a vântului, qb (la 10 m, în câmp deschis – teren de categoria II, conform
CR-1-1-4/2011#tab.2.1), astfel:
qp(ze) = cpq(ze) · cr2(ze) · qb = ce(ze) · qb
qp(ze) = 1,8 · 0,5 = 0,.9 [kPa] = 0,9 [kN/m2] = 90 [daN/m2]
în care:

 ce(z) - factorul de expunere, definit ca produsul dintre factorul de rafală, cpq(ze) şi

pătratul factorului de rugozitate, cr2(ze). Variația factorului de expunere este
prezentată, pentru diferite categorii de teren în CR-1-1-4/2011 #fig.2.2;
ce(ze) = 1,8, în funcţie de categoria de teren (II) şi de înălţimea de referinţă la
coamă a construcţiei, ze = 6 [m] (considerată egală cu h din figura de mai jos, CR-
1-1-4/2012 #4.2.5 pentru presiunea exterioară CR-1-1-4/2012 #cap. 4)
 qb - presiunea de referință a vântului. Conform hărții de zonare CR-1-1-
4/2012#fig. 2.1, mediată pe 10 min. la 10 [m] cu o posibilitate de depășire într-un
an de 0,02 (intervalul mediu de recurență de 50 ani):
qb = 0,5 [kPa], pentru municipiul Cluj, iar viteza de referință a vântului se
determină cu relația:
 cpe - coeficientul aerodinamic de presiune/sucțiune pentru suprafețe exterioare;

10 | P a g e
 Figura 4. Notații pentru acoperișul cu două pante
- Pentru încărcarea din vânt la nivelul acoperișului care acţionează
transversal, având θ = 0O, maxim pentru zonele H şi I.
cpe,10H = cpe,10I = - 0,5
- Pentru încărcarea din vânt la nivelul acoperișului care acţionează
longitudinal, având θ = 90O, maxim pentru zona H:
cpe,10 H = - 0,7
OBSERVAŢIE! Coeficienții aerodinamici de presiune se determină conform tab. 4.4 a și b din CR-1-
1-4/2012, prin interpolare liniară. Pentru unghiuri ascuțite, mai mici de 5 grade pot fi utilizate
valorile coeficienților aerodinamici de presiune, aferenți acoperișurilor terasă ținând seama de
valoarea raportului h/d (tab. 4.2 și b din CR-1-1-4/2012).

Valoarea caracteristică a încărcării din vânt pentru zonele H şi I, devine:

⇒ wtransvH,I = γIwpe,10
·c H,I · qp(ze) = 1 · (-0,6)· 90 = -54 [daN/m2]
⇒ wlongitH = γIw · cpe,10I · qp (ze) = 1 · (-0,7)· 90 = -63 [daN/m2]

OBSERVAȚIE! Datorită faptului că acțiunea vântului se manifestă la nivelul acoperișului ca efect de

sucțiune, fapt ce duce la “descărcarea” structurii, aceasta se va neglija!

3.3. Combinarea efectelor acțiunilor

Pentru fiecare caz de încărcare, valorile de proiectare ale efectelor acţiunilor (Ed) vor fi
determinate combinând valorile provenind din acţiuni ce sunt considerate că se pot
produce simultan.
În calculul structurii este necesar să se ia în considerare cele mai defavorabile combinații
de încărcări, a căror acțiune simultană este practic realizabilă (CR-0/2012 #6.4.3).

3.3.1. Stări limită ultime (S.L.U)

Combinarea (efectelor) acţiunilor pentru proiectarea la S.L.U. poate fi clasificată în
următoarele trei tipuri de grupări:

11 | P a g e
 3.3.1.1. Gruparea fundamentală
𝐧 𝐦

𝐄𝐝 = ∑ 𝛄𝐆,𝐣 ∙ 𝑮𝒌,𝒋 + 𝛄𝐐,𝟏 ∙ 𝐐𝐤,𝟏 + ∑ 𝜸𝑸,𝒊 ∙ 𝛙𝟎,𝐢 ∙ 𝐐𝐤,𝐢

𝐣=𝟏 𝐢=𝟐

În relația de mai sus simbolul ”+” înseamnă ”în combinație cu”.

 Gk,j – efectul pe structură al acțiunii permanente j, luată cu valoarea sa

caracteristică;
 Qk,1 – efectul pe structură al acțiunii variabile principale, ce are ponderea
predominantă între acțiunile variabile, luată cu valoarea sa caracteristică;
 Qk,i – efectul pe structură al acțiunii variabile i, luată cu valoarea sa caracteristică;
 γG,j – coeficient parțial de siguranță, pentru acțiunea permanentă j (CR-0-
2012#tab.7.2; tab.7.3; tab.7.4 și tab.7.5);
 γQ,i – coeficient parțial de siguranță, pentru acțiunea variabilă i (CR-0-2012
#tab.7.2; tab.7.3; tab.7.4și tab.7.5);
 Ψ0,i – factor de simultaneitate (CR-0-2012/#tab.7.1) al efectelor pe structură al
acțiunilor variabile (i=1,2,3...) luate cu valorile lor caracteristice, având valoarea
Ψ0,1= 0,7, cu excepția încărcărilor din depozite și a acțiunilor provenind din
împingerea materialelor pulverulente și a fluidelor/apei unde Ψ0,1= 1,0
Astfel, spre exemplu, în cazul unei structuri acționate predominant de efectele
încărcărilor utile, relația se scrie:
n

Ed = 1,35 ∙ ∑ Gk,j + 1,5 ∙ Uk + (1,5 + 0,7) ∙ 𝑆𝑘

j=1

unde:
 Gk,j – valoarea efectului acțiunilor pe structură, calculată cu valoarea
caracteristică a acțiunilor permanente;
 Sk – valoarea efectului acțiunii din zăpadă pe structură, calculată cu valoarea
caracteristică a încărcării din zăpadă;
 Uk – valoarea efectului acțiunilor datorate exploatării construcției (acțiunilor
”utile”), calculată cu valoarea caracteristică a acțiunilor datorate exploatării.
Acțiunile permanente ce au un efect favorabil asupra siguranței structurilor se iau
conform următoarei combinații:
n m

Ed = 0,9 ∙ ∑ Gk,j + 1,5 ∙ Qk,1 + ∑ 1,5 ∙ ψ0,i ∙ Qk,i

j=1 i=2

12 | P a g e
3.3.1.2. Gruparea accidentală
𝐧 𝐦

𝐄𝐝 = ∑ 𝐆𝐤,𝐣 + 𝑨𝒅 + (𝛙𝟏,𝟏 𝒔𝒂𝒖 𝛙𝟐,𝟏 ) ∙ 𝐐𝐤,𝟏 + ∑ 𝛙𝟐,𝐢 ∙ 𝐐𝐤,𝐢

𝐣=𝟏 𝐢=𝟐

Combinarea efectelor acţiunilor în Gruparea accidentală fie implică explicit o acţiune

accidentală A (foc, impact, impuls) fie se referă la situaţia de după accident (A=0).

3.3.1.3. Gruparea seismică

𝐧 𝐦

𝐄𝐝 = ∑ 𝐆𝐤,𝐣 + 𝜸𝑰 ∙ 𝐀 𝐄𝐤 + ∑ 𝛙𝟐,𝐢 ∙ 𝐐𝐤,𝐢

𝐣=𝟏 𝐢=𝟐

unde:

 AEk – valoarea caracteristică a acțiunii seismice ce corespunde intervalului mediu

de recurență, IMR adoptat de cod (IMR=225 ani în P100-2013);
 γI – coeficient de importanță și expunere a construcției pentru acțiunile din
cutremur;
 Ψ2,i – coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a acțiunii variabile
Qi (CR 0-2012 #tab. 7.1.);

 Ψ2,i = 0,3 – acțiuni din exploatare provenind din funcțiunea clădirii;

 Ψ2,i= 0,4 – acțiuni din zăpadă.

3.3.2. Stări limită de serviciu (S.L.S)

Combinarea (efectelor) acţiunilor pentru proiectarea la S.L.S. poate fi clasificată în
următoarele trei tipuri de grupări:
3.3.2.1. Combinația caracteristică
𝐧 𝐦

𝐄𝐝 = ∑ 𝐆𝐤,𝐣 + 𝐐𝐤,𝟏 + ∑ 𝛙𝟎,𝐢 ∙ 𝐐𝐤,𝐢

𝐣=𝟏 𝐢=𝟐

3.3.2.2. Combinația frecventă

𝐧 𝐦

𝐄𝐝 = ∑ 𝐆𝐤,𝐣 + 𝛙𝟏,𝟏 ∙ 𝐐𝐤,𝟏 + ∑ 𝛙𝟐,𝐢 ∙ 𝐐𝐤,𝐢

𝐣=𝟏 𝐢=𝟐

3.3.2.3. Combinația cvasipermanentă ψ

𝐧 𝐦

𝐄𝐝 = ∑ 𝐆𝐤,𝐣 + ∑ 𝛙𝟐,𝐢 ∙ 𝐐𝐤,𝐢

𝐣=𝟏 𝐢=𝟐

13 | P a g e
Valori recomandate pentru factori de grupare (combinare) a acțiunilor variabile la
clădiri și structuri se extrag din CR-0-2012 #tab.7.1.
Tabel 1.

Coeficienţi parţiali de siguranţă pentru combinarea (efectelor) acţiunilor în situaţii de

proiectare persistente şi tranzitorii (Gruparea fundamentală)se extrag din CR-0-
2012/#tab.7.2.
Tabel 2.

14 | P a g e
3.3.3. Combinațiile de încărcări calculate conform proiectului
3.3.3.1. S.L.U. – gruparea fundamentală
n m

Ed = ∑ γG,j ∙ 𝐺𝑘,𝑗 + γQ,1 ∙ Qk,1 + ∑ 𝛾𝑄,𝑖 ∙ ψ0,i ∙ Qk,i

j=1 i=2

C1: 1,35 · g k tot + 1,5 · Ukgrindă + (1,5 · 0,7) · s kgrindă =1,35 · 186,724 + 1,5 · 240 + 1,05 · 360
=990,077 [daN/m]

C2: 1,35 · g k tot + 1,5 · skgrindă + (1,5 · 0,7) · U kgrindă =1,35 · 186,724 + 1,5 · 360 + 1,05 · 240
=1044,077[daN/m]

3.3.3.2. S.L.S. – gruparea caracteristică

n m

Ed = ∑ Gk,j + Qk,1 + ∑ ψ0,i ∙ Qk,i

j=1 i=2

C3: gktot + skgrindă + · 0,7 · Ukgrindă =186,724 + 360 + 0,7 · 240= 714,724 [daN/m]

15 | P a g e
 4. Verificarea lungimii de rezemare a grinzii

Schema statică a grinzii din lemn lamelat încleiat este prezentată în figura următoare:

Figura. Schema statică a grinzii din lemn lamelat încleiat

Pentru a evita strivirea locală la nivelul reazemului, următoarea condiţie trebuie

îndeplinită:
pmax,reazem ≤ Rc,┴ d
unde:
 pmax,reazem – presiunea maximă ce se dezvoltă la nivelul intradosului grinzii
transversale, în zona de reazem.
 Rc,┴ d – rezistența de calcul a lemnului masiv la compresiune perpendicular pe
fibre (NP005-2003 #4.4).
 pzd – încărcarea din calcul din gruparea fundamentală, combinaţia C2
pmax,reazem · lrez · b /2 = VA

⇒ VA = p zd · Lc / 2 = 1044,077·14,87/2 = 7762,714 [daN]

pzd =1,35 · 186,724 + 1,5 · 360 + 1,05 · 240 = 1044,077 [daN/m]

⇒ pmax,reazem = 2 · VA / (lrez · b) = 2 · 7732,714 / (33 · 18) = 26,137 [daN/cm2]

Rc,┴ d = muc, ┴ · mdc · Rc, ┴ / γc, ┴

unde:
 Rc, ┴ – rezistența la compresiune din încovoiere statică a lemnului din care este
alcătuită grinda (molid, calitatea I, clasa de exploatare 1), specificate în tabelul
2.3.# NP005-2003:
Rc, ┴ = 3,3 [N/mm2] pentru molid calitatea I (NP005-2003 #tab2.3)

16 | P a g e
  γc, ┴ – coeficient parțial de siguranță pentru solicitarea de încovoiere, definiți în
funcție de tipul solicitărilor în paragraful 2.4.4.# NP005-2003:
γc, ┴ = 1,25, pentru solicitarea de încovoiere (NP005-2003 #tab2.7)
 muc, ┴ – coeficienți ai condiţiilor de lucru care introduc în calcul umiditatea de
echilibru a materialului lemnos, definiți pe baza condițiilor de microclimat în care
sunt exploatate elementele de construcție care se proiectează și a căror valori sunt
date în cadrul paragrafului 2.4.2. # NP005-2003:
muc, ┴ = 1,00 pentru încovoiere statică, lemn de rășinoase clasa de exploatare1
(NP005-2003 #tab2.5)
 mdc – sunt coeficienți ai condițiilor de lucru stabiliți în funcție de durata de acțiune
a încărcărilor cu valorile specificate în cadrul paragrafului 2.4.3.# NP005- 2003. La
proiectarea elementelor structurale din lemn, valoarea coeficientului mdc se
stabilește luând în considerare ponderea procentuală pe care o au diferitele tipuri
de încărcări, în funcție de clasa de durată (permanente, de lungă durată sau de
scurtă durată) (NP005-2003 #tab2.6):
mdc = 0,80, pentru încovoiere statică, clasa de durată a încărcărilor - permanentă
mdc = 0,85, pentru încovoiere statică, clasa de durată a încărcărilor - lungă durată
Stabilirea ponderii celor două tipuri de încărcări se face în raport cu valoarea de
calcul încărcărilor permanente și de lungă durată:
gperm
d = 1,35 · 186,723 = 252,077 [daN/m]
qdlungă durată = 1,5 · 360+ 1,05 · 240 = 792 [daN/m]
𝑝𝑒𝑟𝑚 𝑙𝑢𝑛𝑔ă 𝑑𝑢𝑟𝑎𝑡ă 𝑙𝑢𝑛𝑔ă 𝑑𝑢𝑟𝑎𝑡ă
𝑚𝑑𝑐 ∙ 𝑔𝑑𝑝𝑒𝑟𝑚 ∙ 𝑚𝑑 ∙ 𝑞𝑑
𝑚𝑑𝑐 = 𝑝𝑒𝑟𝑚 𝑝𝑒𝑟𝑚
𝑔𝑑 + 𝑞𝑑

0,80 ∙ 252,077 + 0,85 ∙ 792

=
252,077 + 792
mdc = 0,838
⇒ Rc,┴d = muc, ┴ · mdc · Rc, ┴ / γc, ┴ = 1,00 · 0,84 · 3,3/ 1,25 = 2,212 [N/mm2] = 22,121 [daN/cm2]
Astfel, inegalitatea devine:
pmax,reazem ≤ Rc,┴ d ⇔ 26,137 > 22,121 – condiţie neîndeplinită!
OBSERVAȚIE! La contactul dintre grinda de lemn transversală și aparatul de rezemare, reprezentat
de centura din beton armat de la nivelul superior al pereților din zidărie, presiunile de contact
depășesc rezistența la strivire a lemnului (rezistența la compresiune perpendiculară pe fibre). Acest
lucru se poate corecta prin mărirea suprafeței de contact dintre grindă si reazem, prin mărirea
lățimii grinzii sau prin confinarea grinzii pentru zona reazemului cu corniere metalice. Vom adopta
cea de-a doua metodă și în continuare vom determina lățimea celor două corniere care se dispun,
bcornier.

17 | P a g e
pmax,reazem · lrez · (b + 2 · bcornier)/2 = VA

pmax,reazem = Rc,┴ d = 22,121 [daN/cm2]

⇒ (b + 2 · bcornier) = 2 · VA / (Rc,┴ d · lrez)

⇒ bcornier = ½ · [2 · VA / (Rc,┴ d · lrez) – b] = ½ ·[2 · 7762,714/(22,121·33)–18]=1,63[cm]

OBSERVAȚIE! Se vor adopta corniere pentru care bcornier > 1,63 [cm], dar a căror lățime vor satisface
și cerințele minime pentru prinderea acestora atât de grinda din lemn lamelat încleiat, cât și de
centura din beton armat.

18 | P a g e
 5. Dispunerea lamelelor pe înălțimea secțiunii transversale

5.1. Categorii de calitate a lemnului

Elementele încleiate se alcătuiesc din piese de lemn de diferite categorii, în funcție de
destinația elementelor și în raport cu natura și mărimea solicitării, conform indicațiilor
din figura următoare (NP005-2003/6.8.2.4).

Figura 5. Categorii de material lemnos utilizate la elementele încleiate în funcție de

solicitării.
Modalitatea de alegere a categoriei de calitate a cherestelei ce formează lamelele unui
element realizat din lemn lamelat încleiat este arătată în tabelul 3.
Tabelul 3. Alegerea categoriei de calitate a cherestelei ce formează lamelele unui element
realizat din lemn lamelat încleiat
Categoria de calitate
a cherestelei ce formează
lamelele unui element Solicitarea şi destinaţia lamelelor în elementul
realizat din lemn lamelat realizat din lemn lamelat încleiat
încleiat
Lamele întinse la o tensiune > 70 % din rezistenţa de
calcul, precum şi în zonele întinse ale elementelor
I
încovoiate pe o înălţime de cel puţin 0,15 din
înălţimea secţiunii transversale
a) Lamelele periferice ale elementelor comprimate
b) Lamelele periferice ale zonelor comprimate din
II elementele încovoiate
c) Lamele întinse la o tensiune de cel mult 70 % din
rezistenţa de calcul
Zona din treimea mijlocie a secţiunii transversale a
III
elementelor comprimate şi încovoiate

19 | P a g e
5.2. Proiectarea pe înălţime a secţiunii transversale a grinzii din lemn lamelat
încleiat
Pentru proiectarea grinzilor solicitate la încovoiere nealternantă se definesc:
 hI – porţiunea din înălţimea grinzii, pe care apare întindere din încovoiere,
realizată din lamele de lemn de categoria de calitate I;
 hIIî - porţiunea din înălţimea grinzii, pe care apare întindere din încovoiere,
realizată din lamele de lemn de categoria de calitate II;
 hIIc - porţiunea din înălţimea grinzii, pe care apare compresiune din încovoiere,
realizată din lamele de lemn de categoria de calitate II;
 hIII - porţiunea din înălţimea grinzii, pe care apar solicitările compresiune din
încovoiere şi de întindere din încovoiere, realizată din lamele de lemn de categoria
de calitate III.

Figura 6. Alcătuirea constructivă a elementelor realizate din lemn lamelat solicitate la

încovoiere.
5.2.1. Determinarea înălţimii hI
Înălţimea hI are expresia de mai jos:
ℎ
ℎ𝐼 = 𝑘𝐼 ∙ 𝑡 ≥ max (0,15 ∙ ℎ; − 𝑧0,7 )
{ 2
∗
𝑘𝐼 ∈ 𝑁
în care z0,7 – ordonata în dreptul căreia tensiunea de întindere are valoarea de 0,7· Rî,îd
(unde R dî,îeste rezistența la întindere din încovoiere de calcul a lemnului, definită pentru
lemn de categoria de calitate I).

Figura 7. Evidențierea ordonatei z0,7

20 | P a g e
 𝑀𝑦𝑚𝑎𝑥 0,7 ∙ 𝑅î,î𝑑 ∙ 𝐼𝑦 0,7 ∙ 13,767 ∙ 105 ∙ 1,9 ∙ 10−2
𝜎𝑧0,7 = 0,7 ∙ 𝑅î,î𝑑 = 𝑍0,7 => 𝑍0,7 = =
𝐼𝑦 𝑀𝑦𝑚𝑎𝑥 31275,118

=> 𝑍0,7 = 0,501[𝑚] = 50,1 [𝑐𝑚]

𝑅îî 24
𝑅î,î𝑑 = 𝑚𝑢î ∙ 𝑚𝑑î ∙ = 1,00 ∙ 0,631 ∙ = 13,767 [𝑁/𝑚𝑚2 ] = 13,767 ∙ 105 [𝑑𝑎𝑁/𝑚2 ]
𝛾î 1,10
𝑏 ∙ ℎ3 0,18 ∙ 1,083
𝐼𝑦 = = = 1,9 ∙ 10−2
12 12
𝑝𝑧𝑑 ∙ 𝐿2𝑐 1044,077 ∙ 14,872
𝑀𝑦𝑚𝑎𝑥 = = = 28857,889 [𝑑𝑎𝑁/𝑚]
8 8
𝑝𝑧𝑑 = 1,35 ∙ 186,284 + 1,5 ∙ 400 + 1,05 ∙ 150 = 1044,77 [𝑑𝑎𝑁/𝑚]
unde:
 muî – coeficienți ai condițiilor de lucru care introduc în calcul umiditatea de
echilibru a materialului lemnos pentru întindere;
 mdî – coeficienți ai condițiilor de lucru stabiliți în funcție de durata de acțiune a
încărcărilor pentru încovoiere statică și forfecare;
 γî –coeficienți parțiali de siguranță la încovoiere;
 Rî,î – rezistența la întindere din încovoiere caracteristică lemnului din care este
formată grinda;
 Iy – momentul de inerție al secțiunii grinzii din lemn lamela încleiat;
 Mymax – valoarea maximă pentru momentul încovoietor în jurul axei y;
 Pzd – încărcarea de calcul conform combinației de încărcări C2.
100
ℎ𝐼 = 𝑘𝐼 ∙ 𝑡 ≥ max (0,15 ∙ 100; − 50,1) = max(15; −0,092)
{ 2
𝑘𝐼 ∈ 𝑁 ∗
15
{ℎ𝐼 = 𝑘𝐼 ∙ 𝑡 ≥ 15 => 𝑘𝐼 ≥ = 3,75
4 ⇨ 𝑘𝐼 = 4
∗
𝑘𝐼 ∈ 𝑁
=> ℎ𝐼 = 𝑘𝐼 ∙ 𝑡 = 4 ∙ 4 = 16 [𝑐𝑚]

5.2.2. Determinarea înălţimii hIIî

Înălţimea hIIî are expresia de mai jos:

ℎ
ℎ𝐼𝐼î = 𝑘𝐼𝐼î ∙ 𝑡 ≥ − ℎ𝐼
{ 3
𝑘𝐼𝐼î ∈ 𝑁 ∗

21 | P a g e
 ℎ 1 100 1
𝑘𝐼𝐼î ≥ ( − ℎ𝐼 ) ∙ = ( − 15) ∙ = 4,333
{ 3 𝑡 3 4 ⇨ 𝑘𝐼𝐼î = 5
𝑘𝐼𝐼î ∈ 𝑁 ∗

=> 𝒉𝑰𝑰î = 𝑘𝐼𝐼î ∙ 𝑡 = 5 ∙ 4 = 20 [𝑐𝑚]

5.2.3. Determinarea înălţimii hIIc

Înălţimea hIIc are expresia de mai jos:

ℎ
ℎ𝐼𝐼î = 𝑘𝐼𝐼𝑐 ∙ 𝑡 ≥
{ 3
𝑘𝐼𝐼î ∈ 𝑁 ∗

ℎ 100
𝑘𝐼𝐼î ≥ ( )= = 8,333
{ 3∙𝑡 3∙4 ⇨ 𝑘𝐼𝐼𝑐 = 9
𝑘𝐼𝐼î ∈ 𝑁 ∗

=> 𝒉𝑰𝑰𝒄 = 𝑘𝐼𝐼𝑐 ∙ 𝑡 = 9 ∙ 4 = 36 [𝑐𝑚]

5.2.4. Determinarea înălţimii hIII

Înălţimea hIII are expresia de mai jos:

ℎ𝐼𝐼𝐼 = 𝑘𝐼𝐼𝐼 ∙ 𝑡 = ℎ − (ℎ𝐼 + ℎ𝐼𝐼î + ℎ𝐼𝐼𝑐 )

ℎ
{ ℎ𝐼𝐼𝐼 ≤
3
𝑘𝐼𝐼𝐼 ∈ 𝑁 ∗
1 28
𝑘𝐼𝐼𝐼 = [100 − (16 + 20 + 36)] ∙ = =7 ⇨ 𝑘𝐼𝐼𝐼 = 8
{ 𝑡 4
𝑘𝐼𝐼𝐼 ∈ 𝑁 ∗

100
=> 𝒉𝑰𝑰𝑰 = 𝑘𝐼𝐼𝐼 ∙ 𝑡 = 8 ∙ 4 = 32 [𝑐𝑚] ≤ = 33.333 [𝑐𝑚] − 𝑂𝐾
3

Prin urmare, secțiunea transversală va avea înălțimea totală, h, de:

h = hI + hIIî + hIIc + hIII = 16 +20 + 36 + 32 = 104 [cm]
Această înălțime constă într-un număr de lamele, k, egal cu:
k = h/t = 104 / 4 = 26 de lamele

22 | P a g e
 6. Verificarea de rezistență – tensiuni normale

Verificarea tensiunilor normale se face în punctul unde sunt tensiuni maxime de

întindere din încovoiere şi presupune parcurgerea următorilor paşi:
1) Determinarea încărcărilor corespunzătoare stării limită de rezistenţă – se
sistematizează încărcările după cum urmează: permanente, cvasipermanente (de
lungă durată), temporar-variabile (de scurtă durată);

2) Determinarea momentului maxim, Mymax;

3) Determinarea rezistenţei de calcul la întindere din încovoiere a lemnului de categoria
de calitate I, lemn ce alcătuieşte lamela cea mai solicitată la întindere din încovoiere;
4) Determinarea coeficientului k, Tabelul 4;

5) Determinarea, conform Tabelului 5, a coeficientului kw;

6) Determinarea, conform Tabelului 6, a coeficientului kf;
7) Aplicarea relaţiei pentru grinzi ce au secţiunile transversale dreptunghiulare:

unde:
 k - coeficient care tine cont de tipul de îmbinare. Pentru îmbinare cu dinți
multipli, k = 0,9;
Tabelul 4. Determinarea coeficientului k

Tipul îmbinării Mărimea lîp Coeficientul k

Pe suprafețe teșite ≥ 10t 0,9
< 10t 0,8
Cu dinți multipli ≥ 2t 0,9

 kw - coeficient care ţine seama de raportul dintre înălţimea totală a secţiunii

transversale, h, şi lăţimea totală a secţiunii transversale, b. Conform
Tabelului 5:
kw = f(b=18 [cm], h=104[cm]) = 0,8

23 | P a g e
 Tabelul 5. Determinarea coeficientului kw

Lățimea Coeficientului kw pentru înălțimea grinzii h, în cm

grinzii b, 14 - 40 50 60 70 80 90; 100 și mai
în cm mare
b ≤ 14 1,00 0,95 0,90 0,85 0,80 0,75
b > 14 1,14 1,05 0,95 0,90 0,85 0,80

 kf - numai pentru secţiunile transversale în formă de dublu T, coeficient de

corecţie care ţine seama de forma secţiunii transversale şi este funcţie de
raportul bi/b; pentru secțiuni dreptunghiulare kf = 1;
Tabelul 6. Determinarea coeficientului kf

Valoarea raportului bi/b 1/2 1/3 1/4

Valoarea coeficientului kf 0,90 0,80 0,75

 Mymax - momentul maxim de calcul pentru secțiunea cea mai solicitată a

grinzii;

𝑝𝑧𝑑 ∙ 𝐿2𝑐 1044,077 ∙ 14,872

𝑀𝑦𝑚𝑎𝑥 = = = 28857,889 [𝑑𝑎𝑁/𝑚]
8 8
𝑝𝑧𝑑 = 1,35 ∙ 186,284 + 1,5 ∙ 400 + 1,05 ∙ 150 = 1044,77 [𝑑𝑎𝑁/𝑚]

 Wy - modulul de rezistență al secțiunii transversale a grinzii;

24 | P a g e
 𝑏∙ℎ2 0,18∙1,042
𝑊𝑧 = = = 0,032 [𝑚3 ]
6 6
 Rî,î,î d - rezistența de calcul la întindere din încovoierea statică a îmbinării;
 Rî,î d - rezistența de calcul a lemnului la întindere din încovoierea statică,
funcție de specia de material lemnos, clasa de exploatare și condițiile de
exploatare.
𝑅îî 24
𝑅î,î𝑑 = 𝑚𝑢î ∙ 𝑚𝑑î ∙ = 1,00 ∙ 0,631 ∙ = 13,767 [𝑁/𝑚𝑚2 ] = 13,767 ∙ 105 [𝑑𝑎𝑁/𝑚2 ]
𝛾î 1,10
Rdî,î· k = 13,767∙ 105 · 0,9 = 12,39 ∙ 105 [daN/m2] = 123,9 [daN/cm2]

𝑀𝑦𝑚𝑎𝑥 28857,889
=> 𝜎𝑥𝑚𝑎𝑥 = = = 1111727 [𝑑𝑎𝑁/𝑚2 ] = 111,17 [𝑑𝑎𝑁/𝑐𝑚2 ]
𝑘𝑤 ∙ 𝑘𝑓 ∙ 𝑊𝑦 0,8 ∙ 1,0 ∙ 0,03

25 | P a g e
 7. Verificarea de rezistență – tensiuni tangențiale

Verificarea tensiunilor tangenţiale se face în secţiunea în care forţa tăietoare este maximă
şi la abscisa z unde tensiunile tangenţiale sunt maxime. Adezivii se aleg din condiţia de a
avea rezistenţe superioare lamelelor de lemn şi, prin urmare, verificările tensiunilor
tangenţiale se realizează numai la nivelul lamelelor din lemn.
OBSERVAŢIE! În calculele practice a elementelor structurale solicitate la forfecare (unilaterală sau
bilaterală), se ţine seama de lungimea de forfecare (lf ) şi de excentricitatea de aplicare a forţei de
forfecare (e) prin afectarea capacităţii portante cu un coeficient de forfecare (mdî) (“Structuri din
lemn” – curs pentru studenți anul III CCIA, prof dr. ing Furdui Cornel).

Comportarea ortotropă a lemnului presupune verificarea tensiunilor maxime τxz şi τzx.

Figura x. Tensiunile tangenţiale maxime τxz şi τzx

Conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale τxz = τzx. Această egalitate şi faptul
că rezistenţa de calcul la forfecare în lungul fibrelor, RfIId, este diferită de rezistenţa de
calcul la forfecare în plan normal pe direcţia fibrelor, Rf⫠d, presupune o analiză în
următorii paşi:
1) Calculul rezistenţei de calcul la forfecare în lungul fibrelor, RfIId ;
2) Calculul rezistenţei de calcul la forfecare în plan normal pe direcţia fibrelor, Rf⫠d;
3) Compararea celor două rezistenţe la forfecare;

4) Verificarea tensiunii tangenţiale căreia îi corespunde rezistenţa la forfecare

minimă.

unde:

 τxzmax, τzxmax - tensiuni tangențiale maxime pe secțiunea de calcul;

 Vzmax - forța tăietoare de calcul
26 | P a g e
  A - aria secțiunii transversale a grinzii;
 kr - coeficient care ține seama de lipirea imperfectă a reperelor a două lamele ce
se suprapun pe înălțime, kr = 0,6;

 RfIId, Rf⫠d - rezistența de calcul a speciei de lemn la solicitarea de forfecare în

lungul fibrelor și solicitarea de forfecare în plan normal pe direcţia fibrelor.
RfIId = muf II · mdî · RfII / γf II
Rf⫠d = muf ⫠ · mdî · Rf⫠ / γf ⫠
unde:
 muf II - coeficientul condiţiilor de lucru pentru solicitarea de forfecare în lungul
fibrelor, coeficient ce introduce în calcul umiditatea de echilibru a materialului
lemnos. Pentru încovoiere statică, lemn de rășinoase clasa de exploatare II
(NP005-2003#tab2.5) muf II = 0,9;
 mdî - coeficientul condiţiilor de lucru în funcţie de tipul acţiunilor şi de durata lor
de acţionare asupra elementelor de construcţie; valoarea coeficientului este
aceeaşi pentru cele două tipuri de forfecare. Urmărind aceiaşi paşi ca anterior, va
rezulta că mdî = 0,631;
mdî = 0,55, pentru încovoiere statică, clasa de durată a încărcărilor – permanentă
(NP005-2003#tab2.7)
mdî = 0,65, pentru încovoiere statică, clasa de durată a încărcărilor – lungă
durată (NP005-2003#tab2.6)
 γfII - coeficient parţial de siguranţă pentru solicitarea de forfecare în lungul
fibrelor. Pentru solicitarea de forfecare în lungul fibrelor unilaterală (NP005-
2003#tab2.7), γfII =1,25;

 γf ⫠ - coeficient parţial de siguranţă pentru solicitarea de forfecare în plan normal

pe direcţia fibrelor. Pentru solicitarea de forfecare unilaterală în plan normal pe
direcția fibrelor (NP005-2003#tab2.6), γf⫠ =1,10;

 muf⫠ - coeficientul condiţiilor de lucru pentru solicitarea de forfecare în plan

normal pe direcţia fibrelor; coeficient ce introduce în calcul umiditatea de
echilibru a materialului lemnos. Pentru încovoiere statică, lemn de rășinoase clasa
de exploatare II (NP005-2003#tab2.5) muf⫠ = 0,9;

Figura 10. Solicitarea de forfecare la îmbinări: a) îmbinarea prin chertare frontală

(forfecare unilaterală); îmbinarea cu pene prismatice (forfecarea bilaterală) (“Structuri
din lemn” – curs pentru studenți anul III CCIA, prof dr. ing Furdui Cornel)

27 | P a g e
  Rf⫠ - rezistenţa caracteristică a speciei de lemn la solicitarea de forfecare în plan
normal pe direcţia fibrelor. Pentru pin calitatea II (NP005-2003#tab2.3):
Rf⫠ = 10,8 [N/mm2]
 RfII - rezistenţa caracteristică a speciei de lemn la solicitarea de forfecare în
lungul fibrelor. Pentru pin calitatea II (NP005-2003#tab2.3):
RfII = 2,7 [N/mm2]
Comparând valorile rezistențelor RfII și Rf⫠ și anticipând valorile rezistențelor de calcul
putem concluziona că RfII ≤ Rf⫠. În consecință, pentru toate grinzile realizate din lemn
lamelat încleiat cu moment de inerție constant este necesar o singură verificare:
τzxmax ≤ RfIId
RfIId = muf II · mdî · RfII / γf II = 1,0 · 0,631 · 2,7 / 1,25 = 1,36296 [N/mm2]= 13,63 [daN/cm2]

Figura 11. Alcătuirea zonelor adiacente reazemelor

𝑝𝑧𝑑 ∙ 𝐿𝑐 1044,77 ∙ 14,87

1,5∙ 𝑉𝑧𝑚𝑎𝑥 1,5 ∙ 1,5 ∙
𝑚𝑎𝑥
𝜏𝑧𝑥 = = 2 = 2 = 10367 [𝑑𝑎𝑁/𝑚2 ]
𝑘𝑟 ∙ 𝐴 𝑘𝑟 ∙ 𝑏 ∙ ℎ 0,6 ∙ 0,18 ∙ 1,08
= 10,367 [𝑑𝑎𝑁/𝑐𝑚2 ]
𝑝𝑧𝑑 = 1,35 ∙ 186,284 + 1,5 ∙ 400 + 1,05 ∙ 150 = 1044,77 [𝑑𝑎𝑁/𝑚]
=> τzxmax ≤ RfIId ⇔ 10,367 [daN/cm2] ≤ 13,63 [daN/cm2] - OK

28 | P a g e
 Figura 12. Avantajul utilizării unei secţiuni transversale cu un număr impar de lamele; -
valoarea tensiunii tangenţiale de verificare pentru cazul unui număr impar de lamele; a –
număr impar de lamele;b – număr par de lamele.

29 | P a g e
 8. Verificarea de rigiditate

Verificarea de rigiditate presupune îndeplinirea inegalității:

vzmax ≤ vlim
în care:

 vlim - deformația maximă admisă (NP005-2003#tabelul 3.1), dată de relaţia:

vlim = Lc/500 = 14,87 / 500 = 0,02974 [m]

 vzmax - deformația maximă finală de încovoiere se stabileşte pe baza NP 005-

2003#3.4.2:

Figura 13. Săgeata finală la grinzile supuse la încovoiere

în care:

 vz,pmax - săgeata provenită din încărcările permanente, se calculează cu conform

NP005-2003#3.4.2.1;

 vz,varmax - săgeata provenită din încărcările temporare, se calculează cu conform

NP005-2003#3.4.2.1;
 vî - săgeata provenită din deplasările produse de îmbinări; în cazul grinzilor
realizate din lemn lamelat încleiat, vî = 0;

 vc - contrasăgeata iniţială a grinzii neîncărcate, care se stabilește prin calcul ca

fiind săgeata grinzii încărcată cu sarcini permanente și cu ½ din sarcinile utile; în
cazul grinzilor cu moment de inerţie constant realizate din lemn lamelat încleiat
vc = 0;
Deformaţiile vz,pmax și vz,varmax se stabilesc ca valori finale ținând cont de fenomenul de
fluaj și de umiditatea de echilibru a materialului lemnos, cu relațiile:
vz,pmax = vz,p,instmax · (1+kdef)
vz,varmax = vz,var,instmax · (1+kdef)
în care:

30 | P a g e
  vz,p,instmax şi vz,var,instmax - se stabilesc pe bază încărcărilor caracteristice, neafectate
de coeficienții încărcărilor, pentru secţiunea brută a elementului, luând în
considerare modulul de elasticitate mediu E0,mean (NP005-2003#tabelul 2.4);

 kdef - coeficient funcţie de durata de acţiune a încărcărilor şi de clasa de

exploatare a construcţiei conform Tabelului 7 (NP005-2003#tabelul 3.2):
Tabelul 7. Valorile coeficientului kdef

Clasa de exploatare a construcțiilor

Clasa de durată a încărcărilor
1 și 2 3
Permanente 0,50 1,00
Lungă durată 0,25 0,50
Scurtă durată 0,00 0,00

Prin urmare,
kdef = 0,5 pentru încărcării permanente și clasa de exploatare a construcției 1
kdef = 0,25 pentru încărcării de lungă durată și clasa de exploatare a construcției 1
Astfel,

𝑚𝑎𝑥 5 𝑝𝑧𝑝𝑒𝑟𝑚 ∙ 𝐿4𝑐 5 186,224 ∙ 14,874

𝑉𝑧,𝑝,𝑖𝑛𝑠𝑡 = ∙ = ∙ = 0,00608 [𝑚]
384 𝐸𝐿𝐿Î ∙ 𝐼𝑦 384 11603 ∙ 105 ∙ 0,0168

𝑚𝑎𝑥 5 𝑝𝑧𝑣𝑎𝑟 ∙ 𝐿4𝑐 5 505 ∙ 14,874

𝑉𝑧,𝑣𝑎𝑟,𝑖𝑛𝑠𝑡 = ∙ = ∙ = 0,01649 [𝑚]
384 𝐸𝐿𝐿Î ∙ 𝐼𝑦 384 11603 ∙ 105 ∙ 0,0168

unde:

 P𝑧𝑑 =186,224 + 400 + 0,7 · 150 = 656,882 [daN/m] - încărcarea de calcul din
gruparea caracteristică, combinația C3

𝑏 ∙ ℎ3 0,18 ∙ 1,043
𝐼𝑦 = = = 0,0168 [𝑚3 ]
12 12
P𝑧𝑝𝑒𝑟𝑚 =186,224[daN/m]

pzvar =400 + 0,7 · 150 = 505 [daN/m]

 ELLÎ – modulul de elasticitate al lemnului lamelat încleiat, determinat mai jos

 vz,pmax = vz,p,instmax · (1+kdef)= 0,00608 · (1+0,5) = 0,00912 [m]
 vz,varmax = vz,var,instmax · (1+kdef)= 0,0168 · (1+0,25) = 0,021 [m]
 vzmax = vz,pmax + vz,varmax + vî – vc =0,00912+ 0,021 + 0 – 0 = 0,03012 [m]
Condiţia de verificare devine:

31 | P a g e
 𝑉𝑧𝑚𝑎𝑥 ≤ 𝑉𝑙𝑖𝑚 ⇔ 0,03012 [m] > 0,02974 [𝑚] condiție neîndeplinită!

Determinarea modulului de elasticitate al lemnului lamelat încleiat

Se consideră notațiile:

 ELLÎ – modulul de elasticitate longitudinal mediu al lemnului lamelat încleiat;

 EL– modulul de elasticitate longitudinal mediu al lemnului din care sunt alcătuite
reperele. Pentru pin: EL = 11300 [N/mm2];
 EA – modulul de elasticitate longitudinal al adezivului cu care sunt lipite reperele,
EA = 2 ∙ EL = 2 ∙ 11300 = 22600 [N/mm2];

 VL, VA – sunt fracțiunile volumetrice ale lemnului lamelat încleiat, respectiv

adeziv.
 kr – coeficient care ține seama de lipirea imperfectă a reperelor a două lamele ce
se suprapun pe înălțime, kr = 0,6;
 t – grosimea reperului, t = 24 [mm];
 tA – grosimea stratului de adeziv dintre două lamele, t = 0,1 [mm];
 tL – grosimea reperului reală, fără adeziv,
tL = t – 0,5∙tA– 0,5∙tA = t – tA = 40 – 0,1 = 39,9 [mm];

 k – numărul de repere care formează înălțimea secțiunii transversale, k = 45.

ELLÎ = EL ∙ VL+ EA ∙ VA

Pentru a determina fracțiunile volumetrice ale părților constituente pentru grinda din
lemn lamelat încleiat, trebuie calculate volumele de lemn, adeziv și pori:
vL = k ∙ b ∙ tL ∙ 1= 45 ∙ 180 ∙ 39,9 ∙ 1=323190 [mm3]
vA = (k-1) ∙ b ∙ tA ∙ 1∙ kr = (45-1) ∙ 180 ∙ 0,1 ∙ 1∙ 0,6 = 475,2 [mm3]
vP = (k-1) ∙ b ∙ tA ∙ 1∙ (1-kr) = (45-1) ∙180 ∙ 0,1 ∙1∙ 0,4=316,8 [mm3]

Astfel, volumul total al grinzii din lemn lamelat încleiat este, v:

V = VL + VA + VP = 329190 + 475,2 + 316,8 = 323982 [mm3]

în care:
VL – volumul de lemn;
VA – volumul de adeziv;

32 | P a g e
VP – volumul de pori.
Fracțiunile volumetrice VL și VA devin:
323190
𝑉𝐿 = = 0,9975
323982
475,2
𝑉𝐿 = = 0,001466
323982
Prin urmare, modulul de elasticitate longitudinal mediu al lemnului lamelat încleiat are
valoarea:
ELLÎ = EL ∙ VL+ EA ∙ VA = 11300∙0,9975+22600∙0,001466=11603,066[N/mm2]=11603 ∙ 105 [daN/m2]

OBSERVAȚII!
1. Pentru fiecare element din lemn lamelat încleiat se poate calcula un modul de
elasticitate longitudinal al lemnului lamelat încleiat.

2. Pornind de la concluzia ELLÎ > EL, uneori, în mod acoperitor pentru determinarea săgeții
totale se face folosi modulul de elasticitate longitudinal mediu al lemnului din care sunt
confecționate reperele, EL. Adoptarea modulului mediu de elasticitate, EL, este posibilă
datorită următoarelor consideraţii:
 lemnul lamelat încleiat este un produs de tip compozit alcătuit din două faze: lemn
şi adeziv;

 luând în considerare o grosime minimă a lamelelor t = 40 mm şi o grosime medie a

adezivului tA = 1[mm], date pentru care influenţa adezivului asupra modulului de
elasticitate al lemnului lamelat încleiat este maximă, rezultă o fracţiune volumetrică
a lemnului de VL= 39/40 = 0,975 şi o fracţiune volumetrică a adezivului de VA= 0,025;

 aplicând legea amestecurilor, considerând modulul de elasticitate al adezivului de

două ori mai mare ca modulul de elasticitate al lemnului, EA= 2∙EL , şi ţinând cont de
posibilele descleieri prin coeficientul kr, rezultă că modulul de elasticitate al
lemnului lamelat încleiat, ELLÎ, este practic egal cu cel al lemnului ce alcătuieşte
lamelele.

33 | P a g e