Sunteți pe pagina 1din 3

office@humanco.

ro

MECANISME DE APĂRARE (MA)

INTRO:
 Primul care a vorbit despre MA (“apărare psihică”) – FREUD în “Psihonevrozele de
apărare” (1894)
 Până în 1926 (“Inhibiții, simptome și anxietate”) – Freud considera apărare =
represie, - încercările EU-lui de a rezolva CI. (După 1926 consideră că apărare ≠
represie)
 Anna Freud – 1936 – “Mecanisme de apărare ale EU-lui” – 10 mecanisme
(refularea / regresiune / formația reducțională / izolarea / anularea retroactivă /
proiecția/ introiecția / reîntoarcerea spre sine / întoarcerea spre contrar / sublimarea)

DIMENSIUNI DE ANALIZĂ ALE MA


1. Ce este? Proces/operație/strategie/mijloc?
2. Finalitatea? Scade conflictul intra-psihic și protejează împotriva anxietății
3. În raport cu ce se realizează apărarea? Pericole interne vs. pericole externe
4. Cum se realizează apărarea? Suprimare/deformare/disimulare?
5. La ce nivel? Conștient vs. inconștient

LIMITE:
 la FREUD S și Anna – s-au referit doar la blocarea pulsiunilor interne (doar între ID
și EGO nu și între EGO și exterior)

!!! IMPORTANT:
 MA sunt post-emoționale și au diferite grade de maturitate

SILLAMY – MA sunt inconștiente și au rolul de a reduce angoasa între instincte și legile


morale/sociale

VAILLANT – sunt 4 categorii de MA - Apărare psihotică (ex. proiecția delirantă)


- Apărare imatură (ex. activism, disociere)
- Apărare nevrotică (ex. refulare, deplasare)
- Apărare matură (ex. altruism, umor)
DSM – MA sunt procese psihice automate care protejează individul de anxietate, stres,
pericole. MA sunt conștientizate DOAR când sunt deja activate

IONESCU – 29 de MA (10 ale Annei Freud) +


11. activismul
12. afilierea
13. afirmarea sinelui prin exprimarea sentimentelor
14. altruismul
15. anticiparea
16. ascetismul adolescentului
17. clivajul
18. contrainvestirea
19. denegarea
20. identificarea
21. identificarea cu agresorul
22. identificarea proiectiva

1
office@humanco.ro

23. intelectualizarea
24. înlăturarea
25. raționalizarea
26. refugiul în reverie
27. refuzul realității
28. retragerea apatică
29. umorul

!!! MA ≠ M COPING – coping = mecanisme de adaptare la stres


Coping – 3 etape – anticipare/avertizare
– confruntare/impact
– post confruntare

BLOCH - coping centrat pe emoție


- Coping centrat pe problemă
- Coping de evitare
- Coping vigilent

MICLEA – 3 tipuri – comportamentale, cognitive, neurobiologice

2
office@humanco.ro

MECANISME DE APĂRARE DESCRISE PE SCURT,


ÎNSOŢITE DE EXEMPLE

Proiecţia: Este mecanismul prin care are loc punerea pe seama altcuiva a sentimentelor,
motivelor şi trăsăturilor pe care nu ni le dorim şi a căror prezenţă în noi nu vrem s-o
conştientizăm.
Intelectualizarea: Este recunoscută în operaţiuni mintale care tind să transforme o realitate
penibilă sau dureroasă în conţinuturi filozofice, de pildă. Astfel, un eşec la examen poate
deveni o reflecţie asupra calităţii vieţii sau relativităţii succesului etc.
Negarea: Se poate explica prin refuzul de a admite ceva ce se naşte sau se petrece în
minte. Astfel, victimele unor evenimente traumatice din viaţa de familie pot nega aceste
traumatisme.
Sublimarea: Prin sublimare, o pulsiune inacceptabilă este transformată într-una social
acceptabilă. În jocurile sportive, de exemplu, găsim sublimarea pulsiunilor agresive în
întrecere sau competiţie.
Deplasarea: Este un mecanism cunoscut mai ales în formarea viselor. Prin deplasare se
asociază un afect cu alte obiecte sau evenimente aflate într-o relaţie de contiguitate cu cele
iniţiale care au provocat afectul. În general, descoperim deplasarea foarte uşor în viaţa de zi
cu zi cînd cineva îşi descarcă nervii asupra copiilor, de pildă, pentru că nu poate înfrunta un
şef ostil.
Raţionalizarea: Oferă explicaţii după un model logic al unor înclinaţii sau manifestări care
provoacă jena sau senzaţia de penibil subiectului, pe scurt, inventarea unor explicatii
aparente pentru propriile greşeli şi nereuşite.
Regresia: Este reîntoarcerea la stadii de dezvoltare sexuală şi obiecte anterioare. De
exemplu la faza orală, în care subiectul poate dezvolta senzaţia de insaţietate alimentară sau
refuzul de a mânca (anorexie). Cutare tânără studentă îndrăgostită de asistent dezvoltă o
anorexie vizavi de faptul că cea mai bună colegă a ei îi „fură” iubitul (ea nu poate „înghiţi”
această situaţie).
Întoarcerea asupra propriei persoane: Mecanismul e bine cunoscut în cazul soţiei care
afirmă răspicat că nu soţul e de vină pentru cutare infidelitate ci ea, deoarece nu a comunicat
destul cu el.

ALTE MECANISME DEFENSIVE DESCOPERITE SAU FORMULATE DUPĂ FREUD


Afilierea – se referă la tendinţa subiectului de a apela la ajutorul altora, colaborînd de bună
voie cu aceştia. Sunt frecvente cazurile multor persoane care crează adevărate “obsesii” din
a face parte din cât mai multe organizaţii non-guvernamentale, de a se “dedica” unor scopuri
“nobile” din punct de vedere social.
Altruismul – Dedicarea necondiţionată pentru nevoile altuia neglijînd sau negând total
propriile nevoi identice.
Evitarea – Refuzul de a interacţiona cu situaţii sau persoane conflictuale. În viaţa de zi cu zi
am folosi – cel puţin în mintea noastră – expresia: “strugurii sunt acri!”
Compensarea – Dezvoltarea excesivă a interesului şi activităţii într-un domeniu pentru a
masca o insatisfacţie majoră din altă sferă.
Umorul – Revelarea aspectului amuzant sau comic al unei situaţii jenante. Este unul dintre
mecanismele clasice şi de nenumărate ori am „reuşit” să ieşim din situaţii jenante prin a face
„haz de necaz”. Probabil pentru noi, ca români, în toată perioada comunistă bancurile au fost
o exprimare fidelă a acestui mecanism de apărare al eu-lui.