Negreşit că, sus în ceruri

Soarele fiind aprins,

Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.

Negreşit ! focul din soare

Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte

Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.

Tu, care-ţi iubeşti făptura,

N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ !