Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Deschidere:
Rugaciune:
(Cor: optional)
1. Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai
pierisera, si marea nu mai era.
3. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: "Iata cortul lui
Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi
cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici
tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."
5. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: "Iata, Eu fac toate lucrurile noi." Si a
adaugat: "Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate."
6. Apoi mi-a zis: "S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii
este sete ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii.
7. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu.
Apoc 21:1-7
Tema 1
Pentru că datele stabilite în mod repetat au trecut, lumea se află într-o stare de necredinţă şi
mai înverşunată ca înainte, cu privire la apropiata revenire a lui Hristos. Ei privesc cu dispreţ
eşecurile celor ce au stabilit date şi, pentru că oamenii au fost amăgiţi în felul acesta, îşi întorc
faţa de la adevărul exprimat în Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că sfârşitul tuturor
lucrurilor este aproape. — Testimonies for the Church 4:307 (1879).
2, Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori,
neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
(2Tim.3:1-4)
11. Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va
treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci
cand am crezut.
Rom. 13:11-14
Marea Lupta se apropie de incheiere. Orice stire despre calamitati pe mare sau pe uscat este o
marturie a faptului ca sfarsitul tuturor lucrurilor este la usi. Razboaiele si vestile de razboaie
declara aceasta. Exista vreun crestin al carui puls sa nu bata mai grabit cand el anticipeaza
evenimentele marete ce se deschid inaintea noastra? Domnul vine! Auzim pasii unui
Dumnezeu care se apropie!
Poezie 1
Fi gata
Tema 2
,,La vremea potrivita, te-am ascultat; in ziua mantuirii, te-am ajutat. Iata ca acum este
vremea potrivita; iata ca acum este ziua mantuirii." 2 Cor. 6:2
Credem fara niciun dubiu ca Hristos vine curand. Acest fapt nu este un basm pentru noi; este
o realitate. Nu avem si nici nu am avut ani de zile vreun dubiu ca invataturile care le sustinem
astazi sunt adevar prezent si ca ne apropiem de judecata. Ne pregatim sa-L intampinam pe Cel
care, insotit de un cortegiu de ingeri sfinti, va aparea pe norii cerului ca sa le dea celor
credinciosi si drepti atingerea finala a nemuririi.
Dacă timpul revenirii Mântuitorului, pare că se lungeşte, dacă apăsaţi de întristări şi istoviţi de
muncă suntem nerăbdători spre a încheia serviciul şi a primi o onorabilă liberare din luptă, să
ne amintim, şi această amintire să înăbuşe orice murmur că Dumnezeu ne lasă să întâmpinăm
furtuni şi lupte pe pământ, spre desăvârşirea caracterului divin, spre a face o mai bună
cunoştinţă cu Dumnezeu Tatăl şi cu Domnul Isus fratele nostru mai mare, spre a îndeplini o
lucrare de câştigare de suflete.
„Domnul însă nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Lui cum cred unii; ci are o îndelungă
răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vie la pocăinţă” 2 Petru 3,9.
Poezie 2
Revenire
După-ndelunga aşteptare
A privegherii tot sperând,
Când vei veni, în adorare
Cu îngerii, în cor cântând...
Şi pentru-ntreaga veşnicie
Nedespărţiţi vom fi mereu,
Trăind în scumpa armonie
A dragostei lui Dumnezeu.
Poezie 3
Soseste clipa-ncolonarii
Cind luptatorii lui Isus
Stau gata pentru semnul zarii
Sa intre-n slava cea de sus.
În toate veacurile, fii făgăduinţei au călătorit mereu spre cetatea sfântă, care are temelii tari,
şi al cărei Arhitect şi Ziditor este Dumnezeu, şi s-au dovedit ca nişte străini şi călători pe
acest pământ. Mergând neîncetat pe calea dreptăţii, adesea ei au întâmpinat multe neplăceri
şi greutăţi, dar strălucirea cetăţii măreţe lumina într-una calea lor. Chiar şi când au murit,
ochii lor erau îndreptaţi spre “ziua aceea”, când va veni Domnul Hristos, drept judecător şi va
lua pe ai Săi în Noul Ierusalim, cetatea pregătită sus.
Cursul vieţii pe pământul acesta aproape că s-a încheiat. Încă puţin şi drumul spinos pe care
mergem azi, se va termina. A sosit vremea, să ne ridicăm capetele în sus, şi să privim spre
cer, pentru că izbăvirea voastră se apropie.
Priviţi în sus, priviţi în sus şi lăsaţi credinţa voastră să crească continuu. Lăsaţi credinţa
aceasta să vă călăuzească pe cărarea îngustă care duce prin porţile cetăţii lui Dumnezeu, în
marele viitor, întinsul nemărginitului viitor de slavă care este pentru noi cei răscumpăraţi. “Ei
vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte şi nu
vom mai avea trebuinţă nici de lampă nici de lumina soarelui, pentru că Domnul
Dumnezeu îi va lumina, şi vor împăraţi în vecii vecilor.”(Apocalipsa 22,4.5)
Tema 4
Si am vazut cum Isus a condus ceata celor rascumparati catre portile cetatii. El a apucat
poarta, a impins-o inapoi pe balamalele ei stralucitoare si a invitat natiunile care au pazit
adevarul, sa intre. In cetate se afla tot ceea ce putea sa incante ochiul. Peste tot ei vedeau
stralucire neîntrecuta.
Atunci Isus i-a privit pe sfintii sai mantuiti. Fetele le radiau de slava. El Si-a atintit privirea
iubitoare asupra lor si a spus cu glas placut, muzical: Vad rodul muncii sufletului Meu si sunt
satisfacut. Aceasta slava imbelsugata este a voastra ca sa va bucurati de ea vesnic. Intristarile
voastre s-au sfarsit. Moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere...
Poezie 4
Acasă
Tema 5
Fii răbdător, ostaş creştin încă puţin şi Cel ce trebuie să vină, va veni. Noaptea de aşteptare
obositoare de veghere şi de întristare este pe sfârşite, în curând se va da răsplata, se ivesc
zorile zilei veşnice! Acum nu mai e timpul de dormit, nu e timpul de regrete nefolositoare. Cel
care acum îndrăzneşte să dormiteze, va pierde ocazii preţioase de a face bine. Nouă ne este
dat fericitul privilegiu de a strânge snopi în marele seceriş, şi fiecare suflet va alcătui o nouă
stea în cununa lui Isus, iubitul nostru Mântuitor.
Nu este lucru în zadar a servi pe Dumnezeu. O răsplată nepreţuit de mare vor avea aceia
care îşi consacră viaţa în slujba Lui. Orice sacrificiu făcut pentru lucrarea Lui, va fi răsplătit
după nemărginita bogăţie a harului Său. “cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi
cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în
veci de veci”. (Daniel 12,3)
Poezia 5
RĂMAS BUN
Va fi o zi,
Da, va fi o zi,
Când lupii şi mieii trăi-vor împreună.
Când n-or mai fi
Nici ape îngheţate, nici nori, nici furtună
Va fi o zi, o minunată zi;
Când tu şi eu, când noi şi voi,
Nu ne-om mai despărţii.
Va fi un ceas,
O frântură de ceas,
Când dintre crăpături de stânci, ieşi-vom să privim
Când cel rămas,
Aşteptând să ţâşnească apă din stânca Refidim
Va trăi ultimul ceas, ce minunat ceas,
Ultimul de pe pământ;
Când Fiul lui Dumnezeu va zice: “Vin acas.”
Va fi o clipă,
Un crâmpei de clipă,
Când din slavă în slavă ne-om schimba.
Când înveliţi ca de-o aripă,
O ţara mea.
Spre tine vom zbura.
Şi ce frumos, poţi tu să şti?
Epoci de veşnicii
Nedespărţiţi, nedespărţiţi vom fi.
ÎNCHEIERE
Dumnezeu doreşte ca toţi cei ce vor fi în ceruri să fie fericiţi. Şi fericiţi vor fi aceia care au
renunţat la principiul iubirii de sine (păcat) şi L-au lăsat pe Dumnezeu să sădească în inima
şi viaţa lor marele principiu al Legii Sale.
Naşterea din nou implică această comutare de la egoism la o viaţă iubitoare (principiul legii).
Sfinţirea înseamnă să devii mai iubitor. Tabloul biblic al desăvârşirii este reprezentat de
maturitatea în exprimarea iubirii lui Dumnezeu. Astfel de oameni îşi formează caractere
asemenea lui Hristos, căci “Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4,8). Astfel de persoane
sunt în mod sigur mântuite pentru veşnicie.
Poezie 6
VINO
Viaţa ta, a fost săpată în două palme.
Strivită de cuiul în care ciocanul lovea fără milă,
Prima palmă şi-a stors din viaţa ei, câteva picături
Care au adus vindecarea rănii deschise
De atâţia ani: păcatul.
Când tortura, a trecut la cealaltă palmă,
Stropii de sânge ce se prelingeau printre degete
Vorbeau despre infinita iubire
Ce dă viaţă tuturor celor ce cred.
Printre ramurile cununii de spini
Fruntea divină emana multă seninătate
În care era ascunsă dragostea lui Dumnezeu.
Deşi pironit, Hristos Domnul
A făcut ultimul pas, dobândind biruinţa finală:
“S-A SFÂRŞIT”
Acest glas de tunet a cutremurat pământul
Înmărmurind tot Universul.
Peste veacuri încă i se aude ecoul,
Iubite ascultător, tu nu-l auzi?
Dinspre Golgota, continuă să vină aceeaşi veste bună:
Viaţa ta, a fost săpată în două palme.
Iar glasul divin de dincolo de mormânt
Îţi aminteşte că timpul se încheie, spunându-ţi:
“Vino!” Şi cel ce aude, să zică:
“Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină;
cine vrea să ia apa vieţii fără plată.
AMIN!