Bunicul meu

Pe bunicul Costel, tatal mamei mele, nu l-am cunoscut personal, decat din poveştirile
pe care le-am auzit de la rude.
Bunicul meu s-a nascut in 06 august 1957 in sat Palei, oraş
Balceşti, jud. Valcea; deci si eu am un pic de viţă de oltean.
Bunicul a absolvit cursurile şcolii de ofiţeri de la Sibiu, iar
in anul 1982 a fost detasat in Delta Dunării, la Pardina, ca si
comandant de campanie graniceri, unde a dat dovada de
devotament, sacrificiu si patriotism prin apararea celor trei
braţe ale Dunarii si a insulei Sacalin.
In anul 1993, bunicul s-a mutat in Craiova si s-a transferat
la Politie in cadrul Serviciului de Circulaţie Rutieră, unde a
ocupat postul de colonel. In 2003 s-a stins din viată la doar 46
de ani.
Bunicul a fost un om bun, corect, ordonat, iubea disciplina, un patriot desăvarşit si un
camarad de nadejde.
Printre poze vechi am gasit pe cateva si scrisul bunicului. Scrisul il caracterizează.
I-au placut dintotdeauna oamenii, iar hobby-ul
lui era vanatoarea. Mama mi-a zis ca vana fazani si
iepuri, pe care apoi ii impăia. A fost iubit si respectat
de catre toti oamenii cu care a intrat in contact si de
catre colegii lui.
Si daca ar fi trait, cu siguranta, bunicul ar fi
fost mandru de mine. Fără sa ştie si ca eu sa-l cunosc,
am invatat multe de la el : sa fiu corect, drept si sa iubesc oamenii si viata.
Bunicule, mi-ar placea sa cred ca mai există oameni ca tine!

Dirmon-Diaconu David