1

CURS 5
PRELUCRAREA PRIN TRAGERE

Tragerea este procedeul industrial de fabricare a sârmelor, a barelor calibrate şi profilate

cu precizie dimensională ridicată şi a ţevilor cu diametru redus.
Precizia dimensională a prelucrării prin tragere și trefilare este condiţionată de calitatea şi
dimensiunile sculei de deformare.
Produsele trefilării sunt firele de sârmă cu diametre cuprinde între 0,01...5mm, din oţeluri
şi din metale şi aliaje neferoase.
Produsele tragerii sunt bare cu diametrul peste 5mm.

Procesul tragerii
Tragerea este procedeul de prelucrare prin deformare plastică ce constă în trecerea
forţată a materialului prin deschiderea unei matriţe a cărei secţiune transversală este mai
mică decât cea a semifabricatului iniţial, sub acţiunea unei forte de tracţiune.
Dacă tragerea se execută asupra barelor sau ţevilor la care diametrul iniţial (D) este mai
mare de 5mm, atunci scula se numeşte matriţă (fig.1.a).
Dacă tragerea se execută asupra semifabricatelor cu diametrul iniţial (D) mai mic de 5mm,
produsele obţinute fiind de tipul sârmelor, scula se numeşte filieră (fig. 1.b).

a - matriţa; b - filiera.
1 - conul de deformare; 2 - cilindru de calibrare; 3 - conul de degajare; 4 - conul de ieşire.
Fig.1. Scule pentru tragere

Trefilarea
Principial, trefilarea constă în deformarea plastică la rece prin tragerea forţată a
semifabricatului laminat 1 prin orificiul unei filiere (2). Schema procesului este prezentată
în figura 2.
 2

1 - semifabricatul supus trefilării; 2 – filiera; 3 – semifabricatul trefilat;

F – forţa de tragere); Q - forţa de comprimare; 2α - unghiul de deschidere a filierei.
Fig.2. Schema de principiu a trefilării

Forţa de trefilare F se calculează cu relaţia:

F = Cσm ( S0 − S1 )

unde: - S1, S0 este secţiunea după şi respectiv înainte de trefilare [mm2].

- σm este rezistenţa medie la deformare a materialului [N/mm2];
- c este coeficientul în funcţie de unghiul 2α al deschiderii filierei şi de coeficientul
de frecare (c=1,23...3).
Datorită forţei de tragere F, materialul este supus la o stare de tensiuni interne mai mare
decât în cazul laminării. Dacă se mai adaugă şi faptul ca deformaţia are loc la rece, apare
necesitatea ca prelucrarea să se facă prin mai multe treceri, gradul de reducere al secţiunii
să fie mic, iar viteza de deformare să fie, de asemenea, mai mică.
Acţiunea de avans şi subţiere este produsă prin tracţiune. Fibrele exterioare şi interioare
ale materialului suferă o întârziere în deplasare, astfel încât orientarea fibrelor este cu totul
diferită de cea de la laminare.
Prelucrarea având loc rece, materialul se ecruisează după fiecare trecere. Pentru
restabilirea proprietăţilor de plasticitate se aplică tratamentul de recoacere de
recristalizare.
Tehnologia trefilării cuprinde următoarele operaţii:
- una sau mai multe trefilări;
- recoaceri intermediare;
- decapări chimice pentru curăţirea superficială de oxizi şi alte impurităţi;
- fosfatări pentru reducerea frecării de contact în timpul prelucrării aliajelor
feroase;
- lubrifieri cu emulsii de săpun, uleiuri vegetale pentru reducerea frecării în
cazul prelucrării neferoaselor.
Între trefilare şi laminare se poate face o analogie din punct de vedere al deformării
plastice, deoarece semifabricatul se deformează la trecerea printr-o secţiune de lucru mai
mică decât secţiunea iniţială. În final, se obţine un produs alungit, cu secţiunea
transversală mai mică decât cea a semifabricatului.
 3
Materialul este solicitat la compresiune, întindere şi forfecare, similar laminării, dar
tensiunile sunt mai mari şi există pericolul ruperii. Produsele trefilate au suprafeţe netede
şi o precizie dimensională ridicată, superioară produselor laminate.

Coeficientul de trefilare
Coeficientul de trefilare este dat de raportul dintre diametrul produsului trefilat şi cel al
semifabricatului supus prelucrării:
d
K=
D
Cu cât acest coeficient este mai mare (valoarea lui se apropie mai mult de 1), cu atât
prelucrarea este mai uşoară. Pentru oţelul moale K=0,86, iar pentru oţelul semidur
K=0,95.
Pentru a calcula valoarea acestui coeficient se porneşte de la condiţia de echilibru:
F=Q
Forţa de tracţiune F va fi:
σ t πd2
F = σtS =
4
unde σ t este rezistența la tracţiune a materialului [N/mm2],
iar forţa de apăsare va fi:
⎛ πD2 πd2 ⎞
Q = σcS = σc ⎜ − ⎟
⎜ 4 4 ⎟⎠
⎝
unde σ c este rezistenţa la compresiune a materialului [N/mm2].
Egalând cele două forţe:

(
σ t d2 = σ c D2 − d2 )
de unde rezultă:
2
⎛d⎞ σc
⎜ ⎟ =
⎝D⎠ σc + σ t
adică
σc
K2 =
σc + σ t
Diametrele succesive ale semifabricatului trefilat depind de valoarea coeficientului de
trefilare.
 4

De exemplu, pentru a obține o sârmă trefilată de diametru d=2,5mm dintr-un semifabricat

cu D=5mm, având valoarea coeficientului de trefilare K=0,9 numărul de trageri succesive
se calculează astfel:
d1 d2 d
K= = = ... = n ,
D d1 dn − 1
rezultă:
d1 = KD ,

d2 = Kd1 = K2D ,
…………………………….
dn = Kdn − 1 = KnD .
Numărul necesar de trageri succesive va fi dat de relația:
dn 2,5
log log
n= D = 5 = 6,58 ≈ 7 ,
logK log0,9
deci vor fi necesare 7 trageri succesive.
Pentru exemplu dat rezultă:
d1 = 0,9 ⋅ 5 = 4,5 [mm]

d2 = 0,9 ⋅ 4,5 = 4,05 [mm]

d3 = 0,9 ⋅ 4,05 = 3,64 [mm]

d4 = 0,9 ⋅ 3,64 = 3,28 [mm]

d5 = 0,9 ⋅ 3,28 = 2,95 [mm]

d6 = 0,9 ⋅ 2,95 = 2,65 [ mm]

d7 = 0,9 ⋅ 2,65 = 2,4 ≈ 2,5 [ mm]

Filiere şi maşini de trefilat

O filieră este compusă din următoarele elemente: un con de deformare, apoi un cilindru de
calibrare şi un con de ieşire, toate aparţinând filierei detaşabile fixată într-un suport.
Partea activă se execută din carburi metalice, diamante sintetice, oțeluri aliate cu crom,
materiale mineralo-ceramice. Unghiul conului de lucru are valori cuprinse între 10...200.
Trefilarea se execută pe maşini numite trefiloare. După modul de funcţionare acestea pot fi
instalaţii cu mişcare rectilinie sau cu tobă de înfăşurare.
De regulă maşinile lucrează cu mai multe filiere succesive. Materialul iniţial se trece prin
prima filieră după care se înfăşoară de 2-3 ori pe toba de înfăşurare. În continuare sârma
trece prin filierele următoare, astfel încât ultima filieră determină secţiunea sârmei.
Viteza de ieşire a sârmei poate ajunge până la 50m/s.
 5
Maşinile moderne sunt prevăzute cu instalaţii de recoacere intermediară, sârma fiind
încălzită până la temperatura de recristalizare, înlăturându-se astfel ecruisarea.

Patentarea
Patentarea este procedeul de trefilare specială pentru obţinerea sârmelor cu înalte
caracteristici mecanice de rezistenţă. Rezultă sârme arc, sârme coardă de pian, cabluri
foarte subţiri şi cu limita elastică foarte ridicată.
Procedeul constă în aplicarea unui tratament de recoacere izotermă la 5500C, în baie de
plumb topit, după ce sârma a fost în prealabil încălzită la 850...9000C. Rezultă o structură
fină sorbitică. Acestea se caracterizează printr-o limită elastică ridicată, deci o foarte bună
ductilitate.
În continuare materialul poate fi supus la 4...6 trageri succesive la rece, fără a fi nevoie de
alte recoaceri intermediare.
În aceste condiţii se pot realiza caracteristici mari de rezistenţă, de 240...300daN/mm2,
datorită gradului înalt de ecruisare. Pentru obţinerea unei cât mai bune tenacităţi, în final
se aplică doar o recoacere de detensionare joasă, la 200...3000C, care nu influenţează cu
nimic rezistența.

Tragerea ţevilor
Tragerea se aplica ţevilor pentru a obţine toleranţe dimensionale strânse, o bună finisare a
suprafeţei, iar datorită ecruisării, creşterea limitei de curgere şi a durităţii materialului.
Se execută fie pe dorn, când se menţine un control riguros al diametrului exterior şi
interior, fie fără dorn, când se asigură doar reducerea diametrului exterior. Dornul poate fi
fix, cilindric sau conic, montat la capătul unei bare fixe legată de instalaţia de tragere, sau
mobil, deplasabil odată cu ţeava.