I.

Consideratii generale
1. Introducere………………………………………………………pag.2
2. Definiţia societăţii comerciale…………………………………..pag.3
3. Formele juridice si clasificarea societăţilor comerciale………….pag.4
II. Funcţionarea societăţilor comerciale
1. Norme de funcţionare a societăţilor de personae…..pag.7
2. Norme de funcţionare a societăţii pe acţiuni……….pag.7
3. Funcţionarea SRL-ului………………………………………….pag.8

III. Organele de conducere ale SC

1. Adunarea generală………………………………………….....pag.10
2. Administratorii………………………………………………...pag.13
3. Cenzorii………………………………………………………..pag.21

IV. Concluzii………………………………………………………………...pag.23

V. Bibliografie……………………………………………………………...pag.24
 I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
I.2. Definiţia societăţii comerciale

Definiţia societăţilor în general o gasim în Codul civil, care conform art.1491: ,,Societatea
este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scopul
de a împăţi foloasele ce ar deriva”. 1 Este asadar o grupare de doua sau mai multe persoane constituită
pe baza unui contract in baza caruia beneficiaza de personalitate juridică, asociaţii societaii vor pune
în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ avand drept scop realizarea de
beneficii. Legea 31/1990 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/1997 cuprinde reglementari
generale cu privire la funcţionarea societăţilor comerciale aplicabile tuturor societăţilor comerciale
inclusiv a celor cu participare straină.
Termenul de societate deriva etimologic din limba latina, de la substantivul societas cu sensul
de asociatie, unire. Sub aspect economic, societatea comerciala inseamna o asociere alcatuita pe baza
unor investitii de capital in vederea producerii unor marfuri sau executarii unor lucrari, prestarii unor
servicii cu scopul de a obtine beneficii comune. Pentru ca societatea comerciala sa poata fi constituita
ca persoana juridica, trebuie sa aiba la baza un obiect licit in folosul partilor ce se asociaza, precum si
societatile comerciale din Romania se vor constitui in una dintre urmatoarele forme:
a) societate in nume colectiv;
b) societate in comandita simpla;
c) societate pe actiuni;
d) societate in comandita pe actiuni si
e) societate cu raspundere limitata.
Societatile comerciale se clasifica din punct de vedere juridic in urmatoarele tipuri:
- societatile în nume colectiv sau SNC pentru aceste societati obligaţiile sociale sunt
garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;
- societati în comandită simplă SCS obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi
cu raspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi până la limita aportului lor;
- societatile pe acţiuni SA la care obligaţiile sociale detinute de catre asociati sunt garantate cu
patrimoniul social împărţit în acţiuni, raspunderea acţionarilor este în limita aportului lor.
1
Codul civil, art.1941
 - societatea în comandită pe acţiuni SCA în care obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, împărţit în acţiuni şi raspunderea nelimitată şi solidară a acţionarilor comanditaţi,
răspund până la concurenta aportului lor.
- societatea cu răspundere limitata SRL – în care obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, iar asociţii, răspund numai în limita aportului lor.
Pot fi constituite societăţii în formele prevăzute de alte reglementari legale cum ar fi :
- societăţi în participaţie, reglemantată de Codul Comercial
- asociaţii cu scop lucrativ fără personalitate juridică si asociaţii familiale, aceste doua tipuri
fiind reglementate prin Legea 54/1990 şi HG 201/1990.
3. Clasificarea societăţilor comerciale
Societăţile comerciale se pot clasifica dupa mai multe criterii:
- dupa natura lor:
a. societăţi de persoane sunt constituiete dintr-un număr mic de persoane pe baza cunoaşterii
şi încrederii reciproce a cunoştinţelor asociaţilor:
b. societăţi în nume colectiv;
c. societăţi în comandită simplă.
d. societăţi de capitaluri se pot constitui din mulţi asociaţi ale căror calităţi nu au importanţă,
capitalul fiind singurul criteriu
e. societăţi pe acţiuni;
f. societăţi în comandită pe acţiuni.
- in functie de obiectul de activitate:
a. societăţi de care au ca obiect de activitatea producţia;
b. societăţi cu activitate in domeniul construcţiilor;
c. societăţi care au obiect de activitate transportul;
d. societăţi cu obiect de activitate prestările de servicii etc.
- in functie de întinderea răspunderii:
a. societăţi cu răspundere nelimitată sunt societăţile în nume colectiv;
b. societăţi cu răspundere limitată sunt societăţile cu răspundere limitată şi cele pe acţiuni;
c. societăţi cu răspundere mixtă sunt societăţile în comandită.
- in functie de numărul de persoane asociate:
a. societăţi unipersonale cu acţionar unic;
 b. societăţi pluripersonale – cu mai mulţi acţionari.
- in functie structura capitalului:
- societăţi cu părţi de interese
- societăţi cu părţi sociale (societatile cu răspundere limitată);
- societăţi cu acţiuni sunt societatile pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni.
- in functie de provenienţa capitalului:. societăţi cu capital românesc; societăţi cu capital străin;
societăţi cu capital mixt.2

CAPITOLUL II. NORME DE FUNCTIONARE A SOCIETATILOR COMERCIALE

1. Norme de funcţionare a societăţilor de persoane

Societăţile în comandită simpla sunt administrate de catre comanditaţi care pot sa efectueze
operaţiuni în numele societăţii,doar în baza unei procuri specialeinregistrata la la Registrul
Comertului. În cazul in care nu exista acest document, comanditarii vor răspunda solidar şi nelimitat
faţă de terţi. In cazul in care doresc acestia pot sa supravegheze activitatea societăţii, pot sa participe
la numirea şi revocarea administratorilor si pot sa îndeplineasca anumite atribuţii în administrarea
internă a societăţii. Anual comanditarii primesc o copie după bilanţul contabil al societatii şi o copie
dupa contul de profit şi pierderi anual sau dupa alte documente financiar daca solicita acest lucru.
2. Norme specifice de funcţionare a societăţii pe actiuni
In cadrul societatilor pe actiuni, acţionarii deţin acţiuni nominative, la purtator preferenţiale
si primesc o cota parte fixa din profit şi au dreptul la mai multe voturi în Adunarea Generală.
Acţiunile detinute de catre asociati se pot cesiona, dar cesionarul este raspunde pe o perioada de 3 ani
de plata integrală a acţiunilor cesionate.
In cazul in care acestia nu achită integral, acţiunile se vor anula sau cesionarii sunt chemaţi
în judecata. Toate societatile pe actiuni sunt obligate să publice anual, pe langă bilanţul contabil si
situatiile financiare obligatorii, situaţia actiunilor detinute şi trebuie specificat obligatoriu faptul dacă
au fost sau nu plătite. Conducere SA-ului este formata din : Adunarea Generală a Acţionarilor,
Consiliul de Administraţie şi cenzorii.

2
Liviu Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006
 3. Norme specifice de funcţionarea a SRL-ului - obligaţiile sociale pentru aceste societati
sunt garantate doar cu patrimoniul societăţii, asociaţii fiind obligaţi doar sa palteasca părţilor sociale;
in cazul in care sunt efectuate operaţiuni cu grad mare de risc si care se inchei cu un eşec, partenerii
nu pot revendică decât patrimoniul social. Societatile cu raspundere limitat nu pot sa emita
obligaţiuni iar reprezentarea se face de fiecare administrator, toate deciziile se iau cu majoritate
absolută iar cesionarea părţilor sociale poate avea loc doar între asociaţi.
Conducerea societatilor comerciale
Pentru a se asigura buna funcţionare a societatilor comerciale se constituie trei organe de
conducere:
- Adunarea generala este un formata din totalitatea asociaţilor iar voinţa socială se formeaza în
oragnul de deliberare, ce este adunarea generală a asociaţilor, sau adunarea generala a acţionarilor, în
societatea pe acţiuni sau comandită pe acţiuni. Toate hotararile sunt duse la îndeplinire prin actele
juridice ale organului executive de gestiune, care este administratorul sau administratorii societăţii.
- controlul gestiunii administratorului se realizează de către asociaţi sau de catre cenzorii societăţii.
Rolul adunării generale
Adunarea generală ca este cel mai important organ de conducere pentru ca are raspundere
deplina de competenţa şi atribuţii, numeşte celelalte organe ale societăţii sau le revoca, fixează
limitele de competenţă ale organelor numite de ea, exercită controlul asupra activităţii organelor
subordinate, decide modificarea actului constitutiv al societăţii în functie de necesităţi. Deciziile luate
in cadrul societăţii în nume colectiv şi al societăţii în comandită simplă, se iau de catre asociaţii in
functii de regulile adunarii generale, cu excptia cazurilor când punerea lor in aplicarea contravine
specificului acestor societăţi comerciale.
“Adunarea generală, ca organ de deliberare, este chemată să decidă atât asupra unor
probleme obişnuite pentru viaţa societăţii cât şi asupra unor probleme deosebite, care vizează
elementele fundamentale ale existenţei societăţii.”3
Adunarea generale in funcţie de natura problemelor pe care le are de soluţionat poate fi:
- Adunarea ordinara se întruneşte anual, în maxim 5 luni de la încheierea exrciţiului
financiar şi rezolva “problemele trecute în ordinea de zi, discuta, aproba şi modifică bilanţul contabil,
fixează dividendele asociaţilor, alege administratorii, se pronunţă asupra gestiunii administratorilor,
stabileste bugetul de venituri şi cheltuieli etc.”4
3
Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.134
4
Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.134
 - Adunatea extraordinară se convocă ori de câte ori este nevoie pentru a lua hotărâri în
legatură cu probleme determină modificarea actelor constitutive ale societăţii: ,,prelungirea duratei
societăţii; marirea sau reducere a capitalului; schimbarea obiectului ori a formei societăţii; mutarea
sediului; fuziunea cu alte societăţi; dizolvarea anticipată a societăţii etc”.5
Adunare specială - este “specifică societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni şi sunt
convocaţi doar anumite categorii de acţionari în legatură cu modificarea drepturilor şi obligaţiilor
lor”.6
Convocarea adunării generale se face de către administratori şi de asociaţi. In cazul in care
acţionarii nu convoacă adunarea generală cel putin o dată pe an, asociaţii trebuie sa ceară convocare
care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu locul şi data ţinerii adunării generale şi ordinea de zi.
Convocare trebuie facuta in termen de 15 zile de la data comunicării. Modul de comunicare al
convocarii este diferit de la o formă de societate la alta începând de la scrisori recomandate până la
publicarea în presa şi Monitorul Oficial.
Participarea la sedintele adunării generale a asociatilor se face personal sau prin reprezentantul
desemnat printr-o procura speciala. In cazul in care în societate sunt acţionari care nu au capacitatea
legală, participarea la sedise realizează prin reprezentanţii legali care la rândul lor pot desemna prin
procura specială o altă persoană, cu exceptia administratorilor şi a salariaţilor societăţii. În cazul in
care fară votul lor nu se poate obţine majoritatea cerută, hotărarea este nulă.
Şedinţa adunarii generale a actionarelor are loc in data şi in locul mentionat in convocare.
Sedinta este condusă de preşedintele consiliului de administraţie sau de catre un înlocuitor al
acestuia. Dintre acţionari se alege un secretar care verifică lista cu acţionari, prezentă acestora cu
arătarea capitalului pe care-l reprezintă, procesul-verbal întocmit de cenzori pentru îndeplinirea
formalităţilor cerute de lege şi actul constitutiv pentru tinerea adunării generale. In momentul in care
se constată că sunt duse la indeplinire condiţiile cerute de lege urmeaza dezbaterea problemelor din
ordinea de zi. Votul pentru fiecare hotărâre se face potrivit legii care prevede ca fiecare acţiune
achitată dă dreptul la un vot, dacă nu s-a prevăzut altfel prin actul constitutiv.
În caul hotaririlor cu privire la descărcarea de gestiune sau o altă problemă legată de persoana
administratorului sau de administraţie, administratorii societăţii chiar daca sunt si actionri nu au
dreptul la vot.
5
Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007, p.224; Legea nr.31/1990,art.113;
Maria Moraru, Daca adunarea extraordinara poate sa hotarasca in probleme de competenta adunarii ordinare, in
“Dreptul” nr.2/1994, p.78
6
Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007, p.135
 În general hotărârile se adoptă prin vot deschis, legea arătând ca ,,în mod exceptional votul
secret este obligatoriu, oricare ar fi prevederile actelor constitutive, pentru alegerea membrilor
consiliului de administraţie şi a cenzorilor pentru revocarea lor şi pentru luarea hotărârilor referitoare
la răspunderea administratorilor. Potrivit legii, hotărârile se publică în termrn de 15 zile în Monitorul
Oficial în cazul societăţilor pe acţiuni şi societăţilor în comandita pe acţiuni. În celelalte sunt supuse
înregistrării în registrul comerţului dacă privesc acte sau fapte a căror înregistrare este obligatorie
potrivit legii.
Hotărarile considerate ilegale pot fi atacate în instanţă de administratorii societăţii. Cererea de
anulare a hotărârilor adunării ganerale se judeca în camera de consiliu a instanţei judecătoreşti
competente. Potrivit art. 131, al. 7 din Legea 31/1990, hotărârea definitivă de anulare trebuie
menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial. De la data publicării ei, hotărarea
de anulare este opozabilă tuturor acţionarilor.7
2. Administratorii societăţii
Administratorii duc la indeplinire toatae hotărârile adunării generale a societăţii.
Administrator al unei societăţii poate fi o persoană fizică sau chiar juridică, situaţie în care aceasta
trebuie să desemneze un reprezentant. Reprezentantul administratorului persoana juridică, trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii ca administratorul persoană fizică şi are aceleaşi obligaţii şi
răspunderi.
Condiţii cerute pentru numirea administratorilor: trebuie să aibă capacitatea de exerciţiu
deplină şi să nu fie considerat, potrivit legii, incapabil (art. 135 cu trimitere la art. 6 din Legea
31/1990).
Nu poate fi numit administrator o persoana care a suferit condamnari pentru fapte prevăzute
de lege (art. 135 cu trimitere la art. 6 din Legea 31/1990). Acestă condiţie priveşte pe administratorul
oricărei societăţi comerciale.8
Cetăţenia administratorului cu excepţia societaţilor pe acţiuni si societăţile în comandită pe acţiuni
la care potrivit legii administrator sau preşedinte al consiliului de administraţie şi cel putin jumatate
din numărul administratorilor trebuie să fie cetăţeni români, dacă prin actul constitutiv nu se prevede
altfel la celelalte societăţi comerciale, administrator poate fi orice persoană indiferemt de cetăţenie.

7
Ibidem, art. 101,121,129,131
8
Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.All Beck, Bucuresti 2004, p.233; C.S.J.,sectia economica si
comerciala,decizia nr.225/1992, in “Revista de drept comercial” nr.5/1994,p.73
Calitatea de asociat a administratorului – legea prevede ca la societatile in nume colectiv si
societatile in comandita simpla, administratorul trebuie sa fie si asociat. O alta regula obligatorie este
ca la societatile in comandita simpla, administratorul trebuie sa fie asociat comanditat.
Limitarea cumulului – legea stabileste ca regula generala ca o persoana nu poate fi in mai mult de
trei consilii de administratie in acelasi timp (art. 142 Legea 31/1990). De la aceasta regula, legea
admite unele exceptii.9
Administratorul unei societati comerciale poate fi numit la infiintarea societatii si este mentionat in
actul constitutiv sau poate fi votat in adunarea actionarilor prin votul actionarilor, prin modalitati
diferite in functie de forma juridica a societatii. Conform OG 76/2001, in cazul societatilor
comerciale cu capital majoritar de stat, administratorul se numeste pe baza unor criterii de
performanta .
În funcţie de forma societatii comerciale, durata functiei administratorului se stabileste astfel:
- societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla si societatea cu raspundere
limitata, legea stabileste ca asociatii pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixandu-se
puterile si durata pentru indeplinirea functiei
- societatea pe actiuni sau societatea in comandita pe actiuni, legea stabileste ca
administratorii sunt temporati si revocabile (art. 134 alin. 1 Legea 31/1990), primii administratori
numiti prin actul constitutiv indeplinind functia pe o perioada de cel mult 4 ani.
În cazurile in care prin actul constitutiv nu s-a stabilit durata, administratorii pot indeplini
aceasta functie timp de 2 ani. Prevederea este valabila si daca desemnarea nu se face prin actul
constitutiv ci prin alegere ulterioara. Daca prin actul de constituire nu s-a stabilit altfel la expirarea
mandatului administratorul poate fi reales.
După desemnarea administratorului in cazul societatilor pe actiuni si societatilor in comandita
pe actiuni, acesta potrivit legii trebuie sa depuna o garantie baneasca (art. 137 din Legea 31/1990). In
cazul calorlalte forme de societati comerciale legea nu impune aceasta obligatie. Cuantumul garantiei
este stabilit de actionari in adunarea generala, legea impunand doar limita minima la valoarea
nominala a 10 actiuni sau la dublul remuneratiei lunare.10
La constituirea societatilor comerciale in cererea de inmatriculare la oficiul registrului
comertului este obligatorie mentionarea administratorului societatii precum si depunerea dupa
inmatriculare la acelasi oficiu al registrului, a secimenelor de semnaturi. Obligatoriu in cazul
9
Ibidem, p.234
10
Legea nr.31/1990, art.137
desemnarii unui alt administrator, se respecta procedura privind mentiunea in registrul comertului si
depunerea semnaturii. In cazul in care sunt mai multi administratori, obligatia privind depunerea
semnaturii ii revine doar celui desemnat sa reprezinte societatea. Adunarea generala a asociatilor
trebuie sa stabilesca remuneratia administratorilor. Legea prevede in cazul societatilor de persoane si
societatilor cu raspundere limitata o eventuala remunerare a administratorilor iar in cazul societatilor
de capitaluri legea vorbeste de remunerarea cu salarii fixe sau alte sume ori alte beneficii.
Obligatiile administratorilor (conform Legii 31/1990) sunt urmatoarele:
- sa indeplineasca formalitatile necesare pentru constituirea societatii
- sa depune semnaturile la registrul comertului in cazul cand a fost desemnat reprezentant al
societatii.
- sa preea si sa pastreze documentele privind constituirea societatii.
-au obligatia de a administra societatea pentru indeplinirea obiectului societatii.
- sa urmareasca efectuarea de catre asociati a varsamintelor datorate.
- sa detina registrele cerute de lege
- au obligatia de a intocmii bilantul societatii si contul de beneficii si pierderi, sa asigure
respectarea legii la repartizarea beneficiilor si plata dividandelor.
- sa participe toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si organele de conducere
similare acestora.
- sa duca la indeplinire hotararile adunarii generale a asociatilor.
- sa indeplineasca indatoriile prevazute in actul constitutiv, precum si indatoririle stabilite de
lege.
Administratorul societatii are puterea deplina pentru a duce la indeplinire toate operatiunilor
de gestiune si reprezentare pentru realizarea obiectivelor societatii.
Administratorul poate din motive diferite sa renunte la aceasta calitate. In cazul in care prin
renunterea sa a produs daune societatii aceasta are dreptul la despagubiri conform prevederilor art.
391 din Codul comercial. Functia de administrator poate inceta si prin decesul sau declararea ca
incapabil.
Răspunderea administratorilor
Potrivit legii (art. 72 din Legea 31/1990) – atributiile administratorilor, cu
obligatiile si raspunderile lor au o natura dubla – contractuala in baza mandatului si legala in baza
prevederilor legii si in limitele stabilite de acestea.
 Pentru neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de mandat, administratorii au
raspundere civila contractuala iar pentru cele prevazute de legislatie aplicabila societatilor
comerciale, au raspundere civila delictuala sau penala ( daca savarsesc infractiuni).11
Răspunderea civilă
Intervine in cazul in care administratorul nu a indeplinit obligatiile incredintate si asumate
prin contractul de mandat privitoare la infiintarea si functionarea societatii. Daca administratorii sunt
mai multi, intervine raspunderea solidara pentru neindeplinirea unor obligatii referitoare la:
- realizarea varsamintelor efectuate de asociati;
- existenta reala a dividendelor platite;
- existenta si tinerea corecta a registrelor cerute de lege;
- indeplinirea exacta a hotararilor adunarii generale;
- stricta indeplinire a indatoriilor impuse de actul constitutiv si lege;
- faptele prejudiciabile ale altor persoane cand au fost posibile datorita nesupravegherii lor de
catre administrator.
Răspunderea penală
Potrivit Legii nr.31/1990, unele fapte savarsite de administratorii societatii sunt incriminate si
pedepsite ca infractiuni. In Titlul VIII al legii (art.271-275)sunt prevazute infractiunile, precum si
sanctiunile corespunzatoare. Cu toate ca art.155 dn Legea nr.31/1990 se refera in mod general la
“actiunea in raspundere”,totusi actiunea penala nu poate apartine adunarii generale, ci ea se exercita
de catre procuror (art.264). Concluzia se bazeaza pe faptul ca, reglementand infractiunile savarsite de
adminitratori, Legea nr.31/1990 nu prevede ca punerea in miscare a actiunii penale se face numai la
plangerea prealabila a partii vatamate. Pe de alta parte, nici Codul penal nu prevede pentru
infractiunea de gestiune frauduloasa conditia plangerii prealabile.
Constituirea ca parte civila in procesul penal contra administratorilor se realizeaza in
conditiile prevazute de lege pentru exercitarea actiunii in raspunderea civila (art.155). Solutia se
explica prin aceea ca in acest caz se esercita o actiune civila in cadrul procesului penal.12

3. Cenzorii societăţii

11
Ibidem, art.72,142
12
Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.All Beck, Bucuresti 2004, p.250-251
 Cenzorii societatii sunt desemnati in conditiile legii. În cazul societatii pe actiuni sau in
comandita pe actiuni, cenzorii sunt stabiliti prin actele constitutive, care trebuie sa prevada datele de
identificare ale cenzorilor iar apoi acestia sunt alesi de adunarea generala. În societatea cu raspundere
limitata cenzorii sunt numiti prin actul constitutiv ori se aleg de adunare generala; mandatului
cenzorilor este de trei ani, putand fi realesi. Cenzorii pot fi asociati, exceptie facand cenzorului expert
contabil, care poate fi o terta persoama ce exercita aceasta functie in conditiile prevazute de lege.
Toate modificarile cu privire la numirea sau schimbrea cenzorilor sunt inregistrate la registrul
comertului.
Drepturile şi obligaţiile cenzorilor societatii:
- are dreptul de a participa la adunarile asociatilor dar fara drept de vot;
- poate solicita lunar o situatie privind desfasurarea operatiunilor;
- au obligatia sa supravegheze gestiunea societatii;
- trebuie sa verifice daca bilantul contabil si contul de profit si pierderi sunt intocmite
conform legii si daca datelor corespund cu realitatea;
- trebuie sa prezinta adunarii generale rapoarte privind constatarile facute in perioda
controalelor;
- trebuie sa faca lunar sau de cate ori este nevoie verificarea ale casei, sa verifice existenta
titularilor si valorilor detinute de societate;
- trebuie sa convoace adunare generala a actionarilor in cazul in care nu este convocata de
administratori;
- au obligatia de a verifica respectarea dispozitiilor legii si actului constitutiv;
- trebuie sa aduca la cunostinta administratorilor sau adunarii generale abaterile din activitatea
societatii, incalcarea statutului sau a altor dispozitiilor legale.
Cenzorii trebuie sa intocmeasca raportul privind situatiile financiare anuale destinate adunarii
general si impreuna vor delibera asupra propunerilor privind repartizarii profitului. In cazul existentei
unor neintelegeri intre cenzori, fiecare dintre ei isi intocmeste un raport pe care il va prezenta
adunarii generale.
Conform legislatiei in vigoare cenzorii mentioneaza intr-un registru special deliberarile
precum si toate constatarile facute in timpul exercitarii mandatului lor.
 IV. Concluzii

Rolul societatii comerciale este foarte important intrucat prin intermediul actiunilor
inteprinse in cadrul acesteea s-au putut extinde pieţele şi a adus beneficii asupra civilizaţiei moderne.
Functionarea unei societati comerciale este foarte bine legiferata, toate prevederile legale trebuiesc
respectate pentru a se putea desfasura activităţi comerciale aducatoare de profit.
 VI. Bibliografie

 Codul civil
 Legea nr.31/1990
 Liviu Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006
 Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004
 Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007
 Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007
 Maria Moraru, Daca adunarea extraordinara poate sa hotarasca in probleme de competenta
adunarii ordinare, in “Dreptul” nr.2/1994
 I.L.Georgescu, vol.II.
 D.Galasescu, Actiunile privilegiate in societatile anonime, ed. Curierul Judiciar,
Bucuresti,1930
 Prof. Univ. dr. Corneliu Bârsan, Lct. Univ. Valeriu Stoica, asist. Univ. Flavius Baiaş – Codul
Civil, ed. Lumina LEX Bucureşti 1995
 Vasile Pătulea şi Corneliu Tureanu – Instituţiile de drept economic şi comercial, ed. Continent
XXI, ed. Universul Bucureşti 1994
 Codul Comercial – ed. Lumina LEX Bucureşti 1995