Universitatea “Ovidius” Constanța

Facultatea de Farmacie

Specializarea Farmacie

REFERAT CHIMIE GENERALĂ ȘI

ANORGANICĂ

ZINC

Îndrumător: Student:

Prof. Univ. Dr. Ticuța Negreanu-Pîrjol Nanu (Cojocea) Marilena

Prof. Univ. Dr. Rodica Sȋrbu

CONSTANȚA
 2013-2014

Cuprins
Capitolul I - Introducere .................................................................................................................................3
Capitolul II – Obținere ....................................................................................................................................6
Capitolul III – Proprietăți ..............................................................................................................................10
III.1 Proprietăți fizice ................................................................................................................................10
III.2 Proprietăți fizico-chimice ..................................................................................................................10
Capitolul IV – Valorificarea cenușii de zinc sub formă de oxid de zinc de înaltă puritate ...........................12
IV.1 – Informații generale.........................................................................................................................12
IV.2 – Modul de lucru ...............................................................................................................................13
IV. 3 – Rezultate și discuții........................................................................................................................14
IV.4 – Concluzii .........................................................................................................................................19
Capitolul V – Zincul și rolul său în organismul uman....................................................................................20
V.1 – Generalități .....................................................................................................................................20
V.2 – Rolul zincului ...................................................................................................................................21
V.3 – Cantitatea de zinc recomandată .....................................................................................................22
V.4 – Deficit și toxicitate...........................................................................................................................22
V.5 – Interacțiuni cu alte medicamente ...................................................................................................24
V.6 – Indicații terapeutice ale zincului .....................................................................................................25
V.7 – Zincul protejează celulele pielii .......................................................................................................27
Capitolul VI - Carența de zinc și metode de tratament ................................................................................29
VI.1 – Cauzele carenței de zinc .................................................................................................................29
VI.2 - Simptomatologia carenței de zinc ..................................................................................................30
VI.3 – Tratament.......................................................................................................................................31
Capitolul VII – Zincul și căderea parului .......................................................................................................32
VII.1 – Cauzele căderii parului ..................................................................................................................32
VII.2 – Zincul și căderea parului................................................................................................................32
VII.3 – Tratament pentru căderea părului pe bază de zinc ......................................................................33

1
 VII.4 – Zinc și seleniu pentru tratamentul căderii părului ........................................................................33
VII.5 – Supradoza de zinc și căderea părului ............................................................................................33
Capitolul VIII – Suplimente nutritive pe bază de zinc...................................................................................34
VIII.1 – Alte suplimente pe bază de zinc ..................................................................................................39
Bibliografie ...................................................................................................................................................40

2
 Capitolul I - Introducere
Zincul este un element chimic care are simbolul Zn și numărul atomic 30. Este un metal
de culoare albăstruie spre alb, care devine maleabil în jurul a 100°-150 °C. Se obține din
minereuri și din compuși, fiind folosit în aliaje cu alte metale pentru protejarea acestora împotriva
oxidării (ruginirii).[1]

Cel mai vechi obiect de zinc a fost descoperit la săpăturile efectuate în anul 1939, la
Agora din Atena. Este vorba de o placuță dreptunghiulara (40*65 mm) de zinc cu grosimea de
0,55 mm și care datează din secolul al IV-lea – al III-lea î.e.n. Cercetările efectuate au dus la
concluzia că zincul, ca element metalic, nu era cunoscut în vremea aceea și că prezența sa sub
forma unor obiecte metalice este cu totul întâmplătoare.

Numele de zinc (Zinker) este dat pentru prima oară de alchimistul Paracelsus, fără a se
preciza dacă este vorba de un metal sau de un minereu. Georgius Agricola menționează în
lucrarea sa „De re metalica” (1556) ca la Goslar, atunci când se topesc minereurile piritoase
curge, mai întâi din cuptor, un lichid alb, care probabil era zinc.

Determinarea zincului ca element metalic a fost facută în anul 1742 de germanii Anton
von Schwab și independent de el în 1746, de A.S. Maggraf. Tot în această perioadă englezul
Champion pune în funcțiune, la Warmley lângă Bristol prima fabrică din Europa de producere a
zincului. El s-a bazat pe o serie de cunoștințe aduse din orientul îndepărtat, unde zincul era extras
de multă vreme, în vase ceramice închise și încălzite în exterior cu cărbuni.

Importanța care se acordă în prezent acestui metal poate fi dedusă din producția mondială
de zinc, care între anii 1970-1980 a atins o valoare maximă în 1974, ajungând la aproximativ 6
milioane de tone. Datorită unor factori de conjunctură, cum sunt cei legați de criza mondială a
petrolului, s-a înregistrat o scădere a extracției de zinc, ajungându-se în 1979 la o producție de 4,7
milioane tone.[2]

În antichitate, înainte de a fi identificat ca element chimic, zincul era folosit pentru

obținerea alamei, un aliaj conținând aproximativ 87% zinc s-a găsit în unele ruine preistorice din

3
Transilvania. Printre cele mai importante se numără alama, bronzul comercial, aluminiu de
sudura, nichel argintiu și argint German. Zincul nu e considerat toxic, totuși dacă se inhalează
oxid de zinc (ZnO) apare o tulburare cunoscută sub numele de "tremurat de zinc".

În Europa modernă, zincul metalic a fost redescoperit de Margraff în 1746, prin reducerea
calaminei cu mangalul.

Zincul a fost un factor important în procedeul de descoperire al bateriei, astfel savantul

Alessandro Volta l-a utilizat pentru a inventa Pila Volta, prima baterie din lume. Ea era alcătuită
din diferite straturi succesive de cupru, zinc și postav îmbibat în acid sulfuric, care produceau
curent electric. Această invenție a fost făcută în anul 1800.[1]

Tabel 1 - Proprietățile zincului

Zinc

Nume, Simbol, Număr

Zink, Zn, 30
atomic

Serie metal

Grupă, perioadă, bloc 12, 4, d

Densitate 7,14 g/cm3

Duritate 2,5

Aspect cenușiu albăstrui

Masa atomică 65,409 u

Rază atomică 135 (142) pm

Configurație electronică 2, 8, 18, 2

-0,762 V (Zn2+ + 2e-

Electronegativitate
→ Zn)

4
 1,65 (Pauling-Skala)

Stare de agregare solid

Structura de cristalizare Hexagonală

Punct de topire 692,68 K (419,5 °C)

Punct de fierbere 1180 K (907 °C)

Masa molară 9,16 · 10-6 m3/mol

Capacitate calorică 390 J/(kg · K)

192,2 Pa bei 692,73

Presiune vapori
K

Conductibilitatra
120 W/(m · K)
termică

Rezistivitatea electrică 16,9 · 106 S/m

Potențial de ionizare 906,4 kJ/mol

5
 Capitolul II – Obținere

În minereurile sale, zincul se găseste în proporții relativ mici (6-9% Zn) și de aceea se
concentrează prin flotație, după care conținutul de zinc ajunge la 50-60%.

Zincul se extrage din concentrat, atât prin procedee pirometalurgice cât și prin procedee
hidrometalurgice; acestea din urmă asigură în prezent peste 50% din producția mondială de zinc.

În ambele variante concentratul trebuie prăjit la o temperatura de circa 800oC în vederea

eliminării unei cantități importante de sulf și a transformării sulfurii de zinc în oxid după reacția:

ZnS + 3/2O2 = ZnO + SO2

În mod asemănător se oxidează și celelalte sulfuri rezultând oxizi. Când operația de

prajire are loc la o temperatură mai scăzută se formează sulfat de zinc, nedorit în cazul
procedeelor pirometalurgice în conformitate cu reacția:

ZnS + 2O2 = ZnS04

Pe cale pirometalurgică după prăjirea concentratului sunt necesare următoarele operațiuni:

aglomerare, reducere, distilare și rafinare.

Aglomerarea concentratului prăjit are scopul în principal de a transforma materialul

prăfos în bulgări poroși ușor reductibili. Pentru aceasta, concentratul prăjit se amestecă cu retur și
cu concentrat neprăfos astfel dozat încât să se asigure un conținut de 7-9%S, necesar pentru
desfășurarea procesului fără aport de caldură din exterior. La unele procedee nu se mai face o
prăjire prealabilă, concentratul crud se amestecă direct cu aglomeratul retur în proporții
corespunzătoare menținerii conținutului de sulf optim. Aglomerarea are loc la 1200oC, în
instalații continue prevăzute cu grătare inelare (de tip Dwight – Loyd Schlippenbach) sau cu
grătare de bandă (de tip Dwight – Loyd).

6
 A treia etapă se referă la reducerea, evaporarea și condensarea Zn. Reacția de reducere a
oxidului de zinc din aglomerat se realizează la temperaturi peste 1000 oC, astfel:

ZnO + C = CO + Zn

La aceste temperaturi, zincul redus se volatilizează și părăseste cuptorul cu gazele

evacuate fiind ulterior captat prin condensare.

Unul din procedeele mai vechi utilizat în țara noastră pentru reducerea și distilarea
zincului este procedeul Birkengang.

Acest procedeu are câteva mari dezavantaje ca productivitate redusă, discontinuitate în

funcționare etc. Motiv pentru care au fost concepute și alte procedee pentru reducerea și distilarea
zincului. Unul dintre acestea este procedeul Morgan, pus la punct în cadrul societății Imperial
Smelting Co Ltd. din Marea Britanie, procedeu care se aplică și în țara noastră. Cunoscut sub
denumirea prescurtată de I.S.P., procedeul prevede reducerea și distilarea zincului în cuptoare
verticale cu cuvă, cu funcționare continuă. Încărcătura de materiale alcatuită din aglomerat și
cocs este introdusă pe la partea superioară, cu ajutorul unui dispozitiv alcătuit din doua conuri
care asigură o închidere etanșă. La partea inferioară a cuptorului se află creuzetul unde se
colectează Pb (metal care însoțeste de regulă minereurile de Zn) și zgură. Deasupra creuzetului
printr-o conductă inelară se suflă aer preîncălzit. În această zonă pereții cuptorului sunt
confecționați din elemente metalice de racire cu apa. Vaporii de Zn și gazele rezultate din cuptor
(în care se află și vaporii de Pb) se elimină pe la partea superioară, unde temperatura depașește
1000 oC și trec în două condensatoare în care se captează Zn și Pb. Condensatoarele sunt
prevăzute cu agitatoare mecanice și pompe cu ajutorul cărora amestecul de Zn și Pb este dirijat
către un decantor, de unde zincul este evaporat în exterior, iar Pb se recircula. În continuare
gazele se desprăfuiesc în cuptoare de tip Theisen fiind utilizate apoi drept combustibil. După
separare prin decantare de Pb, Zn brut are o puritate de 98%. Impuritățile din Zn brut indiferent
că a fost obținut în retorțe orizontale sau în cuptor cu cuvă pot ajunge până la 2-4% și sunt
compuse în mare parte din: Pb, Fe, Cd, Cu, Sb, As. În vederea eliminării acestor impurități se
aplică o rafinare termică; cel mai eficient procedeu în acest scop fiind rafinarea prin rectificare.

7
 Rafinarea prin rectificare este în realitate o distilare fracționată, în urma căreia Zn se
separă de restul elementelor datorită temperaturii de volatilizare (906 oC) diferită de a acestora:
Cd la 778 oC, Pb la peste 1700 oC, Fe la peste 3000 oC etc. Procedeul de rafinare a Zn prin
rectificare, se aplică și la uzinele din Copsa Mică și asigură o puritate de 99,99% Zn.

În varianta extragerii Zn pe cale hidrometalurgică procesul de prăjire a concentratului

trebuie să se desfașoare la o temperatură mai mică de 800 oC urmarindu-se transformarea ZnS
într-o proporție cât mai mare în ZnSO4. După prăjire nemaifiind necesară o aglomerare,
materialul este supus direct operației de solubilizare cu o soluție de acid sulfuric diluat, ZnO
format în procesul de prăjire reacționează cu acidul sulfuric astfel:

ZnO + H2SO4 = ZnSO4 + H2

În soluție se dizolvă și o parte din impurități ca Fe, Co, Cu, Al etc. și care trebuiesc
îndepărtate ulterior. Pentru aceasta, soluția de ZnSO4 se diluează și se tratează cu ZnO. Ca
urmare o parte din impurități precipită sub formă de hidroxizi după reacțiile:

Fe2(SO4)3 + 3H2O + 3ZnO = 2Fe(OH)3 + 3ZnSO4

Al2(SO4)3 + 3H 2O + 3ZnO = 2Al(OH)3 + 3ZnSO4

Co(SO4)3 + 3H2O + 3ZnO = 2Co(OH) 3 + 3ZnSO4

După filtrare soluția de ZnSO4 mai conține CuSO4 și Cd care precipită prin adaos de
pulbere de Zn în conformitate cu reacțiile:

CuSO4 + Zn = ZnSO4 + Cu

CdSO4 + Zn = ZnSO4 + Cd

În final soluția purificată de zincat se supune electrolizei cu anod din Pb și anod din Al.
Zn format se depune la catod, iar la anod se degajă oxigen. Pe masură ce operația se desfasoară,
soluția se concentrează în acid sulfuric liber. Zn obținut la catod are o puritate de 99,97-99,99%.
El este retopit în cuptoare cu flacară sau în cuptoare electrice și apoi turnat sub formă de lingouri.

8
 La prelucrarea minereurilor de zinc, cadmiu distila la o temperatura mai joasa (768 oC)
decât zincul. Purificarea se face tot prin electroliza CdSO4 și, la o anumită tensiune și intensitate
de curent, se poate separa de Zn.[2]

9
 Capitolul III – Proprietăți

III.1 Proprietăți fizice

Zincul este un metal alb-albastrui, strălucitor al cărui luciu metalic dispare repede în
contact cu aerul, datorită formării unui strat superficial de oxid care impiedica oxidarea lui în
continuare. Cristalizează în sistem hexagonal compact și nu mai prezintă alte forme alotropice. Se
poate aprecia că posedă o bună conductivitate termică (61-64% față de argint) și electrică (28%
față de argint).

La temperatură obișnuită zincul este fragil și nu se poate prelucra prin laminare. Intre 100
și 150 grade celsius devine plastic putând fi forjat sau laminat în table subțiri până la 0,05 mm
grosime.

Datorită temperaturii de recristalizare destul de scăzute, încălzit la circa 250 grade, zincul
ajunge să fie atât de casant încât poate fi sfărâmat, până în stare de pulbere metalică.

Zincul posedă caracteristici mecanice reduse datorită, îndeosebi, structurii sale formată
din graunți grosolani, dar care poate fi îmbunătățit după laminare. Astfel rezistența de rupere la
tracțiune creste de la 2-7 daN/mm2 (în stare turnată) la 11-15 daN/mm2 (după laminare), iar
alungirea de la 0,3-0,5 % (în stare turnată) la 30-40% (după laminare).[2]

III.2 Proprietăți fizico-chimice

Masa atomică a zincului este de 65,38 uam. Configurația electronilor este următoarea:

[ Ar ]4s23d10. Una dintre cele mai importante caracteristici chimice este faptul că
reacționează cu acid clorhidric cu efervescență, rezultând clorură de zinc și hidrogen după
reacția:

10
 Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2

În timpul reacției se degajă o mare cantitate de hidrogen gazos, deci se poate face testul de
hidrogen.[1]

11
Capitolul IV – Valorificarea cenușii de zinc sub formă de oxid de zinc de
înaltă puritate

IV.1 – Informații generale

Zincul este cel de al 25-lea dintre cele mai comune elemente naturale ale scoarţei terestre şi o
inerentă parte a mediului nostru înconjurător. Zincul nu este prezent doar în roci şi sol;el este,de
asemenea,prezent în aer, apă şi biosferă.

Zincul este un element esenţial pentru toate vieţuitoarele de la om până la cele mai mici
microorganism.

Zincul este al 4-lea dintre cele mai des utilizate elemente, după fier, aluminiu şi cupru,şi are
multiple utilizări comerciale şi industriale. Albul de zinc folosit în prezent ca pigment a fost cunoscut încă
din antichitate, de către greci, care l-au folosit şi ca medicament. Culoarea albului de zinc,în lipsa
impurităţilor de cadmiu şi plumb,este albă, la încălzire trece în galben, iar la răcire devine din nou albă.
Prezenţa impurităţilor de sulfură de cadmiu produce nuanţă gălbuie, iar sulfura de plumb,nuanţe gri-
albăstrui spre gri închis. Datorită prezenţei oxidului de zinc, în cazul lianţilor cu indice de aciditate prea
ridicat rezultă îngroşări şi gelifieri. Datorită acestei acitivităţi, în unele tipuri de vopsele albul de zinc se
introduce cu rolde antidepozant. Caracterul bazic al albului de zinc se dovedeşte prin formarea săpunurilor
cu acizi graşi. Acest caracter se valorifică şi în compoziţia nitroemailurilor.

În general,în peliculele aplicate la exterior, albul de zinc prezintă un efect protector

împotriva razelor ultraviolete şi prelungeşte durata de viaţă a peliculelor deoarece absoarbe şi
transformă razele ultraviolete în lumină vizibilă. Sărurile de zinc influenţează uscarea şi duritatea
peliculelor în sens pozitiv. La sicativarea vopselelor pigmentate cu alb de zinc se utilizează săruri
de cobalt şi se evită utilizarea sicativilor de mangan, care accentuează îngălbenirea peliculelor
albe. În cazul vopselelor anticorozive, albul de zinc se utilizează împreună cu pigmenţi de plumb
şi oxid roşu de fier.

Albul de zinc se utilizează în cantităţi mari în industria cauciucului. Cantităţi

considerabile de alb de zinc se folosesc în industriile materialelor plastice, hârtiei şi celulozei,

12
textilă, în ceruri, chituri, pudre şi produse cosmetice, precum şi la fabricarea pigmenţilor (cromaţi
de zinc). Prin calcinarea amestecului de oxid de zinc cu oxizi ai metalelor bivalente ca FeO, CoO,
MnO, rezultă pigmenţi de nuanţe diferite.

Zincul, la fel ca şi celelalte metale,este pe deplin reciclabil. El poate fi recilcat fără a-şi
pierde proprietăţile fizice şi chimice. În prezent,aproximativ 70% din zincul produs provine din
zăcăminte şi 30% din zinc reciclabil sau zinc secundar.

Gradul de reciclare este în creştere odată cu progresul tehnologiei de producţie a zincului

şi odată cu dezvoltarea tehnologiilor de reciclare a zincului. În figura 1 este prezentat circuitul
deşerurilor de zinc.

Astăzi, peste 80% din zincul disponibil pentru recilcare este recuperat şi reciclat. Cenuşa
de zinc rezultată în procesul de zincare termică reprezintă o valoroasă sursă secundară de zinc.
În această lucrare s-au efectuat studii privind obţinerea oxidului de zinc din cenuşa de zinc
rezultată în procesul de zincare termică.

IV.2 – Modul de lucru

Cenuşa de zinc rezultată a fost separată în patru fracţiuni, în funcţie de gramulotermie:

I,<0,315 mm;II,0,315 –1,25 mm;III,1,25 –2 mm;IV,2 –6,3 mm. Cenuşa separată în fracţiuni a
fost analizată în vederea stabilirii compoziţiei iniţiale de ioni metalici. Pentru aducerea în soluţie
a cenuşii, aceasta a fost mineralizată, o cantitate bine definită de cenuşă (3g) a fost tratată la cald,
cu amestec de HCl şi HNO3 în raport 3:1 până când masa de reacţie a ajuns la sec. Apoi,proba a
fost filtrată şi adusă în balon de 100 ml ,din care au fost analizate concentraţiile ionilor metalici.
Concentraţia ionilor de zinc a fost determinată prin titrare cu EDTA, iar a ionilor metalici de fier,
plumb şi calciu, prin spectrofotometrie de absorbţie atomică,utilizându-se un spectrofotometru
VARIAN SpectrAA 110.

13
Pentru extracţia ionilor de zinc din cenuşă s-a utilizat cantitatea stoechiometrică necesară într-un
volum bine determinat (50 ml) de H2SO4 de diferite concentraţii (5, 7,5, 10, 12,5, 15 şi 20%), la
un timp de contact de 30 minute, utilizându-se diferite rapoarte L:S (1:1, 1,05:1, 1,1:1, 1,15:1,
1,2:1). După scurgerea timpului de contact, probele au fost filtrate, iar în soluţia obţinută în urma
extracţiei concentraţiile ionilor metalici au fost determinate prin aceleaşi metode menţionate
anterior.

Pentru determinarea condiţiilor optime de extracţie a ionilor metalici din cenuşă s-a
determinat dependenţa concentraţiei ionilor metalici extraşi în funcţie de fracţiunea cenuşii,
de concentraţia acidului utilizat şi de raportul L:S.

După obţinerea soluţiilor în urma extractiei,s-a urmărit îndepartarea ionilor de fier din
acestea. Aceasta s-a realizat prin oxidarea lor de la Fe2+ la Fe3+ prin introducerea
câtorva picături de apă oxigenată,apoi pH-ul soluţiilor a fost mărit până la aproximativ 5 prin
introducere de ZnO, iar ionii de Fe3+ precipitaţi au fost îndepartaţi prin filtrare.

pH-ul soluţiilor s-a determinat utilizându-se un pH-metru Denver 250.

Soluţia de ZnSO4 a fost cristalizată, în vederea obţinerii Sării de sulfat de zinc, la 105 ̊C.
Produsul obţinut a fost supus analizei chimice şi analizei termogravimetrice.
După ce s-a determinat temperatura necesară calcinării sulfatului de zinc pentru a se
obţine oxidul de zinc, acesta a fost calcinat la temperatura respectivă, iar oxidul de zinc obţinut a
fost din nou supus analizei chimice.

IV. 3 – Rezultate și discuții

Compoziţia cenuşii. Datele experimentale privind compoziţia iniţială a cenuşii separate în

cele 4 fracţiuni sunt prezentate în tabelul 1.

14
 Tabelul 1 - Compoziția inițială a cenușii

Compoziţia cenuşii este asemǎnǎtoare la toate cele 4 fracţiuni, existând doar o creştere
nesemnificativă a con-centraţiei ionilor de zinc odatǎ cu creşterea dimensiunilor particulelor
cenuşii.

Studiile experimentale arată că odată cu creşterea dimensiunii particulelor cenuşii, scade

concentraţia ionilor metalici extraşi. O dată cu creşterea concentraţiei H2SO4 creşte concentraţia
ionilor de zinc şi fier şi scade con-centraţia ionilor de plumb şi calciu datorită formării sărurilor
de sulfat de plumb şi sulfat de calciu, ce sunt precipitate greu solubile.

Astfel, se consideră concentraţia optimă a acidului sul-furic pentru extracţia ionilor

metalici din cenuşă cea de 20 %.

Cercetările experimentale privind dependenţa concen-traţiei ionilor metalici extraşi de

fracţiunea cenuşii şi raportul L:S, în cazul utilizării pentru extracţie a soluţie 20% H2SO4, la un
timp de contact de 30 minute, arată că, în cazul ionilor metalici extraşi, concentraţia acestora
scade, atât cu creşterea dimensiuni particulelor cenuşii, cât şi cu creşterea raportului L:S. Astfel,
nu se justifică utilizarea în exces a soluţiei de acid sulfuric şi considerăm raportul optim L:S cel
de 1:1. Concentraţia ionilor metalici extraşi scade cu creşterea dimensiunii particulelor cenuşii
deoarece, în cazul particulelor de dimensiuni mai mari, suprafaţa de contact este mai mică; astfel,
considerăm fracţiunea optimă a cenuşii cea mai mică de 0,315 mm.

15
 Soluţia de sulfat de zinc obţinută în condiţiile optime a fost tratată cu apă oxigenată pentru
oxidarea ionilor de fier de la Fe2+ la Fe3+, apoi cu ZnO pentru mărirea pH-ului soluţiei, astfel
încât ionii Fe3+ să precipite şi să fie îndepărtaţi prin filtrare. Gradul de eliminare a ionilor de fier
din soluţie a fost de 100%. Analiza chimică a sulfatului de zinc. Soluţia de sulfat de zinc
obţinută după îndepărtarea fierului din soluţia rezultată în urma extracţiei zincului din cenuşă cu
acid sulfuric, în condiţiile optime stabilite, a fost supusă cristalizării la 105˚C în vederea formării
cristalelor de sulfat de zinc. Produsul obţinut în urma cristalizării a fost supus studiului chimic şi
studiului termogravimetric. Datele experimentale privind compoziţia chimică a produsului sunt
prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2 - Compoziția produsului obținut

Zn [%] SO42- [%] Impurități [%]

24 35 <0.01 %

Din datele experimentale prezentate şi prelucrarea acestora se observă că, se obţine

sulfatul de zinc cristalizat cu 6 molecule de H2O de puritate 99,9 % (ZnSO4· 6H2O).
Analiza chimică al oxidului de zinc. Sulfatul de zinc obţinut a fost calcinat la
temperatura de 900 °C, timp de o oră, în vederea obţinerii oxidului de zinc. Datele experimentale
privind compoziţia chimică a produsului obţinut prin calcinarea sulfatului de zinc sunt prezentate
în tabelul 3.

Tabelul 3- Compoziția produsului obținut

Zn 2+ ,% Impurități, %
80,1 <0.01

16
 Din datele experimentale prezentate şi prelucrarea lor se observă că se obţine un oxid de
zinc de puritate 99,9%, ce poate fi utilizat sub formă de pigment alb de zinc.
Schema procesului tehnologic. Pe baza datelor experi-mentale s-a propus o schemă
tehnologică de recuperare şi valorificare a zincului din cenuşa de zinc prin extracţie cu soluţie de
acid sulfuric, prezentată în figura 1.

17
Fig 1. Schema tehnologică a procesului de recuperare şi valorificare
a zincului din cenuşă.

18
IV.4 – Concluzii

Din datele experimentale se observă că cenuşa de zinc rezultată în băile de zincare

termică este o sursă secundară importantă de zinc. S-au stabilit condiţiile optime de extracţie a
ionilor metalici din cenuşă utilizând soluţie de H2SO4. Acestea sunt:
- fracţiunea cenuşii, < 0,315 mm;
- concentraţia acidului, 20%;
- raportul L:S, 1:1.

Din soluţia de sulfat de zinc a fost separată prin cristalizate la 105˚C, sarea respectivă. În
urma studiului chimic se observă că se obţine sulfatul de zinc hidratat cu 6 molecule de apă
(ZnSO4·6H2O). Prin calcinarea la 900 °C a sulfatului de zinc obţinut se obţine oxid de zinc de
puritate 99,9 %. Pe baza datelor experimentale s-a propus schema tehnologică de recuperare şi
valorificare a zincului din cenuşa de zinc.

19
 Capitolul V – Zincul și rolul său în organismul uman

V.1 – Generalități

Zincul este un element esențial care oferă multe beneficii terapeutice, adesea trecute cu
vederea. Vom trece în revistă proprietățile farmacologice ale zincului și importanța sa pentru
organism, oferindu-i, de asemenea, farmacistului o mai bună înțelegere a situațiilor în care este
recomandat acest element.

Valoarea reală a zincului pentru organismul uman este cu mult mai mare decât părerea
formată despre acest element în general. Pentru aceasta, trebuie să examinăm rolul acestuia în
cadrul fiziologiei umane. Organismul uman conține aproximativ 2 până la 3 grame de zinc, care
poate fi întalnit în oase, dinți, piele, ficat, mușchi, leucocite etc.

Din cauza că niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezervă constantă de zinc, pentru
a-și putea asigura cantitatea zilnică optimă din acest mineral, organismul depinde de asimilarea sa
pe cale alimentară. Peste 300 de enzime diferite cu funcții vitale în organism depind de aportul de
zinc pentru a funcționa la parametri înalți. Unele dintre aceste metaloenzime au ca și componenta
principala de bază ionul de zinc.

Printre enzimele care au roluri vitale în organism se află anhidraza carbonică, care ajută la
excreția de CO2; fosfataza alcalină, care eliberează fosfați anorganici necesari în metabolismul
oaselor; superoxid dismutaza (SOD), care ajută la protejarea celulelor împotriva radicalilor liberi;
alcool-dehidrogenaza (ADH) , care ajută ficatul în detoxifierea de alcool; carboxipeptidaza,
necesară pentru digestia proteinelor alimentare. Mai mult decât atât, diviziunea celulară corectă
nu poate avea loc fară o cantitate adecvată de zinc, necesară sintezei ADN, ARN și a proteinelor.
Zincul este o componentă structurală necesară unirii proteinelor ADN și protejează de asemenea
membrana celulară impotriva lizei.[4]

20
V.2 – Rolul zincului

Vitamina A depinde de acțiunea zincului pentru a-și desfăsura activitatea normală. Zincul
reglează nivelurile de vitamina A și cantitatea în care aceasta este eliberată de ficat. Acest
mineral influențeaza de asemenea creșterea și dezvoltarea și în alte moduri. Atât hormonul
stimulator folicular hipofizar (FSH), cât și hormonul luteinizant hipofizar (LH), ambele
influențate de acțiunea zincului, sunt importante pentru funcționarea normală a testiculelor și
pentru spermatogeneză. Zincul ajută la menținerea în bună stare a prostatei și previne hipertrofiile
benigne ale prostatei.

Pancreasul este o alta glandă care utilizeaza zincul. Acesta intră în compoziția insulinei și
este excretat în secrețiile pancreatice. Metabolismul este de asemenea parțial dependent de
prezența zincului care ajută la transformarea tiroxinei (T4) în triiodotironina (T3). In plus, trei
dintre cei cinci analizatori nu ar funcționa în lipsa unei cantități adecvate de zinc în organism –
analizatorii gustativ, olfactiv și vizual.

Unele studii susțin teoria conform căreia ar exista o legatură între integritatea sistemului
imunitar și cantitatea de zinc din organism. Acest mineral ajută la reglarea nivelului de limfocite
T, limfocitelelor T CD4 și interleukinei-2. Acest rol în cadrul sistemului imunitar ii oferă zincului
capacitatea de a facilita vindecarea rănilor. Alte studii au arătat că modificarile nivelului de zinc
din organism pot modifica apoptoza, în prezent cunoscută ca “moartea celulară programată”. De
asemenea, s-a demonstrat că zincul posedă proprietăți antiinflamatoare. Totuși, pentru a defini
rolul zincului în cadrul sistemului imunitar, sunt necesare studii în plus, pe viitor.

Apoptoza este un proces înnascut, conservat din punct de vedere evolutiv, prin care
celulele, în mod sistematic, își inactivează, dezasamblează și degradează propriile componente
structurale și funcționale pentru desăvârsirea propriului lor deces. Acest proces poate fi activat
intracelular printr-un program de dezvoltare definit fie genetic, fie extracelular, prin intermediul
proteinelor endogene, citokinelor și hormonilor, ca și de componente xenobiotice, radiații, stresul
oxidativ și hipoxia.

21
 Abilitatea unei celule de a intra în apoptoză, ca raspuns la un semnal de “moarte”, depinde
de statusul ei proliferativ, poziția ciclului celular și de expresia controlată a genelor care
promovează, inhibă și afectează programul de moarte. Reglarea strictă a acestor parametri
modulatori ai morții trebuie menținută, pentru asigurarea contextului fiziologic propice apariției
apoptozei. Disfuncțiile, care apar în oricare dintre punctele căii de moarte programată, pot duce la
un proces apoptotic eronat, determinând astfel exprimarea unor condiții fiziopatologice.[3]

V.3 – Cantitatea de zinc recomandată

Asigurarea cantității zilnice necesare de zinc ajută la prevenirea a numeroase complicații.

Unui adult ii sunt necesare aproximativ 0.2 mg/kg corp de zinc pe zi; nu este permisă depașirea
acestei cantități. Conform recomandărilor oferite de DRI (Dietary Reference Intakes), cantitatea
recomandată de zinc și tolerabilitatea organismului față de limita superioară a acesui aport
variază în funcție de varstă, sex, stări fiziologice speciale – sarcină sau lactație.

Specialiștii DRI au rolul de a stabili limitele prin care oamenii să se poata ghida în ceea ce
priveste aporturile nutriționale și de aceea nu este necesar să fie urmate întocmai. Activitatea
fizică excesivă, regimul vegetarian, prezența unei boli pot modifica limitele stabilite de DRI. În
plus, în cazul unor afecțiuni, poate fi chiar necesară depășirea limitei superioare de aport a
zincului.[4]

V.4 – Deficit și toxicitate

Aproximativ 70% din zincul obținut din alimentație provine din produsele de origine
animală. Carnea macră, ficatul, ouăle, cerealele îmbogățite și fructele de mare (în special stridiile)

22
sunt adevarate resurse de zinc. Deoarece din multe diete vegetariene lipsesc aceste alimente, la
vegetarieni, absorbția zincului se produce în general lent. Se apreciază că vegetarienilor le este
necesar un aport de două ori mai mare decât celor care consumă alimente nonvegetariene.

Dietele bogate în fibre conțin și o cantitate crescută de fitate, care pot scădea absorbția
zincului în tractul digestiv. Persoanele care urmează un regim alimentar bogat în proteine și/sau
unul cu conținut scăzut în calorii ar putea de asemenea să aibă nevoie de un aport mai mare de
zinc.

Fitatele sunt de obicei prezente în hrana bogată în fibre. Cercetarile de laborator au

confirmat faptul ca fitatele blochează dezvoltarea cancerului intestinului gros, iar în stadiile
primare și a cancerului de sân. Acidul fitic este o substanță care influențează nivelul absorbției
diferitelor metale. Acidul fitic formează săruri numite fitați, cu metalele preluate din alimente.
Fitații alcalini sunt solubili, iar fitații de Ca, Mg, Fe, Cu, Zn, Pb sunt insolubili chiar și la pH
foarte acid.

În consecință, un exces de acid fitic va produce o carență de metale bivalente cu rol

fiziologic important, precum Ca sau Mg. O concentrație plasmatică cu o concentrație sub
15mcmol/L (98 mcg/dL) constituie un deficit de zinc. Deficiența de zinc a fost asociată cu
pierderea apetitului, anormalități ale sistemului imunologic, vindecarea lentă a ranilor, retard la
copii, defecte la naștere și probleme la nou-născuti.

Alopecia, dermatitele din zona nasului și a buzelor, tulburările de comportament, lipsa

vederii pe timpul nopții, hipogeuzia (reducerea percepției gustative) și hiposmia (pierderea
parțială a capacității de a percepe unul sau mai multe mirosuri), întârzierea maturizării sexuale,
hipogonadismul și hipospermia sunt toate semne posibile ale unui nivel inadecvat de zinc în
organism.

Carența de zinc este întâlnită și în cazul unor afecțiuni precum alcoolismul,

degenerescența maculară, diabet, tumori maligne și boli ale ficatului și rinichilor. Deficitul de
zinc este cel mai des întâlnit la persoanele care suferă de sindrom de malabsorbție, boala Crohn,
colite, diaree prelungită etc. De asemenea, este întâlnit la persoanele în vârstă și la femeile aflate

23
la premenopauza. Nivelul scăzut de zinc poate fi cauzat de stres, , diaree, sarcină, infarctul de
miocard, hipoalbuminemie (marker de malnutriție proteică).

Carbamazepina, fenitoinul (difenil-hidantoina sau fenitoinul este un stabilizator al

membranei neuronale prin blocarea canalelor de sodiu), corticosteroizii și acidul valproic ar putea
de asemenea să scadă nivelul concentrației de zinc seric. Doza de zinc zilnică recomandată în
cazul carențelor este, după unii specialiști, de 150 mg/zi, timp de 1 până la 3 luni, după alții, de
110 până la 220 mg (25 până la 50 de mg zinc în fiecare zi), în doze egale, administrate de trei ori
pe zi, între una până la trei luni.

Este important să cunoaștem limitele superioare ale cantităților de zinc administrate pe

termen lung. Un studiu condus de către Institutul Național al Sănătății și Colegiul Medical
Harvard a relevat faptul că un aport de zinc sub formă de supliment mai mare de 100 mg/zi a dus
la dublarea incidenței cancerului de prostată.[4]

V.5 – Interacțiuni cu alte medicamente

Farmacistii ai căror pacienți le sunt administrate suplimente de zinc ar trebui să cunoască

unele interacțiuni pe care mineralul le are cu alte medicamente.
Administrarea zincului ar trebui să se faca separat de cea de fier, la cel puțin două ore distanță.
Interacțiunea dintre aceste două tipuri de suplimente este mai puțin pronunțată dacă sunt
administrate înainte sau după una dintre mese.

Alte trei suplimente interacționeaza în mod direct cu zincul. Informații dobândite în urma
a numeroase studii susțin următoarele interacțiuni: zinc-cupru, zinc-calciu și zinc-acid folic.
Metalotioneina este o proteină care blochează absorbția sistemică a cuprului. Zincul stimulează
producția intestinală a metalotioneinei, care, la rândul sau, interferează cu biodisponibilitatea
cuprului. Rezultatele contradictorii ale unor studii ridică o problemă: cum interfereaza calciul cu
absorbția zincului?

24
 Absorbția zincului se pare că este redusă atunci când calciul este combinat cu acidul fitic.
In plus, o enzimă proprie zincului ajută la controlarea biodisponibilității folatului (coenzima în
cadrul sintezei ADN-ului), lucru care ar presupune o posibilă interacțiune între zinc și acidul
folic. Dacă studiile din trecut au arătat că un aport scăzut de zinc reduce absorbția folatului și că
utilizarea zincului este scazută de suplimentele care conțin acid folic, un studiu mai recent
combate această teorie.

Se pare că sărurile de zinc interacționează, de asemenea, cu fluorochinolona și

tetraciclinele. Administrarea concomitentă a suplimentelor de zinc cu fluorochinolonele și
tetraciclinele administrate pe cale orală formeaza chelați insolubili și interferează cu absorbția
acestora. Suplimentele de zinc ar trebui administrate cu cel putin șase ore înainte sau doua ore
după administrarea fluorochinolonei și a tetraciclinei.[4]

V.6 – Indicații terapeutice ale zincului

Raceala: Răceala poate fi parțial atribuită infectării cu rinoviruși, cauză cel mai des
întalnită. S-au efectuat investigații amănunțite pentru a determina rolul ionilor de zinc (Zn2+) în
tratamentul racelii. Zn2+ posedă proprietăți astringente și reduc permeabilitatea membranelor
celulelor epiteliului olfactiv, fără a le distruge. Rinovirușii se atașează de moleculele de adeziune
intracelulara ICAM-1 și pătrund în epiteliul nazal, unde se înmultesc.

Se presupune că Zn2+ sunt inhibitori competitivi ai moleculelor ICAM-1. Zn2+ au o

afinitate pentru locurile în care se află receptorii ICAM-1 și se pare că se situeaza acolo
prevenind astfel atașarea rinovirusilor. Există controverse privind studiile pentru a determina
beneficiul zincului în cazul racelii. Mare parte sunt atribuite modului de studiu. Studii recente au
avut modalități mai eficiente de a conduce cercetările, oferind informații mult mai utile decat cele
din studiile trecute. Aceste studii au demonstrat că durata răcelii poate fi scurtată dacă se
adminstrează gluconat de zinc în primele 24 de ore de la declanșarea simptomelor.

25
 S-a folosit un gel nazal pe bază de gluconat de zinc și au fost administrate 2,1 mg pe zi
unor pacienți. Studiul a arătat o diminuare a simptomelor răcelii. Mai multe studii care au folosit
gluconat de zinc sau acetat de zinc (9 până la 13 mg de extras pur de zinc) au demonstrat o
reducere consistentă a duratei răcelii și a simptomelor acesteia. Pacienții ar trebui informați să
folosească preparatele de zinc în primele 24 de ore sau la primul simptom de raceală și să
continue să le foloseasca până la dispariția simptomelor. Gluconatul de zinc poate cauza o
senzație de mâncărime și usturime nazală.

Unii pacienți au acuzat chiar hiposmie și anosmie atunci când le-a fost administrat șprayul
pe bază de gluconat de zinc; unele dintre aceste cazuri par să fie permanente sau de lungă durată.
Se presupune că mecanismul pierderii mirosului se datorează unui efect toxic cauzat de Zn2+
atunci când intră în contact direct cu epiteliul olfactiv. Tratamentul cu zinc în cazul femeilor
însărcinate sau care alaptează și care prezintă simptome de raceală nu a fost încă studiat.

Farmaciștii au posibilitatea de a interveni și de a-i identifica pe pacienții care suferă de

această boală. Pacienții se pot plânge de pierdere lentă a vederii centrale (forma uscată) sau
bruscă (forma umedă). Alte semne ale DM pot include dificultăți în timpul cititului, al focusării
obiectelor sau vederea distorsionată. Farmaciștii ar trebui să recomande atât consultații regulate la
oftalmolog, la pacienții cu un risc mai mare de a dezvolta această boală, cât și o doza adecvată de
antioxidanți și zinc ca variantă de tratament.

Vindecarea leziunilor: Este cunoscut faptul că deficitul de zinc afectează procesul de

vindecare a leziunilor și prelungește timpul de cicatrizare a țesuturilor. Mai multe studii au arătat
că zincul facilitează vindecarea rănilor (în special a celor provocate de arsuri), dar și a celor
postoperatorii, a ulcerațiilor membrelor inferioare etc.

Tratamentele orale și topice scurtează timpul de vindecare. Un studiu a demonstrat că

pacienții cărora li s-au administrat suplimente orale cu sulfat de zinc s-au vindecat in 45.8 zile,
față de 80.1 zile, timpul în care s-au vindecat cei din grupul placebo. Alt studiu a investigat
folosirea zincului în uzul topic, în tratarea rănilor postincizii.

Rezultatul a arătat că la 73% dintre pacienții cărora le-a fost administrat zinc li s-au redus
dimensiunile rănilor, față de 42% dintre cei din grupul placebo. Sulfatul de zinc pe cale orală a

26
fost de asemenea comparat cu placebo pentru a determina efectul acestuia asupra vindecării
ranilor superficiale și grave obținute în urma arsurilor. Timpul de vindecare în cazul arsurilor
superficiale a fost mai scăzut cu 21% față de placebo și cu 19% în cazul arsurilor grave.

Sistemul imunitar: O stare de deficiență a sistemului imunitar și o rezistență scăzută față

de infecții au fost legate de carențele de zinc. Cu toate că ințelegerea rolului zincului în cadrul
sistemului imunitar a crescut, mecanismul exact care ajută la prevenirea și tratarea bolilor
infecțioase nu este cunoscut. Mai multe studii au arătat un efect pozitiv în cazurile pacienților
care sufereau de pneumonie atunci când le-au fost administrate suplimente de zinc.

ADHD (Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie) : Conform unor studii efectuate în

trecut se crede că deficitul de zinc ar putea avea un rol în fiziopatologia tulburării cu deficit de
atenție. Cu toate că este prea curând să concluzionăm că zincul ar fi benefic în tratarea ADHD,
acest lucru pare să fie totuți promițător. Până la aprofundarea studiilor în această direcție,
farmacistii pot recomanda o dietă adecvată și suplimentele cu multivitamine și minerale în cazul
copiilor care suferă de ADHD.[4]

V.7 – Zincul protejează celulele pielii

Piele deshidratată, arsuri solare, acnee, unghii casante, păr uscat. Sunt probleme care pot
apărea din cauza lipsei de zinc. Acest oligoelement este indispensabil în funcționarea celulelor
pielii. Zincul este un oligoelement prezent în cantități foarte mici în organism: aproximativ 2,5
grame. Cu toate acestea, rolul său este capital. Necesar în peste 200 de reacții chimice ale
organismului, zincul intervine mai ales în sinteza proteinelor. Astfel, are rol în creștere, respirație,
sistemul endocrin, imunitate, sexualitate. Pentru piele, zincul este un aliat indispensabil. El
favorizează cicatrizarea și influențează astfel numeroase probleme ale pielii: psoriazis, ulcer de
gambă, infecții ale pielii. În ceea ce privește acneea, rolul zincului este demonstrat științific:
combate bacteria responsabilă și limitează reacția inflamatorie. Zincul este esențial și în cazul
arsurilor provocate de razele ultraviolete ale soarelui. Acest oligoelement contribuie la prevenirea

27
și calmarea inflamațiilor pielii. CARENȚE. Aportul zilnic recomandat este de 14 miligrame de
zinc pentru bărbați și 12 miligrame pentru femei. Deși zincul este prezent în numeroase alimente
pește, fructe de mare, carne, ouă, cereale, legume uscate carențele sunt foarte frecvente în rândul
populației generale. De ce? Motivul este simplu: "consumul de tutun, cafea, ceai, alcool și
îndeosebi stresul epuizează rapid rezervele de zinc. Pe de altă parte, industrializarea alimentației,
mai ales în cazul cerealelor, și aici ne referim la pâine, paste, reduce aportul de zinc", semnalează
dr. Patrick Holford în lucrarea "Le bible de la nutrition optimale" (Biblia nutriției optime). De
reținut că zincul de origine animală este mai bine absorbit decat cel de origine vegetală. De aceea,
vegetarienii sunt foarte expusi la carențe de zinc. Tulburările digestive, uscăciunea pielii, acneea,
cicatrizarea dificilă, unghiile casante, căderea părului sunt principalele simptome ale lipsei de
zinc. REZERVOARE DE ZINC pentru a evita carențele, medicii vă recomandă o alimentație
echilibrată având grijă la aportul de zinc. Alimentele cele mai bogate în zinc sunt: stridiile (16
mg/100 g), ficatul de vită și de porc (9 mg/100 g), germenii de grâu (7 mg/100 g), pâinea
integrală (5 mg/100 g), carnea de vită, galbenușul de ou (4 mg/100 g), soia (3 mg/100 g), fasole
uscată, linte, pește oceanic, crustacee (2-2,5 mg/100 g). Vinul, consumat evident în doze
moderate, facilitează absorbția de zinc. Suplimentele nutritive pe bază de zinc sunt indicate în
unele cazuri de acnee, probleme ale unghiilor sau în căderea părului. De asemenea, o
suplimentare în zinc este uneori necesară la femeia gravidă. De reținut că zincul este mai bine
asimilat dacă este luat pe stomacul gol decât în timpul meselor.[5]

28
 Capitolul VI - Carența de zinc și metode de tratament

Cu toate că zincul nu deține o întrebuințare specifică, așa cum este calciul pentru sistemul
osos și fierul pentru sânge, acest nutrient este implicat în procesul de producere al aproximativ
100 de enzime, necesare la randul lor pentru desfașurarea unor funcții importante ale
organismului.

Zincul reprezintă unul dintre cele mai importante microelemente, necesar dezvoltării
celulare, ajutând în același timp sistemul imunitar, sinteza proteinelor, reproducerea celulară și
procesul de vindecare al rănilor, jucând în același timp un rol esențial pentru fertilitatea cuplului
și perioada de preconcepție.

Ca surse naturale de zinc amintim carnea roție, carnea de pasăre, produsele lactate,
fasolea, cerealele integrale și nucile. Ceea ce trebuie sa știti însă este faptul că organismul nu
deține capacitatea de a absorbi decât un procent de 30% din cantitatea totală extrasă din
alimentație.[7]

VI.1 – Cauzele carenței de zinc

Una dintre principalele cauze ale carenței de zinc este alimentația defectuaosă, ceea ce
înseamnă că produsele pe care le mâncam nu conțin o cantitatea suficientă de zinc. Totodată,
aceasta condiție medicală se poate manifesta și ca urmare a expunerii organismului unei cantități
mari de cupru, sau dimpotrivă ca urmare a creșterii nevoii de zinc a organismului (de cele mai
multe ori în această situație se află femeile însărcinate sau cele care alaptează). Deasemenea, o
alta cauză a carenței de zinc este malabsorbția gastrointestinală.[7]

29
VI.2 - Simptomatologia carenței de zinc

Simptomatologia carenței de zinc variază foarte mult în functie de particularitățile fiecîrei

persoane. În consecință de cele mai multe ori persoane cu aceeași severitate a carenței de zinc se
pot confrunta cu manifestari total diferite.

Cele mai frecvente simptome ale carenței de zinc sunt urmatoarele:

 tulburări de somn si comportament;

 matreața;
 întarzierea procesului de vindecare a rănilor;
 diaree;
 diverse afecțiuni ale pielii, precum eczeme, psoriazis sau acnee;
 retard de crețtere (cu precadere la copii);
 căderea părului;
 despicarea unghiilor;
 hiperactivitate;
 crețterea sensibilității alergice;
 inflamarea cuticulelor unghiilor;
 scăderea apetitului;
 pierderea gustului ți a mirosului;
 pierderea apetitului sexual;
 formă blandă de anemie;
 preeclampsia (toxaemie) în timpul sarcinii și depresii post-natale;
 sindrom premenstrual și ciclu neregulat;
 uscarea pielii și apariția iritatiilor;
 apariția petelor albe pe unghii si cresterea defectuoasa a acestora.[7]

30
VI.3 – Tratament

Cea mai eficientă formă de tratament pentru carența de zinc este introducerea în
alimentatie a unui numar cât mai mare de produse bazate pe acest nutrient. Pentru aceasta
încercați să consumați un numar cât mai mare de moluște, nuci, mazăre, carne și produse din
carne, ouă, cereale pe bază de grâu integral, ovaz și semințe de dovleac. Deasemenea este
recomandat să luați suplimente pe bază de vitamina A, E și B6 alături de minerale precum
magneziu, fosfor sau calciu.

Cazurile severe ale carenței de zinc pot fi rezolvate prin administrarea unui tratament pe
bază de suplimentente, disponibile pe piața în 2 forme: sulfat de zinc și gluconat de zinc. Dozele
acestor suplimente variază de la 15 la 300 de mg. Pentru a va asigura însa că acestea sunt
administrate corespunzator este indicat să vă adresați mai întâi medicului specialist.[7]

31
 Capitolul VII – Zincul și căderea parului

Zincul reprezinta un microelement regăsit atât în sursele naturale de hrana, cât și la

nivelul organsimului. Rolul zincului în organism este extrem de important, participând la
numeroase functii și procese, precum reproducerea celulară, menținerea echilibrului hormonal,
absorbția corespunzatoare a vitaminelor și sinteza proteinelor. La randul lor, aceste procese sunt
vitale pentru cresterea sănătoasă a părului, astfel încât mentinerea unui nivel normal de zinc în
organism este necesară pentru prevenirea subțierii și căderii părului.[8]

VII.1 – Cauzele căderii parului

Căderea unui anumit numar de par in fiecare zi este absolut normală. Astfel, în medie
fiecare om pierde zilnic aproximativ 50 pana la 100 de fire de par, echivalentul numarului firelor
de par ce se regenereaza în fiecare zi. Căderea excesiva a părului poate fi cauzată, însă, de o
multitudine de factori, pornind de la dezechilibre hormonale, factori genetici, alimentația
defectuoasă, varsta, radiații sau chimioterapie, stres, infecții, scaderea rapidă în greutate și până la
condiții medicale severe. Dintre toate acestea, cauza cea mai frecventă a căderii părului este
alimentația deficitară.[8]

VII.2 – Zincul și căderea părului

Carența de zinc detine capacitatea de a contribui la căderea excesivă a parului. Astfel, în

momentul în care organismul nu mai primeste cantitatea optima de zinc și alte minerale, ducând
la slabirea și implicit ruperea firelor de păr, precum și la încetinirea procesului de regenerarea al
acestora.[8]

32
VII.3 – Tratament pentru căderea părului pe bază de zinc

In general suplimentele pe baza de zinc, diponibile pănă la acest moment pe piață sunt
recomandate de medicii specialiști pentru tratarea carenței de acest microelement. Cu toate
acestea suplimentele nutritive pe baza de zinc și-au dovedit eficiența în tratarea căderii excesive a
părului. Pentru aceasta doza zilnică recomandata este de 50-60 mg timp de 2 săptămâni.[8]

VII.4 – Zinc și seleniu pentru tratamentul căderii părului

În afară de zinc seleniul reprezintă la raâdul sau o forma extrem de eficientă pentru
tratarea căderii părului. Explicația pentru acest fapt rezidă în capacitatea acestor minerale de a
ajuta organismul să utilizeze în mod eficient proteinele și hormonii.[8]

VII.5 – Supradoza de zinc și căderea părului

Căderea părului asociată zincului apare doar în momentul în care în organism se introduce
zilnic o doza mai mare de 11 mg, condiție medicală ce poartă denumirea de supradoză. În aceste
cazuri, zincul poate duce la absorbția deficitară a altor nutriente precum cupru, magneziu sau fier,
la randul lor necesare menținerii sanatății părului.[8]

33
 Capitolul VIII – Suplimente nutritive pe bază de zinc

Fig 2. - Doppelherz® aktiv - Calciu+Magneziu+Zinc+Seleniu

400 mg Calciu
155 mg Magneziu
+Zinc+Mangan
+Seleniu+Vitamina D3

Combinația optima pentru solicitarea organismului, supliment alimentar, fără

lactoză și gluten.

Magneziu și Calciu pentru funcționarea normala a sistemelor muscular și osos

Zinc și Seleniu pentru funcționarea normal a sistemului imunitar.

34
 Un aport optim de vitamin și minerale este o condiție esentială pentru starea de bine și
menținerea capacității de efort a organismului.

Calciul și Magneziul sunt doua minerale de importanță vitală, de care are nevoie
organismul nostru pentru activarea și sustinerea a numeroase procese biologice.

Calciu și Vitamina D3 pentru integritatea sistemului osos

Deoarece Calciul este în permanență excretat de catre organism, trebuie să se acorde o

atenție deosebită alimentatiei bogate in calciu, în orice etapa a vietii.

Calciul este o componentă de baza a întregului organism și necesar pentru menținerea

sanatatii sistemului osos. Deoarece substanta minerală este o component principală a scheletului
și ii confera acestuia rezistență, este important să se asigure prin alimentație o cantitate suficientă.
Vitamina D3 are funcția de "ajutor în asimilarea calciului" și facilitează fixarea acestuia în
structura oaselor.

"Elementul de integrare" Vitamina D3 controlează absorbția calciului și contribuie la

mentinerea sanatății sistemului osos. Organismul este capabil să produca Vitamina D, prin
actiunea constantă a soarelui asupra pielii. De multe ori însă, această productie proprie nu este
suficienta în zona geografică în care ne aflam noi pe glob.

Seleniu și Zinc pentru imunitate și protecție celulară

Seleniul joacă un rol extrem de important în numeroase procese metabolice din organism.
Ca parte componentă a enzimelor, este de neinlocuit pentru activitatea acestora si este folosit in
schimbul de substante la nivel celular. De asemenea, este esențial pentru protejarea celulelor și
important pentru sistemul imunitar. În aceste acțiuni este sprijinit de Zinc, care contribuie la
diviziunea celulară normală, la protectia constituenților celulari împotriva stresului oxidativ și la
o funcționare normală a sistemului imunitar.

35
Combinația este importantă!
Cele doua substante minerale de importanță vitală, Calciul și Magneziul, țntr-o singura
tableta, în combinație cu fixatorul de calciu Vitamina D3, alături de microelementele Zinc,
Seleniu și Mangan !

În cazul unei alimentații neechilibrate sau în cazul unui necesar crescut de substante
nutritive prin:
- solicitări fizice (de exemplu, sport)
- mod de viață nesanatos (fumat sau consum de alcool)
- stres,
!!! este recomandată suplimentarea alimentara cu tablete Doppelherz®aktiv
Calciu+Magneziu+Zinc+Seleniu.

Mod de administrare:

Se administrează 1 tabletă zilnic, în timpul unei mese, cu suficient lichid, fără a o

mesteca.
O tabletă corespunde la 0,9 kcal/ 3,6 kJ.

O tabletă conține:
400 mg Calciu, 155 mg Magneziu, 8,5 mg Zinc, 0,7 mg Mangan, 20 μg Seleniu, 2 μg Vitamina
D3.

Ambalaj: 30 tablete

!!! Atentionari:
A nu se depăși doza recomandata pentru consumul zilnic.
Suplimentele alimentare nu pot fi utilizate pentru înlocuirea unui regim alimentar variat și
echilibrat și a unui mod de viață sănătos.

36
A nu se lasa la îndemana și la vederea copiilor mici.
A se păstra la temperaturi ce nu depasesc 25°C, în ambalajul original. [9]

Fig 3. – ALEVIA PĂR ȘI UNGHII

Alevia păr și unghii

Recomandări:

Pentru păr bogat și unghii sănătoase.

Compoziţie: L Metionina 100 mg, L Cistina 50 mg, Mei 50 mg, Germeni grau 50 mg, Drojdie de bere 50
mg, Vitamina B1 1,1 mg, Vitamina B2 1,4 mg, Vitamina B6 1,4 mg, Vitamina PP 16 mg, Vitamina B12 2,5
μg, Biotina 50 μg, Acid pantotenic 6 mg, Acid folic 200 μg, Zinc 4 mg, Fier 3 mg.

Descriere: În momentul în care parul este afectat, nu este de ajuns un șampon bun, este nevoie
de o bună hrănire a rădăcinii firului de par. Păr și unghii se recomanda în situatiile în care părul

37
cade anormal, este deteriorat, despicat, fragil sau tern și când exista tulburări de creștere a
unghiilor, de tipul: unghii friabile, fragile sau cu aspect pătat. Păr și unghii este o combinatie de
substante active cu rol în protejarea părului și a unghiilor, având la baza complexul B, esential
pentru sănătatea acestora. Drojdia de bere și germenii de grâu conțin proteine, vitamine, minerale
si oligoelemente. Aminoacizii (cisteina si metionina) sunt constituenti esentiali ai keratinei,
component de bază a structurii părului și a unghiilor. Cuprul și fierul au rol important în
prevenirea căderii parului. Numar comprimate 60.

Mod de administrare: 1 comprimat de 3 ori pe zi.

Efecte: Corectează carentele nutritive ale părului și unghiilor. Asigură necesarul de nutrienti
pentru păr și unghii sanatoase. Contribuie la stoparea căderii părului, îi stimuleaza cresterea, îi
redă vitalitatea. Combate matreața, pruritul și seboreea.

Acest produs este un supliment alimentar. Este bine să stiți că suplimentele alimentare nu
înlocuiesc un regim alimentar variat și echilibrat. Iti recomandăm un stil de viață sanatos, bazat
pe o alimentație sanatoasă, exercitii fizice și doi litri de apa zilnic. [10]

38
VIII.1 – Alte suplimente pe bază de zinc

Fig 3. – A-Z retard cu Luteină

Fig 3. - C + Zinc + E Retard

39
 Bibliografie

[1]
http://ro.wikipedia.org/wiki/Zinc
[2]
http://www.referatele.com/referate/chimie/online8/Zinc-cadmiu-si-mercur---stare-naturala--
obtinere--proprietati-referatele-com.php
[3]
Buletinul AGIR n r. 1-2/2008 ● ianuarie-iunie 70

[4]
http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/zincul-si-rolul-sau-in-organismul-
uman_1247
[6]
http://www.studentie.ro/campus/zincul_protejeaza_celulele_pielii/c-46-a-637
[7]
http://www.i-medic.ro/diete/suplimente/carenta-de-zinc-si-metode-de-tratament
[8]
http://www.i-medic.ro/diete/suplimente/zincul-si-caderea-parului
[9]
http://www.doppelherz.ro/pentru-solicitarea-organismului/calciu-magneziu-zinc-seleniu
[10]
http://www.alevia.com.ro/par-si-unghii.html

40